RVE: Marius Bogdan, revolutionar, impuscat in timpul Revolutiei + VIDEO 17 decembrie 89, Timisorenii incepeau sa scrie cu sange istoria Revolutiei

romanian_revolution_1989_1

FOTO Wikipedia

La ordinea zilei – Revolutia anti-comunista

care a inceput la Timisoara in 1989

Interviu pe traseul Revolutiei de la Timisoara, impreuna cu Marius Bogdan, revolutionar, impuscat in timpul Revolutiei.

Dialog Ioan Ciobota (RVE Timisoara) si unul dintre participantii  Revolutiei din 1989, a fost si impuscat in picior, Marius Bogdan, aflati pentru interviu in Pata Sinaia din Timisoara, locul de unde a inceput revolutia pentru Marius Bogdan.

Marius Bogdan povesteste despre scenele de groaza care nu a crezut ca le va vedea vreo data, la minutul 20.

La ordinea zilei – Revolutia anti-comunista

care a inceput la Timisoara in 1989 (Partea 2)

Ioan Ciobota continua traseul cu revolutionarul Marius Bogdan prin Timisoara spre prefectura, spre podul Decebal, spre Parcul Poporului, acolo unde a fost impuscat. Acesta este locul unde a fost armata si securitatea si a tras in plin in multime. Cam pe la minutul 10, Marius Bogdan povesteste scenele de groaza a mortilor pe care i-a vazut si care i-au fost greu sa le uite.

17 decembrie ’89: Timisorenii incepeau

sa scrie cu sange istoria Revolutiei

Reclame

Petru Dugulescu: Revolutia din 1989 – Componenta spirituala a revolutiei romane anticomuniste

Peter_Dugulescu

Calea Adevarul si Viata – Revolutia din 1989, este o emisiune filmata in 2002, avandu-l ca invitat pe pastorul Petru Dugulescu, cel ce a condus zeci de mii de romani in rugaciunea Tatal Nostru in decembrie 1989 in Timisoara. Tema emisiunii este componenta spirituala a revolutiei romane anticomuniste.

Pro Reîntregirea FamilieiDe ce DECEMBRIE 16?

Iata de ce, aici in acest video: un video foarte important de urmarit mai ales de la minutul 20 ca sa stiti exact cum de fapt a izbucnit revolutia si de ce!

PRF: „Revolutia a fost minunea sau efectul genunchilor tociti pana la sange al crestinilor ce au luptat pe frontul cel mai important in prealabil – in post si rugaciune!

Doina Cornea: „A fost mai mult decat o revolutie, a fost un miracol al lui Dumnezeu!”

Petru Dugulescu:
„Pt ca revolutie in termenii seculari este aceea cand o clasa sociala inarmata cu arme de lupta, cu lider, se ridica impotriva altei clase care se afla la putere ca sa preia puterea prin violenta, varsare de sange. Ori cei ce au facut Revolutia din ’89, n-au avut nici pistoale, nici mitraliere, nici tancuri, nici munitie, nici lideri. Au avut lumanari, rugaciuni si cantece. Iar ceilalti au avut tancuri, soldati, armata, securisti, au deschis focul pe 17, au indoliat Timisoara, au insingerat-o, si apoi cateva zile, au impuscat, au ucis oameni fara mila. Ei au avut putere, au folosit forta bruta si au pierdut pana la urma.
AICI E MIRACOLUL! Aia cu tancurile si cu munitia au pierdut, si aia cu lumanari si cu rugaciuni au castigat. Asta-i miracolul romanesc al anului 1989.”

Dupa ce s-au rugat asa de multi in masa umpluti de dragostea patriotica, altruista de semeni si popor si urmasi, s-a strigat cu puterea vuietului unor ape mari involburate: EXISTA DUMNEZEU si s-a cantat cantarea lui Ioanid:

Nu, nu suntem un vis, o intimplare,
un lut de sine insusi framintat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne ‘nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
N-ar fi simtit in veci de veci tarina
Surisul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapinul mina
sa umple-n noi de simtamint fintina-
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne ‘ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea In fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traiti,
cind, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini si iubire.
Iar moartea e un sbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!

Rugandu-ne,
Cantand
Si iubind
AM BIRUIT
si tot asa vom birui si in continuare! Asta-i calea si nicidecum critica infinita si pesimista vesnic negativista!

Conceptul de Mos Craciun si Mos Nicolae – Traditia si miturile Craciunului

pagan-christmas-santa-claus-st-nicholas

Elemente pagane de sarbatori

Conceptul de Mos Craciun si Mos Nicolae

Mos Craciun este un alt exemplu de element pagan in sarbatoarea Craciunului. Mos Craciun este un amalgam din mai multe traditii.

Dar in majoritatea culturilor din lumea intreaga, exista asa numitele „duhuri ale casei”. care supravegheaza caminul si hornul, au grija ca focul sa nu se stinga si ca mancarea sa fie bine preparata, la fel si de caldura din casa ca sa-i rasplateasca pe cei care i-au facut pe plac in decursul anului si sa lase un blestem sau o alta forma de pedeapsa asupra oamenilor care nu l-au multumit.

Conceptul de Mos Craciun are o istorie lunga si controversata. Un numar mare de diverse culturi a contribuit la personajul complex de astazi. Incepand tot in Scandinavia, prima reincarnare a lui Mos Craciun a luat forma lui Odin, zeul pagan al tunetului, un barbat inalt, cu o barba lunga, care traia in padurile nordice, pline de duhuri. Odin traversa cerul in timpul solstitiului de iarna. hotarand cine va muri si cine va prospera. Majoritatea credinciosilor erau infricosati din cauza acestei perioade a anului.

In Anglia, Odin s-a transformat, in sfarsit, in Mos Craciun, care incununat cu crengute de stejar verde, calatorea prin tara imbatandu-se la „festivalurile nebunilor”.

Deseori era insotit de un tap cu coarne, simbolizand in mod ironic pe cei care au respins mantuirea lui Isus Hristos.

Conform traditiilor bisericii de la Roma, un episcop turc pe care-l cheama Nicolae, in secolul 4 detinea puterea in Asia mica. El era cunoscut ca parintele care sprijinea negustorii pe mare. De-a lungul secolelor, a inceput sa se raspandeasca, se spunea ca sfantul Nicolae l-a prins pe diavolul, l-a pus in lanturi, si l-a facut servitorul sau. Recunoscut in diferite culturi ca si Krampus, Beelzebul, sau Zwarte Piet (Petru cel Negru), acest insotitor al sfantului Nicolae este cel mai bine cunoscut sub numele lui german, Knecht Ruprecht. Descris ca o creatura hidoasa cu coarne, servitorul Ruprecht era un personaj sinistru si obscur, care era in contrast cu sfantul Nicolae. Intr-un anumit fel, insotitorul lui Mos Craciun, tapul cu coarne, s-a metamorfozat intr-un drac amenintator cu numele Ruprecht. In timp ce sfantul Nicolae mergea din casa in casa, intreband despre purtarea copiilor, Ruprecht arunca prin horn bomboane si cadouri in incaltamintea copiilor cuminti, care era pusa acolo. De aici am preluat noi traditia de a atarna la Craciun sosete de polita caminului. Daca copilul putea sa recite sfantului Nicolae o poezie sau sa-si demonstreze dibacia, primea un dar, dar daca nu putea sa-si aminteasca nici o poezie sau daca a fost rau, ea sau el primea o lovitura cu nuiaua sau cu biciul. Ruprecht purta si un sac mare pe care-l folosea deseori pentru a lua copiii care au fost foarte obraznici.

Traditia si miturile Craciunului

In emisfera de Nord, in a doua parte a lunii decembrie, zilele au cea mai scurta durata, iar noptile cea mai lunga. Pentru lumea pagana aceasta este cea mai potrivita perioada a anului ppentru celebrarea si practicarea lucrarilor intunericului. Calendarul pagan numeste aceasta perioada solstitiul de iarna. Traditiile de Craciun din zilele noastre au inceput in timpul petrecerilor pagane de iarna din perioada precrestina, organizate de oamenii din nordul Scandinaviei. Pentru a-l onora pe Jul, zeul pagan, al sexului si fertilitatii, in luna decembrie era organizata opetrecere de 12 zile. Unui bustean mare, considerat ca fiind idol, i se dadea foc si era mentinut 12 zile. In fiecare zi era ars ca jertfa un om sau un animal. Distractii salbatice si nebunesti insoteau sacrificiile zilnice, in timp ce participantii beti se straduiau din rasputeri sa contacteze duhurile.

La o departare de mii de kilometri, in Roma precrestina, participantii la sarbatoare isi omagiau zeii in timpul solstitiului de iarna. Traditiile vrajitoresti sustin ca un anumit numar de zei pagani s-au nascut in aceasta perioada, de exemplu: Dionisos, Atis si Baal, zeul masculin principal al fertilitatii si depravarii.

Se spunea ca un alt dumnezeu pagan din Persia, numit Mithra, s-a nascut chiar in data de 25 decembrie. Mithra era zeul soarelui invincibil, zeul luminii dintre cer si pamant, proslavit in acea vreme de un cult roman cu multa influenta. Nasterea lui simboliza sfarsitul noptilor lungisi reintoarcerea la dominatia soarelui. In timpul sarbatorii de o luna de zile, din perioada solstitiului de iarna toate tribunalele din Roma erau inchise. Era permis orice fel de crima: domina homosexualitatea, travestirea si desfraul necontrolat. Ordinea Romei era perturbata. Chiar si copiilor li se permitea sa participe la orgiile de betie, care erau parte componenta a sarbatorii.

In anul 270 d.H. imperatorul roman, Aurelian, a oficializat sarbatoare punand de o parte saptamana dintre 17-24 decembrie, care culmina cu oferirea cadourilor in ziua de 25 decembrie pentru a celebra nasterea zeului soarelui. Aceasta orgie romana le intrecea pe toate si mai tarziu a devenit cunoscuta sub denumirea de Saturnalia, in onoarea zeului Saturn, zeul excesului.

Invadand Marea Britanie, soldatii romani au adus cu ei traditiile lor pagane si desfranate. Inradacinandu-se in Anglia, saturnalia a devenit cunoscuta sub denumirea de „festivalul nebunilor” condus de domnul dezmatului.

In sec. 4 guvernul a sanctionat biserica de la Roma incapabila sa stopeze cresterea numarului de traditii pagane si care a ales sa le introduca in asa numitul „crestinism oficial”. Biserica a crezut ca astfel va atrage la ea mai multi pagani.

Pana in perioada aceasta ziua de nastere a lui Isus Hristos, Mesia evreilor, nu se sarbatorea deloc. Totusi, ignorand Scripturile care spuneau ca, probabil, nasterea n-a avut loc iarna, biserica a produs confuzie in istoria biblica si a facut ca ziua nasterii lui Isus sa coincida cu cea a zeului pagan, Mithra. Astfel, data nasterii zeului Soarelui a devenit acuma ziua nasterii Fiului lui Dumnezeu si o incalcare a Cuvantului.

La jumatatea sec. 19 bisericile din America au fost ultimele care au opus rezistenta in razboiul impotriva validarii Craciunului. In sfarsit, lupta a incetat, datorita eforturilor Societatii Americane a scolilor duminicale, care a inceput sa organizeze niste programe de Craciun pentru copii ca modalitate de a umple bancile din biserica. Societatea sustinea ca reconstituirea Craciunului e o posibilitate de a vorbi copiilor despre nasterea lui Isus Hristos. De asemenea, ei ofereau cadouri si dulciuri copiilor ca mijloc de a momi familiile lor si ed a le face sa accepte sarbatoarea, in ciuda istoriei si a radacinilor evident pagane. Totusi, lucrarea celui mai cunoscut scriitor englez, Charles Dickens, scrisa in 1843 si avand un subiect fantomatic, „Cantec de Craciun”, a inradacinat pentru totdeauna sarbatoarea Craciunului in inimile americanilor. Romanul lui Dickens, indragit in intreaga lume, a facut ca ospaturile pagane de Craciun, pomii stralucitori, vitrinele sclipitoare si caldura caminului familial sa fie irezistibile pentru cei care doreau sa sarbatoreasca Craciunul. Venind in America in 1867 pentru a promova opera sa, Charles Dickens a avut un impact enorm asupra teatrelor, in timp ce-si citea povestirea in fata publicului inflacarat pe scenele intregii tari. „Cantecul de Craciun” a retinut atentia intregii Americi si a distrus si ultimele incercari de a opri evolutia Craciunului.

In 1875 puritanii au fost invinsi si in 1890 toate statele americane au votat pentru legalizarea Craciunului.

Jan Hus, Ars pe rug – John Huss, Story of a Martyr

VIDEO by Christian Sermons

CINE A FOST JAN HUS

Jan Hus (1369 -1415) a fost un teolog reformator ceh, născut la Husinec, Boemia, ars pe rug pentru ideile sale anti-papale. Prin scrierile sale, Jan Hus a contribuit mult la dezvoltarea limbii cehe literare.

Studii și activitate

jan_husTatăl lui Jan Hus a fost cărăuș. Cu toate că provine dintr-o familie modestă, Jan Hus urmează Școala Latină in Prahatice și studiază din anul 1386 în Praga la Universitatea Karl, obținând la absolvirea studiului gradul de „Magister Artium”. Ca profesor, a predat limba cehă literară și a stabilit reguli de scriere.

Prin intermediul lui Hieronymus din Praga, Jan Hus a cunoscut operele profesorului de teologie din Oxford, John Wycliff, de care a fost influențat. Nobili cehi după căsătoria sorei regelui Wenzel, Ana de Bohemia, cu Richard al II-lea al Angliei în (1382) aduc la Praga opere de-a lui John Wycliff,acestea fiind opere teologice și o critică la adresa clerului din Anglia care era solicitat să renunțe la bogăția lumească și la puterea politică, reîntorcându-se la viața modestă și morală. Jan Hus studiază teologia în 1400 și devine preot în 1401, ajungând decanul Facultății de Filozofie. În 1402 devine profesor cu funcția de rector la Universitatea din Praga unde a predat teologie și filozofie 1409 – 1410. Jan Hus a reușit să-l convingă pe regele Wenzel să aprobe Decretul Kuttenberg care admite majoritatea cehilor la Universitatea Karl (Carol). Astfel, prin acest decret se întărea poziția cehă în raport cu germanii la Universitatea din Praga.

Influența sa ca preot și predicator

Din 1402 predicile lui în Capela Betlehem din Praga sunt în limba cehă, la fel și cântecele corale din timpul slujbei. Jan Hus devine foarte popular, fiind și preotul reginei Sophie. Hus a predicat o viață severă, morală și plină de virtuozitate, condamnând ușurința, luxul și moda. Aceste opinii au determinat nemulțumirea printre meseriașii și negustorii care trăiau de pe urma acestor excese.

Înfluențat de tezele lui Wyclif, Jan Hus critică lăcomia și viața de desfrâu a clerului, proprietățile și avuțiile lumești ale bisericii. A luptat neobosit și înflăcărat pentru reformarea bisericii, a militat pentru libertatea gândirii, și introducerea limbii cehe în slujbele bisericești, recunoscând numai Biblia ca o autoritate supremă în credința creștină. Jan Hus nu a acceptat teza conform căreia Papa ” nu greșește”.

Aflând de conținutul predicilor lui, în anul 1408 episcopul din Praga îi suspendă dreptul de a predica și îi interzice slujbele religioase. Jan Hus nu respectă aceste interdicții iar în predicile sale critică mai departe Papa și clerul bisericesc, reușind într-un timp scurt să obțină simpatia majorității populației din Boemia.

Pentru a obține sprijin, Episcopul din Praga îl recunoaște pe papa Alexandru al V-lea și astfel obține o „Bulă papală” (9 mai 1410) prin care se pretinde să fie înmânate lucrările lui Wyclif episcopului și sunt înterzise propagarea și predicile în afara bisericii. Din ordinul episcopului, sunt arse peste 200 din manuscrisele lui Wyclif. Jan Hus este denunțat Romei. Reprezentanți a lui Hus la Roma au încercat zadarnic să apere ideilor sale.

În 1410 Papa Ioan al XXIII-lea îl excomunică pe Jan Hus iar în 1411 el este alungat din Praga, ceea ce a provocat nemulțumiri și revolte în oraș. Prin protejarea lui de către rege și datorită revoltelor populare, Jan Hus poate predica încă un an. El condamnă cruciadele și bula papală prin care iertarea păcatelor se realiza plătind bani bisericii. În cele din urmă, Jan Hus este nevoit să se refugieze în afara orașului.

Jan Hus și sentimentul național

În acel timp Boemia aparținea ca „Territorium” de Sfântul Imperiu Romano-Catolic și avea o populație numeroasă (majoritară) de naționalitate cehă. Predicile lui Jan Hus au fost interpretate drept atacuri la adresa clerului german în special și a germanilor în general. Tensiunea dintre naționalitățile germane și cehe se amplifică, când 1000 de studenți și mulți profesori germani părăsesc Praga după aprobarea în 1409 a „Decretului Kuttenberg” și stabilesc „Universitatea Leipzig”, ceea ce a lezat prestigiul Universității din Praga, renumită în Europa din acea perioadă. Deoarece Hus își ținea predicile reformatoare bisericești în strânsă legătură cu revendicări naționale cehe, asta i-a făcut mulți dușmani atât în rândurile elitei politice germane cât și la Scaunul Papal. Astfel că în 1411, deși era rector la Universitatea Pragheză, Jan Hus este excomunicat de (Contra-)Papa Johannes al XXIII-lea și nevoit să fugă din Praga.

Jan Hus s-a refugiat (1412-1414) în Ziegenburg în Boemia de sud și în cetatea Krakovec din Boemia centrală. În perioada refugiului său, Jan Hus a scris mai multe lucrări în limba cehă, realizând o limbă literară cehă, contribuind la traducerea Bibliei și a Vechiului Testament (1413) în lucrarea Postila. Atunci când Papa Ioan al XXIII-lea pornește o nouă cruciadă împotriva orașului Neapole și promite iertarea păcatelor celor care participă la această cruciadă, Jan Hus critică această activitate iar la Praga izbucnesc revolte noi. Jan Hus străbate Boemia ca predicator iar mase mari de cehi i se alătură. Concret Hus revendica separarea bisericii cehe de biserica Regatului German (în Sf.Imp.R.-Cat. era și un rege german alături de împărat) și drepturi mai largi în folosirea limbii cehe.

Consiliul din Konstanz

Locul de detenție în Konstanz- Jan Hus in anul 1414

Jan Hus în fața Consiliului din Konstanz

Arderea pe rug a lui Jan Hus (Spiezer Chronik, 1485)

În 1413, Jan Hus scrie lucrarea De Ecclesia (Despre Biserică), prin care își exprimă părerea sa despre ierarhia bisericească. Jan Hus susține că numai Isus poate să fie călăuzitor și conducător în credință. Această afirmație este citată de acuzatorii lui la Konstanz (pe malul lacului Boden) din (Germania și Elveția), la procesul lui Jan Hus. Regele german Sigismund i-a asigurat lui Jan Hus drum liber la dus și întors, promisiune atestată la 18 octombrie 1414 printr-o scrisoare oficială. Jan Hus s-a hotărât să-și prezinte ideile sale în fața reprezentanților clerului și să se apere singur. La data de 3 noiembrie 1414, Jan Hus sosește în Konstanz unde este imediat arestat, primind locuința unui prelat bisericesc. După arestare, Regele Sigismund a amenințat că părăsește consiliul și a fost eliberat din funcția sa după ce a susținut că afirmațiile lui Jan Hus sunt în competența bisericească. Jan Hus a fost încarcerat în cetatea Gottlieben pe Rin a episcopului din Konstanz, unde a fost înfometat și legat în lanțuri la un perete în apropierea gropii cu fecale. La 4 mai 1415 Consiliul îl excomunică John Wyclif, lucrările sale au fost arse; dat fiind că Wyclif a murit 30 de ani în urmă, osemintele lui sunt condamnate să fie arse. Jan Hus este adus la mânăstirea franciscană pe 5 iunie 1415 unde va petrece ultimele sale săptămâni de viață. Jan Hus a fost dus la Refektorium unde este interogat (5 – 8 iunie 1415). Jan Hus are ocazia să-si apere ideile și se pretinde numai retragerea și dezmințirea a tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el refuză în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus este condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale.

La aceași dată Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenușa sa fiind împrăștiată în Rin. Astăzi, o piatră funerară amintește locul execuției. Execuția lui Jan Hus s-a făcut sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), mai târziu Prinț von Brandenburg, strămoșul regilor prusaci din familia Hohenzollern. În scrisoarea lui de rămas bun către prieteni, Jan Hus scrie: „Mă bucură faptul că totuși a trebuit să citească cărțile mele și că, în speranța că vor găsi ceva necurat, le-au citit mai sârguincios ca și Sfânta Scriptură.”

Execuția lui Hus și prigoana declanșată împotriva adepților săi a fost una din cauzele directe ale declanșării războaielor Husite(1419 – 1436).

WIKIPEDIA

Happy Reformation Day – October 31, 1517: The Bible and Martin Luther

 

English Bible History

Martin Luther

Martin Luther had a small head-start on Tyndale, as Luther declared his intolerance for the Roman Church’s corruption on Halloween in 1517, by nailing his 95 Theses of Contention to the Wittenberg Church door. Luther, who would be exiled in the months following the Diet of Worms Council in 1521 that was designed to martyr him, would translate the New Testament into German for the first time from the 1516 Greek-Latin New Testament of Erasmus, and publish it in September of 1522. Luther also published a German Pentateuch in 1523, and another edition of the German New Testament in 1529. In the 1530’s he would go on to publish the entire Bible in German. Martin Luther (November 10, 1483 – February 18, 1546) was a Christian theologian and Augustinian monk whose teachings inspired the Protestant Reformation and deeply influenced the doctrines of Protestant and other Christian traditions.

Martin Luther was born to Hans and Margaretha Luder on 10 November 1483 in Eisleben, Germany and was baptised the next day on the feast of St. Martin of Tours, after whom he was named. Luther’s call to the Church to return to the teachings of the Bible resulted in the formation of new traditions within Christianity and the Counter-Reformation in the Roman Catholic Church, culminating at the Council of Trent.His translation of the Bible also helped to develop a standard version of the German language and added several principles to the art of translation. Luther’s hymns sparked the development of congregational singing in Christianity. His marriage, on June 13, 1525, to Katharina von Bora, a former nun, began the tradition of clerical marriage within several Christian traditions.

Portraits of Hans and Margarethe Luther by Lucas Cranach 1527

Luther’s early life

Martin Luther’s father owned a copper mine in nearby Mansfeld. Having risen from the peasantry, his father was determined to see his son ascend to civil service and bring further honor to the family. To that end, Hans sent young Martin to schools in Mansfeld, Magdeburg and Eisenach. At the age of seventeen in 1501 he entered the University of Erfurt. The young student received his Bachelor’s degree after just one year in 1502! Three years later, in 1505, he received a Master’s degree. According to his father’s wishes, Martin enrolled in the law school of that university. All that changed during a thunderstorm in the summer of 1505. A lightening bolt struck near to him as he was returning to school. Terrified, he cried out, „Help, St. Anne! I’ll become a monk!” Spared of his life, but regretting his words, Luther kept his bargain, dropped out of law school and entered the monastery there.

Luther’s struggle to find peace with God

Young Brother Martin fully dedicated himself to monastic life, the effort to do good works to please God and to serve others through prayer for their souls. Yet peace with God escaped him. He devoted himself to fasts, flagellations, long hours in prayer and pilgrimages, and constant confession. The more he tried to do for God, it seemed, the more aware he became of his sinfulness.

Johann von Staupitz, Luther’s superior, concluded the young man needed more work to distract him from pondering himself. He ordered the monk to pursue an academic career. In 1507 Luther was ordained to the priesthood. In 1508 he began teaching theology at the University of Wittenberg. Luther earned his Bachelor’s degree in Biblical Studies on 9 March 1508 and a Bachelor’s degree in the Sentences by Peter Lombard, (the main textbook of theology in the Middle Ages) in 1509. On 19 October 1512, the University of Wittenberg conferred upon Martin Luther the degree of Doctor of Theology.

Martin Luther’s Evangelical Discovery

The demands of study for academic degrees and preparation for delivering lectures drove Martin Luther to study the Scriptures in depth. Luther immersed himself in the teachings of the Scripture and the early church. Slowly, terms like penance and righteousness took on new meaning. The controversy that broke loose with the publication of his 95 Theses placed even more pressure on the reformer to study the Bible. This study convinced him that the Church had lost sight of several central truths. To Luther, the most important of these was the doctrine that brought him peace with God.

With joy, Luther now believed and taught that salvation is a gift of God’s grace, received by faith and trust in God’s promise to forgive sins for the sake of Christ’s death on the cross. This, he believed was God’s work from beginning to end.

Luther’s 95 Theses

On Halloween of 1517, Luther changed the course of human history when he nailed his 95 Theses to the church door at Wittenberg, accusing the Roman Catholic church of heresy upon heresy. Many people cite this act as the primary starting point of the Protestant Reformation… though to be sure, John Wycliffe, John Hus, Thomas Linacre, John Colet, and others had already put the life’s work and even their lives on the line for same cause of truth, constructing the foundation of Reform upon which Luther now built. Luther’s action was in great part a response to the selling of indulgences by Johann Tetzel, a Dominican priest. Luther’s charges also directly challenged the position of the clergy in regard to individual salvation. Before long, Luther’s 95 Theses of Contention had been copied and published all over Europe.

Here I Stand

Luther’s Protestant views were condemned as heretical by Pope Leo X in the bull Exsurge Domine in 1520. Consequently Luther was summoned to either renounce or reaffirm them at the Diet of Worms on 17 April 1521. When he appeared before the assembly, Johann von Eck, by then assistant to the Archbishop of Trier, acted as spokesman for Emperor Charles the Fifth. He presented Luther with a table filled with copies of his writings. Eck asked Luther if he still believed what these works taught. He requested time to think about his answer. Granted an extension, Luther prayed, consulted with friends and mediators and presented himself before the Diet the next day.

Meeting of the Diet (assembly) of the Holy Roman Empire at Worms, Germany, in 1521, where Martin Luther defended his Protestant principles and was excommunicated

When the counselor put the same question to Luther the next day, the reformer apologized for the harsh tone of many of his writings, but said that he could not reject the majority of them or the teachings in them. Luther respectfully but boldly stated, „Unless I am convinced by proofs from Scriptures or by plain and clear reasons and arguments, I can and will not retract, for it is neither safe nor wise to do anything against conscience. Here I stand. I can do no other. God help me. Amen.„On May 25, the Emperor issued his Edict of Worms, declaring Martin Luther an outlaw.

Luther in Exile at the Wartburg Castle

The room in Wartburg where Luther translated the New Testament into German. An original first edition of the translation is kept under the case on the desk.

Luther had powerful friends among the princes of Germany, one of whom was his own prince, Frederick the Wise, Elector of Saxony. The prince arranged for Luther to be seized on his way from the Diet by a company of masked horsemen, who carried him to the castle of the Wartburg, where he was kept about a year. He grew a wide flaring beard; took on the garb of a knight and assumed the pseudonym Jörg. During this period of forced sojourn in the world, Luther was still hard at work upon his celebrated translation of the Bible, though he couldn’t rely on the isolation of a monastery. During his translation, Luther would make forays into the nearby towns and markets to listen to people speak, so that he could put his translation of the Bible into the language of the people.

Although his stay at the Wartburg kept Luther hidden from public view, Luther often received letters from his friends and allies, asking for his views and advice. For example, Luther’s closest friend, Philipp Melanchthon, wrote to him and asked how to answer the charge that the reformers neglected pilgrimages, fasts and other traditional forms of piety. Luther’s replied: „If you are a preacher of mercy, do not preach an imaginary but the true mercy. If the mercy is true, you must therefore bear the true, not an imaginary sin. God does not save those who are only imaginary sinners. Be a sinner, and let your sins be strong, but let your trust in Christ be stronger, and rejoice in Christ who is the victor over sin, death, and the world. We will commit sins while we are here, for this life is not a place where justice resides. We, however, says Peter (2. Peter 3:13) are looking forward to a new heaven and a new earth where justice will reign.” [Letter 99.13, To Philipp Melanchthon, 1 August 1521.]

Martin Luther’s German Bible

1529 Luther New Testament: The Oldest Printed German N.T. Scripture

Martin Luther was the first person to translate and publish the Bible in the commonly-spoken dialect of the German people. He used the recent 1516 critical Greek edition of Erasmus, a text which was later called textus receptus. The Luther German New Testament translation was first published in September of 1522. The translation of the Old Testament followed, yielding an entire German language Bible in 1534.

Luther is also know to have befriended William Tyndale, and given him safe haven and assistance in using the same 1516 Erasmus Greek-Latin Parallel New Testament that had been the source text for his German New Testament of 1522, as the trustworthy source text for Tyndale’s English New Testament of 1525-26.

Luther’s Writings

The number of books attributed to Martin Luther is quite impressive. However, some Luther scholars contend that many of the works were at least drafted by some of his good friends like Philipp Melanchthon. Luther’s books explain the settings of the epistles and show the conformity of the books of

1523 Luther Pentateuch: The Oldest Printed German Scripture

the Bible to each other. Of special note would be his writings about the Epistle to the Galatians in which he compares himself to the Apostle Paul in his defense of the Gospel. Luther also wrote about church administration and wrote much about the Christian home.

Luther’s work contains a number of statements that modern readers would consider rather crude. For example, Luther was know to advise people that they should literally “Tell the Devil he may kiss my ass.” It should be remembered that Luther received many communications from throughout Europe from people who could write anonymously, that is, without the specter of mass media making their communications known. No public figure today could write in the manner of the correspondences Luther received or in the way Luther responded to them. Luther was certainly a theologian of the middle-ages. He was an earthy man who enjoyed his beer, and was bold and often totally without tact in the blunt truth he vehemently preached. While this offended many, it endeared him all the more to others.

He was open with his frustrations and emotions, as well. Once, when asked if he truly loved God, Luther replied “Love God? Sometimes I hate Him!” Luther was also frustrated by the works-emphasis of the book of James, calling it “the Epistle of Straw, and questioning its canonicity. Also irritated with the complex symbolism of the Book of Revelation, he once said that it too, was not canon, and that it should be thrown into the river! He later retracted these statements, of course. Luther was a man who was easily misquoted or taken out of context. While a brilliant theologian, and a bold reformer, he would not have made a good politician. But then, he never aspired to any career in politics.

Luther’s 1534 Bible.

Martin Luther and Judaism

Luther initially preached tolerance towards the Jewish people, convinced that the reason they had never converted to Christianity was that they were discriminated against, or had never heard the Gospel of Christ. However, after his overtures to Jews failed to convince Jewish people to adopt Christianity, he began preaching that the Jews were set in evil, anti-Christian ways, and needed to be expelled from German politics. In his On the Jews and Their Lies, he repeatedly quotes the words of Jesus in Matthew 12:34, where Jesus called them „a brood of vipers and children of the devil”

Katharina von Bora, Luther’s wife (1523), by Lucas Cranach the Elder, 1526

Luther was zealous toward the Gospel, and he wanted to protect the people of his homeland from the Jews who he believed would be harmful influences since they did not recognize Jesus as their Saviour. In Luther’s time, parents had a right and a duty to direct their children’s marriage choices in respect to matters of faith. Likewise, Luther felt a duty to direct his German people to cling to the Jesus the Jews did not accept. It should be noted that church law was superior to civil law in Luther’s day and that law said the penalty of blasphemy was death. When Luther called for the deaths of certain Jews, he was merely asking that the laws that were applied to all other Germans also be applied to the Jews. The Jews were exempt from the church laws that Christians were bound by, most notably the law against charging interest.

Martin Luther’s Death

Martin Luther escaped martyrdom, and died of natural causes. His last written words were, „Know that no one can have indulged in the Holy Writers sufficiently, unless he has governed churches for a hundred years with the prophets, such as Elijah and Elisha, John the Baptist, Christ and the apostles… We are beggars: this is true.

photos and story (via) Wikipedia and www.greatsite.com

ENGLISH HISTORY – ENGLISH Spelling

a-history-of-english-foto-university-of-oregonMore English History4.4.1. The Great Vowel Shift

4.4.2. English Spelling

4.4.3. Summary of English History


4.4.1. The Great Vowel Shift

The Great Vowel Shift is perhaps the most significant sound change in the history of the English language. During the late Middle English period, most English vowels shifted their pronunciation. For example, in the early Middle English periodbefore the Great Vowel Shift, the vowel in the word „moon” was pronounced [o]; it sounded like our modern word „moan.” Today the vowel in „moon” is pronounced [u]. So the name of the earth’s satellite shifted it’s pronunciation from[mon] to [mun]. If we visual this shift in terms of the phonetics chart for vowels which we studied in Unit 2, we could say that English vowels shifted up the chart. The high vowels „popped off” the chart and became diphthongs. (Notice that the Great Vowel Shift did NOT involve a front / back vowel change. This means it is strikingly different from ablaut, which also affected vowels.)

 

The Great Vowel Shift would probably be just an historical curiosity if it weren’t for the fact that the first printing press opened in London in 1476, right in the middle of the shift!

Before the printing press was invented, the words in handwritten texts had been spelled according to the dialect of the scribe who wrote them. However, book production was slow and few people could read in any case. The early printers used the older spellings which Middle English scribes had used. They didn’t understand the significance of the pronunciation changes that had just gotten well underway. By the time the vowel shift was complete (about 100 years from start to finish), hundreds of books had been printed with the older spellings. The new high volume of book production combined with increasing literacy proved to be powerful forces against spelling change. As a consequence, many spellings have become „fixed” to the Middle English pronunciation, rather than the modern ones, and we still spell the word for the earth’s satellite as „moon.

 

4.4.2. English Spelling

English is often said to have an unpredictable or chaotic spelling system. Although things are probably not a bad as some claim, the high frequency words with irregular spellings does promote the impression that there is little correspondence between sound and spelling. This reasons for the irregularities are mainly historical:

  • Spelling problems began in the Old English period. English scribes borrowed the Latin alphabet, which had 23 letters, and tried to apply it to a language with nearly 40 different sounds. Their solution was often to use combinations of letters to indicate single sounds. So, the letter „t” represented the [t] sound except when it was followed by „h„.
  • After the Norman conquest, few documents were written in English. Those that were were written by scribes trained to write Latin and French. They use the symbols with the sound values that they were familiar with, not the ones that English scribes had used previously. For example, the letter „c” was used by French scribes to indicates the sound [s] (in words like mice and grace), rather than to spell the [k] sound (as English scribes had done).
  • As discussed above, the printing press was introduced to England during the Great Vowel Shift. Books were printed using old spellings, despite the fact that the pronunciation of words was changing rapidly. By the time anyone noticed, spellings were fixed at the older pronunciation.
  • English has borrowed from a variety of languages and in some cases writers have adopted the foreign spelling as well as the word itself.

Political groups have lobbied for spelling reform since at least the middle of the 16th century, so far with little success. Apparently, the benefits of a consistent spelling system are far outweighed by the high cost of retraining everyone.

SURSA -pages.uoregon.edu/l150web/weblec4.4.html 

4.4.3. English History Summary…

Sărbătorile evreiești încep în Israel – care e rolul șofarului?

shofar-jerusalem

Sunetul șofarului ne spune ceva, ne reamintește de ceva. Ne reamintește de crearea lumii, de venirea lui Mesia într-o zi, de instaurarea împărăției Sale pe pământ.

Intrăm într-o perioadă specială de sărbători biblice. Aceste zile sfinte încep cu Rosh Hashanah (Septembrie), noul an tradițional evreiesc și includ Yom Kippur, Ziua Ispășirii (Septembrie). Biblia ne arată că nu e vorba doar de simbolism în această perioadă. Rosh Hashanah înseamnă „capul anului”, anul nou. Dar din punct de vedere biblic, e mult mai mult decât atât.

În cartea Leviticul, este numit Yom Terua, Ziua Trâmbițelor, sau a Judecății. Singurul lucru poruncit de Rosh Hashanah e să auzim sunetul de șofar. Toată lumea merge la sinagogă pentru a auzi sunetul șofarului.

E ceva pentru sufletul oamenilor. Sunetul pătrunzător al șofarului are menirea de a reaminti ascultătorilor să se pocăiască de păcate și să se împace cu frații și surorile lor. Rabinii spun că împăcarea cu Dumnezeu și cu oamenii duce la înfrângerea dușmanului.

Șofarul e un instrument muzical făcut din corn de berbece. Acesta este cel mai vechi instrument muzical. Evreii ortodocși sunt credincioși în a asculta sunetul de șofar de anul nou, Ziua Judecății.
Ca parte a unei afaceri a două familii, Ellie Reebok e a treia generație de confecționeri de șofare.
Le șlefuim, le lustruim și le creăm un orificiu pentru suflat. Pare un proces rapid, însă e rodul unei experiențe îndelungate și s-a lucrat mult de mână pentru că fiecare corn are dimensiuni și grosimi diferite.
Trebuie să fii experimentat pentru a face un șofar bun. Cornul de berbece e folosit ca șofar în mod tradițional fiindcă, atunci când Avraam a ales să-l jertfească pe Isaac, Dumnezeu i-a arătat un berbec care să ia locul fiului său.
Toate tipurile de corn de animal sunt potrivite, cu excepția celui de vacă.
Asta fiindcă poporul evreu nu dorește să-I amintească Domnului de momentul în care s-au închinat vițelului de aur.

Nu sunt doar diferite tipuri și mărimi de corn, ci sunt și trei tipuri de sunete diferite. Din șofar se suflă în sinagogi și la Zidul Plângerii, în fiecare dimineață, timp de o lună, înaintea sărbătorii, pentru a da vreme suficientă pentru pocăință.

Știm cu toții că avem nevoie să ni se reamintească deseori ca să ne pocăim și să ne gândim la lucrurile lui Dumnezeu. E ca o alarmă pentru suflet.
Reebok spune că nu doar evreii sună din șofar – Trimitem șofare în toată lumea, la evrei, la creștini, la mesianici, la evanghelici.

Rosh Hashanah e sărbătoarea din luna a șaptea, însă, în tradiția evreiască, ea reprezintă anul nou. La încoronarea regilor Israelului, se suna din șofare. Ele anunțau învestirea noului împărat sau sosirea lui.
În lumea creștină, se suflă din șofar în tot timpul anului, însă în tradiția evreiască, asta se întâmplă doar de câteva ori pe an, în timpul lunii Elul și de Rosh Hashanah.
Boaz Michael, fondator al „First Fruits of Zion”, spune că aceasta e o prefigurare pentru cei care cred în Isus.

Sunetul șofarului ne spune ceva, ne reamintește de ceva. Ne reamintește de crearea lumii, de venirea lui Mesia într-o zi, de instaurarea împărăției Sale pe pământ. Șofarul ne reamintește de toate aceste lucruri și ne vorbește în fiecare zi, când auzim acel sunet.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 148 – octombrie 2016 – ultimele stiri crestine:http://alfaomega.tv/stiri

Războinicii Bibliei – DAVID – arheologi profesionişti au descoperit în Israel locul în care s-au luptat David şi Goliat.

david-foto-gamebible

Stiati că!
Un grup de arheologi profesionişti şi voluntari pretinde că a descoperit în Israel locul în care s-au luptat David şi Goliat.

Deşi dovezile istorice despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 3.000 de ani sunt puţine, arheologii cred că au găsit răspunsul la întrebarea legată de locul în care s-a desfăşurat celebra luptă biblică dintre Goliat din Gat şi David, cel care avea să devină conducătorul regatului unit al lui Israel şi Iuda.

O echipă de arheologi a descoperit la aproximativ 30 de kilometri de Ierusalim un ciob şi alte câteva indicii care, puse cap la cap, ar putea dezvălui mistere nepătrunse până acum de mintea omului modern. Pe această bucăţică de pământ ars, o minte iscusită a aşternut câteva rânduri despre care specialiştii din zilele noastre susţin că descriu lupta dintre doi eroi ai secolului al XI-lea înainte de Hristos. Mărturia datează de aproximativ trei milenii, după cum au arătat testele cu carbon 14 efectuate în anul 2008 la Ierusalim, şi pare că descrie lupta dintre uriaşul Goliat din Gat, filisteanul înalt “de şase coţi şi-o palmă” (aproximativ trei metri), şi păstorul David, viitorul rege al Israelului unit.

David, păstorul neînfricat

“Alegeţi dintre voi un om care să se pogoare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji.” Acestea au fost cuvintele, descrise mai târziu în Biblie (Vechiul Testament, Cartea I a lui Samuel, “Războiul cu Filistenii”), cu care înfricoşătorul luptător, cu “zale cu solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă” (aproximativ 57,5 kilograme), cu “tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri”, a provocat oştile lui Israel la luptă. “Coada suliţei lui (a lui Goliat) era ca un sul de ţesut şi ferul suliţei cântărea şase sute de sicli de fer (6,9 kilograme). Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui.”
Deşi nu era soldat, ci un simplu păstor şi mezinul celui mai bătrân om (al lui Isai) “între ceilalţi oameni”, David s-a oferit să-l slujească pe regele Saul, primul rege peste Israel, acceptând provocarea lui Goliat. Băiatul, “bălan, cu ochi frumoşi şi plăcut la faţă”, bun cântăreţ la harpă, “priceput la vorbă şi bărbat chipeş”, nu s-a temut nici de scutul de aramă pe care uriaşul filistean îl purta pe umăr, nici de coada suliţei ori de fierul acesteia. “Robul tău (al lui Saul) a păscut oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu. (…) Domnul, care m-a izbăvit din ghiara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui Filistean!” Vorbele tânărului David, păstrate până în zilele noastre în Cartea I a lui Samuel din Vechiul Testament, denotă o siguranţă de sine aproape ieşită din comun. Un simplu păstor să ţină piept unui uriaş feroce? Nici soldaţilor israeliţi, nici regelui lor nu le venea să creadă.

Mărturii concrete, fizice despre locul bătăliei nu am avut până în prezent. În Biblie este scris că filistenii şi-au strâns oştile pentru război, şi-au ridicat tabăra între Soco (o cetate a lui Iuda) şi Azeca, la Efes-Damim, iar israeliţii şi-au aşezat tabăra în Valea Terebinţilor. “Filistenii se aşezaseră pe un munte de o parte şi Israel pe un munte de cealaltă parte; doar valea îi despărţea.”

În apropierea oraşului de astăzi Beit Shemesh, se află situl Fortăreţei Elah (Khirbet Qeiyafa, în arabă). Având o suprafaţă de peste două hectare, situl este localizat la 32 de kilometri sud-vest de Ierusalim, pe dealurile care înconjoară Valea Elah. Aceasta era o locaţie strategică din punct de vedere geopolitic, ea aflându-se la confluenţa dintre Filisteea şi zonele de coastă şi regiunea ce lega Ierusalimul de Hebron. Arheologii spun că aici este locul în care David l-a răpus pe Goliat cu o singură piatră şi apoi i-a retezat capul cu sabia filisteanului.

CITITI mai MULT – http://jurnalul.ro/it/stiinta/razboinicii-bibliei-317840.html

via Daniel Cristian Florea

Fiii lui Avraam se intorc in Yerushalaim

evrei https-::www.youtube.com:watch?v=2jot0vZePMQ captura

Un film scurt (limba engleza) care indeamna evreii sa se intoarca in Ierusalim, cu mici secvente bazate pe istorie:

  • la minutul 2:45 – Revolta lui Bar Kohba – Evreii din Iudea vs. Impreiul Roman, Imparatul Adrian. Pierderile evreilor: 580.000 evrei uciși (2/3 populație nebeligerantă), 50 de orașe fortificate și 985 de sate distruse (conform lui Dio Cassius) Citeste mai mult pe Wikipedia 
Perioadă 132135/136
Locație provincia Iudeea
Rezultat Victorie decisivă romană. Romanii masacrează circa 600 000 de evrei și trimit în sclavie majoritatea populației evreiești rămasă în viață {Diaspora (exilul) evreilor}. Provincia Iudeea este redenumităSiria Palestina.
  • la minutul 10, dramatizare, evenimentele anului 1948
  • Statului Israel o contrapondere la imperialismul britanic din zonă. În mai 1948, U.R.S.S. a fost, de altfel, prima țară care a recunoscut Statul Israel.
  • dramatizare, evenimentele anului 1967 – Războiul de Iom Kipur
    traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967)

Filmul este intitulat Silver Linings

Promovarea pedofiliei a ajuns la nivelul cel mai înalt: Parlamentul European

daniel-cohn-bendit-in linie dreapta

Există vreo țară în lume unde un politician proeminent să își expună aventurile sexuale cu copii de până în 6 ani și să fie încă în funcție? Probabil nu – dar Parlamentul European are regulile sale proprii.

Acest politician este Daniel Cohn-Bendit, odată protagonist al revoltelor „studențești” marxiste din Mai 1968 și al Revoluției Culturale care i-a urmat, azi, lider al alianței „Verzilor” și extremei stângi din Parlamentul European („Greens/European Free Alliance”).

În această poziție, Cohn-Bendit a aspirat mulți ani la un rol similar cu cel jucat de Robespierre în timpul Revoluției Franceze – acuzând pe toată lumea pentru orice: pe președintele ceh Vaclav Klaus pentru euroscepticism, pe premierul ungar Viktor Orban pentru că țara sa are o nouă Constituție care protejează familia și menționează pe Dumnezeu etc.

Ce stigmat poartă Cohn Bendit, mai exact? Spre lămurire, reproducem parțial, mai jos, articolul „Onorabilul pedofil Daniel Cohn–Bendit şi monstruosul inspector Derrick” pe care îl puteți citi în întregime la ÎnLinieDreaptă.

Revoluția din Mai 1968 a fost înainte de toate o Revoluție Culturală, al cărei scop esențial era demolarea instituțiilor „opresive” precum familia. Distrugerea tuturor tabuurilor sexuale, precum homosexualitatea și pedofilia, a fost o parte esențială a strategiei (citiți și articolul Revoluția sexuală și terorismul cultural).

Deocamdată, în ce privește pedofilia, „revoluționarii” au dat înapoi – societatea nu este încă suficient de „evoluată” ca să accepte pedofilia – dar cu siguranță vor reveni. De fapt,o fac chiar acum.

Momentan, ei se concentrează pe „căsătoria” între persoane de același sex – cu destul succes, trebuie să o recunoaștem. Prin forța de măciucă a acestei schimbări sociale radicale, „familia” de homosexuali va include și dreptul la filiație – prin adopție de copii și prin reproducere asistată.

Așadar, este irelevant dacă Cohn-Bendit este sau nu pedofil. Poate nu (mai) este. Pentru el și ceilalți de aceeași teapă, sexualitatea a avut mereu un scop politic. „Căsătoria” unisex, drepturile LGBT, promovarea sexualității la copii etc. – toate au fost și sunt parte a unei agende unice: distrugerea fundamentelor societății, care sunt familia și căsătoria. O luptă hegemonică pentru putere, de data aceasta nu pe calea armelor sau a războiului economic, ci prin subjugarea și înlocuirea sistemului de valori. Cea mai simplă cale pentru a cuceri națiuni, fără să tragi măcar un glonte.

O ultimă mențiune: Bendit (sau Bandit, cum vreți) este liderul grupului euro-parlamentar la care aspiră și partidul nulității cu ștaif Remus „n-am-nicio-meserie-așa-că-mă-fac-deputat” Cernea, principalul împingător în lumea politică al ideologiei LGBT. Fără cine știe ce succes, din fericire. (un comentariu de BS)

Citeste mai mult aici – http://www.culturavietii.ro/2013/11/29/promovarea-pedofiliei-a-ajuns-la-nivelul-cel-mai-inalt-parlamentul-european/

THE RISE AND FALL (?) OF THE NORWEGIAN CPS

“Avalanches” Photo by Julian-G. Albert

“Avalanches” Photo by Julian-G. Albert

Twenty-four years after the last forced sterilization in Molde, Norway, and about the same time as they closed Svanviken labor colony in Nordmøre, the social worker Kari Killén wrote a Doctoral Thesis. It was this work that made it possible for CPS to become as it is today….

Please take the time to read this article. It will shed a light on what is happening in Norway with the state sponsored ‘legal kidnapping’ of children today and how an old experiment helped shape WHO BARNEVERNET is TODAY. The article is published on Chris Reimer’s blog, a dear friend to us, the Romanians, and an active one who on April 16th initiated and organized his own protest against Barnevernet in Arkansas. We are forever grateful to Chris for this and for his activism on his blog on behalf of all families that are being hurt by rogue CPS decisions that have separated and torn families apart. Here is the story:

by Elsa Christensen

Part 1

It is Ascension day, Thursday the fifth of May, this year. A mother walks through the gates of Vilde “Home for Mothers,” never to return. She takes her son with her, a boy of about five months. The next days will be the first days that the mother and the baby get to be together without any public surveillance in a governmental institution, surveillance by the CPS.

Mother and child had survived five months away from home, observed day and night in an institution with video surveillance. Their performance of day-to-day tasks had been continuously monitored. In addition, daily notation of facial expressions, mood, and development were recorded. And then there was the IQ testing.

Why was this Mother’s freedom to be in a normal social setting taken from her? When she was thirteen years old she was at school with her twelve year old sister. The authorities came in with the CPS and forcefully separated the two sisters who tried desperately to hold on to one another. The police also took their three other siblings.

Read the rest here – https://chrisreimersblog.com/2016/06/07/the-rise-and-fall-of-the-norwegian-cps/

Cultura Vietii – Lecția suedeză (I)

Suedia familie Foto Cultura Vietii

CULTURA VIETII – Extras din cartea „Războiul împotriva familiei”, de William D. Gairdner, BPS Books, Toronto, Canada, 1992.

Suedia este cu siguranță cel mai clar exemplu pe care îl avem de o țară ce nu este comunistă și care, în mai puțin de o jumătate de secol, a fost transformată în mod intenționat de către elita ei conducătoare dintr-o societate puternic tradițională, bazată pe familie (ceea ce a vrut poporul) într-un Stat paternalist, egalitar și antifamilie (ceea ce elita radicală a vrut).

Scriitori clarvăzători precum Bastiat și Tocqueville în secolul XIX, Robert Nisbet și laureatul Nobel Friederich Hayek în secolul XX au prezis că orice Stat care ar încerca o astfel de schimbare ar fi, în cele din urmă, ruinat.

Schimbarea în Suedia a fascinat Occidentul; țara scandinavă era modelul unei națiuni care părea să fi combinat cu succes o bază capitalistă puternică cu politici egalitare dictatoriale. Cu alte cuvinte, s-a spus despre suedezi că au amestecat cu succes ceea ce eu am numit un sistem stimulant, de jos în sus (în engleză bottom-up bonus system), cu un sistem restricționist, de sus în jos (în engleză top-down handicap system).

Aparentul „succes” al experimentului suedez ─ unul care nu a fost susținut deloc de către popor, ci mai degrabă impus cu forța de către radicali și cadrele lor de specialiști în inginerie socială (cu sprijinul constant al partidului comunist, de-a lungul anilor) ─ a fost datorat în principal lui Gunnar și Alva Myrdal, doi suedezi, el economist și ea sociolog radical feminist. Amândoi au jucat un rol excesiv în dezvoltarea și punerea în aplicare a unor politici economice și sociale radicale, care inițial vizau păstrarea familiei în cadrul unei societăți egalitare.

CITITI mai MULT aici – http://www.culturavietii.ro/2016/05/31/lectia-suedeza-i/

Stiati ca… Creştinismul s-a confruntat cu păgânismul în diversele lui forme ce se statorniciseră în Imperiul Roman

persecution lions

Stiati ca…
Creştinismul sa confruntat cu păgânismul în diversele lui forme ce se statorniciseră în Imperiul Roman. Primii creştini au refuzat să aibă de a face cu obiceiurile şi convingerile lui. De aici au rezultat persecuţii intense. Mulţi creştini au fost acuzaţi pe nedrept, aruncaţi la lei, arşi pe rug, torturaţi şi martirizaţi în diferite moduri.

Apoi au început să fie făcute schimbări mari. Împăratul Romei şi-a mărturisit convertirea la creştinism.
Ordinele imperiale de încetare a persecuţiilor au străbătut imperiul. Episcopilor(supraveghetorilor bisericii) li s-au datonoruri înalte.Ei au început să primească recunoaştere şi putere din partea lumii.

Dar pentru toate acestea trebuia să se plătească un mare preţ! S-au făcut multe compromisuri cu păgânismul. În loc ca biserica să fie separată de lume, a devenit parte a acestui sistem lumesc,fiindca cei ce au fost pusi sa vegheze,au tradat Evanghelia.

Impăratul acordând favoruri, a cerut să i se dea un loc de conducere în biserică, deoarece în păgânism se credea că împăraţii sunt zei. Din acest moment, s-a făcut pe scară mare un amestec de păgânism cu creştinism, în special în Roma.Constantin cel Mare este pana astazi pus de catre Biserica Ortodoxa,,intocmai cu apostolii”.Ce blasfemie!

Daniel Cristian Florea

Historical facts and Comparisons

Muslim Invasions of Europe vs. European Invasions of Muslim countries

Islamics Launched their Crusades in 630 A.D. Western Crusades started in 1095 A.D. to Stop Muslim Invasion. Crusades were a defensive action against the forcible expansion of Islam into territories that had been part of Christendom for centuries.
The Crusades were started by the Muslims in the year 630 A.D. when Muhammad invaded and conquered Mecca. Later on, Muslims invaded Syria, Iraq, Jerusalem, Iran, Egypt, Africa, Spain, Italy, France, etc. The Western Crusades started around 1095 to try to stop the Islamic aggressive invasions. Islamic Crusades continued even after the Western Crusade. Islam has killed about 270 million people: 120 million Africans*, 60 million Christians, 80 million Hindus, 10 million Buddhists, etc.
http://factreal.wordpress.com/2010/02…

VIDEO by SLAVIC WORLD

Documentarul Speranța: Renașterea Israelului – Evreii primesc o patrie in Israel

Documentarul Speranța- Renașterea Israelului

UN DOCUMENTAR DESPRE FONDAREA STATULUI EVREU (4 clipuri = 20 minute, Urmareste Documentarul Vineri, 13 mai 2016, ora 22, la Alfa Omega TV. Urmareste canalul Alfa Omega TV live online: http://alfaomega.tv/canal-tv/alfa-ome…)

  • Documentarul Speranta: Evreii primesc o patrie in Israel

    Documentarul Speranta: Evreii primesc o patrie in Israel. Il vom cunoaște pe unul dintre principalii participanți la fondarea statului Israel: Chaim Weizmann, profesorul care urma să devină primul președinte al statului evreiesc. La începutul secolului al XX-lea, o nouă mișcare naționalistă evreiască lua amploare pe pământul Palestinei, controlat încă de turcii otomani. Evenimentele în lume se derulau cu repeziciune, iar Orientul Mijlociu se pregătea să treacă în posesia altcuiva. Evreii erau pe cale să primească ceea ce așteptaseră aproape 2 000 de ani: promisiunea unei patrii în Israel, asigurată de una dintre cele mai puternice națiuni din lume.
    DOC: Speranța: Renașterea Israelului – Vineri, 13 mai 2016, ora 22, la Alfa Omega TV. Urmareste canalul Alfa Omega TV live online: http://alfaomega.tv/canal-tv/alfa-ome…
  • 3:46
  • Documentarul Speranta: Miscarea sionista cauta ajutorul presedintelui american Truman

    Documentarul Speranta: Miscarea sionista cauta ajutorul presedintelui american Truman. Poporul evreu a prosperat sub dominația britanică, dar un alt război mondial va duce la slăbirea susținerii britanice. Pe măsură ce SUA ocupă locul principal pe scena politică a lumii, mișcarea sionistă caută ajutorul președintelui american Truman.
  • 3:50
  • Documentarul Speranta: Legăturile lui Weizmann duc la crearea unei patrii evreiesti

    Documentarul Speranta: Legăturile lui Weizmann duc la crearea unei patrii evreiesti. Pe măsură ce națiunile Europei intrau în Primul Război Mondial, nimeni nu știa că acest lucru avea să schimbe Orientul Mijlociu în câțiva ani. Legăturile create de Weizmann în Londra și contribuția în războiul britanic a dat un impuls creării unei patrii evreiești în noua ordine mondială. În 1910, Weizmann devine cetățean britanic și rămâne așa până când ajunge președintele Israelului, în 1948.
  • 4:04

Documentarul Speranta: Un apel telefonic deschide cea din urma usa pentru un stat evreiesc

Documentarul Speranta: Un apel telefonic deschide cea din urma usa pentru un stat evreiesc. Odată cu întreruperea relațiilor de la Casa Albă, susținătorii Israelului erau neliniștiți în privința viitorului unui stat evreu, până când o legătură și un apel telefonic au deschis cea din urmă ușă.

Teologia si femeia in anul 1941 (FOTO)

The 1941 Married Women’s Guild provided fellowship and study courses to over 30 women. Photo Moody Bible Institute

Din istoria Bisericii Baptiste:

In anul 1941 Asociatia Femeilor Casatorite a oferit partasie si studii pentru 30 de femei la Moody Bible Institute, institutul fondat de evanghelistul Dwight L. Moody in orasul Chicago.

The 1941 Married Women’s Guild provided fellowship and study courses to over 30 women.

Moody Theological Seminary

 

Rusia bolșevică și revoluția sexuală

Lenin Rusia bolsevica Foto Culturavietii.ro

Se stie putin ori chiar deloc despre faptul ca Revolutia Bolsevica inceputa in octombrie/noiembrie 1917 a adus cu sine si prima revolutie sexuala promovata oficial in istoria omenirii. Aceasta a degradat, intr-un timp relativ scurt, valorile traditionale precum familia, casatoria si sexualitatea fireeasca. A fost o revolutie radicala, dar din fericire si scurta: dupa doar citiva ani, bolsevicii si-au dat seama ca experimentele lor cu noile moravuri sexuale cauzeaza un declin social major si i-au pus capat. Nu acelasi lucru se poate spune despre guvernele occidentale contemporane, care si ele institutionalizeaza o „noua ordine sexuala”, insa fara a ia in considerare efectele ei distrugatoare. Dimpotriva, Occidentul de azi transforma noile moravuri sexuale in drepturi ale omului. Bolsevicii si-au invatat lectia devreme, si asta se manifesta si in pozitiile oficiale ale comunistilor rusi contemporani care s-au distantat de teoriile lui Marx si Engels privind familia si casatoria. Ei sunt, paradoxal, un bastion al casatoriei si familiei traditionale, in contrapondere cu confratii lor ideologici occidentali care sunt una din fortele motrice ale homosexualitatii si desfraului.

Daca la inceputul revolutiei bosevice tinerii se bucurau de „libertate sexuala”, treptat, pana in 1932, aceasta „libertate” a fost suprimata. O rezolutie a Congresului Partidului Comunist din 1932 cerea „desexualizarea” tineretului sovietic. Procesul acesta a adus cu sine si interzicerea avortului la prima sarcina si… re-incriminarea homosexualitatii. O evolutie interesanta: pe vremea Imperiului Tarist, homosexualitatea era pedepsita cu ani grei de terminta. Bolsevicii au pus capat sanctionarii acesteia, Rusia sovietica fiind prima tara din lume care a permis sodomia (a doua a fost Suedia, in 1944). Initial, bolsevicii au vazut in sodomie un act de interes stiintific, nu unul imoral ori impotriva naturii. Marea Enciclopedie Sovietica prezenta homosexualitatea ca un „act normal”, explicat din perspectiva lui Freud si a lui Hirschfeld.

Dizolvarea familiei

Revolutia sexuala in Uniunea Sovietica a inceput, relateaza Wilhelm Reich, cu dizolvarea familiei ca institutie. Legislatia tarista era una cu radacini biblice evidente. Sotul avea obligatia sa-si iubeasca sotia ca pe propria sa persoana, sa traiasca cu ea in armonie, sa o ingrijeasca si sa o ajute in caz de boala. Sotia era obligata sa-si asculte sotul. Drepturile parentale erau garantate, parintilor recunoscindu-li-se drepturile in ce priveste educatia copiilor. Adolescentii rebeli care nu se indreptau in urma masurilor de disciplinare aplicate de parinti puteau chiar fi pusi in inchisoare pina la 4 luni.

In mod evident aceasta legislatie intemeiata pe dreptul natural a fost prima tinta a revolutionarilor rosii. In decembrie 1917, Lenin a publicat articolele „Despre disparitia familiei” si „Despre casatoria civila, copii si inregistrarea casatoriilor”. In lunile urmatoare, au fost abolite legile imperiale privind familia si relatiile intre parinti si copii. Barbatii au fost deposedati de pozitia lor dominanta in familie. Sotiei i se acorda dreptul sa-si determine singura numele, domiciliul ori cetatenia. Reich vedea in acest act „dizolvarea” autoritatii patriarhale.

Anul 1920 a adus noi schimbari: a fost legalizat divortul la cerere, iar casatoria si formarea familiilor nu mai erau acte publice, ci au devenit evenimente pur private. Barbatul si femeia puteau forma si dizolva o familie fara a fi obligati sa-si inregistreze casatoria la oficialitati. Parteneriatele de acest tip puteau fi dizolvate usor, la simpla solicitare a unei parti, iar dupa despartire inceta orice obligatie reciproca. Familia si casatoria au fost subminate si prin legalizarea adulterului – s-a renuntat la pedepsirea infidelitatii conjugale.

Detaliile sunt uimitor de similare cu cele ale „parteneriatelor civile” legalizate in tot mai multe tari din Europa in primele doua decenii ale secolului XXI, cu exceptia inregistrarii lor.

Adolescentii sovietici erau incurajati sa locuiasca in comunitati special constituite, unde aveau libertate sexuala totala. In aceste „colective sexuale”, cum le numeste Reich, nu existau parinti ori autoritati care sa spuna tinerilor ca relatiile sexuale impun si restrictii si responsabilitate. Familia a fost, asadar, practic abolita, asa cum o ceruse Marx, care vedea in aceasta destructurare un obiectiv primordial al revolutiei sociale. Viata sexuala in comunitatile pentru tineri devenise atit de dezorganizata incit chiar Lenin a ajuns sa o numeasca „haotica” si „dezastruoasa”, acuzandu-i pe tineri ca au transformat Uniunea Sovietica intr-o „casa de toleranta de tip burghez”. Noua normativitate a relatiilor sexuale la tinerii bolsevici „nu are nimic in comun cu libertatea de a iubi, asa cum noi comunistii o intelegem”, adauga ideologul-sef al bolsevicilor.

CITESTE mai MULT aici – http://www.activenews.ro/stiri-social/Cum-au-incercat-bolsevicii-sa-distruga-FAMILIA-dupa-preluarea-puterii-in-Rusia

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Invitati Ioan Panican si Gheorghe Gogan

O poza personala pretioasa

O poza personala si pretioasa

Daca nu aveti timp sa vizionati aceste fisiere video de o durata aprox. 1 ora 45 minute, vizionati macar ultimul video (partea 5) care e de durata 19 minute.

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 1

O editie speciala dedicata unui poet crestin: Traian Dorz. Invitati pr.Gheorghe Gogan, Catedrala Sfanta Treime din Arad  si profesorul Ioan Panican. Pr Gheorghe Gogan a avut probleme cu securitatea pentru ca a trimis o scrisoare la Europa Libera pentru Traian Dorz in 1982, cand a fost in ultima arestare. Scrisoarea catre Europa Libera a fost interceptata si au urmat mai multe probleme.

Durata: 9 minute

VIDEO by „Nasul” cu Radu Moraru

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 2

pr.Gheorghe Gogan: Aveam 23 de ani cand l-am cunoscut. Stiam despre dansul si dupa anii ’60 cand a iesit din inchisoare lucrarile dansului erau multiplicate pe benzi magnetice de magnetofon si era o adevarata retea secreta. Aveam cateva puncte in tara unde el isi inregistra poeziile, meditatiile si apoi unul din punctele acelea era chiar casa unde era sa-mi devina socru in Simeria, in centru tarii, venea se inregistrau noptile la 3-4 magnetofoane si la urma se pleca la toate colturile tarii. Era materialul proaspat atunci, poezii, cantari, meditatii….

Durata: 24 minute

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 3

  • pr. Gheorghe Gogan povesteste despre incidentul din 1982 cand Traian Dorz a fost arestat pentru ultima data.
  • Traian Dorz a avut 3 zile marcante in viata lui, in 1930 cand a facut acel legamant cu Dumnezeu cand a citit cartea 8 iunie, prima zi. A doua zi, 22 iunie ’64 cand a iesit din ultima mare inchisoare, s-a eliberat. Si a treia zi , 20 iunie ’89cand a trecut la cele vesnice.
  • Trei copii a avut Traian Dorz si doar unul mai tarieste, o fata, la Beius, cu numele Florica (traieste in anonimat).
  • pr. Gheorghe Gogan:”Cand trecea dictatorul Ceausescu, nu voia sa vada pe traseul lui nici o biserica. A trebuie sa le ascunda dupa blocuri. Ca el stia ca e o instanta care-l va judeca pentru ce face.”

Durata 26 minute

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 4

Nick Teodoreanu, prim vicepresedinte PNTCD povesteste amintiri cu Traian Dorz (la inceput) si Ioan Alexandru (de la minutul 13).

Ioan Panican despre Richard Wurmbrand: Fratele Wurmbrand a avut foarte multe dosare care au insumat peste 12.000 de file. Si nu l-au urmarit numai in Romania, si dupa ce a plecat din Romania, pretutindeni pe tot pamantul unde a calatorit si unde a conferentiat.

Durata 25 minute

UN POET CRESTIN: TRAIAN DORZ – Partea 5

Cateva comentarii despre Securitate de Ioan Panican

Durata 19 minute

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari