MARTURIE – Un om de 82 de ani se intalneste cu Dumnezeu !

MARTURIE – Un om de 82 de ani se intalneste cu Dumnezeu !

Anunțuri

LIGIA NICHESCU – A renunţat la jobul de manager într-o multinaţională pentru a-i ajuta pe copiii străzii şi a fost răsplătită cu un soţ fără mâini: „Sunt foarte fericită“

FOTO Adevarul

FOTO Adevarul

Căsătorită cu un bărbat rămas fără ambele mâini în urma unui accident suferit în copilărie, Ligia nu a ştiut niciodată cum este să o îmbrăţişeze soţul ei. Nu a încetat, însă, niciun moment să îl iubească pe Sergiu, mărturisind că este foarte fericită.

Ligia Nichescu s-a născut în Bucureşti (1973), provenind dintr-o familie de Creştini după Evanghelie cu nouă copii. Angajată după terminarea liceului într-un ONG, Ligia a ajuns mai târziu să lucreze pentru o multinaţională care se ocupă de domeniul alimentaţiei publice, ajungând până în funcţia de manager la o filială din Bucureşti.

„La un moment dat a trebuit să aleg: sau să merg mai departe şi să accept compromisurile care mi se cereau, sau să renunţ la acest serviciu. Dorind din tot sufletul să trăiesc în integritate, am renunţat la tot confortul, la toţi banii. Mi-am dat demisia. Nu înţelegeam exact ce se petrece cu viaţa mea, dar i-am zis lui Dumnezeu că tot ce-mi doresc e să-i fiu Lui pe plac înainte de a face carieră sau de a câştiga mulţi bani”, relatează Ligia. Plecată din postul de management pe care îl ocupa, Ligia a fost chemată de o prietenă din Germania să lucreze împreună pentru copiii străzii din Bucureşti. Mărturiseşe că nici nu ştia că există fiinţe umane care dorm şi trăiesc sub pământ. „Când i-am văzut prima dată, parcă erau fraţii mei. Pentru mine să intru la ei nu a fost un act de curaj, ci o chemare. Copiii străzii te simt dacă îi iubeşti sau nu. Mi-au spus imediat: mama”, povesteşte Ligia.

De la copiii străzii, la bolnavi de SIDA

În urma muncii depuse pentru oamenii străzii, Ligia a reuşit să salveze două fete pe care le-a ajutat să îşi aleagă un drum în viaţă, locuind cu ele şi ajutându-le să se integreze la un loc de muncă şi în societate. Ulterior, Ligia a ajuns să lucreze cu copiii bolnavi de SIDA. Fiind credincioasă a văzut în fiecare lucru pe care l-a făcut o chemare divină.

„În această perioadă m-am rugat foarte mult pentru viitorul meu soţ şi pentru ca Dumnezeu să mă pregătească pentru el. Eram înainte o fire foarte sensibilă. N-aş fi crezut că voi putea vreodată să spăl nişte copii plini de râie, să-i tund, să stau pe saltelele lor pline de păduchi, să suflu baloane pentru copii bolnavi de SIDA. Însă am reuşit să fac totul cu bucurie şi fără scârbă. Dumnezeu a lucrat mult la caracterul meu”, a mai mărturisit Ligia.

„Fără o mână mai văzusem, dar fără ambele, nu”

CONTINUARE aici – http://adevarul.ro/

Cristina Căpâlnaș – October 12, 1967 – January 9, 2017

 cristina-capalnas

***October 12, 1967 – January 9, 2017***
Syntia Piuian: Thank you Lord for the precious time we were able to have with our loving Mother. These past 2 months have been the toughest moments for my entire family. We are able to go on knowing that she is in a better place right now and heaven is rejoicing as they welcome her home. She was always in God’s hands and we believe that his plans are good and for the better. If I could describe my Mom in 3 words it would be Faithful, Self-less and Compassionate. She lived a life of serving others and making sure her actions/words were always pleasing to the Lord. She would constantly welcome guests into our home and let them stay with us for weeks,months, and sometimes years at a time. She made sure everyone was taken care of and never complained once. Although she is gone now, we have strength and peace in our hearts knowing she is in God’s hands.

The night before she left us, she had felt a great deal of pain, and had the hardest time trying to find a comfortable spot to sleep. She kept tossing and turning over 100x, and while we all took shifts watching her, we witnessed this: through all the pain she was feeling, she never complained once and just smiled. Even while we had people come over and pray with us, she would use up all her strength just to give them a smile and let them know that God is faithful and working. She was the rock and prayer warrior of our family. We thank her for all that she has done and we know she will continue to look down on us from heaven and smile. She leaves behind a beautiful example of a „good and faithful servant” and although we really wanted her to stay here with us, we knew she was ready to go be with the Lord. We love you Mom and can’t wait to meet again in heaven someday. Till then, we will remember you and live by your beautiful example.

This is the song we kept singing throughout our trial and even after she left us. It encourages us to trust in the Lord no matter the circumstance for he holds our every moment.

Mă-ncred în El, orice s-ar întâmpla,
Pe drumul meu sau în viaţa mea;
Fie ce-o fi, în orice zi,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

R: Mă-ncred în El, El ştie soarta mea,
Pe stâncă sus sau în adânc de văi,
Lovit de val, ajung la mal,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

2. Mă-ncred în El, oriunde aş fi dus,
Chiar în cuptor de foc de aş fi pus,
În suferinţi şi-n bucurii,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

3. Mă-ncred în El, chiar şi când nu-nţeleg,
Eu, voia Lui întotdeauna-aleg,
Căci doar aşa, în slava Sa,
Cerescul Tată m-a călăuzi.

 

Serviciul de Priveghi pentru Cristina Căpâlnaș – Toate bisericile penticostale din Chicago se vor unii pentru a fi alături de familia îndoliată!

Vezi si –

Marcela Gorcea Damșa – Cristina Căpâlnaș, un suflet de înger!

marcela-cristina

Cristina Căpâlnaș, un suflet de înger!

A fost un exemplu pentru mine în hărnicie, în ospitalitate, în dragoste, în răbdare, în smerenie, în iertare… A fost alături de mine la logodna mea cu Marius în Canada, a fost alături de mine la nuntă în Australia… A fost lângă mine zi de zi timp de cinci săptămâni, atunci când Marius a plecat la Domnul… A fost cu mine în România, în primii doi ani de misiune fără Marius… A venit în turneu să fie alături de mine, ca să îmi fie mai ușor… Nu trecea o zi fără să mă sune și să se asigure că sunt bine… A fost alături de mine și atunci când impreuna cu Sami am hotărât să merg înainte și sa o iau de la început… După ce m-am mutat la Chicago, am fost și mai apropiate… Cristina a fost alături de mine în bucurii și în întristări… Îi mulțumesc Domnului pentru Cristina, îi mulțumesc pentru că a fost prietena mea și o binecuvântare pentru viața mea… O parte din inima mea s-a rupt o dată cu plecarea ei în veșnicie. Doamne învață-ne să ne numărăm bine zilele pentru a sluji, a iubi ..

În astfel de clipe grele, pacea, liniștea și mângâierea vin doar de la Domnul! Suntem alături de familie, de Ionel și de copiii, ne rugăm ca Domnul să le fie sprijin în continuare, să le șteargă lacrimile și să le dea pacea!

Marcela Gorcea Damșa

Serviciul de Priveghi pentru Cristina Căpâlnaș – Toate bisericile penticostale din Chicago se vor unii pentru a fi alături de familia îndoliată!

Vezi si –

capalnas

Cântarea Crăciunului din închisoare ~ Richard Wurmbrand

Sabina and Richard Wurmbrand - Photo credit http://richardwurmbrandfoundation.com

Sabina and Richard Wurmbrand – Photo credit Wurmbrand family http://richardwurmbrandfoundation.com

Dragii noştri credincioşi

„Lăudați pe Domnul cu harfa; …Cântați-I o cântare nouă.” (Psalmul 33:2-3)

Misiunea noastră și-a primit cadourile: cadourile unor lacrimi noi și a unui sânge nou ce a fost vărsat acolo unde creștini sunt persecutați de către duşmanii lui Dumnezeu. Exact cu trei luni înainte de acest Crăciun, pe 25 septembrie, pastorul iranian Mohammed Ravanbakhsh a fost omorât. Familia lui cântă fără el. El cântă un cântec nou în cer. Atunci când vei cânta bucuros în jurul bradului de Crăciun, gândește-te la o soră sau un frate iranian sau chinez, care stă cu degetele atârnate într-un cui în perete și cu vârful picioarelor de abia atingând pământul, sau la alte asemenea torturi. Și dă-le ca și un cadou de Crăciun, cel puțin un gând de dragoste și o lacrimă.

Iată aici un poem compus în ascuns în închisoare de frații noștri din Rusia în urmă cu 30 de ani:

„Toți dorm, numai un prizonier
Nu poate dormi, nici visa
Ci îngenunchează în rugăciune.
El spune: „Dumnezeul meu, știu
Că Tu ești totdeauna cu mine.
Și chiar și aici în închisoare
Îmi amintesc de lucrarea mâinilor Tale!
Mântuitorul meu călăuzește-mă
Prin suferință, ispită și întuneric.
Chiar și aici voi răspândi veștile Tale
Voi spune altora ceea ce Tu spui.”

Cântece precum acestea sunt cântate în noaptea de Crăciun de către sfinții lui Dumnezeu în închisorile comuniste. Nu sunt colinde mai plăcute Domnului decât acestea. Noi considerăm că este datoria noastră de a vă reaminti în vremurile voastre de bucurie, de cei care au parte de cea mai mare bucurie: aceea de a suferi de dragul lui Hristos. (Filipeni 1:29)

wurmbrand 15Cu 45 de ani în urmă eram în închisoare și era în preajma Crăciunului. Iarna venise cu furtuni de zăpadă. Țurțuri mari de gheață atârnau de streașina acoperișului și promoroaca făcea forme ciudate de sticla de la fereastră. Frigul de afară îți tăia respirația. În decembrie zăpada ajunsese groasă de aproape doi metri. Se zicea că era cea mai grea iarnă din ultimii 100 de ani. Nu avem încălzire, dar fiecare aveam câte trei pături, deoarece de fiecare dată când cineva din Camera 4 murea, noi îl luam pătura. Dar mai apoi a avut loc o razie și am fost lăsați din nou cu o singură pătură fiecare. Dormeam îmbrăcați toată iarna. De multe ori nu primeam nici măcar o bucată de pâine. Supa făcută din morcovi, care erau prea putreziți pentru a fi vânduți, era din ce în ce mai subțire.

În ajunul Crăciunului discuțiile din închisoare erau foarte sobre, puține certuri, fără înjurături și nu prea multe glume. Fiecare bărbat se gândea la cei iubiți ai lui și exista un sentiment de comuniune cu restul umanități, sentiment care de obicei era departe de viețile noastre.

Vorbeam de Hristos, dar în tot acest timp mâinile și picioarele îmi erau reci ca și gheața, dinții îmi clănțăneau în gură, din cauza foamei stomacul îmi era un ghem de gheață care mi se răspândea în tot corpul până când nu-mi mai simțeam decât inima bătând. Când m-am oprit din vorbit, un amic, fermier simplu, a continuat de unde m-am oprit eu. Aristar nu fusese niciodată la școală. Totuși, vorbea așa de natural despre scena nativității ca și cum ar fi avut loc în grajdul lui în aceea săptămână și în ochii tuturor celor ce ascultau erau lacrimi.

wurmbrand 10Cineva a început să cânte în închisoare în acea seară. La început vocea lui a fost mai timidă și de abia și-a făcut loc prin mulțimea gândurile mele legate de soția și fiul meu. Dar încet încet vocea a început să răzbească tot mai minunat prin aerul limpede și rece, până când ecoul ei a inundat coridoarele și toți s-au oprit din ceea ce făceau.

Eram foarte tăcuți atunci când s-a oprit. Gardienii, adunați în cazarmele lor în jurul unei sobe de fontă, nu s-au agitat toată seara. Am început să spunem povești și când mi s-a cerut și mie să spun una, m-am gândit la cântec și le-am spus această veche legendă evreiască: Regele Saul al lui Israel, l-a adus la palat pe David păstorul adorat pentru nimicirea uriașului Goliat. David iubea muzica și era încântat să vadă la palat o harfă de o mare frumesețe. Saul i-a zis: „Am plătit scump acest instrument, dar am fost înșelat. Scoate doar sunete urâte.” David a luat instrumentul în mâini și a început să scoată din el o muzică încântătoare care a i-a mișcat pe toți cei prezenți. Harfa părea să râdă, să cânte și să plângă. Regele Saul a întrebat: „Cum se face că toți muzicieni pe care i-am adus doar au făcut larmă cu el și doar tu ai reușit să scoți muzică din el?” David, viitorul rege a răspuns: „Cei dinaintea mea toți au încercat să-și cânte propriile cântece pe aceste coarde. Dar eu am cântat propriul ei cântec. I-am amintit cum a fost un copac tânăr, cu păsări care ciripeau între ramurile lui și crengi verzi și frunze care înfloreau în soare. I-am amintit de ziua în care au venit să-l taie și ați auzit plânsetul lui din degetele mele, dar eu i-am explicat că acesta nu este sfârșitul. Moartea lui ca și copac însemna începutul unei noi vieți în care, ca și harfă, îi va da glorie lui Dumnezeu; și ați auzit bucuria ei din mâinile mele.” Tot așa, atunci când va veni Mesia, mulți vor încerca să-și cânte cu El propriile cântece, iar muzica lor va fi dură. Noi trebuie să cântăm pe harfa Lui, propria Lui cântare, cântarea vieții Lui, a patimilor, a bucuriei, suferințelor, morții și învierii Lui. Doar atunci muzica va fi cea adevărată.

Un astfel de cântec a fost auzit la acel Crăciun în închisoarea de la Târgu-Ocna. (Această istorisire poate fi găsită şi în cartea Cu Dumnezeu în subterană…)

Isus își hrănește oile Sale printre crini. Dorim doar să vă amintim de crini, suflete albe ca și zăpada, care își poartă crucea cu bucurie de dragul Mântuitorului. Cerem pentru ei o rugăciune, o lacrimă și un gând de iubire.

Al vostru în Hristos,
Richard Wurmbrand.

Articol publicat iniţial în Revista Vocea Martirilor, Luna Decembrie, Anul 1996, p. 2
Traducere: Daniel Făşie pentru Harfa de Aur.ro – Creaţie şi Cântare.

SURSA – http://www.resursecrestine.ro/

Cristian si Cristiana Vaduva – Colinde la Biserica Betania Arad

cristian-si-cristiana-vaduva-la-biserica-betania-arad

Cristian si Cristiana Vaduva –

Colinde la Biserica Betania Arad

http://www.bisericabetania.ro/

Fratele Cristian Vaduva de la minutul 28, colinde cu Cristiana Vaduva si marturie despre felul in care s-a intors din lume la Isus Hristos si minunea care a facut-o Dumnezeu  dupa accidentul recent.

Citeste / vezi si –

Dumnezeu VORBEȘTE și AZI! 

Ce marturie frumoasa! Dumnezeu sa va binecuvanteze familia si in special pe Luca pentru credinciosia lui.

Ciprian Barsan


Fiecare zi este un prilej potrivit pentru a învăța, să asculți ceea ce Dumnezeu vrea să îți transmită. Sunt convins, cred și sunt atent la ceea ce Domnul vrea să-mi spună. Iar azi, Dumnezeu a ales să-mi mângâie inima rănită prin Luca. Un dialog, o discuție scurtă și un răspuns pe măsură!
Am fost marcat de răspunsul pe care Luca, fiul meu cel mic, l-a dat atunci când a auzit o constatare durerosă: Luca nu te las să fii pastor, o să ai prea mulți dușmani!

Auzind acest adevăr, Luca a exclamat ,,Nu contează cât de mulți dușmani ai, dacă Dumnezeu e prietenul tău!” Încercând să fie mai convingătoare, Ribana a continuat spunând: Luca o să suferi! Un alt răspuns ce mi-a adus bucurie ,,Pentru Dumnezeu se merită să suferi!”
Ce adevăr profund! Ce declarație puternică de credință! Ce pasiune transpusă în cuvintele unui copil de…

Vezi articol original 146 de cuvinte mai mult

Romulus Papp MARTURIE – ‘Mi-a vorbit Dumnezeu din ceruri: Vei trai. Nu vei muri!’

romulus-papp-biserica-carpati-cluj-1

Riscul celor care cresc in familie de credinciosi este sa intre intr-un cerc de rutina….Am crescut ca oricare copil intr-o familie in care vedeam doua lumi: o lume a lui Dumnezeu si o lume a intunericului. Si culmea ironiei e ca imi placea bezna…. 

Dupa ce  a avut loc revolutia romana in 1989, au venit in Romania evanghelisti din strainatate si mi-aduc aminte cand Joni Eareckson Tada  cu Luis Palau, cu Rick Amato, pe stadion la Marghita, au tinut o evanghelizare…. Erau mii de oameni acolo si m-am predat si eu. Si a venit un prieten de-al meu si a zis: „Mai, Romi, dar tu ai innebunit? Acum cand viata ne sta inainte? Tu esti nebun? Dai cu piciorul, unde-i Dumnezeu? Ca nu-i nicaieri,” mi-a zis prietenul. In doua luni de zile, pocainta mea s-a topit ca un fulg de zapada si-am lasat-o. Dumnezeu cheama, si iar cheama, si ma chema Dumnezeu…

Si acum, a venit Cuvantul lui Dumnezeu care a vorbit asa. Eram in salon. Eram cu Olimpia la rezerva. A sunat un telefon cu 0039, prefixul Italiei. Nu s-a prezentat cu buna dimineata, sunt cutare…. A spus asa: „Asa iti vorbeste Domnul. Ai intrebat, de ce si pentru ce ti se intampla ceea ce ti se intampla. Am vrut ca nimeni si nimic sa nu te scoata din mana Mea. Vei trai si nu vei muri.” Si a inchis telefonul. Am sunat inapoi. N-a deschis. Am sunat inapoi. N-a deschis. Cine-i omul asta? Mi-a vorbit Dumnezeu din ceruri. „Vei trai si nu vei muri,” prognosticul dat la cancer era catastrofal. Au spus Olimpiei, sotiei mele, ca pana la Craciun (am fost operat in 18 aprilie), pana la Craciun mai erau cateva luni, nu va trai, va muri. Tu esti tanara,” Olimpia avea 23 de ani atunci.”Tu te mariti, spunea dl profesor Mircea Gorgan. Olimpia: „Nu. Vreau cu el sau cu nimeni. Vreau totul sau nimic.”

Am crescut ca oricare copil intr-o familie in care vedeam doua lumi: o lume a lui Dumnezeu si o lume a intunericului. Si culmea ironiei e ca imi placea bezna. Imi placea sa trag de partea cealalta. Si de mic, , mama nu ne-a fortat niciodata sa mergem la biserica. Dar pentru noi a fost o evanghelie vazuta, citita, predicata in fiecare zi. Era un exemplu viu pentru noi. Eu oscilam si balansam intre cele doua lumi, ca si ceilalti frati ai mei. Dar dupa cum sunteti multi parinti aici si de mici vi- invatati copiii sa fie buni, ascultatori, dimineata pasta si peria. Seara, baia si celelalte. Il inveti de mic bunele maniere. Il inveti sa fie un copil ordonat, sa vorbeasca corect si curat si totusi cresc balariile de undeva. Cresc de undeva buruienele si nu stii de unde.

Exista pe pamantul acesta si puterea si lumea celui rau. As vrea sa marturisesc cum Dumnezeu a lucrat in viata mea pentru ca dupa cum ascultarea are consecinte si neascultarea are consecinte. Dumnezeu vorbeste in multe moduri si in seara aceasta  voi vorbi despre un Dumnezeu care cu adevarat exista. Nu e un Dumnezeu povestit pe la colturi, ci un Dumnezeu care cu adevarat e viu si lucreaza. Sunt aici adolescenti care care sunt cum am fost si noi cand am fost in vremea aceea, cu multi ani in urma. Numai ca atunci n-am avut paleta aceasta a pacatului. Internetul nici macar in vis nu stiam ce e in urma cu 30 de ani.

Vorbesc despre un Dumnezeu care mi-a schimbat viata. Riscul celor care cresc in familie de credinciosi este sa intre intr-un cerc de rutina. De mic invata psalmul 23. De mic se familiarizeaza cu cantarile. De mic se obisnuieste cu atmosfera asta bisericeasca  si el are 18 ani si inca nu e hotarat sa se boteze. De mic e invatat de tata si de mama cum trebuie sa se poarte, cum sa vorbeasca, ca el e copil de pocait. Eu, care am crescut in lume, am invatat alt fel. Eu nu m-am indoit ca un vlastar de salcie, ci m-am frant ca o creanga de stejar. Caci Dumnezeu e viu si lucreaza. Si acuma ma uit la multle mame care sunt aici si vreau sa va incurajez  pe cele care aveti perii albi. Daca aveti copii care ratacesc undeva departe de locul acesta unde se cheama numele lui Dumnezeu, vreau sa va incurajez si sa va spun in felul urmator: rugati-va cu credinta, ca Domnul asculta rugaciunia. Si eu sunt un rod al ascultarii lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a ascultat rugaciunea. Si pentru ca Dumnezeu asculta rugaciunile, oamenii vin la El.

Eu nu stiam ca Dumnezeu lucreaza chiar in modul acesta. Stiam eu ca undeva exista un DumnezeuStiam eu cate ceva. Nu prea vroiam eu cu pocaitii, ca stiam ca la pocaiti lucrurile sunt stricte. La pocaiti nu fumam, la pocaiti nu injuram, la pocaiti nu bem. Mi-ar fi placut un Dumnezeu permisiv cu o biserica permisiva; un tanar crestin din asta mai rebel un pic- si cu lumea si cu biserica. Dar nu se poate asta.

Si pentru ca neascultarea are consecinte.. mama imi spunea asa: Romi, tu trebuie sa-L cunosti pe Dumnezeu, caci orice om trebuie sa-L cunoasca pe Dumnezeu, caci in cer la Dumnezeu nu poti sa ajungi decat avand cu El o relatie. „O mami, voi pocaitii. Baticuri, prunci, o lasa-ma.” Eu, 16 ani. Ce sa-i spui unui tanar de 16 ani? Unui baiat care sta pana la 3 dimineata pe internet. Tu care esti tata si dumitale care esti mama, habar n-ai; el e mare istet. Invarte lumea. Nu. Asa am crezut despre sine, ca eu le stiu pe toate si le pot pe toate. N-am nevoie sa fiu invatat. Doar am viata mea. Fac ce vreau cu ea. Asta a fost cuvantul pe care l-am spus: „Asta e viata mea. Lasa-ma sa fac ce vreau cu ea.” Atata mi-a spus: „Voi posti pana ochii in cap mi se vor usca.  si picioarele mi se vor bate de-olalta. dar Dumnezeu, tie, iti va iesi inainte. Si eu spuneam ca si Eminescu intr-un vers: Pana la lacrimi, mi-e draga viata.Vreau sa o traiesc.

Dumnezeu vrea sa traiesc altceva. Dumnezeu ma dorea aici. Dvs. care sunteti in spatele meu, celor din sala, va vorbeste Dumnezeu in seara aceasta din dragoste. Numai noi, cei din carucioare, stim ce inseamna asta. Noi stim ce inseamna sa nu mai calci pe iarba. Si in seara aceasta, fratele pastor a indemnat, calauzit de Duhul Sfant, sa multumim lui Dumnezeu. Vreau sa va intreb onest si corect: Care din voi care umblati in seara asta, ati spus astazi, iti multumesc Tata ca ne-ai dat doua picioare? Dar, iti multumesc din inima. Eu zic ca si Iov: Iti multumesc Doamne ca Tu le-ai luat; binecuvantat sa-Ti fie numele. Dar, dupa ce mi-a luat picioarele, aici in spate mi-a pus doua aripi. Si mi-a spus: Romi, cu ele, tu ajungi in cer si vom canta cantarea cea noua pe marea de cristal.

N-am ascultat. N-am ascultat pentru ca razvratirea era peste mine. As fi vrut sa traiesc cu lumea. As fi vrut sa fiu ca si lumea. De altfel, parinti care sunteti aici, aveti copii si-i vedeti, cum spuneam mai inainte. Il aduci la biserica, L-ai adus la binecuvantare. Si totusi, cand e de 18, 19 ani, iti intoarce spatele si la un moment dat am zis: „Auzi Tata, nu-mi impune ca nu mai vreau cu biserica.” Pentru ca el atat stie ca biserica are 4-5 ziduri, un trapez sau un dreptunghi, dar mai mult de atat… Dar, eu am aflat un Dumnezeu. Dumnezeu mi-a vorbit intr-un alt mod. In seara aceasta, Dumnezeu va vorbeste in dragoste. Nu ca ar fi cineva mai meritos decat Belo, care e in carucior, decat sora care e acolo. Nu meritati mai mult decat ei. Dar Dumnezeu, dvs., in seara aceasta, asa a socotit El, sa va vorbeasca in dragoste.

Dupa ce  a avut loc revolutia romana in 1989, au venit in Romania evanghelisti din strainatate si mi-aduc aminte cand Joni Eareckson Tada  cu Luis Palau, cu Rick Amato, pe stadion la Marghita, au tinut o evanghelizare si mama m-a rugat: „Romi, vii si tu la evanghelizare.” „O, ma duc doar sa vad ce-i acolo.” Am mers sa vad doar ce-i acolo si vreau sa spun caci cu tigarile in buzunar m-am predat in fata podiumului. Erau mii de oameni acolo si m-am predat si eu. Si a venit un prieten de-al meu si a zis: „Mai, Romi, dar tu ai innebunit? Acum cand viata ne sta inainte? Tu esti nebun?” Acuma sunt doar umbra celui care am fost la 20 de ani. „Dai cu piciorul, unde-i Dumnezeu? Ca nu-i nicaieri,” mi-a zis prietenul. In doua luni de zile, pocainta mea s-a topit ca un fulg de zapada si-am lasat-o. Dumnezeu cheama, si iar cheama, si ma chema Dumnezeu.

romulus-papp-biserica-carpati-clujromulus-papp-biserica-carpati-cluj-2

1.L-am cunoscut pe Dumnezeu ca si ajutor al vaduvei si a orfanului.

Vreau sa impart aceasta marturie in 3 segmente: L-am cunoscut pe Dumnezeu ca si ajutor al vaduvei si a orfanului. Aveam 18 ani cand tatal meu moare si opt copii ramanem doar cu mama. Tatal meu a murit de ciroza hepatica. Multa bautura, a facut un cancer hepatic si a murit. Si am ajuns de la o viata destul de echilibrata, am ajuns la lipsuri. Am ajuns sa n-avem paine pe masa. Ciudat asta. Mi-a placut sa invat si mi-a placut sa ma tin de scoala. Si am vrut sa fiu ceva in viata asta. Tanarule care esti aici si ma auzi: N-astepta sa faca cineva ceva pentru tine. N-astepta sa faca tata, mama, biserica. Ci fa tu ceva pentru ea. Si, doi, nu te uita in jurul tau la ceea ce nu poti sa faci si fac altii. Ci, uitat-e la ceea ce poti face tu  si fa cu tot sufletul, cu toata inima si cu toata puterea ta. Dumnezeu sa te ajute. Si vei fi mai mult decat biruitor. Am ramas fara paine intr-o seara. Am ajuns sa cunosc ce nseamna lipsa. Si mama, care era femeie credincioasa, a spus asa: la colt de strada nu ma voi duce. La poarta nimanui nu o sa bat. Ne vom pune pe genunchi si ne vom ruga lui Dumnezeu. Daca va vrea sa ne dea, ne va da. Daca nu, nu. Va inchipuiti, ca si adolescent, eram acuma la 18 ani, matur, major.

Ma gandeam: As vrea sa vad eu acest Dumnezeu, cum ne va izbavi El. Lemne pe foc trebuie. Camara trebuie umpluta. Multi suntem, 9 oameni la o masa nu mananca ca si doi. Acolo oala incepe totdeauna de la 8 litri in sus. Nu trei snitele sau un picior de pui. Acolo se mananca, ca-s multi si-s mari. Ne-am pus pe genunchi, si din respect pentru dansa, pentru ca era si este o femeie de caracter si o femeie a rugaciunii. Daca sunt astazi ceva, multumesc lui Dumnezeu pentru ea, sunt datorita ei, care a sculptat in noi cu rabdare si cu dragoste, fiinta care astazi sunt. Ne-am pus pe genunchi si eu, care nu eram invatat cu rugaciunea, m-am rugat Tatal nostru, o nascatoare, inger ingerasul meu si iarasi o nascatoare (rugaciune ortodoxa) si m-am oprit acolo. Ca n-am stiut sa ma rog. Un om care nu umbla cu Isus, un om care nu cauta casa lui Dumnezeu, nu se stie ruga. Un om care n-are o relatie cu Dumnezeu, nu se stie ruga pentru ca rugaciunea nu-i bolbolosirea multelor cuvinte. Ci e o stare de dialog cu Dumnezeu. Vorbesti cu El; El te asculta. Taci tu si iti vorbeste El. Eu n-am stiut asta. Dumnezeu a lucrat in asa mod ca ne-am pus toti pe genunchi. Ne-am rugat. Nu s-a intamplat nimic. Ne-am culcat cu totii flamanzi. Ne-am pus la odihna.

In noaptea aceea, Duhul lui Dumnezeu a miscat inima unui frate din biserica Salem din Marghita, suntem 402 membrii. Dumnezeu a miscat inima unui frate si i-a spus asa: Dimineata, la prima ora, te trezesti si ei pe fratele cutare cu tine. Te duci la casa vaduvei, ca au strigat la mine si e nevoie sa intinzi mana. Noi nu stiam asta, dar cand ne-am trezit dimineata la sapte si ne-am dus fiecare in drumul lui la scoala si la servici, in casa era un miros de paine prajita si unt si laptic. Si am zis: „O, mami, ai folosit un siretlic sa ne aduni la rugaciune.” Au siroit lacrimile. Si a zis: „Nu, pe cand voi dormeati, dimineata, de vreme, fratele cutare si cu fratele cutare, mi-a dat numele, au batut la geam si au adus banii astia.” Si mi-a aratat banii. Un porc gras, erau bani multi atunci. Nu era 50 de lei.

Atunci am inceput sa inteleg ca atunci cand un nenorocit striga, Domnul aude. Nu eram pocait. Eram om de lume. Dar am vazut cum atunci cand o vaduva plange, cand o mama plange pentru copii, Dumnezeu ia aminte. Pentru mine, asta a fost un raspuns la rugaciune, chiar daca n-am spus nimic, am spus: nici dintr-un milion de intamplari, darts, nu nimeream dintr-un milion de incercari sa lovesc in 10 din prima. Ne-am rugat seara si, dimineata, Dumnezeu lucreaza. Spuneam mai inainte ca nu vorbesc despre un Dumnezeu care0i desenat si pictat si povestit. Povesti? Nu. Vreau ca prin tot ceea ce spun, numele Lui sa fie slavit. I se cuvine toata slava. L-am vazut pe El: Tatal orfanului si ajutorul vaduvei.  Cu toate acestea, nu am vrut sa ma pocaiesc. Aveam eu un gand. Aveam eu gandul: candva, cand voi fi batran. Stiu eu, ma voi pocai, ca asta-i drumul. Stiam eu caci cu calea larga, aia cu bautura, cu tigara nu ma duce-n cer si caci candva, odata, ma voi intoarce la pocainta. Dar nu stiam ca mai repede decat mi-am facut eu socoata. Stiti de ce? Si mi-am inceput aceasta marturisire cu aceste cuvinte: Daca exista vreo mama, vreun tata care plange pentru copiii lor, vreau sa va asigur in seara aceasta ca Dumnezeu ti-asculta rugaciunea. Chiar daca inca astazi, dumitale nu vezi nimic, chiar daca parese ca ceru-i plumburiu, totu-i sur, cenusiu si nu mai raspunde nimeni la nimic, parca nici lucrari, nici descoperiri nu mai sunt, vreau sa-ti spun ceva, ca Dumnezeu asculta rugaciunea.

2.Dumnezeu imi vorbeste intr-un alt mod

Ma incorporasem in armata, Am fost printre generatiile care am prins inca catania. M-am incorporat in armata in Arad, la unitatea de tancuri, tunuri, artilerie. Si Dumnezeu avea sa-mi vorbeasca, dar intr-un alt mod. Caci atunci cand, copile si tenere ma asculta cu atentie. Draga mea fetita, care ai parinti aici care-si inghit lacrimile si cina nu-i cina si somnul nu-i somn, atunci cand fratele pastor pentru tine va fi zero, atunci cand Biblia nu va mai vorbi si vei fi surd si orb, va incepe sa vorbeasca Dumnezeu intr-un alt mod.

Si a inceput Dumnezeu sa-mi vorbeasca intr-un alt mod, pentru ca a tot batut, a tot batut la usa vietii mele si n-am vrut sa-i deschid. Am vrut sa-mo vad de viata. Si cand eram dimineata pe platoul de inviorare, am cazut paralizat de jumatate, gramada jos. A venit acolo un subofiter: „Haima, ridica-te, scoala din asta am mai vazut eu. Nu vrei sa faci instructie.” Nu. N-am fost un tip puturos niciodata. Am fost un barbat zdravan si infipt. Eram cazut gramada. M-au ridicat doi sa ma puna pe picioare. M-au lasat si inapoi m-am dus gramada. „Mai, dar nu-i gluma. La infirmerie cu el, una, doua.” M-au dus la infirmerie. Refleze, zero. M-au trimis la spitalul judetean, centrul militar judetean de la Oradea, si dupa investigatii s-a vazut ca nu mai am reflexii pe piciorul drept. Nu se stia atunci ce-i cu mine. Incepea sa vorbeasca Dumnezeu. Incepea sa vorbeasca El si modul in care vorbeste El, aude si surdul, vede si orbul. Cand vorbeste Dumnezeu, se cutremura muntii. Dumnezeu nu se impiedica de un ciot. Nu se impiedica de un om, de o mie, de un milion, de o natiune, ca Dumnezeu e Dumnezeu. Slavit sa-i fie numele. Ce mult face sa ai acasa un tata, un batran care sa-si puna seara genunchiul si sa inalte rugaciuni. Ai toate motivele sa-ti fie groaza daca cumva  astazi inca cochetezi. Ai un limbaj dantelat, bisericesc, aranjat, dar tu esti un om de lume. Ai toate motivele sa-ti fie frica pentru ca vine vremea cand Dumnezeu te va scutura. Ma rog sa o faca El ca sa fii mantuit pentru ca beneficiul nostru este etern. Nu ma uit la ceea ce sunt acum, ci spun ca si Iov: „Doamne, Tu ai dat. Tu ai luat. Binecuvantat sa fie numele Tau.” Si, la ce mi-ar folosi aur si palate? Si la ce mi-ar fi folosit picioarele si astazi, instrumentist in lume, pierdut, cantaret si nenorocit la maxim. Uitati-va la lumea asta. Uitati-va la cei care sunt pe acolo, pe scene. Destrabalare si nenorocire la maximum. Dumnezeu, in schimb, a ascultat rugaicunea unei vaduve. Multumesc, Tata din ceruri, ca Te-ai indurat si de mine.

Dupa ce s-a vazut ca nu mai pot calca pe picior si scapam laba piciorului, eu nu stiam ca debuta un cancer madular, aici in spate. Credeam  o lombalgie, un efort solicitat, incarcatura mare, cazuti in noroi, inghetau hainele pe noi. Am crezut ca e de acolo. Nu. Dumnezeu incepea sa vorbeasca intr-un alt mod. Am capitulat atunci cand mi-am dat seama ca nu mai pot sa umblu, ci umblu doar scapad piciorul, ca nu mai sunt cel care am fost si la 22 de ani am primit credinta. Urma ca sa-L primesc pe El ca si Mantuitor. L-am cunoscut ca si tata al orfanului, ca si ajutor al vaduvei, acuma urma sa-L cunosc ca si Mantuitor, ca si Cel care schimba viata. Curatenia se face din launtru in exterior si si nu invers. Cu tigarile in buzunar, Duhul Sfant a intrat in viata mea, caci El a venit in lume sa dovedeasca ceea cepriveste pacatul. Vine in mintea ta si iti spune: Ce faci, nu este bine. Ce faci, e pacat. Nu trebuie sa-ti spuna absolut nimeni.

Eram cu tigarile in buzunar, cum va spun, si Dumnezeu a intrat in inima mea si mi-a dovedit: Nu e bine ce faci. La 22 de ani, la predica unui frate, cita din Isaia 53: „E; a fost dus ca un Miel la taiere. Acolo in Isaia 53 e Miel. In Isaia 9, e Leul din Iuda. Eu am crezut ca Isus e unul puternic, unul tare. Nu-l invinge nimeni. Nu, ca un Miel la taiere. Murea pentru pacatul meu si pentru pacatul tau. Mi-a strapuns atunci inima. Se intampla asta undeva in vara anului 1995. Mi-a strapuns inima. Eu eram cu tigarile in buzunar acolo mai in spate (in biserica). Nu venisem in fata pentru ca dintre pocaiti si dintre fetele pocaitilor ma cunosteau si imi era rusine. Sa vii in biserica, era o groaza. Era teribil. Emotii la maxim. Desi, intr-un club, daca te duci sa te zbatii, nu-i nici o problema. In biserica, te topesti. Dar, stiti de ce se intampla asta? Acuma imi dau seama. Atunci nu mi-am dat seama. Aici e prezenta lui Dumnezeu. Aici e puterea lui Dumnezeu care este mare.

Urma sa-L cunosc pe El ca si Mantuitor. Si dupa ce a vorbit fratele acesta, un om de 92 de ani, fratele Silaghi, mi-a strapuns inima. Plangeam ca un copil. Nu ma puteam stapani, ca Duhul Sfant mi-a strapuns inima. Si am zis: „Cum ma las eu de tiagri?” Mi-am promis eu mie la fiecare revelion ca pe cuvantul meu ca nu mai fumez. Aia pana la bobteaza, 6 ianuarie si inapoi cu tigara. Eram legat. Lanturile acestea cad atunci cand robii Domnului se aduna. Omul legat cu posesia aceea, pus inaintea lor, cheama numele Lui si numele lui Isus elibereaza. Evanghelia slobozeste. Evanghelia vindeca. Evanghelia are putere. N-am stiut asta.

Dupa ce s-a terminat seara aia de evanghelizare, am rugat pe fratele pastor: „Dle pastor, as vrea,” eu cochetasem cu biserica, dar nu puteam sa ma tin si nu mai vroiam sa ma fac de rusine. Ori cu biserica, ori nicicum, Eu as vrea sa ma pocaiesc, dar nu ma pot lasa de tigari. Si am boala si robia asta. De orice ma pot desparti, dar de astea, in ruptul capului. Mai bine nu manac. Si atunci, fratele ,intelept: „Cunosc pe cineva care in seara asta te va dezvata de ele.” Abia asteptam sa dau mana cu El si sa vad ce sociolog, ce psiholog, ce om e ala care ma va putea invata cum sa scap de acel viciu. Era Isus. Dupa ce a eliberat biserica, a dat doar o comanda si a spus asa: „Comitetul restrans ramane pe loc.” Au ramas vreo 8 oameni, cu dinsul, 9 si eu eram acolo. M-au adus la mijloc, nu era nimeni in biserica decat femeia de serviciu care statea cu matura si astepta sa inchida biserica. Au zis: „Frate, daca vrei, pe genunchi sau in picioare.. cum doresti dumneata. Noi ne rugam.” dupa ce am vorbit cu fratele pastor despre ce-i vorba. Si au inceput oamenii acestia, prinsi de mana, sa cheme numele lui Dumnezeu. Eu am stat in picioare si ma uitam la ei ciudat. Nu mi s-a intamplat niciodata pana atunci experienta asta. Si ca si un om din lume, ma uitam ciudat, interesat, ce se intampla. Dar, simteam cum ma dezumflu si devin usor ca o pana. Nu stiu cat timp s-au rugat oamenii astia, dar m-am simtit atat de bine, cum nu se poate spune.

Urma sa-L cunosc pe El ca Mantuitor, ca Salvator, ca izbavitor, ca cel care rupe lanturile, legaturi, puteri demonice. Dupa ce s-a terminat acel episod scurt, am fost lasat liber. M-au intrebat: Ce ai simtit? „Domnilor, n-am simtit decat ca simt ca zbor. O usuratate pe mine de neadevarat. Slavit sa fie Domnul. De atunci au trecut 22 de ani. Tigara in gura, nici macar in minte, n-a mai venit. L-am cunoscut pe El ca si eliberator, ca si Dumnezeu care elibereaza de orice viciu, fie pornografie, fie ganduri urite, fie ura, fie vorbire de rau, fie tigara, fie viciu, fie orice. Isus te poate elibera in seara aceasta.

3. Cunoscandu-L pe Isus ca VINDECATOR –

Dar l-am cunoscut pe Isus mergand mai departe, ca vindecator. Si partea asta e extraordinar de frumoasa pentru ca aici sunt niste probe de netagaduit. Aici sunt niste lucruri fantastice. Si cand vorbesc despre Dumnezeu, vorbesc despre un Dumnezeu care rezolva orice neputinta. El face imposibilul sa para si sa fie posibil. Spuneam mai inainte ce in 18 aprilie am fost operat de cancer nodular, cu metastaza masiva, in zona aia unde creste maduva spinarii. N-am stiut ca voi avea sa-L cunosc pe Isus ca vindecator. Si cand Olimpia, sotia mea, n-a fost in salon, am luat laptopul si mi-am facut testamentul de la revedere. Si acolo am vorbit cateva lucruri care acum nu le pot spune ca ma napadesc emotiile. Credeam ca voi incehia cu viata aceasta. In jurul meu, colegii mei in Bucuresti,  unde am fost operat, colegii mei de salon mureau si acolo se murea. Dar Dumnezeu avea sa se arate ca un Dumnezeu care vindeca. Un Dumnezeu care in furtuna ramane tot Dumnezeu. El nu-I neputincios ca si omul. El este Dumnezeu care a facut fiinta umana, binecuvantat sa fie numele Lui. Vreau ca sa slavesc numele Lui si sa ma laud cu El pentru ca vrednic este Mielul care a fost junghiat.

Dupa ce am fost diagnosticat cu boala aceasta si am facut 42 de sedinte de citostatice, va inchipuiti cum aratam. Eram panatiu, sur, gri ca si piatra. N-aveam par si nici sprancene. Imi era atata de rau. Mircea Hulea, prietenul meu, el m-a vazut; noi eram in biserica la Oradea atunci. El m-a vazut, ficatul mare, umflat. Desfigurat, ca un om bolnav de cancer. Dar vreau sa va spun ceva, peste tot si peste toate vegheaza Dumnezeu.

Si acum, a venit Cuvantul lui Dumnezeu care a vorbit asa. Eram in salon. Eram cu Olimpia la rezerva. A sunat un telefon cu 0039, prefixul Italiei. Nu s-a prezentat cu buna dimineata, sunt cutare…. A spus asa: „Asa iti vorbeste Domnul. Ai intrebat, de ce si pentru ce ti se intampla ceea ce ti se intampla. Am vrut ca nimeni si nimic sa nu te scoata din mana Mea. Vei trai si nu vei muri.” Si a inchis telefonul. Am sunat inapoi. N-a deschis. Am sunat inapoi. N-a deschis. Cine-i omul asta? Mi-a vorbit Dumnezeu din ceruri. „Vei trai si nu vei muri,” prognosticul dat la cancer era catastrofal. Au spus Olimpiei, sotiei mele, ca pana la Craciun (am fost operat in 18 aprilie), pana la Craciun mai erau cateva luni, nu va trai, va muri. Tu esti tanara,” Olimpia avea 23 de ani atunci.”Tu te mariti, spunea dl profesor Mircea Gorgan. Olimpia: „Nu. Vreau cu el sau cu nimeni. Vreau totul sau nimic.” Si Dumnezeu, care asculta rugaciunea,  va dati seama, dupa ce am fost iradiat, eram atat de bolnav. Imi era atata de rau, vroiam sa se termine cumva suferinta asta ca era epuizanta si insuportabila. E mult peste puterea omului de-a suporta. Si in spate, dupa ce am fost operat, in zona cicatrizata a inceput sa-mi creasca ceva. Intai cat o bila. Dupa aia, cat capul microfonului. Apoi, cat o piersica de-o culoare urita, vanata, ma uitam cu oglinda. Ce creste acolo?

Am sunat la Bucuresti: „Dle doctor, creste acolo ceva.” „Dle, noi v-am spus ca noi Dumnezeu nu suntem si ca viata, noi, nimanui nu dam. Asta-i boala si asta e. O, marit sa fie Domnul care vindecaIehova-Rafa, Dumnezeu vindeca, fie slavit numele Lui. Sunt plin de pasiune si dragoste pentru El, uitandu-ma la ce-a facut in viata mea. Marit sa-i fie numele. Ma uitam la zona aceea: „Mai, dar creste tumorul, creste cancerul. Nu-i bun.”

Vine in casa la noi un frate, m-au cautat mai multi, acest frate a intrat in casa si a zis: „Romi, am indemn si Dumnezeu m-a trimis la tine, sa ma rog cu tine.” Nu stia el ca eram eu framantat de chestia aia din spate. S-a pus pe genunchi. „Ne rugam impreuna.” Eram intins pe pat si am rugat-o pe Olimpia dupa operatie, am luat usa de la dulap afara din tatani, am sucit-o intro patura, am pus-o si eu pe aia dormeam. Primele doua, trei zile a fost greu dar dupa aceea m-am invatat a fost super. Omul acesta a fost trimis la mine cu un scop. El n-a stiut si de aici incep un sir de miracole cum nu va inchipuiti. Si aici vorbim doar si doar adevarul si adevarul asta elibereaza. Adevarul asta face inima libera, slobozeste. Adevarul asta vindeca, mantuieste, de aici, traind o succesiune de miracole care m-au uimit si m-au pus in uimire intr-un mod extraordinar. E de domeniul fantasticului. Dupa ce ne-am rugat, El cu ravna, din ziua aceea, el a rostit asa: „Barbatule, am hotarat astazi, zice Domnul, si acum sa incep vindecarea in trupul tau. Amin”  Cate n-am auzit noi din astea? Suntem obisnuiti cu ele. Dar, vreau sa spun ceva. Din clipa aceea, deja… Olimpia imi spune: „Romi, scade chestia aia. E mai mica. E mai mica. E mai mica. Nu mai e! O, Aleluia! Nu mai e! Unde e? Nu stiu! Cum? S-a dus. Unde? Nici asta nu stiu. Ca nu sunt Dumnezeu, numai om.

Imi spune intr-o zi: Am visat azi noapte, Romi,” in dulap aveam o comoda care era plina de medicamente, cele doua rafturi erau pline de medicamente. Si imi spune asa: „Am visat ca in coltul acela de acolo erau trei teancuri de 50 de lei (15 miioane sau 1.500 de roni). In ziua urmatoare, vine cineva la noi. „Frate Romi, am venit sa te vedem si sa te vizitam. N-am vazut eu, fiind intins pe pat,  ca s-a dus acolo si a  virit acolo banul. Sa vedeti ce seintampla. Vine Olimpia si imi spune: „Romi, ce-s cu banii astia aici?” „Cu care bani,” zic eu. „Cu astia.” „Nu stiu,” Eu sunt pe pat, eu nu ma pot misca. „Uite-i!” „Nu stiu! E visul!” Dumnezeu lucreaza exact cum El vorbeste si cum arata. Fie slavit numele Lui. Sunt miracolele pe acre le-am trait si am traversat din 2001 in 2007 recidiva tumorala. Din nou, operat in Bucuresti. Asta s-a intamplat in Octombrie. In luna mai, in 2008, din nou recidiva medulara, din nou operat.

Si atunci am ramas in carucior. Am zis: „Doamne, oare ce vrei cu mine? Oare ce vrei cu viata mea?” Eu sunt pregatit sa ma duc in ceruri. Eu sunt gata. De insurat, m-am insurat. Doamne, sunt pregatit sa ma duc daca ma chemi.” La care, imi vorbeste Dumnezeu si imi spune: „Barbatule, am nevoie de tine si vreau sa lucrez prin tine.” Sunt atatia care pot sa mearga. Si fratele Malutan mi-a creat aceasta oportunitate prin fundatia Caritatea, invitandu-ma la Oradea si vorbind si acolo. Dumnezeu vrea sa ma foloseasca pentru cei care umbla pe picioarele lor si umbla unde nu trebuieste, pentru cei care s-au plictisit oare cumva  cu Dumnezeul acesta care-i a mosilor  si a babelor. Sa-u obosit cu un Dumnezeu pe care-L cantam si-L predicam martia, joia si duminica in doua programe. Vreau sa va spun ceva. De 22 de ani, e mai dulce acum Isus decat in urma cu 22 de ani. Sunt mai indragostit de El astazi ca in urma cu 22 de ani. Mi-e mai draga pocainta, astazi, ca si in ziua in care m-am pocait. Pe zi ce trece, mi-e tot mai draga. Si la final… M-a intrebat o vecina de-a mea, care e si pocaita. M-a intrebat: Dar, chiar nu ti-e frica de moarte? O, sora, pentru noi, moartea nu exista. E doar o filosofie, caci acestia care au trecut prin apa botezului si sa-u dezbracat de alea vechi, au trecut din moarte la viata. Si vine un timp cand vom inchide ochii, sa visam ceva frumos, si cand ne vom trezi din vis, vom vedea in fata noastra pe unul care are ochii ca para focului, incins la mijloc cu un briu, picioarele ca arama aprinsa. Ne vom intalni cu El fata in fata. Si spune Iov: „Stiu ca Rascumparatorul meu este viu si cu ochii mei Il voi vedea. Marit sa fie Domnul. Aleluia. Ochii mei Il vor vedea. Crezi tu asta? Daca crezi asta, traieste ca atare. Daca crezi asta, traieste cu demnitate. Umbla cu demnitate si mori, daca trebuie cu demnitate. Ca iti mai spun ceva. Niciodata nu vei trai cum trebuie. Nu vei trai pentru un scop nobil daca nu vei avea motiv sa mori pentru El. Ci vei trai ca un zombie, un mort pe picioare, dar nu vei fi bun de nimic. Dar daca scopul tau e unul nobil si telul tau e cerul, cerul coboara intr-un om in carucior.

L-am vazut pe acest Dumnezeu mantuindu-ma si apoi vindecandu-ma.

Ultima, cu care am sa inchei marturia, ca am trecut mult de timp, este in 2012-2013, am avut dureri care mie imi erau familiare. Dureri pe care le avusem in urma cu ceva ani si ma durea rau in zona vertebrala. Si spuneam: „Olimpia, eu cu mine nu-i in regula. La fiecare recidiva m-am comportat asa. Intai niste dureri. Apoi ma incorseta ca incepea sa  paralizeze muschii toracici. Simteam ca n-am aer, ca ma inteapa, ca ma strange, ca si cum eram legat de un briu peste mijloc. Ceva cu mine nu-i in regula. Mergem la medicul de familie si imi face o trimitere catre Centrul Maria in Oradea pentru un RMN. Cand imi fac RMN, stupoare. Revidiva tumorala. Am zis: „Doamne, e asa de greu carul asta de dus si paresa ca nu se mai termina. Dar, ce vrei sa invat din asta?” De fapt, Dumneezu vroia altceva, ca prin toate aceste incercari, sa invete altcineva. Sa vada altcineva. Ca numai atata ingaduie Dumnezeu fratelui Malutan, cat poate dumnealui duce. Numai atata ingaduie peste umerii mei, cat pot eu duce. Si pot, va asigur de asta. Nu stau aici ca si un om depres, cazut in cecle mai grave forme de depresie, pierdut cu mintea, disperat. Nu. Stau inaintea dvs ca un om zdravan, echilibrat, care se lauda cu un Dumnezeu puternic. Slavit sa-i fie numele. Si eu n-am de gand sa dau inapoi. Merg inainte, ca Cel ce-a mers inaintea mea, a biruit, Si calc pe urmele Lui, stiind c ain final voi birui si eu.

Ma uit cand imi facea film, eram bagat in bunker. Olimpia era cu doamna medic in cealalta camera. Doamna doctor spunea: „Uitati in secventa, se vede acolo, se vede acolo..” Olimpia era disperata, cand am iesit afara m-am uitat la ea: „Spune-mi cum stau lucrurile.” „O, Romi, cel mai rau raspuns care ti-l pot da.” Spune: „Recidivat.” Suparat si eu, stiam calvarul care trebuie sa-l urmez. Stiam iar drumurile. Covalescenta dupa operatie. Stiam riscul, statul mult la pat. Stiam ce ma asteapta. M-am rugat: „Doamne, Tu ai putere. Doamne, Tu poti sa lucrezi.” Si acum, din nou, iar miracolul. Iar interventia divina. iar bratul lui Dumnezeu. Si asta s-a intamplat acum 4 ani. Am un prieten la Bulz, undeva cum te duci spre coada lacului, cand mergi catre Oradea. E prezbiter la biserica din Bulz, fratele, Nelu Deac, mi-e prieten foarte bun. Si el, lucrand in breasla, cu afaceristi, se cunostea cu fratele Calin Turc pe care il cunoasteti, ca e din Cluj. E un om deosebit, un om de mare caracter. Zice fratele Nelu asa: „Romica, fii atent, iti dau contul si codul meu bancar. Tu iti platesti online. Iti faci plata, nu-i mare lucru. Primesti pinul, celelalte. Iti faci rezervare doua bilete de avion. Zbori cu avionul din Oradea in Bucuresti, sa nu faci atata drum ca pentru o persoana cu afectiuni lombare, sa-l scuturi pe drumurile noastre romaensti mioritice, e greu pana in Bucuresti. Cu avionul e mai simplu. Stiti ce s-a intamplat? Nu puteam efectua transferul bancar. Dar eram pe telefon cu doamna de la aeroport, de la Oradea. „Dle,” zice, „vad, vad ca accesati. Nu va putem accepta plata pentru ca probabil nu sunt bani in cont.” „Ba da,doamna, sunt, si nu putini. Va rog sa…” „Nu se poate.”

Era incurcata treaba. Adica, Dumnezeu a blocat acel lucru. Stiti de ce? Imprejurari si timpuri. Dumnezeu dorea sa ajung  acolo exact asa cum spunea acea fata: O, daca Domnul ar veni la noi in tara. In Israel, acolo e un profet pe nume Elisei. El daca s-ar ruga pentru tine, tu te-ai vindeca.  Si zice Naaman: faceti bagajul ca plecam cu evreica. Omul lui Dumnezeu era acolo. Stiti ce s-a intamplat? Zice Nelu: „Mai, Romi, nu ne mai complicam. Daca am incercat o ora si ceva si nu s-a putut..” Nu se poate pentru ca Dumnezeu a blocat acel lucru. Mi-am luat masinuta. Spune Nelu: „Vii la mine la Bulz, te iau cu masina si te duc eu. Las jos scaunul si te las intins.” Zis si facut. Am ajuns la el la Bulz. In zona era fratele Calin cu inca doi frati de la Suceava. Lucrul acesta este extraordinar.

Eu eram la mine cu plasa, cu filmele si cu interpretarea imagistica a rezonantei magnetice nucleare pe care o facusem in urma cu doua saptamani. Zice fratele Nelu: „Alo, frate Calin, esti prin zona?” „Da.” „Uite, am aici un prieten bun, fratele Romi de la Marghita. N-ai face bine sa vii pe aici?” Sunt chiar prin zona. Vin cu doi frati, intr-un sfert de ora vom fi acolo.” Apare acolo. Nu vreau sa fac reclama niciunui om, vreau sa fiu foarte clar. Nu fac reclama niciunui om, ci vreau sa-L inalt pe Isus. Isus m-a vindecat. Isus si-a pus mana peste mine. Am simtit curentul. Am simtit puterea Lui. Prin oamenii Lui a lucrat El pentru ca El are oameni, fie laudat numele lui Isus. Ajunge fratele Calin cu inca cei doi frati. „O, frate Romica, te stim de la evanghelizari. Ok, ne rugam Domnului,” ca n-aveau timp. Era tarziu, spre noua seara. S-au pus pe genunchi. Nu mult tam tam si nu multa forfota. Au chemat numele Domnului. Culmea, ca am simtit cum ai pune un fir cu amperaj mare, in crestetul capului. Zzz, o tensiune. Aparatul de sudura. Aici e Isus. Aici e Domnul. Am simtit puterea Lui. Dupa ce s-a incheiat rugaciunea in lacrimi. Am simtit fiecare prezenta Domnului. „Frate Romica, ai simtit ceva?” „Am simtit o putere,” dar nu imi place mie sa fac declaratii bombastice: m-a vindecat Domnul. Nu, imi place sa fiu foarte atent pentru ca se poate intampla altceva.

Am plecat fiecare in drumul nostru. Dumnealor, spre Cluj, eu cu fratele Nelu si sotia, inspre Bucuresti. Am ajuns dimineata la 7 in Bucuresti la clinica. Ne facusem programarea. Vorbisem acolo. Dupa ce am fost reinvestigat si reanalizat, acum urmeaza sa vedeti miracolul , ca asta-i frumos in Dumnezeu. Cand cade toporul si pluteste pe apa ca o bucata de poliester pentru ca Dumnezeu sfideaza si gravitatia si cancerul si focul si cosmosul, ca El le-a creat. Fie slavit numele Lui. Imi zice doamna doctor, doamna Bucur: „S-a intamplat ceea ce vad eu cu ceea ce vad ei  aicea, nu-i unul si acelasi lucru.” Pai, eu am fost incurcat. Zice: „Dumneatale esti OK.” Pai, cand unu-i bolnav de cancer, ii spui ca este OK? E o problema aici. „Du-te acasa, fii sanatos. Manca, traieste, ca esti bine.” Si atunci, am intrebat-o: „Spuneti-mi, amvreun motiv sa-mi fie frica de ceva?” Trebuie sa-mi fie teama de ceva?” „Nu, dle, in urma a ceea ce noi am investigat, dumneatale nu ai nici o problema.” Aleluia! Ma intorc catre Olimpia si cum sunt eu ardelean, zic catre ea: „Olimpia, cata casa de aici!” Plecam si niciodata nu mai venim la oncologie si in Bucuresti.”

Vreau sa va spun, am iesit pe hol. I-am spus fratelui Nelu ce mi s-a intamplat, ca el ma astepta si ne-am imbarcat in masina pana inspre Brasov, numai rugaicune si lacrimi. Nici nu mi-am dat seama ca stau pe fund si ca ma doare sau nu spatele. De fapt, nu ma mai durea. Raspunsul a fost acesta: restul tumoarei care a ramas, operat sub optimal, adica, nu in totalitate, s-a calcifiat. S-a transformat intr0un calus, o bucata de creta si gata, a murit. Nu mai e nimic. Mare este Dumnezeu!. La asta spunem cu totii: „Laudat sa fie Domnul. Slavit sa fie Domnul.” Va multumesc din toata inima si multumesc fatelui Malutan ca  mi-a acordat aceasta ocazie sa fac aceasta marturie in biserica la dumneavoastra. Sper ca pentru cineva, sa fie benefica. Sper ca vreo viata, un tanar de aici, sa fie miscat. Un om sa fie vindecat, ca Dumnezeu are putere si azi. Nu credeti in rutina. Nu credeti in obisnuinta. Dumnezeu astazi este mai nou ca si orisicand. Pentru toate fie slavit numele Lui.

Marturie crestina. Romulus Papp. O marturie vibranta.

Sergiu Nichescu – Mărturie la Biserica Sfânta Treime – Londra – Noiembrie 2016

Mărturie – Sergiu Nichescu • Biserica Sfânta Treime – Londra • Noiembrie 2016

Steve (Haifa, Israel): „L-am primit pe Yeshua printr-o familie de romani din SUA”

steve-haifa-israel

Duminică (programul de seara), 6 noiembrie, 2016, mărturie la biserica Ekklesia, Arizona.

Steve (originar din Haifa, Israel) a absolvit Facultatea de Microbiologie în România, unde și-a continuat apoi studiile de masterat fiind licențiat în „Master of Science”. Din anul 1998 locuiește în Statele Unite.

http://www.ekklesiaro.com/

Glasul meu sa se auda in cer – Marturie Rodica Bercian

Marturie Rodica Bercean

Alin Jivan – Mărturie – Biserica Albini

alin-jivan-biserica-albini-foto-agnus-dei

CRISTIAN VADUVA video MARTURIE noiembrie 8: Daca luni eram pe targa, la cateva zile doar, la sfarsitul saptamanii eram in BISERICA, sa-L laud pe Dumnezeu

Sunt plin de recunostinta inaintea lui Dumnezeu si multe multumiri pentru dvs., cei ce ne-ati sustinut cu rugaciuni arzatoare.

Duminica, pentru ca am fost programat de mult la o Evanghelizare la Caras Severin, la o biserica baptista, localitatea Dognecea, am plecat cu fiica mea, cu Cristiana, am chiar condus masina pana acolo. Am zis: Voi conduce eu. Si Domnul a fost cu mine si am condus pana acolo. Si daca luni eram pe targa, la cateva zile doar, la sfarsitul saptamanii eram in biserica sa-L laud pe Dumnezeu. Si fratele pastor mi-a spus: „Frate Cristian, noi vom face cateva rugaciuni, sa cantati si restul, Dumnezeu sa va dea putere.” Au pregatit un scaun, sa stau pe un scaun. Dar Duhul Sfant si Dumnezeu prin dragostea Lui a zis: „N-ai nevoie de scaun.” Au fost lacrimi in biserica. A fost o partasie deosebita. 

Rapiditatea cu care a lucrat Dumnezeu a aratat ca acolo stateau [la baza] foarte multe rugaciuni, foarte multa forta spirituala. Forta rugativa. Regimente de frati care inaltau catre Domnul cereri peste cereri sa fie vindecat, sa fie atins trupul lui. Si mi-a fost atins trupul meu. De aceea, consider ca viata, inca odata  o repet, nu imi apartine mie. Aceste mesaje nu sunt de popularitate. Ele sunt ceea ce ar trebui sa fie: lauda pentru Imparatul care s-a atins de mine. 

…Daca in data de 31/10 ma aflam pe targa, unde am stat 14 ore, si am auzit telefoanele sunand neincetat si nu am putut sa raspund si am raspuns intr-un fel cele doua zile cand eram in pat, ingrijit de fetita mea si de sotia mea, iata ca dupa cateva zile revin din nou. Dar, nu din pat. Ci, revin pentru ca sunt obligat  de dragostea Celui Prea Inalt care s-a atins de mine si a lucrat in mod atat de minunat. A lucrat pentru ca sute de persoane, care nu ma cunosc unii dintre ei, au intrat in post si rugaciune. Si cu lacrimi fierbinti si scumpe au venit cu credinta lor mare si au strigat la Stapanul: „Ai mila de fratele nostru, Cristian Vaduva.”

Nu va cunosc pe multi dintre dvs. Ati fost pentru mine o lectie de credinta….

PARTEA 2-a

Tot satul credea ca am murit… parca o mana vrajmasa m-a impins in spate, dar Dumnezeu si-a facut prezenta in ziua nenorocirii mele

N-am tras decat concluzia ca diavolul m-a aruncat, dar Domnul m-a pazit si nu m-a lasat, nu ca sunt bun, ci ca Domnul e bun! Astazi am aflat cate mii de oameni s-au rugat pentru mine- penticostali, baptisti, crestini dupa Evanghelie, ortodocsi, catolici si chiar arabi. M-au sunat si mi-au spus: M-am rugat pentru tine. Sunt atat de recunoscator.

Vezi marturia pe video –

  1. VIDEO UPDATE Cristiana Vaduva 1 – VESTI despre fratele CRISTIAN VADUVA
  2. PART 2 – VIDEO UPDATE Cristiana Vaduva – VESTI despre fratele CRISTIAN VADUVA
  3. AGNUS DEI: Presa despre accidentul lui Cristian Vaduva
  4. CRISTIAN VADUVA – Mesaj UPDATE de la SPERANTA si Cristiana Vaduva
  5. Apel la rugaciune pentru fratele Cristian Vaduva

CRISTIAN VADUVA marturie –

Transcriere Agnus Dei

Pacea Domnului,
sunt Cristiana [fiica fratelui Cristian Vaduva]. Aseara am publicat un anunt in care am specificat ca tata a avut un accident. Acest lucru s-a intamplat ieri in jurul orei 1 cand tata era singur acasa. Eu cu mama eram la Timisoara, eu la facultate, mama la un consult medical. Tata lucra la albine, fiind o zi cat de cat placuta, si s-a urcat pe schela pe care o avem, improvizata din lemn, care urca la mansarda. Aici, a vrut sa isi ia cateva lucruri de care avea nevoie pentru albine. Simtindu-se putin rau, a ametit si s-a dezechilibrat chiar aici pe platforma unde ma aflu eu acum. Aici este usa. Fiind cu spatele, s-a dezechilibrat. A mers cativa pasi in spate. Aici a fost un ics din lemn. Acesta s-a rupt si tata a cazut in gol.

A cazut jos. Aici sunt niste stupi, cativa dintre stupii pe care-i avem in gradina. MARE A FOST MINUNEA CA NU A CAZUT PE EI. Nu putem intelege cum a ajuns jos si nu a cazut pe stupi. ASTA ESTE O MINUNE DE LA DUMNEZEU. Acolo, nu stiu daca se vede, sunt niste muncitori care lucreaza la un pod. Acestia l-au vazut pe tati cand a cazut. Sau, nu stim inca daca l-au vazut sau l-au auzit. Putin probabil sa-l fi auzit pentru ca este distanta destul de mare. Au venit ei si au chemat salvarea.

Sotia fratelui Cristian Vaduva: Ii multumim lui Dumnezeu ca a scapat cu viata si asa a randuit Dumnezeu ca s-a rupt exact mihlocul numai. Daca s-ar fi rupt partea de sus ar fi cazut direct pe stup si acolo ar fi ramas. Insa Dumnezeu l-a pazit si numai mijlocul din partea de sus s-a rupt si a cazut lateral. Multumim lui Dumnezeu pentru mana Lui, care si-a intins-o si acuma, va dam o veste minunata, o veste buna:

E ACASA! E CU NOI!

Cristiana: Tata inca plange si nu-i vine sa creada cum Dumnezeu a lucrat. NU PUTEM sa SPUNEM decat: SLAVA DOMNULUI! Slava si numai Slava! Si-i multumim din suflet pentru ca nu ne-a lasat de rusine. Vrajmasul se lupta cu toata puterea sa ne doboare, dar El e alaturi de noi.

Fratele CRISTIAN VADUVA: De obicei, eram acuzat ca spun multe cuvinte. Imi era greu sa ma incadrez la programele de la biserici. Iata ca am ajuns sa pot sa spun putine cuvinte si nu le-as spune daca n-as fi primit sute si mii de telefoane la care n-am putut sa raspund. Si tot ceea ce vreau sa spun este: IL LAUD PE DUMNEZEU PENTRU TOT CE A FACUT PENTRU NOI.

Ieri, de dimineata, la ora 10:30, am primit un mesaj de la un numar cu 824. Primesc multe mesaje de intarire de la oameni pe care nu-i cunosc. Si in mesaj scria: PREGATESTETE pentru ca in zilele care vor urma, vor veni pentru tine zile de incercari si de durere. Am fost singur acasa, cum probabil v-au spus sotia mea si Cristiana. Am incercat sa lucrez la albine. Am avut o glicemie mare. Si in jur de ora doua, sus pe platforma, vroiam sa-mi iau ceva din mansarda, niste izolatoare pentru stupi. Nu aveam masca pe mine si parca o mana vrajmasa m-a impins in spate. Am vrut sa cad pe podeaua aia ca sa nu ma arunce afara, dincolo de cei patru metri. Dar a fost mai tare mana vrajmasa. Am simtit cum latul mi se rupe in spate. Eram cu spatele. Apoi a urmat o cadere de patru metri. Vreau sa va spun ca nu m-am rugat. Nu am simtit ca sunt puternic. Nu am simtit ca dincolo de toate acestea ma asteapta Domnul. Doar ca am fost foarte linistit. Nu m-am ingrozit.

In momentul in care m-am lovit de beton cu spatele, am simtit ca vreau sa respir si nu puteam. Am dat cu capul de beton, cu spatele. Nu puteam sa scot un sunet si nu puteam sa trag aer. Am avut o forta, o energie, si m-am smucit. M-am aruncat cu fata la pamant in genunchi. De multe ori, n-avem timp si curaj sa stam in genunchiin mod normal si nu m-am rugat. Timp de un minut sau mai mult nu am putut sa trag aer. Nu m-a vazut nimeni. Si apoi, am putut sa trag putin aer si sa spun „Au”. Si apoi, am spus din nou, putin mai tare si mai tare. Am simtit cum imi intra oxigenul. Si cineva trecea, niste muncitori care m-au auzit si au sarit gardul si au venit langa mine. In foarte scurta vreme s-a umplut curtea de oameni. Mi-au spus sa nu ma ridic si am ramas 15 minute pe beton, asa pe genunchi. Apoi, n-am putut de frig la genunchi si m-am pus pe scaun . A venit ambulanta. M-au dus la Lugoj la spital. A aparut si sotia mea. I-am simtit mana calda, ca ma prinde de mana. Am stiut ca-i mana ei. Venise de la Timisoara si apoi mai tarziu venise Cristiana, care face naveta la Timisoara la facultate. Primul lucru pe care am stiut a-l face a fost sa le spun: pune pe internet, sa se roage fratii pentru mine. N-AM STIUT CAT DE IMPORTANTE SUNT RUGACIUNILE VOASTRE. De atatea ori am avut parte de bratul Domnuluiprin rugaciunile pe care le-ati facut.

Dupa cinci ore de investigatii, dupa computer, tomograf, m-au trimis spre judetean, Timisoara. Si acolo, dupa ce m-au investigat, la ora 3 sau 4, impreuna cu sotia, medicul mi-a spus ca (zice plangand) NU AM APROAPE NIMIC de la O CAZATURA DE 4 METRI. N-am tras decat concluzia ca diavolul m-a aruncat, dar Domnul m-a pazit si nu m-a lasat, nu ca sunt bun, ci ca Domnul e bun! Astazi am aflat cate mii de oameni s-au rugat pentru mine- penticostali, baptisti, crestini dupa Evanghelie, ortodocsi, catolici si chiar arabi. M-au sunat si mi-au spus: M-am rugat pentru tine. Sunt atat de recunoscator. Jumatate de noapte m-a ingrijit sotia, pana dimineata aproape si atunci m-a ingrijit Cristiana. Sunt atat de recnoscator. Imi pare rau ca n-am putut sa raspundem la multe telefoane. Au sunat telefoanele intr-una, toata noaptea, toata ziua. La cateva am raspuns si am vrut sa va spunem tuturor ca asta s-a intamplat… daca vorbesc mai mult, ma doare foarte tare in partea stanga. Mi-e zdrobita carnea.

Sotia fratelui Cristian Vaduva, Liliana, citeste raportul medical printre care scrie caci coloana vertebrala e fara fisuri.

Cristian Vaduva: tot satul nostru credea ca am murit. Toti se gandeau la doliu. Au fost cazuri unde au cazut de la doi metri si au ramas paralizati. Iata ca un diabetic a cazut de la 4 metri . Am stat si m-am gandit: dar daca cadeam cu capul in jos? N-as fi avut nici o sansa. Daca cadeam in picioare era foarte greu ca eu am 70+ kg. Daca as fi cazut pe stupi, imi spunea sotia, m-ar fi omorat albinele. Ieri era 12 grade. In fiecare stup erau 10.000 de albine care stateau in ghem. Din cadere, as fi zdrobit 2,3 stupi. Si nu aveam masca pe mine, ar fi sarit mii de albine si m-ar fi omorat. Si n-ar fi avut nimeni curajul sa vina de pe strada, sa ma scape de albine. Dar Domnul le-a stiut pe toate. Vreau sa va spun doar atat: sa va multumesc pentru rugaciuni, sa va spun ca acolo unde suntem programati la evanghelizari, asa cum facem noi de multa vreme, de n-am putut eu sa merg, a mers fetita mea si nu renuntam sa-L laudam pe Creator. Ma rog sa aveti partasie unii cu altii, nu numai in ceasul necazului, ci pretutindeni. Am stat si m-am gandit ca de atatea ori mi-a fost curtea goala. Dar, cand am fost trantit jos, mi-a fost umpluta curtea de oameni. Va multumesc din suflet. Domnul sa va binecuvanteze. Sa fie Domnul cu voi. Va iubim din suflet. Fie ca Domnul sa va rasplateasca, sa va mantuiasca pe toti care ati fost alaturi de noi. Va multumim. Domnul sa fie cu voi, frati, prieteni, pe toate meleagurile. Suntem recunoscatori si speram ca aceasta imprimare facuta cu un telefon, sa fie un raspuns pentru ce face fratele Cristian si cum a lucrat Dumnezeu si si-a facut prezenta si in ziua nenorocirii noastre. Laudat sa fie Domnul. Glorie Lui.Amin.

„Am ajuns sa semnez ca nu mai dau un pumn la nimeni”

serafim-scrobut-la-biserica-ekklesia-arizona

Serafim Scrobut in vizita la Ekklesia, Arizona!

Duminica, 30 octombrie, 2016, biserica Ekklesia din Arizona, pastorita de Andy Olariu, l-a avut ca invitat pe pastorul Serafim Scrobut din Oradea, care a vestit Evanghelia la ambele servicii.

Programul de seara poate fi urmarit integral aici:

Predica intitulata „Incercarile vietii” a fost ilustrata cu exemple personale din viata de predicator si misionar punand accent pe suprematia lui Dumnezeu care nu-i paraseste niciodata pe ai Sai.

Unele probleme din viata ni le cauzam noi, constata pastorul Serafim. „Am fost sportiv, am practicat box de performanta. 9 ani de zile mi-am distrus fata de atatia pumni, de sute si mii de pumni. Am ajuns sa semnez pentru sportul acesta sa nu mai dau un pumn la nimeni, dupa ce mi-am pierdut toti dintii”. Acestea sunt probleme pe care ni le cauzam noi.

Furtunile vietii au lovit insa in familia Serafim si prin pierderea celor mai dragi si mai inocente fiinte din familie. Urmariti inregistrarea de la linkul de mai sus in care marturia fratelui Serafim Scrobut se imbina armonios cu cantarile inaltatoare ale serii.

„M-am simtit ca acasa la Phoenix. De la familia Denisa si Norbert Iancu, care mi-au fost gazde exemplare, pana la primirea calduroasa pe care mi-a facut-o pastorul Ionel Grosu, care m-a binecuvantat si cu volumul sau de poezii, totul a fost realmente coplesitor. In partasia pe care am avut-o impreuna am simtit unitatea Duhului si legatura pacii”, marturiseste pastorul oradean.

Octavian Curpas

Marturie Daniel Popescu despre Magda Popescu (VIDEO) 30. 10.2016

Marturie Daniel Popescu despre Magda Popescu (VIDEO) 30. 10.2016

(Facebook video, se incarca in cateva momente..)

~~~~~

Dani & Magda Popescu – Un Tata adevarat (feat Miriam Popescu – Alin & Florina Jivan – Monica Ignat)

Muzica & Text: Magda Popescu
Aranjament instrumental & Voce Magda – Emanuel Petrut
Mixaj-Master: Mirela Ursache (High Vision Studio) voci: Miriam Popescu, Ignat Monica, Alin si Florina

Marturia unui arab musulman convertit la crestinism

marturia-unui-arab-musulman-convertit-la-crestinism

Mulți musulmani sunt transformați prin vise și viziuni. Vom urmări mărturia deosebită a unuia dintre miile de credincioși.

Mi-am început călătoria la 14 ani. Sincer să fiu, a fost surprinzător pentru mine, fiindcă eu credeam că voi reuși să-mi schimb viața dedicându-mă vieții și rugăciunilor islamice. Dar pur și simplu n-am reușit! Crescând, n-am îndrăznit să critic islamul. Nu îndrăzneam vreodată să întreb despre Mahomed, profetul islamului, sau despre Allah, dumnezeul Coranului.

70% din populația Orientului Mijlociu e sub 30 de ani. Această nouă generație… Stilul de viață al părinților noștri nu ni se potrivește nouă. Avem Facebook, Twitter, internet, computere și televiziune prin satelit. Toate acestea ne dau nouă, arabilor din Orientul Mijlociu, curajul să gândim liber dincolo de granițele satelor.

Eram tânăr și ignorant, dar eram sincer în căutarea lui Dumnezeu. Credeam că dacă mă dedic mai mult islamului, mă va atrage mai mult. Cu un an și jumătate în urmă am început să caut adevărul și astfel mi-am predat viața Domnului Isus.

În toți acești ani am căutat dragostea, și am găsit-o. Am căutat pacea și am găsit-o. Toate lucrurile pe care nu mi le putea da islamul le-am găsit în Isus. Viața mea s-a schimbat radical. Eu îl numesc creștinism prin alegere. Nu ține de o cultură. Aleg azi să trăiesc pentru Isus.

Doi ani și jumătate am fost creștin în secret. Credeam că sunt singurul creștin care a fost musulman. Știu că sună ridicol, dar acesta e adevărul. Atunci, nu auzisem de nimeni care a renunțat la islam. Nimeni nu-și propune să renunțe la islam. Niciun musulman din Orient nu se va gândi să renunțe la islam, fiindcă știe ce urmează. Dacă am fi într-o societate musulmană ideală, în care ar domni legea Sharia, moartea noastră ar fi perfect legală.

Sunt oameni care spun că islamul e o religie a păcii. Asta e o insultă. Eu l-am trăit. Provin din acea cultură. Am citit versetele, știu ce e acolo. Din corectitudine politică, oamenii vor să privească în direcția opusă. Facem aceasta de ceva vreme.

Acum ne confruntăm cu terorismul. Oamenii spun că toți musulmanii sunt teroriști, dar nu e adevărat. Acestea sunt caracteristicile unui terorist. Propagarea islamului în toată lumea este un fundament al islamului. Aceasta e părerea mea.

Ei încearcă să facă asta aici, dar și în America. Cei cu care încercăm să vorbim ne ignoră crezând că suntem prea radicali. Nu, nu sunt prea radical! Versetele din Coran spun că trebuie să fiu omorât. Cum veți proceda?

Am fost invitat la un grup mic și am întrebat pe cineva cum l-a cunoscut pe Domnul. Mi-a spus că Isus i-a apărut într-o viziune. I-am pus aceeași întrebare fetei din dreapta mea și mi-a spus că majoritatea au avut un vis sau o viziune cu Isus. Tot mai mulți tineri au vise și viziuni și ajung să cunoască Evanghelia.
Putem ajuta prin rugăciune. Rugați-vă pentru Orientul Mijlociu. Rugați-vă pentru creștini. Totodată, susțineți lucrările cu impact din acea zonă. Rugați-vă și El vă va spune în ce domeniu să ajutați.
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 150 – octombrie 2016 – ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

O mărturie despre dr. Leon Dănăilă + interviul Acad. Prof. Dr. Leon Dănăilă la Speranța TV

leon-danaila-la-speranta-tv

Am primit aceasta marturie chiar azi de la sora unei foste paciente a dr. Leon Danaila, un om deosebit, dupa cum am invatat din interviul de mai jos la Speranta TV. Multumim lui Dumnezeu pentru astfel de oameni, mai ales cand stim ca se implica si in apararea familei.

ESTER L:

Domnul Doctor Leon Danaila a operat-o pe sora mea (asta era dupa revolutie, ea avea 15 ani), avea o tumoare in spatele nervului optic, Slava Domnului ca a fost una benigna, abia aparuse la noi posibilitatea operarii cu ajutorul laserului. Mi-aduc aminte ca parintii mei a vandut tot ce-au putut ca sa o poata opera la Bucuresti, e mai lunga povestea,

Cat timp a fost internata, inainte de operatie, sora mea se ducea prin saloane la cei de la oncologie si spunea oamenilor despre Dumnezeu, etc. Dupa ce a avut loc operatia, care nu a fost deloc usoara.

Domnul Doctor Leon Danaila fiind pus intr-o situatie destul de dificila, ea fiind atat de tanara, a chemat-o pe mama si a zis; Aici se vede mana lui Dumnezeu, deloc nu a sangerat! Sora mea nu vede nici acum cu ochiul operat dar e bucuroasa ca nu a ramas fara ochi.

Domnul sa-l binecuvanteze pe dl. Doctor. Tara asta are mare nevoie de astfel de oameni. Sa-i ajute Dumnezeu in continuare!

leon-danaila

Leon Dănăilă:

  • Iubesc oamenii foarte mult
  • Pentru a face neurochirurgie trebuie să ai har.
  • Da consultatii gratuit intre anumite ore.
  • A invatat neurochirurgia la New York unde a studiat pe bursa. Cand s-a reintors in Romania, a introdus chirurgie cu microscop operator, ca rezultat, operațiile făcute cu microscop operator dadeau o rata a mortalitați de 4,5% in comparație cu rata dinainte de 50%.
  • A scris carti care au fost retiparite in Statele Unite. dr. Leon Danaila are studii stiintifice  care au fost publicate in afara tarii. A facut cercetare care este recunoscuta si citata in Apus.
  • Inainte de anul 1989  i s-a propus postul de MINISTRU al SANATATII
  • VA CANDIDA LA URMATOARELE ALEGERI.

Sorin Dinu are deosebita plăcere de a discuta IN DIRECT  cu Acad. Prof. Dr. Leon Dănăilă.

O viața trăită pentru ceilalți, cu multă pasiune pentru medicina și pentru oameni. O modestie rar întâlnită și multă dorința de a excela profesional. Aflam aceste detalii acum, chiar din partea domnului profesor Leon Dănăilă, neurochirurg de 56 de ani (Are 83 de ani si incă operează). (25/10/2016)

Vizioneaza discutia aici  sau clik e poza de mai sus-

In Obiectiv – Sculptorul de creiere – invitat: Leon Dănăilă – realizator: Sorin Dinu – 25.10.2016

Alte articole despre Leon Danaila –

  1. Gândul –  Candidatul Leon Dănăilă – perceptele religioase pornesc de sus, de la Dumnezeu, şi trebuie urmate şi de către noi
  2. Evenimentul Zilei – Leon Dănilă este împotriva CĂSĂTORIILOR GAY. Cunoscutul medic susține Coaliția pentru Familie – VIDEO
  3. Doctorul Leon Dănăilă va candida pentru un loc în Senatul României
  4. COALIȚIA PENTRU FAMILIE – ACAD. LEON DĂNĂILĂ SPRIJINĂ FAMILIA TRADITIONALA

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala