Teaching Your Kids How to Say ‘No’ to Porn

Some really good advice in an article by Jen Wilkin, posted on the Gospel Coalition last week:

The first time porn was served at the cafeteria lunch table, my son was 11 years old. Does that seem young to you? Research suggests that one in three children ages 11 to 14 have viewed pornography on a mobile device. Add to that the very real possibility that a child will stumble across explicit content on YouTube or in a pop-up ad during innocent computer usage, and one thing becomes clear: parents must be proactive in talking about porn with their kids.
I’m not a fearmonger when it comes to parenting. In fact, I think fear is a terrible motivator for making parenting decisions. But if children are being exposed to porn at young ages, the loving thing to do as a parent is to equip them to know how to respond. The most frequent parenting question I’m asked is, “When should I talk to my child about sex?” My adamant answer is, “Much earlier than you might think.” If you’re concerned about your child being exposed to porn, you have to talk about sex, and you must do so early.
Let me tell you what played out at the sixth-grade lunch table that day. When the phone with the images was offered, my son responded, “I don’t look at porn.” The owner of the phone, perplexed, asked, “Then how will you know how to have sex?” My son responded that his parents had told him all about it. Jaws dropped. Not one other sixth-grade boy at the table had yet talked with his parents about sex, or, it would seem, about porn. But they were by no means lacking in instruction.
We may stall on the sex talk, but the world will not. If we delay introducing the topic because of personal discomfort, shame, or uncertainty about how to begin, our children will form their first ideas about human sexuality based on the reports of their peers, the images on their devices, or the pop-ups that introduce them to porn. They will also assume their parents are not willing or equipped to handle discussions about sex.
Too many parents are still asking the wrong question with regard to children and explicit content. We can no longer ask, “How should I prepare my child for if they see porn?” Instead we must ask, “How should I prepare my child for when they see porn?” External controls are important, but they only shield your child from a handful of instances when porn can make an appearance. Mobile devices are everywhere, and your neighbor’s unsecured Wi-Fi is easy to find.
Jen even lays out what we should teach our children to say when the day comes that someone will offer to show them porn:
Train your children how to respond to an offer of porn by giving them scripted words to use, and a plan of action:
Parent: “If someone shows you a picture of something and asks you not to tell anyone, what should you do?”
Child: “Tell them ‘no thanks,’ and then come tell you.”
Parent: “If a picture of something strange comes up on the computer, what should you do?”
Child: “Ex it out, and then come tell you.”

Viziunea crestina despre avort

 avort

Photo credit www.davidsuclea.ro

Daca preferi sa asculti AUDIO – fa click si ASCULTA podcastul aici

From www.logospodcasting.com  Producer: Dan Miclea Text: Agnus Dei.

Viziunea crestina despre avort

Cristi Prunean si Doru Pope, Pastor Biserica Logos. Realizator Dan Miclea:

Dan Miclea: Pana si guvernul se pare sa sponzorizeze avortul. Haideti sa vedem ce spune Biblia despre avort. Care sunt motivele ca oamenii aleg sa faca avort.

Cristi Prunean: Sunt multe cauze pentru avort. Dar in primul rand, putem sa abordam argumente biblice impotriva avortului. Sunt argumente filosofice, argumente etice, dar vom privi la subiect, in aceasta zi, din punct de vedere Biblic. Si vom incerca sa facem un pic de apologetica- apologetica fiind o stiinta, sa argumentam sistematic in favoarea unui lucru, adica sa aparam o cauza sau o credinta. In cazul acesta, vom face apologetica prolife sau proviata. Daca ne uitam, mai ales in Romania, Romania este pe primul loc din Europa la avorturi. Este una dintre tarile de pe primul loc din lume. Pentru fiecare 1,000 de nasteri in Romania, se fac 480 de avorturi. Deci, este dubla rata comparat cu America. In 1990 in Romania au fost aproape 1 milion de avorturi. Deci, Romania avea 22 milioane locuitori si a avut aproape 1 million de avorturi. Pentru fiecare nastere din anul 1990, dupa Revolutie, s-au facut 3,2  avorturi. Deci este ceva astronomic. Si atunci, intrebarea este: Cum este posibil asa ceva intr-o tara care se numeste crestina, intr-o tara unde peste 90% din populatie sunt ortodocsi. Intrebarea este, cum este posibil acest lucru?

Doru Pope: Exista anumite ratiuni care depasesc crestinismul. Acuma, Romania se numeste o tara crestina, dar aceasta este doar eticheta care este pusa pe ea. Romania nu este o tara crestina, cum de fapt, nu exista nici o tara crestina in lume. Crestinismul nu apartine unei tari. Crestinismul, nici nu putem spune ca apartine unei biserici sau unei denominatii. Crestinismul este ceva ce este personal. E o credinta personala, pe baza unei relatii personale cu Hristos, pe baza credintei in ce a facut Hristos si pe baza unei vieti traite dupa cum a trait Hristos. Deci, noi ne numim crestini pe aceasta baza. Romania, din cauza asta, nu este o tara crestina. Ca majoritatea pretind ca sunt crestini- se numesc [doar] cu numele. Eu cred ca al doilea motiv pentru care se intampla lucruri de genul acesta in Romania este pentru ca biserica majoritara, biserica ortodoxa nu are invataturi concrete cu privire la viata.

  • Cand incepe viata?
  • Daca fatul are viata, este viata umana?
  • Este persoana umana? samd

Nu exista invataturi concrete cu privire la asta. Si atunci, cred ca sunt si alti factori.

Factorul economic este factorul principal pentru care un copil este nedorit.

Cred ca factorul principal este faptul economic. Cum si in America si in alte parti, cele mai multe femei  avorteaza din cauza ca nu doresc copiii. Fie ca ei vin intr-un moment impropriu pentru ceea ce se intampla in viata lor personala- inca n-au terminat scoala, inca nu s-au casatorit, inca nu au bani ca sa tina un copil, sau unii, pur si simplu, doresc sa se distreze inca si un copil ar fi o piedica. Cred ca factorul economic este factorul principal pentru care un copil este nedorit.

Dan Miclea: Am vazut marturia unui doctor ortodox aseara. El a refuzat sa mai faca avorturi si reporterul l-a intrebat, care sunt persoanele care apelau la el pentru avort. El spunea: „Cei care traiesc intr-o relatie sexuala inainte de casatorie. Mai spunea ca 70% dintre cei care alegeau avortul era pentru ca vedeau copilul acela ca ceva ce nu a fost programat si acuma a devenit o rusine pentru ei.

Cristi Prunean: E o stigma in Romania cu chestia asta, copii nascuti in afara casatoriei. (Ted Pope- Copii din flori, cum le ziceam pe vremuri). Exact. Eu cred ca exista o absenta de cunostinta la cei care se numesc crestini. In primul rand o cunostinta Biblica. Spune in Osea despre poporul Israel: „Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta.” Cred ca s-ar putea aplica si la ortodoxismul romanesc sau chiar la protestantii romani, care poate ca fac avorturi, pentru ca stiu ca sunt cu gramada, aici in America, care se numesc crestini, sunt protestanti, sunt nondenominationali si participa in chestia asta.

Doru Pope: Problema depaseste oarecum Biblia pentru ca ap. Pavel face pledoarie pentru faptul ca in fiecare om, prin intermediul constiintei exista un factor moral, un echilibru, sau hai sa-i spunem altfel- sa-i spunem un ceas moral- „legea pusa in inima noastra”. „Gandurile noastre” spune ca, „se justifica sau se acuza cand facem ceva”. Romani 2. Si eu cred ca dincolo de ce stim sau nu stim din Biblie, dintr-o societate care are la baza o morala iudeo-crestina – ca suntem sau nu crestini, asta exista si este oglindita in legile noastre, este oglindita in tot ce avem noi, inclusiv in fiinta noastra – exista acest factor moral. Cred ca nici unele dintre cele ce avorteaza, nu trebuie sa fie neaparat crestina ca sa aiba cel putin un semn de intrebare: „Este bine ce fac sau nu?” Si dupa ce au facut, sa aiba remuscari, chiar daca nu sunt crestini, crezand ca n-au facut un lucru bun. Asta este scris in noi, factorul acesta moral care ne face sa intelegem sau sa credem sau sa gandim, sa avem remuscari sau regrete mai tarziu, ca n-am facut ceea ce trebuie.

Apoi, este lipsa de invatatura din biserici, invataturi concrete pe tema aceasta.

Cum justifica unii crestini avortul cu Geneza 2:7

Cristi Prunean: Vreau ca sa discutam putin argumentul pe care anumiti crestini liberali sau progresivi il prezinta, ca suport pentru avort, ca sa-si linisteasca ei constiinta (cum spune Doru). Exista organizatia Christian Left, deci Crestinul de Stanga aici in America. Uitati ce spun ei: Ei se folosesc de un verset din Geneza 2:7 unde spune in felul urmator: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului, i -a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu.” Si ei zic in felul urmator: „Uite, l-a facut pe Adam din tarana pamantului, (Adam) era facut deja, dar nu avea viata in el. A trebuit ca Dumnezeu sa sufle in el. Atunci cand el a rasuflat prima suflare, a prins viata.” Si ei incearca ca sa aplice acest argument la copilul nenascut. Zice ca nu sufla, nu are suflare in el, inseamna ca nu este in viata. Si atunci cand se naste si trage prima suflare, numai atunci, copilul sau bebelusul are viata. Este un argument care nu este valabil.

Dan Miclea: Tu (Cristi) ai studiat medicina. Conform medicinii, cand incepe sa bata inima in fat? Si cand ar incepe viata?

Cristi Prunean: Inima incepe sa bata in saptamana a sasea. Sa ne uitam la viata asa. Viata este un continuu. Este o linie continua. Nu poti sa zici ca viata incepe aici sau aici. Poti sa spui ca incepe la inceput, la conceptie. Aceasta este ideea si aceasta este premiza cu care noi incepem, ca nu poti sa definesti cand incepe viata.

Dan Miclea: Poti sa spui ca atunci cand femeia afla ca este gravida, poti sa spui ca are deja viata (fatul)?

Cristi Prunean: Este deja in viata de cel putin 2 saptamani pe atunci, sau mai mult. Are viata de cel putin 2-3 saptamani. Prima suflare data omului, asta a fost doar atunci la creatie, cand a fost creat. A fost tarana si a devenit om. Nu se aplica copilasului cand se naste. Copilasul are deja sistemul circulator, inima ii bate in continuu inainte de a se naste. Are sistemul nervos; el simte sau ea simte. Cand se face avortul, il doare, pentru ca se vad dupa expresiile de pe fata cand te uiti prin ultrasound. Se face avortul cu ultrasound si poti sa observi aceste lucruri. Copilul respira lichidul amniotic inainte de a se naste. Deci, toate aceste functii vitale deja se intampla in corpul copilului. De aceea, noi putem spune cu fermitate caci copilul este in viata inainte de a se naste.

Doru Pope: Mai este inca ceva. Iov, in capitolul 3:3 incepe sa se planga ca s-a nascut. Isi bleastama ziua nasterii si zice printre altele: „Blestemata sa fie ziua in care i s-a spus mamei ca s-a zamislit un copil de parte barbateasca.” Ziua conceptiei, si in termenul ebraic este ‘harah’, care inseamna ‘a deveni insarcinata’. Deci, (Iov spune) sa fie blestemata ziua in care mama a fost insarcinata cu un copil de parte barbateasca. Biblia nu foloseste nicaieri cuvintele ‘fat’ sau ‘embrion’. Termenii astia nu sunt. E adevarat ca cineva poate argumenta ca avortul nu este in Biblie. Dar noi trebuie sa stim ca Biblia a fost scrisa in principal despre un popor care a avut un mare respect pentru familie si pentru nastere. Porunca lui Dumnezeu din gradina Eden a fost: „Cresteti, inmultiti-va, si umpleti pamantul si stapaniti-l.”  Nasterea era ceva de dorit, era ceva pretuit. Uitati-va la drama lui Avram si a lui Sara. Deci, avand harul si chemarea lui Dumnezeu, avand favoarea lui Dumnezeu, dar neavand un copil, ce durere si ce pasiune. Cate incercari fac ei, amandoi, inclusiv greseala cu Ismael, sa aiba un copil, pentru ca un copil era asa de important. Si este clar ca Biblia nu vorbeste despre avort, ca Biblia este scrisa despre un popor si catre un popor pentru care avortul nici nu putea sa fie conceput. Era un foarte mare respect pentru viata, pentru perpetuarea vietii, pentru perpetuarea familiei. Biblia pune o foarte inalta valoare pe viata. Este un text in Vechiul Testament, in Isaia, unde scrie: „Eu, care fac femeia sa nasca, as putea Eu sa opresc nasterea? Ar fi lucrul asta posibil?” zice Dumnezeu. Deci, in conceptia lor, nu exista avort. Biblia nu se adreseaza avortului.(14) Dar, cand vorbeste despre ce s-a zamislit, de ex. Psalmul 139, David spune: „Cand n-am fost decat un plod fara chip..” Termenul in ebraica e ca un ‘fat’, ceva ce s-a constituit prin fecundarea ovulului de catre sperma, ceva fara chip.

