Pastor Sorin Cigher – Experiente cu Dumnezeu sau coincidente ?

Invitat: Sorin Cigher, Pastor din biserica baptista din Sibiu, autor vorbeste despre una dintre cartile sale biografice „Experiente cu Dumnezeu sau coincidente”.

VIDEO by Sa-l cunosc pe El

Marturii zguduitoare ale unor refugiati ucrainieni (2)

Emisiunea ‘Sa-l cunosc pe El’ cu Iacob Berghian:

In urma cu un an, in Ucraina, pacea a fost tulburata aproape peste noapte. Si comunitati de oameni, colectivitati de oameni, populatia unor localitati au trebuit sa se refugieze, sa fuga din calea unor probleme majore cu care s-au confruntat. Despre aceste marturii zguduitoare ale unor refugiati din Ucraina vorbim, cei care au trebuit sa-si paraseasca locurile din cauza conflictului. Un subiect extrem de serios, dar in acelasi timp si optimist.

Primul video aici – Marturii zguduitoare ale unor refugiati ucrainieni (1)

VIDEO by Sa-l cunosc pe El

Marturii – Tinerii de la Scoala de Misiune din Constanta

VIDEO by PhiladelphiaMansue

Marturia fratelui Ionel Grosu

Marturia fratelui Ionel Grosu (ca pe vremea lui Ilie) la Biserica Ekklesia,  Arizona

 

Scopul disciplinarii este recuperarea

marturie young womanPastorul: Numai acela care se pocaieste poate capata iertare. Au mai fost oameni care in incapatanarea lor au refuzat sa plece capul inaintea Domnului. Sa rosteasca cuvintele: Am gresit si-mi pare rau. Nu poate exista reconciliere, nici intre Dumnezeu si oameni, dar nici intre oameni si oameni atunci cand nu suntem in stare sa spunem: „Am gresit, imi pare rau.”

Spune ap. Pavel celor din Corint, intr-o situatie asemanatoare:

2 Coriteni 2:5 Dacă* a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a** întristat numai pe mine, ci pe voi toţi; cel puţin în parte, ca să nu spun prea mult.
6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de* cei mai mulţi;
7 aşa că acum* este mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire.
8 De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi dragostea faţă de el,

Multumim Domnului ca da putere de pocainta, ca in harul Lui are iertare si aceste cazuri pot fi un imbold pentru alti fii rataciti, sa vada ca usa bisericii este deschisa. Dar, mult mai mult decat atat, sa vada ca usa harului, exista Dumnezeu cu bratele deschise, care-i asteapta inca astazi.

Marturia Ralucai:

VIDEO by Biserica Creştină Baptistă Biruinţa Baia Mare

Oameni care mi-au influenţat viaţa: Pavel Riviş Tipei

Pavel Rivis Tipei Biserica Betel Singen 20 Iulie 2014

Pavel Rivis Tipei Biserica Betel Singen 2014

O duminică dimineaţa din septembrie 2006. Ziua nu anunţa nimic deosebit. Eu eram gata pentru biserică. Urma să scot maşina din curte. Soţia mea şi fetele întârziau. Încă aveau probleme cu oglinda. Şi cu pipetănatul. Ştiţi dvs ce înseamnă asta când ai fetele mici… Mama, care nu se întorsese la Dumnezeu atunci, m-a strigat: „Vino repede, vorbeşte unul de-al vostru la televizor!”. Am intrat. Tata stătea pe-un tamburel în uşa sobei. Mama, cu broboada pe cap, pe colţ de pat. Urmăreau emisiunea „Păstorul cel bun”. Predica fratele Tipei. Nu ştiu ce i-a impresionat de m-au chemat, dar în momentul în care am intrat eu, preşedintele penticostalilor vorbea despre faptul că a avut cancer în gât! Medicii nu-i mai dăduseră multe şanse. Viaţa i se scurgea încet. Devenise chinuitoare.

„Într-o dimineaţă, eram cu toată familia la masă, povestea fratele Tipei. Nu mâncasem de multe zile. Nu puteam înghiţi. Unul din băieţii mei, era micuţ, s-a ridicat, a venit lângă mine şi mi-a pus mâna pe piept. S-a rugat: . Am simţit o arsură în gât, apoi… am putut să mănânc, a încheiat povestea pastorul arădean…”. Ce-a predicat mai depate nu mai știu. Nici nu mai contează…

Nicolae Geanta Agnus DeiM-a podidit plânsul. De 9 ani eram bolnav de inimă. 25 de feluri de pastile. O mulţime de medici vizitaţi. Spitale. Analize. Metrii de EKG-uri. Milioane daţi pe medicamente. Preinfarct în 2003. Nopţi de nesomn. (Noaptea îmi palpita inima, simţeam cum mă înec. Nu puteam dormi decât rezemat de două perne. Uneori simţeam că mă sufoc ştrangulat de o funie invizibilă). Nici un rezultat… În dimineaţa aceea am strigat:„Isuse, ştiu că mă iubeşti. Dar dacă nu mă vindeci şi pe mine, acum, nu mai ştiu ce să cred despre Tine!”. Am simţit o electrocutare. Un curent ca la 380V, sau altfel, a trecut prin mine. Din vârful perilor de pe cap până-n vârful degetelor de la picioare… Apoi m-am simţit mai uşor cu jumătate din kilograme. Simţeam că plutesc! De fapt, 16 Km până la Biserică, nu am condus, am zburat.

După 30 minute de rugăciune, trebuia să predic înainte de Masa Domnului. Predicam de vreo 15 ani. Dar în dimineaţa aceea s-a coborât focul ca pe Carmel. Biserica era uimită. Mută. Eu, nu mai eram eu! Bătrânii încremeniseră ca-n muzeul de ceară! Tinerii aveau ochii de licurici. Şi ceasul devenise mai neticăitor. „În ăsta a intrat un duh de penticostal”, a comentat un protestatar al meu…

În ziua aceea n-am ştiut ce s-a întâmplat cu mine. Dar apoi am aflat. Nu doar că Dumnezeu m-a vindecat de inimă (n-am mai luat pastile de atunci!), nu doar că mi-a deschis ochii şi gura, dar Dumnezeu mă botezase/mă umpluse cu Duhul Sfânt! Eu i-am cerut doar să-mi vindece inima. El m-a vindecat şi de rutina spirituală în care mă afundasem.

Din ziua aceea viaţa mea s-a schimbat total. Dumnezeu a trecut pe locul unu. Am primit o căruţă de reproşuri. De la fraţi, evident. Mi s-au închis uşi în nas. Dar Dumnezeu a trimis înaintea mea un bulgăre de foc. Şi chei pentru lacăte. Da, am fost nevoit să plec din acea biserică. După 16 ani Dumnezeu mă chemase la o lucrare mai mare. Parohia mea, ca să-l parafrazez pe John Wesley, a devenit lumea!

PS: Nu am vorbit niciodată face-off cu pastorul Pavel Riviş Tipei. Dânsul nici nu ştie povestea mea. Dar eu ştiu că m-a provocat să mă rog pentru vindecare… Mai departe a lucrat Dumnezeu. Apropos, cine a mânat-o pe mama să mă cheme în dimineaţa aceea la dânsa în casă să ascult o predică deja începută? Pentru că nu făcuse asta niciodată…

Nicolae.Geantă

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2015/08/oameni-care-mi-au-infleuntat-viata.html

UN EXEMPLU DE CĂSNICIE CU DUMNEZEU !

rodi:

Dumnezeu da biruinta copiilor Sai care se incred in El! O marturie extraordinara… astfel de dedicare asteapta Dumnezeu de la fiecare dintre noi…

Untitled-1Faceti click sa cititi in intregime si sa urmariti un scurt video marturie a lui Anda Stanca, o marturie care impresioneaza pana la lacrimi. Sa iubesti suveranitatea lui Dumnezeu intr-o astfel de situatie este un MARE HAR!!! Dumnezeu sa binecuvanteze aceasta familie minunata!

Originally posted on DREPTATE ÎN DRAGOSTE:

Știu că la cununia religioasă spunem „DA” hotărât, fără să ezităm, la toate întrebările adresate de pastor, chiar dacă unele dintre întrebări sunt efectiv deranjabile (dacă ne gândim mai bine). Totuși, parcă prea puțin le dăm importanță în acele momente.

Dacă suntem sinceri, vom recunoaște că atunci când am fost întrebați de către pastor, dacă suntem gata să ne iubim partenerul de viață indiferent de situația în care se va ajunge la un moment dat în viață, chiar dacă am răspuns afirmativ, nu cred că am luat în calcul că se va ajunge la așa ceva.

Ei bine, chiar dacă astfel de situații sunt mai puține la număr, totuși din nefericire ele există.

Un vecin de-al meu care avea o familie „de invidiat” (soția și 3 copii) cu o situație financiară pe măsură, ca orice familie care se respectă, au decis să-și petrecă un week-end în Hawaii. Într-un moment de neatenție…

View original 311 more words

Surrendering Sin, Shame, and Sexuality to God

Bill longed for affection from his dad, and in his teen years sought what he was missing from another young man. Throughout his life and career as an entertainer, Bill grappled with his sexuality but he finally surrendered it all to God.

VIDEO by The Christian Broadcasting Network

Marturie – Rivis Tipei Pavel – Calauzirea lui Dumnezeu in facerea faptelor bune

Pavel Rivis Tipei

Pavel Rivis Tipei: Printre fratii pe care i-am pretuit foarte mult, ma refer la fratii slujitori, e si fratele Borlovan. Dvs. stiti ca ani de zile, noi am facut si staruintele dupa Duhul Sfant impreuna si ei veneau de la Micalaca, aici. Imi spunea astazi ca el aici a fost botezat cu Duhul Sfant, la noi la biserica. Mi-aduc aminte si m-a rugat sa va spun un lucru. Si as vrea sa ma auda surorile, poate starnesc in voi gelozia, din nou. Noi doi am avut o experienta, care surorile de la Betania au fost partea activa.

Era dupa Revolutie si toata lumea vroia sa-si duca masina de afara. M-a prins si pe mine asta, sa am o masina de afara, inca Mercedes. Eu am dat o camera de filmat la unul de la televiziunea de la Arad si mi-a dat un Mercedes 200 Cobra. Ah, Mercedes. M-am bucurat ca-i Mercedes, nu conteaza cati ani a avut. Si trebuia sa merg in 10 mai 1990, am fost confirmat supraveghetor de filiala, cum era atunci. Si, trebuia sa plec undeva intr-o localitate mai mititica din jud. Caras. Si am zis: „Frate Cornel, hai cu mine. In vremea aceea, fratele Cornel raspundea de comisia de desciplina pe filiala. Nu erau impartite teritorial, filialele, in comunitati. Asa cum v-am spus, aveam 22 de judete, pana la Constanta.
Si i-am zis: „Hai cu mine.”
A zis: „Nu prea ma simt bine.”
„Hai, ca ne intoarcem in seara asta inapoi.”
„Dar, nu-i prea obositor?”
Si eu, cu o aroganta, „Pai, am Mercedes, ce sa fie obositor? Mergem cu Mercedesul.”
Si, cu Mercedesul ne-am dus.

(continuare sub video…)

Marturie – Rivis Tipei Pavel –

Calauzirea lui Dumnezeu in facerea faptelor bune

Mărturia fratelui Riviș Tipei Pavel despre o experiență avută împreuna cu fratele Cornel Borlovan – pastorul senior al Bisericii Penticostale Micălaca din Arad.
Sărbătoarea celor 70 de ani de la înființarea BIsericii Betania. – 25 iunie 2015  

VIDEO by Biserica Betania Arad

Pavel Rivis Tipei: Am ajuns, acolo probleme. Dragostea frateasca te tine pe loc. Si au trecut orele 12 noaptea.
Si un frate zice: „Nu mai mergeti pe unde ati mers. Uite…” si ne indica el un drumulet mai scurt care ne scotea undeva spre Maureni.
Si zice: „Ajungeti la gara, acolo.”
Si, cu fratele Borlovan, am luat-o. Stiti cum era imediat dupa revolutie. Nici acuma nu-s toate drumurile bune. Dar, atunci? Nu erau drumuri cu gropi, erau grupuri cu drum, ca dadea-i din groapa in groapa. Noapte tarziu, ne-am grabit sa venim amandoi si cand am ajuns intr-un catun, ca nu stiu sa-l numesc altfel. Nu stiu daca erau 100 de case. Nu era decat un bec, undeva in localitate.

Am trantit masina intr-o groapa, ca magarita lui Balaam- nici inainte, nici inapoi, n-am mai putut-o porni.
Vai, ce sa facem?
Fratele Borlovan zice: „Hai sa vedem, sa cautam pocaiti aici.”
Zic, „Ce pocaiti? Nu stiu, ca n-avem pocaiti aici. Ca, n-aveam noi biserica [atunci]?” Dar, cativa pocaiti erau.
„Dar, ce facem?”
„Nu stiu, cred ca incuiem masina is plecam la gara.”
Apare un smecheras, asa, cu o mana in buzunar, mestecand pe guma. Si a venit ala, tot mestecand pe guma.
Ies in fata lui si-i spun: „Tinere, spune-mi, te rog, aveti pocaiti aici in biserica?”
„Ce pocaiti, d-le?”
„Dar, gara aveti?”
„Gara e departe. Nu vedeti ca ploua?”
Era Noiembrie.
„Gara e peste camp, daca te duci, ai aproape 6 km.”
Vin inapoi: „Frate Borlova, stam aici in masina, pana spre ziua si vedem ce va fi.”

Dar dansul, totdeauna cu blandetea ce-l caracteriza: „Da, hai sa vedem daca gasim niste pocaiti.”
„Frate, noaptea, acuma dupa 1ora unu, sa caut eu dupa pocaiti? Cine sta pana la ora asta?”
Apare unul beat. Pe toate drumurile. Facea parte din Proverbe 23:20.
Ma duc la el si zic: „D-le, stai putin in loc. Aveti pocaiti aici?”
„De care, d-le? De aia ce vorbesc cu alte limbi?”
„De aia!”
„Uite,” zice, „acolo, vezi un gemulet mic.”
Era un gemulet mic, o casuta.
„Mergeti acolo.”
Ne-am dus. Nu erau culcati. Am batut la geam si apare fratele Ionel afara.
„Frate Tipei….” numai la asta nu s-a asteptat el, dupa miezul noptii, sa apara Tipei la poarta casei lui. „Haideti, poftiti inauntru.”
Bate in geam, „Maria, scoala repede copiii, ca-i fratele Tipei, de la filiala. Sa ne rugam.”
„Lasa, frate, ca nu la rugaciune am venit. Eu am alte probleme, acuma.”
„Nu,nu. Haideti!” Pune mana si fratele Borlovan, omul lui Dumnezeu, el intra primul.
„Frate, dar n-am venit la rugaciune si nu de rugaciune imi arde. Eu as cauta un mecanic sa repare o masina.”
„Las-o, frate.” Si, omul hotarat, ca eram eu inaltut asa, dar eram subtirel. Pune mana pe mine: „Hai inauntru.”

Si am intrat inauntru. Cand am intrat inauntru si am vazut ce-i acolo… O saracie lucie. Casa era lasata intr-o parte. Va spun sincer, n-as fi vrut sa dorm in noaptea aia in casa aia. Asa a aratat casa. Nu acea decat doua camere. Am intrat inauntru.
El zice: „Maria, scoala copiii.” Patrusprezece copii. Doua randuri de gemeni. Si s-a dus sora Maria sa-i scoale si sa-i duca in camera astalalta. Am inceput sa-i numar: 1, 2, 3, 5, 7.. Bai, dar de unde tot vin atatia, dintr-o camera? Atunci mi-am adus aminte de fratele Oanea Sopt de la Chicago. Zicea fratele Sopt: „Bai, la mine, cand cade unul din pat, nu intreb cine a cazut, ci cati au cazut, o intreb pe Ana (sotia).” Ca avea paturi supraetajate. Zic: precis si la astia sunt paturi supraetajate. S-au asezat in fata. O domnisoara de 18-19 ani a luat o chitara, a dat tonul si au cantat vreo 2-3 cantari. In viata mea n-am auzit cantanduse cantarea „Indeajuns mi-e Doamne, doar harul Tau”, asa cum am auzit-o cantanduse atunci in acea noapte.

Fratele Borlovan sa va spuna, intrebati-l la urma ca am inceput sa plangem amandoi cand am auzit cantanduse cantarea. Si au mai cantat vreo doua cantari si ne-am pus la rugaciune. Dar, sa vedeti rugaciune. Eu, cu gandul tot la mecanic si la chei, si la scule, cum sa facem sa pornim Mercedesul, astia se rugau. Chiar se rugau, cum am zis catre fratele Stanus cineva pe care l-a adus la biserica. Zice: „Mai Ilie, voi cand va rugati, va rugati!” Asa faceau si astia. Chiar se rugau.
Cand au terminat, fratele Ionel ii spune sorei Maria: „Trimite copiii la culcare si noi stam cu fratii, ca inca-i prea de vreme, pana spre ziua si atunci o sa cautam pe cineva sa vina se repare masina.

S-au dus copiii sa se culce. Noi ne-am asezat la discutii. Si am vazut ca sora isi freca mainile. A trecut dincolo, a venit inapoi. Si m-am gandit: poate nu se simte bine, ar vrea sa se culce. Dar unde, ca numai camera asta mai este. Si am zis, sa o intreb direct. „Sora,” am zis, „te rog in Numele Domnului, stai aici langa mine. ” S-a asezat si am intrebat-o: „Sora, deranjeaza ca noi suntem aici? Daca deranjeaza, noi ne retragem in masina, afara. Eventual, daca ai o patura sa ne dai sa ne invelim,” ca era destul de rece in noiembrie.

Si femeia a inceput sa planga. Si a zis: „Nu deranjeaza, frate. Dar, tare as vrea sa va servesc cu ceva. Sunteti pentru prima data in casa noastra. Si in casa noastra nu mai exista nimic. Tot ce a fost au fost cativa cartofi, pe care i-am fiert aseara cu coaja si i-am impartit la copii. Nu s-au saturat. Eu si Ionel n-am mancat nimic. Si mi-am adus aminte ca pe fundul unui borcanel mai aveam putin zahar. De aceea l-am chemat pe Ionel afara, sa-l intreb, daca impart zaharul acesta in doua pahare si vi-l dau cu apa, sa-l serviti in loc de ceai, oare va jignesc?”

Cand mi-a spus lucrul acesta, am crezut ca mor acolo. M-au luat fiorii mortii. Si stiti de ce? Sora Estera Barbu si cu sora Nani va pot spune, cand va veti intalni cu ele in vesnicii. M-am dus in ziua respectiva in piata mica, in vremea aceea se adunau surorile la noi in biserica si poate luati initiativa din nou. Tare m-as bucura. Si au gandit ele ca e bine sa faca o colecta, doua. Nu stiu cate au facut. Dar stiu ca m-au intalnit in piata mica si au zis: „Uite, noi aseara ne-am intalnit cu surorile si avem de la intalnirile cu surorile 14.500 lei adunati. Toate surorile au zis: „Sa dam bani, sa-i duci, poate gasesti undeva vreo familie saraca.”

Banii erau aici, la mine in buzunar. Am simtit ca ia foc si buzunarul si mana. Am scos banii din buzunar, m-am dus si i-am pus pe masa si am zis: „Fratilor, din partea surorilor de la Betania. , aveti aici 14.500 lei. Era mult in vreea aceea, chiar daca era dupa revoluti. Era mult. S-au uitat oamenii astia si au inceput sa planga amandoi. S-a dus fratele Ionel si a chemat toti copiii si cu lacrimi in ochi le-a spus: „Copii, aseara cand vam trimis la culcare, noi toti ne-am rugat sa ne dea Domnul painea pentru maine dimineata. Si Domnul ne-a dat mult mai mult decat am cerut noi. Avem paine pentru aproape un an de zile. Uite, fratii ne-au adus 14.500 de lei.” Am fost amandoi asa blocati, nu mai stiam ce sa zicem. Ne uitam ca speriati.

Apoi, sa vezi rugaciune. Ne-am pus la rugaciune. Am crezut ca nu se mai termina rugaciunea. Dupa ce ne-am rugat, zice fratele Ionel: „Frate Tipei, nu stiu cum sa va multumim. Dar, n-as vrea sa va lasati masina acolo. Ati vazut ca aici la noi nu exista lumina. Hai sa o impingem pana in fata casei noastre. M-am dus cu fratele Cornel [Borlovan], cu fratele Ionel, cu un baiat de-a lui si parca si o fata de-a lui. Si a zis: „Urca-te dumneata in masina.” Eu m-am urcat in masina, ei au impins. Si ce-mi vine mie ideea? Pun pe treapta a doua si pun contactul. Nu credeti ca pornit rabla mea? Pana la Arad, nu ne-am oprit. Acolo s-a oprit, ca trebuia sa ramana plicul ala acolo.

Am ajuns acasa la Arad, am tinut masina aia inca un an de zile, am vandut-o la un frate in Bucuresti. Si imi spunea el: „Cand am vandut-o eu, frate, am avut 1.600.000 km.” Si marturisea: „N-am avut nici o problema cu ea.” Si eu ii spuneam: „Mai Virgile stii de ce? Pentru ca intr-o noapte, cand sensibilitatea noastra n-a fost ceea care trebuia sa fie, Dumnezeu s-a folosit si de tablele astea vechi si rablagite. S-a oprit masina, ca trebuia sa ramana banii aia acolo.” E experienta care am avut-o noi doi impreuna. Si de aceea zicea (Cornel Borlovan): „Spune dumneata, ca iti aduci aminte mai bine.” Tare m-as bucura sa mai facem gesturi de genul acesta.

Am fost placut surpins odata, nu de mult. Am fost intr-o localitate si am ajuns la o familie care am stiut ca e saraca. Si era chiar foarte saraca si fratele mi-a spus: „Pai, saptamana trecuta, de la dvs. din biserica, am primit din partea bisericii.”
Si mi-a spus cati bani a primit.
„De la noi din biserica?”
Si a zis: „Da.”
Si am ramas mirat si am zis: Cum, ca noi cand impartim banii, impartim prin comitet.
Si am intrebat: „Prin cine?”
Si am fost foarte placut surprins sa aflu ca fratii se pun la dispozitia lui Dumnezeu si stiu ce au de facut.

Toate trec. Toate se duc. Imbatranim. Ne pierdem din vedere. Ne pierdem din memorie. Albim. Abia se taraste lacusta. Dar, priveste-ti urma pasilor in vale. Si vezi ce-ai facut, ca Dumnezeu vede mai bine ca tine. Amin.

Marturii zguduitoare ale unor refugiati ucrainieni (1)

Emisiunea ‘Sa-l cunosc pe El’ cu Iacob Berghian.

In urma cu un an, in Ucraina, pacea a fost tulburata aproape peste noapte. Si comunitati de oameni, colectivitati de oameni, populatia unor localitati au trebuit sa se refugieze, sa fuga din calea unor probleme majore cu care s-au confruntat. Despre aceste marturii zguduitoare ale unor refugiati din Ucraina vorbim, cei care au trebuit sa-si paraseasca locurile din cauza conflictului. Un subiect extrem de serios, dar in acelasi timp si optimist.

Urmeaza cateva marturii si cantari ( la minutul 25 a unui grup dintr-o biserice evanghelica din Ucraina…

„Intr-un moment s-a schimbat totul in viata noastra, pentru ca in orasul nostrua venit razboiul. In momentul cand separatistii prorusi se adunau in oras, multi din oras nu luau lucrul acesta in serios. Dar, cand a inceput sa fie amenintata biserica, asta a inceput din primavara anului 2014. Veneau oameni inarmati in biserica si cautau continu armament in biserica noastra, la subsol, peste tot, desi toti stiau ca biserica se implica foarte mult slujind in oras. Dar separatistii rusi erau indreptati impotriva bisericii evanghelice. Tot timpul, biserica era amenintata cu incendiu biserica evanghelica. Si in luna august, biserica noastra a fost arsa.  Am regretat foarte mult, era o cladire in care noi am invnestit foarte mult si era un centru unde puteam sa ne adunam tot timpul. Dar noi stim si credem ca biserica nu este o cladire, ci oamenii. Cladirea a fost arsa, dar, biserica continua sa traisaca.

In timpul de fata, din cauza razboiului, din cauza bombardamentelor, biserica este imprastiata peste tot. Biserica s-a impartit in mai multe grupuri si este imprastiata prin toata Ucraina.Dar, Il laudam pe Domnul ca biserica traieste. Aceste grupuri se implica mai departe si cauta sa slujeasca pe Dumnezeu. O noua slujire care s-a nascut in inima noastra cand a inceput razboiul a fost slujirea cu refugiatii, care au ajuns intr-o stare foarte grava. Noi am trait ceea ce inseamna sa fii un refugiat, sa fugi din orasul tau. Noi si astazi continuam sa ajutam pe cei ce sunt in situatia aceasta. Dar, slujirea cere foarte multe resurse si de multe ori nu avem resurse. Il laudam pe Dumnezeu ca ne slujeste prin fratii nostri care vin cu ajutoare, cu resurse. Avem dorinta sa-i slujim si asa impreuna ii ajutam cu imbracaminte, medicamente. Continuam sa ajutam oamenii ca sa evacueze zonele de conflict unde se impusca continu. Domnul a binecuvantat nespus slujirea aceasta si multi oameni  s-au intors la Domnul prin aceste centre de refugiati.

Vreau din toata inima sa multumesc bisericilor din Romania care deja in luna August si-au deschis inimile pentru noi. Au inceput sa se roage si  sa jertfeasca pentru nevoile noastre. Situatia conflictului s-a intins foarte mult. In continuare avem nevoie de rugaciunile voastre, de resurse, ca sa continuam sa ajutam pe oamenii care au ajuns in starea aceasta. NOI CREDEM CA DUMNEZEU VA TRIMITE PACE SI IN TARA NOASTRA. Si in vreea aceasta tulure ,nadajduim ca Ucraina se va trezi si multi se vor intoarce la Domnul.Si cand biserica este implicata social in momentele grele, inima lor este atinsa. Si prin lucrurile acestea, oamenii se trezesc si il cunosc pe Domnul. (fragment din marturie, asculta in intregime de la minutul 27:00- 40:00)

VIDEO by Sa-l cunosc pe El

Adi Simon – Mesajul de la Seara de Priveghi a fratelui sau Richie Simon

Adi Simon

Adi Simon: I want to say, „Praise God! For those that don’t know, I was Richie’s younger brother. He was the second born, and I am the third. He and I grew up together. We did everything together. And during this time, it’s very painful. There’s nothing really that anybody can say or do, but, we definitely feel the prayers of the church and the saints. And we thank you guys from the bottom of our hearts for praying for us, for supporting us. It’s very interesting. Even though at this time it’s very hard, I just can’t help but rejoice in my spirit cause I know where Richie is. Because I know that he gave his life for God. And he died serving Jesus Christ. He died on the mission field. I know that that’s exactly what he wanted.

Richard SimonI remember, during missionary school, there was a prophecy for the missionaries, that „one of you is going to die, serving God on the mission and will not return”. And I remember talking to him a week before he went out. He told me, „You know, Adi, if it’s gonna be me, praise God!” He said, „That’s an honor and privilege, to die for God. And I’m ready for that.” And, I looked at him and said, „Ok…” But, obviously, I didn’t think it would be him. Like the brothers were saying, he died in Christ. And that’s the biggest thing I rejoice in, he died in Christ.

A few years back, he and I were both lost. Richie and I were both living in sin and dying. We had no future, no hope. And that’s the biggest testimony tonight. It’s not about Richie’s life or what he’s done. And praise God that he did serve God and he died on the mission field. That’s amazing! The biggest testimony is what Jesus Christ did in him and in my own life, what he did in both our lives.  And that is, the fact that He changed our lives and He gave us a new life. And we no longer live in sin, we no longer live for ourselves, but, He completely transformed our minds and He gave us a new heart and desire. And, that’s to live for Jesus Christ. And it’s nothing that I have done. It’s nothing that he has done. Only His grace, it’s the grace of Jesus Christ that He’s given to us, to each and everyone of us. And I just wanna praise God for that and the biggest testimony out of every testimonies out there is not what Richie did. It’s what Jesus Christ has done in his life and in my life; it’s what Jesus Christ did in our lives. And I know that God completely set him free, God changed him.

Richie Simon and FamilyAnd every time I would talk to him, he would always encourage me. There was such a fire and passion in his heart. And I would sit there and question myself: I have ten serving God a lot longer. I’ve been in ministry for a year already and every time he calls me, he’s always encouraging me. And I was thinking, shouldn’t it be the other way around? Shouldn’t I be the one encouraging him? And I started checking myself. Do I have this passion, this fire for God, as he did? And he was encouraging me, he was always uplifting me and always praying for me. And for me, the biggest thing, the biggest testimony, the most encouraging thing to see was how he was changed. He was truly changed. God changed his life. And I know that even in the messages that he was speaking, everyone can see that it is not him speaking, it’s Jesus Christ. The words, the messages are Jesus Christ’s evidence in his life, the fingerprints of God are in his words and in his life. And, that’s what changed my life and that’s what changed his life- Jesus Christ, alone. It’s no organization. It’s nothing but Jesus Christ. And I praise God for what He’s done in mine and his life.

And, like I was saying earlier, I can only rejoice in this hard time. The spirit won’t even let me cry and mourn for him. Why should I? When I know that he-s in paradise right now. When I know that he fought the good fight, he fulfilled the perfect will of God in his life. He fulfilled the calling. And now, all of us are left here and we should be crying for ourselves, for the lost ones, for the people that have a question mark on their eternity. People who don’t know  if they’re saved or not. Who sit back and question [themselves], „Can I give my life up, to God, like him?” I want all of us to serve God, because this life is short. This life is very very  short. And can we come to God and receive that reward, we come to God when we enter heaven, are we gonna be empty handed? Or are we gonna have something to show, to give to God, with what we’ve done with our lives? Are we gonna come to heaven empty handed, just begging at the gate to get in? I don’t know about you guys, but I wanna sit at the table with Jesus Christ and fellowship with Him and dine with Jesus. I wanna sit at that table and I wanna be worthy of the calling that He set before me. And the biggest testimony is what Jesus Christ has done in his life and in my life. That’s the biggest thing, that’s what we should all be celebrating right now. Celebrating what Jesus Christ has done in his life, my life and everyone else’s life. Amen. Praise God.

 

Articole despre Richie Simon –

Magda Popescu – Marturie, cantec si gand

Magda canta Maretul Har in ambulanta

Photo: Magda in ambulanta, canta Maretul Har – asculta marturia in video mai jos…

Multumim pentru acest video, Daniel! Domnul sa fie taria ta toate zilele vietii tale!

Ascultati si marturia de la sfarsitul de video. Magda a fost o crestina extraordinara! Zice Magda:

Adevarata credinta se incearca in foc, nu se incearca in bucurie.

Spune Daniel: „Dupa ce a primit vestea, Magda a mers la pianul care este in incinta spitalului si a cantat Maretul har!

Dani si Magda Popescu marturie si cantare

Magda face o scurta marturie si canta „Sunt clipe in viata”.

Sunt clipe în viaţă ce dor ca și o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul ușor ţi se destramă
Și cauţi zadarnic în jur un ajutor.
Sunt clipe când îţi copleșesc fiinţa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori.

Când încercările-s prea grele
Și nu știi când se vor sfârși
Mai este doar puţină vreme
Și Cel ce vine va veni
Chiar dacă viaţa-i mult prea crudă
Și te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veșnicia ta

Sunt clipe în viaţă când guști dezamăgirea
Și vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poţi găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheaţă în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Și ești cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, acasă
Lângă Isus te vei odihni.

Versuri David Lela

Magda a fost o adevarata crestina. Felul prin  care si-a trait viata ilustreaza si ramane o marturie permanenta la ceea ce inseamna a trai prin credinta! Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe Daniel si sa-i dea mangaiere pentru clipe grele…

Daca ati ajuns pe pagina aceasta si nu o cunoasteti pe Magda, cititi marturia vietii Magdei la aceste doua pagini –

VIDEO by Dani si Magda Popescu

Reactia uimitoare a unei fetite in fata terorismului

Photo CBN.com

Photo CBN.com

Citeste si – Myriam – Fetiţa care a iertat ISIS – Forgiving ISIS

A trecut un an de când Statul Islamic a invadat nordul Irakului. Pe vremea aceea, cei de la Știrile CBN au prezentat multe povești îngrozitoare cu persecuții, violuri și crime. Am aflat și despre o fetiță ce a pus Evanghelia în practică, iertându-i pe cei ce o persecută. Pentru Irak, vara anului 2014 a fost diferită. O grupare militară musulmană, cunoscută ca Statul Islamic, a invadat orașul Mosul și satele din împrejurimi. Mii au fost uciși sau răpiți și mai mult de un milion de oameni au fugit în Kurdistanul Irakian. Anul trecut au fost prezentate mai multe reportaje referitoare la creștini care au fost forțați să plece din casele lor din cauza grupării SIIL. Dar este o fetiță, a cărei poveste s-a răspândit foarte repede. Anul trecut, lumea a fost uimită să o audă pe Myriam, o creștină, spunându-i unui reporter că iartă gruparea SIIL. Myriam a fost întrebată ce simte față de persoanele care au izgonit-o din casã și i-au creat atâtea necazuri: ”Nu aș vrea să le fac niciun rău. Doar m-aș ruga lui Dumnezeu să îi ierte.” Zeci de mii de oameni i-au văzut comentariile pe internet.

Cei de la Știrile CBN au vorbit recent cu fetița de 11 ani și cu sora ei mai mică, Zomorod. Familia lor s-a mutat recent într-o rulotă mică cu două dormitoare într-o comunitate de creștini strămutați din Erbil. De ce nu se teme Myriam de gruparea SIIL și de ce îi iartă pe jihadiștii care au izgonit-o din casa ei din Qaraqosh? ”Isus ne spune în Biblie: ‘Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.’ De asemenea, mai spune să-i iertăm pe alții, chiar dacă ne urăsc. Isus este Tatăl meu și Creatorul meu. Nu există altcineva mai bun ca El. Când SIIL ne-a izgonit din casă, mâna Lui a fost peste noi și ne-a salvat”, spunea Myriam.

Atunci când va crește mare, Myriam vrea să se alăture organizației Medici fără frontiere: ”Peste tot sunt oameni care au nevoie de tratament, dar nu-l pot obține pentru că nu au destui bani să meargă la doctor și doctorii nu sunt disponibili de obicei. Isus a spus: ‘Fără plată ați primit, fără plată să dați.’ De aceea trebuie să-i iubim și să le oferim tratament.” Myriam spunea că ea prețuiește Biblia pentru că e povestea de dragoste a lui Dumnezeu pentru umanitate: ”Singura poveste din Biblie este povestea învierii Domnului Isus Hristos, pentru că prin acea poveste avem speranță. Când mă rog, mă rog ca Dumnezeu să ne ajute să ne întoarcem acasă. De asemenea, mã rog ca pacea lui Dumnezeu să vină peste Irak și ca Dumnezeu să ierte gruparea SIIL.”

Care este sursa credinței de neclintit a lui Myriam și cuvintele pline de înțelepciune din spatele vârstei ei? ”Cuvintele pe care le rostesc nu vin de oriunde. Ele vin de la Duhul Sfânt. Duhul Sfânt mi-a dat aceste cuvinte”, spunea Myriam. Tatăl lui Myriam, Walid, este mândru că fiica lui a devenit celebră pe internet: ”Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat o fiică bună care transmite Cuvântul lui Isus la toată lumea prin mass-media, nu ca să devină ea faimoasă, ci ca oamenii să-L cunoască pe Dumnezeu și pacea Lui.”

Lui Myriam și Zomorod le place să cânte imnuri. Mama lor, Alice, le-a învățat cuvintele multor cântări creștine. Alice mi-a spus că se pare că Duhul Sfânt le-a pus pe inimă o dragoste pentru aceste cântări și și-au dedicat această parte a personalității lor pentru a-L iubi pe Dumnezeu și a-L lăuda pe El. Ele prețuiesc acest mod de închinare. Myriam sfătuiește copiii creștini din Statele Unite și de pretutindeni să-L iubească pe Dumnezeu și să-și împărtășească credința cu prietenii: ”Nu trebuie să le fie frică și ar trebui să învețe de la noi și viețile noastre atunci când întâmpină ceva în viață. Asta nu trebuie să-ți aducă ceva sau glorie personală. E de dragul lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu trăiește și vrem să facem totul pentru gloria Lui și ca să-L glorificăm pe El în viețile noastre.”
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 89 – august 2015 – ultimele știri creștine: http://alfaomega.tv/stiri/stiri-despr…

Myriam canta cu o voce de aur

Cantecul incepe la secunda 20. Dumnezeu sa o binecuvanteze! El isi proslaveste Numele prin gura copiilor!

Richie Simon – Unii umblă cu Dumnezeu, alții… aleargă cu Dumnezeu (Cristi Boariu)

Serile de priveghi pot fi urmarite live, Joi si Vineri de la ora 7 PM, pe website-ul bisericii Philadelphia din Portland, Oregon, www.philadelphiaro.com, iar mormantarea va fi Sambata la ora 12 PM la Lincoln Memorial Park.

Urmareste IN DIRECT / LIVE aici –

http://www.philadelphiaro.com

Citeste si –

0000000000Richie Simon misiune in Mexic Martie 2014

Cristi Boariu:

Richard Simon, un prieten de familie din USA (Portland) a plecat în veșnicie la vârsta de 24 de ani. A slujit în ultimele 7 luni din viață în cea mai grea zonă din Honduras îngrijind de orfani, copii ai străzi, oameni ai nimănui schimbând multe vieți prin Cuvântul lui Dumnezeu și faptele credinței. Nu cu multe zile în urmă a stat o oră la telefon pentru a-i povesti fratelui său despre cât de frumos e cerul. Înainte să plece în această misiune i-a spus mamei sale că el e pregătit pentru orice s-a întâmpla ca să se întâlnească cu Isus. A plecat un tânăr pregătit ca Dumnezeu să vorbească prin plecarea lui în special celor nepregătiți încă.

Când alții mor în baruri, discoteci, petreceri și distracție mai sunt tineri azi care pleacă în veșnicie în timp ce lucrează zi de zi pentru Dumnezeu.

Tu ești pregătit?

Ps: Rugați-va pentru familia îndoliată. Tatăl său a plecat în veșnicie cu câțiva ani în urma iar Richard a fost de mare ajutor pentru mama și ceilalți frați și surori mai mici.

Unii umblă cu Dumnezeu, alții… aleargă cu Dumnezeu.

Pe curând, Richie

Cristi Boariu:

Urmareste PAGINA de Facebook Cristi Boariu aici – https://www.facebook.com/c.boariu

Cateva poze frumoase de la profilul lui Richie Simon pe internet, mai jos. Mottoul profilului este –

‘Glory be to the Lord God on high!’

„Glorie fie adusa Dumnezeului Preainalt!’

Richie are cateva poze cu versete biblice printre care si doua versete din Psalmi 68:4-5 4 Cântaţi* lui Dumnezeu, lăudaţi Numele Lui! Faceţi** drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul† este Numele Lui: bucuraţi-vă înaintea Lui! El este Tatăl* orfanilor, Apărătorul văduvelor, El, Dumnezeu, care locuieşte în locaşul Lui cel sfânt… Acum, Richie nu mai este orfan, e in bratul Tatalui! Dumnezeu sa mangaie familia Simon, cum doar El stie sa mangaie!

Secvente de la Rugul Aprins Ponoara 13 august 2015 si Mesajul radical de intoarcere la Domnul a pastorului Mircea Demean

Secvente de la Rugul Aprins Ponoara 13 august 2015:

Alfa Omega TV: In editia de saptamana aceasta veti putea urmari un scurt rezumat a celei de a 11-a editii a Intalnirii Rugul Aprins Ponoare. Pentru dvs. am selectat: un fragment din mesajul radical de intoarcere la Domnul transmis de fratele pastor Mircea Demean, cateva minute din mesajul profetic cu privire la secerisul final (pastor Ron Brown), mai multe secvente din timpul momentelor de rugaciune si inchinare si o rugaciune speciala pentru tanara generatie.

Mircea Demean Pastor Hateg:

O provocare a Domnului prin Pastorul Mircea Demian: Un mesaj al separarii, in care Dumnezeu ne cheama la sfintenie… pentru cei care doresc. Cei care sunt sfinti sa se sfitneasca. Iar, ceilalti sa mearga mai departe pe calea lor…

Suntem la un moment de rascruce cand calul troian a intrat in biserica, nu doar in lume. 

Un patron de milioane

Ce mult s-ar schimba calitatea vietii noastre cu mai multi patroni ca si Simon Maurer. Dumnezeu sa-l binecuvanteze!

Un patron de milioane –

În premieră cu Carmen Avram

VIDEO by Maurer Imobiliare

Marturii de la romani din Ucraina

Crestini din Ucraina AlfaOmegaTV

Emisiunea Dincolo de Bariere –

VIDEO by Alfa Omega TV

Marturie – Zoltan Szabo

Zoltan Szabo - ReghinEmisiunea Dincolo de Bariere –

Zoltan a terminat facultatea de informatica si lucreaza in invatamant ca profesor de informatica. In momentul cand Zoltan a terminat liceul era deja un ateu convins, n-a crezut in Dumnezeu. In timpul facultatii a inceput sa caute dupa ce a primit o carte foarte buna. In acelasi timp, Zoltan citea o carte care demonstra ca nu exista Dumnezeu si o carte care demonstra ca exista Dumnezeu. El a incercat sa puna in balanta cele doua notiuni. El si-a dat seama ca parca sunt mai multe argumente pentru a fi decat pentru a nu fi. Gandirea lui, foarte rationala, l-a dus in directia doar la a deduce logic ca exista sau ca nu exista Dumnezeu.

Zoltan povesteste cum s-a intors la Domnul si slujeste in Biserica Harul Reghin si compune cantari pentru Domnul….

„Treptat, treptat am inceput sa cautam, nu neaparat o alta biserica, nici nu se punea problema in felul acesta, sa cautam prieteni cu care sa studiem Biblia impreuna. Si, cum in vremea respectiva si cumnatul meu chiar atunci s-a intors la Domnul, a infiintat o grupa de studiu prin care catolici, reformati, ortodocsi penticostali, de mai multe religii, stateam impreuna intr-o camera si invatam Biblia. Studiam, discutam, incepeam sa ne rugam. Am invatat sa ne rugam. Si erau zile asa de frumoase. La inceput era doar saptamanal, odata pe saptamana. Dupa aceea, am incercat sa si dublam ziua. Tot mai mult ne-am afundat in a studia si a avea partasie  unii cu altii si cu Domnul. Oameni care nu s-au complacut in ei insisi, ci s-au conplacut in dragostea lui Dumnezeu. Am mai observat inca un lucru foarte interesant. Eram mai multe religii. Catolici, reformati, ortodocsi cunosteam si aveam foame de cuvant.

Sora penticostala, adica era si o sora si un frate, fratele era mai linistit, dar era pastor la o biserica. Sora insa era mai vorbareata, cu atata dragoste si cu atata cunostinta vorbea despre Dumnezeu, incat am ramas socat ca intr-adevar exista atata cunostinta despre Dumnezeu. Unde sunt ceilalti crestini? De ce nu?

Foarte interesant, in aceasta forma am avut grupa de studiu in care studiam Biblia si la un moment dat imi spune: „Hai sa vezi ce-i la noi la Biserica. Am mers pe la ei si poate unii se supara, dar, mie in general nu-mi place muzica populara, nici romaneasca, nici ungureasca. Eu sunt maghiar de nationalitate. Si cand mergeam la biserica mea inainte, mergeam cu multe asteptari si veneam acasa cu putina tristete, cu un anumit neajuns. Ca, uite, eu am mers cu neasteptari si nu le-am primit. Iar acolo, intram in biserica cu multa, multa tensiune si ieseam eliberat. (Spune cu lacrimi in ochi): Intre unguri, ma duc intre ai mei si nu ma simt bine si acolo unde-s romani… si deodata aud ca nici vorba de romani sau maghiari, e vorba de ‘Isus te iubeste’ si muzica populara romaneasca, ceea ce nu-mi place, va spun, dar nu stiu cum sa va spun, ca sa nu ma intelegeti gresit, ca respect muzica respectiva, dar nu-i destinul meu. Si asa s-a intamplat ca stateam acolo si cand trebuia sa merg acasa simteam ca zbor de bucurie.  Saptamana urmatoare iarasi intru, iarasi printre oameni simpli, nu ma simt bine. Dar, cand ies de acolo, ma simt bine. Ce se intampla? Ce se intampla? Nu puteam sa inteleg.

VIDEO by Alfa Omega TV

Reportaj despre Profesorul Zoltan Szabo

PROFU DE ZECE SZABO ZOLTAN

VIDEO by dareghintv’s channel

Previous Older Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 6,795 de alți urmăritori