A.W.Tozer – In Everything by Prayer

Part 1 of 4. Play video to end and next video will be loaded automatically.

1 Phillipians 4:6

Be careful for nothing; but in every thing by prayer and supplication with thanksgiving let your requests be made known to God

This is the key to the treasure house of  God.

Nepotul lui Billy Graham si-a dat demisia ca pastor al Bisericii Coral Ridge Presbyterian Ministries

Photo credit vimeo.com

Nepotul lui Billy Graham, Pastorul William Graham Tullian Tchividjian la Coral Ridge Presbyterian Ministries din 2009, si-a dat demisia saptamana trecuta, motivul fiind adulter.  Tchividjian sustine o teologie a harului, ce unii din miscarea Baptista Reformata au etichetat ca si ‘hypergrace’. In anul 2014, The Gospel Coalition s-a distantat si a cerut lui Tchividjian sa-si retraga blogul din saitul lor.

Pe blogul lui John MacArthur, Jeremiah Johnson & Wayne de Villiers explica problema cu teologia lui Tchividjian, prezentata in cele mai recente conferinte ‘Eliberate’, de Tchividjian, Elyse Fitzpatric si David Tripp, prin o serie de articole (in Limba engleza) si doua resurse audio:

Tchividjian este autorul cartilor:

Citeste mai mult despre demisia Pastorului Tullian Tchividjian (in engleza):

Why so many scandals? by Marvin Olasky –http://www.worldmag.com/2015/06/tullian_tchividjian_shows_why_we_need_the_billy_graham_rule


Sovereignty,Suffering and The Work of Missions by Steve Saint – son of missionary martyr Nate Saint who died in Ecuador with Jim Elliott (Desiring God)

Steve Saint, whose father Nate Saint was killed in 1956 in the jungles of Ecuador along with Jim Elliott, preaches about suffering at the 2006 Desiring God conference. The movie The End of the Spear depicts the ministry of his father.

Nathanael „Nate” Saint (August 30, 1923 – January 8, 1956) was an evangelicalChristian missionary pilot to Ecuador who, along with four others, was killed while attempting to evangelize the Waodani people through efforts known as Operation Auca.

In September 1955, Nate was joined by his teammates, Jim Elliot, Ed McCully, Peter Fleming, and Roger Youderian. Saint finally found a Huaorani (also known as Aucas) settlement while searching by air. In order to reach the tribe, Saint and the team lowered gifts to the Huaorani in a bucket tied to the plane. The Huaorani were widely feared by other Ecuadoreans, because they combined a desire to be left alone with a willingness to use force. They attacked and killed any intruders without provocation. Nevertheless, the tribe was excited on receiving the gifts, gave some gifts back. Finally, the missionaries decided to attempt to meet the people on the ground, and on January 3, 1956, they set up camp four miles from the Auca settlement, using the beach as a landing strip. Their initial contact with the Huaorani started out encouraging; however, on Sunday, January 8, 1956 the entire team was killed on the beach (known as „Palm Beach”) when armed Huaorani met, and speared them.

After the death of Saint’s father, the family moved to Quito where Saint attended school. It was during this time that his aunt, Rachel Saint, and Elisabeth Elliotsuccessfully made peaceful contact with the Waodani and were living with them in the jungle. At 10 years of age, Saint first went to live with the Waodani, staying with them during the summers. He learned about living in the jungle, and also developed relationships with many members of the tribe. In June 1965, „Babae”, as he was called by the tribe, was baptized in the Curaray River by Kimo and Dyuwi, two of his father’s killers who had since converted to Christianity.

Do you love your spouse?

With June being the month of weddings, this post gives a list of the practical aspects of what love should look like between a husband and a wife.

by Andy Naselli – Here are some excerpts from chapter 12 of Paul David Tripp’s What Did You Expect? Redeeming the Realities of Marriage (Wheaton: Crossway, 2010). (Andy Naselli: I added the three headings and the numbering. Everything else quotes Tripp.)

1. What is love?
Love is willing self-sacrifice for the good of another that does not require reciprocation or that the person being loved is deserving.

2. What does love look like in marriage?
1. Love is being willing to have your life complicated by the needs and struggles of your husband or wife without impatience or anger.
2. Love is actively fighting the temptation to be critical and judgmental toward your spouse, while looking for ways to encourage and praise.
3. Love is the daily commitment to resist the needless moments of conflict that come from pointing out and responding to minor offenses.
4. Love is being lovingly honest and humbly approachable in times of misunderstanding, and being more committed to unity and love than you are to winning, accusing, or being right.
5. Love is a daily commitment to admit your sin, weakness, and failure and to resist the temptation to offer an excuse or shift the blame.
6. Love means being willing, when confronted by your spouse, to examine your heart rather than rising to your defense or shifting the focus.
7. Love is a daily commitment to grow in love so that the love you offer to your husband or wife is increasingly selfless, mature, and patient.
8. Love is being unwilling to do what is wrong when you have been wronged but to look for concrete and specific ways to overcome evil with good.
9. Love is being a good student of your spouse, looking for his physical, emotional, and spiritual needs so that in some way you can remove the burden, support him as he carries it, or encourage him along the way.
10. Love means being willing to invest the time necessary to discuss, examine, and understand the problems that you face as a couple, staying on task until the problem is removed or you have agreed upon a strategy of response.
11. Love is always being willing to ask for forgiveness and always being committed to grant forgiveness when it is requested.
12. Love is recognizing the high value of trust in a marriage and being faithful to your promises and true to your word.
13. Love is speaking kindly and gently, even in moments of disagreement, refusing to attack your spouse’s character or assault his or her intelligence.
14. Love is being unwilling to flatter, lie, manipulate, or deceive in any way in order to co-opt your spouse into giving you what you want or doing something your way.
15. Love is being unwilling to ask your spouse to be the source of your identity, meaning and purpose, or inner sense of well-being, while refusing to be the source of his or hers.
16. Love is the willingness to have less free time, less sleep, and a busier schedule in order to be faithful to what God has called you to be and to do as a husband or a wife.
17. Love is a commitment to say no to selfish instincts and to do everything that is within your ability to promote real unity, functional understanding, and active love in your marriage.
18. Love is staying faithful to your commitment to treat your spouse with appreciation, respect, and grace, even in moments when he or she doesn’t seem to deserve it or is unwilling to reciprocate.
19. Love is the willingness to make regular and costly sacrifices for the sake of your marriage without asking anything in return or using your sacrifices to place your spouse in your debt.
20. Love is being unwilling to make any personal decision or choice that would harm your marriage, hurt your husband or wife, or weaken the bond of trust between you.
21. Love is refusing to be self-focused or demanding but instead looking for specific ways to serve, support, and encourage, even when you are busy or tired.
22. Love is daily admitting to yourself, your spouse, and God that you are not able to love this way without God’s protecting, providing, forgiving, rescuing, and delivering grace.
23. Love is a specific commitment of the heart to a specific person that causes you to give yourself to a specific lifestyle of care that requires you to be willing to make sacrifices that have that person’s good in view.

3. What should this description of love do to us?
This realization should give you pause and then spur you to action: it is impossible for any of us to love as has been described. The bar is simply too high. The requirements are simply too great. None of us has what it takes to reach this standard. This description of love in action has left me humbled and grieved. It has faced me once again with my tendency to name as love things that are not love. It has forced me to admit how self-focused and self-absorbed I actually am. It has reminded me that when it comes to love, I am not an expert. No, I am poor, weak, and needy.
Jesus died not only so that we would have forgiveness for not loving as we should, but also so that we would have the desire, wisdom, and power to love as we should.
Jesus suffered in love so that in your struggle to love you would never, ever be alone. As you give yourself to love, he showers you with his love, so that you would never be without what you need to love.

Source – The Gospel Coalition

A vrut sa-si paraseasca sotul ca sa faca mai mult pentru Domnul… Cum poate un sot sau o sotie sa salveze o casnicie care se destrama?

Photo credit www.oprah.com

Angel Davis se aștepta să aibă o căsnicie creștină perfectă împreună cu soțul ei Lee, dar când așteptările i-au fost înșelate și a văzut că nu reușește să-și schimbe soțul, a început să-și imagineze cum poate să scape de căsnicie.

”Deoarece eram creștină, divorțul nu era o opțiune. Mă simțeam captivă. Mă gândeam că ar fi bine să moară pentru că mi se părea singura soluție, atât de întunecată devenise inima mea”, mărturisea Angel Davis, psihoterapeut creștin.

”Acesta a fost lucrul care m-a durut cel mai tare”, mărturisea Lee Davis.
Lee crede că Angel nu ar trebui să se bazeze pe el pentru lucrurile pe care un om nu poate să le împlinească la un nivel foarte profund.

”Soțul, soția nu te poate face fericit. Dacă aștepți lucrul acesta, s-ar putea să aștepți o veșnicie”, spunea Lee Davis.

Ea spune că ajunsese să creadă minciunile diavolului prin care o îndemna să pună capăt căsniciei.
”Ajunsesem în punctul în care credeam că dacă îmi părăsesc soțul, voi putea face mai mult pentru Domnul”, mărturisea Angel Davis, psihoterapeut creștin.

Atunci, o prietenă a ajutat-o să-și deschidă ochii.
”M-a întrebat unde am găsit în Biblie că pot să fac asta. Cunoșteam Cuvântul. Întrebarea ei m-a trezit la realitate”, spunea Angel Davis, psihoterapeut creștin.

Acela a fost momentul în care și-a predat viața și căsnicia în mâna lui Dumnezeu și El a început să-i sădească în inimă cum poate o soție, un soț să salveze o căsnicie care se destramă și să-și schimbe partenerul într-un mod potrivit.

Terapeutul Angel Davis le arată celor care vin în biroul ei și celor care citesc cartea ”The Perfecting Storm” despre secretul schimbării în bine a partenerului: tu ești cel care trebuie să se schimbe mai întâi.

Angel a fost martora unui astfel de exemplu, când prietenii ei, Ron și Cari, erau pe cale să divorțeze, după ce Cari a aflat că Ron o înșela și nu voia să se schimbe. Cari se simțea rănită și nu voia să-l ierte pe Ron, dar a venit înaintea lui Dumnezeu care i-a spus următoarele lucruri:
”Mi-a spus că trebuie să-l primesc înapoi și să ne împăcăm.”

Păcatele sexuale l-au costat pe Ron pierderea slujbei și a casei și se aștepta să-și piardă și familia. Dar atunci Cari i-a spus ce a auzit de la Domnul și că va împlini ceea ce i-a cerut.

”Ea a fost supusă și a ascultat, chiar dacă a suferit foarte mult. Pur și simplu nu îmi venea să cred. Am căzut în genunchi și am început să plâng în hohote fața ei”, mărturisea Ron Duttlinger.
”Este profund recunoscător deoarece știe că i-am oferit un dar pe care nu-l merita”, spunea Cari Duttlinger.

Bunăvoința lui Cari de a se smeri și a se schimba l-a determinat pe Ron să se schimbe. Au trecut mulți ani de când Ron a înșelat-o pe Cari și aceasta l-a primit înapoi. După 29 de ani, căsnicia lor este mai frumoasă ca oricând.

”Când renunți la sentimente și la argumente, când spui că și tu Îl vei asculta pe Dumnezeu așa cum ea a făcut-o, se întâmplă lucruri extraordinare”, mărturisea Ron Duttlinger.
”Restaurarea căsnicie tale este posibilă. Este posibil să te îndrăgostești din nou de soțul tău”, spunea Cari Duttlinger.

Între timp, Angel învață lucruri pe care Ron le practica când căsnicia lor se destrăma. I-a permis lui Dumnezeu să o schimbe și nu a considerat că doar Lee are nevoie de schimbare. A primit vindecarea interioară de care avem nevoie fiecare dintre noi. A început să-l respecte pe Lee deoarece Dumnezeu îi ceruse lucrul acesta.

”Știți ce s-a întâmplat? A început să se comporte așa cum mi-am dorit în toți acei ani”, mărturisea Angel Davis.

Pentru asta este nevoie să auzi vocea lui Dumnezeu și să împlinești ceea ce-ți spune.
”Îți oferă siguranță, direcție. Dumnezeu ne vorbește tot timpul, dar noi trebuie să învățăm să ascultăm când ne vorbește. El este acel susur blând și ne vorbește în diferite moduri”, mărturisea Angel Davis.

Dumnezeu a învățat-o că adevăratul ei dușman nu era Lee, ci diavolul care vrea să distrugă căsniciile.
”Îl vedeam pe soțul meu ca pe un dușman. Dumnezeu a dat la o parte această confuzie și mi-am dat seama că lupt împotriva persoanei greșite”, mărturisea Angel Davis.
Stire difuzata in Mapamond crestin 549 – ianuarie 2015 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri/

Cum poate scapa cineva din robia pornografiei ? Pasi practici in lupta impotriva pornografiei (Materiale VIDEO)

VEZI si – Cum distruge pornografia planul lui Dumnezeu pentru relatiile sexuale

Cum poate scapa cineva din robia pornografiei

 Pasi practici in lupta impotriva pornografiei

Cum distruge pornografia planul lui Dumnezeu pentru relatiile sexuale

Vezi 2 materiale VIDEO aici – Cum poate scapa cineva din robia pornografiei ? Pasi practici in lupta impotriva pornografiei (Materiale VIDEO)

How can you prepare for permanent disability? Or death? A christian response

How can you prepare to hear the “bad news” that you have cancer, or a permanent disability?

VIDEO by John Ankerberg

Great Preacher = Great Leader? Not So Fast

Read the entire article at Sermon Central – http://www.sermoncentral.com/pastors-preaching-articles/adrian-pei-great-preacher-great-leader-not-so-fast-2046.asp

A number of years ago, I heard an incredible guest speaker. I was among a huge congregation, and this man had every person’s complete attention.

He was sharing vulnerably about his struggles: from arguments with his wife, to sexual temptation, and even the way being a pastor made him crave the spotlight. It was almost shocking how much he was willing to reveal, given how little he knew his audience.

“So you see,” he said after a dramatic pause, “even pastors don’t have it all together. We’re sinners in need of grace, just like everyone else.” And I thought to myself: “This man has great self-awareness. He must be a leader of great honesty and integrity.”

And then, a year later, I heard the same man in another pulpit, give a nearly identical speech. Same arguments with the wife, same admissions of sexual temptation, same dramatic pauses.

And I had to do a double-take.

Observing him more closely, I noticed this pastor actually seemed to be enjoying giving the sermon, even when sharing about things that should sober or humble any individual! He loved seeing every eye in the crowd fixed on him, even while he ironically was sharing about that very temptation of craving the spotlight. He loved the way congregation members came up to him afterward, telling him, “You are so brave to have shared that.”

It made me think. This leader has self-awareness, but isn’t something wrong here? Is self-awareness really enough?

Our culture thinks it is.

We applaud the CEO who confesses his impatience, insensitivity or temper—because it seems to show he realizes those things are bad and need to be worked on. In 2007, a survey of 75 members of the Stanford Graduate School of Business Advisory Council asked, “What is the single most important capability for leaders to develop?” The top-rated answer? Self-awareness. Know yourself, and the rest will follow.

And yet, we often reward ourselves and others too quickly for self-awareness, when it is only the first step of growth and maturity.

When a leader admits his or her weaknesses in front of an audience, I think to myself: “That’s great that you see that and can articulate it so well. But how will you follow that up? What kinds of steps will you take over the next few months and years in response to what you just shared with everyone? Are you sharing because you want admiration—or accountability?”

Click the link at the top of this post for more….

Viziunea crestina despre avort


Photo credit www.davidsuclea.ro

Daca preferi sa asculti AUDIO – fa click si ASCULTA podcastul aici

From www.logospodcasting.com  Producer: Dan Miclea Text: Agnus Dei.

Viziunea crestina despre avort

Cristi Prunean si Doru Pope, Pastor Biserica Logos. Realizator Dan Miclea:

Dan Miclea: Pana si guvernul se pare sa sponzorizeze avortul. Haideti sa vedem ce spune Biblia despre avort. Care sunt motivele ca oamenii aleg sa faca avort.

Cristi Prunean: Sunt multe cauze pentru avort. Dar in primul rand, putem sa abordam argumente biblice impotriva avortului. Sunt argumente filosofice, argumente etice, dar vom privi la subiect, in aceasta zi, din punct de vedere Biblic. Si vom incerca sa facem un pic de apologetica- apologetica fiind o stiinta, sa argumentam sistematic in favoarea unui lucru, adica sa aparam o cauza sau o credinta. In cazul acesta, vom face apologetica prolife sau proviata. Daca ne uitam, mai ales in Romania, Romania este pe primul loc din Europa la avorturi. Este una dintre tarile de pe primul loc din lume. Pentru fiecare 1,000 de nasteri in Romania, se fac 480 de avorturi. Deci, este dubla rata comparat cu America. In 1990 in Romania au fost aproape 1 milion de avorturi. Deci, Romania avea 22 milioane locuitori si a avut aproape 1 million de avorturi. Pentru fiecare nastere din anul 1990, dupa Revolutie, s-au facut 3,2  avorturi. Deci este ceva astronomic. Si atunci, intrebarea este: Cum este posibil asa ceva intr-o tara care se numeste crestina, intr-o tara unde peste 90% din populatie sunt ortodocsi. Intrebarea este, cum este posibil acest lucru?

Doru Pope: Exista anumite ratiuni care depasesc crestinismul. Acuma, Romania se numeste o tara crestina, dar aceasta este doar eticheta care este pusa pe ea. Romania nu este o tara crestina, cum de fapt, nu exista nici o tara crestina in lume. Crestinismul nu apartine unei tari. Crestinismul, nici nu putem spune ca apartine unei biserici sau unei denominatii. Crestinismul este ceva ce este personal. E o credinta personala, pe baza unei relatii personale cu Hristos, pe baza credintei in ce a facut Hristos si pe baza unei vieti traite dupa cum a trait Hristos. Deci, noi ne numim crestini pe aceasta baza. Romania, din cauza asta, nu este o tara crestina. Ca majoritatea pretind ca sunt crestini- se numesc [doar] cu numele. Eu cred ca al doilea motiv pentru care se intampla lucruri de genul acesta in Romania este pentru ca biserica majoritara, biserica ortodoxa nu are invataturi concrete cu privire la viata.

  • Cand incepe viata?
  • Daca fatul are viata, este viata umana?
  • Este persoana umana? samd

Nu exista invataturi concrete cu privire la asta. Si atunci, cred ca sunt si alti factori.

Factorul economic este factorul principal pentru care un copil este nedorit.

Cred ca factorul principal este faptul economic. Cum si in America si in alte parti, cele mai multe femei  avorteaza din cauza ca nu doresc copiii. Fie ca ei vin intr-un moment impropriu pentru ceea ce se intampla in viata lor personala- inca n-au terminat scoala, inca nu s-au casatorit, inca nu au bani ca sa tina un copil, sau unii, pur si simplu, doresc sa se distreze inca si un copil ar fi o piedica. Cred ca factorul economic este factorul principal pentru care un copil este nedorit.

Dan Miclea: Am vazut marturia unui doctor ortodox aseara. El a refuzat sa mai faca avorturi si reporterul l-a intrebat, care sunt persoanele care apelau la el pentru avort. El spunea: „Cei care traiesc intr-o relatie sexuala inainte de casatorie. Mai spunea ca 70% dintre cei care alegeau avortul era pentru ca vedeau copilul acela ca ceva ce nu a fost programat si acuma a devenit o rusine pentru ei.

Cristi Prunean: E o stigma in Romania cu chestia asta, copii nascuti in afara casatoriei. (Ted Pope- Copii din flori, cum le ziceam pe vremuri). Exact. Eu cred ca exista o absenta de cunostinta la cei care se numesc crestini. In primul rand o cunostinta Biblica. Spune in Osea despre poporul Israel: „Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta.” Cred ca s-ar putea aplica si la ortodoxismul romanesc sau chiar la protestantii romani, care poate ca fac avorturi, pentru ca stiu ca sunt cu gramada, aici in America, care se numesc crestini, sunt protestanti, sunt nondenominationali si participa in chestia asta.

Doru Pope: Problema depaseste oarecum Biblia pentru ca ap. Pavel face pledoarie pentru faptul ca in fiecare om, prin intermediul constiintei exista un factor moral, un echilibru, sau hai sa-i spunem altfel- sa-i spunem un ceas moral- „legea pusa in inima noastra”. „Gandurile noastre” spune ca, „se justifica sau se acuza cand facem ceva”. Romani 2. Si eu cred ca dincolo de ce stim sau nu stim din Biblie, dintr-o societate care are la baza o morala iudeo-crestina – ca suntem sau nu crestini, asta exista si este oglindita in legile noastre, este oglindita in tot ce avem noi, inclusiv in fiinta noastra – exista acest factor moral. Cred ca nici unele dintre cele ce avorteaza, nu trebuie sa fie neaparat crestina ca sa aiba cel putin un semn de intrebare: „Este bine ce fac sau nu?” Si dupa ce au facut, sa aiba remuscari, chiar daca nu sunt crestini, crezand ca n-au facut un lucru bun. Asta este scris in noi, factorul acesta moral care ne face sa intelegem sau sa credem sau sa gandim, sa avem remuscari sau regrete mai tarziu, ca n-am facut ceea ce trebuie.

Apoi, este lipsa de invatatura din biserici, invataturi concrete pe tema aceasta.

Cum justifica unii crestini avortul cu Geneza 2:7

Cristi Prunean: Vreau ca sa discutam putin argumentul pe care anumiti crestini liberali sau progresivi il prezinta, ca suport pentru avort, ca sa-si linisteasca ei constiinta (cum spune Doru). Exista organizatia Christian Left, deci Crestinul de Stanga aici in America. Uitati ce spun ei: Ei se folosesc de un verset din Geneza 2:7 unde spune in felul urmator: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.” Si ei zic in felul urmator: „Uite, l-a facut pe Adam din tarana pamantului, (Adam) era facut deja, dar nu avea viata in el. A trebuit ca Dumnezeu sa sufle in el. Atunci cand el a rasuflat prima suflare, a prins viata.” Si ei incearca ca sa aplice acest argument la copilul nenascut. Zice ca nu sufla, nu are suflare in el, inseamna ca nu este in viata. Si atunci cand se naste si trage prima suflare, numai atunci, copilul sau bebelusul are viata. Este un argument care nu este valabil.

Dan Miclea: Tu (Cristi) ai studiat medicina. Conform medicinii, cand incepe sa bata inima in fat? Si cand ar incepe viata?

Cristi Prunean: Inima incepe sa bata in saptamana a sasea. Sa ne uitam la viata asa. Viata este un continuu. Este o linie continua. Nu poti sa zici ca viata incepe aici sau aici. Poti sa spui ca incepe la inceput, la conceptie. Aceasta este ideea si aceasta este premiza cu care noi incepem, ca nu poti sa definesti cand incepe viata.

Dan Miclea: Poti sa spui ca atunci cand femeia afla ca este gravida, poti sa spui ca are deja viata (fatul)?

Cristi Prunean: Este deja in viata de cel putin 2 saptamani pe atunci, sau mai mult. Are viata de cel putin 2-3 saptamani. Prima suflare data omului, asta a fost doar atunci la creatie, cand a fost creat. A fost tarana si a devenit om. Nu se aplica copilasului cand se naste. Copilasul are deja sistemul circulator, inima ii bate in continuu inainte de a se naste. Are sistemul nervos; el simte sau ea simte. Cand se face avortul, il doare, pentru ca se vad dupa expresiile de pe fata cand te uiti prin ultrasound. Se face avortul cu ultrasound si poti sa observi aceste lucruri. Copilul respira lichidul amniotic inainte de a se naste. Deci, toate aceste functii vitale deja se intampla in corpul copilului. De aceea, noi putem spune cu fermitate caci copilul este in viata inainte de a se naste.

Doru Pope: Mai este inca ceva. Iov, in capitolul 3:3 incepe sa se planga ca s-a nascut. Isi bleastama ziua nasterii si zice printre altele: „Blestemata sa fie ziua in care i s-a spus mamei ca s-a zamislit un copil de parte barbateasca.” Ziua conceptiei, si in termenul ebraic este ‘harah’, care inseamna ‘a deveni insarcinata’. Deci, (Iov spune) sa fie blestemata ziua in care mama a fost insarcinata cu un copil de parte barbateasca. Biblia nu foloseste nicaieri cuvintele ‘fat’ sau ‘embrion’. Termenii astia nu sunt. E adevarat ca cineva poate argumenta ca avortul nu este in Biblie. Dar noi trebuie sa stim ca Biblia a fost scrisa in principal despre un popor care a avut un mare respect pentru familie si pentru nastere. Porunca lui Dumnezeu din gradina Eden a fost: „Cresteti, inmultiti-va, si umpleti pamantul si stapaniti-l.”  Nasterea era ceva de dorit, era ceva pretuit. Uitati-va la drama lui Avram si a lui Sara. Deci, avand harul si chemarea lui Dumnezeu, avand favoarea lui Dumnezeu, dar neavand un copil, ce durere si ce pasiune. Cate incercari fac ei, amandoi, inclusiv greseala cu Ismael, sa aiba un copil, pentru ca un copil era asa de important. Si este clar ca Biblia nu vorbeste despre avort, ca Biblia este scrisa despre un popor si catre un popor pentru care avortul nici nu putea sa fie conceput. Era un foarte mare respect pentru viata, pentru perpetuarea vietii, pentru perpetuarea familiei. Biblia pune o foarte inalta valoare pe viata. Este un text in Vechiul Testament, in Isaia, unde scrie: „Eu, care fac femeia sa nasca, as putea Eu sa opresc nasterea? Ar fi lucrul asta posibil?” zice Dumnezeu. Deci, in conceptia lor, nu exista avort. Biblia nu se adreseaza avortului.(14) Dar, cand vorbeste despre ce s-a zamislit, de ex. Psalmul 139, David spune: „Cand n-am fost decat un plod fara chip..” Termenul in ebraica e ca un ‘fat’, ceva ce s-a constituit prin fecundarea ovulului de catre sperma, ceva fara chip.

Cristi Prunean: Sarcina, in primele saptamani, este fara chip dar este o activitate enorma in acele doua celule care se unesc, si dupa cateva zile incep sa creasca mii si mii de celule. Deci, e o activitate foarte, foarte mare care evidentiaza viata care exista in acea adunatura de celule.

Doru Pope: Sa nu uitam ca viata, in primul rand este un mare mister. Este un mister fantastic. Dar, in viata este asa o mare energie si chiar prin pur si simplu existenta ei, creeaza atatea actiuni si atatea reactii si se intampla asa de multe lucruri in viata. Zice ap. Pavel ca Dumnezeu a revelat cea mai mare putere a Sa prin faptul ca L-a inviat pe Domnul Isus Hristos; I-a redat viata. Asa putere mare a fost in viata. Spune ap. Pavel: „Viata a fost aratata.” Deci, viata este un lucru fenomenal, fantastic. Nu vorbim numai de viata crestina, de viata omului, ci de viata in general. Este o energie si o putere fantastica. (Cristi: Este sustinuta de Duhul Sfant). Si ceea ce spune Cristi este corect si normal sa fie asa, pentru ca oriunde exista viata, acolo se intampla lucruri. Dar se intampla, nu intr-o rata cazuta, ci se intampla cu o viteza fulgeratoare si cu o multime extraordinara de lucruri care se intampla. Si tot ce se intampla, dupa ce cele doua celule s-au unit, ce se intampla cu alea, ca acolo apare viata, si asta sigur ca vine de la Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa spuna de unde vine viata. In prezenta vietii se intampla ce se intampla. Sigur ca acuma vorbim emotiv, sa zic asa, si ne adresam emotiilor. Si poate nu este neaparat logic sau Biblic si ne vom intoarce la Biblie imediat, dar ce se intampla acolo, lucrurile sunt lucrurile premergatoare si pregatitoare pentru ceea ce este in noi astazi. Deci, tot ceea ce noi suntem astazi,  sau ce este copilul acela, care cand se naste scoate primul scancet, primul tipat, si deja respira el insusi si cauta sanul mamei si poate sa manace si functioneaza, tot ceea ce se intampla cu 9 luni mai tarziu este de la unirea celor doua celule in prezenta vietii.

Argument: Copilul este o persoana

Cristi: Este important, este un continuu. Este ceva care nu poti sa definesti exact cand incepe, decat la inceput. Cred ca ar fi bine sa abordam un argument foarte, foarte important: Copilul, sau fatul, sau bebelusul din pantecele mamei este o persoana. Si daca este o persoana, atunci in mod automat are dreptul la viata. Deci, noi trebuie sa facem un pic de apologetica, sa demonstram faptul ca copilul este o persoana. Cred ca cel mai important argument Biblic este cazul lui Ioan Botezatorul. Argumentul este in felul urmator:

In Luca 1, vine ingerul si vorbeste cu Zaharia si spune in felul urmator in vers. 14: El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. 

Acuma, am o intrebare: Cum poate o adunatura de celule , daca nu este o persoana, sa fie umpluta de Duhul Sfant, daca nu este in viata? Sau, daca nu este o persoana, este posibil acest lucru? Nu. Domnul Isus spune ca Dumnezeu este Dumnezeul celor vii si nu a celor morti. Deci, premiza este ca Ioan Botezatorul, inainte de a se naste a fost o persoana. Uite ce spune Elisabeta in vers. 41 „Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt.” Urmatorul verset 44: „Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie.” Doua lucruri: Ioan Botezatorul inainte de a se naste, s-a umplut  de Duhul Sfant si a experimentat bucurie. Deci, suntem la nivelul acesta de a intelege caci pruncul inainte de a se naste era o persoana, pentru ca (1) s-a umplut de Duhul Sfant si (2) a experimentat bucurie- un argument foarte, foarte puternic in favoarea: pruncul este o persoana.

Doru Pope: Mai este Psalmul 51, in care David isi plange pacatele si se plange sa nu i-a Duhul Sfant Domnul de la el. Dar printre lucrurile interesante care spune aici, el zice ca mama lui l-a nascut in pacat: „Iata ca sunt nascut in pacat, in pacat m-a zamislit.” Iarasi, acelasi termen ‘harah’, de a deveni insarcinata. Deci, el deja avea pacat cand a fost in pantecele mamei sale. Avea calitate de pacatos, asta vrea sa spuna el. Si este clar, Pavel mai tarziu explica ca toti sunt pacatosi si (20). Deci, pruncul acela, care avea de primit numele de David si sa devina imparat si sa scrie toti psalmii astia, recunoaste in mod profetic, prin descoperire, vina ca el cand s-a nascut, s-a nascut cu pacat. De aceea, el este inclinat spre pacatosenie, (asa) explica el in psalmul acesta. Nu se justifica cu asta, dar explica care este conditia umana. Mai tarziu, ap. Pavel, in Romani 7, din nou preia tema aceasta- conditiei pacatoase omului, in care exista inclinatii catre pacat in fiinta noastra. Dar astea nu se trag de la nastere, astea se trag dinainte de nastere, cand am fost zamisliti. Din cauza caderii in pacat a lui Adam si Eva, orice samanta a lor este nascuta in pacat. Se naste in starea de pacatosenie. Deci, o persoana are pacat, o persoana se poate bucura, are sentimente si cum spunea Cristi adineaori, in cazul unui avort, daca te uiti pe ultrasunet si vezi durerea exprimata a fatului avortat, iti dai seama ca el are sentimente. El simte.

Cristi Prunean: Si cum se retrage de la instrumentul doctorului. E extraordinar.

Doru Pope: Daca nu ar fi viata, de ce trebuie mama sa se fereasca de anumite chestii? De ce trebuie sa nu consume droguri, sa nu consume alcool? Sa nu fumeze? De ce trebuie sa manance anumite mancaruri, ca alte mancaruri deranjeaza pe copil? Ce se intampla? Daca este numai o adunatura de materie fara viata, fara sentimente, atunci totul este o gluma si putem face ce vrem pentru ca asta este.

Cristi Prunean: Inca un pasaj din Biblie care suporta adevarul ca pruncul este o persoana in Ieremia 1:4-5   ,,Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: ,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.„ Suntem la nivelul de ‘a fi in pantece’. Dumnezeu abordeaza o persoana aici. Inainte de-a se naste, Ieremia este o persoana. (Acesta) e un argument foarte puternic in favoarea de ‘personhood’, de personalitate a copilului.

Dan Miclea: O intrebare din consilierea care ati facut-o ca pastor si Cristi, vorbind cu cei din jur. Se pare ca majoritatea mamelor care au facut un avort au remuscari pe urma? Stiu (ele), de fapt, ca a fost o viata acolo si acum nu mai este?

Doru Pope: Cele mai multe, chiar si persoana din Roe v. Wade, femeia care a fost folosita de liberali ca sa se legalizeze avortul in anul 1973, ani de zile mai tarziu s-a intors la Hristos si a spus ca tot timpul a avut remuscari si stie ca a facut un lucru gresit. Admite ca a fost manipulata si s-a lasat manipulata si a facut un lucru gresit. Remuscarile care exista nu vin numai din crestinism si din cunoasterea Bibliei sau apartenenta la o biserica, frecventarea unor programe. Astea, cum am spus, au un substrat moral, exista in fiecare fiinta umana. Problema cu pacatul este in felul urmator, cel putin din experienta mea, sau cum inteleg eu cu problema pacatului.

In momentul cand in mintea cuiva apare semnul intrebarii, daca a facut bine sau rau, , cel mai des lucru la care te intrebi daca ai facut bine sau rau- E RAU. Pentru ca, deja, in fiinta ta se naste aceasta lupta, care te face sa pui intrebarea: Este bine sau rau? De obicei, este rau. Exista, apoi, fenomenul remuscarii. Trebuie sa spunem aici, ca si pastor care consiliez cateodata, foarte putine femei care au facut avort, in special in randul bisericilor sa recunoasca- multe dintre ele isi duc pacatul si suferinta si durerea si sentimentele, si le duc toata viata. Rar de tot se deschid. De obicei, daca apare o boala mai grava sau asa ceva si ele vor sa se marturiseasca pentru a primi eliberare spirituala, a fi iertate, eventual sa rezolve si problema bolii fizice, in urma iertarii. Dar, aici trebuie sa precizam ca si avortul este un pacat ca oricare alt pacat, care poate fi iertat. Pacatul poate fi iertat. Este un pacat, pentru toate pacatele noastre trecute, prezente si viitoare, Hristos a murit  pentru ele. Si El ne iubeste  si ne iubeste chiar si in caderile noastre.

Cristi Prunean: Acestea sunt iertate prin pocainta, prin credinta si har.

Doru Pope: Daca cineva a cazut vreodata intr-un pacat, spune ap. Ioan, avem la Tatal un mijlocitor, Isus Hristos care este jertfa pentru iertare si rascumparare, nu numai a noastra, ci a intregii lumi. Si femeii care a facut avortul, trebuie sa regrete lucrul acesta, sa-si marturiseasca pacatul si sa se decida sa nu mai faca, bineinteles. Sa vina la Hristos cu o inima sincera si indurerata, sa ceara iertare si sangele lui Hristos curateste orice pacat.

Cristi Prunean: Exista cealalta parte la ceea ce zice Doru. E adevarat ca foarte multe femei au remuscari. Unele devin afectate chiar (in mod) psihiatric din cauza asta si au o depresie puternica. Dar exista si cealalta parte. Si anume: Am avut pacienti si am avut pacienti  care au avut nu doar un avort, sau chiar doua avorturi, dar 5, 6, 7, 10 avorturi. Au ajuns la un moment dat  sa o faca fara macar sa se mai gandeasca la ce fac. Deci, asa de tocita a devenit constiinta lor. Probabil ca prima data si a doua oara, s-au gandit: „E ok, nu e ok? E pacat? Cine stie.” A cincea, a saptea, a opta oara nici nu se mai gandesc la treaba asta. Folosesc avortul ca si o metoda de prevenire a sarcinei.

Doru Pope: Care este parerea ta, Cristi cu privire la doua cazuri – in privinta violului, o femeie care ramane insarcinata in urma unui viol sau a unui incest.

Cristi Prunean: Sunt doua cazuri dificile: (1) Incestul si violul si (2) Cazul in care viata mamei este in pericol mare, chiar de a-si pierde viata. In cazul de viol, eu sunt de opinia ca avortul nu este ok in situatia aceea, pentru ca dupa cum spune in Biblie, in Isaia,  „beauty for ashes” – frumusete din cenusa- ceva frumos poate sa iasa din aceasta experienta ingrozitoare si anume un copil, mai ales daca aude Evanghelia si isi preda viata Domnului si devine un crestin, cerul a castigat un suflet. Deci, ceva foarte frumos poate ca sa iasa din aceasta experienta ingrozitoare. Am avut de-a face cu paciente care au fost violate si bineinteles ca nu poti sa le fortezi, decizia este a lor. Poti doar sa le sfatuiesti ce sa faca.

Doru Pope: Este foarte greu de spus. Noi ne spunem parerea noastra. Eu am doua principii in domeniul asta. Trecand dincolo de durerea acelei femei care a fost violata sau parerea mea, si mai grav, cineva din familie  a lasat-o insarcinata si uneori au folosit-o pentru ca au fost in pozitie de autoritate fata de ea si n-a avut cui sa spuna. Noi nu putem repara un rau cu un alt rau. Nu este just ca sa reparam un rau cu un alt rau. Cum la Dumnezeu, noi nu putem sa contracaram mult rau facut cu mult bine facut, ca nu asa merge, ca punem in cantar raul si pe cealalta parte binele si daca binele trage … astea-s concepte care apar in religiile astea fataliste cum sunt musulmanii si altele. La Dumnezeu nu merge asa. Apoi, al doilea lucru care este la mine un principiu: Daca sunt crestin, trebuie sa las la Dumnezeu sa raspunda de situatia in care am ajuns, prin stiinta Lui. El stie ca am fost in situatia aceea si ma incred in El, ca El va rascumpara acea situatie in care eu am ajuns. De ce m-a lasat acolo sa ajung? Asta e o alta intrebare. De ce am ajuns acolo? Din cauza ca in lume exista pacat. De asta am ajuns acolo, din cauza pacatului existent in lume, Il las pe Dumnezeu sa rascumpere situatia  respectiva in felul in care stie El sa o rezolve cel mai bine. Cum spunea si Cristi, daca citim istoria, adesea, copii care s-au nascut  ori au fost foarte talentati, cateodata Dumnezeu poate rascumpara viata acelui copil si poate rascumpara viata celei femei. Daca nu ma insel, in Biblie, cred ca Iefta e un asemenea copil care s-a nascut din flori – acuma, adaugam aici. Iefta a fost folosit de Dumnezeu intr-un mod … Dumnezeu l-a ridicat si l-a facut eliberatorul poporului Israel. Din Tamar, care a fost folosita de socrul ei in Vechiul Testament, Tamar a intrat in linia geneologica a lui Hristos. Deci Hristos poate rascumpara raul nostru. Spunea Iosif, cand a fost vandut de fratii sai: „Voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a intors raul in bine.” Dumnezeu poate sa intoarca raul, trebuie sa am incredere in El. Oricum, viata acelui copil care s-a zamislit in asa conditii dramatice, nu este vinovata pentru ceea ce mi s-a intamplat mie ca mama, sa zic asa. Deci cam astea-s principiile mele in domeniul asta.

Dan Miclea: Trecem la al doilea caz: Mama e pe masa de operatie, doctorul iasa afara si-l intreaba pe Tatal- „Ai de ales, copilul sau viata mamei?” Raspunsul tau, Cristi?

Cristi Prunean: Nu se face chiar asa. Dar, inainte sa ajungem la cazul acesta, trebuie sa discutam putin, chiar si din punct de vedere medical chestia cu mama, adica, viata mamei fiind in pericol din cauza sarcinei. De obicei, nu se intampla la secunda sau la un minut, de obicei, problemele astea sau bolile astea apar pe o vreme indelungata- saptamani sau luni de zile. De obicei, mama nu poate sa poarte sarcina din cauza circulatiei (sistemul circulator) daca are o problema la inima, si atunci, pe la saptamana 16 iti dai seama si pe la saptamana 18 deja devine ceva dificil, ceva periculos. Dar vreau sa spun, ca cazurile astea (care sunt) absolut extreme in care mama va muri intr-o ora sau cateva minute sunt extrem de rare. Poate ca 1%. Ce facem cu celelalte 99%? Cu celelalte, 99%, uite cum se rezolva problema. Avem o medicina atat de avansata, incat putem sa punem pe mama si pe copil impreuna pe ‘intensive care’ pana la saptamana 25-a sau 26-a, pana cand copilul se poate naste printr-o Cezareana si amandoua persoane pot sa traiasca. Dar, multi folosesc acest argument medical ca scuza, sa-si scuze constiinta.

Acum, ce facem cu cazul care l-ai amintit tu? Suntem pe masa de operatie si avem la dispozitie 20 de minute, sa zicem. E foarte rar un astfel de caz. Se intampla in California, un stat asa de mare cu 30 de milioane de locuitori, se intampla cateva cazuri pe an. Atunci, datoria noastra ca medici este sa salvam mama si sa facem tot ce putem ca sa salvam si copilul. Cateodata nu se poate ca sa salvezi pe amandoi. Dar, cateodata se poate. Dar, cand nu se poate, pentru ca mama, discuti cu ea, si trebuie sa faci tot ce poti ca sa o salvezi, dar facem tot ce putem si pentru copilas.

Doru Pope: Daca ne referim la crestini, la oameni care cred in Dumnezeu, cred in Hristos, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care face minuni. Nu trebuie niciodata sa scoatem pe Dumnezeu afara din gandurile noastre si capacitatea de a face minuni. Rar am intalnit cazuri, cel putin din cate eu cunosc, care au scuzat un avort cu problema de sanatate a mamei. Dar am intalnit cel putin 10 cazuri care imi amintesc, de mame, carora doctorii le-a spus: „Esti in pericol daca continui cu sarcina asta,” pentru ca deja avusesera mai multe sarcini. Stiu o mama care era la a zecea sarcina si doctorul i-a spus: „Doamna, v-am spus si la copilul precedent si la celalalt si acuma, starea sanatatii va este foarte precara, nu o sa reziste inima la nastere. Nu mai putem sa facem cezareana, trebuie avortat copilul.” Femeia a spus: „Domnul doctor, mie mi-e frica de Dumnezeu si eu cred ca Dumnezeu poate sa faca minuni.” Femeia a continuat cu sarcina, a nascut copilul, a ramas cu viata, a ramas si copilul in viata si doctorul a spus: „S-a intamplat o minune.” Deci, Dumnezeul nostru face minuni. Acuma, cand viata mamei este in felul cum ai explicat ultimul caz, care este foarte rar, aici, pana la urma esti in spital, in mana medicilor. Si daca medicii au luat juramantul lui Hipocrate, in virtutea acelui juramant, ei trebuie sa pastreze viata. Acuma, cand faci o analiza la ce e mai important, conteaza si in ce trimestru este copilul. Cum zici tu, Roe v. Wade a stabilit mai multe trimestre, ca din saptamana 21 pana la a 27-a, daca copilul ajunge pana acolo deja, poate sa fie scos prin operatie.

Cristi Prunean: Te pune pe „intensive care”  si o sa spuravietuiasca. Deci, exista aceasta dilema etica cand ai o mama bolnava si aici discutam de minute, sau o ora, doua. E ceva foarte intensiv si trebuie sa salvezi mama si incerci ca sa salvezi si copilul. Dar, de multe ori nu este posibil.

Poate ca ar fi bine sa discutam cazul din Exodul 21. Exodul 21, dupa parerea mea, este singurul pasaj in Biblie unde se discuta un avort fortat. Exodul 21:22  – Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor. 23 Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă. Deci este vorba despre avort sau nastere prematura. Unii liberali si progresivi folosesc pasajul acesta ca sa spuna ca pozitia scriitorului in cazul de fata, adica Moise, este cam indiferent fata de avort, pentru ca spune ca o ‘fac sa nasca inainte de vreme’ si se cere doar o amenda pentru acest avort fortat. Deci, doi oameni se cearta, se bat, lovesc o femeie si membranele se rup si copilul iese afara. E interesant ca nu dau prea multa atentie vers. 23, unde scrie ca daca se intampla vreo nenorocire, vei da viata pentru viata. Cum eu interpretez aici: Sa zicem caci copilul e in trimestrul al doilea si se naste prematur si traieste 2 ore, sau o zi si dupa aceea moare, se cere viata pentru viata. Deci, cel care a facut acest lucru trebuia sa fie omorat. Sunt altii care interpreteaza diferit aici. Aceasta este interpretarea conservatoare, care e si a mea, ca medic si care am primit-o prin Duhul Sfant in studierea Scripturii. Dar, cred ca este o buna interpretara, caci am stabilit caci copilul are viata inainte de a se naste.

Doru Pope: Acuma, in contextul acesta, inainte , fara a stabili a priori ca are viata copilul, , in contextul acesta e intelegerea mea: Ca toate persoanele implicate in acest proces al certei respective, adica, 2 barbati se cearta si sotia unuia este insarcinata si intervine in cearta dintre cei doi si celalalt loveste pe femeie si femeia naste. Copilul se naste prematur si daca copilul traieste, va fi o amenda. Daca copilul moare, atunci va fi viata pentru viata. (43) Nenorocirea se aplica si la copilul care se naste prematur si se aplica si la femeia care a intervenit ca si ea poate sa aiba o parte din nenorocire, sa moara si ea. Si acolo se aplica viata pentru viata. Noi trebuie sa luam toti cei 4, care sunt implicati in cearta aceasta, nu pot sa iau numai ce vreau eu, selectiv, sau ce-mi convine mie. Deci, este clar ce zice, ca daca doi se cearta, se loveste femeia insarcinata, se naste copilul prematur, fara nicio nenorocire, atunci e o amenda. Dar daca se intampla o nenorocire, sigur ca termenul acesta nu spune ca ce nenorocire, dar se subintelege ca nenorocirea este pierderea unei vieti – subintelegem din versetul urmator: viata pentru viata. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Deci e posibil ca in procesul acesta sa se piarda viata. Ori a mamei, a femeii, ori a copilului nascut prematur- sa se piarda viata lui. Si atunci, se aplica viata pentru viata.

Cristi Prunean: E ceva interesant in pasajul acesta, ca sa vedeti cat de stricta e Biblia cu privire la viata. Nu este (vorba de) un caz premediat aici. Este vorba despre un accident. Deci, daca la un accident, din cauza unei batai se intampla sa moara un copil prematur, sau sa moara o femeie – este ‘viata pentru viata’. Atunci, Dane, imagineaza-ti ce se intampla la un avort premeditat. De la inceput, te pregatesti pentru un avort premeditat. Sunt trei partide involvate aici: parintii, copilul si doctorul care face avortul. Cele doua partide – parintii si doctorul fac o decizie care afecteaza a treia partida – copilul. Si copilul nu are cum sa se apere, nu are nimic de spus  in aceasta intelegere. Nu e ceva etic.

Doru Pope: Problema pe care o avem noi este problema de limbaj. Noi reusim, cu ajutorul limbajului, sa ocolim anumite adevaruri sau sa le redefinim. Cum, de exemplu, se redefineste viata copilului, cum e ‘human life’ (viata umana) pana in trimestrul al treilea si dupa trimestrul al treilea este ‘person’ (persoana). Deci, pana atunci este viata umana, dar mai tarziu este persoana.Dar, daca se naste prematur si moare, se elibereaza certificat de deces, daca este in trimestrul al treilea. Cu ajutorul limbajului, noi vrem sa ocolim niste adevaruri. Si inventam limbaj ca sa scapam de vinovatie. De asemenea, ne uitam  intotdeauna la probleme morale, legale, si spunem ca ‘mama are dreptul asupra trupului ei’. Are drept asupra trupului ei, dar calca drepturile fatului pentru ca el este numai ‘human life’ (viata umana), nu este ‘person’ (o persoana).

Cristi Prunean: Roe v. Wade in 1973, cand a fost decis cazul aici in America, de atunci s-au eliberat avorturile si aproape 60 de milioane de avorturi au fost facute de atunci. E interesant ca in cazul acesta, avortul nu a fost discutat atat de mult, dupa cum ne-am imagina noi. Avortul s-a legalizat bazat pe ‘clause de privacy’ (clauza vietii private). Nu s-a dezbatut ca este ok sau nu este ok, ca este pacat sau nu este pacat, ca este legal sau este ilegal sa faci avort. Totul s-a bazat pe miza de ‘privacy’ (viata privata).

Dan Miclea: Dupa ce am discutat subiectul pentru acest podcast am adunat mai multe informatii si am vorbit cu niste colegi Americani si le-am cerut parerea lor despre avort. Si am vazut exact ceea ce spunea-i. Incercau sa se spele pe maini (de treaba asta) si spuneau: „Well, e decizia femeii, nu ne bagam.” Nu se discuta subiectul. Am cautat pe internet si am vazut o singura discutie la Alfa si Omega. Oamenii nu vor sa discute subiectul acesta.

Doru Pope: Intamplarea aceasta, aici cu noi trei, e un caz fericit. Sa speram. As fi dorit sa fim mai pregatiti si eu vorbesc din punctul meu de vedere, ca si teolog si pastor, cu problema aceasta. Si Cristi a dus foarte multe argumente din domeniul lui, domeniul medical, inclusiv din teologie, din Biblie. Dar, probabil ca asemenea discutii care se iau la subiecte foarte spinoase si care sunt subiecte reale, se intampla. Faptul ca noi nu stim, chiar si ca pastori, ca nu stim, asta nu inseamna ca nu se intampla. Eu, multi ani de zile am stat si m-am gandit. Mai vorbeam despre un alt subiect: homosexualismul. Am vorbit despre homosexualism in biserica si mai multi frati mi-au spus: „Mai, nu mai vorbi despre lucruri din astea, ca intre noi nu se intampla din astea.”

Cristi Prunean: Cu 20 de ani in urma, sau 30 de ani in urma, intr-o biserica neoprotestanta in Romania ar fi fost o rusine si chiar acuma este – sa mentionezi cuvantul avort, homosexual, sodomit. Deci, era o rusine si, si acuma in unele biserici (inca) e. Sunt niste pacate pe care nici nu ni le imaginam. Dar, uite ca la ora actuala, tinerii care traiesc in aceasta societate au lupte cu privire la asta.

Dan Miclea: Si mai ales ca acuma vor sa traiasca impreuna fara sa se casatoreasca si te intrebi: Ce urmeaza?(49)

Doru Pope: Ce vreau sa zic este de homosexualism nu o sa mai vorbesc, ca uite, poate ca fratii au dreptate si asa ceva nu se intampla printre noi. Mie mi-e imposibil sa cred ca se intampla asa ceva. Si a venit la mine un barbat de 40 de ani si stand de vorba cu el, am spus: „Nu te gandesti sa te casatoresti si tu? Ca trec anii si uite…” Si a stat un pic si a zis: „Frate Doru, vreau sa-ti marturisesc ceva. Dar, sa nu mai spui la nimeni.” „Pai, sunt pastor, nu mai spun la nimeni.” Zice: „Eu sunt homosexual.”  Deci, in biserica unde eu predicam si mi s-a spus: „Nu mai predica, ca asa ceva nu se intampla,” a venit un om si mi-a spus: „Eu sunt homosexual. Am puternici atractii fata de barbati.”

Cristi Prunean: Asa cum s-a intamplat in cazul acesta, precis… probabil ca sunt rare, dar precis ca sunt cazuri si de avort, chiar si in bisericile Romane protestante si neoprotestante, pentru ca stim ca la religia majoritara (ortodoxa) sunt cu gramada, ca Romania e pe locul #1 pe Europa.

Doru Pope: Cu ani in urma, in biserica penticostala din care ma trag, din tara, o sora era in spital, urma sa nasca  si dintr-o alta parte, dintr-un alt salon se auzeau niste tipete foarte puternice. Ea a intrebat: „Cine este? Ce se intampla? Omoara pe cineva?” I-a zis: „Este o femeie, la avort. E o pocaita, e la al cincilea avort.” Si pocaita era o fata necasatorita, care venea la biserica si avea a cincilea avort. Asta era in urma cu 30 de ani. Se intampla.

Cristi Prunean: Se intampla si sunt astfel de exceptii, pocaita cu numele. Inca un lucru interesant, pe care l-am observat eu, care nu este legat de vreun argument biblic. E ceva ce n-am discutat pana acuma. Sunt unele femei care se incadreaza la categoria ‘feminismului’. Un feminism extrem, femei care sunt mandre de faptul ca au avut un avort si umbla cu tricouri pe care scrie „Eu am facut avort”. In acest domeniu de activism, ele nu mai sunt ‘prochoice’, adica, ‘pro-alegere’. Ele sunt pro-avort. Nici nu poti sa-ti imaginezi cat de depravata poate fi mintea unei asemenea persoane, ca sa promoveze avortul, ca sa promoveze ideea de ‘depopulation’, adica sa scazi populatia tarii sau a statului, ca sa avem mai multe resurse. Fondatoarea Organizatiei Planned Parenthood, cea mai mare din America cu servicii de avort, a fost o astfel de persoana. A fost o feminista care a vrut sa depopuleze lumea – sa faca ca sa scada populatia lumii prin avort.

Doru Pope: Noi traim  intr-un univers spiritual. Dincolo de ce vedem cu ochii si de toate miscarile ce observam noi este o lume spirituala foarte puternica. Zice ap. Pavel, cand e vorba sa ne luptam: „Voi nu va luptati cu oameni, cu carne, cu sangele. Voi va luptati cu puteri, cu domnitori, stapanitori, cu duhurile rautatii care locuiesc in vazduh.” Si cred ca mai ales in vremea aceasta, cand renuntam, ca si oameni… nu spun numai ca si stat, ca nu cred ca exista un stat crestin sau o tara crestina. Singurul lucru care exista este imparatia lui Dumnezeu, care este acea piatra pe care Daniel a vazut-o  venind din munte si care pana la urma va umple tot pamantul – zice proorocia lui Daniel. Asta este domeniul domniei lui Isus Hristos. In rest, tara crestina nu exista. Dar, cand orice popor sau orice tara abandoneaza principii morale, care sunt consimtite si au fost transmise din generatie in generatie, din an in an si au fost unele dintre ele chiar legiferate, cand noi ne indepartam de lucrurile acestea, noi deschidem posibilitatea ca tot felul de duhuri rele si demoni sa intre. Si demonii au influenta asupra politicii si au influenta asupra comportamentului si pana la urma demonizeaza sau ei preiau sub control persoane a caror constiinta este moarta deja, care nu mai simt, care nu mai gandesc, care nu mai sunt nici morale, nici logice. Si atunci, astfel de persoane sunt folosite pentru proliferarea acestor stari.

Cristi Prunean: Folosirea drogurilor deschide usa posesiei si a demonizarii a unei persoane.

Dan Miclea: Ne apropiem de incheiere si vrem sa terminam pe o nota (gand) buna. Cum e iertarea? Imi aduc aminte din anii trecuti si mi-a placut ideea bisericii catolice, care a spus: „Noi atunci vom accepta noua asigurare, cand vom stii ca nu vom participa financiar la avorturi. Poate ca a fost una dintre singurele biserici care au spus-o verbal. Celelalte biserici nu au spus nimic. Poate sunt impotriva, dar nu si-au verbalizat crezul. Dar, spre incheiere, haideti sa spunem: Cum se poate ridica o persoana? Poate unii din ascultatorii nostri au trecut prin o asemenea situatie. Dumnezeu vrea sa le dea o sansa.

Doru Pope: In primul rand, daca cineva marturiseste pacatul, pastorul nu poate sa popularizeze cazul. Este necesara marturisirea si spun de ce e necesara: Biblia ne invata: „Marturisiti-va unii altora pacatele.” Este principiul Biblic al darii de socoteala, fata de altcineva din trupul lui Hristos. Dar, in acelasi timp este un principiu Biblic de accountability. Odata ce eu am spus cuiva, eu am o problema. Eu ma deschid catre persoana caruia m-am marturisit, ca sa ma poata intreba: Cum stai cu problema respectiva? Ca sa devin accountable; sa dau socoteala cuiva despre problema aceasta. Cristi: Nu marturisirea iarta pacatul. Ci e doar un mod care afecteaza acea persoana. Doru Pope: Marturisirea este modul in care se deschide usa la problema repararii. Aici este vorba despre reparare. O persoana respectiva nu poate fi imbratisata cu dragoste, ca nu poti sa spui, sa popularizezi pacatul persoanei respective. Am fost odata intr-o biserica americana si am ramas mirat. Am zis: „Daca asa ceva s-ar intampla intr-o biserica romaneasca….” Noi suntem foarte private. Noi nu marturisim pacate, noi nu avem probleme. In biserica aceea, erau inainte de un revival, a spus predicatorul evanghelist: Cine are problemele cutare – inclusiv ganduri homosexuale – , cine a vut avort, cine a avut…. sa vina in fata.” O treime din biserica a mers in fata. Incearca cu Romanii. Noi venim, eventual, sa fim mantuiti, dar nu ne spunem niciodata pacatele. Trebuie un proces de recuperare a acelei femei, a acelei persoane. Marturisirea asta deschide usa la intrare acolo, prin rugaciune, prin Cuvantul lui Dumnezeu, inclusiv acel cuvant care spune: Acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt in Hristos Isus. Faptul ca Isus ne iarta de pacate, faptul ca noi nu ne bazam pe neprihanirea naostra ci ne bazam pe neprihanirea Lui, El afost facut de Dumnezeu pentru neprihanirile noastre spre sfintire si intelepciune. Deci, e un proces, nu se va intampla peste noapte. 58:39

Dumnezeu face minuni, ca tocmai am zis ca Dumnezeul nostru face minuni si cateodata se intampla instantaneu ca o persoana este eliberata si poate si sa marturiseasca: Uite ce am facut, Dumnezeu m-a iertat. Cum e? E mai greu de lucru, nu toti sunt la fel. Cu fiecare om, trebuie sa lucrezi aparte, sa ai lumina de la Duhul Sfant, asta trebuie. Eu cred ca asta lipseste, intre crestinii romani, cred ca asta lipseste – consilieri si pe probleme de familie, acuma, sunt foarte multe seminarii, care le fac fratii pe probleme de familie. Dar, consiliere serioase si oameni care sunt si educati si care merg sa invete  intr-o scoala crestina si mecanismele psihologiei si mecanismele consilierii crestine, ca sa poata sa aplice consilierea crestina  si in alte cazuri de traume, cum e incest, viol sau cum sunt cazurile de avort. Noi nu avem inca oameni pregatiti. Acuma, speram ca generatiile care vor urma si de pe bancile seminarului si in lumea foarte complexa si pestrita din toate punctele de vedere, speram ca o sa fie mai multi pregatiti pentru ca sa faca consiliere in astfel de cazuri, ca sa fie rascumparate si recuperate astfel de persoane.

Cristi Prunean: Dane, in incheiere, vreau sa spun si eu ceva. (Tu) ai mentionat biserica catolica. Eu cred ca biserica evanghelica si bisericile protestante, de aici din America, eu cred ca ar putea invata de la Biserica Catolica, la capitolul acesta.

Dan Miclea: De aceea spuneam ca bisericile protestante nu au vorbit (impotriva avortului) chiar daca credeau ca e gresit. Biserica Catolica a fost singura care declara la stiri: „Noi nu suntem de acord cu avortul”.

Cristi Prunean: Bisericile evanghelice au invatatura buna , dar nu fac activism, cum face Biserica Catolica. Bisericile protestante, cum ar fi cele luterane, sau altele reformate, au un ‘track record’ (o istorie) destul de slab cu privire la avort. Sunt indiferente cu privire la avort. Nu ca sunt impotriva, sunt indiferente. Biserica Evanghelica, cred ca inca este ok. Dar ar putea invata de la Biserica Catolica, sa fie un pic mai tare impotriva avortului. Iti multumesc foarte mult ca m-ai invitat Dane, cu ocazia Conventiei de Tineret, aici in Seattle.

Dan Miclea: Inca un subiect: Family Planning (planul familiei), pe scurt. Stiu ca e un subiect mai lung. Va intreb pe amandoi, ce parere aveti? Unii spun: Decat sa fac avort, mai bine sa fac family planning.

Cristi Prunean: Iti dau raspuns foarte concis, foarte simplu. Orice family planning care include o metoda avortiva, eu nu cred ca este ok. Family Planning prin alte metode este ‘up to the people involved’ (de hotarat de familiile respective). Sa nu uitam ca sunt anumite pilule care se iau si sunt avortive. Sau sunt alte pilule care intr-un mic procentaj faciliteaza un avort.

Doru Pope: Subscriu la ce ai spus. Sunt si se aplica metode naturale. Si cand vorbesc de metode naturale, ma refer ca pe vremea, chiar a lui Plato si Socrate – cand Plato a vorbit despre Socrate, a amintit ca se luau niste extrase dintr-o planta pentru avort. Deci avortul s-a practicat de cand lumea, in special in lumea pagana. Iudeii, singurul caz pe care-l stim, l-a pedepsit Dumnezeu, a fost Onan. A varsat samanta ca sa nu ridice samanta fratelui sau. Si asta a fost premeditat. Dar, cand vorbesc de metode naturale, este vorba de saptamanile cand femeia este mai fecunda si mai putin fecunda. Astea raman la atitudinea familiei, intre sot, sotie si Dumnezeu.

Cristi Prunean: Biserica Catolica da instructiuni cu privire la asta.

Urmeaza rugaciune de incheiere.

Articole despre avort –

Urmareste Emisiunea Logos aici-

logos podcasting

Podcasturi precedente

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-a, misionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  • Misionarul Român din Egipt Partea 2-aPretul platit de 3 convertiti egipteni, credinciosi pana la moarte… – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a
  • Gicu Stan
    1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
    2. Exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime?
    3. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire, de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?
  • Cristi Prunean
    1. Can Facebook change my spiritual life? Part 1 Guest: Cristi Prunean
    2. Can Facebook change my spiritual life? Part 2 Guest: Cristi Prunean 
      1. Dumnezeu Tatal Introducere (1) In crestinism, Dumnezeu este prezentat in Cuvantul Sau din Biblie. Cel mai bine putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu de aici, din Scripturi. El este o persoana, in primul rand, El este prezentat ca fiind o persoana.
      2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu.
      3. Despre Trinitate (3) Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu?
      4. Exista Dumnezeu? (4) Gandul despre Dumnezeu nu-l putem scoate din mintea noastra, fie ca suntem atei, fie ca suntem credinciosi. Atunci, ramane intrebarea: Cum stim ca exista Dumnezeu? Nu se poate stii despre existenta lui Dumnezeu decat daca El se descopera, daca se reveleaza pe Sine. Indiferent cat suntem de savanti sau puternici, noi suntem extrem de limitati. Si cu toate descoperirile noastre in diverse domenii, nu putem decat sa admitem ca stim ca exista din ce in ce mai mult necunoscut.
      5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5) Introducere – Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile – Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu – Insusiri absolute si insusiri relative.
      6. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a (6) Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati? Ce inseamna autosuficienta lui Dumnezeu, aseitatea lui Dumnezeu, eternitatea lui Dumnezeu? Cum intra in timp Dumnezeu? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp?
      7. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a (7) Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.



What Is Present When Kneeling to Pray in Jesus’ Name by John Piper

Here’s what is present when we kneel to pray in Jesus’ name:
1. God the Father on his throne sovereign over the universe, with a welcoming,   countenance focused on us.

2. God the Son in his high priestly role, standing as advocate before the throne as a Lamb that was slain with perfect righteousness and with all God’s promises purchased fully in his hand interceding for us.

3. God the Spirit within us, having already inclined us to pray, poised to guide our prayers, put to death our sins, awaken our faith, illumine God’s word, and produce his fruit.

4. The word of God open before us, inspired by God, alive with penetrating power for conviction of sin and indomitable hope, revealing the Father, the Son, and the Spirit to our souls, shaping and guiding our prayers after God’s will.

5. Our sin forgiven, but humbling us to need and love our merciful saving God.

6. God’s grace like a great rainbow of hope arcing from the throne to our soul.

7. Our will captured by these realities, moving words (or only groans) up out of our mind (or only heart) to God with praise and thanks and confession and requests.

(via) Desiring God

‘God hates human pride’

photo credit www.picstopin.com

Poti sa traduci aceasta predica in Limba Romana, facand click aici – Romanian

Click to translate into your language – Albanian Arabic Bulgarian Catalan Chinese Simplified Chinese Traditional Croatian Czech Danish Dutch Estonian Filipino Finnish French Galician German Greek Hebrew Hindi Hungarian IndonesianItalian Japanese Korean Lativian Lithuanian Maltese Norwegian Polish Portuguese Romanian Russian Serbian Slovak Slovenian Spanish Swedish Thai Turkish Ukrainian Vietnamese

Let Him Who Boasts Boast in the Lord!

You can read this sermon or listen to the audio on the Desiring God website.

Hatred as the Echo of Love

I hope you will agree with me this morning that in order to love deeply, there are things you must deeply hate. You could think of examples yourself. To love children deeply you must hate any mistreatment or neglect that destroys them. If you love clear-headed kindness and respect, you have to hate alcoholism and drug addiction. If you love freedom, you have to hate slavery and totalitarianism.

The reason I start with this observation is because I am about to tell you something God hates, and I know that the word hate by itself has a negative and unattractive ring to it. But I want you to realize from the very outset that God’s hatred is the reflex of his love.

The only reason anybody should hate anything is because it replaces or ruins something beautiful and wonderful. Hatred should always stand in the service of love. If you hate anything, it should be because you love something more. So when I tell you that God hates something, I want you to hear that hatred as the echo of his love. He hates what he hates because it replaces or ruins something beautiful.

God Hates Human Pride

More than anything else in the world, God hates human pride.

  • Proverbs 6:16–17 says, „There are six things which the Lord hates, seven which are an abomination to him . . . ” and the first one mentioned is „haughty eyes.”
  • In Psalm 101:5 David speaks for God and says, „The man of haughty looks and arrogant heart I will not endure.”
  • Proverbs 16:5, „Every one who is arrogant is an abomination to the Lord.”
  • Isaiah 2:11, „The haughty looks of man shall be brought low, and the pride of men shall be humbled; and the Lord alone will be exalted in that day.”
  • Jeremiah 50:31, „Behold, I am against you, O proud one, says the Lord God of hosts; for your day has come, the time when I will punish you.”
  • Jesus said in Luke 16:15, „What is exalted among men is an abomination in the sight of God.”
  • And in Acts 12:23 it says that an angel of the Lord struck Herod so that he was eaten with worms and died because when he received applause from the people, he did not give God the glory but took it for himself.

Pride as the Root Problem in the Corinthian Church

God hates human pride. And this is the root problem in the church at Corinth. Let’s take a quick survey of the letters to Corinth to see if this is so, and also to see just what pride is. Ask these two questions as we go: is pride the root problem at Corinth, and what actually is pride?

Is Pride the Root Problem at Corinth?

  • 1 Corinthians 1:29—”so that no human being might boast in the presence of God . . . „
  • 1 Corinthians 1:31—”Therefore, as it is written, ‘Let him who boasts boast in the Lord.'”
  • 1 Corinthians 3:7—”So neither he who plants nor he who waters is anything, but only God who gives the growth.”
  • 1 Corinthians 3:21—”So let no one boast of men.”
  • 1 Corinthians 4:6 (at the end)—” . . . that none of you may be puffed up in favor of one against another.” The end of verse 7—”If then you received it, why do you boast as if it were not a gift?”
  • 1 Corinthians 4:18—”Some are arrogant as though I were not coming to you.”
  • 1 Corinthians 5:2—”And you are arrogant!”
  • 1 Corinthians 8:1—”Knowledge puffs up, love builds up.”
  • 1 Corinthians 13:4—”Love is not jealous or boastful; it is not arrogant or rude.”
  • 2 Corinthians 1:9—Hardship comes even up to the brink of death, „but that was to make us rely not on ourselves but on God who raises the dead.”
  • 2 Corinthians 3:5—”Not that we are sufficient of ourselves to claim anything as coming from us; our sufficiency is from God.”
  • 2 Corinthians 4:7—”But we have this treasure in earthen vessels, to show that the transcendent power belongs to God and not to us.”
  • 2 Corinthians 12:9—”I will all the more gladly boast of my weaknesses, that the power of Christ might rest upon me.”

It is not hard to see that the root problem in the church at Corinth is pride. And it is not hard to see either what that pride is.

What Is Pride?

  • It is boasting in self and not the Lord.
  • It is taking credit ourselves for what God alone can do.
  • It is relying on self and not God.
  • It is feeling sufficiency in our own strength and not in God’s.
  • It is the disinclination to admit that we are mere earthen vessels so that another gets the glory.
  • It is the unwillingness to admit weaknesses that may accent the power of Christ.

What God Loves That Makes Him Hate Pride

What’s the beautiful thing that is replaced or ruined by pride? What does God love so much that he must hate pride with all his might? The answer is plain from all these texts.

  • He loves the heart that boasts in the Lord.
  • He loves the heart that gives him credit for what he alone can do.
  • He loves the heart that relies on his power.
  • He loves the heart that wants him to get the glory in all things and that wants the power of his Son to shine in our weakness.

And if you have caught on to the essence of Christian Hedonism, you will know that when God delights in this, he delights in the deepest, most satisfying human experience possible. Because:

  • We were made to boast in God.
  • We were made to give him credit for all good.
  • We were made to rely on his power.
  • We were made to magnify his glory and his all sufficiency in our weakness.

This is the source of all ultimate joy and satisfaction. If God were to delight in anything less than our boasting in him, he would be an idolater and he would be a killjoy. Pride diverts our capacity for exultation from the galaxies of God’s glory to the gutters of our puny achievements. It is a decorated dead end street.

Therefore, God hates pride. And we should hate in ourselves what God hates in us, and wield the sword of the Spirit as best we can to slay this dragon in our souls.

Five Steps in Paul’s Combat Against Pride

So what I want to do is take you with me through Paul’s thought process in 1 Corinthians 1:18–31. It comes to a climax in verse 31 with the words, „Let him who boasts boast in the Lord.” So really what we are asking is, How does Paul guide a person from being proud and self-reliant into being a person who exults in God and not self?

May that happen for all of us this morning as we follow the Word of God.

I see at least five steps in Paul’s thought in these verses. Let’s look at them one at a time not necessarily in the order he wrote them but from the most basic premise to his final conclusion.

1. Recognize What We All Want to Boast In

The first step is the basic fact of experience that humans want something to boast in, but not God.

Verse 22: „For Jews demand signs and Greeks seek wisdom.”

„Signs” are the display of power and „wisdom” is the display of intelligence. So the underlying point is: some people get their strokes through power and others get their strokes through intelligence. It might be your own power or intelligence, or it might belong to someone you can associate with (as was the case here in Corinth).

It might be a World Series ball team in your city that you boast about, or it might be your alma mater, or the company you work for, or a friend, or even a religion, or a church. Pride can boast in itself directly or it can boast in itself indirectly by association. So two absolutely incompetent ballplayers may brag about the ball team in their city as though they had anything to do with making the team good.

I think God created man with a deep desire to boast in something great, but sin came into the world and made every one of us hate to boast in God. So we seek for displays of power and displays of intelligence and we make these our gods. It might be the power of a tractor pull, or a rocket booster, or a motorcycle, or biceps that look like grapefruits, or (if you are a woman) the power of a shapely figure. Or it might be an A-average in school, or an advanced degree, or a published article, or a merit scholarship, or investment savvy, or the ability to win at Trivial Pursuit.

The Greeks craved eloquent displays of intelligence and the Jews wanted amazing displays of power. One man says, Show me something great with your mind, and another says, Show me something great with your body. But no one ever says (apart from the Spirit; 1 Corinthians 12:3), Show me God. Sin has blinded us.

2. Affirm God’s Superiority Over All Else

So the second step in Paul’s thought is to affirm what everyone denies, namely, the superiority of God over all the power and wisdom of the world.

Verse 25: „The foolishness of God is wiser than men, and the weakness of God is stronger than men.”

In other words it is a great tragedy when your quest for power and wisdom stops short of God. Because God is a treasure of power and a treasure of wisdom infinitely greater than any of the things that excite you in this world.

Paul wants to stamp this truth on us so deeply that he risks some dangerous language about God, doesn’t he? He says that when God is as foolish as he can be, he is still smarter than all the wisdom of men. And when God is as weak as he can be, he is still stronger than all the power that man can unleash.

When God stoops to hold a child on his lap, he also holds the subatomic particles of that child’s flesh in existence by the power of his thought. And when he stooped to let himself be mocked and beaten and crucified and stabbed, he destroyed the power of Satan over his people, he covered the sins of millions of sinners, and he vindicated the glory of his name.

How foolish for us to seek wisdom and power in the world and not in God when the weakness of God is stronger than any power in the world and the foolishness of God is wiser than any wisdom in the world!

3. Describe How God Deals with Human Pride

So the third step in Paul’s thought is to describe how God deals with man’s love for human intelligence and power. It is stated in verse 19 and in verse 21.

  • Verse 19: „For it is written, ‘I will destroy the wisdom of the wise, and the cleverness of the clever I will thwart.'”
  • Verse 21: „For since, in the wisdom of God, the world did not know God through wisdom, it pleased God through the folly of what we preach to save those who believe.”

He Blockades the Way of Self-Reliance and Pride

Here’s the way I would put this in my own words: In his wisdom God decided to blockade all the roads that men are building to heaven by their own power and intelligence, and to put in their place one narrow gate and one hard road, namely, the Calvary road and the gate of the cross.

There are two ways that God destroys the wisdom of the wise and frustrates the cleverness of the clever.

  1. He blockades their self-reliant quest for God—that’s what the first half of verse 21 means: „In the wisdom of God the world did not know God through wisdom.”
  2. He preaches Christ crucified as the only way to God. This destroys the wisdom of the wise and frustrates the cleverness of the clever because it is so humiliating to cast yourself on the accomplishments of a bloody redeemer.

Look at verse 30: „He [God] is the source of your life in Christ Jesus, whom God made our wisdom, our righteousness and sanctification and redemption.”

He Opens Only One Way to Glory: the Cross

You can easily see why the cross is the end of the line for human pride. Picture a well-respected American businessman, a banker, lawyer, doctor, well dressed, well groomed, being taken out the gate of the city to the garbage dump and being stood in front of a post with a naked man hanging by the nails driven through his wrists, covered with blood, gasping for his last breaths, and being told, „This, sir, is wisdom and righteousness and holiness and redemption. Will you kneel down here and cast yourself on him for mercy?”

In other words God has chosen a way of salvation that devastates human pride. „That! You want me to bow down before that! You think I need that! Don’t you see how I am dressed! Have you seen the car I drive! Don’t you know where I work! Don’t you know how much money I make! And you think I need that heap of bloody flesh! What do you think I am, a dog? A worm?”

„We preach Christ crucified, a stumbling block to Jews and folly to Gentiles” (verse 23). „The word of the cross is folly to those who are perishing” (verse 18).

So in his wisdom God cuts off the way of pride and frustrates man’s reliance on human power and human wisdom. And then he opens a way to glory and to God that proud man cannot stand, namely, the way of the cross.

Why? Is it because he hates man? No. It is because he hates pride. When God blockades the road of pride, he blockades the road to destruction. And when he routes you onto the Calvary Road of brokenness and humility and faith, he routes you to glory and to God—and in the presence of God is fullness of joy and at his right hand are pleasures for evermore (Psalm 16:11).

4. Explains God’s General Choice of People

Therefore the fourth step in Paul’s thought here is a kind of warning: there are not many powerful or shrewd people who respond to the saving word of the cross.

Verse 20: „Where is the wise man? Where is the scribe? Where is the debater of this age? Has not God made foolish the wisdom of the world?”

Verse 26–28: „Consider your call, brethren; not many of you were wise according to worldly standards, not many were powerful, not many were of noble birth; but God chose what is foolish in the world to shame the wise, God chose what is weak in the world to shame the strong, God chose what is low and despised in the world, even things that are not, to bring to nothing things that are.”

In other words not only has God blockaded the pathways of pride and opened the way of the cross, but he is also opening the hearts of many foolish and weak and low and despised people along with a few upper class people, in order to put to shame those who boast in power and wisdom and class and achievement.

Why? This brings us to our last step.

5. Declares the Purpose of God in Acting Thusly

It is stated negatively in verse 29 and positively in verse 31.

  • Verse 29: „So that no human being might boast in the presence of God.”
  • Verse 31: „Therefore, as it is written, ‘Let him who boasts, boast of the Lord.'”

The purpose of God in the creation of man and the salvation of sinners is that we might boast in HIM. This is God’s will for you this morning. God is speaking in these words very clearly. And what he is saying is this: turn this very moment from all boasting in your self. Don’t seek your pleasure any more in your own wisdom, or your own strength, or your own looks, or your own achievements. Look to Christ crucified and see what becomes of it all.

Paul said in Galatians 6:14, „Far be it from me to glory except in the cross of our Lord Jesus Christ, by which the world has been crucified to me, and I to the world.”

So I call you to come to Christ and die this morning—and to live. And the promise of God is this: there is no greater life, no greater joy than to boast in him!

By John Piper. © Desiring God. Website: desiringGod.org

Nu urmări eliberarea de pornografie, urmăreşte-L pe Hristos – Don’t Pursue Freedom from Pornography, Pursue Christ (English/Romanian)

Un articol din arhiva, care l-am postat in noiembrie 2012, dar pentru ca a fost un ajutor pentru unii cititori, care se lupta cu problema pornografiei, il repostam aici:


Tu nu te lupti cu o dependenta de pornografie, tu te lupti cu o dependenta de pacat si in timp ce tu il cauti pe Hristos, in timp ce te increzi in El vei descoperi libertate din dependenta ta de pacat si eliberare de pacatul sexual. Eliberarea de pacatul sexual si de orice fel de pacat nu vine prin confruntarea pacatului si prin a spune, „Trebuie sa biruiesc asta.” Ci vine din a gasi acel ceva care este mai frumos- care este Hristos, si odata ce-L vezi pe El, odata ce te uiti la El ca fiind mai bun, vei birui cu siguranta.

Dacă vrei eliberarea de pornografie, atunci întoarce-ţi ochii spre frumuseţea, sacrificiul lui Isus Hristos pentru salvarea păcătoşilor de mânia Lui Dumnezeu, bând El acea mânie pentru credincios la cruce.

English Title: Don’t Pursue Freedom from Pornography, Pursue Christ VIDEO by

Related articles



Toţi oamenii din imediata noastră apropiere ne stârnesc unul dintre cele două sentimente. Poate veţi spune că e greşit, că cei mai mulţi oameni ne sunt indiferenţi. Într-o anumită măsură aveţi dreptate: cei mai mulţi „de pe planetă” sunt oameni despre care nu ştim nimic şi ne stârnesc cel mult un sentiment de fragilă compasiune, o milă superficială. Dar cei care sunt permanent în preajma noastră (membrii familiei, colegii de serviciu sau de şcoală, cunoştinţele cu care ne întâlnim regulat, membrii bisericii cu care ne cunoaştem mai bine) ne stârnesc una dintre cele două trăiri.

Purtăm în noi, ca să zic aşa, sentimente latente, care nu se exteriorizează, pe care noi înşine le putem detecta numai în anumite condiţii.

Imaginează-ţi că la serviciu, colegul tău „care îţi e indiferent” prosperă brusc, e avansat pe un post mai bun, mai bine plătit, îşi cumpără brusc haine mai bune, maşină mai bună, cei din jur încep să îl asculte cu respect, iar uneori îl mai şi citează. Poate nu e mai priceput ca tine, poate nu e mai bun sau aşa îl consideri tu. Mai rămâi indiferent, sau începi să simţi ceva? Ce simţi? Te bucuri pentru el, te întristezi, simţi că viaţa e nedreaptă?

Dar dacă dă necazul peste colegul tău de serviciu, care „îţi poartă sâmbetele”, care „are grijă de tine” în fiecare zi, nu cumva să ai linişte, atunci ce simţi? Îţi pare rău sau te simţi răzbunat? Nu poţi spune că rămâi indiferent. Există cărţi, filme care ne fură câte o lacrimă şi aceea e ficţiune. Dar realitatea…?

Nu există indiferenţă în raport cu aproapele nostru. Nu vorbesc de săracii din Africa, vorbesc de colegii tăi, de socrii tăi, de fetele sau băieţii cu care mergi în mol, de membrii bisericii tale şi chiar de cei din familia ta.

Ovidiu, marele poet roman exilat la Pontul Euxin, spunea că dragostea e vecină cu ura. Când dragostea nu este din Dumnezeu, când e o emoţie sau o „ceva”- că poate fi orice: o ciudăţenie, o nebunie, o dependenţă, o demonstraţie – atunci e vecină cu ura şi poate sări pârleazul oricând.

couple angry

Se însoară unul cu o fată. Nu mai poate fără ea. I-ar da stelele, marea, munţii. Nu i-ar da altceva, vorbim de ceea ce nu costă, nu se poate da şi nu se poate primi. La doi ani de la căsătorie nu mai simte pentu ea nimic şi are nevoie să se regăseacă. S-a pierdut pe undeva, prin spaţiu. Biata fată nu i-a greşit cu nimic, dar dacă omul nu mai simte… ce poţi să faci? E valabil şi în privinţa fetelor. Dragostea fără Dumnezeu e vecină cu ura.

Şi care ar fi soluţia, dacă descopăr „sentimente dubioase” la mine? În ultimă instanţă simt ce simt, nu ce vreau să simt. Sunt trist şi nu vreau, sunt îngrijorat şi nu vreau, am atâtea sentimente pe care, dacă m-ar întreba cineva dacă le vreau aş spune că nu. Şi totuşi le am.

E simplu. Mă rog pentru cel în cauză şi mă rog şi pentru mine. Mă rog să îmi dea Dumnezeu iubire pentru el, milă, înţelegere, să îl văd cu ochii lui Dumnezeu, să toarne Cel de Sus în inima mea dragoste pentru el. Nu mă rog: smereste-l, obligă-l să se pocăiască, etc. Toţi avem nevoie de smerenie şi pocăinţă, dar în acest context astfel de cereri par a fi un înlocuitor de blestem, adică „să o păţescă”. Putem spune: „Doamne, ai milă de el, dar şi de mine, pune-i în suflet pentru mine gânduri şi sentimente bune. Tu, Doamne, ai spus că atunci când îţi plac căile cuiva, îi faci prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui. Ajută-mă, Doamne să îţi placă şi căile mele şi intervino cu iubirea şi ajutorul Tău.”

Nu îţi plac hainele celor din jur, părul, încălţările? Crezi că ar fi trebuit să aibă altfel de case, altfel de copii, altfel de vieţi? Crezi ba că au prea mult, ba că au prea puţin, că nu sunt destul de harnici, că s-au îmbolnăvit pentru că i-a bătut Dumnezeu, că le fac copiii probleme pentru că n-au ştiut să le dea educaţie, etc.
Aceste gânduri sunt generate de cele mai multe ori de dispreţ, autosuficienţă, mândrie, răutate. Nimeni „nu şi-a luat doctoratul” în viaţa altcuiva. Toţi suntem „doctori” în propria noastră vaţă, deşi avem multe întrebări fără răspunsuri. (În multe situaţii a spune „Nu ştiu.” e un act de decenţă.)

Unde nu e dragoste, e ură. Pe tărâm spiritual nu există spaţii libere, camere nelocuite. Unde nu e Cel Bun, e cel rău, unde nu e frumosul, e urâtul, unde nu e binele, e răul, unde nu e dragoste, e ură.

Să fim înţelepţi,
Mina Ianovici

Păziţi-vă de câini


Tăbliţa pe care o citeşti pe unele porţi CÂINE RÃU o cunoşti prea bine şi ştii ce măsuri trebuie să iei când un câine legat se aruncă asupra ta, atât cât îi permite lanţul.

E bine de ştiut că în Biblie nu se spun lucruri frumoase despre câini; poate pentru că rasa lor orientală este rea, sau pentru că aleargă pe toate străzile flămânzi şi fără stăpâni. Câinii sunt ca oamenii: le merge rău când n-au alt stăpân decât pe sine. Pentru noi e mai bine când avem pe cineva, spre care ne putem ridica ochii. Iar cei care spun: „Nu mă interesez de nimeni şi nimeni nu se interesează de mine!”, sunt nişte câini de cel mai rău soi.

Dar eu vreau să ţin o predică cu introducere, cuprins şi încheiere, ca un adevărat pastor.

l. FEREŞTE-TE DE UN CÂINE MURDAR, sau, după cum scrie în cartea veche, „Fereşte-te de cel nelegiuit, care iubeşte murdăria şi se tăvăleşte în ea.” Câinii murdari îţi strică hainele şi te murdăresc, la fel cum sunt şi ei de murdari. Spune-mi cu cine te întovărăşeşti, şi-ţi voi spune cine eşti. Dacă te însoţeşti cu oameni josnici, vei fi vopsit cu aceeaşi pensulă şi vopsea, care îi vopseşte pe ei.

Oamenii nu prea fac deosebire. Dacă văd o pasăre zburând împreună cu ciorile, cu care mănâncă şi-şi face cuibul, o numesc şi pe ea cioară. Şi 99 % au dreptate. Dacă te simţi bine într-un coteţ de câini şi dacă alergi mult împreună cu câinii de vânătoare, nimeni nu te va socoti un mieluşel. Afară de asta: „Tovărăşia rea strică obiceiurile bune” sau, cum spune un alt proverb: „Cine se culcă împreună cu câinii, se scoală plin de purici.”

Þine-te la zece paşi depărtare de un bolnav de friguri şi de un nelegiuit. Dacă o femeie bine îmbrăcată zăreşte un câine ieşind dintr-o cloacă de bălegar şi se scutură, în timp ce aleargă spre dânsa, ea îi fereşte calea cât poate de mult. Ce învăţăm de aici? Când cineva e afumat şi împroaşcă în jurul său cuvinte murdare, atunci cu cât te fereşti mai mult de el, cu atât mai bine.

2. PÃZEŞTE-TE DE CÂINII CARE MÂRÂIE. Sunt o mulţime de acest soi. De obicei, sunt mici, dar fac cu atât mai mare zgomot. Umblă neîncetat, gâfâind, să apuce ceva. Bineînţeles, trebuie să lăsăm câinilor bucuria lor, căci Dumnezeu i-a creat astfel, încât să latre şi să muşte. Dar eu vorbesc acum de câinii cu două picioare, pentru care nu găsesc asemenea scuză. Dumnezeu nu i-a făcut aşa. Diavolul şi inima lor răutăcioasă i-a făcut ceea ce sunt. Pentru ei, nimic nu este bine. Dacă pot, urlă, şi dacă nu pot urla, atunci stau lungiţi cu botul pe labe şi mârâie. Păziţi-vă de aşa oameni.

Pe omul arţăgos, pornit spre mânie, să nu ţi-l faci prieten, căci tot atât de bine ai putea dormi pe un pat cu urzici sau ai putea purta un guler de viperă vie. Poate un asemenea om te doreşte ca prieten, tu însă păzeşte-te de el. Dacă latră azi pe alţii, pentru o nimica toată, mâine va mârâi împotriva ta fără nici un motiv. Nu-i da coteţ în curtea ta.

Dacă vezi că un om are un caracter grosolan şi nu găseşte pentru nimeni cuvinte bune, vezi-ţi liniştit de drum şi ţine-te cât mai departe de el. Puştile încărcate şi oamenii arţăgoşi sunt primejdioase. Ei n-au intenţii rele, dar se descarcă mai înainte de a-ţi da seama, şi-ţi produc pagube înainte de a te gândi. Este bine să te ţii cât mai afară din bătaia puştii. Ocoleşte gâlceava, chiar de ar trebui să faci un mare ocol. Mai bine să stai pe vârful a o duzină de cuie, decât să te legi de un vecin pornit la ceartă.

3. PÃZEŞTE-TE DE CÂINII LINGUŞITORI. Îţi sar în poală şi întipăresc laba lor murdară pe hainele tale. Ei îţi sărută mâna şi te linguşesc, atât timp cât pot căpăta de la tine un ciolan, ca bărbatul, care spuse nevestei sale, o bucătăreasă: „Eu să te părăsesc pe tine, comoara mea iubită? Niciodată, cât timp vei avea un leu la ciorap.”

Când vorba e prea dulce, trebuie să ne temem că inima e amară. Dacă cineva te laudă în faţă, fii cu băgare de seamă, căci tot el este acela care te bârfeşte pe la spate. Dacă unul se osteneşte a te linguşi, să ştii că pentru asta aşteaptă răsplată din partea ta. Aceia care sunt atât de proşti şi se lasă linguşiţi de el trebuie să plătească un asemenea serviciu. Dacă cineva se apleacă, o face ca să ridice ceva, şi cine se înjoseşte, pentru a te linguşi, o face pentru că vrea ceva de la tine. Politeţea multă este întotdeauna suspectă. Voi, tinerilor, păziţi-vă de linguşitorii şireţi!

4. PÃZEŞTE-TE DE UN CÂINE LACOM sau de un om care nu se mai satură. Cârtirea este molipsitoare; un singur nemulţumit ispiteşte pe alţii să se plângă. Nemulţumirea este un viciu. Lacomul este de multe ori şi necinstit. Dacă se prezintă ocazia, îşi vâră repede lingura în borşul altora; oare de ce nu şi într-al tău? El este în stare să scoată un rând de piele de pe o cremene; curând îi va veni pofta să tragă un rând de piele şi de pe tine, iar dacă nu eşti obişnuit la aşa ceva, ca un ţipar, atunci ţine-l pe jupuitorul de piei cât mai departe de trupul tău.

Când cineva se laudă că nu are obiceiul să dăruiască, atunci spune-ţi: „Păzeşte-te de câini!” Un om darnic, un prieten binevoitor, te va ajuta să-ţi stăpâneşti egoismul, dar un om strângător, lacom, te va face să-ţi coşi un nasture în plus la buzunar. Câinii mâncăcioşi înghit tot ce capătă şi apoi se uită împrejur dacă mai pot înghiţi ceva; iar oamenii lacomi înghit casa şi curtea altuia şi apoi scotocesc pe unde mai este ceva de înghiţit. Felul acesta îmi este nesuferit, atât la oameni cât şi la câini.

Dacă unui om îi place să vorbească mai mult de felul cum se poate câştiga şi economisi mai mulţi bani – atunci, mai bine să treacă în şleahta câinilor de vânătoare, care se ceartă pentru un cal mort. Nu se poate spune câtă pagubă sufletească produce zgârcitul semenilor săi şi cât de mult sunt de dispreţuit. Să fii muşcat de un câine turbat nu este mai mare rău, căci lăcomia de avere este o boală fără leac. (sursa)


Suffering Brokenness makes me and you more beautiful

Psalm 66:10-12 ESV

For you, O God, have tested us; you have tried us as silver is tried. You brought us into the net; you laid a crushing burden on our backs; you let men ride over our heads; we went through fire and through water; yet you have brought us out to a place of abundance.

Zechariah 13:9 ESV

And I will put this third into the fire, and refine them as one refines silver, and test them as gold is tested. They will call upon my name, and I will answer them. I will say, ‘They are my people’; and they will say, ‘The Lord is my God.

1 Peter 1:7 ESV

So that the tested genuineness of your faith—more precious than gold that perishes though it is tested by fire—may be found to result in praise and glory and honor at the revelation of Jesus Christ.

This is one good way to look at the suffering we go through. The Japanese don’t hide the brokenness an object has suffered, instead they highlight it by filling it with gold. May God help us to look at our own suffering that way. Every crack that God has filled, shines as a testament to  His hand guiding us through it. He has been with some us even in the valley of the shadow of death. And He promised He will never leave us!

Hebrews 13:5

Keep your lives free from the love of money and be content with what you have,because God has said,

“Never will I leave you;
never will I forsake you.

how Japanese mend broken objects

Cand Japonezii repara  obiecte fisurate, ei scot in relief aceste fisuri umplandu-le cu aur. Ei cred ca atunci cand un obiect s-a spart si are o istorie, el devine si mai frumos.

A few sighs from hell by John Bunyan (online book)


The Damned Soul
An exposition of those
in the Sixteenth of Luke,
Concerning the Rich Man and the Beggar
wherein is discovered
the lamentable state of the D A M N E D;
their cries, their desires in their distresses,
the determination of G O D upon them.

warning word to sinners,
both old A N D young,
to take into considerationbetimes,
and to seek,
to avoid, lest they come into the same Place of Torment.
a brief discourse touching the profitableness
of the Scriptures for our instruction in the way of righteousness,
according to the tendency of the said parable.

By That Poor and Contemptible Servant of J E S U S C H R I S T,
. B U N Y A N.

Vezi acest document pe Scribd

Fathers, Bring Them Up in the Discipline and Instruction of the Lord by John Piper

A Tribute to My Father, William Solomon Hottle Piper -from  www.DesiringGod.org

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Fathers, Bring Them Up in the Discipline & Inst…, posted with vodpod

Ephesians 6:1-4

Children, obey your parents in the Lord, for this is right. „Honor your father and mother” (this is the first commandment with a promise), „that it may go well with you and that you may live long in the land.” Fathers, do not provoke your children to anger, but bring them up in the discipline and instruction of the Lord.

My aim in this message is threefold. First, in obedience to Ephesians 6:1-2, to honor my father. “Children, obey your parents in the Lord, for this is right. ‘Honor your father and mother’ (this is the first commandment with a promise), ‘that it may go well with you and that you may live long in the land.’” When children are younger and moving toward adulthood, they should honor their father especially by obeying him. I don’t mean to the exclusion of mothers. But the focus today will be on fathers. As children move out of childhood into adulthood the way we honor our fathers is not primarily in the category of obedience, but rather by tribute and care. Today I pay tribute to my father even as the days of increasing care have come.

The promise in verse 3, taken from Deuteronomy 5:16, “that it may go well with you and that you may live long in the land,” I take to be a general encouragement based on the fact that in the days of Israel when there was humility and respect and obedience to parents God protected the people from their enemies and prospered them. But when they forsook his laws and became arrogant and disrespectful and disobedient he gave them over to their enemies. The point is not that every child who is obedient will live a long life. The point is that God delights in obedience and gives special blessings to families and churches and peoples where that kind of humility and respect and obedience prevails. So the first part of my aim in this message is to honor my father by paying him public tribute.

The second part of my aim is to inspire fathers to be worthy of this kind of tribute—to help you see the glory of your calling to exhibit the fatherhood of God to your children and lead them to faith and Christian maturity. I pray that Christ will take what I say about my own father and will use it to make you better fathers.

Third, my aim is to glorify the Fatherhood of God whose Fatherhood is the source and pattern of all human fatherhood. Human fatherhood exists to display the beauty of God’s Fatherhood. Our highest calling as fathers is to be the image of God’s fatherhood to our children. I think this is implied in the words of verse 4b: “Bring them up in the discipline and instruction of the Lord.” What does it mean that our discipline and instruction should be “of the Lord”?

It means, in part, that in our fathering we take our cues from the Lord Jesus. Jesus, in his human nature and in his earthly ministry directed the disciples again and again to the Father in heaven. And in his life and death he modeled for us how to relate to God as our Father. His longest prayer in John 17 begins, “Father, the hour has come; glorify your Son that the Son may glorify you’ (v. 1). The discipline and instruction of the Lord takes its cues from the Lord Jesus who lived and died to glorify his Father in heaven. No father here should do less. Our calling as fathers is to exhibit the glory of the Fatherhood of God.

So I turn with a sense of deepest gratitude and joy to pay tribute to my father publicly and through this to honor my Father in heaven who adopted me, an undeserving sinner, into his everlasting and supremely happy family on the basis of Christ’s blood and righteousness alone.

My father is 86 years old and lives in home called Shepherd’s Care owned and operated by Bob Jones University in Greenville, South Carolina—the school from which he graduated and which conferred on him the honorary degree of Doctor of Divinity. His short term memory is weak, but his memory of Christ and his word is strong. And for that I thank God.

Here is a fragment of the legacy of truth imparted to me by my father. And I hope that you will see before we are done that the word “imparted” is no mere transmission of information, but involves a whole life of demonstration of what he taught. I will mention eleven precious truths imparted to me by my father.

1. There is a great, majestic God in heaven, and we were meant to live for his glory not ours.

Most of these truths that I will mention are rooted in my memory of particular texts that were branded on my mind at home. Few texts were more often on Daddy’s lips in relation to me than 1 Corinthians 10:31, “So, whether you eat or drink, or whatever you do, do all to the glory of God.” I am sure that in heaven some day the Lord will make plain the unbreakable chain of influences that led from that verse when I was a boy to the mission statement of this church: “We exist to spread a passion for the supremacy of God for the joy of all peoples through Jesus Christ.” This won’t be the only influence you will see of my father on that mission statement.

2. When things don’t go the way they should, God always makes them turn for good.

Even more prominent in my growing up was the presence of Romans 8:28 in our family: “God works all things together for good for those who love him and are called according to his purpose.”

I have several vivid memories of this truth. One was in 1974 when I rode with my father in the ambulance from Atlanta to Greenville with my mother’s body in the hearse following behind. They had just been flown in from Israel where Mother had been killed in an accident and Daddy was seriously injured. All the way home, for three and a half hours, he would weep and talk and weep and talk. He was 56. They had been married 36 years. And when he talked it was Romans 8:28. I remember the very words: “God must have a reason for me to live. God must have a reason for me to live.” In other words, God governs our accidents and makes no mistakes.

I will never cease to be thankful that I heard and saw the truth of Romans 8:28 in my father’s life, “When things don’t go the way they should, God always makes them turn for good.”

3. God can be trusted.

How many times did I hear the words of Proverbs 3:5-6, “Trust in the Lord with all your heart and do not rely on your own insight; in all your ways acknowledge him and he will make straight your paths.” And Philippians 4:19, “My God will supply every need of yours according to his riches in glory in Christ Jesus.”

I can see us as a family when I was just a child. We were all (Mother, Daddy, my older sister, Beverly) sitting around a card table my parents’ bedroom folding letters and stuffing envelopes which would be sent to pastors asking them to consider having my father come lead their churches in evangelistic meetings. This was Daddy’s life—he was a full time evangelist—and our livelihood. The answers to these letters meant bread on the table and paid bills. Then we prayed over these envelopes and Daddy closed in a spirit of utter confidence: God will answer and meet every need. He can be trusted.

He told me more than once of a financial crisis when I was six years old in which he almost lost everything. And he said that God used Psalm 37:5 to sustain him and bring him through: “Commit your way to the Lord, trust in him and he will act.”

And so I saw and I learned: God can be trusted.

4. Life is precarious, and life is precious. Don’t presume that you will have it tomorrow and don’t waste it today.

My memory of my Father’s preaching was that he always began with humor but within seconds he was blood earnest and talking about heaven and hell, and sin and Christ and life and death. One text above all others rings in my ears with terrible seriousness. He squinted when he said it and his mouth pursed tightly the way it does after you taste a lemon: “It is appointed unto men once to die, after that comes judgment” (Hebrews 9:27) It made a huge impression on me as a boy.

The motto on Daddy’s college wall was, “The wise man prepares for the inevitable”

The plaque in our kitchen when I was growing up was: “Only one life ’twill soon be past, only what’s done for Christ will last.”

The stories of wasted lives tumbled from his mouth:

“During a South Carolina [campaign] a lovely high school senior attended every night but refused to accept Christ. Shortly after the crusade while driving her car over a treacherous railroad crossing, she was killed instantly by a freight train she failed to see coming.”

“While in a Pennsylvania campaign, I witnessed a whole town shaken by the sudden deaths of six young men. Driving home from an afternoon football practice, they failed to stop at a major intersection and were struck broadside by a heavy truck. Six were dead within three hours.”

“I’ve seen babies die in their mothers’ arms. I’ve seen little boys and girls struck down before their lives had scarcely begun. I’ve witnessed men die in the prime of life and others at the height of success.” (Menace, pp. 49-50)

He told story of a girl who said she would give her life to God when she was old. A wise old woman sent her a bouquet of dead flowers, and when the girl expressed offense, she said, “Isn’t that the way you are treating God?”

And most memorable of all to my young mind: The old man saved in the eleventh hour of his life weeping in Daddy’s arms: “I’ve wasted it. I’ve wasted it.”

5. A merry heart does good like a medicine and Christ is the great heart-Satisfier.

That’s a quote from Proverbs 17:22. My father has been the happiest man I have ever known. Here is the kind of things he said in a sermon called “A Good Time and How to Have It.”

“Right from the start, let’s get one thing straight; a Christian is not a sour puss. I grant you that some of them look and act that way, but you simply can’t blame God for it.”

“Some folks seem to have been born in the objective case, the contrary gender and the bilious mood.”

“Mama, that mule must have religion too, he looks just like Grandpa.” (Good Time, p. 7).

He preached another sermon called “Saved, Safe and Satisfied.” He said, “He is God. When you fully trust Him you have all that God is and all that God has. You cannot be otherwise than satisfied with the perfect fullness of Christ.” (Good Time, p. 48).

He said worldly Christians are like a cow with her head stuck through fence eating stubby grass on the highway while a beautiful green pasture lies behind her.

A merry heart does good like a medicine and Christ is the great heart-Satisfier. What a legacy of joy my father has left!

6. A Christian is a great doer not a great don’ter.

We Pipers were fundamentalists without the attitude. We had our lists of things not to do. But that wasn’t the main thing. Here’s what my father preached in a sermon called The Greatest Menace to Modern Youth.

Millions insist upon thinking that Christianity is a negative religion. You don’t do this and you can’t do that. You don’t go here and your can’t go there. To the contrary, the Bible constantly sounds the triumphant and positive note. “Be ye doers of the Word and not hearers only.” . . . “Whatsoever your hand findeth to do, do with all your might.”

God wants us to be doers, not don’ters. A Christian who is only a don’ter is a sour saint who spread gloom wherever he goes. A don’ter is usually a hypocritical Pharisee. Years ago, I heard the late Dr. Bob Jones say. “Do so fast you don’t have time to don’t.” That sums it up.

That left an indelible mark on my life. We had strict standards, but I never chaffed under them. They were not the point. Enjoying Christ, doing good and loving people was the point. The rest was just fencing to protect the good field of faith and purity.

7. The Christian life is supernatural.

I have one precious DVD of my father preaching. It is a message on new the new birth. John 3:7 “Do not marvel that I said to you, ‘You must be born again.’” Becoming a Christian was not a mere decision. It was a supernatural work of the Holy Spirit.

And therefore he believed in prayer—crying out to God to do the miracle of the new birth. We prayed together every night as a family, because the great need in life is supernatural, divine power to live with joy—and that is a fruit of the Holy Spirit, not a work of our own.

I saw that my father’s work was not a human work. It was divine work. Impossible work. But with God all things are possible.

8. Bible doctrine is important but don’t beat people up with it.

At this point he admitted openly to me with grief that our fundamentalist tradition let him down. There was great truth, but too many of them were not great lovers. I can remember him saying: If they only understood Ephesians 4:15, “Speaking the truth in love.” So from as early as I can remember he showed me the importance of both right doctrine and the way of love. They must never be separated.

9. Respect your mother.

If you wanted to see Daddy angry, let one of his children sass our mother. He not only knew the command of God to honor our mothers; he also knew the extraordinary debt that every child owes a mother. Time and again he would compare true love not to married love but to mother’s love. He knew the price my mother paid for him to be away so much. Therefore, he would tolerate no insolence or disrespect toward her. I trembled at the fierce gaze in his eyes if I said something sarcastic to my mother.

10. Be who God made you to be and not somebody else.

My father was short, a good bit shorter than I am. But he was content and could joke about it. The one I remember is that he said he was part of a football team as boy, and the name of the team was “Little potatoes but hard to peel.” I think God delights to make short men great preachers. (Remember John Wesley!)

For me this contentment with being who God made you to be meant freedom. He never forced me or pressured me to be an evangelist or a pastor or anything else. His counsel was always: seek God and be what he has made you to be. And then what your hand finds to do, do it with all your might for the glory of Christ.

I close with one more truth, the central truth of my father’s life. This was what he preached and what he loved. So I will let him preach it one more time to you as we close:

11. People are lost and need to be saved through faith in Jesus Christ.

My father was an evangelist. His absence from home two thirds of the year (in and out, in and out) meant one main thing. Sin and hell are real and horrible, and Jesus Christ is a great savior. Here’s a direct quote from my Dad:

“In my evangelistic career I have had the thrill of seeing people from all walks of life come to Christ. I have seen many professional people saved. I have knelt with Ph.D.’s and led them to Jesus. College professors, bankers, lawyers, doctors. I have seen them all saved.

Then I have seen many from the other side of life come to the Lord. I have put my arm around drunkards in city missions and prayed with them. I have sat by the bedside of dying alcoholics and led them to Christ. I have seen the poor, the forsaken, the derelicts, the outcasts all come to the Savior. Yes, God takes them, too. Isn’t it wonderful that anyone who wants to can come to Christ.” (Grace for the Guilty, p. 111)

Perhaps you never had a father like that, but right now you hear your heavenly father calling, “Come home, come home!” Father’s Day would be a good time to stop running and come home.

I thank you heavenly father for my earthly father. What a legacy he has left to me and my children and grandchildren—and to this church. O, raise up fathers in this church with great legacies of faith in Jesus Christ. Amen.

© Desiring God

By John Piper. © Desiring God. Website: desiringGod.org

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!

România – LIVE webcams de la orase mari