Cristi Prunean: Sarcina, in primele saptamani, este fara chip dar este o activitate enorma in acele doua celule care se unesc, si dupa cateva zile incep sa creasca mii si mii de celule. Deci, e o activitate foarte, foarte mare care evidentiaza viata care exista in acea adunatura de celule.

Doru Pope: Sa nu uitam ca viata, in primul rand este un mare mister. Este un mister fantastic. Dar, in viata este asa o mare energie si chiar prin pur si simplu existenta ei, creeaza atatea actiuni si atatea reactii si se intampla asa de multe lucruri in viata. Zice ap. Pavel ca Dumnezeu a revelat cea mai mare putere a Sa prin faptul ca L-a inviat pe Domnul Isus Hristos; I-a redat viata. Asa putere mare a fost in viata. Spune ap. Pavel: „Viata a fost aratata.” Deci, viata este un lucru fenomenal, fantastic. Nu vorbim numai de viata crestina, de viata omului, ci de viata in general. Este o energie si o putere fantastica. (Cristi: Este sustinuta de Duhul Sfant). Si ceea ce spune Cristi este corect si normal sa fie asa, pentru ca oriunde exista viata, acolo se intampla lucruri. Dar se intampla, nu intr-o rata cazuta, ci se intampla cu o viteza fulgeratoare si cu o multime extraordinara de lucruri care se intampla. Si tot ce se intampla, dupa ce cele doua celule s-au unit, ce se intampla cu alea, ca acolo apare viata, si asta sigur ca vine de la Dumnezeu, ca nimeni nu poate sa spuna de unde vine viata. In prezenta vietii se intampla ce se intampla. Sigur ca acuma vorbim emotiv, sa zic asa, si ne adresam emotiilor. Si poate nu este neaparat logic sau Biblic si ne vom intoarce la Biblie imediat, dar ce se intampla acolo, lucrurile sunt lucrurile premergatoare si pregatitoare pentru ceea ce este in noi astazi. Deci, tot ceea ce noi suntem astazi,  sau ce este copilul acela, care cand se naste scoate primul scancet, primul tipat, si deja respira el insusi si cauta sanul mamei si poate sa manace si functioneaza, tot ceea ce se intampla cu 9 luni mai tarziu este de la unirea celor doua celule in prezenta vietii.

Argument: Copilul este o persoana

Cristi: Este important, este un continuu. Este ceva care nu poti sa definesti exact cand incepe, decat la inceput. Cred ca ar fi bine sa abordam un argument foarte, foarte important: Copilul, sau fatul, sau bebelusul din pantecele mamei este o persoana. Si daca este o persoana, atunci in mod automat are dreptul la viata. Deci, noi trebuie sa facem un pic de apologetica, sa demonstram faptul ca copilul este o persoana. Cred ca cel mai important argument Biblic este cazul lui Ioan Botezatorul. Argumentul este in felul urmator:

In Luca 1, vine ingerul si vorbeste cu Zaharia si spune in felul urmator in vers. 14: El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.15 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. 

Acuma, am o intrebare: Cum poate o adunatura de celule , daca nu este o persoana, sa fie umpluta de Duhul Sfant, daca nu este in viata? Sau, daca nu este o persoana, este posibil acest lucru? Nu. Domnul Isus spune ca Dumnezeu este Dumnezeul celor vii si nu a celor morti. Deci, premiza este ca Ioan Botezatorul, inainte de a se naste a fost o persoana. Uite ce spune Elisabeta in vers. 41 „Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s’a umplut de Duhul Sfînt.” Urmatorul verset 44: „Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie.” Doua lucruri: Ioan Botezatorul inainte de a se naste, s-a umplut  de Duhul Sfant si a experimentat bucurie. Deci, suntem la nivelul acesta de a intelege caci pruncul inainte de a se naste era o persoana, pentru ca (1) s-a umplut de Duhul Sfant si (2) a experimentat bucurie- un argument foarte, foarte puternic in favoarea: pruncul este o persoana.

Doru Pope: Mai este Psalmul 51, in care David isi plange pacatele si se plange sa nu i-a Duhul Sfant Domnul de la el. Dar printre lucrurile interesante care spune aici, el zice ca mama lui l-a nascut in pacat: „Iata ca sunt nascut in pacat, in pacat m-a zamislit.” Iarasi, acelasi termen ‘harah’, de a deveni insarcinata. Deci, el deja avea pacat cand a fost in pantecele mamei sale. Avea calitate de pacatos, asta vrea sa spuna el. Si este clar, Pavel mai tarziu explica ca toti sunt pacatosi si (20). Deci, pruncul acela, care avea de primit numele de David si sa devina imparat si sa scrie toti psalmii astia, recunoaste in mod profetic, prin descoperire, vina ca el cand s-a nascut, s-a nascut cu pacat. De aceea, el este inclinat spre pacatosenie, (asa) explica el in psalmul acesta. Nu se justifica cu asta, dar explica care este conditia umana. Mai tarziu, ap. Pavel, in Romani 7, din nou preia tema aceasta- conditiei pacatoase omului, in care exista inclinatii catre pacat in fiinta noastra. Dar astea nu se trag de la nastere, astea se trag dinainte de nastere, cand am fost zamisliti. Din cauza caderii in pacat a lui Adam si Eva, orice samanta a lor este nascuta in pacat. Se naste in starea de pacatosenie. Deci, o persoana are pacat, o persoana se poate bucura, are sentimente si cum spunea Cristi adineaori, in cazul unui avort, daca te uiti pe ultrasunet si vezi durerea exprimata a fatului avortat, iti dai seama ca el are sentimente. El simte.

Cristi Prunean: Si cum se retrage de la instrumentul doctorului. E extraordinar.

Doru Pope: Daca nu ar fi viata, de ce trebuie mama sa se fereasca de anumite chestii? De ce trebuie sa nu consume droguri, sa nu consume alcool? Sa nu fumeze? De ce trebuie sa manance anumite mancaruri, ca alte mancaruri deranjeaza pe copil? Ce se intampla? Daca este numai o adunatura de materie fara viata, fara sentimente, atunci totul este o gluma si putem face ce vrem pentru ca asta este.

Cristi Prunean: Inca un pasaj din Biblie care suporta adevarul ca pruncul este o persoana in Ieremia 1:4-5   ,,Cuvîntul Domnului mi -a vorbit astfel: ,Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pîntecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pîntecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor.„ Suntem la nivelul de ‘a fi in pantece’. Dumnezeu abordeaza o persoana aici. Inainte de-a se naste, Ieremia este o persoana. (Acesta) e un argument foarte puternic in favoarea de ‘personhood’, de personalitate a copilului.

Dan Miclea: O intrebare din consilierea care ati facut-o ca pastor si Cristi, vorbind cu cei din jur. Se pare ca majoritatea mamelor care au facut un avort au remuscari pe urma? Stiu (ele), de fapt, ca a fost o viata acolo si acum nu mai este?

Doru Pope: Cele mai multe, chiar si persoana din Roe v. Wade, femeia care a fost folosita de liberali ca sa se legalizeze avortul in anul 1973, ani de zile mai tarziu s-a intors la Hristos si a spus ca tot timpul a avut remuscari si stie ca a facut un lucru gresit. Admite ca a fost manipulata si s-a lasat manipulata si a facut un lucru gresit. Remuscarile care exista nu vin numai din crestinism si din cunoasterea Bibliei sau apartenenta la o biserica, frecventarea unor programe. Astea, cum am spus, au un substrat moral, exista in fiecare fiinta umana. Problema cu pacatul este in felul urmator, cel putin din experienta mea, sau cum inteleg eu cu problema pacatului.

In momentul cand in mintea cuiva apare semnul intrebarii, daca a facut bine sau rau, , cel mai des lucru la care te intrebi daca ai facut bine sau rau- E RAU. Pentru ca, deja, in fiinta ta se naste aceasta lupta, care te face sa pui intrebarea: Este bine sau rau? De obicei, este rau. Exista, apoi, fenomenul remuscarii. Trebuie sa spunem aici, ca si pastor care consiliez cateodata, foarte putine femei care au facut avort, in special in randul bisericilor sa recunoasca- multe dintre ele isi duc pacatul si suferinta si durerea si sentimentele, si le duc toata viata. Rar de tot se deschid. De obicei, daca apare o boala mai grava sau asa ceva si ele vor sa se marturiseasca pentru a primi eliberare spirituala, a fi iertate, eventual sa rezolve si problema bolii fizice, in urma iertarii. Dar, aici trebuie sa precizam ca si avortul este un pacat ca oricare alt pacat, care poate fi iertat. Pacatul poate fi iertat. Este un pacat, pentru toate pacatele noastre trecute, prezente si viitoare, Hristos a murit  pentru ele. Si El ne iubeste  si ne iubeste chiar si in caderile noastre.

Cristi Prunean: Acestea sunt iertate prin pocainta, prin credinta si har.

Doru Pope: Daca cineva a cazut vreodata intr-un pacat, spune ap. Ioan, avem la Tatal un mijlocitor, Isus Hristos care este jertfa pentru iertare si rascumparare, nu numai a noastra, ci a intregii lumi. Si femeii care a facut avortul, trebuie sa regrete lucrul acesta, sa-si marturiseasca pacatul si sa se decida sa nu mai faca, bineinteles. Sa vina la Hristos cu o inima sincera si indurerata, sa ceara iertare si sangele lui Hristos curateste orice pacat.

Cristi Prunean: Exista cealalta parte la ceea ce zice Doru. E adevarat ca foarte multe femei au remuscari. Unele devin afectate chiar (in mod) psihiatric din cauza asta si au o depresie puternica. Dar exista si cealalta parte. Si anume: Am avut pacienti si am avut pacienti  care au avut nu doar un avort, sau chiar doua avorturi, dar 5, 6, 7, 10 avorturi. Au ajuns la un moment dat  sa o faca fara macar sa se mai gandeasca la ce fac. Deci, asa de tocita a devenit constiinta lor. Probabil ca prima data si a doua oara, s-au gandit: „E ok, nu e ok? E pacat? Cine stie.” A cincea, a saptea, a opta oara nici nu se mai gandesc la treaba asta. Folosesc avortul ca si o metoda de prevenire a sarcinei.

Doru Pope: Care este parerea ta, Cristi cu privire la doua cazuri – in privinta violului, o femeie care ramane insarcinata in urma unui viol sau a unui incest.

Cristi Prunean: Sunt doua cazuri dificile: (1) Incestul si violul si (2) Cazul in care viata mamei este in pericol mare, chiar de a-si pierde viata. In cazul de viol, eu sunt de opinia ca avortul nu este ok in situatia aceea, pentru ca dupa cum spune in Biblie, in Isaia,  „beauty for ashes” – frumusete din cenusa- ceva frumos poate sa iasa din aceasta experienta ingrozitoare si anume un copil, mai ales daca aude Evanghelia si isi preda viata Domnului si devine un crestin, cerul a castigat un suflet. Deci, ceva foarte frumos poate ca sa iasa din aceasta experienta ingrozitoare. Am avut de-a face cu paciente care au fost violate si bineinteles ca nu poti sa le fortezi, decizia este a lor. Poti doar sa le sfatuiesti ce sa faca.

Doru Pope: Este foarte greu de spus. Noi ne spunem parerea noastra. Eu am doua principii in domeniul asta. Trecand dincolo de durerea acelei femei care a fost violata sau parerea mea, si mai grav, cineva din familie  a lasat-o insarcinata si uneori au folosit-o pentru ca au fost in pozitie de autoritate fata de ea si n-a avut cui sa spuna. Noi nu putem repara un rau cu un alt rau. Nu este just ca sa reparam un rau cu un alt rau. Cum la Dumnezeu, noi nu putem sa contracaram mult rau facut cu mult bine facut, ca nu asa merge, ca punem in cantar raul si pe cealalta parte binele si daca binele trage … astea-s concepte care apar in religiile astea fataliste cum sunt musulmanii si altele. La Dumnezeu nu merge asa. Apoi, al doilea lucru care este la mine un principiu: Daca sunt crestin, trebuie sa las la Dumnezeu sa raspunda de situatia in care am ajuns, prin stiinta Lui. El stie ca am fost in situatia aceea si ma incred in El, ca El va rascumpara acea situatie in care eu am ajuns. De ce m-a lasat acolo sa ajung? Asta e o alta intrebare. De ce am ajuns acolo? Din cauza ca in lume exista pacat. De asta am ajuns acolo, din cauza pacatului existent in lume, Il las pe Dumnezeu sa rascumpere situatia  respectiva in felul in care stie El sa o rezolve cel mai bine. Cum spunea si Cristi, daca citim istoria, adesea, copii care s-au nascut  ori au fost foarte talentati, cateodata Dumnezeu poate rascumpara viata acelui copil si poate rascumpara viata celei femei. Daca nu ma insel, in Biblie, cred ca Iefta e un asemenea copil care s-a nascut din flori – acuma, adaugam aici. Iefta a fost folosit de Dumnezeu intr-un mod … Dumnezeu l-a ridicat si l-a facut eliberatorul poporului Israel. Din Tamar, care a fost folosita de socrul ei in Vechiul Testament, Tamar a intrat in linia geneologica a lui Hristos. Deci Hristos poate rascumpara raul nostru. Spunea Iosif, cand a fost vandut de fratii sai: „Voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a intors raul in bine.” Dumnezeu poate sa intoarca raul, trebuie sa am incredere in El. Oricum, viata acelui copil care s-a zamislit in asa conditii dramatice, nu este vinovata pentru ceea ce mi s-a intamplat mie ca mama, sa zic asa. Deci cam astea-s principiile mele in domeniul asta.

Dan Miclea: Trecem la al doilea caz: Mama e pe masa de operatie, doctorul iasa afara si-l intreaba pe Tatal- „Ai de ales, copilul sau viata mamei?” Raspunsul tau, Cristi?

Cristi Prunean: Nu se face chiar asa. Dar, inainte sa ajungem la cazul acesta, trebuie sa discutam putin, chiar si din punct de vedere medical chestia cu mama, adica, viata mamei fiind in pericol din cauza sarcinei. De obicei, nu se intampla la secunda sau la un minut, de obicei, problemele astea sau bolile astea apar pe o vreme indelungata- saptamani sau luni de zile. De obicei, mama nu poate sa poarte sarcina din cauza circulatiei (sistemul circulator) daca are o problema la inima, si atunci, pe la saptamana 16 iti dai seama si pe la saptamana 18 deja devine ceva dificil, ceva periculos. Dar vreau sa spun, ca cazurile astea (care sunt) absolut extreme in care mama va muri intr-o ora sau cateva minute sunt extrem de rare. Poate ca 1%. Ce facem cu celelalte 99%? Cu celelalte, 99%, uite cum se rezolva problema. Avem o medicina atat de avansata, incat putem sa punem pe mama si pe copil impreuna pe ‘intensive care’ pana la saptamana 25-a sau 26-a, pana cand copilul se poate naste printr-o Cezareana si amandoua persoane pot sa traiasca. Dar, multi folosesc acest argument medical ca scuza, sa-si scuze constiinta.

Acum, ce facem cu cazul care l-ai amintit tu? Suntem pe masa de operatie si avem la dispozitie 20 de minute, sa zicem. E foarte rar un astfel de caz. Se intampla in California, un stat asa de mare cu 30 de milioane de locuitori, se intampla cateva cazuri pe an. Atunci, datoria noastra ca medici este sa salvam mama si sa facem tot ce putem ca sa salvam si copilul. Cateodata nu se poate ca sa salvezi pe amandoi. Dar, cateodata se poate. Dar, cand nu se poate, pentru ca mama, discuti cu ea, si trebuie sa faci tot ce poti ca sa o salvezi, dar facem tot ce putem si pentru copilas.

Doru Pope: Daca ne referim la crestini, la oameni care cred in Dumnezeu, cred in Hristos, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care face minuni. Nu trebuie niciodata sa scoatem pe Dumnezeu afara din gandurile noastre si capacitatea de a face minuni. Rar am intalnit cazuri, cel putin din cate eu cunosc, care au scuzat un avort cu problema de sanatate a mamei. Dar am intalnit cel putin 10 cazuri care imi amintesc, de mame, carora doctorii le-a spus: „Esti in pericol daca continui cu sarcina asta,” pentru ca deja avusesera mai multe sarcini. Stiu o mama care era la a zecea sarcina si doctorul i-a spus: „Doamna, v-am spus si la copilul precedent si la celalalt si acuma, starea sanatatii va este foarte precara, nu o sa reziste inima la nastere. Nu mai putem sa facem cezareana, trebuie avortat copilul.” Femeia a spus: „Domnul doctor, mie mi-e frica de Dumnezeu si eu cred ca Dumnezeu poate sa faca minuni.” Femeia a continuat cu sarcina, a nascut copilul, a ramas cu viata, a ramas si copilul in viata si doctorul a spus: „S-a intamplat o minune.” Deci, Dumnezeul nostru face minuni. Acuma, cand viata mamei este in felul cum ai explicat ultimul caz, care este foarte rar, aici, pana la urma esti in spital, in mana medicilor. Si daca medicii au luat juramantul lui Hipocrate, in virtutea acelui juramant, ei trebuie sa pastreze viata. Acuma, cand faci o analiza la ce e mai important, conteaza si in ce trimestru este copilul. Cum zici tu, Roe v. Wade a stabilit mai multe trimestre, ca din saptamana 21 pana la a 27-a, daca copilul ajunge pana acolo deja, poate sa fie scos prin operatie.

Cristi Prunean: Te pune pe „intensive care”  si o sa spuravietuiasca. Deci, exista aceasta dilema etica cand ai o mama bolnava si aici discutam de minute, sau o ora, doua. E ceva foarte intensiv si trebuie sa salvezi mama si incerci ca sa salvezi si copilul. Dar, de multe ori nu este posibil.

Poate ca ar fi bine sa discutam cazul din Exodul 21. Exodul 21, dupa parerea mea, este singurul pasaj in Biblie unde se discuta un avort fortat. Exodul 21:22  – Dacă se ceartă doi oameni, şi lovesc pe o femeie însărcinată, şi o fac doar să nască înainte de vreme, fără altă nenorocire, să fie pedepsiţi cu o gloabă, pusă de bărbatul femeii, şi pe care o vor plăti după hotărîrea judecătorilor. 23 Dar dacă se întîmplă o nenorocire, vei da viaţă pentru viaţă. Deci este vorba despre avort sau nastere prematura. Unii liberali si progresivi folosesc pasajul acesta ca sa spuna ca pozitia scriitorului in cazul de fata, adica Moise, este cam indiferent fata de avort, pentru ca spune ca o ‘fac sa nasca inainte de vreme’ si se cere doar o amenda pentru acest avort fortat. Deci, doi oameni se cearta, se bat, lovesc o femeie si membranele se rup si copilul iese afara. E interesant ca nu dau prea multa atentie vers. 23, unde scrie ca daca se intampla vreo nenorocire, vei da viata pentru viata. Cum eu interpretez aici: Sa zicem caci copilul e in trimestrul al doilea si se naste prematur si traieste 2 ore, sau o zi si dupa aceea moare, se cere viata pentru viata. Deci, cel care a facut acest lucru trebuia sa fie omorat. Sunt altii care interpreteaza diferit aici. Aceasta este interpretarea conservatoare, care e si a mea, ca medic si care am primit-o prin Duhul Sfant in studierea Scripturii. Dar, cred ca este o buna interpretara, caci am stabilit caci copilul are viata inainte de a se naste.

Doru Pope: Acuma, in contextul acesta, inainte , fara a stabili a priori ca are viata copilul, , in contextul acesta e intelegerea mea: Ca toate persoanele implicate in acest proces al certei respective, adica, 2 barbati se cearta si sotia unuia este insarcinata si intervine in cearta dintre cei doi si celalalt loveste pe femeie si femeia naste. Copilul se naste prematur si daca copilul traieste, va fi o amenda. Daca copilul moare, atunci va fi viata pentru viata. (43) Nenorocirea se aplica si la copilul care se naste prematur si se aplica si la femeia care a intervenit ca si ea poate sa aiba o parte din nenorocire, sa moara si ea. Si acolo se aplica viata pentru viata. Noi trebuie sa luam toti cei 4, care sunt implicati in cearta aceasta, nu pot sa iau numai ce vreau eu, selectiv, sau ce-mi convine mie. Deci, este clar ce zice, ca daca doi se cearta, se loveste femeia insarcinata, se naste copilul prematur, fara nicio nenorocire, atunci e o amenda. Dar daca se intampla o nenorocire, sigur ca termenul acesta nu spune ca ce nenorocire, dar se subintelege ca nenorocirea este pierderea unei vieti – subintelegem din versetul urmator: viata pentru viata. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Deci e posibil ca in procesul acesta sa se piarda viata. Ori a mamei, a femeii, ori a copilului nascut prematur- sa se piarda viata lui. Si atunci, se aplica viata pentru viata.

Cristi Prunean: E ceva interesant in pasajul acesta, ca sa vedeti cat de stricta e Biblia cu privire la viata. Nu este (vorba de) un caz premediat aici. Este vorba despre un accident. Deci, daca la un accident, din cauza unei batai se intampla sa moara un copil prematur, sau sa moara o femeie – este ‘viata pentru viata’. Atunci, Dane, imagineaza-ti ce se intampla la un avort premeditat. De la inceput, te pregatesti pentru un avort premeditat. Sunt trei partide involvate aici: parintii, copilul si doctorul care face avortul. Cele doua partide – parintii si doctorul fac o decizie care afecteaza a treia partida – copilul. Si copilul nu are cum sa se apere, nu are nimic de spus  in aceasta intelegere. Nu e ceva etic.

Doru Pope: Problema pe care o avem noi este problema de limbaj. Noi reusim, cu ajutorul limbajului, sa ocolim anumite adevaruri sau sa le redefinim. Cum, de exemplu, se redefineste viata copilului, cum e ‘human life’ (viata umana) pana in trimestrul al treilea si dupa trimestrul al treilea este ‘person’ (persoana). Deci, pana atunci este viata umana, dar mai tarziu este persoana.Dar, daca se naste prematur si moare, se elibereaza certificat de deces, daca este in trimestrul al treilea. Cu ajutorul limbajului, noi vrem sa ocolim niste adevaruri. Si inventam limbaj ca sa scapam de vinovatie. De asemenea, ne uitam  intotdeauna la probleme morale, legale, si spunem ca ‘mama are dreptul asupra trupului ei’. Are drept asupra trupului ei, dar calca drepturile fatului pentru ca el este numai ‘human life’ (viata umana), nu este ‘person’ (o persoana).

Cristi Prunean: Roe v. Wade in 1973, cand a fost decis cazul aici in America, de atunci s-au eliberat avorturile si aproape 60 de milioane de avorturi au fost facute de atunci. E interesant ca in cazul acesta, avortul nu a fost discutat atat de mult, dupa cum ne-am imagina noi. Avortul s-a legalizat bazat pe ‘clause de privacy’ (clauza vietii private). Nu s-a dezbatut ca este ok sau nu este ok, ca este pacat sau nu este pacat, ca este legal sau este ilegal sa faci avort. Totul s-a bazat pe miza de ‘privacy’ (viata privata).

Dan Miclea: Dupa ce am discutat subiectul pentru acest podcast am adunat mai multe informatii si am vorbit cu niste colegi Americani si le-am cerut parerea lor despre avort. Si am vazut exact ceea ce spunea-i. Incercau sa se spele pe maini (de treaba asta) si spuneau: „Well, e decizia femeii, nu ne bagam.” Nu se discuta subiectul. Am cautat pe internet si am vazut o singura discutie la Alfa si Omega. Oamenii nu vor sa discute subiectul acesta.

Doru Pope: Intamplarea aceasta, aici cu noi trei, e un caz fericit. Sa speram. As fi dorit sa fim mai pregatiti si eu vorbesc din punctul meu de vedere, ca si teolog si pastor, cu problema aceasta. Si Cristi a dus foarte multe argumente din domeniul lui, domeniul medical, inclusiv din teologie, din Biblie. Dar, probabil ca asemenea discutii care se iau la subiecte foarte spinoase si care sunt subiecte reale, se intampla. Faptul ca noi nu stim, chiar si ca pastori, ca nu stim, asta nu inseamna ca nu se intampla. Eu, multi ani de zile am stat si m-am gandit. Mai vorbeam despre un alt subiect: homosexualismul. Am vorbit despre homosexualism in biserica si mai multi frati mi-au spus: „Mai, nu mai vorbi despre lucruri din astea, ca intre noi nu se intampla din astea.”

Cristi Prunean: Cu 20 de ani in urma, sau 30 de ani in urma, intr-o biserica neoprotestanta in Romania ar fi fost o rusine si chiar acuma este – sa mentionezi cuvantul avort, homosexual, sodomit. Deci, era o rusine si, si acuma in unele biserici (inca) e. Sunt niste pacate pe care nici nu ni le imaginam. Dar, uite ca la ora actuala, tinerii care traiesc in aceasta societate au lupte cu privire la asta.

Dan Miclea: Si mai ales ca acuma vor sa traiasca impreuna fara sa se casatoreasca si te intrebi: Ce urmeaza?(49)

Doru Pope: Ce vreau sa zic este de homosexualism nu o sa mai vorbesc, ca uite, poate ca fratii au dreptate si asa ceva nu se intampla printre noi. Mie mi-e imposibil sa cred ca se intampla asa ceva. Si a venit la mine un barbat de 40 de ani si stand de vorba cu el, am spus: „Nu te gandesti sa te casatoresti si tu? Ca trec anii si uite…” Si a stat un pic si a zis: „Frate Doru, vreau sa-ti marturisesc ceva. Dar, sa nu mai spui la nimeni.” „Pai, sunt pastor, nu mai spun la nimeni.” Zice: „Eu sunt homosexual.”  Deci, in biserica unde eu predicam si mi s-a spus: „Nu mai predica, ca asa ceva nu se intampla,” a venit un om si mi-a spus: „Eu sunt homosexual. Am puternici atractii fata de barbati.”

Cristi Prunean: Asa cum s-a intamplat in cazul acesta, precis… probabil ca sunt rare, dar precis ca sunt cazuri si de avort, chiar si in bisericile Romane protestante si neoprotestante, pentru ca stim ca la religia majoritara (ortodoxa) sunt cu gramada, ca Romania e pe locul #1 pe Europa.

Doru Pope: Cu ani in urma, in biserica penticostala din care ma trag, din tara, o sora era in spital, urma sa nasca  si dintr-o alta parte, dintr-un alt salon se auzeau niste tipete foarte puternice. Ea a intrebat: „Cine este? Ce se intampla? Omoara pe cineva?” I-a zis: „Este o femeie, la avort. E o pocaita, e la al cincilea avort.” Si pocaita era o fata necasatorita, care venea la biserica si avea a cincilea avort. Asta era in urma cu 30 de ani. Se intampla.

Cristi Prunean: Se intampla si sunt astfel de exceptii, pocaita cu numele. Inca un lucru interesant, pe care l-am observat eu, care nu este legat de vreun argument biblic. E ceva ce n-am discutat pana acuma. Sunt unele femei care se incadreaza la categoria ‘feminismului’. Un feminism extrem, femei care sunt mandre de faptul ca au avut un avort si umbla cu tricouri pe care scrie „Eu am facut avort”. In acest domeniu de activism, ele nu mai sunt ‘prochoice’, adica, ‘pro-alegere’. Ele sunt pro-avort. Nici nu poti sa-ti imaginezi cat de depravata poate fi mintea unei asemenea persoane, ca sa promoveze avortul, ca sa promoveze ideea de ‘depopulation’, adica sa scazi populatia tarii sau a statului, ca sa avem mai multe resurse. Fondatoarea Organizatiei Planned Parenthood, cea mai mare din America cu servicii de avort, a fost o astfel de persoana. A fost o feminista care a vrut sa depopuleze lumea – sa faca ca sa scada populatia lumii prin avort.

Doru Pope: Noi traim  intr-un univers spiritual. Dincolo de ce vedem cu ochii si de toate miscarile ce observam noi este o lume spirituala foarte puternica. Zice ap. Pavel, cand e vorba sa ne luptam: „Voi nu va luptati cu oameni, cu carne, cu sangele. Voi va luptati cu puteri, cu domnitori, stapanitori, cu duhurile rautatii care locuiesc in vazduh.” Si cred ca mai ales in vremea aceasta, cand renuntam, ca si oameni… nu spun numai ca si stat, ca nu cred ca exista un stat crestin sau o tara crestina. Singurul lucru care exista este imparatia lui Dumnezeu, care este acea piatra pe care Daniel a vazut-o  venind din munte si care pana la urma va umple tot pamantul – zice proorocia lui Daniel. Asta este domeniul domniei lui Isus Hristos. In rest, tara crestina nu exista. Dar, cand orice popor sau orice tara abandoneaza principii morale, care sunt consimtite si au fost transmise din generatie in generatie, din an in an si au fost unele dintre ele chiar legiferate, cand noi ne indepartam de lucrurile acestea, noi deschidem posibilitatea ca tot felul de duhuri rele si demoni sa intre. Si demonii au influenta asupra politicii si au influenta asupra comportamentului si pana la urma demonizeaza sau ei preiau sub control persoane a caror constiinta este moarta deja, care nu mai simt, care nu mai gandesc, care nu mai sunt nici morale, nici logice. Si atunci, astfel de persoane sunt folosite pentru proliferarea acestor stari.

Cristi Prunean: Folosirea drogurilor deschide usa posesiei si a demonizarii a unei persoane.

Dan Miclea: Ne apropiem de incheiere si vrem sa terminam pe o nota (gand) buna. Cum e iertarea? Imi aduc aminte din anii trecuti si mi-a placut ideea bisericii catolice, care a spus: „Noi atunci vom accepta noua asigurare, cand vom stii ca nu vom participa financiar la avorturi. Poate ca a fost una dintre singurele biserici care au spus-o verbal. Celelalte biserici nu au spus nimic. Poate sunt impotriva, dar nu si-au verbalizat crezul. Dar, spre incheiere, haideti sa spunem: Cum se poate ridica o persoana? Poate unii din ascultatorii nostri au trecut prin o asemenea situatie. Dumnezeu vrea sa le dea o sansa.

Doru Pope: In primul rand, daca cineva marturiseste pacatul, pastorul nu poate sa popularizeze cazul. Este necesara marturisirea si spun de ce e necesara: Biblia ne invata: „Marturisiti-va unii altora pacatele.” Este principiul Biblic al darii de socoteala, fata de altcineva din trupul lui Hristos. Dar, in acelasi timp este un principiu Biblic de accountability. Odata ce eu am spus cuiva, eu am o problema. Eu ma deschid catre persoana caruia m-am marturisit, ca sa ma poata intreba: Cum stai cu problema respectiva? Ca sa devin accountable; sa dau socoteala cuiva despre problema aceasta. Cristi: Nu marturisirea iarta pacatul. Ci e doar un mod care afecteaza acea persoana. Doru Pope: Marturisirea este modul in care se deschide usa la problema repararii. Aici este vorba despre reparare. O persoana respectiva nu poate fi imbratisata cu dragoste, ca nu poti sa spui, sa popularizezi pacatul persoanei respective. Am fost odata intr-o biserica americana si am ramas mirat. Am zis: „Daca asa ceva s-ar intampla intr-o biserica romaneasca….” Noi suntem foarte private. Noi nu marturisim pacate, noi nu avem probleme. In biserica aceea, erau inainte de un revival, a spus predicatorul evanghelist: Cine are problemele cutare – inclusiv ganduri homosexuale – , cine a vut avort, cine a avut…. sa vina in fata.” O treime din biserica a mers in fata. Incearca cu Romanii. Noi venim, eventual, sa fim mantuiti, dar nu ne spunem niciodata pacatele. Trebuie un proces de recuperare a acelei femei, a acelei persoane. Marturisirea asta deschide usa la intrare acolo, prin rugaciune, prin Cuvantul lui Dumnezeu, inclusiv acel cuvant care spune: Acum nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt in Hristos Isus. Faptul ca Isus ne iarta de pacate, faptul ca noi nu ne bazam pe neprihanirea naostra ci ne bazam pe neprihanirea Lui, El afost facut de Dumnezeu pentru neprihanirile noastre spre sfintire si intelepciune. Deci, e un proces, nu se va intampla peste noapte. 58:39

Dumnezeu face minuni, ca tocmai am zis ca Dumnezeul nostru face minuni si cateodata se intampla instantaneu ca o persoana este eliberata si poate si sa marturiseasca: Uite ce am facut, Dumnezeu m-a iertat. Cum e? E mai greu de lucru, nu toti sunt la fel. Cu fiecare om, trebuie sa lucrezi aparte, sa ai lumina de la Duhul Sfant, asta trebuie. Eu cred ca asta lipseste, intre crestinii romani, cred ca asta lipseste – consilieri si pe probleme de familie, acuma, sunt foarte multe seminarii, care le fac fratii pe probleme de familie. Dar, consiliere serioase si oameni care sunt si educati si care merg sa invete  intr-o scoala crestina si mecanismele psihologiei si mecanismele consilierii crestine, ca sa poata sa aplice consilierea crestina  si in alte cazuri de traume, cum e incest, viol sau cum sunt cazurile de avort. Noi nu avem inca oameni pregatiti. Acuma, speram ca generatiile care vor urma si de pe bancile seminarului si in lumea foarte complexa si pestrita din toate punctele de vedere, speram ca o sa fie mai multi pregatiti pentru ca sa faca consiliere in astfel de cazuri, ca sa fie rascumparate si recuperate astfel de persoane.

Cristi Prunean: Dane, in incheiere, vreau sa spun si eu ceva. (Tu) ai mentionat biserica catolica. Eu cred ca biserica evanghelica si bisericile protestante, de aici din America, eu cred ca ar putea invata de la Biserica Catolica, la capitolul acesta.

Dan Miclea: De aceea spuneam ca bisericile protestante nu au vorbit (impotriva avortului) chiar daca credeau ca e gresit. Biserica Catolica a fost singura care declara la stiri: „Noi nu suntem de acord cu avortul”.

Cristi Prunean: Bisericile evanghelice au invatatura buna , dar nu fac activism, cum face Biserica Catolica. Bisericile protestante, cum ar fi cele luterane, sau altele reformate, au un ‘track record’ (o istorie) destul de slab cu privire la avort. Sunt indiferente cu privire la avort. Nu ca sunt impotriva, sunt indiferente. Biserica Evanghelica, cred ca inca este ok. Dar ar putea invata de la Biserica Catolica, sa fie un pic mai tare impotriva avortului. Iti multumesc foarte mult ca m-ai invitat Dane, cu ocazia Conventiei de Tineret, aici in Seattle.

Dan Miclea: Inca un subiect: Family Planning (planul familiei), pe scurt. Stiu ca e un subiect mai lung. Va intreb pe amandoi, ce parere aveti? Unii spun: Decat sa fac avort, mai bine sa fac family planning.

Cristi Prunean: Iti dau raspuns foarte concis, foarte simplu. Orice family planning care include o metoda avortiva, eu nu cred ca este ok. Family Planning prin alte metode este ‘up to the people involved’ (de hotarat de familiile respective). Sa nu uitam ca sunt anumite pilule care se iau si sunt avortive. Sau sunt alte pilule care intr-un mic procentaj faciliteaza un avort.

Doru Pope: Subscriu la ce ai spus. Sunt si se aplica metode naturale. Si cand vorbesc de metode naturale, ma refer ca pe vremea, chiar a lui Plato si Socrate – cand Plato a vorbit despre Socrate, a amintit ca se luau niste extrase dintr-o planta pentru avort. Deci avortul s-a practicat de cand lumea, in special in lumea pagana. Iudeii, singurul caz pe care-l stim, l-a pedepsit Dumnezeu, a fost Onan. A varsat samanta ca sa nu ridice samanta fratelui sau. Si asta a fost premeditat. Dar, cand vorbesc de metode naturale, este vorba de saptamanile cand femeia este mai fecunda si mai putin fecunda. Astea raman la atitudinea familiei, intre sot, sotie si Dumnezeu.

Cristi Prunean: Biserica Catolica da instructiuni cu privire la asta.

Urmeaza rugaciune de incheiere.

Articole despre avort –

Urmareste Emisiunea Logos aici-

logos podcasting

Podcasturi precedente

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-a, misionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  • Misionarul Român din Egipt Partea 2-aPretul platit de 3 convertiti egipteni, credinciosi pana la moarte… – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a
  • Gicu Stan
    1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
    2. Exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime?
    3. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire, de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?
  • Cristi Prunean
    1. Can Facebook change my spiritual life? Part 1 Guest: Cristi Prunean
    2. Can Facebook change my spiritual life? Part 2 Guest: Cristi Prunean 
  • DISCUTII BIBLICE si TEOLOGICE
      1. Dumnezeu Tatal Introducere (1) In crestinism, Dumnezeu este prezentat in Cuvantul Sau din Biblie. Cel mai bine putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu de aici, din Scripturi. El este o persoana, in primul rand, El este prezentat ca fiind o persoana.
      2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu.
      3. Despre Trinitate (3) Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu?
      4. Exista Dumnezeu? (4) Gandul despre Dumnezeu nu-l putem scoate din mintea noastra, fie ca suntem atei, fie ca suntem credinciosi. Atunci, ramane intrebarea: Cum stim ca exista Dumnezeu? Nu se poate stii despre existenta lui Dumnezeu decat daca El se descopera, daca se reveleaza pe Sine. Indiferent cat suntem de savanti sau puternici, noi suntem extrem de limitati. Si cu toate descoperirile noastre in diverse domenii, nu putem decat sa admitem ca stim ca exista din ce in ce mai mult necunoscut.
      5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5) Introducere – Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile – Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu – Insusiri absolute si insusiri relative.
      6. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a (6) Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati? Ce inseamna autosuficienta lui Dumnezeu, aseitatea lui Dumnezeu, eternitatea lui Dumnezeu? Cum intra in timp Dumnezeu? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp?
      7. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a (7) Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

 

 

Responsabilitatea parintilor – Parent’s responsibility – Today is International Children’s Day

Photo credit www.cetconnect.org

Psalm 145:4–7 is a beautiful Scriptural summary of our responsibility as parents.

One generation shall commend your works to another, and shall declare your mighty acts. On the glorious splendor of your majesty, and on your wondrous works, I will meditate. They shall speak of the might of your awesome deeds, and I will declare your greatness. They shall pour forth the fame of your abundant goodness and shall sing aloud of your righteousness.

Psalm 145:4 Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
5 Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cînta minunile Tale.
6 Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta.
7 Să se trîmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate, şi să se laude dreptatea Ta!

Una dintre cele mai impresionante marturii – Gianna Jessen – Supravietuitoare a avortului

Gianna ne inspira prin dragostea ei fata de Dumnezeu, dragostea fata de mama care a vrut sa o avorteze, caci si-a iertat mama, si nu odata a trebuit sa o ierte, caci cu cativa ani in urma i-a aparut in fata la un eveniment la care era invitata Gianna si mama biologica i-a spus ca-i este rusine de faptul ca ea exista. Imaginati-va acele momente… si Gianna a iertat-o din nou, realizand ca ea este a lui Hristos si nu a acestei mame biologice care o uraste si acum, dupa 35 de ani.

Ascultand-o pe Gianna mi-am dat seama ce bine implineste Cuvantul lui Dumnezeu care este scris in Romani 5:3-5-

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentrucă dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfînt, care ne -a fost dat.

Photo credit

Video clipul de mai jos este cu Gianna Jessen  in vizita la Sala Reginei din Melbourne, Australia in anul 2008. Gianna povesteste cum mama si tatal ei  aveau doar 17 ani cand mama ei a ramas insarcinata. In a opta luna s-au hotarat sa mearga la Planned Parenthood din Los Angeles, organizatia care face avorturi in SUA, ca sa o avorteze pe Gianna. Planned Parenthood a sfatuit-o sa faca un avort salin, in care sa injecteze o solutie salina in pantecele mamei care arde copilul si il forteaza sa se nasca mort. Spre marea surprindere socanta a tuturor, Gianna s-a nascut vie, nu moarta dupa cum se asteptau asistentele. Miracolul nasterii ei este ca s-a nascut la un moment cand medicul avortionist nu era inca de garda si nu a avut oportunitatea sa-i ia viata. Totusi, solutia salina, de obicei lasa copilul ars, orb si mort. Dar nici una dintre aceste lucruri nu s-a intamplat cu Gianna.

Spune Gianna: Suntem intr-o batalie interesanta in lumea aceasta, fie ca ne dam seama sau nu. Este o batalie intre viata si moarte. Voi de care parte sunteti?

Pornography and how your child can get enslaved to it (If you usually skip articles on porn, you must read this one!)

A children’s classroom in Saskatoon – photo credit globalnews.ca

USE GOOGLE Translator:

Albanian Arabic Bulgarian CatalanChinese Simplified Chinese TraditionalCroatian Czech Danish Dutch EstonianFilipino Finnish French Galician GermanGreek Hebrew Hindi Hungarian IndonesianItalian Japanese Korean Lativian LithuanianMaltese Norwegian Polish PortugueseRomanian Russian Serbian Slovak SlovenianSpanish Swedish Thai Turkish UkrainianVietnamese

This is a very important article on pornography, in relation to children. Please click through and read this entire article, through the link provided at the bottom of the page, and then pass it along to anyone else who is raising children.

…from the article, by Rick Thomas, for Churchleader.com

The seeds of lust can be planted in the mind of a child years before acting on them.

no parent wants their child to become involved in pornography.

-pornography for a man is not primarily about the physicality of a woman.

A woman’s appearance is an external magnet for the eye to enjoy, but the greater problem for the man is the cravings of the heart.

Pornography is first and foremost about thetheater of the mind, where the man can enter into his virtual world and be king for a day, or, in this case, king for a few minutes as he satisfies his mind with the risk-free intrigue of the cyber conquest.

Porn is a secret world that resides in the heart. It is lust, which feeds itself while in the darkness of a person’s mind. This makes what we do as parents all the more important because the mind of a child is not altogether discernible. But each person is tempted when he is lured and enticed by his own desire. Then desire when it has conceived gives birth to sin, and sin when it is fully grown brings forth death. —James 1:14-15 (ESV)

The seeds of lust can be planted in the mind of a child years before he or she is old enough to act out on what has been growing inside the heart.

The continuum of being lured and enticed by sin to desiring and conceiving sin does not have to happen in a rapid sequence. It can take years for this sinful sequence to bring sin and death to a person’s life. In most cases, the allurement and enticement of the porn addict begins in his mind while still a child. This has been a consistent pattern I have seen in counseling.

Porn Training—Only certain kinds of women are porn-worthy.

A major characteristic of the porn-trained mind is how some people are worthy to be lusted after and others are not worthy. We all know who is worth our lust-filled attention.

Women certainly know what can draw the attention of a man. This is why so many of them obsess over how they look, how much they weigh, what they wear and the horror of growing old.

Though they would not connect this as being porn-worthy, many of them want to beworthy of their husband’s attention—they want to be desired. While this is not necessarily wrong, it can be deadly, especially in a marriage where the wife is not desired.

A husband who does not romantically pursue his wife can send a message to his children that she is not worthy of being pursued. She does not fit his criteria. She is not attractive to him. Couple this with filling the child’s mind with sensual TV commercials and movies, and it begins to establish a kind of beauty that is worthy of a person’s gaze—a beauty the Bible does not exalt.

Porn Training—Cyber-women are downloadable and extinguishable.

The spoiled child who is given everything he wants is a perfect candidate for porn training. An integral characteristic of the pornographer is the immediate accessibility and extinguishability of the cyber-girl.

Porn Training—Married couples communicate less and less, a requirement for porn enjoyment.

One of the common complaints I hear from couples in marriage counseling is the couple’s lack of communication. They hardly talk to each other. If they do talk, it’s usually about family events, mutual transactions and marital business.

Noncommunication is a prerequisite for the porn trainee because viewing porn is not a verbal endeavor. Pornography is enjoyment for the twisted heart that does not require verbal interaction.

The children of noncommunicative parents are trained in the devaluing of words, which is also a devaluing of the opposite sex. A man who does not talk to his wife is sending a loud message—she is not worthy of my words.

Nothing devalues a woman more than pornography. The female is objectified only for the purpose of being used in a slavish way to satisfy the putrid mind of a man. Talking is not part of this scenario.

Husbands, your children need to see the value you give your wife by giving her your best words throughout your day. These are words that build up, cherish, nourish and adore your wife. Show the value you place on the woman you married. Let her be exalted in the minds of your children.

Porn Training—Teaches a false confidence through a risk-free relationship.

A child who does not have to pay for what he has done wrong will learn how to get away with anything. This is the kind of behavior that gives a porn addict a false confidence in a risk-free virtual environment. Children need a comprehensive view of love, which means they must be appropriately disciplined when they do wrong (Hebrews 12:6). The spoiled child who suffers little consequences in life will have a low regard for rules and authority.

Porn has no rules, and it’s a low-risk habit. It doesn’t take much to do porn. It’s not like robbing a bank. A child who knows he can get away with things is easy prey for porn’s allurements. Biblical discipline is a matter of respect and honor for God and His Word. There is right and wrong in God’s world.

The porn addict does not have this kind of respect. The lines are blurred, a reality for him that did not begin when he first viewed pornography. Many porn addicts have a low view of the law of God. They simply do not care, because they have not been made to care. One of the ways you can discern this in your child is by how he respects his siblings or his mother. Typically, a child will disregard his mother more than he will his dad. When children do this, they are stretching the boundaries of honor, respect, kindness and biblical love.

Porn Training—Criticism and anger are the most common ways we devalue others.

Is your home a critical community? Is it a place of encouragement, praise, affirmation and love, or frustration, impatience, criticalness and self-centeredness?

The porn world is a refuge where people go to escape the sadness of their lives. It’s a place where the addict can obtain personal satisfaction for his dissatisfied life. There is no place on earth that has affected him more that what has transpired in his home. Even the church cannot accomplish what the home can, whether good or bad. If the home is not a refuge of encouragement, your child will be tempted to find his refuge. Porn is always beckoning for the sad soul.

Porn will never criticize, condemn, admonish, discourage or disappoint. Porn builds up the hurting soul. All the addict needs to do is tweak his conscience to make it alright in his mind. Once his conscience is appropriately hardened, he is home free—according to his self-deception. The best antidote for this kind of twisted thinking is to create a culture of encouragement in his home.

The porn-trained child

Porn training happens by abdication. Children are responders, and they will respond, good or bad, to what is given to them. Their hearts are like open buckets, longing to be filled. It is the parent’s joy and privilege to cooperate with the LORD in rearing a child.

Parenting well does not mean your child is home-free. Parenting poorly does not mean your child is predetermined to be bad. A parent’s behavior does not determine the morality of the child. The grace of God does. However, our personal responsibility to biblically steward our children does matter. We should not presume on the grace of God (Psalm 19:13).

The question for us to answer from this article is, “How do I need to change in order to cooperate with the LORD in the parenting of my child?”

By Rick Thomas. Rick has been training in the Upstate of South Carolina since 1997. After several years as a counselor and pastor he founded and launched his own training organization in order to assist Christians around the world regarding a better understanding and practice of discipleship.

Read the entire article at Churchleaders.com

Topics for Conversation When a Man and a Woman Are Considering Marriage by John Piper

Photo credit www.areadewasa.com

Use Translator – Limba Romana

English Albanian Arabic Bulgarian Catalan Chinese Simplified Chinese Traditional Croatian Czech Danish Dutch Estonian Filipino Finnish French Galician German Greek Hebrew Hindi Hungarian Indonesian Italian Japanese Korean Lativian Lithuanian Maltese Norwegian Polish Portuguese Romanian Russian Serbian Slovak Slovenian Spanish Swedish Thai Turkish Ukrainian Vietnamese

from DesiringGod.org

In each of these sections one item could be added that I have not listed, namely, How do you handle and live with differences? How do you decide what can remain differences without jeopardizing the relationship? So as you deal with each subheading, include that in the discussion.

Theology

  • What do you believe about . . . everything?
  • Perhaps read through the Desiring God Affirmation of Faith to see where each other is on various biblical doctrines.
  • Discover how you form your views. What is the reasoning-believing process? How do you handle the Bible?

Worship and Devotion

  • How important is corporate worship? Other participation in church life?
  • How important is it to be part of a small accountability/support group?
  • What is the importance of music in life and worship?
  • What are your daily personal devotional practices? Prayer, reading, meditation, memorization.
  • What would our family devotions look like? Who leads out in this?
  • Are we doing this now in an appropriate way: praying together about our lives and future, reading the Bible together?

Husband and Wife

  • What is the meaning of headship and submission in the Bible and in our marriage?
  • What are expectations about situations where one of you might be alone with someone of the opposite sex?
  • How are tasks shared in the home: cleaning, cooking, washing dishes, yard work, car upkeep, repairs, shopping for food, and household stuff?
  • What are the expectations for togetherness?
  • What is an ideal non-special evening?
  • How do you understand who and how often sex is initiated?
  • Who does the checkbook—or are there two?

Children

  • If and when, should we have children? Why?
  • How many?
  • How far apart?
  • Would we consider adoption?
  • What are the standards of behavior?
  • What are the appropriate ways to discipline them? How many strikes before they’re . . . whatever?
  • What are the expectations of time spent with them and when they go to bed?
  • What signs of affection will you show them?
  • What about school? Home school? Christian school? Public school?

Lifestyle

  • Own a home or not? Why?
  • What kind of neighborhood? Why?
  • How many cars? New? Used?
  • View of money in general. How much to the church?
  • How do you make money decisions?
  • Where will you buy clothes: Department store? Savers? In between? Why?

Entertainment

  • How much money should we spend on entertainment?
  • How often should we eat out? Where?
  • What kind of vacations are appropriate and helpful for us?
  • How many toys? Snowmobile, boat, cabin?
  • Should we have a television? Where? What is fitting to watch? How much?
  • What are the criteria for Movies and theater and video/DVD? What will our guidelines be for the kids?

Conflict

  • What makes you angry?
  • How do you handle your frustration or anger?
  • Who should bring up an issue that is bothersome?
  • What if we disagree both about what should be done, AND whether it is serious?
  • Will we go to bed angry at each other?
  • What is our view of getting help from friends or counselors?

Work

  • Who is the main breadwinner?
  • Should the wife work outside the home? Before kids? With kids at home? After kids?
  • What are your views of daycare for children?
  • What determines where you will locate? Job? Whose job? Church? Family?

Friends

  • Is it good to do things with friends but without fiancé, or without spouse?
  • What will you do if one of you really likes to hang out with so and so and the other doesn’t?

Health and Sickness

  • Do you have, or have you had any, sicknesses or physical problems that could affect our relationship? (Allergies, cancer, eating disorders, venereal disease, etc.)
  • Do you believe in divine healing and how would prayer relate to medical attention?
  • How do you think about exercise and healthy eating?
  • Do you have any habits that adversely affect health?

By John Piper. © Desiring God. Website: desiringGod.org

Nu urmări eliberarea de pornografie, urmăreşte-L pe Hristos – Don’t Pursue Freedom from Pornography, Pursue Christ (English/Romanian)

Un articol din arhiva, care l-am postat in noiembrie 2012, dar pentru ca a fost un ajutor pentru unii cititori, care se lupta cu problema pornografiei, il repostam aici:

telegraph.co.uk

Tu nu te lupti cu o dependenta de pornografie, tu te lupti cu o dependenta de pacat si in timp ce tu il cauti pe Hristos, in timp ce te increzi in El vei descoperi libertate din dependenta ta de pacat si eliberare de pacatul sexual. Eliberarea de pacatul sexual si de orice fel de pacat nu vine prin confruntarea pacatului si prin a spune, „Trebuie sa biruiesc asta.” Ci vine din a gasi acel ceva care este mai frumos- care este Hristos, si odata ce-L vezi pe El, odata ce te uiti la El ca fiind mai bun, vei birui cu siguranta.

Dacă vrei eliberarea de pornografie, atunci întoarce-ţi ochii spre frumuseţea, sacrificiul lui Isus Hristos pentru salvarea păcătoşilor de mânia Lui Dumnezeu, bând El acea mânie pentru credincios la cruce.

English Title: Don’t Pursue Freedom from Pornography, Pursue Christ VIDEO by

Related articles

Literatura: Aventurile lui Tom Sawyer si Huckleberry Finn de Mark Twain (film si desene animate)

VEZI alte filme aici

Sambata, in timpul iernii obisnuim sa mai postam cateodata documentare educationale si literatura clasica, ceea ce ajuta elevii scolari in studiile care le vor face la scoala. Astazi am ales sa prezentam Aventurile lui Huckleberry Finn, film si carte audio,  autor Mark Twain.

Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
Film romanesc intreg

Aventurile lui Tom Sawyer (în engleză The Adventures Of Tom Sawyer) este un roman scris de Mark Twain și apărut în anul 1876. Este o lucrare considerată ca literatură pentru copii, dar este citit cu plăcere și de unii adulți. Din cauza jargonului folosit de autor, romanul după publicație inițial a fost pus în America pe lista cărților interzise. (notita, jargonul se refera la denumirea care era data negrilor in anii aceia).

Copilul orfan Thomas Sawyer este crescut împreună cu fratele său vitreg Sid și verișoara Mary de mătușa Polly în satul american „St Petersburg” de pe malul fluviului Mississippi, denumire fictivă a orașului natal al autorului Hannibal, Missouri. În roman apar și Huckleberry Finn, un prieten de-al lui Tom, sclavul negru Jim, precum și Joe Indianul, un răufăcător căutat de autorități. Sid un copil model, îl pârăște la fiecare ocazie pe fratele său neastâmpărat Tom. Acesta chiulește de la școală, ducându-se la scăldat, se bate cu alți copii și se împrietenește cu Huckleberry Finn, un vagabond al cărui tată este un bețiv. Tom în peripețiile sale este în căutare de comori. Cu această ocazie este martorul unei crime comise în cimitir. În cele din urmă Tom descoperă pe Joe Indianul într-o peșteră. Cu ajutorul lui răufăcătorul este prins de autorități, iar Tom este sărbătorit ca erou. Autorul prezintă cu simpatie, înțelegere și umor aventurile personjului său principal, povestire care îl face pe cititor să-și reamintească de zilele fericite și fără griji ale copilăriei sale. (Sursa wikipedia)

Aventurile lui Huckleberry Finn – Carte audio

VIDEO by vladghering

Aventurile lui Tom Sawyer

Eroul principal al romanului este un băiat pe nume Huckleberry Finn care trăiește în târgușorul american imaginar St. Petersburg, Missouri, situat pe râul Mississippi, și duce o viată de hoinar, până când o vaduvă îl ia să îl educe și să îl învețe carte. Dar când prinsese și el puțin gustul modului lui nou de viață, apare tatăl său care îl răpește pe o insulă a râului, vrând astfel să îl dezvețe cu forța de bunele maniere proaspăt învățate. Huck evadează de acolo, înscenând totul ca și cum ar fi fost omorât. El fuge pe o altă insulă unde se întâlnește cu un negru fugar pe nume Jim. Cei doi se duc pe o plută în statele libere, dar în drumul lor ei întâlnesc doi hoți care îl vând pe Jim ca sclav unui fermier, unchiul personajului de roman Tom Sawyer. Huck fuge și, împreună cu Tom, îl eliberează pe Jim în stil eroic, fugind cu toții in Teritoriul Indian. Sursa pentru info si poze – wikipedia.

The Adventures of Huckleberry Finn Movie (Hulu)

The Adventures of Huckleberry Finn
Animated English (Hulu)

Adventures of Huckleberry Finn
FULL Audio Book – by Mark Twain (5 hrs)

Adventures of Huckleberry Finn (or, in more recent editions, The Adventures of Huckleberry Finn) is a novel by Mark Twain, first published in England in December 1884 and in the United States in February 1885. Commonly named among the Great American Novels, the work is among the first in major American literature to be written in the vernacular, characterized by local color regionalism. It is told in the first person by Huckleberry „Huck” Finn, a friend of Tom Sawyer and narrator of two other Twain novels (Tom Sawyer Abroad and Tom Sawyer, Detective). It is a sequel to The Adventures of Tom Sawyer.
The book is noted for its colorful description of people and places along the Mississippi River. Satirizing a Southern antebellum society that had ceased to exist about twenty years before the work was published.

O discuție despre sexting și cum afectează adolescenții (și nu numai)

Photo credit www.essentialkids.com.au

Sexting-ul este o problema moderna, dar este in special  o problema pentru adolescenti. Din punct de vedere al crestinilor, nu numai ca este  o practica pacatoasa, precum pornografia. Dar, in jurnalul Psychology Today (Psihologia Azi) un doctor psiholog scrie ca pentru adolescenti, sextinul are consecinte si mai grave: „Consecințele acestei acțiuni pot crea astfel traume psihologice„. (Vezi citatul mai jos).

Ce este sexting-ul?

Actul de a transmite mesaje-text sau foto personal cu un conținut sexual explicit prin telefonul mobil/celular sau prin internet (laptop, calculator).

Christopher Houck, PhD, un doctor psiholog la  Bradley Hasbro Children’s Research Center (si tradus de Semnele Timpului) a efectuat un studiu asupra  410 școlari cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani din SUA. Informatiile au fost culese pe baza

unor întrebări legate atât de practicarea sexting-ului, cât și de comportamentele lor sexuale riscante.” Rezultatele au arătat că în ultima jumătate de an de la începutul studiului, nu mai puțin de 17% dintre participanți au transmis mesaje-text cu conținut sexual explicit. Alte 5 procente dintre minori au mărturisit că au expediat și fotografii cu caracter explicit în ultimele șase luni.

Photo credit www.huffingtonpost.com

Care sunt riscurile? Studiu dovedeste ca:

  1. „transmiterea de fotografii cu tentă sexuală a fost cel mai important factor de risc asociat cu începerea vieții sexuale de la o vârstă fragedă.”
  2. „sexting-ul a crescut semnificativ riscul participanților de a întreține relații sexuale variate chiar și de patru până la șapte ori în raport cu cei care nu trimiteau astfel de mesaje explicite.”
  3. „comportamentele sexuale riscante cresc riscul dezvoltării bolilor cu transmitere sexuală, dar și al apariției sarcinilor nedorite.”
  4. „Pe lângă impactul sexting-ului asupra comportamentului sexual al individului și riscul contractării diverselor boli sau dezvoltarea sarcinii, mesajele-text și mai ales cele foto sau video pot compromite viața socială a expeditorului și îi poate pune în pericol sănătatea psihică. În anumite cazuri, materialul cu un conținut sexual explicit poate deveni un instrument de șantaj. În alte cazuri însă, fotografia sau materialul video poate ajunge publicat pe site-uri pornografice sau frecventate de pedofili.”

Un alt studiu ne atentioneaza la ceva si mai ingrijorator:

Îngrijorător este însă că circa 30% dintre respondenți au mărturisit că au expediat un astfel de mesaj unei persoane pe care au întâlnit-o numai în mediul online.

Dispar copii, mai ales fete, fara urma. Sunt multe cazuri in care acesti copii/adolescenti intra in conversatii pe internet initiate de pedofili sau traficanti de carne vie, fara sa stie. Metoda? Chat rooms- camere de ‘chat’ – discutii unde adultii isi dau nume si varste fictive si trag in capcana copii si adolescenti naivi.

Iar Psychology Today antentionaza:

Persoanele care practică sextingul se expun unor riscuri extrem de mari. Psychology Today subliniază pericolul răspândirii fotografiei compromițătoare în rândul prietenilor, familiei, cunoscuților sau chiar străinilor. Consecințele acestei acțiuni pot crea astfel traume psihologice, probleme de ordin legal, social sau cultural. Totodată, astfel de imagini, videoclipuri sau mesaje text pot fi folosite ca instrument de șantaj.

Ce poti face sa-ti ajuti copilul? Cristopher Houck recomanda:

„specialiștii atrag atenția asupra importanței supravegherii activității desfășurate de copii atunci când utilizează mijloacele tehnologice de comunicare (telefoane mobile, computere, rețele sociale). „Cele mai importante două strategii de prevenire pe care le pot folosi părinții sunt comunicarea cu propriul copil și monitorizarea modului în care utilizează mijloacele electronice”, punctează autorul studiului, dr. Cristopher Houck. Expertul este de părere că părinții ar trebui să poarte discuții cu copii lor privind subiecte delicate, precum sexul sau consumul de droguri, atunci când micuții lor au încă o vârstă fragedă.”

 Iar pentru cei crestini care si-au pus nadejdea in Domnul, trebuie multa, multa rugaciune si atentie la viata copiilor nostri.

CITESTE ARTICOLELE mentionate mai sus, in intregime aici:

Mintim inainte de a invata sa vorbim (Nascuti cu libertatea de a minti)

Photo credit o.canada.com

Ne trebuie mare atenție în creșterea si educarea copilașilor noștri, chiar începând de la nașterea lor! Dați articolul acesta mai departe tuturor părinților pe care-i cunoașteți și tuturor tinerilor căsătoriți căruia Dumnezeu le va dărui copii pe viitor. E important să știm cum trebuie să ne învățăm copiii despre diferența dintre bine și rău chiar din primul an al vietii lor.

Biblia ne spune prin Psalmul 101:7 că „Cel ce se dedă la înşelăciune nu va locui în casa mea; cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.” Iată ca cercetătorii susțin că prima înșelătorie apare încă dinainte de a rosti primele cuvinte. Blogul Semnele Timpului (vezi linkul mai jos)  afirmă: Deși nu se poate spune că suntem născuți mincinoși, studiile arată că suntem născuți cu toate elementele de care avem nevoie pentru a cosmetiza sau ascunde adevărul, chiar fără să fi învățat. Când devenim conștienți de diferența dintre rău și bine, devenim însă și conștienți că ne-am născut cu libertatea de a alege o cale sau alta.

Deși nu ne naștem mincinoși, învățăm să le „vindem gogoși” celorlalți de la o vârstă foarte fragedă. Unii cercetători susțin că prima înșelătorie apare mai înainte chiar de a rosti primele cuvinte.

„Plânsul fals este una dintre cele mai timpurii forme de înșelăciune care apar, iar sugarii îl folosesc pentru a atrage atenția, chiar dacă nu au pățit nimic rău. Îți poți da seama, pentru că se vor opri și vor aștepta să audă dacă mama răspunde, înainte de a începe din nou să plângă”, a declarat dr. Vasudevi Reddy, de la Universitatea din Portsmouth, citată de The Telegraph. În urma studiului întreprins de expertă a reieșit că acest comportament apare chiar înainte ca bebelușul să împlinească opt luni de viață. Odată însă ce micuțul a atins această vârstă, el învață alte „trucuri” prin care își „păcălește” părinții, ca de exemplu ascunderea unor fapte despre care a perceput că sunt interzise. Deja de la doi ani, minciunile devin mult mai complexe.

Un studiu apărut anul trecut în jurnalul Development Psychology ajungea la o concluzie care sprijină observația enunțată de dr. Reddy. Experții de la Universitățile Brock și Toronto au descoperit că unii copii rostesc primele cuvinte mincinoase la numai doi ani. Ei susțin însă că neadevărurile spuse la o vârstă atât de fragedă reprezintă indicii ale dezvoltării anumitor funcții cognitive ale micuțului. „Aceste descoperiri ne ajută să înțelegem dezvoltarea timpurie a înșelătoriei verbale și demonstrează că minciunile spuse de copii pot să apară mai devreme decât credeam, atunci când abilitățile cognitive necesare sunt la locul lor”, a explicat coautoarea studiului, dr. Angela Evans, psiholog la Universitatea Brock. Totodată, experta punctează că absența minciunilor la această vârstă nu indică faptul că micuțul este neapărat mai onest. În schimb, s-ar putea ca acele regiuni cerebrale implicate în procesul înșelătoriei să se afle încă într-un proces de formare.

Rolul părinților 

Photo credit www.babyzone.com

Părinții joacă un rol important în dezvoltarea abilității de născocire a neadevărurilor. Chiar dacă par inocente, miniciunile „albe” rămân neadevăruri și constituie un exemplu negativ pentru copii, punctează psihologul Robert Feldman. „Orice nu este adevărat este o minciună. Poți argumenta că o minciună spusă pentru a face pe cineva să se simtă mai bine este un lucru relativ minor. Dar are un efect. Concluzia este că o minciună rămâne o minciună”, explică expertul, citat de US News. Cu toate acestea, uneori părinții sunt cei care încurajează copiii să facă afirmații mincinoase pentru a fi politicoși.

„Ne învățăm copiii că onestitatea e cea mai bună tactică, dar, de asemenea, le spunem că e politicos să pretindă că le place un cadou primit. Copiii primesc semnale foarte amestecate privind aspectele practice ale mințitului, iar acest lucru influențează modul în care se vor comporta ca adulți”, declara dr. Feldman, în urma unui studiu pe care l-a coordonat și la care a obținut concluzii surprinzătoare. Mai mult de jumătate (60%) dintre participanții la experimentul inițiat la Universitatea din Massachusetts au inserat o minciună într-o conversație de numai 10 minute purtată cu un necunoscut. „Oamenii spun un număr considerabil de minciuni în conversațiile zilnice. A fost un rezultat surprinzător. Nu ne așteptam ca minciuna să fie o parte atât de obișnuită a vieții de zi cu zi”, susține dr. Feldman. O altă observație scoate în evidență diferențele între sexe când vine vorba de „vândutul gogoșilor”. În timp ce bărbații ascund adevărul în scopul de a se pune pe ei într-o lumină favorabilă, femeile au avut tendința de a minți pentru a-l face pe interlocutor să se simtă bine, a explicat specialistul. Chiar dacă modul de a minți diferă în funcție de sex, „cantitatea” de minciuni nu ține cont de genul individului.

CITESTE articolul in intregime aici – http://www.semneletimpului.ro

Further reading in ENGLISH – http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/3298979/Babies-not-as-innocent-as-they-pretend.html

‘Train up a child…..’ it’s not that easy… (Photo – a year of parenting)

“Train up a child in the way he should go; even when he is old he will not depart from it.” Proverbs 22:6

“Only take care, and keep your soul diligently, lest you forget the things that your eyes have seen, and lest they depart from your heart all the days of your life. Make them known to your children and your children’s children—” Deuteronomy 4:9

“You shall teach them diligently to your children, and shall talk of them when you sit in your house, and when you walk by the way, and when you lie down, and when you rise.” Deuteronomy 6:7

Photo credit http://www.incidentalcomics.com

A year of parenting

Science and The Moral Life of Babies

Photo Anne Geddes via glambistro.com

Romans 2:14-16

For when Gentiles, who do not have the law, by nature do what the law requires, they are a law to themselves, even though they do not have the law. 15 They show that the work of the law is written on their hearts, while their conscience also bears witness, and their conflicting thoughts accuse or even excuse them 16 on that day when,according to my gospel, God judges the secrets of men by Christ Jesus.

I think this study proves what many carefully observant parents have observed in their babies’ behavior.

Story from the Guardian (a UK newspaper):

Research with very young babies suggests that the roots of compassion, empathy and moral reasoning might be in place from birth.

Research with young babies suggests that judgments about what is ‘good’ or ‘bad’ behaviour might be inborn. Photograph:

If you have any experience of babies you’d be forgiven for thinking of them as entirely selfish, self-oriented little beasts with scant regard for others. It has long been thought that children are born amoral and that it is the job of their culture to teach them the difference between good and bad. However, studies with very young babies suggest that they might be much nicer than we previously thought.

For instance, babies seem to empathize with the distress of others – crying in response to the cries of other babies and stroking or offering toys to those who seem to be upset. Babies also spontaneously help strangers who are struggling. When experimenters acted out a range of troublesome scenarios such as trying to open a cupboard with their hands full or straining to reach a dropped peg – 1-year-olds came rushing to their assistance, sometimes traversing extensive obstacles to do so. And it’s not just that babies happen to like picking up dropped pegs. If the experimenter was straining to reach a peg that they had deliberately thrown down, rather than accidentally dropped, babies didn’t come to their rescue.

These findings suggest that young children may have natural inclinations to assess the intentions of those around them and to help them achieve their goals when they seem to be struggling. The experimenters were unfamiliar to the babies yet they tried to help them spontaneously and without any encouragement from their parents or any reward. If you watch the linked videos above, you’ll note the experimenter doesn’t even thank them. The authors of these studies interpret this behaviour as evidence that the rudiments of empathy, compassion and altruism may already be in place much earlier than expected, perhaps even from birth. But simply feeling for someone’s anguish isn’t necessarily as sophisticated as reasoning about good and bad.

To explore the roots of this sort of moral evaluation, researchers at the Universities of Yale and British Columbia showed babies a display in which puppets help or hinder each other. For instance, one character will attempt to travel up a hill and either be pushed down or helped up by other puppets. Given the option afterwards, almost all babies will choose to play with helpers and not hinderers. What this suggests is that babies from as young as 6-months of age are making judgments about ‘good’ and ‘bad’ behaviour. And, like most adults, they have a preference for good.

What’s more, babies seem to think that bad behaviour should be punished. Anecdotally, the researchers report that babies go beyond simply choosing the good puppet over the bad one. They also smile during the helping episodes and shake their heads sadly during the hindering episodes, sometimes even giving the hinderer a good smack around the chops before choosing to play with the helper.

This taste for retribution has been shown experimentally as well. Eight-month-olds watched the display shown in the linked videos, in which the dog in the blue shirt helps the rabbit by returning its ball and the dog in the yellow shirt selfishly runs off with it. Babies subsequently gave treats to the helper but took treats away from the hinderer.

This desire to see selfish acts punished is nuanced. On the whole, babies always prefer to play with characters who have acted kindly and not with those that have acted selfishly. However, it depends on context. Babies from 8 months will sometimes reward mean behaviour if it is directed towards a puppet who was observed acting selfishly in the past. Not only do babies deliver retribution themselves, they also seem to value it in others.

Most of these studies have been conducted on babies from around 8-months of age but the findings have been replicated with babies as young as 3-months. It is unlikely that they could have learned about rewarding good behaviour and punishing bad behaviour in so short a period. Even if this sort of evaluation could be learned that quickly, many of these babies did not have brothers or sisters so would have few opportunities to witness episodes that model moral behaviour.

The authors interpret the results as evidence that judgments about ‘good’ and ‘bad’ behaviour might be inborn. They may have evolved over millennia of living in groups where working together and protecting our kin have proven beneficial. Adult morality is a great deal more complex than that seen in babies but this raft of research suggests that, rather than having to be learned, the emotional roots of niceness might be in place right from the get go.

Ce au descoperit cercetătorii despre simţul moral al bebeluşilor (si ce au stiut deja parintii…)

Romani 2:14-16

Cînd Neamurile, măcar că n’au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n’au o lege, îşi sînt singuri lege; 15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gîndurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele. 16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua cînd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Sursa: The Guardian trad Descopera Photo www.mrconservative.com

La prima vedere, bebeluşii par fiinţe în totalitate egoiste, interesate doar de propriile dorinţe şi cărora nu le pasă de alte persoane. Timp de multă vreme, oamenii au crezut că bebeluşii nu au un simţ moral la naştere, fiind datoria culturii să-i înveţe diferenţa dintre bine şi rău. Acum, o serie de studii noi realizate pe bebeluşi foarte mici sugerează că aceştia sunt mult mai simpatici decât se credea.

De exemplu, bebeluşii par să empatizeze cu problemele altora – plângând atunci când alţi bebeluşi plâng şi mângâindu-i sau oferind jucării celor ce par să fie supăraţi. De asemenea, bebeluşii ajută în mod spontan străinii care par să aibă o problemă. Când cercetătorii au jucat în mai multe scenarii în care întâmpinau probleme, cum ar fi deschiderea unui dulap cu mâinile ocupate, sau prefăcându-se că au probleme în a ajunge la un obiect scăpat pe jos, bebeluşii în vârstă de un an au venit în grabă să îi ajute, uneori depăşind obstacole dificile în acest scop. Cercetătorii au descoperit că bebeluşilor nu le făcea pur şi simplu plăcere să ridice lucruri de pe jos; dacă obiectul era aruncat pe jos în mod intenţionat, şi nu scăpat accidental, bebeluşii nu veneau să-i ajute.

Aceste rezultate sugerează că bebeluşii ar putea avea inclinaţii naturale spre a evalua intenţiile celor din jurul lor şi de a-i ajuta să îşi atingă obiectivele atunci când par să întâmpine dificultăţi. Bebeluşii nu-i cunoşteau pe cercetători, şi cu toate acestea ei încercau să-i ajute în mod spontan şi fără să fie încurajaţi de părinţii lor sau de vreo recompensă. Autorii acestor studii interpretează comportamentul bebeluşilor drept dovezi care arată că elementele de bază ale empatiei, compasiunii şi altruismului par să fie prezente la oameni mai devreme decât se credea, poate chiar de la naştere. Cu toate acestea, empatizarea cu dificultăţile unei persoane nu este un lucru la fel de sofisticat ca raţionarea despre bine şi rău.

Pentru a explora rădăcinele aceste evaluări morale, cercetătorii de la Universităţile Yale şi British Columbia au arătat bebeluşilor un scenariu în care păpuşile se ajutau sau se încurcau una pe cealaltă. Spre exemplu, un personaj încerca să urce pe un deal, şi era fie ajutat, fie împiedicat de celelalte păpuşi. Ulterior, aproape toţi bebeluşii preferau să se joace cu păpuşile care ajutau în dauna celor ce împiedicau. Acest lucru sugerează că încă de la vârsta de 6 luni, bebeluşii fac judecăţi despre comportamentul „bun” şi cel „rău”. Şi, la fel ca majoritatea adulţilor, bebeluşii preferă comportamentul pozitiv.

Mai mult, bebeluşii par să creadă că este necesară pedepsirea comportamentului rău. Cercetătorii relatează că bebeluşii nu doar că preferă păpuşile „bune” în dauna celor „rele”, ci şi zâmbesc în timp ce acestea acţionează pozitiv şi dau din cap sau chiar lovesc păpuşile care încearcă să împiedice păpuşa care urcă dealul, jucându-se ulterior cu păpuşile „bune”.

Pofta de răzbunare a bebeluşilor a fost atestată într-o altă cercetare. Copii în vârstă de 8 luni se uitau la nişte păpuşi, un iepure şi doi câini, care se jucau cu o minge. În primul scenariu, câinele cu tricou albastru dă înapoi iepurelui mingea pe care a scăpat-o. În cel de-al doilea scenariu, câinele cu tricou galben nu vrea să-i dea mingea iepurelui, fugind cu ea. Ulterior, bebeluşii au dat de mâncare câinelui ajutător şi au luat mâncarea din faţa câinelui egoist.

Această dorinţă de a vedea actele egoiste pedepsite este nuanţată. Per total, bebeluşii preferă să se joace cu personajele care s-au comportat amabil şi nu cu cele care au acţionat în mod egoist. Totuşi, depinde de context. Bebeluşii cu vârste mai mari de 8 luni vor recompensa uneori comportamentul agresiv dacă este direcţionat către o păpuşă care fusese observată acţionând egoist în trecut. Pe lângă faptul că bebeluşii sunt răzbunători, se pare că apreciază şi atunci când alţii sunt la fel.

Majoritate acestor studii au fost efectuate pe bebeluşi cu vârste de aproximativ 8 luni, însă rezultatele au fost confirmat de studii efectuate pe bebeluşi mai tineri, în vârstă de 3 luni. Este improbabil ca într-un timp atât de scurt copiii să fi învăţat despre oferirea de recompense pentru comportamentul pozitiv şi pedepsirea celui negativ. Chiar şi dacă ar fi posibilă învăţarea unei astfel de evaluări într-un timp atât de scurt, mulţi dintre bebeluşii participanţi la studiu nu aveau fraţi sau surori, astfel că nu ar fi avut multe oportunităţi de a fi martori la episoade în care să se manifeste comportamente morale.

Autorii interpretează rezultatele acestor studii drept dovezi ce atestă că judecăţile despre comportamentul „bun” şi „rău” ar putea fi înnăscut. Acesta ar fi putut evolua de-a lungul mileniilor în care oamenii au trăit în grupuri în care comportamentul cooperant şi protectiv faţă de rude s-ar fi dovedit benefic. Moralitatea adultă este mult mai complexă decât ceea ce se observă la bebeluşi, însă toate aceste studii sugerează că „rădăcinile emoţionale” ale bunătăţii sunt prezente încă de la început, nefiind nevoie să fie învăţate.

How to Lead Family Worship – Dr.Joel Beeke

Photo credit kellercofc.org

Most of the kids that do not fall away from church or school in their teenage years had a family worship time at home growing up. This is a great video on how to lead a family worship in your own house. This is 1 or 4 messages from the Salisbury Conference 2013. For rest of messages go to sermonaudio and search this conference.

Full Sermon Page http://hnrc.sermonaudio.com Photo below www.aclutteredmind.org VIDEO by GoodTreeMinistries.com

Dr Joel Beeke:

Family worship is the most underestimated gift of God, in all of Christianity. It’s either taken for granted, or, it’s neglected. Yet, family worship lies at the heart of society. As goes family worship, so goes the family. As goes the family, so goes the church. As goes the churches, so goes the nations. My leading of family worship, in my family, is the most important thing I do in this world. It is nonnegotiable. It must never be skipped, it is absolutely critical. And, I would suggest to you, today, that with all the books on church growth, that are written, that many people forget that internal church growth is usually the most stable church growth, in any church. And, that internal church growth usually takes place, mostly, from those families who’ve engaged in daily, serious, sustained, family worship. I’ve had the privilege of serving 3 congregations in my life, all of them around 700-800 people, so, I have served a number of families, and I look out at the congregations, and the young people, who stay with the church, and are stalwart sons and daughters of the church of Jesus Christ, in almost every case, in all 3 churches, the young people that stay hail from those families where there is daily, serious, sustained family worship.

Dr. Beeke starts off recounting his own father’s leading of daily worship and he mentions that his father, quite often read Pilgrim’s Progress to him and his 4 siblings. In Dr. Beeke’s estimation, his father must have read and explained Pilgrim’s Progress to his children about 15- 20 times. Dr. Beeke goes over 4 points:

  1. Duty
  2. Implementation (he spends half of the message on this point, telling you how to do it, the practical nuts & bolts of it)
  3. He answers objections raised against it (very brief)
  4. Concludes with some motivations, exhorting you to it.

Se poate ajunge la „demenţă digitală”, petrecând prea mult timp in faţa computerului?

Sursa http://semneletimpului.ro

In Coreea de Sud, medicii numesc această afecţiune „demenţă digitală”. Este vorba de o serie de probleme neurologice, precum afectarea memoriei, oboseală cronică, insomnie şi incapacitatea de a se concentra. Şi nu, pacienţii nu sunt pensionari, ci tineri de 20-30 de ani, care petrec în medie şapte ore şi jumătate în faţa computerului.

Ţara asiatică este una dintre societăţile cu un grad foarte ridicat de conectare la internet (95%). Aici, tinerii încep chiar de la vârsta de 20 de ani să se prezinte la clinici pentru a se trata de dependenţa de internet, de gadgeturi sau de afecţiuni asociate folosirii acestora.

Tulburările derivă din expunerea mare la ecrane digitale, fie că aceasta înseamnă console, telefoane sau computere. Şi, deşi nu se cunoaşte procentul coreenilor afectaţi, situaţia şi estimările deloc încurajatoare pun paie pe foc unei dezbateri referitoare la riscurile asociate folosirii media digitale.

Pe de o parte, Manfred Spitzer, şeful departamentului de psihiatrie de la Universitatea Ulm din Germania şi autorul cărţii Demenţa digitală face parte din categoria celor care cred că folosirea intensă a computerului afecteză creierul utilizatorilor tineri. „Nu vorbim de folosirea computerului 5 minute pe zi, ci peste şapte ore, care este media în Germania şi Coreea de Sud. Creierul nostru este în continuă schimbare, iar media digitale îl schimbă în rău”, explică Spitzer.

Mai mult, medical, explică faptul că în copilărie şi adolescenţă creierul este uşor de modelat. Prin urmare, este esenţial ca un creier în dezvoltare să interacţioneze cu o serie de stimuli: confruntarea cu obiecte concrete, interacţionarea socială şi rezolvarea de probleme. În comparaţie, lumea virtuală oferă mai puţini stimuli şi, în consecinţă, mai puţine ocazii creierului de a se dezvolta la întregul potenţial.

Spitzer militează pentru folosirea limitată a computerului şi a interzicerii utilizării până la 17 ani, deoarece trecerea rapidă de la un subiect la altul sau între jocuri, imagini şi site-uri web împiedică dezvoltarea şi maturizarea creierului.

Pe de altă parte, alţi neurocercetători, precum Daphne Bavelier de la Universitatea din Geneva, susţin că unele componente ale media digitale (precum jocurile) pot îmbunătăţi abilităţile mentale. Ea afirmă că utilizatorii care se joacă frecvent învaţă mai repede, memorează mai uşor şi au o abilitate crescută de a rezolva simultan mai multe sarcini.

Cheia constă însă în folosirea moderată a computerului şi în moderarea tendinţei de a folosi computerul sau jocurile ore în şir.

The 3 Deadliest Words In The World – „It’s A Girl” : Evan Grae Davis – Gendercide: the greatest human rights issue of our time & the greatest form of violence in the world

Photo credit waitingonmylittlewiggleworm.blogspot.com

Here is an article whose subject – gendercide- is absolutely devastating. The statistics are staggering.

What is gendercide? Gendercide is the systematic killing of members of a specific sex. 

The ugly facts of gendercide: China and India kill more girls than are born in the whole United States in one year. And then the aftermath: In China there are 37 million more men than women, leading to kidnappings of women from other countries and resulting in a high number of child brides. Filmmaker Evan Grae Davis has filmed a documentary that focuses on these two countries.

Even in a secular society, life is the most basic human right there is. For those of us that live our lives for the God who created us, it is much, much more. Psalm 127:3 says, „Behold, children are a heritage from the Lord, the fruit of the womb a reward.” Ezekiel 16:36-38 speaks about the judgment against those that gave the blood of their children to their idols. Jeremiah 22:17 speaks about „shedding innocent blood, and for practicing oppression and violence.” Just look at the picture below, the terrified women held in a cell and awaiting a brutal forced abortion after having been busted in by the Family Planning Police of China and arrested. And then there is Exodus 20:13 „You shall not murder”, one of 10 commandments given to mankind.

The 3 Deadliest Words In The World – „It’s A Girl”

Photo credit and story below from http://www.itsagirlmovie.com

In India, China and many other parts of the world today, girls are killed, aborted and abandoned simply because they are girls. The United Nations estimates as many as 200 million girls are missing in the world today because of this so-called „gendercide”.

This is a trailer for a documentary that shows some of the faces of women and societies in China and India that contribute to the genocide of girls. Following a 3 minute documentary trailer for the film, ‘It’s a Girl’ director Evan Grae Davis gives a TEDxTalk.

3 minute trailer

Bring It’s a Girl to your city. Learn more athttp://www.itsagirlmovie.com/host-a-s….

About the speaker:
From the Aral Sea disaster in Eastern Europe to poverty in Africa to social transformation among tribal groups of South America, ‘It’s a Girl’ director Evan Grae Davis has traveled the globe with camera in hand for 16 years. Evan has dedicated his career to advocating for social justice through writing and directing short documentaries and educational videos championing the cause of the poor and exploited. Evan draws from his experience and passion as he lends leadership to Shadowline Films, a team of filmmakers who share a common concern for the critical issues of our time. It’s a Girl is his first feature-length documentary.

It’s a girl, a film being released this year, documents the practice of killing unwanted baby girls in South Asia. The trailer’s most chilling scene is one with an Indian woman who, unable to contain her laughter, confesses to having killed eight infant daughters.

The statistics are sickening. The UN reports approximately 200 million girls in the world today are ‘missing’. India and China are said to eliminate more female infants than the number of girls born in the US each year. Lianyungang in China has the worst infant gender ratio on record with 163 boys born for every 100 girls. Taiwan, South Korea and Pakistan are also countries in which unwanted female babies are aborted, killed or abandoned.

China gendercideEvan Grae Davis: The one child policy in China results in the most violence against women than any other official policy in the world today. (Photo from video)

women abducted in bed for forced abortions ChinaThese women were abducted from bed (some still in their pajamas) for forced abortions in China. Their doors were broken in by the Family Planning Police in a family planning raid. Not only will they suffer forced abortions, but in many cases sterilizations. (Photo from video)

About the talk:
Evan talks about the global problem of female genocide using some eye opening statistics, powerful real life experiences and most importantly through his documentary making journey. His documentary is called „It’s a girl”.

VIDEO by Shadowline Films and TEDxTalks (11 minutes)

Some excellent papers (free) and books on kids and attachment issues – for moms, dads or adoptive parent to read

A great friend of ours, Gabe, passed along this link to a page which lists number of books that can be purchased, as well as a number of papers/articles on the correlation between a child’s behavior and neglect, abuse and trauma, written by Dave Ziegler, Director, and Organization Founder of Jasper Mountain Center of Jasper, Oregon, a non-profit organization dedicated to meet the needs of traumatized and emotionally disturbed children and their families, through a variety of programs. http://www.jaspermountain.org/publications_resources.html (Read more about the organization in their ‘About us‘ section.

Understanding and Helping
Children Who Have Been Traumatized By Dave Ziegler 

Here’s an excerpt from this article (http://www.jaspermountain.org/understanding_helping_children.pdf):

The human brain is the most complex organism in the known universe. It is comprised of 1,000 billion individual brain cells (neurons) that develop 1,000 trillion connections with each other. An infant at birth has a brain that is only 25% developed, which enables the child to adapt to a wide range of environments. The brain of a child who is cared for by a loving family will adapt very differently than a child who has a drug addicted mother in a home where domestic violence is common. We have learned from new research that positive and negative experiences not only are stored in the memory areas of the brain, but experiences also sculpt the developing brain and determine how it will process all new information. This process goes on at every age even before birth, and just because a child does not have conscious memory of an event (explicit memory), does not mean the brain does not remember (implicit memory). “So what?” Well, this helps us see that the earliest experiences of a child will not only be carved in the brain’s memory but the brain itself will develop differently because of the environment. The brain develops in predictable ways to experiences. (Photo above via kidcompanions.com)

Dr. Ziegler on what happens to the brain of a child who is raised in a loving environment:

The brain adapts throughout life, but the strongest adaptation is within the first two years of life.  

The loving supportive environment produces larger more well developed brain structures that will help the child be smarter, be more inquisitive, and feel safer allowing the brain to put less energy into self protection.

Dr. Ziegler on what happens to the brain of a child who encounters trauma or abuse in early childhood (He defines trauma as: accidents, painful medical procedures, or life changing emotional events; but by far the most common traumatic experience is some form of abuse such as physical or sexual abuse or serious neglect.):

If the child comes into a world with trauma of any kind, the higher regions of the brain grow smaller affecting the child’s ability to learn and fully understand the world other than how to survive by being ever vigilant of possible harm. 

And Dr. Ziegler asserts that there is hope, even with abused or neglected children:

The brain is made up of networks of neurons (brain cells) that communicate with each other. If mommy is a caring, loving, nurturing experience for the infant, a strong neuro-network develops that says ‘mommy is good.’ If mommy is self-absorbed, unresponsive to the child’s needs when they cry and physically abusive to the child, an even stronger neuro-network develops that says ‘mommy is to be avoided’ to support survival. So what? To an abused child, mommy can be any adult in the role of care provider, which may include foster parent, adoptive parent, teacher, grandparent, etc. The reason attachment is a common problem with many abused children and children in a foster or adoptive home should be clear. The goal must be to develop new neuro- networks that have to do with safety, predictability, caring, and the child’s physical and emotional needs getting met. Remember the brain literally changes with every experience. It will continue to adapt in your positive, nurturing home regardless of how serious past abuse has been. Yes, Virginia, there is hope! 

Some other articles of interest:

See all of the resources available here –  http://www.jaspermountain.org/publications_resources.html

Darrell Bock Panel – Raising Children in a Sex-Saturated Society (Dallas Seminary)

girls-at-computer

Dr. Darrell Bock, Dr. Gary Barnes, Dr. Chip Dickens and Debbie Wade discuss sexuality and the family, focusing on advice to Christian parents raising children in a sex-saturated culture.
http://www.dts.edu/thetable/play/rais…

00:28 Dr. Barnes, Dr. Dickens and Debbie Wade introduce themselves

04:44 The church and a biblical view of sexuality
http://www.dts.edu/thetable/play/rais…

13:13 Tips for raising Christian children in a sex-saturated culture
http://www.dts.edu/thetable/play/rais…

23:45 Advice to single parents raising children while dealing with dysfunction

32:05 Tips for raising teenagers in a sex-saturated culture
http://www.dts.edu/thetable/play/rais…

VIDEO by dallasseminary Published on Aug 5, 2013

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari