it matters what (that) your kid reads

Jason Lee -Creative Kids Photography

Jason Lee -Creative Kids Photography


Did you ‘get’ the titles of the books these cute sisters are reading? As adults, we have come to know that reading the Bible is the best way to stay strong in our faith. However, we see many who struggle to „make themselves” read. So, it’s important to teach kids to like (if not love) to read.

What books will you recommend that your kids read? And how do you instill the love of reading in your kids? Here is a link on 10 ways to get kids excited about reading.(One example-Show your kids that reading will introduce them to new people, take them to faraway places, and let them travel through time. Start a family or neigborhood book group) If you click on #3 it will take you to a page where you can sign up for a free e-newsletter for Printable Worksheets and age specific Activities for the Family in the following age group ranges-    0-3     4-6     7-11     12-18.

Here’s how you can make reading a part of your kids’ everyday lives. by Cindy Bond


1. Show your kids that reading will introduce them to new people, take them to faraway places, and let them travel through time. Start a family or neigborhood book group.

2. Sign up your kids (and yourself) for a book club.

3. Print out these bookmarks and your kids will never lose their place again!

4. Make the connection between fact and fiction for your kids. If they loved Stellaluna, point them toward this quiz on bats.

5. Have your kids recommend their favorite books to friends and get their friends’ recommendations.

6. Turn your kids into supersleuths. After they read a book, they can create an unbreakable, crazy code.

7. Be sneaky! Take our kids on a „book nick.” It’s kind of like a picnic, only better!

8. Remember that practice makes perfect. Help your kids practice rhyming words, drawing lines and shapes, and moving their eyes and hands from left to right.

More on: Learning to Read Read more on FamilyEducation: http://school.familyeducation.com/reading-fun/parenting/38335.html#ixzz1v3P3rHO6

This picture reminds me of my own childhood… My dad had bookcases lining the walls of several rooms, he always had a book in his pocket in case he had to wait at an appointment, and even when he took us to the park to play he sat quietly on a bench and read. Like father, like daughter. He instilled the love of reading into me for which I am forever grateful. My favorite book? The wisest, the most interesting, historic, literary and redeeming book of all- the Bible!

Dr. Tim Hill (1) – cintaret, compozitor pentru formatia Gaither si vorbitorul principal la 43-a Conventie Penticostala din Chicago,2011

Fratele Tim Hill care a predicat mesajul principal la inchiderea Conventiei Penticostale de la Chicago 4 Sept, 2011 ne-a pricinuit mari bucurii cu cintarile sale. Am dorit mult sa ii cumpar CD-ul la sfirsitul programului, dar  toate CD urile au trecut in citeva minute si nu am reusit sa il obtin. M-am bucurat sa ii gasesc mai multe melodii pe Youtube care le postez aici.Am si intentia sa ii transcriu predica dinsului, si al altor vorbitori si la postez pe viitor. Vizitati blogul des sau inscrieti-va ca sa primiti un email de cite ori se adauga o postare noua.

Thank God I am Free

Tim Hill cinta la o Conferinta

Part 2 – O introducere scurta inainte de Cintare – spune Tim Hill ca atunci cind Sadrag, Mesac si Abednego au fost aruncati in cuptorul cu foc a aparut si un al patrulea (Isus). Apoi intreaba: „Au iesit afara doar 3 unde a mers al patra persoana?’ Apoi raspunde: „A patra persoana este acolo in  cuptorul de foc in caz ca eu ajung in cuptor, sa fie si cu mine in focul incercarii cum a fost cu cei trei.”

George Galis…o privire in trecut…cum mi-am facut o biblioteca la virsta de 12 ani

Prin vara anului 1942, la virsta de 6 ani, cel de-al doilea razboi mondial incepuse. La noi, in timpul vacantei de vara, venise un verisor din Caransebes, numit Ilie. Il stimam si il iubeam foarte mult pe acest verisor pentru ca era un povestitor neintrecut.  Stia multe, caci citise mult. Avea o facultate terminata. Venirea lui a fost un prilej deosebit si un inceput nou pentru mine.

Unul din planurile lui Ilie a fost ca sa ma invete sa citesc, vazind dorinta mea de a cunoaste multe lucruri.  Acesta a fost inceputul meu de a indragi cartile. Acum, mie mi-a ramas sa-mi formez o biblioteca asa cum am vazut si la preotul si la pastorul din comuna si cum vazusem si la verisorul meu Ilie.

Umblind prin casele multor oameni din sat vazusem carti care erau puse sub oale ca ele sa nu se murdareasca masa sau alte carti care erau puse peste oale ca sa nu intre mustele in ele. Vazind aceasta, mi-a venit in gind o idee geniala. Am luat firezul si am inceput sa tai bucati de scinduri de marimea cartilor. Am pus aceste scinduri intr-o traista si am pornit la drum prin casele oamenilor din comuna. Le-am cerut permisiunea de-a schimba cartile de sub oale si de pe oale cu aceste scindurele.

Ideia mi-a lucrat. Facind asa mi-am adunat multe carti. Am vizitat dupa aceia pe preot si pe pastor si le-am aratat dorinta mea de a-mi forma o biblioteca. S-au aratat binevoitori, ba chiar mi-au donat si carti de-ale lor. Apoi, am inceput sa vizitez casele unde am stiut ca erau copii la facultate. Si de la aceste familii am primit multe carti.

Astfel la virsta de 12 ani, aveam o biblioteca frumoasa. In biblioteca mea aveam romane istorice, carti de calatorii, carti de aventuri, istorie etica si de religie.

In Curtici eram un grup de prieteni care studiam filozofia si teologia. Avind ca lideri pe tinarul Niculita, care era student la facultatea de filozofie si teologie, si pe Petrica care era student la facultatea de istorie. Toti frecventam o biserica evanghelica. Aveam cu noi in grup si un tinar adventist si doi ortodocsi.  In acest grup am invatat multe lucruri.

Relatia mea cu satenii in comuna a fost una din cele mai bune. Parintii mei m-au invatat ca sa respect oamenii fara deosebire. Colaboram si cu Biserica Baptista unde am avut si eu un rol. Fratii Baptisti, la cererea noastra, ne-au format formatii muzicale (cor, fanfara si orchestra) si au format totodata si dirijori pentru aceste formatii. Si cu fratii ortodocsi eram in relatii de ajutor reciproc la nevoie. In general, cu toti oamenii practicam ‘iubirea de oameni’ si ‘dragostea de frati’.

Tata si mama au fost primii pedagogi in viata mea si-n al doilea rind biserica, iar in al treilea rind, cartile pe care le studiam. Printre aceste carti pun pe locul intii Biblia, apoi  ‘Fi om de caracter’ , ‘Educatia vointei’ si altele. Taica meu era disperat ca eu iubesc asa de mult cartile, caci el vroia ca sa ma invete o meserie caci noi aveam acasa un atelier mecanic de masini unelte, dar eu uram sculele pe care cind eram copil mic, le luam si le aruncam in fintina  din gradina noastra. Eu iubeam mult cartile…

Acum, in anul 1971, cu mintea formata, eram pregatit pentru viata, si cu o vointa dirza am planuit si am pus in aplicare un plan masiv al vietii mele.

Biblioteca de azi (de la Romanian Television Network):

VA URMA…

George Galis – o privire in trecut… Lagarul din Austria

CA SA CITESTI Prima Postare a lui George Galis click pe                                          1) O Privire in trecut… Romania

Iata-ma in sfirsit in Yugoslavia, de aici planul meu de acasa era sa caut sa trec frontiera ilegal in Italia (dar Dumnezeu a lucrat intr-asa fel, ca sa intru in mod legal in Austria).

In Beograd m-am urcat in trenul de Wienna. Cind trenul s-a apropiat de granita cu Austria, asteptam cu ingrijorare controlul granicerilor yugoslavi de pasapoarte, pentru ca eu nu aveam viza pentru intrare in Austria.  Cand a venit timpul controlului pasapoartelor, mi l-am prezentat ofiterului yugoslav, care l-a deschis, s-a uitat prin el si mi la inapoiat fara sa-mi dea nici un fel de problema. Din momentul acela m-am linistit si ajungind la destinatie, am coborat in Wienna bucuros caci pana aici lucrile au decurs peste asteptari.

Am ajuns la Wienna in loc de Italia pentru ca un pastor penticostal din Vladimirovac  m-a ajutat sa schimb directia. In timpul sederii mele la el vazindu-mi pasaportul mi-a zis: „Cu pasaport ca al tau poti intra in Austria fara viza, caci este o tara neutra si nu trebuieste viza de intrare”. Familia acestui pastor mi-a fost de mare ajutor cat timp am fost in Austria. Pastorul cu sotia lui vizitau saptaminal familia mea (care a ramas in Romania) si i-a alimentat cu toate cele necesare.

In prima mea zi in Traiskirchen unde am ajuns in dupa masa aceia, am fost asteptat de ofiterul de la biroul Interpol, cu care vorbisem la telefon de la Statia Centrala de Politie. El m-a dat in primire la o tinara pereche care abia sosisera in Traiskirchen, erau sot si sotie, venisera din Romania in interes de serviciu la o conferinta in Wienna si unde au cerut imediat azil politic, pe care l-au si primit. Acesti
romani minunati m-au sfatuit ce fel de azil sa cer. Toti romanii cereau azil politic. Ei m-au intrebat, daca am fost persecutat in tara pentru motive politice, daca am suferit fizic  sau daca am facut inchisoare pentru  motive politice ori daca am facut politica acasa. Le-am explicat motivele mele si ei mi-au spus caci ma incadrez pentru azil economic. Intr-adevar la interviul cu Comisia Interpolului am fost aprobat cu azil economic. Cred ca si autoritatile din Romania au fost surprinse de decizia mea, gindindu-se cine m-a invatat si indrumat in declaratiile mele. In felul acesta mi-am protejat si familia ramasa in tara de a nu fi deranjata de autoritati.

In Austria am avut multe experiente, placute si neplacute. La Traiskirchen Camp am locuit aproximativ patru luni si jumatate. In Lagar viata a fost foarte agitata pentru noi toti, pentru ca printre noi, se spunea, ca ar fi fost si spioni care incercau sa culeaga informatii, ca de exemplu cum am ajuns fiecare in Austria, etc. Exista o lipsa de incredere intre emigranti. Nu puteai avea incredere aproape in nimeni decit in cei care-i cunosteai de acasa, mai indeaproape. Puteai fi mintit sau inselat. Emigrantii veneau, se inregistrau, unii dispareau ca mai tarziu sa apara din nou. Multi emigranti umblau cu indentitate falsa. Frica si ingrijorarea domina peste tot.

Experientele sederii mele in Traiskirchen sint numeroase si interesante, in ce priveste oamenii si comportamentul lor cind sint liberi. Aici am vazut pentru prima data cum se traieste intr-o tara libera, modul cum se munceste si felul cum esti apreciat. Ne-a placut  acest sistem. Vizitarea muzeelor din Wienna, insemna a merge pe urmele Imperiul Austro- Ungar, care si-a pus amprenta foarte puternic in Marea Metropola Wienna. Ma plimbam adesea prin gradinile Palatului din Wienna.

In perioada Aprilie- Iulie 1971 eram doar 60 de crestini care frecventam o biserica Evanghelica  (Baptista) Americana din Wienna.

Eu personal in fiecare Duminica dimineata ieseam singur in apropiere de Traiskirchen si acolo aveam un loc unde cintam si ma rugam, bucurindu-ma in Domnul. Mi-era dor de sotie, de copii, de Biserica, de casa. Acolo am aflat cit de bine este sa cunosti Scripturile si sa cunosti cintarile ce se cinta in Biserica.  Nu aveam cu mine o Biblie sau o carte de cintari in limba romana. In ziua de Pasti a anului 1971, eram in Wienna si vizitam biserica Sf. Stefan (numita biserica neagra pentru granitul fatadei),biserica era arhiplina, si un cor de copii cintau asa de minunat, incit, desi nu intelegeam limba Germana, melodiile mi-au patruns in suflet, si mingaierea a fost asa de coplesitoare ca plingeam ca un copil. Pling si acum cind scriu reamintindu-mi de acele momente Dumnezeiesti.

Desi propietarul firmei la care am lucrat mi-a propus sa ma angajeze definitiv, eu l-am refuzat spunindu-i caci planul meu de cind am plecat de acasa a fost destinatia America-Chicago. In Traiskirchen lucram cinci zile pe saptamina, 10 ore pe zi ca sa fim liberi Simbata si Duminica. Credinciosii Romani se deosebeau la prima vedere. Un lucrul deranja, a deschide o biserica in incinta Lagarului, dar pentru acest lucru se duceau foarte multe discutii dogmatice, si nu am reusit sa ne unim sa facem o biserica cit timp am fost in Lagar; am frecventat mai  departe Biserica Evanghelica Americana.

In USA aveam un prieten care ma astepta- Pavel Balos. El  imi facu-se chemarea. Dupa  patru luni si jumatate am primit aprobarea de a pleca in Statele Unite.

Pe Aeroportul din Wienna astepta un avion cu 350 de locuri pus la dispozitia emigrantilor ce aveau aprobarea de a pleca, dar ni se tot amina plecarea deoarece comunistii au pus la cale distrugerea acestui Transport. Noi stateam  pregatiti de citeva zile si in sfirsit pe data de 15 Iulie 1971,  dimineata s-a anuntat: -Astazi vom pleca! Eu, impreuna cu bunul meu prieten Aurel Damian ne-am luat zborul catre Chicago, parasind prea frumoasa Austrie: Dumnezeu sa o binecuvinteze!Va urma..

George Galis Post – O privire in trecut… Romania

Motto-ul vietii mele: „Nici o cutezanta sa nu vi se para de necucerit, dar catre nici o cutezanta sa nu va indreptati nepregatiti”.

Asa mi-am inceput viata materiala si spirituala aici in aceasta lume. Traind in occident de peste 40 de ani am acumulat o serie de experiente personale, traite ca Pastor Penticostal in comunitatea din marea metropola Chicago.

M-am nascut intr-o casa de crestini Penticostali din comuna Curtici. La virsta de 10 ani, in toamna anului 1944 in casa matusii mele, impreuna cu o verisoara am experimentat pentru prima data lucrarea Duhului Sfint, la o seara de staruinta in rugaciune. Seara aceia a fost plina de bucurii…

Anii au trecut, ca tinar am inceput sa fiu interesat de filozofie si fiind crestin si de teologie. Aveam deja formata o biblioteca personala. Citisem in intregime toata  biblioteca fratelui Pastor Baptist Grecu Traian (120 de volume) si mi-am format oarecum imaginea crestinismului. Am inceput sa studiez pe Pascal (Scrieri Alese), John Locke (Eseu Asupra Intelectului Omenesc, 2 volume), Seneca (Scrisori catre Luciliu) si alte scrieri materialiste. Dar credinta in Dumnezeu care a fost sadita in inima mea a ramas tare si lucra neincetat; era vie. Tinar fiind aveam o pasiune: radio amator (ham radio). Si m-am pregatit prin examene ca sa pot sa-mi construiesc o statie de emisie-transmisie ca sa comunic cu alti radio amatori. Fiind intrebat daca sint crestin mi s-a spus ca va trebui sa renunt sub declaratie caci ma leapad de acest crez, credinta mea si numai atunci voi fi acceptat. Desigur am refuzat sa renunt la credinta in Dumnezeu, fapt pentru care am fost oprit de la examen.

In timpul acesta m-am casatorit si in anul 1961 impreuna cu sotia si cu socrul meu am pornit din Seleus spre Agrisul Mare sa vizitam o prietena de-a sotiei. Ne-am oprit pentru rugaciune in satul Chier la sora Iuli, o vaduva, o femeie dedicata lucrarii lui Dumnezeu si foarte credincioasa. Nu stiam ca aici prin aceasta sora Dumnezeu imi va vorbi si ma va chema in lucrarea de slujire, de pastoratie. In timpul rugaciunii Dumnezeu imi vorbeste mie personal prin sora Iuli, caci ma cheama in lucrare intr-un loc departe de aici si caci timpul este departe, in viitor. Eu insa sa astept implinirea proorociei  si Dumnezeu va pregati si ma va calauzi acolo la timpul implinirii. Mi s-a mai spus,”Acum tu sa nu te duci in Biserica si sa spui: Domnul mi-a vorbit ca o sa ma faca un lider.  Tu sa astepti si toate vor veni pentru tine din partea Domnului.”

Iata cum a inceput pregatirea plecarii mele din Romania. In anul 1967 lucram ca instalator sanitar pe Aeroportul din Arad. Intr-o noapte, tot personalul de pe aeroport am fost opriti ca sa ajutam transferul pasagerilor a patru avioane de turisti. Erau turisti Europeni si Canadieni. Dupa ce s-a terminat transferul s-a constatat ca valiza unui Canadian lipsea. S-a pornit la cautarea ei, iar eu am fost pus sa o caut intr-un  avion Lufthansa care era gata de plecare spre Frankfurt. Din greseala am fost inchis in cala de bagaje unde cautam valiza pe care insa nu am gasit-o. Disperat, aflind ca sint inchis in cala de bagaje, am inceput sa bat cu picioarele ca sa fiu scos de acolo caci motoarele deja functionau, fiind gata de plecare. Mecanicul auzind bataile a venit si a descuiat usa. Am inceput sa ma cert cu mecanicul intrebindu-l de ce a inchis usa peste mine si nu a respectat regula ca acela ce iasa ultimul din cala de bagaje sa inchida usa. Mecanicul a spus: „Dar au mai ramas 5 minute pina la decolare si nu credeam ca cineva ar mai fi acolo.” Ofiterul de graniceri asistind la discutia dintre mine si mecanic s-a indreptat spre mine si mi-a spus: „Tovarase Galis, sinteti cu adevarat un Roman care va iubiti patria. (Spunea aceasta fiindca in mintea lui se gindea ca eu as fi putut sa ramin ascuns si sa plec in afara tarii dar eu nu aveam de gind sa fac lucrul acesta pentru ca eu nu puteam sa-mi las familia cu copii, singuri).

In anul 1971, cind am cerut Viza pentru Yugoslavia am primit-o imediat, datorita acestei declaratii din dosarul meu, fara sa stiu cum toate le-a pregatit Dumnezeu. Gindul meu de a pleca din tara a venit in iarna anului 1970. Cind m-am sfatuit cu sotia, ea s-a impotrivit caci nu putea sa isi lase mama batrina, singura in Romania care era si bolnava si ne-am decis sa asteptam. Cu doua luni mai tirziu mama ei si soacra mea a avut un ‘stroke’ si a plecat la Domnul. Atunci sotia mi-a spus, „Acum nu te mai opresc, sint de acord cu tine sa pleci”.

In luna Martie, 1971 am cerut ‘Viza de zece zile’ pentru Yugoslavia. Dupa doua luni mi s-a acordat. In ziua cind am primit pasaportul, mi-am luat ramas bun de la familie si am plecat la Timisoara si de acolo la Beograd.

Cititi mai departe-

George Galis – O privire in trecut…Lagarul din Austria (Ian. 2011)

Un video preluat dela Televiziunea Romana Internationala in anul 2009.

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari