DOCUMENTAR – TRAIAN DORZ: UN POET CRESTIN (VIDEO ISTORIE)

Daca aveti copii, faceti-va timp in acest weekend sa-i invatati despre acest poet crestin si istoria credintei in timpul comunismului. Acest documentar este o resursa excelenta in a atinge acest scop.

DOCUMENTAR – TRAIAN DORZ:

UN POET CRESTIN (Partea 1)

VIDEO by „Nasul” cu Radu Moraru

DOCUMENTAR – TRAIAN DORZ:

UN POET CRESTIN (Partea 2)

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Invitati Ioan Panican si Gheorghe Gogan

O poza personala pretioasa

O poza personala si pretioasa

Daca nu aveti timp sa vizionati aceste fisiere video de o durata aprox. 1 ora 45 minute, vizionati macar ultimul video (partea 5) care e de durata 19 minute.

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 1

O editie speciala dedicata unui poet crestin: Traian Dorz. Invitati pr.Gheorghe Gogan, Catedrala Sfanta Treime din Arad  si profesorul Ioan Panican. Pr Gheorghe Gogan a avut probleme cu securitatea pentru ca a trimis o scrisoare la Europa Libera pentru Traian Dorz in 1982, cand a fost in ultima arestare. Scrisoarea catre Europa Libera a fost interceptata si au urmat mai multe probleme.

Durata: 9 minute

VIDEO by „Nasul” cu Radu Moraru

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 2

pr.Gheorghe Gogan: Aveam 23 de ani cand l-am cunoscut. Stiam despre dansul si dupa anii ’60 cand a iesit din inchisoare lucrarile dansului erau multiplicate pe benzi magnetice de magnetofon si era o adevarata retea secreta. Aveam cateva puncte in tara unde el isi inregistra poeziile, meditatiile si apoi unul din punctele acelea era chiar casa unde era sa-mi devina socru in Simeria, in centru tarii, venea se inregistrau noptile la 3-4 magnetofoane si la urma se pleca la toate colturile tarii. Era materialul proaspat atunci, poezii, cantari, meditatii….

Durata: 24 minute

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 3

  • pr. Gheorghe Gogan povesteste despre incidentul din 1982 cand Traian Dorz a fost arestat pentru ultima data.
  • Traian Dorz a avut 3 zile marcante in viata lui, in 1930 cand a facut acel legamant cu Dumnezeu cand a citit cartea 8 iunie, prima zi. A doua zi, 22 iunie ’64 cand a iesit din ultima mare inchisoare, s-a eliberat. Si a treia zi , 20 iunie ’89cand a trecut la cele vesnice.
  • Trei copii a avut Traian Dorz si doar unul mai tarieste, o fata, la Beius, cu numele Florica (traieste in anonimat).
  • pr. Gheorghe Gogan:”Cand trecea dictatorul Ceausescu, nu voia sa vada pe traseul lui nici o biserica. A trebuie sa le ascunda dupa blocuri. Ca el stia ca e o instanta care-l va judeca pentru ce face.”

Durata 26 minute

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 4

Nick Teodoreanu, prim vicepresedinte PNTCD povesteste amintiri cu Traian Dorz (la inceput) si Ioan Alexandru (de la minutul 13).

Ioan Panican despre Richard Wurmbrand: Fratele Wurmbrand a avut foarte multe dosare care au insumat peste 12.000 de file. Si nu l-au urmarit numai in Romania, si dupa ce a plecat din Romania, pretutindeni pe tot pamantul unde a calatorit si unde a conferentiat.

Durata 25 minute

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 5

Cateva comentarii despre Securitate de Ioan Panican

Durata 19 minute

Traian Dorz – Interviu la Arad în 1988

Fratele Traina Dorz vorbeste despre Oastea Domnului in „cadrul strict” al bisericii ortodoxe si al poporului roman. Spune fratele Traian Dorz: „Cand Dumnezeu face o lucrare minunata, specifica unui popor si specifica unei mentalitati, largind mereu sfera aceasta, el cuprinde rand pe rand toate popoarele si mentalitatile, pentru ca intr-o anumita masura, la origina, toti avem aceleasi trebuinte de Acelas unic is etern Mantuitor Isus Hristos. Si pentru a-L afla pe El avem nevoie de mesajul cel sfant al Evangheliei Sale.”… (video – 21 minute)

VIDEO by liviucanada

Traian Dorz – poezia „Fa-ti timp…’

Muntii Carpati, Romania

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur sâ te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.

Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.

Fă-ți timp de rugăciune,de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.

Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;
Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.

Poezia ‘Fa-ti timp’, autor Traian Dorz, recitata de

Claudiu Lulciuc – Fa-ti timp (Traian Dorz)

VIDEO by Claudiu Lulciuc

Mărturia poetului Traian Dorz despre suferință

Mărturia poetului Traian Dorz despre suferință.
Interviu realizat în 1988 cu ocazia Centenarului Părintelui Iosif Trifa (1888-1988).

VIDEO by Oastea Domnului

Departe esti incă, curată fecioară – Centenar Traian Dorz 100 Cluj – 29 noiembrie 2014

Traian Dorz Istoria Unei Cantari Nemuritoare

Autor: Traian Dorz Versuri via Resurse Crestine

Interpreta: Rut Iovescu

1. Departe eşti încă curată fecioară
Şi ape şi codri şi munţi te-nconjoară
Şi munca-ndelungă te ţine, te ţine
Şi dulcele Mire nu vine, nu vine…

R: Mai coase, mai ţese, mai cântă, mai plânge
Mai încă puține podoabe a-ţi strânge
Puţine suspine şi tot mai puţine
Căci dulcele Mire grăbeşte spre tine.

2. Departe ești încă – și noaptea-i târzie,
Și candela-ți arde în casa pustie,
Și-i grea așteptarea – și lacrima-ți vine
Dar dulcele Mire gândește la tine…

3. Azi, orice iubire din urmă-ți dispare,
Doar una-i aprinsă, și scumpă, și mare,
Și zidul te-apasă, și lanțul te ține,
Iar dulcele Mire nu vine, nu vine…

4. Mai greu trec ca anii clipitele tale,
Priveşti prin zăbrele departe, pe cale,
Tresari, când se-aude un pas care vine,
Dar dulcele Mire gândește la tine…

5. Așteaptă! – mai încă puţină-aşteptare,
Puțină veghere, puțină răbdare,
Dar până când, oare, acestea vor ține
Iar dulcele Mire nu vine, nu vine…

Centenar Traian Dorz Cluj 

Departe esti inca, curata Fecioara

Rut Iovescu

VIDEO by Hapaianu Andrei

Centenar Traian Dorz 2014 Cluj Napoca 29 Noiembrie 2014

Traian Dorz Istoric

Anul 2014 este marcat de centenarul fratelui, poetului
si marelui om al lui Dumnezeu, Traian Dorz.

VIDEO by Credo TV

2014 CENTENAR Traian Dorz 

PREAIUBITUL MEU E UNUL 

Suceava 1.03.2014

Pentru Oastea Domnului, anul 2014 este marcat de centenarul fratelui, poetului si marelui om al lui Dumnezeu, Traian Dorz.
Centenar Traian Dorz

Adunarea jubiliara de la Suceava din 1 martie este una dintre manifestatiile Oastei Domnului din sirul de evenimente planificate pentru acest an.
In casa de cultura din Suceava au participat la eveniment app. o mie de persone, membri din Oastea Domnului si invitati.

Evenimentul a fost mediatizat prin anunturi radio si afise publicitare.

Cu prilejul acestui eveniment s-a lansat in premiera trailerul filmului documentar „Traian Dorz 100 – Istoria unei cantari menuritoare” (titlu provizoriu). Mai multe detalii gasiti pe http://www.traiandorz100.ro.

2014 CENTENAR Traian Dorz –

Adunare Suceava 1.03.2014

Program cu mesaje, cantari si poezii de Traian Dorz 4 ore

2014 CENTENAR Traian Dorz 

Adunare Timisoara 24.05.2014

Creație și Jertfă

Traian Dorz Centenar Creație și Jertfă - Timisoara

Traian Dorz Centenar Creație și Jertfă – Timisoara

În data de 24 Mai 2014, în sala de concerte a Filarmonicii Banatul din Timișoara (sala Capitol) a avut loc Evenimentul Omagial dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea fratelui Traian Dorz, din seria manifestărilor „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”.
Pentru că viața fratelui Traian nu se poate separa de opera sa, pe care a trăit-o și a validat-o prin suferințe și prigoane, este de datoria noastră ca urmași să rememorăm reperele umane și spirituale ale acestui mare om al lui Dumnezeu, așa cum el însuși mărturisea referindu-se la părintele său duhovnicesc Iosif Trifa: „Dacă noi suntem acum precum ucenicii Mântuitorului nostru Isus Hristos când El le-a spus: Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, – alţii s-au ostenit iar voi aţi intrat în osteneala lor… (Ioan 4, 38) – atunci aceasta este pentru noi o însărcinare plină de o cumplită răspundere” (Istoria unei Jertfe, vol. III).
Slăvit să fie Domnul!
*Oastea Domnului Timișoara

Marturia vietii lui TRAIAN DORZ

VIDEO by Tezaur OasteaDomnului

Un poet crestin – TRAIAN DORZ

Traian Dorz – Cantari Nemuritoare – Cateva Poezii, Recitate de Traian Dorz

Traian Dorz Photo Agnus Dei din video Aionios Media

Traian Dorz Photo Agnus Dei din video Aionios Media

VEZI si

DIN CÂNTAREA ANILOR

1. Prezentare
2. Naintea Feței Tale
3. Ce-ndemn adânc
4. Nu mi-am putut
5. Mă dăruiesc Luminii
6. Eu n-am aflat întâi iubirea
7. Nu te-ndoi, ci crede
8. Binecuvântare ție
9. Ce sfânt și nalt curaj
10. Eu știu, Doamne
11. O, suflet din sufletul meu
12. Ce-adânc mă mângâi Tu!
13. Cu proaspătă plăcere
14. Când gânduri negre
15. Sfinte Tată Bun
16. O, noi ne-am bizuit pe Domnul
17. Îndură-Te, o Doamne
18. Tu știi la ce necazuri
19. S-a-ntipărit durerea
20. Suind din nou
21. Cum strânge rădăcina piatra
22. Spre Golgota răstignirii
23. Doamne, Tu-n necazuri
24. Domane, Dumnezeul meu
25. O, Maica Jertfei Salvatoare
26. E Noaptea Învierii
27. Au trecut de mult cocorii
28. Nicicând nu se va atinge
29. Mergi, fiul meu
30. Nu ești învins
31.O, rugăciune, apă lină

DIN CÂNTĂRILE ROADELOR

1. Prezentare
2. Roadele cântării mele
3. Trimișii
4. Nădejde
5. Frumsețe
6. Lumină
7. Unire

Traian Dorz – Cantari Nemuritoare

VIDEO by Oastea Domnului Spania

Biografia lui Traian Dorz

Traian Dorz - Photo Aionios Media

Traian Dorz – Photo Aionios Media

Traian Dorz (n. 25 decembrie 1914, în cătunul Râturi (azi Livada Beiușului) din comuna Mizieș, județul Bihor – d. 20 iunie 1989 Livada Beiușului a fost un poet și deținut politic din România.

Anii de formare

Traian Dorz CredoTVPărinții săi, Constantin și Maria, erau buni gospodari și creștini respectați în sat pentru cinstea și vrednicia lor. Era unicul copil la părinți, pe care, bineînțeles, voiau să-l vadă un bun gospodar la casa lui și un sprijin de nădejde la bătrânețe. Băiatul însă se simțea născut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuța bibliotecă a școlii primare și în aceea a bunului său învățător, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor șapte clase, a intervenit un eveniment-cheie în viața copilului Traian Dorz, schimbându-i traiectoria existenței sale.

A fost premiat la examenul de încheiere a celor șapte clase primare, susținut la Beiuș în 7 iunie 1930. Răspunsurile la Religie au ieșit în evidență ca exemplare. Preotul care preda Religia i-a dat ca premiu special cartea „Corabia lui Noe”, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul și conducătorul pământesc al Mișcării Oastea Domnului, înființată la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o mișcare de regenerare moral-spirituală a poporului român în granițele ortodoxiei străbune. Cartea a fost o epifanie pentru proaspătul absolvent. Pe 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cărții, el a simțit că trebuie să-și schimbe viața, așa cum autorul, în final, o propunea fiecărui cititor.

Printr-o scrisoare adresată centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Părintele Iosif Trifa să-l înscrie și pe el în rândurile ostașilor și să-i trimită foaia „Oastea Domnului”, suplimentul duhovnicesc al săptămânalului Lumina Satelor. Ambele erau redactate de către preotul sibian.

Frecventarea cărților din biblioteca școlii și pe cele ale profesorului de religie care l-a premiat a avut două consecințe importante asupra adolescentului. Prima era aceea că poate să aspire la ceva mai mult decât majoritatea tinerilor de vârsta lui și deci să iasă din perimetrul vieții rurale. Ca urmare, fără știrea părinților se prezintă la examenul de admitere la Școala de Arte și Meserii din Beiuș. Reușește printre primii, dar tatăl său îi dă de urmă și îi interzice să urmeze cursurile acestei școli. La fel pățește și în urma reușitei la Liceul Militar din Târgu Mureș. Sunt primele interdicții care intervin în viața lui.

A doua consecință, și cea mai importantă, a fost aceea că lectura cărților Oastei Domnului și a foilor ei religioase i-a trezit pe nesimțite dorința și disponibilitatea sufletească de a scrie el însuși versuri spre slava lui Dumnezeu. El trimite primele sale încercări Părintelui Iosif Trifa, iar acesta, intuindu-i talentul și evoluția viitoare, i le publică în Lumina Satelor.

Acest exercițiu creator însemna pentru el o descărcare și o împlinire, în același timp. În spiritul ostășiei, începe deplasările de misionar prin satele din jurul Beiușului.

Activitatea jurnalistică
2 Traian Dorz CredoTVCând a împlinit vârsta de 18 ani, părinții îl silesc să se căsătorească, crezând că întemeierea unei familii va pune capăt înclinațiilor sale misionare. Dimpotrivă, situația familială se înrăutățește. În lucrarea sa autobiografică Hristos – mărturia mea sunt înfățișate aceste frământări care, în cele din urmă, sfârșesc prin chemarea pe care i-o face Părintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alături de mentorul său, va începe o asiduă activitate publicistică, lucrând la redactarea periodicelor Oastea Domnului, Isus Biruitorul, Ecoul, Glasul Dreptății, Ostașul Domnului etc. Tot la Sibiu îi va apărea și primul volum de versuri, La Golgota. Din 1938 și până în 1943, împreună cu învățătorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din țară al publicațiilor religioase: Ogorul Domnului, Viața Creștină, Misionarul Vieții Creștine, Familia Creștină, precum și al calendarelor-almanah ale acestora. N-a mai urmat nici o școală, dar va evolua spiritualicește ca un autodidact pe tot restul vieții.

Timp de mai bine de șase decenii, Traian Dorz va fi unul din cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist și propovăduitor neobosit. Blestemul interdicțiilor a planat însă mereu asupra lui. Aproximativ optsprezece ani, părinții și soția, care nu i-au înțeles această chemare, au iscat fel și fel de opreliști pentru a-l împiedica să-l vestească pe Iisus Hristos așa cum cerea Biserica Luptătoare.

Prigoana comunistă

Începând cu anul 1948, când regimul ateist comunist a preluat puterea politică, suprimând libertățile religioase, și până la moartea sa, pe 20 iunie 1989, interdicțiile s-au permanentizat și diversificat. Oastea Domnului, mișcare a ortodoxiei militante, a fost declarată „secta cea mai periculoasă” și a fost scoasă în afara legii pentru că nu voia să renunțe la crezul ei creștin, ci, dimpotrivă, să-l mențină viu în conștiința credincioșilor Bisericii. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presărată cu scurte pauze, poetul a totalizat peste șaisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la 17 ani de muncă silnică pentru întreaga lui activitate. Decretul de grațiere generală din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însă supravegheat pas cu pas și împiedicat sistematic să scrie și să-și manifeste convingerile sale. Domiciliile forțate, chemările inopinate la organele de Securitate îl vor ține mereu într-o stare de alertă. Interdicțiile devin acum supărătoare și umilitoare.

Pe baza ideologiei marxist-leniniste în vigoare după 1947, Comitetul Central al Partidului Comunist, care avea pretenția să ia locul lui Dumnezeu în lume, a hotărât că numitul Traian Dorz, fiind un mistic retrograd, n-are dreptul să scrie, ba, mai mult, n-are nici un talent.

Astfel, mai bine de șaptesprezece ani și alți ani grei de presupusă libertate, poetul Traian Dorz a fost în mod continuu hărțuit, fără a putea fi oprit. În mod metaforic el a devenit, „o harfă spânzurată de-o streașină de închisoare”.

În pauzele de „libertate”, cu domiciliul obligatoriu la Livada Beiușului, trudind din zori și până-n noapte la muncile câmpului, seara, întors acasă istovit, cu mâini bătătorite de sapă și de ger, după o cină frugală, se așeza în pat, unde, acoperindu-se complet cu pătura, la lumina lanternei, își scria poeziile și meditațiile creștine. Milițianul sau paznicii de noapte, dacă zăreau cumva vreo luminiță înăuntru, băteau în geam, aducându-i aminte că „n-are voie să scrie!”. Regimul îi dădea astfel de înțeles că numai munca lui brută din timpul zilei, pe așa-zisele ogoarele înfrățite și înfloritoare ale colectivei, are vreo valoare pentru societate. Traian Dorz era însă animat de o credință cu rădăcini direct în scrierile biblice (Evrei 11:1); el și-a petrecut multe nopți plângând, rugându-se și scriind, dar nerenunțând la idealul lui.

Privire generală asupra operei

Traian Dorz Covasna 1983 Aionios MediaÎntr-o vreme ca aceea a zilelor noastre, în care interesul pentru poezie scade tot mai mult, publicul găsind alte căi pentru a-și hrăni și desfăta sufletul și chiar trupul, pentru a-și satisface setea de frumos, poezia psalmistului bihorean încearcă a mișca inimile și conștiințele, de a le transforma, înnoindu-le, prin mesajul religios-ascetic al lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Peste o mie din poeziile sale au fost asociate cu melodii adecvate, intrând astfel în biserici, în mănăstiri și în alte medii religioase din țară și de peste hotare. Dovada ne-o oferă cea de-a opta ediție a acestor cântări nemuritoare, ce apare sub titlul Să cântăm Domnului.

Cu toate că poetul a cunoscut suferința pe toate treptele ei, el rămâne un poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei. Versurile sale îmbracă expresia imnului și a odei sau devin, când e cazul, o antiteză de mare putere artistică, puse în slujba lui Dumnezeu într-o lume în care cel rău se silește pe orice cale să împingă pe om la păcat, adică la desfigurarea sa moral-spirituală. Așadar, aceste versuri au devenit niște cântări luptătoare.

Traian Dorz a decedat în noaptea spre dimineața zilei de 20 iunie 1989.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creată de Traian Dorz îl situează în constelația unor mari creatori ai sensibilității religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotațiile mistice, de ce nu, și cu Daniel Turcea. Într-un cadru cultural mai larg, caracterul religios-naiv al operei dorziene, cu metaforele și imaginile ei, sugerează comparații cu poetul englez William Blake, sau pictorul olandez Van Gogh, pe când acesta din urmă încerca să păstorească pe minerii din regiunea belgiană.

SURSA Wikipedia

Marturia vietii lui TRAIAN DORZ (FILM)

Traian Dorz - Photo Agnus Dei din video Aionios Media

Traian Dorz – Photo Agnus Dei din video Aionios Media

VEZI si editorialul – CENTENAR Traian Dorz, prietenul spinilor – Nicolae.Geantă si PAGINA cu poezii, articole de si despre Traian Dorz aici + FILMUL:

Am fost clopot – film Traian Dorz – official version – Inregistrare transmisa prin postul de radio „EUROPA LIBERA” in vara anului 1989

VIDEO by Tezaur OasteaDomnului

Am fost clopot – film Traian Dorz – official version – Inregistrare transmisa prin postul de radio „EUROPA LIBERA” in vara anului 1989

Traian Dorz - Photo Aionios Media

Traian Dorz – Photo Agnus Dei din video Aionios Media

VEZI si editorialul – CENTENAR Traian Dorz, prietenul spinilor – Nicolae.Geantă si PAGINA cu poezii, articole de si despre Traian Dorz aici

Am fost clopot

Scurt-metraj pe marginea poeziei omonime a lui TRAIAN DORZ, marele poet crestin român care a pãtimit îndelung sub regimul comunist. Substanta filmului se încheagã printr-un colaj de intense trãiri interioare ale poetului, brodate pe realitatea cruntã a persecutiei. Filmul este un punct de plecare pentru o variantã de lung-metraj, care doreste sã aducã în actualitate acest tezaur al credintei crestine din România.

„In toti anii dictaturii comuniste, Traian Dorz a avut  o puternica incredintare a ivirii unii timp de libertate religioasa. Nu a ajuns sa vada aceasta libertate, caci Dumnezeu l-a chemat Acasa in a treia zi e Rusalii cu exact sase luni inainte de revolutia  din 1989.

VIDEO by Aionios Media in colaborare cu Editura Traian Dorz.

25 Dec 2014 – CENTENAR Traian Dorz, prietenul spinilor – Nicolae.Geantă

CENTENAR
Traian Dorz, prietenul spinilor
Nicolae.Geantă

Nicolae GeantaCum adică să fi prieten cu spinii? Cu ţepii aceia ascuţiţi care zgârie pielea până la sânge imediat ce-i atingi. Cu acele mănunchiuri de ace care incomodează. Cu mărăcinii care şi când vor să te iubească te umplu de sânge. Plăcerea lor e doar să şicaneze, să fie bariere, să nu-ţi permită să mişti, darămite să înaintezi. Cu spinii nu-i de joacă. Dacă umbli printre ei, vei avea tot timpul răni. Usturimi. Dureri. Suferinţă. Sânge şiroind.

Pielea nu-ţi va mai fi catifelată. Şi nici mâinile albe şi moi…Traian Dorz în schimb, le-a devenit prieten. Atât de mult a fost înţepat, încât pişcăturile lor i-au betonat pielea. Şi credinţa.
Poetul Golgotei, s-a născut chiar în ziua de Crăciun, în satul Râturi din Bihor (Livada de Beiuş, actual) în anul 1914. Toată copilăria a crescut cu ţepuşul în coastă. Părinţii nu l-au iubit. Tatăl său nu l-a luat niciodată în braţe. Nu i-a spus niciodată “dragul tatei”. Mama sa, nu i-a arătat niciodată răbdare, înţelegere.

Trăiau toţi trei, dar despărţiţi. “Trei străini împreună”, scrie psalmistul spinilor. “Când eşti singur dacă n-ai pe nimeni e suportabil, dar să fi singur când îi ai pe toţi…”. A fost pus la muncile cele mai asidue. Sub o continuă asprime şi pedeapsă.

La 4 ani, micul Dorz şi-a tăiat ambele tălpi într-o coasă, la câmp. A stat câteva săptămâni în agonia morţii. Singur, fără cunoscuţi la şcoală în 1921, trebuia să plătească cu mere copiii, ca să le fie prieten. Şi când n-a mai avut mere…

De Rusalii, în 1930, la premierea de final de şcoală (cls. VII-a), Traian Dorz a primit o carte: “Corabia lui Noe”, scrisă de părintele Iosif Trifa. A fost ziua când s-a întors la Domnul. Plângând, ascuns într-o claie de fân!

Imediat, vrăjmaşul a scos mărăcinii în cale. Părinţii, bunicii, vecinii, satul i-a fost împotrivă. Ba mai mult, s-a îmbolnăvit de friguri şi malarie. “Oriunde priveam, aveam vedenii”, istorisea Dorz în mărturia sa.

“Într-o zi, am văzut pe fundul râului, un pat şi pe mine în el. La căpătâi erau nişte fiinţe urâte, negre. Dar a venit Isus. Făpturile negre au fugit”. Şi, tânărul s-a vindecat pe loc!

Nu a putut să meargă mai departe la şcoală. Nici la o professională în Beiuş, nici la Liceul Militar din Tg. Mureş, unde fusese admis. Părinţii nu i-au permis! Totuşi a evoluat autodidact. A început să scrie poezii (“numai din inima mea, fiindcă experienţă nu aveam”, mărturiseşte poetul), pentru publicaţiile Oastei Domnului, al cărui membru devenise. A început să fie colportor de Biblii ori literatură creştină şi un misionar neobosit. Familiei nu i-a plăcut aceste “călătorii” pentru Domnul, aşa că i-a forţat o căsătorie, imediat ce-a împlinit 18 ani, sperând ca soţia să-l poată opri de pe această “cale”. (18 ani nici părinţii, nici soţia “nu l-au înţeles”! Chiar dacă aceasta se convertise înainte de nuntă!). Încolţit de cei dragi, Traian Dorz a fugit de acasă la Oradea, la o şcoală de cântăreţi bisericeşti, unde a suferit de foame şi frig, dar şi asprimea unui personal nemilos. De aici a ajuns la spital, grav bolnav, la numai 20 de ani.

În decembrie 1934, Iosif Trifa l-a chemat de urgenţă la redacţia Oastei Domnului, la Sibiu. Aici a lucrat 4 ani fără salariu, fără haine de schimb, dormind numai câteva ore pe noapte, împingând pe şinele de tramvai din oraş un căruţ uriaş cu reviste spre trenurile dimineţii. La Sibiu a asistat la represaliile mitropilitului, care a reuşit să scindeze Oastea Domnului, să impună cenzură revistelor preotului Trifa, să sigileze tipografia Oastei… Aici a asistat şi la moartea lui Trifa, predicatorul ce-a declanşat cea mai mare trezire spirituală în România.

În 1942, poetul este anchetat de poliţie, deoarece publicase, la sfatul lui Richard Wurmbrand o broşură intitulată “Păcatele Evreilor”, scrisă de pastoral evreu, dar cu numele de Dorz. După 3 zile de audieri, a scăpat fiind luat pe front, unde ajunge până la Cotul Donului, însă datorită bolii de inimă a fost demobilizat. Frontul i-a oferit distincţia “Crucea slujitorului credincios”.

Spinii s-au îndesit după 1948, odată cu instalarea la cârma ţării a Partidului Comunist. În anul 1947, comuniştii i-au interzis să mai scrie, deoarece era un “mistic retrograd”. Metaforic, a devenit o “harfă spânzurată de streaşina închisorii”. De Anul Nou, 1948, a ajuns după gratii. Iarăşi foame, iarăşi frig. Şi multă, multă bătaie. Cu pulanul de cauciuc peste mâini, peste ceafă, peste cap. Lovit cu cismele în rinichi. În ianuarie ’48 a fost scos în curte, la execuţie. Cu pistolul în ceafă, şi-a văzut sfârşitul. Însă Mântuitorul nu l-a chemat. Pentru că mai avea de înruntat şi alţi spini. Mulţi.

Începând din 1948 şi până în 1989, cel mai renumit poet al creştinilor din România, a fost continuu în vizorul comuniştilor. Cu scurte pauze, a făcut 17 ani de închisoare! Calvarul lui Traian Dorz înseamnă penitenciarele de la Oradea, Gherla, Ghencea, Caransebeş, Satu Mare, anchete în beciurile Securităţii din Beiuş, Deva, Oradea, Cluj Napoca, muncă silnică în coloniile din Popeşti-Leordeni, Periprava-Grind sau domiciliu forţat în localitatea Dropia, în Bărăganul ialomiţean. „Celula mea era cât un mormânt. Când stăteam în picioare, ajungeam cu capul în tavan, când stăteam pe priciul meu de o scândură, capul îmi ajungea în perete, picioarele la uşă”, povesteşte fostul deţinut pentru propagandă religioasă.

În 1959 i-au confiscat din nou hainele, manucrisele, cărţile. „Toată sărăcia” pe care o deţinea. Apoi casa, şi în urmă grădina! În Joia Patimilor a acelui an, în beciul Securităţii din Cluj Napoca, l-a vizitat iarăşi moartea. Însă Hristos a spus iarăşi: Nu! Pe 18 noiembrie ’59 a fost condamnat la 24 de ani de muncă silnică!

Dar Decretul de amnistie din 1964, l-a scos din nou de sub lanţuri.
Din 1964 până în 1976, Traian Dorz a compus şi a scris de mână ori la maşină, peste 80 de lucrări originale: poezii, povestiri, meditaţii religioase precum şi trei volume de memorii. Ce prolific! Poetul lucra ziua la colectiva Beiuşului (10 ani, începând cu 1964, a avut interdicţie de a lucra altceva decât la sapă!), cu mama şi soţia sa, şi noaptea, deşi rupt de oboseală, scria poezii cu lanterna sub plapumă şi cu miliţia de pază la ferestre! Până în 1977 nu a mai reuşit să publice nimic, deoarece toate editurile din România îl refuzau politicos. În acest an i-ai fost confiscate toate manuscrisele!

La 60 de ani, a fost angajat funcţionar 3 la Protopopiatul Beiuşului, timp de 5 ani. Apoi s-a îmbolnăvit grav din nou, de tromboflebită. Picioarele au început să nu-l mai ţină. A renunţat a serviciu. Nu putea beneficia nici de pensie, nici de ajutor social, deoarece lucrase numai 5 ani, jumătate din timpul cerut de lege.

Viaţa şi-a petrecut-o pe front şi militărie (7 ani), în închisori (17) şi interdicţie (10). Fără carte de muncă!

În 1981, în urma unor reclamaţii ale „fraţilor” (!?), Traian Dorz este percheziţionat din nou de securitate. Dar, sărăcia lucie, lipsa alimentelor şi a focului în mijlocul iernii, au făcut ca cei doi ofiţeri să plece scrâşnind printre dinşi: „pârâtori mincinoşi şi neruşinaţi”. Şi, l-au iertat!

În 1982, poetul a fost arestat din nou. Securitatea nu i-a lăsat nci măcar băţul de sprijin, punându-l să meargă ţinându-se de pereţi. Motivul condamnării la doi ani de puşcărie? Îi apăruse o carte în străinătate! Şi asta fără intervenţia lui. Pe 23 noiembrie Dumnezeu i-a descoperit prin vedenie că înainte de 11 ianuarie ’83 va fi acasă! Şi, pe 7 ianuarie a fost eliberat! Acasă, a aflat că instanţa de judecată, ceruse Episcopiei şi Protopopiatului Beiuş, ca T. Dorz să efectueze cei doi ani de pedeapsă la locul de muncă. Dar Protopopiatul a refuzat! Mai mult, i-a desfiinţat postul!

În 1984, Traian Dorz şi-a terminat de scris autobiografia. Cinci ani mai târziu, Domnul l-a scăpat de spini pentru todeauna, chemându-l acasă (20 iunie 1989). La înmormântarea sa avut cea mai mare evanghelizare pe care a reuşit s-o facă vreodată: peste 10.000 de persoane. Cortegiul funerar a avut 2-3 km.

Securitatea a fost în alertă maximă.

Timp de 6 decenii, psalmistul românilor, a fost unul dintre cei mai buni misionari ai Oastei Domnului. Misionar neobosit, scriitor prolific, T. Dorz a scris eseuri religioase, meditaţii creştine, povestiri pentru copiii de toate vârstele, proverbe (cca 7000, din folclorul românesc sau străin), şi circa 5000 de poezii! Peste 1000 din poeziile sale au devenit imnuri creştine!

Bătrânul ce alerga cu bicicleta la biserici a cules toată viaţa spini şi i-a transformat în trandafiri. N-a făcut niciodată compromis. A refuzat constant îndemnurile Securităţii de a scrie poezii istorice, patriotice, sociale, revoluţionare… Ar fi putut câştiga enorm, dar a preferat să rămână suflet din sufletul săracilor.

Traian Dorz nu s-a speriat niciodată de chinurile închisorii, nici de cele comuniste. Chiar dacă în temniţă n-a avut creion şi hârtie, poetul din Apuseni a scris 200 de poezii! În minte! A cântat, a predicat, a recitat psalmi, a mângâiat, încurajat, a „tăiat spini” şi a condus deţinuţii la o viaţă cu Hristos.

Închis în celule întunecate, reci, pline de apă, bătut, înfometat, îngheţat, înghesuit, Traian Dorz a binecuvântat. „Poeziile sale nu blesteamă, nu lovesc, ci cheamă la o viaţă nouă”, scria poetul Ioan Alexandru. „Am o aleasă preţuire pentru fratele Traian Dorz şi poeziile sale – pline de înflăcărata dragoste a lui Dumnezeu”, scria Dumitru Stăniloaie, cel mai important teolog ortodox român din secolul XX. Versurile sale, „în naivitatea lor divină…, izvorăsc din verbul stelar şi celest”, scrie Nichita Stănescu.

Mi-e dor, tare dor, de fraţi ca Traian Dorz. De poeţi care să scrie poezie creştină. Bună. „Căci poezia e sângele unui popor, care curge subteran prin veacuri şi-l face nepieritor”, concluziona Marin Preda. Mi-e dor de fraţi care să compună cântări lui Hristos. Fermecătoare. Mi-e dor de fraţi care pot suferi cu bucurie spinii ocării, ai trădării, ai pocinţei. Dar şi de cei care vor primi cununi de slavă.

„Fără luptă, nu-i cunună, veşnică şi bună
căci cununa, fără luptă, este o minciună
şi cununa fără luptă, grabnic vestejeşte –
numai cea cu răni plătită, veşnic străluceşte”

(T. Dorz)

De la poetul Traian Dorz am învăţat că-s buni şi spinii. Căci, dacă în pluş adormi, cu spinii eşti tot timpul treaz!

“ …dar orişicare-ar fi cuptorul
şi-n orice flăcări să mă-ncing
nimic nu-mi frângă-ncredinţarea
că am să-nving, că am să-nving… ”

(T. Dorz)

Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 05

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Fr Traian – Poezii – Recital 03

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 3 (2 ore)

Vezi si

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 2 (2 ore)

Vezi si

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 1

VIDEO by liviucanada

Inregistrari Traian Dorz – Meditaţii 01 (2 ore)

VIDEO by liviucanada

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 4

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Traian Dorz – Povestiri Nemuritoare 3

Vezi aici-

VIDEO by liviucanada

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari