Transcriere Interviu ~ Cristi Tepes despre Marius si Ruth Bodnariu in Norvegia

Photo credit Fam. Cristi Tepes © Ana Barbu

Photo credit Fam. Cristi Tepes © Ana Barbu

Cristi Tepes: Si cred eu ca, teologic vorbind, lumea asta plange atunci cand se intampla atatea faradelegi, si asteapta restaurarea, intoarcerea Domnului.

Cititi si acest articol nou – Mame Eroine – Liliana Tepes

Anca și Mihaela au evocat memoria lui Cristi Țepeș pe ILD:

S-a spus, şi pe bună dreptate, că era un creştin adevărat şi un intelectual profund și erudit. Poate că nu s-a spus destul că era un bun român, care îşi cunoştea rădăcinile şi avea o viziune politică matură şi curajoasă, pe care noi, la ILD, am apreciat-o și admirat-o mereu. Nu se pierdea în confuzia caracteristică vremurilor noastre, căuta mereu ceea ce este adevărat și important. Și o făcea cu dragoste și cu entuziasm. A luptat lupta cea bună, și în viața de rugăciune și de dăruire pentru aproapele, și în „războiul cultural”, pe care îl privea cu o rară luciditate, nu cu iluzii, ci cu nădejdea și puterea credinței.
Obișnuia să ne spună: „Biruința a fost deja dobândită!”.

Faţă de mărturia creştină din închisori, împărtăşea viziunea pastorului Richard Wurmbrandt şi a înaintașilor noștri. Nu nega diferenţele, însă înţelegea că oamenii acolo se împărţiseră nu în funcţie de confesiune, nici chiar de religie, ci după felul în care se purtau. De o parte erau oamenii cumsecade, între care şi câţiva gardieni, şi de cealaltă parte erau tartorii şi turnătorii. Puţini istorici recenţi au cunoştinţele necesare şi judecata morală care să le permită să întrevadă măcar câteva crâmpeie din această realitate. Cristi o înţelesese pentru că avea încredere în adevăr şi pentru că nu accepta că lipsa de sens şi răul să aibă ultimul cuvânt. Având „o minte pricepută, ca să asculte şi să judece”, a înţeles mărturia aproape incredibilă dată de martirii şi mărturisitorii din timpul prigoanei comuniste.

Ne rugăm pentru odihna veșnică a lui Cristi și suntem alături de familia lui.

Vom păstra amintirea zâmbetului său copilăresc. Sperăm că acolo unde este acum se va ruga pentru noi, pentru că nu ne putem lipsi de prietenia lui.

Mihaela Bărbuș și Anca Cernea (SURSA – Gelu Trandafir)

Cristi Tepes a vizitat familia Marius şi Ruth Bodnariu în Norvegia. La întoarcere, a fost invitatul emisiunii „Ce se intampla” la RVE Bucuresti, miercuri 09 dec 2015. Interviul a fost realizat de Vicki Sasu la Radio Vocea Evangheliei Bucuresti –

Aflati mai multe aici –

Cald, bland, iubitor, optimist si vesel...! Asa era Cristi ,,al nostru''! Septembrie 2014-Intalnire 30 de ani! — with Noldi Grinberg, Noldi Grinberg and Cristi Tepes. Photo credit

Cald, bland, iubitor, optimist si vesel…! Asa era Cristi ,,al nostru”! Septembrie 2014-Intalnire 30 de ani! — with Noldi Grinberg, Noldi Grinberg and Cristi Tepes. Photo credi Lisa Ciupinuc

INTERVIUL la RVE Bucuresti

  • Agnus Dei Cristi Tepes 2Ruth Bodnariu este de meserie asistenta medicala specialista in pediatrie.
  • Marius Bodnariu este specialist in computere si se ocupa de reteaua primariei in localitatea lor.
  • Cristi Tepes – ….vorbim aici de niste parinti educati. Va marturisesc ca am fost foarte incantati sa vad ca sunt si niste parinti increzatori in Dumnezeu, cuminti, iubitori si care s-au intalnit de fapt si s-au indragostit slujindu-i pe copiii strazii din Bucuresti…. Sunt cu totul altfel decat te-ai astepta, auzind ca exista niste parinti care-si pot maltrata copiii. Am plans cu ei….
  • Cristi Tepes – …Acolo, locuiesc cu parintii acestei mame, Ruth, niste oameni deosebiti. Am aflat acolo ceva ce mi se pare fascinant. Mama lui Ruth este dintr-o familie care de vreo sapte generatii, parintii ei sunt credinciosi. Atunci, pe la inceputul anilor 1800 s-a produs o trezire spirituala foarte importanta in Norvegia, dupa care Norvegia a fost schimbata radical din toate punctele de vedere si unul dintre stramosii ei s-a intors la Domnul si a devenit ucenicul predicatorului care a lansat aceasta trezire spirituala. Era o poza acolo cu un mos cu o barba foarte frumoasa si eleganta si apoi o multime de poze de familie cu parinti din epoca respectiva, pana astazi. Am fost incantat sa vad ca, bunica mai ales, canta tot timpul si era foarte increzatoare in Dumnezeu. N-am remarcat la ei ura sau un sentiment din asta razbunator cumva sau sa-si planga de mila. Dar, am vazut multa suferinta. Dar, nu erau suferinta de asta care sa-i striveasca.
  • Marius B. – Prima zi e cea cu toate interogatoriile si socul acela s-a terminat intr-un fel, daca pot sa-i spun asa, intr-un ton pozitiv, ni s-a promis ca in ziua urmatoare o sa stam de vorba (aveam bebele), o sa facem un plan prin care noi sa fim ajutati sa crestem copii in stil norvegian si conform normelor legale si de siguranta a copilului si etc. A fost asa, un ton pozitiv.
  • Marius B. – A doua zi am asteptat toata ziua cu sufletul la gura un telefon si o intalnire si seara tarziu, in jurul orei noua, doua masini negre in spatiul fermei. Chiar am tresarit si am spus: „Slava Domnului, au adus copii inapoi.” Am alergat dupa sotie, sotia era la telefon cu sora ei si sotia a spus sorei ei: „Au adus copiii inapoi (Marius se inabuseste de plans..) Ruth: Sora mea a zis: „Probabil, probabil a venit cu copiii..” (Plange si Ruth) Marius continua: Ei au venit sa ia si bebele. In timp ce eu stateam cu patru politisti intr-o camera, asistentele sociale o interogau pe Rut intr-o alta camera. La un moment dat, politia a trebuit sa plece. La un moment dat, asistentele sociale au iesit afara dn casa sa se consulte si atunci Rut a itredeschis numai usile si eu am citit pe fata ei o disperare totala si mi-a spus: „Vor sa ia bebele.” (Marius plange). Am inteles atunci ca nu aveau nici o legatura cu numele sau scopul cu care ei erau acolo. EI NU ERAU ACOLO CA SA PROTEJEZE COPIII. Ei erau acolo cu o alta agenda, mult prea sumbra si stranie si sinistra ca sa pot s-o inteleg.
  • Cristi Tepes – …aici se pare ca este vorba despre Protectia Copilului de dragostea parintilor.

VIDEO care ne-a cucerit inimile

Video are peste 101,000 vizualizari

Cristi Tepes, realizator de emisiuni TV in Romania a facut o vizita in Norvegia unde a inregistrat un interviu cu Marius si Ruth Bodnariu. Redam impresiile lui Cristi Tepes aici:

Photo RVE Bucuresti

Photo RVE Bucuresti

Cristi Tepes: As vrea sa precizez despre inregistrarea care ati ascultat-o, eu am facut-o pe video si suntem in fata unui camin intr-o casa veche in care arde un foc. Si nu este o problema tehnica ceea ce ati auzit dvs. ci ati auzit si focul, cum arde un foc norvegian. N-am fost in Norvegia pana acum, dar nu as fi dorit sa o vad in circumstantele astea. Stiam atatea lucruri despre frumusetile Norvegiei. Parca am prins-o plangand. Si cred eu ca, teologic vorbind, lumea asta plange atunci cand se intampla atatea faradelegi, si asteapta restaurarea, intoarcerea Domnului. Am stat acolo probabil 31 de ore. Ca sa ajungi la ei trebuie sa zbori cu trei avioane si de la ultimul aeroport, Bergen se numeste, trebuie de acolo sa mai mergi cam cinci ore cu masina pe drumuri cu serpentine foarte frumoase. Distantele sunt foarte mari. Vorbim aici despre niste oameni care s-au dus ca sa isi croiasca copiii intr-o comunitate linistita, asezata, cu aer curat, cu apa buna intr-o comunitate cu oameni cuminti, langa niste bunici credinciosi, tatal fiind (ati auzit ca vorbea despre un document) este specialist in computere tatal si se ocupa de reteaua primariei in localitatea lor. Doar ca de la casa lor pana la primarie, adica pana la centrul comunei este poate cam jumatate de ora de mers cu masina, iarasi pe un drum foarte frumos, pe marginea fjordului si pe serpentine.

Deci, vorbim aici de niste parinti educati. Va marturisesc ca am fost foarte incantati sa vad ca sunt si niste parinti increzatori in Dumnezeu, cuminti, iubitori si care s-au intalnit de fapt si s-au indragostit slujindu-i pe copiii strazii din Bucuresti. Cand esti o tanara norvegiana, ai putea sa ai optiuni si mult mai interesante pentru ati petrece vacanta, dar ea a venit aici ca voluntara in Bucuresti si este de meserie asistenta medicala specialista in pediatrie. Sunt cu totul altfel decat te-ai astepta, auzind ca exista niste parinti care-si pot maltrata copiii. Am plans cu ei, nu stiu sigur daca am ras. Mie imi place sa rad, dar aici nu prea erau motive de bucurie. Si in Biblie scrie ca exista un timp si pentru plans. Biblia ne invata sa ne bucuram cu cei ce se bucura si sa plangem cu cei ce plang.

Eu m-am dus acolo facand ceea ce mi-ar fi placut sa faca cineva cu mine daca mie mi-ar fi luat copiii. Ei nu sunt izolati in sensul ca n-au pe nimeni pe lume. Acolo, locuiesc cu parintii acestei mame, Ruth, niste oameni deosebiti. Am aflat acolo ceva ce mi se pare fascinant. Mama lui Ruth este dintr-o familie care de vreo sapte generatii, parintii ei sunt credinciosi. Atunci, pe la inceputul anilor 1800 s-a produs o trezire spirituala foarte importanta in Norvegia, dupa care Norvegia a fost schimbata radical din toate punctele de vedere si unul dintre stramosii ei s-a intors la Domnul si a devenit ucenicul predicatorului care a lansat aceasta trezire spirituala. Era o poza acolo cu un mos cu o barba foarte frumoasa si eleganta si apoi o multime de poze de familie cu parinti din epoca respectiva, pana astazi. Am fost incantat sa vad ca, bunica mai ales, canta tot timpul si era foarte increzatoare in Dumnezeu. N-am remarcat la ei ura sau un sentiment din asta razbunator cumva sau sa-si planga de mila. Dar, am vazut multa suferinta. Dar, nu erau suferinta de asta care sa-i striveasca.

Cred ca nu pot sa-i invinuiesc de buna credinta pe acesti oameni. Eu as zice mai intai sa fim foarte atenti si sa nu ne lasam pacaliti de terminologie. Protectia Copilului, cand te gandesti, ce nobila vocatie din partea unor oameni. Nu stiu cati dintre dvs. ati citit cartea ‘1984’. Este scrisa de un fost comunist care s-a dumerit despre ce este vorba si care is imagineaza o societate rasturnata, dar care se intampla in occidentul Europei, nu in Moscova si in care oamenii trebuia sa vorbeasca o alta limba. Se numea ‘newspeak’. Ei bine, uitati-va n jurul nostru. Stiti cum este numit avortul astazi? Intrerupere de sarcina. Un nume foarte benign. Dar, haideti sa ne amintim cu 25 de ani inainte cladirea aceea uriasa facuta cu sangele poporului roman. Se numea Casa Poporului. Nu? Si bulevardul din fata ei se numea Victoria Socialismului. Chiar unii faceau o gluma, romanul stie sa faca haz de necaz: Victoria Socialismului asupra poporului roman. Si aici se pare ca este vorba despre Protectia Copilului de dragostea parintilor. Sa nu ne lasam pacaliti de terminologie. Unii vorbesc despre moartea cu demnitate. chiar cuvantul eutanasie inseamna un fel de moarte buna. Noi stim ca exista un tata al minicunii.  Si cei care fac lucrarile celui rau se folosesc de terminologiile acestea ciudate, sucite, care sa ne induca in eroare. La fel a facut cel de-al treilea reich in care erau tot felul de asociatii de binefacere care veneau si luau pe handicapati si-i ucideau.

Ceea ce vedem aici este o societate care tasneste, tinde spre socialism chiar daca-i este condusa chipurile de un rege inca. Dar, in care oamenii sunt considerati propietatea statului si copiii, bineinteles. Mai ales, copiii nu pot sa contrazica statul in privinta asta. Noi suntem oarecum indignati cand citim despre sclavi cum erau maltratati alta data si pe langa altele, copiii sclavilor puteau fi vanduti fara ca parintii sa aiba vreun cuvant de spus. Dar, aceasta optica vine dintr-o traditie europeana. Sa stiti, in traditia europeana, individul este considerat supusul statului. In traditia americana, in care au incercat sa faca o societate libera, cetateanul este cel care-i da statului autoritate, pentru ca nu statul ii da lui libertatea, ci Dumnezeu ii da libertate. Statul, doar trebuie sa  o recunoasca. Ei bine, acum, sa ne intoarcem la acesti copii care sunt considerati de acesti asa zisi asistenti sociali propietatea statului norvegian, in cazul nostru. Norvegia este inca intr-o postura exagerata din restul europei. Adica, eu am intervievat acum si un olandez si un danez care mi-au zis ca asa ceva inca in tarile lor nu se poate intampla. Dar, se pot intampla astfel de lucruri in viitorul Europei.

Ruxandra Alexe: Sunt copii ai turistilor suedezi care au fost luati de Protectia Copilului in Norvegia. Deci, ai vecinilor lor care sunt la fel de dezvoltati, civilizati si care impartasesc aceeasi istorie. Nu sunt cazuri rare care se intampla numai emigrantilor.

Catalin Dupu: Deci, daca aveti de gand sa vizitati Norvegia cu copiii, v-as incuraja sa va ganditi de trei ori inainte dea o face ca s-ar putea ca cineva va vede incruntati sau daca-i vede pe copii indispusi, sa va treziti ca va intoarceti fara ei. In fine, aest tip de atitudine, dupa parerea mea, pune niste probleme adanci crestine. Noi suntem indignati cand ne amintim ca pe vremea lui Vlad Tepes sau Stefan Cel mare, turcii luau si tribut de copii. Nu? Statul turc se considera propietarul acestor copii si ei deveneau copii de suflet a lui Alah.  In cazul nostru devin copii de suflet a unui stat fara Dumnezeu. M-am uitat pe internet si am vazut ca Norvegia este tara europeana cu cea mai mica rata de oameni care merg la biserica. Sub 2% din populatie merg la biserica. (Ruxandra: dar sunt 87% luterani protestanti).

Poate ca noi care suntem si noi evanghelici protestanti, ne consideram ca e bine sa fim mai smeriti pentru ca avem o banuiala, o premisa anume, ca daca cineva e protestant, nu poate fi suficient de rau. Eu cred ca poate fi oricat de rau un om fara Hristos. Nu mai conteaza ca e protestant, ca e ortodox, ca-i catolic, ca-i ateu, ca-i musulman, ca-i budist. Fara Hristos, un om este pierdut si as zice chiar ca, in iad, protestantii vor fi tratati cu mai multa asprime decat ceilalti care stiau mai putin.

Dar, am remarcat un lucru care mi s-a parut foarte interesant, aproape hilar. In Limba Norvegiana exista un cuvant care defineste postura lor. Cuvantul este un cuvant compus si inseamna ‘foarte crestin’. Deci, ei au cuvantul ‘crestin’ si cuvantul ‘foarte crestin’. Sa fii ‘foarte crestin’ este chiar si cum ai fi fanatic sau radical si acum sa va spun eu ce aveam eu cu Norvegia. N-am fost niciodata acolo. Stiam ca sunt fjorduri frumoase. Stiam ca e o tara cu aerul curat si cu apa curata. Stiam ca au resurse mari de petrol si de gaze naturale. Imi placea foarte mult de Edvard Grieg, marele lor compozitor, stiam ca exista o traditie protestanta si daca cineva mi-ar fi zis ca se poate intampla asa ceva intr-o tara  precum este Norvegia, nu l-as fi crezut.

Daca s-ar fi intamplat in Bangladesh, in Pakistan, in Arabia Saudita, in alte tari recunoscute pentru persecutii, intr-o tara ca Corea… Stiam ca singurul lucru pe care eu l-am cunoscut pana acum concret, in mai multe cazuri, a fost ca un Uniunea Sovietica  in anii ’50 si in anii ’60 au fost multe familii care si-au pierdut copiii si au fost luati de stat. Dar, faptul ca lucrul asta se poate intampla astazi intr-o tara europeana care se asteapta sa fie respectata si care are valori traditionale, este atat de trist pentru mine si va spun: este bine sa fii un protestant oleaca mai smerit.

Ruxandra Alexe: Dar, sa stiti, ei spun in lege si in regulamentele lor, ca ei asigura copilului dragoste, siguranta, mediu propice dezvoltarii si chef de viata, tot binele.

Cristi Tepes: As vrea sa cva spun de ce cred eu ca institutia-i pusa pe rele. Un domn din zona in care locuiau ei a patit ceva asemanator si a sunat la prefectura revoltat. Prefectul a sunat la politie si a zis: „M-am simtit amenintat.” Si tata revoltat a facut 4 luni de puscarie. Dupa ce a iesit din puscarie, a sunta revoltat la cei de la Asistenta Sociala. Si aia au sunat la politie si au zis ca s-au simtit amenintati si a mai facut inca cinci luni de puscarie. Astazi, omul este intr-un ospiciu. Deci, A procedat gresit. Mariu si sotia lui sunt oameni increzatori in Dumnezeu. Marius a inceput sa albeasca, daca va uitati in fotografie, Marius are tamplele albite, deja. Si, politia le-a zis: „Vad ca esti foarte calm. Se vede ca nu-ti pasa de copii.” Deci, vedeti? Cum ai fi, cum ai drege-o, ca cineva…

Ruxandra Alexe: Dar, nu li s-a spus sa nu se alarmeze, sa nu alarmeze nici pe altii, sa nu vorbeasca, sa nu-si ia avocati, sa nu vorbeasca cu ambasada?

Cristi Tepes: Da. Da, eu am fost indignat, ca vedeti, in filmele americane, cand e cineva arestat ii zice: „Aveti dreptul la un avocat.” Si l-am intrebat: „Mai, Marius..” Zice: „Da. Mi-au spus ca daca apelez la un avocat s-ar putea sa nu mai am sanse sa-mi vad copiii. Si, daca apelez la ambasada, s-ar putea sa nu mai am sanse sa-mi vad copiii. ” Lucruri, care va zic, m-au facut sa sufar atat de mult. Daca as fi norvegian, as suferi foarte mult. Sufar ca roman destul, dar pot sa va zic doar atata, ca sunt oleaca mai fericit ca-s roman. Ca, uitati-va, chiar astfel de lucruri infricosatoare nu se intampla inca in Romania. Dar, in ziua fericirii, fii fericit, zice in Biblie. Si in ziua nenorocirii, gandeste-te ca Dumnezeu le-a facut pe toate.

Dragii mei, este o lupta demonica  acolo. Nu-i o lupta politica, in primul rand. Ganditi-va ca acesti copii pot sa ajunga sa fie crescuti de parinti surogat homosexuali. E legal in Norvegia asa ceva. Pot sa fie infiati de astfel de parinti. Si ma intreb: Cine le ia manutele seara la culcare ca sa se roage impreuna cu ei. Si va zic, daca ar fi cineva in foster care , deci astfel de oameni care iau bani pentru asta, sigur le-ar fi frica sa o faca, sa nu se trezeasca si ei arestati.

Dragii mei, un lucru care m-a incurajat pe mine foarte mult este acesta. Zice Domnul Isus ca ingerii acestor copilasi vad necurmat fata Tatalui care este in cer. Acolo unde noi nu mai putem sa ajungem la copiii nostri, rapiti sau nu de stat, sau de lume sau de uneltirile celui rau, sunt sigur ca ingerii ajung, chiar daca sunt depusi intr-un loc secret, chiar daca sunt institutii fara Dumnezeu si care indraznesc sa se atinga de acesti copii care  au fost daruiti, dedicati si binecuvantati  de Dumnezeu si de rugaciunile bisericii. Sale Exista un loc inca pentru lacrimi. Dar, in Biblie spune: cine seamana cu lacrimi, va secera cu cantari de bucurie. Poate ca o sa ascultati diverse fragmente din interviurile pe care le-am inregistrat acolo, dar sa nu uitam  ca lupta adevarata si cea mai dura se da  in taramurile spirituale. Si, rugati-va ca Dumnezeu sa dezlege si aceasta tara asupra careia si-au pus labele demoni intunecati si tara noastra si tara aceea are nevoie de puterea vindecatoare si transformatoare a Domnului Isus care a biruit moartea cu moarte pe moarte calcand. Dar, care iubeste pe copilasi.

Marius si Ruth Bodnariu

Photo credit Samy Tutac

Marturia mamei, care intr-o luni de 16 noiembrie 2015 isi astepta fetele sa se intoarca de la scoala –

Ruth Bodnariu: A trecut de ora cand trebuia sa ajunga cu autobuzul, am inceput sa fiu putin ingrijorata. Si, dintr-o data a venit o masina neagra spre casa si a venit o femeie la usa si a zis ca eu trebuie sa vin cu ei la politie. I-am zis ca astept pe fetele mele si ca sunt ingrijorata ca ele n-au venit. Cand mi-a zis ca ei au fetele, ei au luat fetele, m-am speriat. Mi-a zis sa luam si baietii. Nu mi-a explicat despre ce era vorba, dar, am inteles ca s-ar putea sa ia copiii pentru ca daca nu fac ce zic ei, n-au cum sa scape. Trebuia sa fac cum au zis ei. Am luat baiatul, am trezit pe ceilalti doi si ei ar fi vrut sa plecam imediat, dar trebuia sa-l alaptez pe bebe intai. Atunci, ei au luat pe ceilalti doi baieti in masina la ei. Am alaptat bebe si am venit [si noi] cu masina noastra.

Marius Bodnariu era la serviciu intr-o zi de luni si iata cum a fost pentru el inceputul acestui iures de evenimente: In acelasi timp eram si eu la servici in birou. Tin minte ca lucram cu un document cand dintr-o data apar doua persoane la mine in birou. Imi arata legitimatia de ofiteri de politie si imi spun ca sunt arestat la momentul respectiv. Nu am inteles termenul. Am inteles ca trebuie sa-i insotesc la politie. S-a confiscat telefonul si n-am avut drept sa anunt sau sa vorbesc cu altcineva. A trebuit pur si simplu sa-i urmez. Mi s-a precizat faptul ca acuzatia este dea molestarea copiilor. Am fost intrebat daca sunt surprins. ERAM SOCAT. Simteam ca in visele acelea urite cand ai vrea sa strigi si parca nu ai voce. Ma gandeam la Rut. Ma gandeam la copii. Cum am ajuns la politie, am intrebat: „Unde este sotia?” Mi s-a spus ca si ea este interogata, audiata in acelasi timp. Am intrebat unde sunt copiii? Nu mi s-a dat un raspuns clar. Mi s-a dat din umeri. Ofiterul acesta a intrebat pe un alt ofiter mai in varsta unde sunt copiii? [Raspunsul lui] „Sigur, sunt pe undeva. Sunt bine.”

Ruth despre ce inseamna sa fii patriot si sa ai de a face cu o tara pe care o iubeai si sa patesti asa ceva sau sa ti se faca o astfel de rana in tara ta de care vorbeai numai de bine-

Ruth Bodnariu: Sunt patriota. Am fost mandra de tara mea si cand vorbeam despre Norvegia am aratat  numai ce e bine si ce e mai putin bine, intr-o mai mica portie. Acum, cand cunoastem mai bine ce fel de sistem strict avem, legile despre cresterea copiilor si cum functioneaza Protectia Copilului in Norvegia, inteleg ca multi se sperie si inteleg altfel Norvegia acum. 

Marius Bodnariu: Nu cunosc istoria acestui aparat, dar menirea lui este pentru a proteja copilul fata de parinti in situatiile in care parintii sunt iresponsabili sau inepti sau prezinta un pericol pentru proprii copii. Avand asta ca fundament ii gasesc menirea ca fiind una justa si benefica intr-o societate in care poti sa te astepti la lucruri la care noi poate nu ne gandim, dar, sunt lucruri care trebuie- suna brutal, dar poate trebuie ca o institutie din asta sa intervina la anumite conditii si chiar sa ia copiii de la parinti. Dar, am invatat acuma si mai auzisem, intotdeauna cand auzi de la altii, desi am vorbit cu persoana in cauza, intotdeauna exista o zona acolo in care te gandesti ca poate este mai mult. Ca, poate ca este ceva la mijloc. Poate totusi au avut intentii bune. Poate totusi a iesti gresit sau poate au fost niste indicii. Dar, am descoperit acuma caci cu mare parere de rau, nu vreau sa generalizez, desi sunt foarte multe cazuri deja, cel putin in situatia asta, sa nu zic din prima zi. Prima zi e cea cu toate interogatoriile si socul acela s-a terminat intr-un fel, daca pot sa-i spun asa, intr-un ton pozitiv, ni s-a promis ca in ziua urmatoare o sa stam de vorba (aveam bebele), o sa facem un plan prin care noi sa fim ajutati sa crestem copii in stil norvegian si conform normelor legale si de siguranta a copilului si etc. A fost asa, un ton pozitiv.

A doua zi am asteptat toata ziua cu sufletul la gura un telefon si o intalnire si seara tarziu, in jurul orei noua, doua masini negre in spatiul fermei. Chiar am tresarit si am spus: „Slava Domnului, au adus copii inapoi.” Am alergat dupa sotie, sotia era la telefon cu sora ei si sotia a spus sorei ei: „Au adus copiii inapoi (Marius se inabuseste de plans..) Ruth: Sora mea a zis: „Probabil, probabil a venit cu copiii..” (Plange si Ruth) Marius continua: Ei au venit sa ia si bebele. In timp ce eu stateam cu patru politisti intr-o camera, asistentele sociale o interogau pe Rut intr-o alta camera. La un moment dat, politia a trebuit sa plece. La un moment dat, asistentele sociale au iesit afara dn casa sa se consulte si atunci Rut a itredeschis numai usile si eu am citit pe fata ei o disperare totala si mi-a spus: „Vor sa ia bebele.” (Marius plange). Am inteles atunci ca nu aveau nici o legatura cu numele sau scopul cu care ei erau acolo. EI NU ERAU ACOLO CA SA PROTEJEZE COPIII. Ei erau acolo cu o alta agenda, mult prea sumbra si stranie si sinistra ca sa pot s-o inteleg.

Cristi Tepes –  Poate ca noi care suntem si noi evanghelici protestanti, ne consideram ca e bine sa fim mai smeriti pentru ca avem o banuiala, o premisa anume, ca daca cineva e protestant, nu poate fi suficient de rau. Eu cred ca poate fi oricat de rau un om fara Hristos. Nu mai conteaza ca e protestant, ca e ortodox, ca-i catolic, ca-i ateu, ca-i musulman, ca-i budist. Fara Hristos, un om este pierdut si as zice chiar ca, in iad, protestantii vor fi tratati cu mai multa asprime decat ceilalti care stiau mai putin.

Dar, am remarcat un lucru care mi s-a parut foarte interesant, aproape hilar. In Limba Norvegiana exista un cuvant care defineste postura lor. Cuvantul este un cuvant compus si inseamna ‘foarte crestin’. Deci, ei au cuvantul ‘crestin’ si cuvantul ‘foarte crestin’. Sa fii ‘foarte crestin’ este chiar si cum ai fi fanatic sau radical si acum sa va spun eu ce aveam eu cu Norvegia. N-am fost niciodata acolo. Stiam ca sunt fjorduri frumoase. Stiam ca e o tara cu aerul curat si cu apa curata. Stiam ca au resurse mari de petrol si de gaze naturale. Imi placea foarte mult de Edvard Grieg, marele lor compozitor, stiam ca exista o traditie protestanta,

Asculta aici interviul:

Vezi serviciile de priveghi si inmormantare aici – https://www.youtube.com/results

CRISTI TEPES – IN MEMORIAM –

1958-2015

VIDEO by Prodocens Media

 

Misiunea Genesis in Madagascar: UN MIC POPAS IN LUMEA ANIMALA

Misiunea Genesis in Madagascar

Frânți de oboseală, după un zbor de aproximativ 21 de ore, am aterizat în aeroportul din oraşul ANTANANARIVO, capitala Madagascarului. Era miezul nopții şi bezna predomina peste tot. Eram buni doar de pus la culcare, fără să mai vedem pe nimeni.Fratele Marcel pregătise deja locul unde să  poposim peste noapte. A fost mult peste aşteptările noastre şi asta ne-a ajutat să ne revenim destul de bine. Am decis sa ne trezim şi să începem misiunea pentru care venisem, deşi oboseala nu ieşise din noi. Nu ştiam exact unde vom merge in prima zi, dar ştiam că ne va trebui câteva zile să ne revenim. Aşa că fratele Marcel, a hotărât că este bine pentru început să vizităm Şcoala Teologică din ANTANANARIVO, unde am petrecut mare parte din zi. A fost un timp binecuvântat, în care am putut vedea modul în care oamenii se pregătesc pentru a sluji în câmpul Evangheliei. Studenții nu au reuşit să atenueze nici pe jumătate din oboseala acumulată în timpul lungii noastre călătorii, aşa că, fratele Marcel ne-a sugerat în drum spre orașul unde locuiește, să ne oprim pentru o scurtă vreme la o rezervație de “Lemurieni”. Acolo, am petrecut câteva ore cu ochii ațintiți pe tot ce vedeam in jur. Lemurienii sunt un fel de maimuțe care au o blană foarte frumos colorată şi moale. Lemurianul este şi mascota Madagscarului, fiind singura insulă unde trăiesc aceste animale. Animăluțele acestea sunt foarte blânde şi jucăuşe. Au coborât la noi fără să ne sperie, şi parcă vroiau să facă poze cu noi. Unii stăteau cu privirea ațintită la noi iar alții făceau demonstrații de agilitate pe crengile copacilor, de parcă vroiau să ne arate ce ştiu să facă. Am înțeles de la fratele Marcel că sunt foarte prietenoase şi le putem hrăni cu fructe. Bananele era mâncarea lor preferată, şi bineînțeles că am fost gata să le oferim, aveam foarte multe la noi. Fiind preocupat de frumusețea lor, vroiam să îi spun ceva fratelui Petru, dar el era foarte atent la un cameleon, ce stătea cățărat pe mâna lui. Deşi era foarte cald, văzându-l cu acea gânganie uriaşă pe mâna, parcă mă  luase frigurile. Vroiau să o pună şi pe mâna mea, dar numai aşa ceva nu îmi doream. La doar o aruncătură  de piatră se auzea că cineva se bălăcea într-o baltă. Întorcându-mi privirea, am dat cu ochii de nişte crocodili uriaşi. Unul chiar îşi deschisese gura să înhațe ceva. Mă gândeam: “Doamne ce mi-ai dat să  văd?” Căldura şi oboseala ne spuneau că ar fi bine să mâncăm ceva. Ce credeti că poți mânca într-un asemenea loc? Ne-am aşezat la o masă, sub un fel de ienupăr şi mi-am zis în gândul meu: “Să vină crocodilul! ” Fratele Marcel ne-a şi întrebat: “ Vreți carne de crocodil?” Eram pregătit să-i raspund că: “Nimic spurcat şi necurat nu a intrat în gura mea”. Dar nu am zis nimic, pentru că ştiam ce o să-mi răspundă, aşa că am acceptat propunerea. Când a venit chelnerița cu farfuria, am luat furculița şi am înțepat crocodilul. Era mort sărmanu!!! Toate au fost bune şi la locul lor până ce am urcat  în maşină. Drumurile cu tot felul de hopuri, parcă îl deranjau pe crocodil şi mi se părea că-i viu. Noaptea aceea, m-am rostogolit în somn precum crocodilul în baltă. Nu vroiam nimic altceva decât apă gazoasă.

A doua zi, am pornit la drum către orașul familiei Şaitiș și eram foarte nerăbdători să întâlnim pe sora Ioana și copii: Alessia, Ruth si Filip. Am fost întâmpinați cu multă dragoste și căldură, iar sora Ioana a muncit foarte mult pentru a ne pregăti un meniu variat și hrănitor, care să ajute la refacerea noastră după drumul lung și obositor. Am ajuns şi ne-am aşezat la masa cu toate bunurile posibile. Nici nu ştiu câte feluri de mâncare a pregătit. Masa era plină de fructe, şi mai ales că despre unele nici nu auzisem, mă tot uitam în jurul meu, iar când nu era nimeni pe aproape, mai luam câte un fruct de pe masă. Fratele Marcel mai că era gata să mă  întrebe dacă nu vreau să mai beau şi ceva apă. El nu ştia că eu după ce beau apă mănânc şi mai bine. Aşa că a fost  întelept că nu m-a întrebat. Le-am povestit că acasă, eu am o regulă: “Nu am voie să mă trezesc noaptea şi să deschid uşa la frigider.” De fapt, chiar să vreau, nu pot! Avem o pasăre care vorbeşte şi când aprind lumina, şi merg la frigider, mă strigă. Aş vinde-o, dar cui îi trebuie aşa pacoste pe cap!  Mă obişnuisem aşa de bine cu mâncarea pregătită de sora Ioana, încât, dacă mâncam în altă parte, mi se făcea rău. Ca să o scutim de atâta muncă  zilnică, am hotărât cu toții să mergem undeva, la un restaurant unde nu se serveşte crocodili şi nici broaşte țestoase. Câteva zile nu am reușit să-mi revin. Acestea sânt câteva din experiențele pe care le-am avut pe perioada vizitei noastre in Madagascar!

FB_IMG_1435110210345   lemurien 12    DSC_0281   DSC_0234DSC_0258  DSC_0245

Familia Şaitiş Marcel și Ioana, Alessia, Ruth și Filip, au fost cea mai mare binecuvântare pentru noi în tot timpul şederii noastre acolo. Ne-am bucurat să slujim împreună cu ei şi să ne minunăm de fauna şi vegetația exotică din Insula Madagascar! Au făcut eforturi extraordinare pentru cazarea şi îngrijirea noastra, şi apreciem foarte mult aceste eforturi!

01 Partasie   DSC_0376

Ştiu ca Dumnezeu nu va lăsa nerăsplătită munca lor!

Rev. Ilie U. Tomuța

Ne puteti contacta la
Tel: (1773) 575-8223

Citeste si –

1. PRIMUL NOSTRU POPAS IN MADAGASCAR- ŞCOALA BIBLICĂ DIN ANTANANARIVO

Misiunea Genesis in Madagascar

Mai mult despre Misiunea Genesis aici –

http://genesismission.com

Trăiesc încă acele emoții, acele clipe intense provocate de întâlnirea cu cadrele didactice ale Şcolii Teologice din ANTANANARIVO: Ramanitra Manitra, profesor, Jim Thacker – misionar și director al Şcolii Teologice Assemblée de Dieu Madagascar și Jay Rostorfer – profesor misionar al studenților de la diferite niveluri din Antananarivo – Madagascar.

După  întâlnirea cu misionarul Şaitiș Marcel, primul gând a fost de a ne odihni, după o călătorie de aproape 20 de ore de zbor. Prima zi am inceput-o cu o vizită  la Institutul Teologic din Antananarivo. Totul din jur stârnea curiozitate. Oameni pe care nu-i mai văzusem niciodată, dar care ne-au imbrătișat de parcă ne-am fi cunoscut de o viață. Cei din conducerea  școlii care erau acolo, ne-au poftit la un ceai, la o cafea intr-o cameră  frumos amenajată, unde am purtat câteva discuții legate de modul lor de  învățământ teologic. Repede ne-am dat seama că suntem oameni din două lumi diferite, dar având aceeași credință. Părtășia noastră a fost atât de binecuvântată, încât nici nu am realizat ce repede a trecut o oră. Concluzia discuțiilor noastre a fost că, atât noi, cei din lumea vestică, cât și ei, cei din Africa, avem nevoie mai mult ca oricând de păstori și dascăli luminați de Duhul lui Dumnezeu, oameni cunoscători și trăitori autentici ai adevărului. Într-un cuvânt, lumea întreagă  are nevoie de oameni ai credinței, de lideri duhovnicești și nicidecum de actori cu sunete false. Indiferent pe ce continent am fi, e nevoie de lideri duhovnicești care să  ridice pe cei din jur cu viața lor, urmând pilda Mântuitorului, de a fi lumina și sarea pământului. Matei 5:13-14.

09 Doua lumi 08 Departe de tara 01 Biroul directorial al Scolii Teologice 06 Incurajare pentru o inima amarata                                                                                                           

Invitația de a participa la sălile de clasă, unde studenții își susțineau examenele, a fost un alt moment de neuitat. M-am așezat între ei in bănci, gata de a da răspuns la intrebările din examenul final. Am avut bucuria de a participa și la ceremonia de absolvire a studenților din Şcoala Teologică, prin Extensie Antsirabe, care a avut loc in biserica Karmela Eben Ezera din Antsirabe. Păstorii Manitra, Emilson, Minosoa și păstorul misionar Şaitiș Marcel au fost principalii profesori ai acestei școli, incă de la inceputurile ei, anul școlar 2013-2014.  Prima generație a cuprins 10 studenți, lucrători implicați deja în biserică și in slujbele de evanghelizare. Cea de-a doua generație a avut absolvirea în momentul în care noi eram acolo.

04 Intre studenti  03 La cursuri 03 Predica fr Utu Tomuta   01 Graduare SBExtensie Antsirabe07 Cadou o Biblie  09 Absolventi

Ca semn al prețuirii relațiilor dintre misiunea Genesis și ei, ca și studenți,  le-am înmânat fiecărui absolvent câte o Biblie. Acest gest i-a onorat într-un mod surprinzător Se vedea pe fețele lor bucuria de adevărați slujitori ai lui Dumnezeu. N-am despărtit fără să știm care dintre noi am fost cei mai binecuvântați: ei că au putut să ne cunoască, sau noi că  am avut harul de a fi impreună cu ei pentru un timp scurt și binecuvântat. Vor rămâne  în analele istoriei noastre toate acele momente binecuvântate.

Rev. Ilie U. Tomuța

Dir. Genesis Mission   

Ne puteti contacta la
Tel: (1773) 575-8223

Citeste si –

Jurnal de Calatorie, Misiune in Madagascar – Ilie Tomuta, Marcel Saitis, Petru Amarei, Romanian Television Network

Marcel Saitis, Ilie Tomuta, Petru Amarei Madagascar mai 2015

Marcel Saitis, Ilie Tomuta, Petru Amarei Madagascar mai 2015

Urmareste-l pe Marcel Saitis aici – Misiune Madagascar si aici Saitis Marcel.

20 Mai – 2015

In aceasta dimineata vom pleca in jungla din nou – pentru evanghelizare si lucrarea cu copiii. Voi fi eu, pastorul Ilie Tomuta, directorul RTN Chicago – Petru Amarei, pastorul Andre, pastorul Hentsoa si capitanul de zbor Jean-Christophe. Va chemam sa va rugati pentru noi, pentru lucrare, pentru cei carora le vom vesti Evanghelia Pacii. Timp de doua zile vom vizita 6 sate mari in jungla si savana, sate izolate si greu de atins pe jos, impartasind cu ei Vestea Buna. Rugati-va pentru ocrotirea noastra, pentru o calatorie plina de izbanda, pentru ca Duhul Sfant sa pregateasca inimile care vor auzi Cuvantul Vietii. Rugati-va pentru zile fara ceatza si un zbor bun peste munti si jungla. Avem nevoie de Har!

Scoala Biblica de copii ‘Vestea Buna’ din Antsirabe

Scoala Biblica de Copii 'Vestea Buna' din Antsirabe Photo Marcel Saitis

Scoala Biblica de Copii ‘Vestea Buna’ din Antsirabe Photo Marcel Saitis

Manakara 20 mai 2015

Marcel Saitis: In jungla din regiunea Manakara am vizitat cateva sate izolate: Manampotsy, Mahavoky si Mahavoky Nord. Am impartasit cu ei Evanghelia si am vizitat doua dintre sate. Intr-unul dintre ele am ajuns in centrul satului, la stalpul destinat zeilor, iar acolo ne-am rugat in Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru pentru ca Evanghelia sa strabata acest intuneric ce zace peste locul acesta. A fost epuizant, obositor, dar implinitor. Caldura si umiditatea mare ne-a stors de puteri, dar a fost si lupta spirituala puternica cu spiritele din zona. Pilotul de elicopter – Jean-Christophe, ne-a povestit ca a fost in sate care s-au rugat sa se prabuseasca elicopterul cu misionarii, dar puterea lui Dumnezeu a invins puterea intunericului. – Misiune Madagascar

Pastorul Ilie Tomuta si directorul RTN Chicago, Petru Amarei, au impartasit saluturi acestor oameni si i-au indemnat sa caute pe Hristos, iar eu am prezentat Evanghelia folosind Cartea fara Cuvinte si cateva tablouri sugestive pregatite in Antsirabe pentru eveniment. Pastorii Hentsoa si André s-au rugat pentru cei care l-au primit pe Isus Hristos in inima.

Madagascar Photo Nick Vanciu

Madagascar Photo Nick Vanciu

Raport misionar de la Petru Amarei si Ilie Tomuta 5-20-15
Am iesit din jungla si ne-am retras la cel mai apropiat oras; Manancara, unde vom poposi peste noapte. Azi am fost in trei sate din jungla si maine dimineata vom mergem la inca trei sate. Azi am avut o mare biruinta; Marcel Saitis a prezentat un scurt program pentru copii „Cartea fara cuvinte” si pastorul Andre responsabil pe aceasta zona a facut chemare la Isus si s-a rugat pentru cei cu nevoii speciale. Am intrat in sat si am vizitat biserica plantata de pastorul Andre in satul respectiv. Unul din sate nu are biserica. Este foarte cald in aceasta zona si m-am ars putin pe gat in spate, dar nu foarte tare. Va multumesc din suflet pentru sprijin in rugaciune. Mai avem de parcurs ziua de maine prin jungla si cred ca impreuna vom fi biruitori. Maine ne intoarcem in Antsirabe unde locuieste familia Saitis. Am filmat foarte mult si nu am reusit sa fac multe poze dar va trimit cateva din cele care le am.

Photo Nick Vanciu

Madagascar Photo Nick Vanciu

Iata-ne la Scoala Biblica pentru copii Vestea Buna, cu copiii din vecinatatea noastra. De data aceasta avem si putina asistenta – pe prietenii nostri din SUA: bunicul Utu Ilie Tomuta si unchiul Petru Amarei.

Astazi vom povesti despre cei cinci prieteni din copilarie, care jucau fotbal impreuna. Unul dintre ei a cazut peste o piatra si a avut accident la coloana, ramanand paralizat toata viata. Cu toate acestea, ei au ramas prieteni – o echipa frumoasa si durabila in timp. Dupa 15 ani, in oraselul lor, Capernaum, a aparut un Mare Invatator, care nu doar invata, ci facea minuni – Mesia, Isus Hristos. Prietenii au hotarat sa nu piarda aceasta sansa, desi prietenul lor paralizat nu mai credea ca exista vreo sansa pentru el.

Dar ei credeau ca Isus Hristos este o solutie unica pentru prietenul lor. L-au luat pe sus, pe o rogojina si au ajuns la casa in care Isus predica mesajul Evangheliei. Pentru ca nu puteau intra in casa, si-au asumat fiecare plata acoperisului pe care aveau de gand sa il sparga.

Din cauza credintei lor si a perseverentei lor, Domnul Isus Hristos a iertat toate pacatele prietenului lor si l-a vindecat de paralizie, acolo, in fatza tuturor. A fost un miracol extraordinar.

Oare ce fel de prieten suntem noi? Suntem dispusi sa ramanem la greu alaturi de prietenii nostri? Suntem dispusi sa facem efort pentru ei? Suntem dispusi sa platim pentru a-i vedea vindecati? Suntem dispusi sa platim din efortul nostru pentru a-i vedea inaintea Domnului Isus Hristos?

Mai multe poze aici – https://www.facebook.com/saitis.marcel.7/media_set?set=a.10155615665215274&type=1

O poza facuta peste un cartier din Tana. Dupa cum observati, peste tot exista campuri de orez care au fost inundate in urma cicloanelor care au batut orasul in cursul lunilor ianuarie – martie. Cicloanele au facut multe ravagii si peste 15.000 de sininstrati in aceasta zona:

 0000000000

25 Mai

In ultima zi a calatoriei noastre si inainte ca echipa americana sa se reintoarca acasa in SUA, am vizitat inaltimile orasului Antananarivo, stravechea Tana si am aflat cate ceva din legendele si istoria orasului. Sus la Palatul Rova, unde odata au domnit regii si reginele Madagascarului, acum sunt ruine. Palatul este ars, dar a pastrat inca frumusetea unor vremuri de mult apuse. Veniti cu noi putin sa ii mai simtiti parfumul stravechi.

….o privire asupra orasului Antananarivo. Cu o populatie de peste 2,4 milioane de locuitori, acest oras colonial are un farmec aparte – unele zone te readuc in zone de istorie pe care le gasim doar in cartile vechi de istorie. Mirosul de mal, casele din caramida arsa, drumurile pavate cu piatra cubica, lipsa tehnologiei – toate ne arunca intr-o Romanie a anilor 70-80, pentru multi o aroma a copilariei lor.

— in Antananarivo, Madagascar.

Petru Amarei.Ilie Tomuta,Nick Vanciu, Madagascar 2015

Petru Amarei, Ilie Tomuta, Nick Vanciu, Madagascar 2015

Click pentru mai multe poze aici:

Un barbat pe care il iubim pe masura ce il cunoastem – reverend Utu Ilie Tomuta. O inima speciala, un slujitor pasionat de Dumnezeu, un barbat care considera ca Evanghelia trebuie proclamata si traita, credinta si fapta trebuie sa mearga impreuna, un exemplu de om dedicat lui Dumnezeu. A adus atata bucurie, buna dispozitie, umor si o atmosfera splendida in casa noastra, in ciuda problemelor personale de sanatate. A rezistat cu bine la un program de lucru suprasolicitant si ne-a bucurat cu perseverenta dansului. Va iubim frate Ilie Tomuta si va mai asteptam in Madagascar.

Ilie Tomuta Photo Marcel Saitis

Ilie Tomuta Photo Marcel Saitis

Petru Amarei a fost incantat sa simta inovatia inedita care in Madagascar se gaseste doar la noi si in Toliara – pousse pousseul. Avem 4000 de astfel de taxiuri in oras si nu vad curand o schimbare, pentru ca guvernul sustine folosirea lor, existand doar 2 taxiuri automobil in oras:

Petru Amarei Photo Marcel Saitis

Petru Amarei Photo Marcel Saitis

Petru Amarei a fost incantat sa simta inovatia inedita care in Madagascar se gaseste doar la noi si in Toliara – pousse pousseul. Avem 4000 de astfel de taxiuri in oras si nu vad curand o schimbare, pentru ca guvernul sustine folosirea lor, existand doar 2 taxiuri automobil in oras.

Deschidere Biserica Ambohimandroso –

ganduri pastor Utu Tomuta

Cu ocazia Serviciului Inaugural al cladirii Bisericii din Ambohimandroso, construita prin contributia Misiunii Genesis, dar si ajutorul unor familii speciale, pastorul Utu Tomuta din SUA, de la Biserica Philadelphia Chicago a avut un discurs inaugural si cateva ganduri pentru pastorii prezenti si pentru gazdele evenimentului, fratii si surorile din aceasta biserica. Au participat la eveniment membrii ai Comitetului Executiv al Bisericilor Assemblee de Dieu Madagascar – Foibe.

VIDEO by Marcel Saitis

Read the Journal for Baptist Theology and Mission online + link to articles and books


The Journal for Baptist Theology and Mission (published at New Orleans Baptist Theological Seminary) is now available on this wonderful website – biblicalstudies.org.uk

You can now access a table of contents and all the articles from 2003-2011 here. The material is already available on the Baptist Center for Theology and Mission website, The pdfs of all issues have been split into individual articles to enable them to be downloaded more quickly by those accessing the Internet on slow connections.

On this same website you can also find a great number of hosted articles, Monographs and Books at this page – http://www.biblicalstudies.org.uk/articles.php

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari