Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 12A – Biserica si Teologie, Ultimii Ani, Ultimul Mister

Citeste

,,Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig” (Filipeni 1:21)

Biserica de care era alipita inima lui Sadhu nu era deloc o institutie vizibila. ,,Eu apartin trupului lui Hristos, spunea el, care este o biserica veritabila, formata din toti crestinii mantuiti prin Isus Hristos, si anume acei ce traiesc aici jos si cei care intrati in lumea de lumina fac parte din biserica triumfatoare”.

Prin botez, Sundar era membru al Bisericii Anglicane a Indiei si intotdeauna si-a exprimat respectul pentru barbatii, care erau responsabili cu bunul mers al ei. El ii recunostea autoritatea, trimitand misionarilor sa boteze pe toti cei ce se converteau prin mijlocirea sa.

Cu toate ca el insusi a fost independent de orice autoritate din afara stabilita in biserica, ei ii recunostea valoarea pedagocica.

Supunandu-se poruncii lui Hristos, ori de cate ori avea ocazia, participa la actul de „frangere a painei (Sfanta Cina)” si aceasta in toate bisericile crestine cu exceptia bisericii catolice. El simtea din aceasta binecuvantare si putere, dar nu credea asemeni doctrinei catolice si luterane, in prezenta reala a lui Hristos in paine si vin.

– ,,Eu nu cred ca painea si vinul devin realmente trupul si sangele lui Hristos. Efectul lor insa asupra credinciosului este tot asa de puternic, ca si cum (painea si vinul) ar fi in realitate trupul si sangele lui Hristos. Nu exista nimic special in paine si vin. Eucharistul ca mijloc de gratie, depinde de credinta noastra.”

Sadhu traia cu gandul unitatii crestine, dar pentru o unitate esentiala launtric-sufleteasca si bazata pe Hristos. El nu credea intr-o federalizare exterioara a diferitelor biserici, nici in uniunea catolicilor cu protestantii.

– ,,Cand amestecati doua culori, obtineti una in plus, adica pe cea de a treia. Acelasi lucru se va intampla si aici, caci veti vedea formandu-se noi secte.  Numai cei ce sunt uniti in Hristos sunt una in cer.”

Daca el n-a putut sa prinda plinatatea semnificatiei Bisericii, greseala nu este a lui Sadhu, ci mai mult diversitatii cultelor crestine. Fara indoiala pozitia lui fata de biserica a fost voita de Dumnezeu. Asa cum scrie profesorul Heiler, faptul ca acest apostol umil, iubitor si cu inima larga Sundar Singh, n-a putut sa se ataseze fara rezerve la nici o biserica, arata fara tagaduire, cat de mari sunt lipsurile crestinismului actual.

Ceea ce este imbucurator, este ca un ucenic al lui Hristos, ca Sadhu, a putut sa vorbeasca liber in fiecare adunare, si ca predicarea sa a fost bine primita de toti. Pentru ca nu apartinea de nici o asociatie crestina, nu exista pentru el nici o biserica eclesiastica.

In toate comunitatile unde Hristos este iubit, eu ma simt in mijlocul fratilor mei. In Hristos toti crestinii sunt una si vorbesc aceiasi limba. Nu exista decat un singur Dumnezeu, atunci de ce sunt atatea biserici si atata impartire?

Sadhu niciodata n-a incercat sa formeze o miscare din acei care au fost adusi la credinta prin predicarea sa. Odata patru sute de tineri i-au cerut sa devina ucenicii lui si el nu a vrut: ,,Eu insumi sunt ucenic, cum as putea face pe altii ucenici ai mei?”

El spunea celor ce doreau sa-l urmeze: ,,inainte de a va darui acestei slujbe, ce seamana cu un ocean agitat de valuri, invatati sa plutiti in lacul vostru. In jurul vostru exista multe suflete care pier. Incepeti cu acestea prin a le salva.”

Daca nu iubesc organizatiunile bisericesti, in schimb iubesc ordinea. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinei. Exista o mare diferenta intre ordine si organizatiunea bisericeasca care adesea nu-i decat un mecanism rigid.”

,,Voi intocmiti programe cu scopul sa-i aratati lui Dumnezeu cum trebuie sa conduca treburile lumii si ale bisericii”. Eu nu apartin vreunei societati misionare si nu depind de nici un comitet. Poate ca oamenii ma socotesc putin practic. Pretutindeni insa pe unde am fost, Dumnezeu mi-a acordat binecuvantari si aceasta fara nici o organizatie. Am vazut rezultate marete, nenumarate convertiri, nu facute de mine, ci de Duhul Sfant. Dumnezeu singur este cel care intoarce sufletele. Cu miile se numara cei care ar fi dorit ca sa-i botez, dar eu n-am fost chemat la acest lucru si nici de a forma vreo grupare. Altora le este dat sa o faca, fiindca exista organizatiuni inspirate de Dumnezeu. . Intrucat ma priveste, lucrarea mea este sa predic Evanghelia si sa dau marturie.

Cu toate acestea el a format o mica adunare de tibetani crestini. Acestia erau pentru dansul subiectul unei mari recunostinte, fiindca desi se aflau izolati si fara ca cineva sa-i indrume, ei au ramas credinciosi. Sundar spera ca unul dintr-insii sa poata veni in India ca sa fie instruit, dupa care sa invete pe propriul sau popor.

– ,,Cu Sundar Singh incepe o noua scoala misionara in India, zice doctorul Five, un misionar prezbiterian. Sadhu a exercitat asupra crestinilor sau necrestinilor, asupra tinerilor si batranilor o influenta care nu a fost niciodata depasita. El ocupa un loc unic in nordul Indiei. Nu exista decat un singur Sundar Singh. In toata istoria misionara, putini barbati au avut o atat de mare sfera de activitate.  Predicile lui au atins atat pe crestinii occidentali cat si pe hindusi si pe budisti. Personalitatea si mesajul lui au descoperit greselile si superficialitatea atat de evidenta a asa zisei crestinatati. El a readus scopul central in crestinism; un apel la constiinta de a se intoarce la Hristos, unicul lucru necesar”.

Crestinismul din Occident s-a ratacit constant in lucruri exterioare, adica in formele dogmatice, in organizatiuni bisericesti, in importanta exagerata data culturii intelectuale. Exista teologi capabili si invatati, barbati bisericosi priceputi, reformatori sociali cati vrei, dar cat de putini oameni ai lui Dumnezeu exista, pentru care Hristos este totul si care pot sa arate oamenilor drumul comuniunei cu Dumnezeu?

– ,,Oamenii in Europa, spune Sadhu, sunt atat de savanti de stiinta si de filozofie, dar atat de ignoranti in realitatile divine, incat nu sufera sa cerceteze  toate regiunile cunoasterei, bineinteles afara de acelea ce privesc conditiunea lor intelectuala. Ei sunt lacomi sa stie cand va avea loc o eclipsa de soare sau de luna sau ce este cu petele din soare; dar de norii pacatului din viata lor nu se nelinistesc deloc!”

-,,Multi teologi au inlaturat viata de rugaciune si de meditatie, si incearca sa acopere goliciunea  crestinismului lor prin frunzele de smochin ale stiintei lor teologale.”

Daca Sadhu a fost atat de sever in ce priveste teologia, se datoreste faptului ca a venit in Europa in anii cand negatiunea divinatatii lui Isus Hristos si critica biblica erau foarte raspandite. De atunci noi asistam la o evolutie a invatamantului teologic, care devine mai pozitiv si mai biblic. De altfel insusi Sadhu a prezis declinul acestei grave erori. ,,Seamana cu o epidemie de gripa care va trece, a spus el, insa nu fara sa fi facut foarte multe victime”.

Pe profesorii de teologie i-a sfatuit sa suspende cincisprezece zile pe luna cursurile si impreuna cu studentii lor sa evanghelizeze regiunile apropiate.

– ,,Intr-o zi pe cand vorbeam in India cu un amic, chimist distins, el facea analiza unei eprubete cu lapte, indicand cantitatile de apa, de zahar si de alte materii continute in lichid. I-am spus: un copil este incapabil sa analizeze laptele, dar experienta il invata ca este bun si ca il hraneste. El nu va sti sa explice cum, insa de stiut o stie. Copilul este mult mai intelept decat chemistul. Tot la fel exista oameni care analizeaza fara incetare laptele lor, dar pe care nu-l beau niciodata. Numerosi sunt aceia in zilele noastre, care stiu cine este Isus Hristos, vorbesc despre El si poseda o cunoastere vasta intelectuala; dar putini din ei pot sa spuna: eu stiu in cine am crezut; Il cunosc, deoarece El locuieste in mine”.

Un candidat de teologie la Oxford, adanc impresionat de predicile lui Sadhu, a gasit ca este fara folos sa mai obtina cunostinte intelectuale. ,,De indata ce voi da primul examen, a spus el, voi pleca ca misionar, fara sa mai studiez teologia”. Sundar fiind pus la curent cu acest incident, a raspuns:

– ,,Nu, n-am voit sa spun aceasta; predicatorii trebuie sa studieze, dar sa o stie, ca fara viata in duh sunt intocmai ca un schelet uscat. In principiu eu nu ma opun stiintei, dar protestez cu toata puterea contra tendintei actuale, care ii exagereaza valoarea. Limbajul Bibliei este spiritual. Pentru a-l intelege, atat profesorul cat si studentul, trebuie sa-l fi fost invatat cu Duhul Sfant”.

,,Unii predicatori au fost stabiliti de biserica si nu prin Duhul Sfant. Numai acestia ultimii castiga suflete. Nu este suficient sa fi membru intr-o biserica, ci trebuie sa fi membru de-al lui Hristos. John Wesley si generalul Booth, in opozitie cu biserica, au urmat ordinele lui Dumnezeu si se intelege ca au avut dreptate”.

Un pastor elvetian a declarat: Sadhu a diagnosticat bine boala noastra. Voi va gasiti intr-o mare graba si n-aveti timp de rugaciune si viata spirituala. Unui alt pastor, care l-a intrebat, ce trebuie sa faca ca lucrarea sa fie mai eficace, Sundar  a raspuns simplu: ,,Mai multa rugaciune”. In acest domeniu, a spus episcopul Soederblom, Sadhu are pentru noi un mesaj, care vine nu din India, ci din Evanghelii. Activitatea profana din ce in ce mai mare a crestinilor din Europa, nu poate sa despagubeasca slabiciunea vietii lui launtrice.

– ,,Sadhu este mai demn decat noi toti, cei ce am studiat teologia, spune inca un pastor elvetian. Noi am pacatuit contra adevarului, daca refuzam sa admitem aceasta. Cnd un teolog incepe sa adanceasca o viata atat de bogat dotata de harul lui Dumnezeu, constiinta lui este rasturnata din strafunduri”.

Un alt preot elvetian vorbeste astfel despre intalnirea sa cu Sadhu: – ,,Cand l-am vazut inaintea mea si l-am auzit vorbind despre viata sa spirituala, in timp ce eram inconjurat de teologi savanti, o intrebare s-a ivit in spiritul meu: Ce scop tintim prin studiile noastre? Pentru ce trebuie sa invatam atatea lucruri de mica importanta, in timp ce lucrului esential nu-i acordam locul cuvenit? Barbati, ca de pilda acest hindus, pot sa clatine natiuni, dar noi ce-am facut pana acum?”

Este imposibil sa nu fi izbit de asemanarile dintre experientele crestine ale lui Sadhu si ale apostolului Pavel. Convertit printr-o viziune miraculos asemanatoare cu cea de pe drumul Damascului, Sadhu intocmai ca marele apostol dupa ce a urat pe Hristos si I-a persecutat ucenicii, a devenit cel mai fidel servitor. Si unul si altul au primit Evanghelia nu din gura oamenilor, ci printr-o revelatie directa a Mantuitorului, devenind puternicii Lui martori. Cuvintele lui Isus despre Pavel: ,,Acest barbat este o unealta pe care am ales-o sa duca Numele Meu la capatul pamantului si Eu ii voi arata cat trebuie sa sufere pentru Numele Meu”, pot foarte bine sa se potriveasca si lui Sadhu.

Sundar la randul sau a putut sa vorbeasca de suferintele sale in aceiasi termeni ca Pavel: ,, Adesea in pericol de moarte, de multe ori in calatorie am fost in primejdie pe ape, in primejdie din cauza talharilor, in primejdie din partea celor din neamul meu, in primejdie in orase, in primejdie in pustiuri. Eu am fost in lucru si-n osteneala, supus foamei si setei, si am rabdat posturi nenumarate”.

-Va urma-

 

 

 

 

 

Jurnal de Farisei – Episodul 5 – O adaptare dupa cartea Memoriile lui Eutih de Petru Lascau

VEZI

Petru LascauJurnal de farisei, o emisiune care nu te lasa sa mai dormi în credinta.

Astazi, vom intalni, probabil, unul dintre cei mai periculosi farisei- Anonimul. Niciodata nu va veni in fata ta, ci te va lovi din spate. Te va lovi din umbra. Va incerca sa te otraveasca. Si ce exemplu mai bun putem sa dam, decat atunci cand un tanar vrea sa dea un indemn de cateva cuvinte. el incepe si scrie o scrisoare lunga pentru acel tanar: Asa trebuie sa te imbraci. Asa trebuie sa arati. Asta trebuie sa spui. In felul acesta trebuie sa dai din maini. Dar, unde este autenticitatea? Si ceea ce va fi foarte interesant, e ca niciodata nu se va semna.  Sau, atunci cand o tanara vrea sa spuna o poezie, si iese in fata si o spune frumos, o spune cu intonatie, el, intotdeauna se va uita la hainele ei, se va uita sa vada: Oare n-a avut fusta prea scurta, a avut cercei? O, dar stai, baticul n-a fost suficient de mare. O, dar stai, a avut chiar un inel pe deget. O, deci, asa ceva nu se poate. Asa ceva nu are ce cauta la noi in biserica. Si vei vedea, v-a scrie rapid un biletel, il va trimite in fata la pastor: „Frate pastor, asa ceva, la noi in biserica nu s-a vazutde mii de ani. In biserica noastra, asa si asa si asa a fost din mosi stramosi. Ce facem acum? Lasam ca lucrurile astea din lume sa vina sa ne atatce biserica noastra sfanta si veche, de 2000 de ani?”

Si, cum am spus, cel mai interesant lucru la el este ca se va semna anonimul, sau un frate in Domnul, o sora care te iubeste. Niciodata nu are curaj sa-si puna numele acolo, pentru ca stie ca va putea fi aratat cu degetul: Tu esti acela care judeci, nu faci nimic in biserica asta. Niciodata nu te-ai ridicat sa spui ceva in fata, sa aduci un indemn. Sa aduci un cuvant de imbarbatare. Sa te rogi cu voce tare chiar. Si, ce foarte interesant, si la rugaciunea in comun, el sta si asculta pe ceilalti. „O, e repetat atat de mult acel cuvant.” El nu se roaga, el nu striga suficient de tare. O nu, stai putin, el striga mult prea tare.

Dar, Dumnezeu nu ne cheama la asa ceva, fariseule. Dumnezeu ne cheama la o viata autentica. El ne cheama sa fim reali. Ne cheama sa fim acei oameni care sa poata sa mearga in fata sa spuna: Aceste lucruri nu sunt bune.” Dar, stie ca nu are nicio sansa, nu gaseste suport biblic pentru niciuna din acele cuvinte ale lui. Nu gaseste suport biblic pentru niciuna din rautatile lui mici. Ci, intotdeauna va injecta din umbra. Va incerca sa te loveasca si te va lovi miseleste pe la spate. Nu are curajul de a sta in fata ta si a spune lucrurilor pe nume. Pentru ca nu are nicio baza biblica.

Cum vei putea sa-l invingi pe acest tip de fariseu? Cum il vei putea sa-l dai in vileag? Foarte simplu. Nu-i citi biletele in fata. Nu-i citi, chiar daca va trimite o mie de bilete. Nu citi nici macar unul din ele. Te uiti la ele, vezi ca nu s-a semnat cu numele real, atunci, rupe-l in fata la amvon. Rupe acel bilet, rupe acea scrisoare. Arunc-o in cosul de gunoi. Si vei vedea ca usor, usor, el se va otravi singur pe el, daca nu va dori sa se schimbe.

Niciodata nu se va duce la cineva care e foarte incredintat, care cunoaste bine Biblia. Niciodata nu se va duce la el sa-l atace pe anumite cai. Ci se duce la cei slabi. La cei care sunt putin mai emotivi si daca le reusesti sa le vorbesi cumva mai mestesiugit, acel lucru va conta pentru ei si se vor crede mici si neinsemnati. Stie ca va avea succes cu acei oameni. Intotdeauna va lovi miseleste. Intotdeauna se va duce la oamenii slabi, niciodata la cei tari. Intotdeauna se vor duce la cei emotivi, pentru ca stie ca poate sa-i atace la sentimente. Poate sa le zica 2-3 vorbe, intr-un anumit fel, si i-a pus pe acei oameni la pamant. Si ce e mai dureros este ca acei oameni niciodata nu se vor mai ridica ca sa spuna ceva in biserica. Sa faca ceva pentru Dumnezeu. Pentru ca acest fariseu meschin a reusit sa-i loveasca odata si a reusit sa-i doboare din prima. I-a facut knockout.  Fariseule, daca ma urmaresti, ai macar curajul si spune-ti numele in fata sau ti rusine de numele pe care ti l-a dat parintii tai? Ti-e rusine sa spui cine esti tu cu adevarat? De ce lovesti din umbra? De ce lovesti miseleste? Numai lasii fac asta. Daca tu chiar crezi ca un anumit lucru nu are de a face cu biserica, vino cu suport biblic. Nu mai veni cu sfanta traditie. Dumnezeu nu doreste traditie, El doreste cuvantul Lui autentic. Probabil te vei supara pe mine, ori vei incerca de maine sa gasesti ceva lucruri in viata mea, prin care sa spui: „Uite-l, a gresit acolo. Tu? Tu indraznesti sa vorbesti asa? Tu care ai facut atatea lucruri?” „Da, probabil ca am facut multe din cele pe care le spui, dar stii ceva? Eu am gasit iertare la Dumnezeu. Si te rog si pe tine sa faci acelasi lucru. Impaca-te cu Dumnezeu cat mai degraba.”  Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa ramenm tari si sa nu mai lovim din umbra.

VIDEO by Media CBEE

Cum ne Ajută Duhul să Mărturisim

Duhul ne Ajută să Mărturisim

O mare parte din “multiplul har al lui Dumnezeu” este puterea de a fi un martor îndrăzneţ şi eficient. În Fapte 1:8, Isus a declarat: “Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”

Cine, Eu?

Este important doar să vezi pe cine a însărcinat Isus. în ochii lumii, aceşti oameni sunt nimic şi nimeni. Cinci dintre ei erau pescari; toţi locuiau într-o provincie neimportantă din partea de est a Mediteranei. Era o provincie mică, turbulentă şi nesemnificativă, iar aceşti oameni erau nesemnificativi chiar şi în acea regiune neimportantă. Însă Isus le-a spus că misiunea lor era să ducă mesajul Lui în toată lumea şi să-l declare fiecărei fiinţe.

Din punct de vedere uman, vedem totala imposibilitate a misiunii imediat. Cum ar putea acest grup mic, nesemnificativ duce acest mesaj în întreaga lume?

Însă Dumnezeu nu ne porunceşte niciodată să facem un lucru dacă nu ne dă şi capacitatea de a-l înfăptui. Totuşi, de prea multe ori noi îi dăm lui Isus mii de motive pentru care nu-l putem face. Îi spunem de toate eşecurile din trecut. Ne certăm cu poruncile Lui în loc să le ascultăm. Aşa nesăbuinţă. Când vom descoperi că Domnul nu ne porunceşte niciodată să facem ceva până nu ne dă şi puterea de a face, dacă doar ascultăm?

“Dar, Doamne, noi suntem aşa de puţini. Doamne, cine o să ne asculte? Doamne, noi nu suntem nimeni.” Însă Isus le-a promis puterea prin care o vor face. Le-a spus să aştepte în Ierusalim până când “se vor îmbrăca cu puterea de sus.” Şi atunci vor fi transformaţi în măreţi martori ai învierii lui Isus.

Acesta a fost esenţa mesajului bisericii primare. Datorită învierii lui Isus din morţi, toţi cei ce se pocăiesc de păcate şi-şi pun credinţa în Isus pot avea iertarea de păcate. Isus i-a însărcinat pe primii ucenici să împrăştie acest mesaj, iar ei au făcut-o într-un mod remarcabil, mărturisind despre învierea lui Isus în cuvânt, viaţă şi fapte. Haideţi să ne uităm la acestea pe scurt.

Locul Cuvintelor

Mai întâi, aceşti credincioşi trebuiau să mărturisească prin cuvinte. Trebuiau să propovăduiască această evanghelie, să comunice vestea bună în cuvinte şi propoziţii ce puteau fi înţelese de cei ce ascultau.

Sarcina noastră este aceeaşi. Nu s-a schimbat. Este important ca şi noi să mărturisim prin cuvinte. După cum Pavel cere: “Dar cum vom chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?” (Romani 10:14) Pavel ştie că ei nu pot crede fără să fi auzit mai întâi despre Isus, şi că ei nu vor auzi decât dacă cineva le propovăduieşte. De aceea noi trebuie să continuăm să folosim cuvinte despre lucrarea de mântuire a lui Isus Cristos.

Slavă lui Dumnezeu, sunt unii oameni foarte dăruiţi în verbalizarea mărturiei pentru Cristos. Au pur şi simplu acest dar. Nu au întâlnit nici o persoană căreia să nu-i spună despre Cristos. Minunat! Îmi place! Tatăl meu a fost una din aceste persoane.

Însă, după cum a întrebat Pavel retoric la sfârşitul cărţii I Corinteni 12: “Sunt toţi apostoli? Sunt toţi prooroci? Sunt toţi învăţători?” Răspunsul clar este nu. Nu toţi au acest dar. Şi totuşi, din păcate suntem descurajaţi când suntem presaţi să ne verbalizăm mărturia pentru Domnul când nu suntem dăruiţi ca evanghelişti. Simţim o datorie şi o obligaţie să mărturisim verbal, însă de ori de câte ori încercăm ne strâmbăm şi avem o experienţă groaznică. Apoi simţim o vină constantă când eşuăm să verbalizăm credinţa noastră toturor celor cu care ne întâlnim.

Locul unei Vieţi Cuvioase

Dar mărturia este mult mai mult decât dându-le oamenilor o invitaţie sau spunându-le despre Isus Cristos. O chiar mai puternică mărturie este trăire unei vieţi pline de Isus Critos înaintea lor.

Ce mărturie puternică este când viaţa ta este în acord cu mărturia ta şi alţii văd cuvintele tale trăite în viaţa ta! De aceea Pavel i-a spus lui Timotei: “Fii un exemplu credincioşilor” (I Timotei 4:12). De aceea le-a reamintit bătrânilor din Efes că el a fost atent să susţină ceea ce predica prin felul în care trăia (vezi Fapte 20:18-35). Şi de aceea i-a spus lui Tit că unii se vor lăuda “că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc” (Tit 1:16).

Modul în care trăim devine o mărturie a ceea ce credem. Să fim martori eficienţi pentru Isus Cristos, trebuie să trăim în aşa fel încât caracterul Său luminează prin noi.

Recent, am petrecut o zi minunată la o tabără de liceeni cu câţiva tineri frumoşi. Ce emoţie să vezi lucrarea Duhului lui Dumnezeu în vieţile lor! O tânără a venit la mine chiar când plecam şi mi-a zis: “Frate păstor Chuck, vreau să mărturisesc fratelui meu, dar nu ştiu cum să fac.” I-am spus că cel mai bun mod era de a trăi o viaţă de creştin înaintea lui. “Lasă-l să vadă ce a făcut Isus în viaţa ta,” i-am spus. “Aceasta este cea mai puternică mărturie pe care i-o poţi da.”

Ştiaţi că numele de creştin a fost creat în Antiohia de către necredincioşi după ce au observat vieţile celor ce-L urmau pe Cristos? Original, creştin însemna “urmaş al lui Cristos”. Este minunat când lumea îţi dă acest titlu. Nu este ceva ce tu trebuie să declari: “Sunt creştin!” Ei, eşti? Eşti precum Cristos? Dacă o persoană Ńi-ar spune: “O, ce n-aş da să-L văd pe Isus Cristos”, tu ar trebui să-i poţi spune: “Păi, dacă m-ai văzut pe mine…” Aceasta ar fi o mărturie credincioasă şi adevărată.

Din păcate, deseori ceea ce spunem este discreditat de ceea ce suntem şi ceea ce facem. Este posibil să mărturiseşti cuiva verbal şi să-i spui ce minunată este lucrarea lui Isus Cristos în viaţa ta, chiar când viaţa ta neagă propriile-ţi cuvinte. Ai putea spune: “El îmi dă o pace glorioasă, şi tu ai nevoie să cunoşti această pace a lui Isus Cristos.” Dar dacă intervine ceva iritant şi tu izbucneşti şi strigi la toţi şi la toate, cât de eficientă va fi mărturia ta? Sau să presupunem că vorbim despre bucuria Domnului, şi totuşi tu eşti mereu morocănos şi bosumflat şi te repezi la toţi. Ceea ce vei spune nu va avea importanţă datorită a ceea ce eşti. Cei ce vorbesc mult despre Domnul dar nu trăiesc viaţa au succes doar în a batjocori creştinismul.

Isus vrea să-I fii martor. El vrea ca viaţa ta să să fie ca a Lui pentru a-I aduce mărturie Lui. Atunci oamenii vor şti cum este El pe măsură ce observă Duhul la lucru în viaţa ta.

Locul Faptelor Bune

Cea de-a treia modalitate prin care credincioşii pot aduce mărturie este prin fapte aduse de Duhul Sfânt în vieţile lor. Evrei 2:4 declară: “În timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.” Observaţi că noi nu putem face aceste lucruri să se întâmple. Aceste semne, puteri şi minuni nu apar după voia mea, eu nu controlez lucrarea Duhului Sfânt. El împarte fiecăruia după voia lui. Feriţi-vă de cei ce pretind să-L controleze pe Dumnezeu, ce afirmă că manipulează lucrarea lui Dumnezeu sau Îi forţează mâna! Nu o pot face. Duhul este Suveran.

Pavel a scris în Romani: “Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-L fi făcut Cristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că…am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Cristos” (Romani 15:18,19). Semne măreţe şi minuni s-au întâmplat prin apostolul Pavel, însă nu el le-a produs. Duhul lui Dumnezeu a ales să-l folosească drept vas şi el a fost mulţumit cu atât. De aceea le-a spus şi corintenilor: “învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul în putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 2:4,5).

Cum se roagă pentru noi Duhul Sfânt – Îi Putem Schimba Mintea lui Dumnezeu?

Este important să realizăm că scopul rugăciunii nu este să schimbăm mintea lui Dumnezeu sau să-L convingem să vadă lucrurile în felul nostru. Mulţi oameni greşesc crezând că rugăciunile lor vor schimba mintea lui Dumnezeu. Însă acesta nu este deloc scopul rugăciunii. Nu vrei să schimbi mintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a spus: “Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi. Ele sunt gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (vezi Ieremia 29:11). Planul lui Dumnezeu pentru tine este mult mai bun decât orice ai putea imagina pentru tine, astfel că să gândeşti că poţi îmbunătăţi planul lui Dumnezeu este totală nesăbuinţă.

Poţi întreba: “Dacă rugăciunea nu este pentru a schimba mintea lui Dumnezeu, atunci de ce să ne rugăm? Care este scopul rugăciunii?” Scopul rugăciunii este să-ţi deschizi inima şi să-i îngădui lui Dumnezeu să facă lucrurile pe care vrea să le facă, lucrurile care El ştie că sunt cele mai bune pentru tine.

Sunt convins că pentru fiecare lucru bun şi corect pentru care te-ai rugat, Dumnezeu a intenţionat să ţi-l dea înainte ca tu să-ţi pleci capul. Isus a spus că Tatăl nostru ceresc ştie că avem nevoie de toate aceste lucruri înainte ca noi să-i cerem (vezi Matei 6:31,32). Rugăciunea deschide uşa voinŃei tale, astfel îngăduindu-I lui Dumnezeu să facă ceea ce doreşte să facă spre binele şi spre beneficiul nostru.

Ciclul Rugăciunii

Adevărata rugăciune se mişcă într-un ciclu. Începe în inima lui Dumnezeu, cu scopurile şi dorinţele lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu pune acele dorinţe în inima ta. “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13). După cum a zis psalmistul: “Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima” (Psalm 37:4). Dumnezeu pune dorinţa în inima ta, şi apoi tu o exprimi Lui înapoi în rugăciune. Începe cu Dumnezeu, se mişcă jos, atinge inima ta şi apoi se întoarce la Dumnezeu, astfel ciclul este complet şi uşa este acum deschisă; Dumnezeu are ocazia de a face acele lucruri pentru tine pe care El vrea să le facă.

II Cronici 16:9 zice: “Căci Domnul îţi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.” Dumnezeu se uită după oameni ale căror inimi sunt în armonie cu a Lui. Asta e tot ce-şi doreşte –inimi în armonie cu a Sa. Dumnezeu se uită după instrumente prin care El poate împlini lucrarea Sa şi prin care-şi poate turna resursele unei lumi nevoiaşe.

Punctul cheie este să descoperi voia lui Dumnezeu. Să-ţi faci inima să bată în armonie cu inima lui Dumnezeu. Ioan a scris: “Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (I Ioan 5:14,15). Dacă ne rugăm după voia lui Dumnezeu, ne putem ruga fiind siguri că rugăciunile noastre vor primi pentru că am deschis uşa pentru Dumnezeu să facă ce doreşte. Cheia este să ceri după voia Lui. Şi continuînd în relaţia cu Duhul Sfânt ne face capabili să ştim care este această voie.

Din Cartea Apa Vie de Chuck Smith

Vezi si

Cum se roagă pentru noi Duhul Sfânt – Duhul Sfânt Se Roagă pentru Noi

Photo credit society6.com

Duhul Sfânt Se Roagă pentru Noi

În Romani 8:26,27 Pavel deschide o altă arie în care Duhul Sfânt e de mare ajutor:

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Slăbiciunea de care vorbeşte Pavel aici este slăbiciunea noastră de a şti voia lui Dumnezeu. Noi nu ştim întotdeauna cum ar trebui să ne rugăm. Măsurând o anume situaţie, o judecăm într-un fel şi începem să ne rugăm în acel fel, însă ar putea fi chiar opusul a ceea ce vrea Dumnezeu să facă.

Să presupunem că ştii o persoană care e neglijentă cu banii şi drept rezultat are probleme. Chiar dacă nu avea bani, a cheltuit 127 dolari vorbind la telefon. Nu are bani să plătească telefonul, aşa că va fi deconectat. Cum ar trebui să mă rog? Să mă rog: “Doamne, trimite-i banii ca să poată plăti telefonul?” Dar dacă Dumnezeu vrea să o înveţe cum să fie înţeleaptă şi prudentă când cheştuie banii? Dacă mă rog ca telefonul să-i fie plătit, poate că fac un scurt circuit la ceea ce Dumnezeu încearcă să o înveţe.

Este periculos să fii insistent cu Dumnezeu şi să începi să ceri ca El să facă anumite lucruri. Sunt oameni nesăbuiţi care spun: “Doamne, dacă nu răspunzi acestei rugăciuni, atunci nu pot să mă mai încredinţez în Tine şi nu Te voi mai sluji şi nici nu voi mai crede în Tine. Dacă nu-mi cedezi dorinţei şi voinţei mele în această chestiune, am terminat. Plec într-altă parte.” Ce ridicol. Ce caraghios. Dumnezeu spune: “Căile voastre nu sunt căile Mele. Căile Mele sunt mai presus de căile voastre” (vezi Isaia 55:8,9).

De-a lungul anilor am descoperit că multe din rugăciunile mele erau total în afara voiei lui Dumnezeu. Erau lucruri la care insistam ca Dumnezeu să le facă, însă în dragostea şi bunătatea Lui faţă de mine, El nu le-a făcut. Astăzi sunt la fel de recunoscător pentru rugăciunile la care Dumnezeu nu le-a răspuns ca şi pentru cele la care le-a răspuns.

Cum ne invaţă Duhul Sfânt – Căutând Pepite

Photo credit www.debeersgroup.com

„Raking is easy, but you get only leaves; digging is hard,

but you might find diamonds.”

“Greblatul e uşor, dar găseşti numai frunze, pe când săpatul e mai greu,

dar s-ar putea să găseşti diamante.”

[John Piper, Future Grace (Sisters, Oregon: Multnomah Publishers, 1995), 387.]

Căutând Pepite

Este un privilegiu extraordinar să studiezi Biblia. Este o carte minunată. Cu cât o studiez mai mult, cu atât mai mult mă uimeşte. Este de ajutor în studierea Bibliei să cercetezi limbile originale. Astfel că poţi stoarce unele nuanţe ale textului, micile pepite ce nu se traduc bine în engelză.

Sunt recunoscător că propriul meu studiu de limbă greacă mi-a dat posibilitatea din când în când să găsesc aceste binecuvântate pepite ale adevărului. Am spus că am studiat greaca, nu că am învăţat-o. Nu sunt un lingvist înnăscut. Limbile străine sunt extrem de dificile pentru mine. Am aptitudini în alte arii, dar nu în lingvistică. Totuşi, am învăţat destulă greacă încât pot săpa şi se merită săpat pentru a găsi aceste pepite din când în când. Cred expresia care zice: “Greblatul e uşor, dar găseşti numai frunze, pe când săpatul e mai greu, dar s-ar putea să găseşti diamante.”

Şi totuşi, am descoperit că uneori oamenii găsesc diamante fără să sape!

Când eram păstor cu ani în urmă în Huntington Beach, am avut o binecuvântată sfântă în biserică ce a ajuns doar până în clasa a şasea. O, cum Îl iubea pe Domnul! Studiam cartea Galateni şi săpam în versiunea din greacă încercând din răsputeri să găsesc aceste pepite ale adevărului. În cele din urmă găseam una şi mă gândeam, vai ce bine e să ştii puţină greacă! Însă, înainte de a putea împărtăşi pepita descoperită, această femeie dragă deseori zicea: “Frate Smith, citeam ieri în Galateni şi mă gândeam – hmm, asta ar trebui să însemne… – şi expunea acelaşi adevăr la care trudisem atât de greu ca să-l descopăr. Trudeam toată noaptea să încerc să devin mai bun în greacă şi ea înţelege fără boabă de greacă!

Şi totuşi la asta se referea Isus când a zis că Duhul Sfânt ne va învăţa. El le spune ucenicilor: “Nu trebuie să vă temeţi că nu veţi înţelege Scripturile. Aşa cum v-am învăţat Eu, tot aşa vă va învăţa şi Duhul Sfânt.”

Un copil al lui Dumnezeu plin de Duhul Sfânt, îndrăgostit de Domnul şi de Cuvântul Lui, este un ghid mai adevărat în adevărul lui Dumnezeu decât un oarecare ce are doctoratul dar care nu e născut din nou, însă care ştie limbile originale. Încercând să înţelegi Biblia separat de ajutorul Duhului Sfânt te va duce la tot soiul de lucruri ciudate.

I Ioan 2:27 spune: “Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El (Duhul Sfânt), rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva.” Este interesant acest lucru pentru că fiecare cult insistă că ai nevoie de un om să te înveţe. Aceste culte încearcă din răsputeri să-ţi vândă cărţile şi să te facă să le citeşti materialele. De ce este aşa de necesar? Pentru că dacă nu ai fi condus de ei prin cărţile lor, singur nu ai putea ajunge la aceleaşi interpretări aiurite.

Nu mi-e teamă de ceea ce va crede cineva dacă va citi doar Biblia. Nu am nici o remuşcare dacă zic: “Citeşte Cuvântul.” Cred că pe măsură ce citim Biblia şi Îi cerem Duhului Sfânt să ne înveţe şi să ne instruiască inimile, El ne va conduce în tot adevărul.

Bineînţeles, Dumnezeu ne-a dat învăţători şi păstori bisericii “pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire” (Efeseni 4:12). Dar chiar dacă un învăţător dăruit ar explica clar adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, dacă Duhul Sfânt nu aduce mărturie în inima ta, nu vei putea învăţa. Duhul Sfânt este cel ce ne învaţă Scripturile. Cât de minunat este să-L avem pe Autorul Scripturilor să ne ajute să înţelegem ce a scris!

Din Cartea Apa Vie de Chuck Smith

Duhul Sfânt: Lucrarea Protejării Bisericii; Lucrarea de Zidire, Sfătuire şi Mângâiere

Duhul Sfânt de asemenea lucrează pentru a proteja biserica de ipocrizie şi corupţie. Vedem acest lucru mai ales în primii ani ai bisericii primare.

Blestemul Bisericii

Faptele Apostolilor capitolul 4 descrie o perioadă când “mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un gând” (Fapte 4:32). Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Îşi împărţeau averile şi nimeni nu ducea lipsă de nimic. “Toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie” (Fapte 4:34,35).

Însă un om numit Anania, împreună cu soţia lui, Safira, au vândut o bucată de pământ şi au păstrat o parte din bani pentru ei; restul l-au pus la picioarele apostolilor. Însă Petru a zis: “Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi după ce-ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei?” (Fapte 5:3,4) Cu alte cuvinte, Anania, nu ţi-a zis nimeni să o vinzi. Nu a fost o cerinţă a bisericii. Pământul îţi aparţinea înainte să-l vinzi, iar banii îţi aparţineau după ce l-ai vândut. Nimeni nu ţi-a cerut să aduci banii şi să ni-i pui la picioare.

Observaţi că păcatul lui Anania nu a fost aducerea unei părţi din bani; păcatul său a fost ipocrizia, blestemul bisericii. Anania pretindea că a adus toţi banii pentru a impresiona alţi oameni. El acţiona ca şi cum ar fi dat totul, când aceasta nu era adevărat. Încerca să pară mult mai dedicat decât era.

În acele zile, era o asemenea putere în biserică încât nu puteai scăpa cu un asemenea păcat. Petru i-a zis lui Anania: “Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu” (Fapte 5:4). După ce a auzit aceste cuvinte, Anania a căzut mort pe loc – şi “o mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri” (5:5). Duhul lui Dumnezeu căuta să protejeze puritatea bisericii de acest cancer putred, oribil ce a fost un aşa flagel pe parcursul anilor. Duhul era gelos să purifice biserica de astfel de ipocrizie.

Biserica de azi este mult mai slăbită în comparaţie cu cea primară. Nici măcar puterea de atunci nu mai există acum. Pe de o parte, cred că ar trebui să fim recunoscători pentru aceasta. Mă întreb câţi dintre creştinii ce stau pe scaune ar putea supravieţui celei de-a treia strofe dintr-un vechi imn: “ia-mi viaţa şi fă-o să fie dedicată łie, Doamne. Ia-mi argintul şi aurul. Să nu mai am nici măcar 5 bani…” Şi bum! Bum! Au dispărut. Nu mai e nici unul.

Însă la început, Duhul Sfânt a căutat să protejeze biserica de oribilul blestem al ipocriziei. Scopul Duhului era să păstreze biserica sfântă, să menţină un standard de puritate şi să o protejeze de corupţie.

El Nu Este De Vânzare

În Fapte 8 citim că Filip s-a dus în cetatea Samaria şi acolo L-a propovăduit pe Cristos. O mulţime de oameni au răspuns acestui mesaj şi Duhul Sfânt a făcut semne şi minuni prin acest diacon în biserica primară. Duhuri necurate erau izgonite şi mulţi dintre paralitici şi ologi erau vindecaţi. Ca rezultat, o mare bucurie s-a răspândit în întreg oraşul.

Un om numit Simon a crezut şi el şi a fost botezat. Înainte de a se converti, Simon fusese vrăjitor, priceput în ale vrăjitoriei. Înainte de a veni la Filip, Simon i-a vrăjit pe oamenii din Samaria să creadă că el deţinea o mare putere de la Dumnezeu. Însă, când predica Filip, Simon însuşi a crezut, a fost botezat şi l-a acompaniat pe Filip prin cetate. Observând minunile reale făcute de Duhul prin Filip, el probabil că s-a întrebat: Cum face asta?

Când apostolii din Ierusalim au auzit că Samaritenii au primit evanghelia, i- au trimis pe Petru şi pe Ioan să investigheze. Curând ei au descoperit că Duhul Sfânt încă nu a venit asupra nici unuia dintre samariteni, astfel că apostolii şi-au pus mâinile asupra lor şi ei L-au primit pe Duhul Sfânt. Acum, Simon văzând cum Duhul Sfânt a fost împărţit prin punerea mâinilor apostolilor, el le-a oferit bani zicând: “Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt” (Fapte 8:19).

Mai târziu această practică a fost numită “simonie”, cumpărarea unei poziţii de putere în biserică. Acest păcat a devenit un păcat pentru biserică. Aici Simon căuta să cumpere puterea Duhului. Astfel, Petru i-a zis:

“Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale , dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în lanţurile fărădelegii.” (Fapte 8:20-23)

Duhul Sfânt îi revela aceste lucruri lui Petru pentru a proteja biserica de aceia care ar căuta să-şi cumpere drumul spre putere. Corupţia nu putea fi tolerată.

Lucrarea de Zidire, Sfătuire şi Mângâiere

O altă lucrare crucială a Duhului Sfânt în biserică este activitatea Sa de edificare, încurajare şi alinare a trupului lui Cristos.

Pavel, comparând darul vorbirii în limbi cu proorocirea în I Corinteni 14, el scrie: “Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe el însuşi…dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod” (versetele 4, 14). Pe de altă parte, “Cine prooroceşte, dimpotrivă vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere…cine prooroceşte, zideşte sufleteşte biserica” (versetele 3, 4).

Aceasta clarifică faptul că o lucrare cheie a Duhului Sfânt în biserică este de a edifica trupul, de a-l zidi. Încurajarea şi mângâierea au un rol cheie în zidire. Duhul vrea să te aducă la o mai mare apreciere a lui Dumnezeu şi a dragostei lui Dumnezeu pentru tine, de a-L revela pe Isus Cristos şi lucrarea Lui pentru tine, de a te îndemna să faci ceea ce ştii că ar trebui să faci şi să aducă vindecare rănilor tale dureroase. El face toate acestea pentru ca tu să fii zidit în Domnul.

În capitolele 2 şi 3 din Apocalipsa, Isus se adresează celor şapte biserici din Asia Minor. În fiecare din cele şapte mesaje, Isus a spus: “Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. În fiecare caz, Duhul a rostit cuvintele lui Isus învăţătorilor şi lucrătorilor unşi ai fiecărei biserici locale. Cuvinte de zidire au predominat în unele cazuri; în altele au fost necesare cuvinte de încurajare şi avertizare; şi în câteva a fost nevoie de cuvinte de mângâiere. În fiecare congregaţie, Isus i-a sfătuit pe cei ce aveau urechi să audă, să fie atenţi la ceea ce Duhul Sfânt spunea bisericii.

O mare parte din dobândirea unei lucrări eficiente este identificarea liderilor umani corecţi care să aducă zidire, încurajare şi mângâiere poporului lui Dumnezeu. De asemenea, aceasta este o lucrare a Duhului Sfânt. łineţi minte că Duhul Sfânt a spus bisericii din Antiohia “Puneţi-i deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat” (Fapte 13:2). Mai târziu aflăm că Pavel le spune diaconilor bisericii din Efes: “Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapte 20:28). Duhul Sfânt deseori ne aduce zidirea, încurajarea şi mângâierea Sa prin lideri umani.

Duhul Sfânt a fost trimis să ne zidească, să ne sfătuiască cum să trăim o viaţă sfântă şi plină de credinţă în Dumnezeu şi să ne mângâie. Cât de glorioase sunt aceste lucrări ale Duhului Sfânt! Fiecare dintre noi are nevoie de zidire, sfătuire şi mângâiere! Iar Duhul Sfânt ni le furnizează pe toate trei din abundenţă.

Drumul spre Succes

Ştiţi de ce biserica primară a avut aşa de mult succes? S-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu datorită faptului că Duhul Sfânt i-a călăuzit toate activităţile.

Biserica primară a îngăduit Duhului Sfânt să călăuzească unde să o pornească şi ce să facă. El era la control. Duhul hirotonisea şi instala liderii bisericii. Drept rezultat, citim că oponenţi mânioşi ai evangheliei i-au confruntat pe apostoli cu următoare acuzaţie: “Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră” (Fapte 5:28). În mod similar, când apostolul Pavel şi grupul său au venit la Tesalonic, anumiţi iudei i-au avertizat pe dregători: “Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici” (Fapte 17:6).

Ce mărturie extraordinară pentru biserica primară! Umplea cetăţile cu învăţătura lui Isus Cristos şi răscolea lumea. Ce n-aş da să fiu arestat şi acuzat că-mi umplu oraşul cu învăţătura lui Isus Cristos! Atunci aş spune: “Fii nemilos cu mine, domnule judecător! Slavă Domnului!”

Când Pavel a scris această epistolă bisericii din Colose la 30 şi ceva ani după înfiinţarea ei, el putea spune: “cuvântul adevărului evangheliei … care ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade” (Coloseni 1:5,6). Cât de uimitor este! Biserica primară, călăuzită de Duhul Sfânt a putut atinge întreaga lume cu evanghelia lui Isus Cristos. Fii uimit de tot ceea ce au înfăptuit. Spre deosebire de noi, ei nu aveau avioane. Nici elicoptere. Nici trenuri. Nici automobile. Nici telefoane. Nici faxuri. Nici televiziune. Nici radio. Nici reportofoane. Nici calculatoare. Nici reviste. Nici ziare. Nici tipografii. De fapt, ei nu aveau nici unul din sistemele moderne de transport şi comunicaţie pe care noi le luăm pe degeaba – şi totuşi ei au dus evanghelia în întreaga lume!

Greşeala tragică a bisericii moderne este declaraţia ei de independenţă faţă de Duhul Sfânt. Noi am declarat că nu mai avem nevoie de Duhul Sfânt să ne călăuzească activităţile. Ci, urmăm, respectăm comitete şi oameni învăţaţi care au fost la seminarii şi care au făcut aprofundate studii sociologice, demografice şi etnografice ale lumii. Ştim cum să mergem într-o comunitate, o inspectăm şi determinăm cele mai bune metode de a ajunge la oamenii de acolo. Avem o mie de programe de înaltă tehnologie, însă faptul tragic este că biserica eşuează din a atinge această lume cu evanghelia lui Isus Cristos. Şi nu e de mirare. Dumnezeu a zis: “Nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor” (Zaharia 4:6).

Avem nevoie de o biserică ce-i va da înapoi Duhului Sfânt locul îndreptăţit de Director de activităţi; o biserică de unde Duhul Sfânt smulge din rădăcină ipocrizia şi corupţia; o biserică unde Duhul Sfânt zideşte, mângâie şi îndrumă poporul Său; pe scurt, o biserică unde Duhul Sfânt e la conducere.

Haideţi să recunoaştem că Isus Cristos este Capul trupului, Biserica. Haideţi să recunoaştem cu recunoştinţă dependenţa noastră de Duhul Sfânt şi cu sinceritate să dorim ca biserica să fie o reflecţie a ceea ce vrea Domnul să fie. Să-i cerem Lui să ne dea înţelepciunea, direcţia şi călăuzirea Sa în fiecare decizie ce se face în legătură cu funcţionarea, operarea, conducerea, cheltuielile şi lucrarea de evanghelizare a bisericii.

În ciuda tuturor eşecurilor şi a tuturor neroziilor şi ifoselor noastre, Duhul Sfânt tot mai doreşte să călăuzească şi să direcţioneze activităţile bisericii. Noi trebuie să fim recunoscători pentru ocaziile pe care El încă ni le mai dă pentru a atinge această lume cu evanghelia lui Isus Cristos.

Fie ca aceasta să fie dorinţa şi rugăciunea noastră sinceră de a deveni ceea ce Dumnezeu vrea ca biserica Lui să fie – o lumină în lume, împărtăşind dragostea lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Atunci vom împlini viziunea Duhului pentru “o biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură…ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5:27).

Vedenii şi Vise

Faptele Apostolilor 2:17

,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrînii voştri vor visa visuri!

Citeşte si Prooroci şi Circumstanţe aici

Trecând prin Misia, Pavel şi Barnaba au ajuns la Troa, unde Pavel a avut o vedenie. Încă o dată, Duhul îi va direcţiona într-un mod supranatural. Acum îi direcţionează printr-o vedenie. În vedenie, un om din Macedonia îi face o rugăminte: “treci în Macedonia şi ajută-ne” (Fapte 16:9). Uneori, Duhul direcţionează activităţile bisericii prin vedenii.

Cu mulţi ani în urmă am cunoscut un bărbat pe nume Dr. Edwards. Era preşedintele unei bănci în San Jose când şi-a predat viaţa lui Isus Cristos. Dedicându-şi întreaga viaţă Domnului, a simţit chemarea lui Dumnezeu de a intra în lucrare. A început să studieze Cuvântul şi a mers la şcoală pentru a se pregăti pentru noua sa carieră. Într-o noapte a avut o vedenie cu un bătrân cu părul alb ce folosea un plug vechi tras de un bou. Câmpul era doar jumătate arat, şi bătrânul spunea: “Vino şi ajută-mă”. Dr. Edwars nu a înţeles ce însemna.

Curând, Dumnezeu i-a pus pe inimă dorinţa de a pleca în Panama ca misionar. A părăsit America şi a început o biserică în Panama City, şi în zonele învecinate. Era plin de succes, deştept, bine educat, şi făcea o treabă excelentă. Într-o zi a primit un telefon de la un spital cu mesajul: “Dr. Edwards, avem un bătrân aici pe moarte. Nu pare să-l cunoască nimeni, însă ar trebui să fie cineva cu el. Va muri curând.” Astfel că Dr. Edwards a plecat la spital să-l viziteze pe bătrân şi să se roage cu el. Spre uimirea lui, bătrânul muribund era acelaşi bătrân cu părul alb pe care l-a văzut în vedenia sa. Aţi putea spune că este chemarea macedoniană a Dr. Edwards – sau să-i spunem, chemarea din Panama? Duhul Sfânt a folosit o vedenie pentru a-i direcţiona lucrearea Dr. Edwards.

După moartea bătrânului, Dr. Edwards a început să-i afle trecutul şi a descoperit că fusese misionar timp de 30 de ani în Panama. Dr. Edwards nu a putut găsi nici o lucrare pe care a stabilit-o acest om; lucrarea lui a fost o lucrare de plantare de seminţe. Însă Dr. Edwards a clădit pe fundaţia bătrânului şi a putut stabili o lucrare misionară puternică în Panama.

Eu nu am avut nici o viziune în acest fel şi nici nu cred că am avut vreun vis de importanţă spirituală. Totuşi nu le decontez şi nici nu le consider invalide pentru prezent. Nu-l citează Petru pe proorocul Ioel zicând: “tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri” (Fapte 2:17)? Sunt prea bătrân pentru o vedenie, însă sunt deschis pentru visuri.

Uneori în miezul nopţii ajung într-o stare în care nu ştiu dacă sunt treaz sau dacă dorm. Şi în acea stare am unele gânduri. Probabil visez sau probabil Dumnezeu lucrează şi eu nici măcar nu-mi dau seama. Acum o seară mi-a venit cu tărie un gând. Nu ştiu de unde a venit – nici măcar nu mă gândeam la acel subiect – însă l-am recunoscut drept cuvântul lui Dumnezeu pentru mine.

Domnul a zis: “Sunt biserici şi lucrări ce-i conduc pe oameni spre o mai mare apreciere şi dragoste pentru ei înşişi. Tu conduci oamenii spre o mai mare apreciere şi dragoste pentru Mine.” M-a impresionat atât de tare. În miezul nopţii am fost binecuvântat cu acel cuvânt de la Domnul pentru inima mea. Şi m-am gândit: Doamne, chiar asta vreau să fac. Nu vreau să-i aduc pe oameni să aibă o mai mare apreciere şi dragoste pentru ei înşişi. Vreau să-i aduc să aibă o mai mare apreciere şi dragoste pentru Tine şi pentru ceea ce Tu ai făcut pentru ei.

Cât de recunoscător sunt pentru călăuzire Duhului Sfânt, indiferent dacă ne călăuzeşte prin proorocii, vise, vedenii sau alte circumstanţe comune. Iar dacă eşti în vârstă, mă rog ca El să-ţi dea nişte visuri. Şi dacă nu ştii cum eşti, vei afla când vei primi vedeniile sau visurile.

Îngăduindu-i Duhului să ne călăuzească, biserica creşte şi se dezvoltă, întocmai ca în primul secol. Iar dacă noi trăim în ascultare, experienţa plină de slavă va fi şi a noastră.

Din Cartea Apa Vie de Chuck Smith

Vezi si

Prooroci şi Circumstanţe

Citeşte si Vedenii şi Vise aici

Photo credit www.marysrosaries.com

Experienţa lui Petru este doar un exemplu al Duhului Sfânt conducând biserica. În Fapte 13 citim că pe când liderii bisericii de la Antiohia “slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a spus: Puneţi-mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat…” (versetul 2). Chiar înainte de acest verset ni se spune că în acea biserică erau anumiţi prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, Luciu, Manaen şi Saul. Ei erau liderii bisericii. Pe când posteau şi aşteptau ca Domnul să le vorbească, Duhul Sfânt le-a vorbit.

Cum le-a vorbit Duhul Sfânt? Cred că le-a vorbit prin darul proorociei deoarece această afirmaţie despre Duhul Sfânt ce le vorbeşte este urmată imediat de menţionarea acestor prooroci. Cred că a fost o proorocie ce a spus: “Puneţi-mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i- am chemat.” În orice caz, după ce liderii au postit şi s-au mai rugat, şi-au pus mâinile asupra lui Barnaba şi Saul şi i-au trimis. Aceşti doi oameni chemaţi de Duhul Sfânt, au plecat spre Seleucia şi de acolo la Cipru. În acest fel Duhul Sfânt a călăuzit lucrarea lui Saul şi Barnaba foarte direct, chemându-i pe nume şi trimiţându-i în locaţii specifice.

Mai târziu în Fapte ni se spune: “Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.” (Fapte 16:6). Duhul Sfânt le-a interzis să viziteze o anumită zonă unde planificaseră să se ducă. Astfel că au ajuns în Misia şi intenţionau să se ducă în Bitinia, dar Duhul nu le-a dat voie să intre.

Este interesant de comparat Fapte 13 cu Fapte 16. În primul incident apare ca un cuvânt rostit de Duhul ce le-a călăuzit acţiunile apostolilor. Însă în capitolul 16 nu ni se spune cum au fost opriţi apostolii din a intra în Asia sau cum i-a împiedicat să viziteze Bitinia. Găsim câteva puncte de reper, totuşi, când citim epistola către Galateni a lui Pavel. Acolo descoperim cum, vizitând Galatia, Pavel s-a îmbolnăvit atât de tare, încât de-abia se putea mişca. Deci se pare că Duhul le-a interzis să meargă în Asia îngăduind ca Pavel să se îmbolnăvească atât de tare încât nu se mai putea da jos din pat. Iar când au intenţionat să se ducă în Bitinia, el era încă prea slăbit ca să călătorească.

Acest lucru ar trebui să fie instructiv pentru noi. Cred că noi greşim când aşteptăm ca Duhul Sfânt să ne călăuzească doar într-un mod extraordinar, supranatural. Desigur, când Duhul a instruit biserica să-i “pună deoparte pe Barnaba şi pe Saul”, acesta a fost un exemplu al unei călăuziri supranaturale. Când Petru a avut acea vedenie şi Duhul Sfânt i-a spus auzibil să meargă, a fost destul de spectacular. Acela a fost un mod direct. Însă Duhul călăuzeşte în alte feluri; sunt dăţi când ne călăuzeşte punând piedici în calea noastră. De multe ori Domnul va cauza circumstanţe ce ne vor împiedica să facem un anumit lucru pe care l-am planificat. Deseori Duhul călăuzeşte astfel, după cum pare a indica scrisoarea lui Pavel către Galateni. Era atât de bolnav în Galatia încât era incapabil să mai meargă şi totuşi a recunoscut această situaţie drept călăuzirea Duhului Sfânt. El şi Barnaba plănuiseră să meargă în Asia, însă Domnul vroia să-i conducă spre o altă direcţie. Iar ei I-au urmat călăuzirea.

Duhul Sfânt si Lucrarea Călăuzirii

Photo credit sixtyguilders.org

Lucrarea Călăuzirii

Cât Isus a fost aici pe pământ, El a fost cel care a călăuzit lucrarea apostolilor. Isus le-a spus ce să facă, unde să meargă şi ce să creadă. Când Domnul S-a ridicat la ceruri, a continuat să călăuzească biserica, numai că acum a făcut-o prin Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt, Isus continuă să-şi călăuzească poporul Său.

În cartea Faptele Apostolilor vedem cum Duhul Sfânt a călăuzit activităţile bisericii primare. Acolo vedem extraordinarul succes de care s-a bucurat biserica şi de asemenea observăm cât de bine o biserică poate funcţiona când este călăuzită de Duhul Sfânt. Pe de altă parte, uitându-ne la biserica de astăzi, vedem cât de rău funcţionează când nu este direcţionată de Duhul Sfânt. Când biserica este direcţionată de oameni şi de comitetele pe care ei le-au creat devine rapid ineptă şi ineficientă.

Dacă noi care am fost chemaţi să conducem biserica dorim să cunoaştem succesul şi să ne bucurăm de eficienţă în lucrarea noastră, trebuie să ne străduim să fim conduşi de Duhul Sfânt în tot ceea ce facem. Aceasta a învăţat biserica din primul secol chiar de la început.

Photo credit www.ordination.org

O Instituţie Exclusivă

La începuturi, biserica era o insituţie exclusiv evreiască. A început în Ierusalim şi primele persoane convertite au fost evrei. Majoritatea evreilor nu erau siguri că puteau fi mântuite şi Neamurile, astfel că au păstrat vestea cea bună pentru ei înşişi. Nu a fost nici un “atac” asupra lumii, în ciuda poruncilor lui Isus de a duce evanghelia la toate făpturile din toate popoarele de pe întreaga suprafaţă a pământului (vezi Matei 28:19; Fapte 1:8).

Aceasta a început să se schimbe într-o zi când Petru s-a dus în cetatea Lida şi a găsit un olog pe nume Enea ce zăcea de opt ani în pat. Petru s-a rugat pentru el, omul a fost vindecat şi “toţi locuitorii din Lida şi din Sarona l-au văzut şi s-au întors la Domnul”. “Faptele Apostolilor 9:35).

Un grup se întâlnea în cetatea apropiată, numită Iope. Una dintre membrele de bază ale întrunirii era o uceniţă pe nume Dorca – una din acele femei încântătoare care întotdeauna face lucruri drăguţe pentru ceilalţi. Ea făcea haine pentru cei nevoiaşi şi era una din persoanele speciale care sunt atât de importante şi vitale înlăuntrul bisericii. Însă Dorca a murit şi biserica a trimis mesageri la Lida. Ei trebuiau să-i spună lui Petru “Nu pregeta să vii până la noi.” Când Petru s-a dus cu ei, el a fost dus în camera Dorcăi, unde prin credinţă i-a poruncit Dorcăi să se scoale din morţi. Şi ea s-a sculat! A fost un moment extraordinar de pasionant pentru biserica din Iope.

Din Cartea Apa Vie de Chuck Smith

Duhul Sfânt si credinciosul: De La Necurat La Curăţit

Photo credit wikipedia

De La Necurat La Curăţit

Petru a stat ceva vreme la casa lui Simon, un tăbăcar ce locuia lângă ţărm. Într-o zi pe la prânz, pe când alţii începeau să pregătească prânzul, un Petru flămând s-a suit la pe acoperiş pentru a petrece timp în rugăciune. În timp ce se ruga, a avut o viziune ciudată. Un aşternut ca o faţă de masă legat la cele patru colţuri cobora din ceruri, plin cu tot felul de animale, inclusiv cele necurate pe care evreii nu aveau voie să le mănânce. Petru a auzit vocea Domnului zicându-i: “Petre, scoala-te, taie şi mănâncă.” Fiind un bun evreu, Petru a obiectat: “Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.” Însă Domnul i-a spus lui Petru: “Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (Fapte 11:7-9).

Viziunea s-a repetat de trei ori pentru a fi accentuată. Atunci Domnul i-a zis lui Petru: “Iată, te caută trei oameni. Du-te cu aceşti oameni şi nu pune întrebări.” Doar ce a terminat Domnul de rostit şi trei oameni erau la poartă. Petru a coborât, i-a invitat înlăuntru şi ei i-au explicat că slujeau unui sutaş roman la 35 de kilometri mai sus în Cezarea.

Ei au spus că acest sutaş roman – un om bun şi drept cu teamă de Dumnezeu, se ruga într-o zi când i-a apărut un înger şi i-a zis să-şi trimită slujitorii la Iope. Pe ţărm vor găsi casa unui om pe nume Simon tăbăcarul. Acolo trebuiau să întrebe de un al bărbat pe nume Petru şi să-l invite să meargă cu ei.

Aţi observat în istorisirea aceasta că Domnul vorbeşte întotdeauna ambelor părţi? Îmi place aşa. Devin puţin suspicios când îmi spune cineva “Domnul mi-a spus să-ţi spun…” dacă Domnul Însuşi încă nu mi-a spus şi mie. Uneori când o persoană îmi spune asta, vine ca o confirmare a unui cuvânt pe care deja mi l-a arătat Dumnezeu. Însă dacă Domnul nu mi-a revelat nimic despre acea situaţie, atunci nu sar să răspund doar pentru că cineva spune că are un cuvânt de la Domnul pentru mine. Îl voi judeca şi voi aştepta răspuns de la Domnul, însă nu mă voi grăbi doar pentru că cineva crede că Dumnezeu l-a instruit să-mi spună ceva.

În această istorie, Domnul i-a spus lui Petru ceea ce vroia ca el să facă. Acum, aceasta este o plecare radicală pentru Petru (şi va deveni din ce în ce mai radicală pe măsură ce se implică). Observaţi că Duhul Sfânt o pune în funcţiune din ambele părţi.

Când aceşti oameni îi spun lui Petru că au fost instruiţi să vină şi să-l ia, Petru răspunde: “Staţi cu noi în seara aceasta şi mâine vom merge cu voi.” Astfel că următoarea zi ei îşi încep călătoria de pe ţărm spre Cezarea, sosind după amiaza târziu. Corneliu l-a invitat pe Petru în casa lui iar Petru a întrebat: “Ce doreşti?” Corneliu atunci i-a spus despre vedenia pe care a avut-o, a arătat spre prientenii săi care se adunaseră la casa lui şi i-a zis: “Noi suntem aici să ascultăm ce ai tu să ne spui.” Astfel că Petru a început să-L propovăduiască pe Cristos lor. Şi făcând acest lucru, Duhul Sfânt a coborât peste ei.

Prevăzător, Petru luase câţiva evrei împreună cu el pentru a fi martorii acestei aventuri, căci şi-a dat seama că-i va aduce necazuri… ceea ce a şi făcut. Când Petru s-a întors la Ierusalim, a fost confruntat de credincioşii de acolo. “Ce am auzit despre tine”, au întrebat ei. “Ai intrat în casă la nişte netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei?” Astfel că Petru le-a descris vedenia pe care a avut-o, cum Domnul i-a spus să nu numească spurcat ceea ce El a curăţat. “Duhul mi-a spus să mă duc”, a explicat el. Cu alte cuvinte, Petru s-a dus la Cezarea sub călăuzirea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt i-a direcţionat activităţile, chiar şi acele activităţi ce se abat în mod radical de la tradiţia evreiască.

Din Cartea Apa Vie de Chuck Smith

Cei Doi Martori apar si razboi impotriva sfintilor

Dumnezeu nu se va lăsa fără nici măcar un martor, totuşi, chiar şi în aceste zile negre. Biblia descrie doi martori pe care Dumnezeu îi va trimite evreilor după ce biserica este răpită. Destul de probabil că ei sunt Moise şi Ilie. Ni se spune cum ei vor fi urâţi de lume şi cum dacă cineva încearcă să facă rău vreunuia dintre cei doi, le vor ieşi flăcări pe gură şi cel ce a vrut să-i rănească va fi distrus.

Vă amintiţi când Ilie era pe pământ şi împăratul a trimis o căpetenie cu cincizeci de oameni pentru a-l aduce pe prooroc ca prizonier? “Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: pogoară-te!” … a zis căpetenia în II Împăraţi 1:9. Proorocul a răspuns: “Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, atunci să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” (versetul 10), şi focul a coborât din cer şi i-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai săi. Astfel că împăratul a trimis o altă căpetenie cu cincizeci de soldaţi, care a zis acelaşi lucru: “Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: Grăbeşte-te de te pogoară!” (versetul 11). Ilie a răspuns: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, atunci să se coboare foc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi aşa a fost. O a treia căpetenie trimisă la bătrânul prooroc a fost puţin mai isteţ. În mare, a spus: “Sunt un familist, domnule. Şi mă aflu sub ordinele împăratului. Vă rog, vreţi să coborâţi? Aveţi milă de mine.” Şi de data aceasta, Ilie a coborât.

Această istorie, împreună cu cea din Maleahi 4:5, unde Dumnezeu promite să-l trimită pe Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată, este una din importantele motive pentru care unii cred că Ilie va fi unul dintre cei doi martori. Un alt motiv este faptul că el nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un vârtej de vânt împreună cu un car de foc şi nişte cai de foc. (vezi II Împăraţi 2).

În Marea Încercare, oricine va încerca să-i rănească pe cei doi martori va fi distrus de focul ce le iese din gură. Totuşi, Scriptura spune că atunci când işi vor fi terminat mărturia, fiara va porni război împotriva lor şi îi va omorî. Totuşi nu poate face acest lucru până când nu-şi vor fi terminat mărturia.

Război Împotriva Sfinţilor

De asemenea citim că Antihristul va face război împotriva evreilor, care în acea zi vor fi cunoscuţi şi drept “sfinţi” sau “aleşii lui Dumnezeu”. Apocalipsa 13:7 spune: “I (Antihristului) s-a dat să facă război cu sfinţii, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.” Daniel 7:21 adaugă: “Am văzut de asemenea, cum cornul (Antihristul) acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit.”

Daniel 7:25 spune despre Antihrist: “El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme (trei ani şi jumătate).”

Când apare Antihristul, el va lupta împotriva sfinţilor şi-i va copleşi. El îi va birui, arătându-le acestora că ei nu pot fi biserica din moment ce Isus a spus că porţile iadului nu o vor birui. Aceşti “sfinţi” sunt uneori numiţi sfinţi ai marii încercări şi include şi evrei şi neamuri care se întorc la Isus Cristos în timpul groaznicei perioade a marii încercări.

Din cartea Apa Vie de Chuck Smith

Timpul Sfârşitului si Antihristul

credit shelf3d.com

Şi ce este în mod exact Duhul Sfânt prin reţinerea bisericii? Biblia ne spune că este un final, o mare luptă ce se va da înainte ca Satana să fie forţat să dea controlul asupra pământului înapoi Domnului. Chiar acum Satana îşi strânge forţele pentru conflictul final care cred că diavolul este înşelat să creadă că-l va câştiga.

În Apocalipsa 19:19, Ioan a scris: “Şi am văzut fiara (Antihristul) şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui. (Isus Cristos) Acest conflict este ultimul să erupă înainte ca Domnul să stabilească împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Înainte ca această luptă să aibă loc, Satana va crea un guvern unic pe-ntreg pământul cu el însuşi la conducere.

Este strategia Satanei să aducă toate guvernele lumii sub conducerea unui singur om, pe care Noul Testament îl descrie drept “om al păcatului”, “fiul pierzării”, “Anticristul”, sau “fiara”. El este omul pe care Satana îl va investi cu puterile lui, cu tronul lui şi autoritatea lui. El este instrumentul Satanei de a conduce lumea şi prin care diavolul va fi venerat. În Apocalipsa 13:2, Ioan a spus despre Antihrist: “Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard; avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul (Satana) i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.”

Când fiara a fost investită cu puterile Satanei, el va putea face semne supranaturale şi minuni prin care va uimi lumea. În Matei 24:24, Isus a declarat: “Căci se vor scula cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” În II Tesaloniceni 2:9, Pavel a spus că venirea Antihristului va fi “prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni şi semne şi puteri minicinoase.”

Antihristul nu va lucra singur în mascarada lui mincinoasă. Apocalipsa 13:11- 13 vorbeşte despre “proorocul fals” care va lucra împreună cu Antihristul:

Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor .”

Daniel confirmă că puterea Antihristului “va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi.” Va fi puterea Satanei, puterea întunericului:

El va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi, şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.

(Daniel 8:24-25)

Antihristul va fi un duşman violent al lui Dumnezeu. El va vorbi blesteme la adresa Domnului: “El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt” (Daniel 7:25).
Câteva capitole mai târziu, proorocul scrie:

Împăratul (Antihristul) va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi se va propăşi până va trece mânia (perioada Marii Încercări), căci ce este hotărât, se va împlini (Daniel 11:36).

Pavel adaugă că acest om al păcatului “potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2:4). Iar Apocalipsa 13:5,6 spune:

I s-a dat o gură (Antihristului) care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.

Din cartea Apa Vie de Chuck Smith

Sarcinile Primordiale ale Duhului Sfânt este să-l reţină pe cel rău până la timpul pregătit de Tatăl

Reţinere până la Timpul Potrivit

Scriptura clarifică faptul că una din sarcinile primordiale ale Duhului Sfânt este să-l reţină pe cel rău până la timpul pregătit de Tatăl. La acel moment, El va fi retras şi Satanei îi va fi îngăduit să domnească pe pământ timp de şapte ani groaznici. După cum a scris Pavel:

Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte “Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea când eram încă la voi? Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. (II Tesaloniceni 2:3-7)

Duhul Sfânt este Cel ce opreşte “taina fărădelegii”. El este Cel ce ţine capacul pus pe ibricul în clocot al violenţei din lume. Odată ce Duhul Sfânt este retras şi nu-l mai reţine pe cel rău, puterile întunericului vor lua controlul. Însă răul fără frâu nu poate rezista mult timp; o societate înecată în imoralitate şi răutate nu poate exista mult. Va fi o plonjare rapidă în cea mai întunecată oră din istoria umană şi apoi se va scufunda direct în abis.

O, cum tânjesc puterile întunericului să preia controlul complet asupra lumii! Dar nu pot – nu încă. Duhul Sfânt din biserică îi reţine. El este acea forţă ce reţine din lumea de azi, ce ţine în frâu marea răului care chiar acum se umflă şi este gata să inunde pământul.

Lupta Continuă

Datorită faptului că noi creştinii suntem mântuiţi şi totuşi trăim într-o lume încă sub puterea Satanei, ne găsim în mijlocul unui război spiritual, angajaţi într-un conflict ce devine din ce în ce mai pronunţat pe zi ce trece. Satana îşi strânge forţele pentru o luptă finală şi îşi manifestă puterea ca niciodată până acum. Diavolul este hotărât să distrugă întreaga influenţă a lui Isus Cristos de pe acest pământ. Aceasta face necesară distrugerea creştinilor şi a influenţei lor neprihănite.

Tehnologia modernă ne-a adus întunericul lumii chiar în casele noastre prin televiziune şi radio şi calculatoare conectate la internet şi mulţi creştini şi- au îngăduit să fie modelaţi şi formaţi de filozofiile necuvioase ale celui rău. În mod tragic, biserica lui Isus Cristos a fost slăbită extraordinar de mult de compromisul cu lumea.

Oarecum am uitat în mare măsură că Isus le-a zis ucenicilor: “Voi sunteţi sarea pământului.” El a intenţionat ca noi să fim o influenţă purificatoare; noi trebuie să aerisim putoarea putreziciunii ce ne înconjoară. “Dar dacă sarea îşi pierde gustul”, ne-a avertizat Isus, “prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară, şi călcată în picioare de oameni.” (Matei 5:13) Isus a intenţionat ca biserica să fie o influenţă purificatoare pe pământ până la răpire, când toţi creştinii născuţi din nou vor fi retraşi de pe acest pământ şi luaţi în rai.

Isus a spus bisericii Sale credincioase din Filadelfia (biserica ce reprezintă adevărata biserică din ultimele zile): “Ai puţină putere” (Apocalipsa 3:8). Aceasta este întreaga putere pe care o avem. Nu suntem o forţă mare, puternică, o putere irezistibilă pentru neprihănire. Cât de mult mi-aş dori să fim! Însă nu suntem; compromisul în biserică ne-a slăbit extraordinar poziţia ca martori şi ca agent purificator în lume.

Totuşi, Isus a zis: “Voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui” (Matei 16:18). Biserica lui Isus Cristos, chiar slăbită, totuşi va prevala prin puterea Duhului Sfânt. Biserica va prevala datorită influenţei de reţinere a Duhului Sfânt din mijlocul ei.

Din cartea Apa Vie de Chuck Smith

Feriţi-vă de “Fanaticii Religioşi”

photo credit www.wmumc.org

A ajuns atât de rău încât în unele cercuri guvernamentale un “sectant” este definit drept “o persoană care crede că Biblia este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu şi că Isus va veni din nou.” Crezi tu aceste două idei? Dacă da, atunci şi tu eşti clasificat drept sectant. Acum deţii titlul de “fanatic religios”.

Observaţi acest termen, “fanatic religios”. Va fi folosit din ce în ce mai mult pe măsură ce ne apropiem de sfârşit. Globaliştii – cei ce împing necontenit spre un guvern unic, global – recunosc liber că fanaticii religioşi reprezintă cea mai mare piedică pentru mişcarea lor către controlul absolut al planetei. Membrii a atâtor grupări sunt etichetaţi drept fanatici religioşi, iar fanatismul religios a fost marcat drept cel mai mare rău din lumea actuală. Ce stăvileşte mişcarea New Age, în conformitate cu un număr crescător al autorităţilor? Răspunsul lor: fanaticii religioşi.

ţiva oameni puternici care se bucură de reflectorul mass-mediei poartă de ani de zile un război amar împotriva creştinilor născuţi din nou – un grup pe care-l consideră dintre cele mai rele ale fanaticilor religioşi. Oameni asemenea lui Steve Allen, Carl Sagan, Ed Asner şi Norman Lear au încercat să submineze credinţa multora şi să facă creştini viabili să pară ca nişte reduşi mintali. Ei caută să stârpească credinţa sinceră religioasă ca nimic să nu mai împiedice venirea Ordinii Lumii Noi.

Adevărul sobru este că puterile răului au ca plan înlocuirea unei mari porţiuni din aceşti fanatici religioşi. Abia atunci, cred ei, vor putea sărbători.

Şi ştii ceva? Au dreptate!

Din cartea Apa Vie de Chuck Smith

Cum să plantezi un dud în ocean? Chuck Smith Part 6 – Slavă şi Credinţă

Photo credit ketban.laodong.com.

Vezi aici, Partea –

  1. Diferite Feluri de Credinţă
  2. Cine Are Nevoie de Credinţă? despre prosperitate
  3. Un Timp pentru o Credinţă Specială despre vindecare
  4. Credinţă pentru o Situaţie Specifică – Cand Dumnezeu nu vindeca
  5. Suferinţa şi Credinţa – Cateodata vei suferi

click poza pentru sursa

6. Slavă şi Credinţă

Te-ai întrebat vreodată de ce Dumnezeu alege credinţa să fie canalul prin care noi suntem mântuiţi? Un motiv este că exclude lăudăroşenia din partea noastră. Când primim ceva prin credinţă, este clar că nu am meritat acel lucru. Credinţa arată că suntem săraci şi nevoiaşi şi că Dumnezeu este bogat şi milos.

Dumnezeu ştie care este tendinţa pe care o avem de a dori slavă, laudă şi recunoaştere. Este parte a naturii noastre – ceva la care s-a zidit încă din copilărie. Vrem ca oamenii să ne laude.

Când copilul tău stă pe masă şi zice: “Uite, tati, uită-te la mine!” iar tu te întorci şi el sare de pe masă, el vrea ca tu să spui: “Ooo, ce băiat mare! Vai, dar e minunat!” El vrea ca tu să-i admiri bravura, curajul că a sărit de pe o masă înaltă. Problema este că dorinţa pentru laude este atât de mare, încât vrem să primim aplaude chiar şi pentru lucruri pe care nu le-am făcut. Nu vrem să recunoaştem că suntem nevoiaşi şi putem evita acest lucru pretinzând că nu avem nici o nevoie, astfel fiind felicitaţi pentru o autonomie imaginară.

Dumnezeu doreşte să primească slava pentru lucrarea pe care doar El o poate face. El nu vrea ca noi să primim slava ce-I aparţine numai Lui. De aceea Dumnezeu face lucrările Sale într-un asemenea mod încât omul nu şi le poate acredita şi astfel nu poate primi slavă pentru ele.

Acesta este motivul pentru care în zilele lui Ghedeon, Domnul a ales să salveze Israelul de Madianiţi doar cu o mână de soldaţi. Madianiţii aveau o armată de peste 135.000 soldaţi, iar Israelul a strâns o armată de 32.000 să-i înfrunte. Însă Dumnezeu a zis: “Sunt prea mulţi oameni.” Ghedeon nu era prea sigur de acest lucru, însă Dumnezeu a răspuns: “Ştiu inimile acestor oameni, şi dacă-i dau pe Madianiţi în mâinile a 32.000, ei se vor lăuda că ei au făcut-o. Aşa că du-te şi zi-le celor ce le e frică să plece acasă.” Ghedeon a făcut aşa şi două treimi din armata sa a plecat, lăsându-l doar cu 10.000 de oameni. Atunci Dumnezeu a zis: “Ghedeon, încă ai prea mulţi. Ştiu inimile acestor oameni. Dacă-i dau pe Madianiţi în mâinile a 10.000 de oameni, ei se vor lăuda de ceea ce ei au făcut. Mai scapă de câţiva.” După a doua reducere de forŃe, Ghedeon mai rămăsese cu 300 de oameni. De data aceasta, Dumnezeu a zis: “Exact numărul corect.” (vezi Judecători 7).

Care a fost scopul lui Dumnezeu folosind un aşa număr mic de soldaţi? Ca Dumnezeu să primească slava pentru ceea ce El a făcut. Omul întotdeauna încearcă să ia slava pentru lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu, iar Dumnezeu nu apreciază acest lucru.

Acelaşi lucru este valabil şi despre credinţă, darul lui Dumnezeu. Nu este chiar credinţa mea. Dacă am credinţă, a fost plantată în inima mea de către Dumnezeu. “Prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9). Dumnezeu caută să elimine lăudăroşenia omului.

A lui Dumnezeu să fie slava, mari lucruri a făcut El! Să-i dăm slavă lui Dumnezeu iar noi să stăm deoparte.

Umplând Golul

Este o mare nevoie în lumea noastră ca oamenii să vadă lucrarea şi puterea lui Dumnezeu. Există un mare gol în inimile bărbaţilor şi femeilor şi o mare nevoie pentru supranatural, oamenii se îndreaptă spre spiritism, satanism, religiile mistice, New Age şi oameni ce pretind că vorbesc cu morţii. Ei vor să vadă un fel de dovadă a realităţii lumii spiritelor.

Prin credinţa ei, biserica primară a demonstrat că Isus a înviat din morţi. Eu cred Domnul vrea să demonstreze încă o dată acest fapt lumii sceptice din jurul nostru. Mă rog ca noi să începem să umblăm în credinţă, ca lumea să vadă o demonstraţie proaspătă a puterii lui Dumnezeu şi astfel să fie convinsă de realitatea lui Isus Cristos, Domnul nostru înviat.

click pentru sursa

Extras din Apa Vie de Chuck Smith

 

Cum să plantezi un dud în ocean? Chuck Smith Part 5 – Suferinţa şi Credinţa

Photo credit ketban.laodong.com.

Vezi aici, Partea –

  1. Diferite Feluri de Credinţă
  2. Cine Are Nevoie de Credinţă? despre prosperitate
  3. Un Timp pentru o Credinţă Specială despre vindecare
  4. Credinţă pentru o Situaţie Specifică – Cand Dumnezeu nu vindeca

click photo for source

5. Suferinţa şi Credinţa

Având credinţă nu înseamnă că viaţa ta va fi mereu în roz. łineţi minte că în timp ce Petru era eliberat prin intervenţia îngerilor, Iacov era decapitat. Asta nu înseamnă că Iacov avea mai puţină credinţă; în cele din urmă Petru a fost răstignit cu capul în jos (conform tradiţiei bisericeşti).

Petru însuşi a spus: “Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor, şi să facă ce este bine” (I Petru 4:19). Dacă suferi ca şi copil al lui Dumnezeu, trebuie să crezi că Dumnezeu Îşi lucrează scopul Său prin această suferinţă. Te poţi ruga: “Mă predau łie, Doamne. Lucrează scopurile Tale bune prin aceste experienţe dificile.”

Autorul epistolei către Evrei a scris despre bărbaţi minunaţi şi femei de credinţă care nu au acceptat izbăvirea “ca să obţină o înviere mai bună. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare. Au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi…” (Evrei 11:35-37).

Staţi puţin – au fost aceşti oameni de o mare credinţă? Unde le sunt Mercedesurile? Unde le sunt bijuteriile? Unde le sunt ceasurile de aur? Ceva e greşit aici. Însă autorul nu a terminat încă:

…de care lumea nu era vrednică. Au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă la ei desăvârşire fără noi (Evrei 11:38-40).

Darul credinţei nu te va feri de toate dificultăţile sau de boli sau de probleme. Însă-ţi va furniza ceva mai bun: Într-o zi vei fi făcut perfect. Iar pentru asta se merită aşteptat.

Va urma…

Extras din Apa Vie de Chuck Smith

Cum să plantezi un dud în ocean? Chuck Smith Part 4 – Credinţă pentru o Situaţie Specifică (Sau cand Dumnezeu nu vindeca)

Photo credit ketban.laodong.com.

Vezi aici, Partea –

  1. Diferite Feluri de Credinţă
  2. Cine Are Nevoie de Credinţă? despre prosperitate
  3. Un Timp pentru o Credinţă Specială despre vindecare

4. Credinţă pentru o Situaţie Specifică

Acest lucru era la fel de adevărat în zilele biblice ca şi în ziua de azi. Chiar şi pentru apostoli, această credinţă nu era acolo pentru fiecare situaţie. Venea în ocazii deosebite, în concordanţă cu harul suveran al lui Dumnezeu şi cu lucrarea Lui suverană. Apostolii nu i-au vindecat pe toţi cei bolnavi pe care i-au întâlnit.

click poza pt sursa

Se pare că apostolul Pavel a avut darul credinţei şi darul minunilor. A mărturisit bisericii din Ierusalim minunile pe care Dumnezeu le-a adus printre Neamuri prin el. În Efes ei erau atinşi cu basmalele sau şorţurile care fuseseră atinse de trupul lui, iar bolnavii erau vindecaţi. Totuşi citim despre Pavel că l-a învăţat pe Timotei să bea puţin vin pentru problemele pe care le avea cu stomacul (I Timotei 5:23); vorbeşte despre prietenul lui Epafrodit care fusese bolnav aproape de moarte (Filipeni 2:25-27); citim că l-a lăsat la Milet pe Trofim pentru că era bolnav (II Timotei 4:20). Chiar vedem Ńepuşul din trupul lui Pavel. De trei ori el L-a rugat pe Dumnezeu să-l îndepărteze, dar Domnul a refuzat. În schimb, Pavel a primit harul abundent şi suficient al lui Dumnezeu (II Corinteni 12:7-10; de asemenea Galateni 4:13,14).

Aceasta nu este credinţa ce-ţi îngăduie să mergi oricând doreşti şi să faci orice doreşti. Aceste daruri rămân proprietatea Duhului Sfânt, care împarte fiecăruia în parte după cum doreşte (I Corinteni 12:11). Nu devin dintr-o dată un om hăruit cu darul vindecării ca să pot merge peste tot şi vindeca pe oricine doresc. Dimpotrivă, Dumnezeu manifestă puterea Duhului Sfânt prin vieţile noastre în momente speciale şi în circumstanŃe ce sunt în controlul lui Dumnezeu.

Credinţa nu poate fi pusă în mişcare prin eforturile noastre, cu toate că am văzut pe mulţi încercând acest lucru. Nu este ceva ce poate fi simţit emoţional pentru a ajunge într-un stadiu avansat de credinţă. Vine ca un dar; e pur şi simplu acolo. Dintr-o dată ai credinţa să faci ceva. De multe ori te întrebi: ce mă fac? Dar Domnul îţi dă credinţa să mergi înainte şi să faci ceea ce El te determină.

Dumnezeu, conform cu scopurile Sale suverane şi voinţa Sa suverană, poate şi chiar Îşi manifestă în diferite momente puterea, slava şi abilitatea Sa. Iar acele dăţi când Îşi manifestă puterea sunt întotdeauna emoţionante şi palpitante.

Va urma…

Extras din Apa Vie de Chuck Smith

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari