Versuri pentru familiile greu incercate

Photo credit

Doamne pe Tine te-aştept,
Inima-mi plânge în piept…
Câte dureri vor mai fi,
Doamne, pe toate le ştii,
Chiar şi-n amare furtuni,
Tu poţi să faci mari minuni.
Oricât de greu încercat,
Singur tu nu eşti lăsat,
Mai mult decât ai gândit,
Cerul mereu te-a iubit;
Domnul, când lacrimi se strâng,
Plânge cu cei care plâng.
Vino Isuse-ntre noi,
Să ne mângâi în nevoi,
Tu ne-ai condus pe pământ,
Tot Tu ne dai cerul sfânt!
Să trecem noaptea cea grea,
Lasă-ne dragostea Ta!”

(versuri ale unei cântări, autor anonim)

(via Manuela)

Pastor Deliu-Zaharie Ionut – Poezie dedicata mamei si sotiei

Deliu Ionut

Astazi de 8 Martie, cand in Romania este ziua Mamei, zi in care se sarbatoreste si ziua femeii, dedic aceasta poezie mamei mele, celei care imi este sotie si mama fetelor mele. Dumnezeu sa le binecuvinteze.
La Multi Ani! 😘🌹🎉

MAMA,

Când Dumnezeu a vrut Iubirii
Să-i facă pentru veșnicii reclamă,
Dintr-un strop al nemuririi
A modelat frumsețea firii
Dându-i numele de: MAMĂ!

Când Dumnezeu a vrut blândețea
Să nu rămână doar reclamă,
Împreună tinerețea, frumusețea
Bătrânețea și tristețea,
Într-un singur nume: MAMĂ!

Când Dumnezeu a vrut Iubirea
Să nu ajungă de infamă,
Să n-o batjocorească firea
I-ascunse toată nemurirea
Într-o inimă de: MAMĂ!

Când Dumnezeu a vrut Iubirii
Să-i pună veșnică năframă,
S-o ascundă de nebunii
Ce sunt unelte rele-a urii
I-a dat chipul sfânt de: MAMĂ!

Când Dumnezeu a vrut Iubirea
S-o ilustreze pe pământ,
A strâns grămadă nemurirea
Făcând din ea ce-i azi femeia
O MAMĂ cu un suflet blând!

Când Dumnezeu a vrut Iubirea
Pe veci s-o pună într-o ramă,
Să-i păstreze amintirea
Și s-o cunoască omenirea
A înrămat-o în sfânta: MAMĂ!

pastor Deliu Z Ionuț
Chicago, 8 Martie, 2016

Traian Dorz – Mama

mom2

Mi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene
Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene…

Şi mi-ai plâns înfiorată cântecele duioşiei
De-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei;

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii şi Scriptură
A lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.

În singurătatea serii luminat de raza lunii
M-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.

De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine
Şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine.

Pentru adevăr într-una te-am văzut fără de teamă
Şi de-atunci ştiu c-adevărul e curaj şi luptă, mamă.

…A trecut în urmă vremea şi-ntr-o toamnă grea târzie
M-a răpit de lângă tine lumea largă şi pustie.

Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă
Şi cu inima zdrobită, m-ai pierdut în zare mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură
Multe şoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

Dar din mii de lucruri scumpe, de fiinţe şi de nume
Tu-mi rămâi mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin şi singur şi departe sunt de casă
Dar sunt fericit măicuţă c-azi şi tu eşti credincioasă

Şi că ştiu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine
Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.

Dumnezeu să-ţi dăruiască, scumpă mamă mângăiere
Mâna Lui să-ţi şteargă ochii de-orice lacrimi de durere;

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie.

Ți-aduci aminte, mamă … Costache Ioanid

Ți-aduci aminte, mamă …

Costache Ioanid

mom and toddler mamaȚi-aduci aminte, mamă, de vremea fericită,
când mă țineai pe brațe că păru-mi sărutai ?

Când nu aveam în lume ființă mai iubită,
nici ochi mai plini de farmec, și nici mai dulce grai …

Ți-aduci aminte mamă, când păru-mi sărutai ?

Ți-aduci aminte, mamă, cum te țineam cuprinsă,
să spui cu mine seara duioase rugăciuni ?

Și cum în nopți de veghe, sub candela aprinsă,
lăsai să-ți cadă lacrimi pe-o carte din străbuni ?

Ți-aduci aminte mamă, ce sfinte rugăciuni ?

De-atunci trecură anii ca frunza scuturată
și-au troienit să-mi stingă credința de copil.

Dar într-o zi de taină scânteia de-altădată
s-a prefăcut în soare și-n albe flori de-april …

urcând pe-o nouă treaptă credința de copil.

Dar ochii tăi par astăzi acoperiți de ceață
și mă privesc cu teamă ca niște ochi străini.

Și caut ochii mamei să-i văd din nou în față,
cum mă priveau odată de duioșie plini.

Dar ochii tăi par astăzi, ca niște ochi străini.

O, vino iarăși, mamă, de brațul meu cuprinsă,
să-ngenunchem alături ca-n vremea ce s-a dus !

Și vom simți în suflet o candelă aprinsă
ce ne va duce-odată în țara lui Isus !

O, vino, astăzi, mamă, cu mine la Isus !

Cele mai frumoase flori… de primavara… de la Nicu Wagner, Marius Gorcea si piesa lui Vivaldi: Patru Anotimpuri ♪ ♥ ♫◦° °◦°°◦

photo credit – hurricanetrinda.tumblr.com

Song of Solomon 2:11-12

For behold, the winter is past; the rain is over and gone. The flowers appear on the earth, the time of singing has come, and the voice of the turtledove is heard in our land.

Genesis 1:14

And God said, “Let there be lights in the expanse of the heavens to separate the day from the night. And let them be for signs and for seasons, and for days and years,

00

Sursa Ganduri via George Matei Facebook

Cantarea Cantarilor 2:11-12

Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s’a dus. 12 Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

Geneza 1:14

Dumnezeu a zis: ,,Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne cari să arate vremile, zilele şi anii

Nicu Wagner – Te-ascunzi in florile campiei

Te-ascunzi in florile campiei
Parfumul lor Te dovedeste,
Tu esti splendoarea vesniciei
Si ea in veci, i-Ti dainuieste!

Te-ascunzi in ciripit de pasari
Prin trilurile nesfarsite,
Nu-s simfonii, nici oratorii,
Cu armonii asa de sfinte…

Te-ascunzi in adierea verii
Cand freamata frunza-n racoare,
In taina si-n susurul serii,
Te-ascunzi in murmur de izvoare.

Tu esti in linistea adanca
Ce-n codrii-ntunecosi domneste,
Tu esti in tablele din stanca
In glasul vantului ce creste.

Tu esti s-n fulgii de zapada
In viforul ce rabufneste
In norii ce seninul prada
In tunetul ce rasoleste.

Te-ascunzi in vijelii si-n ploaie
In soarele ce-apoi surade, .
Teascunzi in panset de parae
In gangurit de prunc cand rade.

Te-ascunzi, dar nu Te pot cuprinde
Nici cerul, cerurile-ntinse,
Dar totusi ‚Tu, Nemarginire
Esti si in inimi sfant aprinse.

Vedem doar urmele-Ti divine
Din cari‘ rasari bland‚ maiestos
Speranta, viata, zari senine,
Caci Tu esti tot ce-i mai frumos.

/: Noi Te-om vedea sus in marire
Dar nu cum ne-am inchipuit
Tu esti dincolo de gandire,
O, Doamne, fii in veci slavit! : /

Versuri compuse de Ilie Belciu via http://www.resursecrestine.ro/cantece/

VIDEO by nitaviorel1

Nicu Wagner – Doresc sa fie numai crini

Doresc sa fie numai crini
Si tot pamantul o gradina,
Iar crinii paci, fara spini
Sa rada-n roua cristalina.

Doresc sa fie numai cant
Iar fii iubitori de pace
Spre zari sa-nalte imnul sfant,
Vibrandul imn minuni va face.

Doresc nicicand sa mai aud
De cataclisme si urgie,
Sa se inalte tot mai mult
Spre Dumnezeu cantarea vie.

Doresc sa fie plaiul nins
De florile neprihaniri.
Si sa domneasca pe intins
Dreptatea, visul omenirii.

Va fi sublim si-naltator
Va fi doar pace si-armonie,
Va fi o turma si-un Pastor
Va fi doar cant si bucurie.

Versuri compuse de Ilie Belciu via http://www.resursecrestine.ro/cantece/

VIDEO by nitaviorel1

Marius Gorcea Era o zi de dalba primavara

1. Era o zi de dalbă primăvară
Când pomii-s plini de mii de muguri deşi
Era o zi când pe cărări ninsese
Petale albe, floarea de cireş.

2. Era un cer senin, senin albastru
Şi-atâtea flori câmpia presărau
Îşi legănau pe vârfuri ‘nalte crinii
Potirul alb frumos de catifea.

3. Şi adia aşa uşor zefirul
În umbra deasă a codrilor din deal
Ascuns în iarbă îngâna izvorul
Cu susur lin un cântec pe-a lui mal.

4. Aşa era în ziua când, Isuse
Pe Tine-ntâia oară Te-am văzut
Aşa era o zi de primăvară
Cu dalbe flori când eu Te-am cunoscut.

5. Eram pe iarba de mătase-n luncă
Şi lăcrămioare-mi adunam în braţ
Tu ai trecut şi-n urma Ta, Isuse
Te-a urmărit privirea-mi cu nesaţ.

6. Erai frumos ca Soarele din ceruri
Cu faţa albă, albă ca de crin
În părul Tău lucea fior de raze
Şi-Ţi era chipu-atâta de senin!

7. Era de vină oare primăvara?
Era de vină câmpul înverzit?
Ce-a fost pe urmă nu-mi aduc aminte
Dar ştiu, Isuse drag, că Te-am iubit.

8. Atâta ştiu, că Tu-mi eşti totul, Doamne
Că Te-am dorit cu drag mereu de-atunci
Şi că păstrez la pieptu-mi lăcrămioare
Din ziua când Te-am cunoscut în lunci!

Vivaldi – 4 Anotimpuri 4 Seasons (42 min)

Ptimavara Spring 0:00
Vara Summer 10:31
Toamna Autumn 20:59
Iarna Winter 32:48

VIDEO by Evan Bennet

ULEIUL

Dionisie Giuchici
vol. 2 – Domnul, nu eu!

„Iată, am să-ţi iau copii! -zise omul cel bogat-
Dacă nu-mi dai datoria care ţi-am împrumutat!”
O femeie necăjită, văduvă cu doi copii,
Pe când îi trăise soţul, avea multe datorii.

N-aveau bani pentru mâncare, atunci au împrumutat,
De la cel bogat, pe care, să-mprumute l-au rugat.
Cămătarul foarte vesel, l-a umplut de datorii,
Pe sărmanul din Israel, care în curând muri.

Şi pe când s-au dus la groapă cu acel prooroc vestit,
Iată cămătarii, slugii, la femeie au venit:
„Ne-a trimis stăpânul nostru ca să te avertizăm,
Să te-achiţi de datorie, căci demult te aşteptăm!

Dacă nu te-achiţi de banii care ţi i-a-mprumutat,
Iată-ţi vom lua copii, pentru tot ce el ţi-a dat!
Nu e glumă cu stăpânul, el nu poate păgubi!
Banii, datoria, dă-ni-i, sau luăm ai tăi copii!”

Doamne, ce durere mare în femeie a lovit…
Chiar în clipa disperării, cămătarul a venit.
Nu-i destulă încercarea că bărbatul i-a murit,
Şi sărmana cu orfanii au de-acum de suferit..

Valul mare, cheamă alt val, să cadă peste ei…
Ce să facă?…”Nu se poate, ca să-mi ia copii mei!
Să devină robi pe holda omului nesăbuit…”
Biata mamă necăjită aştepta un răsărit…

Şi pe când cu frământare se gândea cum va ieşi
Din aceea strâmtorare, Domnul înspre ea privi.
Dumnezeu, Izbăvitorul, o salvează, dragii mei,
Un bărbat numit PROOROCUL, se opri la poarta ei.

„Vai Părinte, Vai Părinte! biata l-a întâmpinat,
Şi i-a spus necazul mare, care peste ei a dat:
Soţul meu, iubit de Domnul, a murit, ştii Elisei?
Iar acum sunt amărâtă, văduvă între femei.

Ba mai mult, pe când trăise, soţul meu a-mprumutat,
Ceva bani de alimente, de la omul cel bogat.
Iar acuma datoria a rămas pe capul meu,
Căci bărbatul meu murise, Elisei ştii, robul tău.

El s-a încrezut în Domnul, n-a trăit ca un păgân,
Dar de ce-i aşa, o ştie Cel ce e Atotstăpân.
Acum iată, cămătarul aspru m-a ameninţat:
El mi-a zis că-mi ia copii, ca zălog la ce ne-a dat.

Şi vai, cum să-i las să plece? căci doar ei mi-au mai rămas!’
Plânsul începu s-o-nnece, şi să-i stingă al ei glas…
„Să-i văd robi, vai, nu se poate! Eliseie, domnul meu,
Vin la tine cu necazul, tu, om al lui Dumnezeu!”

„Ce pot face eu, femeie? spune-mi ce mai ai acas’?”
„Roaba ta e-n mare lipsă, doar puţin ulei în vas…
Bani nu am, nici holde pline, doi copii şi-acest ulei,
Dumnezeul lui Israel să se-ndure azi de ei!”

Atunci Domnul îi răspunde prin prooroc, ce minunat!
Să rămână credincioasă Domnului neîncetat.
„Du-te la vecini şi cere, împrumută de la ei,
Vase multe, vase goale, vase ca să pui ulei.

Intră-apoi în odăiţă, şi din ce ţi-a mai rămas,
Umple cele vase goale, cu al tău ulei din vas!”
Doar atât i-a zis proorocul, şi s-a dus ca nevăzut,
Atunci mama şi copii, au pornit după-mprumut.

Să adune cât mai multe vase, după cum i-a spus,
Cel ce i-a adus mesajul de la Dumnezeu, de sus.
Şi bătând la prima poartă, acei doi copii smeriţi,
Repede veni vecina, şi-i întreabă: „Ce doriţi?”

„Cum să spunem, ştiţi, mămica ne-a trimis, şi ne-am temut…
„Ştiu, -le zise scurt vecina, -iarăşi după împrumut!
Ce v-a zis? făină? sare? Spuneţi iute, ce doriţi?”
„Nu, nici una, nici cealaltă!” i-au răspuns cei doi smeriţi…

„Atunci ce? vre-un drob de aur? hai, grăbiţi-vă, ce staţi?
Pentru ce-aţi venit? răspundeţi! pentru ce mă deranjaţi?”
„Mama te-a rugat, vecină, vase goale să ne dai,
Să ne împrumuţi acestea, câte vrei, sau câte ai.”

Şi mirată, fuge iute la bărbat a-i tăinui:
„Au venit din nou vecinii, au venit cei doi copii!”
„Ştiu, -îi zise-ncet bărbatul-, iarăşi după împrumut
Ce mai vor? ulei sau sare? spune-mi, ce ţi-au mai cerut?”

„Nu, bărbate, vase goale!”…”Vase goale? ce-au păţit?”
Şi râdeau cei doi în hohot, dar deodată s-au oprit:
„Vase goale?…dă-le dragă! bine că nu cer ulei!”
Şi le-au dat mai multe oale, şi au râs cei doi de ei…

Şi intrând în odăiţă, mama cu ai ei copii,
Începură să adune banii pentru datorii.
Masa-i plină cu ulcioare adunate din vecini,
Mama începu la lucru, cu frumoşii ei mezini.

„Ce faci mamă?’- o-ntrebară cei doi, cam nedumeriţi,
Când le-a zis să ţină vasul, şi să fie pregătiţi.
Ca să toarne din ulciorul de pe raftul prăfuit,
În acele vase goale, care ei le-au pregătit.

„Nu-nţeleg, e mult mai mare vasul cel împrumutat,
Decât vasul nostru, mamă, „-i-a zis cel mai mic băiat-
„Şi apoi, ce foloseşte? -zise celălalt uimit-
De-am adus atâtea vase, şi aici le-am pregătit?”

„Stai puţin să vezi minunea, pune vasul lângă-al meu!”
Zise mama credincioasă, mângâind copilul său.
Şi priveau uimiţi copiii, cum uleiul curge lin,
Iată vasul cel mai mare deveni deodată plin.

Dar mirarea-i şi mai mare: deşi vasul s-a umplut,
În ulciorul lor rămase untdelemn ca la-nceput.
„Adu altul!” -zise mama, şi din nou e vasul plin,
Doamne, ce minune mare! căci uleiul curge lin…

Atunci au strigat copiii: „Degetul lui Dumnezeu
înmulţeşte untdelemnul, mamă, în ulciorul tău!”
Şi plângeau de bucurie cu privirea la ulcior;
„Dumnezeul lui Israel ne-a venit în ajutor!”

Toate vasele sunt pline cu uleiul minunat,
Atunci mama fuge iute, la prooroc a alergat:
„Domnul meu, e masa plină, am aşa de mult ulei!
Ce să fac cu el, părinte? ca să-mi scap copiii mei!”

„Vinde-l şi adună banii, să te scapi de datorii!
Iar ce-ţi mai rămâne, ţine-l, ţie şi l-ai tăi copii!”
Şi din nou pe la vecina, iar în poartă i-au bătut:
„Ne-a trimis din nou mămica…”Ştiu, iar după împrumut!

Mai vreţi iarăşi vase goale? pentru ce le adunaţi?
Am văzut că şi la alţii, v-aţi dus să împrumutaţi!”
„Nu, vecină, de-astă dată, a zis mama dacă vrei,
Poate că aveţi nevoie ca să cumpăraţi ulei…”

„Ia ascultă, măi bărbate, culmea, iarăşi au venit!”
„Iarăşi au venit vecinii? ştiu, din nou după cerşit!”
„Nu, ascultă-mă mai bine, vor să ne vândă ulei!
Haide, vino mai aproape, să vorbeşti şi tu cu ei!”

„Lasă-mă! dar… stai o clipă! chiar că asta n-ar fi rău!”
„Voi aveţi ulei? de unde?” „De la-al nostru Dumnezeu!”
Şi s-a dat anunţ pe uliţi, şi degrabă au venit,
Oamenii, s-aducă banii pe uleiul înmulţit.

Şi pe când se strânse suma, mama iute a plecat
Să plătească datoria, la stăpânul cel bogat.
Şi bătând la el în poartă, slugii i-au deschis: „Ce vrei?”
„Am venit cu datoria, să-mi salvez copii mei!”

„Vreau o vorbă cu stăpânul!” „Domnule, sunteţi căutat!”
I-au zis slugii toţi cu teamă, către omul cel bogat.-
„O femeie din cetate, cea cu multe datorii,
Vrea cu tine să vorbească, e aici cu-ai ei copii!”

Şi privind-o cu mirare, omul mândru a sărit
Ca un leu când vede prada, căci de ea şi-a amintit:
„Vreţi din nou vre-o amânare la a voastre datorii?
Nu vă iert! acum e clipa ca să-ţi iau cei doi copii!”

„Nu, stăpâne, datoria, uite-aicea banii tăi!
Tu cu banii, cu moşia, iar eu cu copiii mei!”
„Bani?… de unde bani, femeie?” „Domnul mi i-a dat, să ştii!
El s-a îndurat de mine, şi de-aceştia doi copii!

Uite banii, fă-ţi hambarul cât de mare tu voieşti!
Dar să ştii că fără Domnul, fericire nu găseşti!
Dacă nu îi ierţi pe alţii, Domnul nu te va ierta!
Bogăţia ta cea mare, să ştii, nu te va salva!

Eu sunt văduvă săracă, iar ei sunt copii orfani,
Tu ai multă bogăţie, şi mai vrei şi-ai noştri bani!
Unde-i Legea care scrie: să-i ierţi pe îndatoraţi,
Asta-i pentru toţi, stăpâne, chiar şi pentru cei bogaţi!”

Dar bogatul, ca bogatul după cum ne-a zis Isus,
Din porfira cea aleasă, în dureri, în chin s-a dus.
Dumnezeul lui Israel tuturor va răsplăti,
Şi la văduva săracă, şi la-ai ei iubiţi copii.

Nu cred că ar fi nevoie, multe să mai tâlcuim,
Căci răspunsul de la Domnul, în Scriptură îl găsim.
De ce a murit proorocul? omul credincios, smerit,
Iar bogatul şi zgârcitul, mai departe a trăit.

De ce a rămas sărmana, văduvă cu doi copii?
Prigonită, apăsată de acei cu bogăţii…
Sigur, ne-ntrebăm adesea când vedem asemeni fraţi,
Ca şi-acei de altădată, prin necazuri încercaţi.

Moare soţul sau soţia, şi rămân copii orfani,
Fără haine, fără casă, fără pâine, fără bani.
Sigur, Dumnezeu ne-ncearcă; şi pe ei, dar şi pe noi;
Fraţi, surori, din adunare, spuneţi, ce veţi face voi?

Veţi ierta de datorie? veţi sări în ajutor?
Sau levitul şi preotul trece tot nepăsător…
Iar voi, care încercarea foarte jos v-a apăsat,
De la văduva săracă, spune-ţi-mi, ce-aţi învăţat?

Ea s-a încrezut în Domnul, şi uleiul s-a-nmulţit,
Din necaz, din strâmtorare, Dumnezeu i-a izbăvit
Fă aşa, şi nu te teme, Domnul îţi va înmulţi
Untdelemul sfânt şi proaspăt, care te va-nveseli.

Nu mai plânge, mamă dragă, spune la copiii tăi,
Căci există îndurare sus în cer, şi pentru ei.
Cheamă-i iar în odăiţă, cum Isus ne-a învăţat,
Căci femeia şi copiii, către Domnul au strigat.

Nu te teme de necazul ce-a venit şi-n cortul tău,
Cheamă-i şi pe-ai tăi cu tine, şi strigaţi la Dumnezeu.
Căci proorocul iarăşi trece pe la voi, nu vă-ndoiţi,
Tot ce vă apasă astăzi, Domnului mărturisiţi.

Domnul poate, Domnul ştie să-nmulţească ce mai ai,
Prin răbdare şi credinţă, vom ajunge sus în rai.
Ca şi văduva, ascultă, şi supune-te mereu,
La Cuvântul care vine la noi de la Dumnezeu.

Nu cârti în încercare, căci la urmă vei vedea,
După multa ta răbdare, Domnul te va ridica.
Şi vei sta din nou pe stâncă, cu acei ce-au biruit,
Binecuvântând pe Domnul, plin de pace la sfârşit.

Rabdă soră şi iubeşte, chiar şi pe vrăjmaşii tăi,
Care vor să-ţi ia copiii, şi să facă slugi din ei.
Tu te roagă, strigă frate, pentru tot necazul tău,
Spuneţi tot ce vă apasă, fraţi, surori, lui Dumnezeu.

Căci răspunsul sigur vine, dacă noi vom insista,
Cum a zis Mântuitorul, roagă-te, nu te lăsa!
Să venim cu mulţumire, pentru toate să-l slăvim,
Şi necaz, şi bucurie, de la Domnul să primim.

Căci minunea înmulţirii untdelemnului curat,
Pe aceia din vechime, de la moarte i-a scăpat.
Gustă soră, gustă frate, sfintele învăţături,
Căci uleiul mântuirii se găseşte în Scripturi.

Ungeţi fruntea şi bărbia, tot ce spui şi ce gândeşti,
Să reflecte strălucirea tainelor dumnezeieşti.
Untdelemn să cerem astăzi în candele, fraţi, surori
Pentru ziua când veni-va Mirele slăvit pe nori.

Amin

A prayer for the broken families of NORWAY in Hamburg, GERMANY, February 20, 2016

A prayer for the broken families of NORWAY in Hamburg, GERMANY, February 20, 2016 Ruga pentru familiile despartite

Your children are crying, Lord, we call on Your name….

Poezie dedicată familiei Bodnariu la Protestul Pro Bodnariu din Târgoviște – sâmbătă 20 februarie 2016

Familia Bodnariu

Poezie dedicată familiei Bodnariu – Protestul Pro Bodnariu din Târgoviște – sâmbătă 20 februarie 2016

De-un timp de vreme, de ma intrebi
Cine sunt sau ce sunt,
Iti voi raspunde cu gandul pierdut,
Cu suflet durut: Sunt Marius si Rut…..
Cand le-au fost smulsi preaiubitii lor fii de la piept,
s-a smintit din lume masura unghiului drept.

VIDEO by Inventivstudio

Vezi si –

Ginduri ~ Mirela Duma Bilc

young woman

Ginduri

Mirela Duma Bilc

Sa dai, si-n schimb sa nu astepti nimic,
Sa mingii si sa taci, cind altii pietre
Arunca-n tine, sa n- astepti finic,
Caci drumul tau, e presarat cu jertfe.

Si sa iubesti cum nimenea nu crede,
Pe cel mai rau si prapadit tilhar.
Sa-astepti tacuta-n noptile de veghe,
Schimbarea lui, in scump margaritar.

Si sa astupi in fiecare zi,
Cu sufletul tau, locul din spartura.
Vedere pentru orbi sa poti sa fi,
Si flacara ca nu se stinge-n zgura.

Sa fi lumina-n veacu -ntunecat,
Si templu fi al Duhului cel Sfint.
Ridica-l pe acel ce in pacat,
Isi risipeste viata pe pamint.

Sa fi samaritean si Daniel,
Si Iov cind esti, sa nu iti pierzi credinta.
Caci esti nascut prin singe sfint de Miel,
Si esti pecetluit, cu biruinta.

Exceptional: Poezii de incurajare crestine ♫♫♫ Muzica pe fundal (1 ora)

a

Poezii de incurajare crestine recitate deosebit pe muzica de relaxare, instrumentala clasica de inchinare (Maranata).
Poezii emotionante pentru copii si oameni mari, pe fundal de animatie apa, valuri, ocean, apus de soare.
Daca v-au placut cuvintele mai poftiti si alta data, printr-un like, coment sau un subscribe.

Titluri de poezie din cuprins:
– Nu ceda (Petru Dugulescu)
– Roada Duhului Sfant
– Te-am intalnit
– Cauta-l pe cersetor (Nelu Tripon)
– Despre Har
– Judecata (Costache Ioanid)
– Biblia, Cartea Cartilor
– Viata (Costache Ioanid) – cea mai frumoasa poezie din aceasta compilatie!

PS. Compilatia contine muzica crestina de fundal cu drept de autor, blocata in alte tari crestine. Nu s-a putut rezolva aceasta problema.

Multumim, Manuela! God bless you!

VIDEO by Extraverall

Nu-ti pierde nadejdea…

Nu-ți pierde nădejdea când alții te lasă,
Când uită de tine și nu le mai pasă;
Și Domnul simțit-a durerea trădării,
Pe rând, ucenicii L-au dat toți uitării.

El știe ce-nseamnă-a fi singur în luptă,
Când inima-ntreagă în cioburi ți-e ruptă;
El știe ce-nseamnă să faci numai bine
Și totuși, să suferi batjocuri, rușine.

Și-acum lângă tine-i să sufere iară
Purtând pe-ai Săi umeri amara-ți povară;
Duios îți șoptește cu dor și iubire:
”Privește `nainte spre-a ta răsplătire”.

Nu-ți pierde nădejdea când lipsa apare,
Când n-ai niciun sprijin și ești la strâmtoare;
Isus n-a avut niciun loc de odihnă
Și noaptea în rugă stătea-ades, în tihnă.

El știe ce-nseamnă-a trăi prin credință,
El știe ce-nseamnă s-aștepți biruință;
Deși n-a găsit pe pământ împlinire,
Spre Tatăl întruna-aducea mulțumire.

Și-acum cu blândețe te-ndeamnă și-ți spune
Să crezi că El poate să facă-o minune;
Așa cum hrănit-a mulțimea-n pustie,
Cum nici nu te-aștepți, îți va face și ție.

Nu-ți pierde nădejdea prin orice ai trece,
Puterea-i măreață nimic n-o întrece;
Pe brațul Său tare mereu El te ține,
Căci mult te iubește și-i pasă de tine.

Nu-ți pierde nădejdea, Isus totul vede,
Nu plânge, fii tare, în Domnul te-ncrede,
Curând, foarte-aproape e clipa în care
La tot ce-ai cerut îți va da rezolvare.

Aș vrea să te-ajut și să simt ce-i în tine
Dar Domnul o face mai bine ca mine;
Mă rog să-mplinească prin slava-i măreață
A Sa voie sfântă deplin `n-a ta viață.
Amin.

(Scrisa de Paula Bilc)
Thank you Manuela pentru poezie!

Poem pentru inimi durute

Poem pentru inimi durute.

Photo Agnus Dei

de Ion GEORGESCU-MUSCEL

„De-un timp de vreme, de mă-ntrebi
cine sunt sau ce sunt,
îți voi răspunde cu gândul pierdut,
cu suflet durut –
Sunt Marius și Ruth…

Când le-au fost smulși
preaiubiții lor fii de la piept,
s-a smintit din lume măsura
unghiului drept!

Avalanșe de vise, suspine și zbateri –
părinți și bunici, unchi și mătuși,
frați în Iisus laolaltă duruți…
Îmi curg imagini prin minte, fierbinți –
Eliana, Naomi în dor de părinți…

Matei și Ioan rupți de plâns în vreun colț,
cu ochi aiuriți, cu sufletul stors…
Dar micul Ezechiel, drăguțul de el!
Îl vor adora ca pe floarea de crin,
precum odinioară, în vechiul Egipt,
Iosif pe Beniamin!

Ah, blestemata putere și sete de bani,
cum naște slugi viclene și perfide!
L-au luat, Doamne Iisuse, plânge mama,
l-au luat și pe micuț de lângă mine
să nu apuce-a-nvăța iubirea de Tine!

Ca glastră-n fereastră în toiu-nfloririi
Satanice mâini cu lame tăioase
încrestează frunza, din frunză curge sânge
în atâtea zile de ieri și azi
și încă-n atâtea zile de mâine!

Din filele Cărții mai poate să răzbată
strigătul după prunci al Rahelei
ce nu se mai vrea mângâiată!
Sus inima, frați! E fiara-nfuriată…

dar crește-n noi revolta, și speranța crește –
Sădește Domnul așa de vie durere în noi
tocmai pentru că ne iubește!

Când a adus Domnul pe prinșii noștri de război,
parcă visam – spunea împăratul poet…
Parcă visez la bucuria ce va să vină
să văd copiii slobozi zburând spre părinți,
iar oamenii planetei cu inimi fierbinți
să laude-n clocot iubirea divină!

Dar până atunci, cu glasul durut,
vă spun la toți, sunt Marius și Ruth.

Baden / Februarie 2016. ”

Sursa: bodnariufamily.org 15.02.2016

‪#‎Bodnariu‬ ‪#‎stopbarnevernet‬

La Multi Ani Fericiti, Mina Ianovici !

Happy Birthday Proverbs

…femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. – Proverbele 31:30

Domnul să o binecuvînteze pe sora Mina Ianovici, soția pastorului Florin Ianovici. Chiar săptămâna aceasta am pus mâna pe volumul de poezii a sorei Mina „Aproape de îngeri” şi am citit câteva poezii. Am copiat, aici, una dintre ele:

Adă, Doamne, primăvara

Adă, Doamne, primăvara
Și rămâi şi Tu cu noi
C-am avut atâta iarnă
Și îngheț, şi vânt, şi ploi.

Uită-te în sinea noastră
Ce de viscole am avut!
Dă din nou un rost la toate,
Rostul care s-a pierdut.

Iarna sufletelor noastre
Ne-a asprit, ne-a însingurat,
Am iernat pană şi vara
Sub un zâmbet înghețat.

Doar Tu, Doamne, eşti mai tare
Decât colții asprei ierni,
Sub cereasca vindecare,
Fă un semn ca să ne chemi.

Fă-ne, Doamne, să-nflorim
Cu copacii, înc-o dată
Și miros sa răspândim
De credință adevarată.

Adă, Doamne, primăvara
După care tot tânjim,
Dă-ne dor de cele sfinte
Și putere să iubim.

Mina Ianovici
Volumul „Aproape de îngeri”

Dor de Costache Ioanid

versuri frumoase despre poetul Costache Ioanid…

La moara lui Felix

modif 1S-a-nvăpăiat a cer cuvântul scris
Și poezia are alte haine
De când prin stânci, pe buze de abis,
Poetul, pe Horebul interzis,
Urca dezvăluind din ceață…taine.

A coborât apoi cu suflet plin
De dragoste, de foc, de duioșie,
Purtând în el și cerul opalin
Și luciul stâncilor, adamantin,
Și toate ni le-a pus în poezie.

Columbe de omăt luau apoi
Pe aripi tot nectarul din cuvinte
Şi tainic uguind , în zbor vioi,
Duceau al poeziilor şuvoi
Departe, mai departe de sorginte

Şi-am fost înfăşuraţi de-acest fluid
Ca de un vis, de-o tainică colindă,
Iar sufletele-atinse sorb avid
Din stihul cristalin de Ioanid
Cu dragoste cât poate să cuprindă.

Curg viu Scripturile din vers în vers
Şi toţi eroii-şi împlinesc destinul
Cuprinşi în aceast liric univers,
Marcând ca borne drumul de neşters
Ce leagă pământescul cu divinul.

E-atât de bine-aici, în versul lui,
Atât de cald, de luminos, de-„acasă”
C-aş…

Vezi articolul original 48 de cuvinte mai mult

Da! El va birui ~ Michael Ben-Hur

Familia Bodnariu www.rodiagnusdei.wordpress.com

Da! El va birui

Nu, nu ne lăsăm călcați de legi din vată,
Nu ne lăsăm călcați de-al nost dușman,
Avem în Ceruri sus, un Domn și-un Tată,
Un Împărat cu-o inimă bogată,
Și El,… va birui pe-acel tiran.

Nu, nu ne lăsăm înfrânți de-o țară acră,
De un sistem murdar și inuman,
Căci Domnul nostru stă pe-o Stâncă sacră,
Având în veci o inimă curată,
Și El,… va birui pe-acel tiran.

Nu, noi nu lăsăm familia să dispere,
Îi vrem pe Marius și pe Ruth la-cel liman,
Unde uniți cu-ai lor copii să spere,
La zile bune, fără de durere,
Da!…. El va birui pe-acel tiran.

Michael Ben-Hur, Chicago, 18 Ianuarie 2016

STOP Barnevernet…

Photo credit Biserica Philadelphia Suceava

Photo credit Biserica Philadelphia Suceava

STOP Barnevernet…

de Minodor Şuteu

Nu smulgeţi copiii din braţe de mamă,
Şi nu pângăriţi a lor trai curat !
Nu vii ruşine, nu vă e teamă ?
De cel ce în lume viaţa a dat ?

Voi cei care faceţi legi încâlcite,
Şi după-al vost plac, le interpretaţi,
Voi ştiţi ce-i în sufletul unui părinte,
Când voi de la piept copilu-i luaţi ?

Mă-ntreb, ce-i în voi ? Un suflet de piatră !
Voi ‘n-aveţi copii, şi nici sentimente ?
Sau poate-i trataţi cu inimă acră,
Privându-i de dulci şi sacre momente.

Noi nu vrem să-avem inimi zdrobite,
Ajunge dar zilei poverile ei,
Opriţi tăvălugul ce-aleargă ‘nainte !
Veniţi-vă ‘n fire, fii de mişei !

Lăsaţi copilaşii să-alerge la sânul,
Din care ia-ţi smuls, cu-nfrigurare,
Fie-vă frică azi de Stăpânul,
Rugaţi-L să-aducă vremi de iertare.

Suntem ferm convinşi că-Acel care este,
Alături de noi în vremi de restrişte,
E mult mai puternic ca-ntreaga poveste,
Şi-a vost duh de piatră, poate să-l mişte.

O…Doamne revarsă în inimi zdrelite,
O pace cerească şi-o vreme mai bună
Ajută părinţii să meargă ‘nainte
Convinşi că vor fi din nou împreună.

Se-aud tipetele copilasilor rapiti!

BODNARIU VS BARNEVERNET

Click pentru articolul Bodnariu vs. Barnevernet

Se-aud tipetele copilasilor rapiti!

Se-aud tipetele copilasilor rapiti
Si n-a fost nimeni pin-aici sa-i scape,
Dar Tu ,Isuse pe noi ce Te iubim ,
Ne-ai imbracat in Duhul Sfint
Ne-ai poruncit –

Acum iesiti la sfinte fapte!!!

Sanda Tulics

Rugăciune pentru familia Bodnariu

Rugaciune pentru familia Bodnariu Simion Felix Martian

Simion Felix Marţian este un poet creştin , născut la Ciceu-Ciurgeşti în zona care l-a dat pe George Coşbuc ,Ion Pop Reteganul și Liviu Rebreanu Locuiește în Vulcan Hunedoara
Urmăriți poeziile pe:http://nelumartian.blogspot.ro/
Blogul poetului Simion Felix Martian
http://nelumartian.blogspot.ro/
https://simfelixmarblog.wordpress.com/

 

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari