Razbunarea unui student de teologie…

Businessman with darts outdoorsSursa Ligia Lutas Photo credit searchengineland.com

O povestire…

Un tanar pe nume John istoriseste o experienta pe care a avut-o la un Institut Teologic si care l-a marcat profund.

Intr-o zi, de cum a intrat in clasa, si-a dat seama ca ora aceea avea sa fie foarte interesanta. Pe perete era o tinta mare in apropiere, pe o masuta, erau foarte multe sageti. profesorul le-a dat sa deseneze chipul unei persoane pe care nu o placeau deloc si el le va da voie sa arunce cu sageti in ea.

Prietenul lui John a desenat chipul fostei prietene. un alt coleg l-a desenat pe fratele lui mai mic., iar John l-a desenat pe cel care ii fusese cel mai bun prieten dar pe care chiar il ura, din cauza ca-i furase prietena. l-a desenat in cel mai mic detaliu si n-a uitat nici chiar pistruii.

La indemnul profesorului, studentii au inceput sa arunce sageti, cu satisfactie si rasete. unii au aruncat atat de tare, incat portretele lor au inceptu sa se rupa.

John de-abia astepta sa arunce si el sagetile, dar dezamagirea a venit cand proful le-a spus ca a trecut timpul si ca trebuie sa se intoarca la locurile lor.

In timp ce john bombanea nervos, pentru ca nu avusese ocazia sa arunce nici macar o sageata, profesorul a indepartat tinta de pe perete.

SUB TINTA ERA O POZA A LUI ISUS.

Cand Dumnezeu l-a trimis pe Richard Wurmbrand intr-o carciuma – O experienta deosebita

Richard Wurmbrand

O experienta deosebita a fratelui Richard Wurmbrand…

video = 13 minute… multumim Pastorului Tiberiu Pop pentru acest link!

Povestiri – Cum se indura un tata de copiii lui

Mici povestiri de Wilhelm Busch (1)

Iertarea

Când mă gândesc la trecut, la vremea tinereţii mele, inima mi se umple de bucurie. Am avut cei mai buni părinţi, care au trăit vreodată pe pământ, şi tocmai de aceea îmi pare rău şi astăzi, când îmi amintesc o întâmplare neplăcută. Pe de altă parte, abia atunci am învăţat să-mi iubesc tatăl cu adevărat.

Dar acum vreau să vă povestesc totul pe rând: pe atunci am fost un băiat de 12 ani. În plus, eram elev în clasa a III-a la gimnaziu. Dar nu cu prea multă plăcere! Cred că eram pur şi simplu – leneş. Băieţii trec uneori prin perioade când nu pot să sufere să ia viaţa în serios.

Nici nu mai ştiu exact cum s-a întâmplat – dintr-odată m-am trezit încurcat într-un adevărat lanţ de minciuni. Probabil că totul a început de la faptul că am scris o lucrare de control proastă. Îngrijorat, am văzut cum vine necazul peste mine. Această notă proastă va deveni motivul pentru verificarea temelor; va trebui să reiau multă materie şi va trebui să lucrez din greu.

Pur şi simplu, nu am avut chef de aşa ceva. Aşa că am trecut nota proastă sub tăcere. Lucrarea următoare a fost şi mai proastă. Din nou nu am spus nimic acasă. Ci, mai mult, într-o zi, când tata m-a întrebat de lucrări, l-am minţit cu inima zbuciumată. A vrut să vadă caietul. Noaptea, m-am apucat şi am „fabricat” caiete noi. Apoi a trebuit să fac rost de bani, ca să cumpăr cerneală roşie, cu care am falsificat semnătura învăţătorului. Tata a primit la control un caiet cu cele mai bune note.

Atunci am învăţat că o minciună duce la cel puţin alte zece minciuni noi. În final, toată viaţa mea a fost plină numai de falsuri şi înşelătorii. Lanţul minciunilor devenea tot mai încâlcit. Atunci m-a cuprins un fel de panică. Mi-ar fi fost mult mai comod, dacă ar fi trebuit să-mi fac numai temele. În schimb, noaptea rămâneam treaz şi scriam caiete duble, sau falsificam motivări.

Şi aşa s-a apropiat Crăciunul. Părinţii mei îşi spărgeau capul ce bucurii să ne facă. Şi eu…! Când îmi vedeam fraţii şi surorile jucându-se veseli, mă apuca tot amarul unei existenţe ratate. – Cum am să ies vreodată din această situaţie?

Dar într-o zi, catastrofa s-a produs. Îmi amintesc scena foarte clar – de parcă s-ar fi întâmplat abia ieri. Surorile mele se jucau în curte cu mingea. Şi eu şedeama pe scări, supărat şi clocind planuri în minte.

Apoi a sunat – poştaşul a adus poşta… Câteva minute mai târziu s-a deschis uşa camerei de studiu, a apărut tata şi mi-a cerut liniştit:

— Vino înăuntru!

Inima îmi bătea până în gât. Lampa de birou arunca lumină pe o scrisoare tocmai deschisă. Am recunoscut imediat scrisul învăţătorului meu.

Ce conţinea scrisoarea? M-am chinuit degeaba să o descifrez. Apoi tata mi-a dat-o. Şi în timp ce o citeam, s-a aşezat în fotoliu.

Erau numai două rânduri, în care învăţătorul meu îl invita pe tata la o discuţie.

— Vino, aşează-te, mi-a spus tata, şi povesteşte-mi ce se întâmplă!

Atunci a trebuit să mărturisesc şi din inima mea a izbucnit totul: întregul amestec de înşelăciune şi de minciună şi de falsuri şi de lene şi de murdărie. M-am îngrozit eu însumi, când mi-am văzut situaţia pusă pe tavă înaintea tatălui meu.

Oh, îmi venea să mă scuip în faţă! Şi dragul meu tată, care ne arătă zilnic dragostea lui, stătea în faţa mea şi era, de parcă peste el se lăsase un văl negru de nesfârşită tristeţe.

În cele din urmă am terminat. Tatăl meu era adâncit în meditaţie. Între noi s-a lăsat o tăcere groaznică. Numai de afară se auzea râsul vesel al surorilor mele.

Apoi, tata şi-a ridicat privirea şi mi-a spus din adâncul sufletului lui:

— Ai să fii un cui în sicriul meu! Acum, pleacă!

Şi am plecat. Lacrimile îmi şiroiau pe obraji în timp ce urcam scara întunecoasă spre camera mea. Surorile s-au uitat speriate în urma mea.

M-am dezbrăcat mecanic şi m-am băgat în pat. Nimeni nu m-a chemat la cină. Nici nu mi-a fost foame. Mai târziu, am auzit-o pe mama cântând colinde cu surorile şi fraţii mei. Atunci am izbucnit în plâns. Am înţeles că păcatul te izolează şi te lasă singur.

Am fost nespus de deznădăjduit – de starea mea! Nici un câine nu va mai accepta o bucată de pâine din mâna mea! Tatăl meu nu va mai putea niciodată să râdă fericit! Nimeni nu are să mă mai iubească vreodată! –

Era târziu în noapte. Toţi se culcaseră deja, în afară de tata. Auzisem zgomotele cunoscute. Probabil că tata mai stătea singur aplecat asupra lucrului lui în camera de studiu.

Am auzit uşa deschizându-se. A urcat în camera lui de la etajul întâi… Acum! Mi s-a oprit inima – am auzit clar cum urcă mai departe scările – sus la mine, la etajul al doilea!

Foarte încet – treaptă cu treaptă! De parcă ar fi dus o povară grea!

Gândurile mele speriate mi s-au învălmăşit în minte: nu-mi aminteam ca tata să fi venit vreodată în mica mea cameră. Ce vrea de data asta! Va urma marea răfuială? Are să mă alunge din casă?

A ajuns deja în faţa uşii mele. Am observat cum s-a oprit o clipă… apoi uşa s-a deschis… a intrat în camera întunecoasă… Mi-am ţinut răsuflarea. A rămas nemişcat. Apoi a întrebat încet:

— Dormi deja?

Am izbucnit în plâns. Nu am putut să spun nimic. Atunci a venit la patul meu… foarte tandru mi-a pus mâna pe cap şi mi-a spus:

— Acum eşti bucuros că totul a ieşit la lumină, fiul meu drag!

Am simţit cum s-a aplecat şi m-a sărutat. Apoi a plecat.

Am rămas ca trâznit. Şi totuşi – cel mai mult mi-aş fi dorit să sar din pat… să sar de gâtul tatălui meu:

— Dragul meu tată!

Dar înainte să găsesc puterea să o fac, am auzit uşa camerei lui închizându-se.

Am stat singur în întuneric. Rar mi-a fost dat să mă simt atât de fericit. Iertarea! Iertarea!! Da, acum totul va de veni nou!…

Ziua următoare, tata s-a dus la învăţător. Nu ştiu ce au discutat. Cu mare zel m-am pus pe treabă şi de Paşti am adus acasă note bune.

Tata nu a mai amintit niciodată această întâmplare. A fost complet dată uitării. Vina a fost iertată – „aruncată în adâncul mării” – cum spune Biblia…

Mulţi ani mai târziu am învăţat iertarea păcatelor, pe care Dumnezeul cel viu ne-o dă în dar în Domnul Isus, cel răstignit. Atunci mi-am amintit întâmplarea din copilărie: aceasta este iertarea, ca vina sa nu mai fie amintită niciodată şi să fie complet şi cu adevărat dată uitării.

Şi aici – în iertare – se află întreaga putere pentru o viaţă nouă. Cine o experimentează şi crede în iertare, din inima acelui om se revarsă dragostea Tatălui.

O poveste de prea târziu…

Photo www.fanzwave.net

În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.” Trebuie să-ţi vorbesc” Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei …. acea tristeţe care imi blocheaza gura …mi-am facut curaj şi i-am spus: ” Vreau sa divorţam” .

Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:” De ce?”. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea. Eu ştiam ca ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ….a pierdut inima mea, din cauza altei femei … Ana!

Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea … am fost aşa de trist … m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care ar spune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi ” Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!”. Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine … pentru toate energiile …. dar nu am putut face altceva … acum o iubesc pe Ana.

Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita …. ideea de divorţ a inceput să devină realitate. Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor … scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare … am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou … M-am întors şi am continuat să dorm.

Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a ” accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina …si nici magazinul. Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:” Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu terebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.”

Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. ” Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. … dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire”.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.

I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.” Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta … spune-i ca esti al meu” . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă „confidenţialitate”, aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat …. dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : ” Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe „! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea …. am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele …. Ea a închis ochii şi a spus încet:. ” Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog” . Am fost de acord .

Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca. A doua zi, am fost mai relaxat … ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat …. am realizat ca nu mai e atât de tânără … câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ….! M-am intrebat: „ce am făcut de am reduso, astfel? ”

A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil …. , pentru ca urma sa ne apropie mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!.

Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede. Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera. Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte … a încercat totul,, şi a zis:” Hainele imi sunt mari”. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate … Deci, de aceea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie … prea multă durere şi suferinţă.

Fară să imi dau seama am atins părul ei … fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:” Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortul. Am inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit … … Am vrut să plâng.

Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:” Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine”. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina. Sotia mea a ramas a casa. M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata casei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări … ea mi-a deschis uşa şi i-am spus: ”Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea „… sa uitat la mine , şi a spus: ” Eşti nebun? ” I-am răspuns:” Nu .. e doar că îmi place soţia mea … a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! ”

Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata. Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ”Ce vreti sa scrieti pe bilet? ”:” Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti „Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea …… a fost pe jos … moarta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana. Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca ea ştia că era pe moarte. ”Deci… ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorie ca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. ‘

sursa: https://www.facebook.com

Florin Ianovici – Am o frica in viata…

In seara aceasta, vreau sa va spun, dragii mei, un singur lucru. Eu am o frica in viata si am mai spus despre frica aceasta. Cineva din Spania, un prieten bun, m-a certat.  A zis: „Ce frica ai tu, frate Florin? Sa nu mai spui ca ai frica.” I-am spus: „Frate, imi pare rau, dar frica asta o am si nu cred ca e o frica rusinoasa.”

Adica, sa intelegeti un lucru. Am trecut prin stari de boala. Am trecut prin pericole de moarte. Am trecut prin pierderi. Eu avocat, 4 ani de zile m-am luptat pentru casa, pentru ca eu, avocat, am fost pacalit intr-un mod ordinar. Un smecher a reusit sa-mi vanda o casa mie si la inca alti doi. Si m-am trezit, dupa ce am muncit in casa, cu executorul judecatoresc: „Buna ziua d-l avocat, ne cunoastem dupa holurile tribunalului. Afara. Casa este a lui altcuiva.” Stiti de ce? Ca sa ma uit spre stele si sa spun: „Acolo este asternutul picioarelor lui Dumnezeu si acolo trebuie sa caut ajutor.”

Parintii mei, care mi-au promis atat de multe lucruri, nici macar nu mi-au mai raspuns la telefon. Parca eram un lepros. Cand imi auzeau vocea, imi inchideau telefonul. Asta a fost viata. Am postit 1 an de zile, sa-mi dea Dumnezeu un copil, ca noi nu puteam avea copii. Nu pot sa va spun cat am postit. Dumnezeu stie. Si dupa ce mi-a dat Dumnezeu copilul, Dumnezeu mi- l-a luat. Si in fiecare an sunt valuri.

In fiecare an sunt valuri, de la an la an. Am trecut de curand printr-un cancer cu sotia. O tumoare canceroasa. Dumnezeu din cer ne-a promis… Cinci luni de zile am stat in casa, fara sa stie nimeni si numai ne-am rugat si am postit continu. Si Dumnezeu, in a cincea luna, cand s-a dus la control, disparuse tumoarea cu totul.

Sunt lucruri pe care vi le spun, pentru ca am baut din paharul asta. Dar vreau sa va spun un lucru minunat. Am o frica. Singura mea frica in viata, nu e faptul ca va veni o noua boala. Am trecut prin atatea. Nici faptul ca voi avea lipsa de paine. Am cunoscut foametea, dar si belsugul. Nu mi-e frica ca tara noastra va fi o tara in care nimeni nu va mai gasi de lucru. Dumnezeu din cer mi-a dovedit ca stie sa hraneasca prin corbi. Dar am o frica in viata. Frica ca intr-o zi, cand ma voi ruga lui Dumnezeu, nu-L voi mai simti. E frica vietii mele. Orice sa faca Dumnezeu, numai El sa fie cu mine. Sa pot sa ingenunchez in camaruta si sa vina Duhul Sfant la mine. Sa pot sa tin microfonul asta in mana si sa-L simt pe Dumnezeu prezent. Sa cant si sa am un fior din Dumnezeu, un fior sfant. Atat. Asta-i frica mea.

Si-i spun lui Dumnezeu: „Nu pleca de la mine, Doamne. Orice ar fi, prin orice as trece, nu stiu ce va veni,” si va spun ca nu stiu ce va veni. Si am atatea descoperiri de la Dumnezeu ca vor fi vremuri grele, cel putin pentru mine. Ascultati ce va spun. Dar Dumnezeu mi-a spus de fiecare data: „Eu sunt cu Tine.” Am vrea, daca se  poate, sa vina Hristos cu noi. Vreau sa va intreb: Era Hristos la usa cuptorului? Am vrea ca Hristos sa fie la usa cuptorului, sa  nu intram in cputor: „Oh, ce Dumnezeu mare avem.” Noi nu intram in cuptor, pentru ca Hristos e acolo si nu ne permite intrarea in cuptor.

Nu-I! Nu-I acolo Hristos. Am vrea si multi dintre noi cand iesim din cuptor… ce face Hristos cand iesim din cuptor? Pleaca, dispare. Stiti de ce dispare Hristos cand iesim din cuptor? Pentru ca asteapta ca pocaitul sa zica: „N-am iesit prin puterea mea.” Si noi, de cele mai multe ori cand iesim din cuptor, iesim fara Hristos si vorbim despre realizarile noastre. Si vorbim despre desteptaciunea noastra si cum am stiut noi sa facem intr-un fel sau altul.  Hristos nu este nici la intrare in cuptor, Hristos nu este nici la iesire din cuptor.

Ci, Hristos spune: „Totdeauna voi fii cu cel care va fii in cuptor. Totdeauna voi fii cu acel a carui duh este zdrobit. Si voi fii acolo langa omul care se frange.” Cand un nenorocit striga, Domnul aude. Dumnezeu se coboara la cel ce este in incercare. Si Dumnezeu spune: „Totdeauna vei avea dreapta mea ca sprijin in incercarile tale.”

Se spune la un moment dat ca Napoleon a trecut Alpii. Si cand a trecut Napoleon Alpii, inamicul care statea in fata era extrem de numeros.

Pentru prima data, Napoleon a zis asa: „Suna retragerea. Ne copleseste numarul dusmanilor.”
La care, gornistul zice: „Ce sa fac?”
„Suna retragerea.”
Si asta a zis: „De trei ani de zile lupt cu tine. Si de trei ani de zile n-am sunat decat „Inainte, la atac”. Zice: „Eu nu stiu cum se suna retragerea, ca n-am cantat niciodata cantecul asta. Cum se canta?”

La care, Napoleon a zis: „Suna ce-o-i suna. Numai suna.”
Atunci gornistul a sunat ce stia el: „Inainte, la atac.”
Cand au auzit francezii „Inainte, la atac,” s-au gandit, ca de pe versantul  din spate a muntelui vin ajutoare si au inceput sa lupte cu insufletire  si au inceput sa dea strigate de biruinta.

Cand a auzit oastea inamica gornistul care a sunat „Inainte, la atac”, au zis: „Astora le vin ajutoare din spate.” Si s-au inmuiat ca apa. Si a fost una dintre biruintele mari ale unui numar mic  impotriva unui numar mare.

Stiti  de ce? Pentru ca gornistul a spus: „Nu stiu sa sun retragerea.”

Dar, nu-i Duhul Sfant in biserica ? Dar, Duhul Sfant care suna in seara asta, spune cuiva retragerea?

Da, Duhul Sfant va spune: Da inapoi? Da, Duhul Sfant va spune: Pune armele jos? Va spune Duhul Sfant vreodata: Retrage-te? Dar, ce spune Duhul Sfant in seara asta?

Mergi inainte. Mergi inainte. Mergi inainte, la atac. De ce? Pentru ca tu esti mai mult decat biruitor cu Isus!

Citeste sau VEZI predica in intregime aici Florin Ianovici – (3) Cum să fac față încercării – Biserica Elim Brisbane

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici povesteste – Duhul Sfant si Gornistul lui Napoleon

Photo credit www.artig.lv

Se spune la un moment dat ca Napoleon a trecut Alpii. Si cand a trecut Napoleon Alpii, inamicul care statea in fata era extrem de numeros.

Pentru prima data, Napoleon a zis asa: „Suna retragerea. Ne copleseste numarul dusmanilor.”
La care, gornistul zice: „Ce sa fac?”
„Suna retragerea.”
Si asta a zis: „De trei ani de zile lupt cu tine. Si de trei ani de zile n-am sunat decat „Inainte, la atac”. Zice: „Eu nu stiu cum se suna retragerea, ca n-am cantat niciodata cantecul asta. Cum se canta?”

La care, Napoleon a zis: „Suna ce-o-i suna. Numai suna.”
Atunci gornistul a sunat ce stia el: „Inainte, la atac.”
Cand au auzit francezii „Inainte, la atac” s-au gandit, ca de pe versantul  din spate a muntelui vin ajutoare si au inceput sa lupte cu insufletire  si au inceput sa dea strigate de biruinta.

Cand a auzit oastea inamica gornistul care a sunat „Inainte, la atac”, au zis: „Astora le vin ajutoare din spate.” Si s-au inmuiat ca apa. Si a fost una dintre biruintele mari ale unui numar mic  impotriva unui numar mare.

Stiti  de ce? Pentru ca gornistul a spus: „Nu stiu sa sun retragerea.”

Dar, nu-i Duhul Sfant in biserica ? Dar, Duhul Sfant care suna in seara asta, spune cuiva retragerea?

Dar, Duhul Sfant va spune: Da inapoi? Dar, Duhul Sfant va spune: Pune armele jos? Va spune Duhul Sfant vreodata: Retrage-te? Dar, ce spune Duhul Sfant in seara asta?

Mergi inainte. Mergi inainte. Mergi inainte, la atac. De ce? Pentru ca tu esti mai mult decat biruitor cu Isus.

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici povesteste – La prima mea firma unde am fost jurist…

sau… Pocaitii nu stiu sa minta

florin_ianovici_large

Photo credit captura rodiagnusdei

De ce este incercarea pur si simplu calea fireasca a credinciosului?

In noi locuieste Hristos. Si vine imparatul Nebucadnetar si spune [lui Daniel si cei 3 tineri]: „Culcat la pamant, inchinati-va in fata mea.” La care tu, te culci la pamant si iti apleci coloana. Si atunci, te intreb pe tine: Poate Hristosul din tine sa se plece? Pai, oameni buni, daca Hristos locuieste in noi, atunci cand vine lumea cu compromisul ei si spune: „La pamant!”
Hristos spune: „Drepti!”

Nu-i normal ca dintr-o multime de oameni care s-au aruncat cu fata la pamant, pocaitul sa ramana in picioare? Nu-i natural ca pocaitul sa stie sa nu se plece? Hristosul din el poate sa se plece in fata pacatului? Hristosul din el spune sa te pleci in fata pacatului?
Niciodata. Nu poti sa te pleci.

La un moment dat, la prima mea firma, la care am fost jurist, am descoperit niste matrapazlicuri infioratoare. Adica, niste inselaciuni, viclenii. Si atunci eu m-am dus, ca eram pocait, si am zis sefului: „Sefu, asta-i hotie. Si asta-i furt si minciuna. Pacalim oamenii.”

La care, seful, cand a vazut ca eu am vazut, a zis: „Exista un office in centru. Te duci acolo si iti maresc salariul de 3 ori. Continui sa faci ceea ce-ai facut pana acuma si stai cuminte.”
Nu i-am raspuns pe loc.  Sa va spun de ce: Nu-i usor. M-am dus acasa si ma tot gandeam: salariu de 3 ori mai mare…

Vezi, Satana e smecher. Satana nu zice: iadul, smoala, pucioasa. Nu zice. Zice: salariul de 3 ori mai mare. Daca ar zice Satana: „Te iau in furca,” pai, toti ne-am duce in rai. Dar, nu zice asa.
Zice: „Mai multi bani. Stii tu frigiderul ala pe care tu-l doreai. Acuma poti…… ca ai bani.”

M-am dus acasa si m-a rugat. Ce sa faci? Nu? Si m-am dus a doua zi hotarat si i-am spus: „Sefu, uite ce  se intampla. Eu aseara am facut un referat in care ti-am scris tot ce e rau. De aici si pana aici. eu semnez referatul si spun- consilierul juridic al firmei ….. Daca dumneata iei acest referat si-l indrepti si indrepti lucrurile care sunt acolo, eu raman aici cu dumneata si muncesc zi lumina cat e nevoie. Daca dumneata nu tii cont de acest referat, eu astazi am plecat si este ultima zi in care lucrez.”

Stiti de ce? Pentru ca ii multumesc lui Dumnezeu ca a locuit in mine si n-a putut Hristos sa se plece. Mi-a luat seful referatul si a zis: „Gandeste-te, ca iti mai dau ceva timp.”
Am zis: „Nu, sunt hotarat.” Si am plecat.

In doua saptamani a fost arestat. Cand a venit politia economica a gasit referatul meu pentru ca secretara l-a inregistrat si a zis: „Felicitari, D-le consilier”
Si mi-am ridicat privirea in sus si am zis: „Marit sa fie Dumnezeul asta ca stie sa se plece.”

M-am intalnit cu seful meu dupa 3 ani de puscarie. Avea un cancer hepatic, cancer la ficat. Era livid ca apa si alb. Cand m-am intalnit cu el, nu putea sa mearga decat 10 pasi si se aseza. Nu putea din pricina ficatului sa mearga. Am stat langa el, m-am uitat, o umbra de om care avea bani cu nemiluita. Si am spus in acel moment ca intotdeauna in viata, cand Il ai pe Hristos in inima, nu poti sa faci plecaciuni inaintea lumii. Nu te lasa si nu-ti permite lucru asta. Fratii mei, oridecateori oamenii mint, pocaitul nu stie sa minta. Oridecateori oamenii insala, Hristosul care este in tine, daca-L ai, nu va stii sa faca lucrul asta. Nu poti.

E normal, cand toti se pleaca, tu sa stai in picioare!  Si acuma te intreb: Cand toti se pleaca si tu stai in picioare, esti luat la ochi? Da.
„Cine-s aia trei care stau in picioare?”
Bai, cine sunteti voi?”
„Noi? Noi suntem pocaitii!”
„Ia veniti incoace, cla cuptor cu voi.”
Normal ca esti luat la ochi. Normal ca intr-o societate corupta, nebuna, cu viclesug, Normal ca esti luat la ochi. Normal ca nu ti se da dreptul. Normal ca esti taiat de pe lista de prime. Normal ca-i incomodezi. E normal! Pentru ca in tine locuieste Hristos si esti luat la ochi. Cand toti se pleaca, tu stai in picioare. Esti luat la ochi.

Zice: „Da? Esti pocait? Acuma ne razboim!”
Si tu sa spui atunci: „In Hristos, eu sunt mai mult decat biruitor. Nu in carnea mea, ca eu nu pot face nimic.” Si acuma, vreau sa va spun inca un lucru. Deci, in primul rand, pocaitul nu stie sa se plece cand altii se pleaca. De ce? Pentru ca-i Hristos in El. Si atunci, sigur ca e o multime de mincinosi si tu stai in picioare. Si atunci, ce vrei sa faca? Te ia la ochi. Si atunci, nu-i normal sa fii incercat?

Dar eu, aici pun o alta intrebare: Tu n-ai avut nicio incercare.
[Zilnic spui:] „Sa traesti, sefu.” „Sa traiesti, sefu. Cum vreti, sefu.” „Cum vreti, sefu.”
Pai, se poate asa ceva? Pai, tu sa le dai la toti dreptate?

Se zice ca la un rabin a venit cineva si i-a zis: „Sa-mi faci dreptate in pricina cu parasul meu, ca mi-a luat pamantul,” si i-a explicat. Si a zis: „Ce zici?”
La care, rabinul a zis: „Ai dreptate.”
A venit celalalt si a zis: „Sa-mi faci dreptate cu parasul meu ca-i asa si asa si asa.” Si l-a ascultat si i-a zis: „Ce zici?”
La care, rabinul a zis: „Ai dreptate.”
S-au intalnit cei doi si au zis: „Sa mergi la rabin..”
„Sa mergi tu la rabin…ca rabinul mie mi-a dat dreptate.”
„Ba, mie mi-a dat dreptate.”

Si au venit amandoi la rabin. S-au certat in fata lui si au zis: „Mi-ai dat dreptate.”
„Ba, mie mi-ai dat dreptate.”
La care, rabinul s-a uitat la ei si a zis: „Aveti dreptate.”
Pai, se poate asa ceva? Pai, nu se poate asa ceva.
Noi nu putem sa facem asa ceva.

Un singur adevar exista in viata. Si daca lumea se pleaca, tu sa stai in picioare pentru ca Hristos locuieste in tine. Si daca esti luat la ochi, esti luat la ochi pentru ca tu esti cinstit. Cum vrei sa nu fi luat la ochi? Daca nu esti facut din acelasi aluat, tu nu ai aceeasi natura, prietene. Tu esti adevarul in minciuna. Esti lumina in intuneric. Esti sarea pamantului. Nu poti sa nu fi luat la ochi.

Nu stiu ce inseamna sa traiesti pe pamantul acesta fara incercari. Daca n-ai incercari, ti-ai pus intrebarea: „Cine-i in tine?” Hristos sta in picioare si nu se poate pleca Domnul meu si Dumnezeul meu.

Vezi mesajul intreg aici (Video + mesajul scris) – Florin Ianovici – Brisbane, Australia (3) Cum să fac față încercării – Biserica Elim Brisbane

Ce e nou la PAGINA Florin Ianovici

Florin Ianovici povesteste – Cine minte, sa nu mai minta

Photo credit www.poslovni.hr

Am avut contabil la biserica. A venit la mine si a zis: „Frate, ce sa fac? Am opt firme. Una-i legala, sapte-s ilegale. N-am carte de munca.”

Si i-am zis: „Ma, tu esti serios?”
„Da, sunt foarte serios.”
„Dar, vi la mine, pastor, sa ma intrebi ce sa faci cu celelalte sapte firme?”
Pai, zice: „Da. Nu-i bine?”
„Nu.”
„Da, de ce?”
„Pai, tu nu sti ca cine minte, nu trebuie sa mai minta? Pai, ma intrebi pe mine?”

Imi scrie un frate: Frate, trebuie sa dau un examen la ministerul de interne. Stiu ca esti avocat, stiu ca-l cunosti pe ministru. Asa si era. Frate, mi-au cerut sa dau bani, multi bani, ca sa intru la examen. Ce sa fac? 

Si i-am spus: „Frate, in primul rand, te rog sa ma ierti. Te rog din toata inima sa ma ierti pe mine.” Atata i-am spus.
La care, el intrigat mi-a zis: „Da, de ce sa te iert?”
„Pentru ca ti-am creat impresia ca as putea raspunde la o asemenea intrebare. Vina este a mea. Inseamna ca eu n-am o marturie buna daca tu imi pui intrebarea asta. Ce astepti sa-ti spun? Sa dai bani ca sa intri? Si cand o sa ai un necaz la servici si o sa spui cu privirea in sus: Ajuta-ma, Doamne. -Dumnezeu din cer o sa se mai uite la tine?

Du-te la portofel sa-ti rezolve problemele. Du-te la portofel, ca portofelul ti-a aranjat intrarea, nu Domnul.

Si ce marturie ai tu la firma aceia?” i-am spus eu. „O sa vina seful la tine si o sa spui: „Eu sunt pocait, sefu.” Va rade ala de tine, ca nu mai poate: „Dar, nu mi-ai dat tu mie bani?” Si o sa spui: „Vino domn director la Evanghelizare ca vine unul de la Bucuresti…” Si-ti spune: „Vin la Evanghelizare, dar cat imi dai?” Ca asa l-ai invatat. Si atunci, ce sa se pocaiasca oamenii? Ca noi ne intrebam: „Cum de este incercarea?” Cum, de ce? Pentru ca atunci cand toti se pleaca, tu stai in picioare. Si cand toti stau in picioare, tu te pleci.

Citeste mai mult aici – Cum sa fac fata incercarii..

Ce e NOU la PAGINA FLorin Ianovici

Minciuna in lume domneste, caci tatal minciunii traieste

Grupul Betel Viena

Efeseni 6:14

14 Staţi gata dar, avînd mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,

Minciuna in lume domneste
Caci tatal minciunii traieste
Si vai de acela ce minte
Caci diavolul lui I se vinde

/:Luptati cu minciuna
Luptati cu prefecatoria
Luptati dar cu vorba usoara
Caci sufletul vi-l omoara:/

Minciuna e boala cea mare
De vei urca pe a ei cale
Tu raiul nu il vei vedea
Viata nu vei capata

Sunt multi ace ice iti zic pace
Pe-ascuns ei tot raul l-ar face
Si multi vor s-arata ce nu sunt
Dar mint ca nu-l vad pe flamand

Deci cauta sa scapi de minciuna
Si-n locul ei vorba cea buna
De Domnul Sfant tu sa vorbesti
Cu glasul pe El sa-L maresti.

VIDEO by videobetel

Johann Sebastian Bach – Debutul compozitiei din biserica goala

Photo credit culture.pl

Traducere Blogul Agnus Dei Sursa http://ibibleverses.christianpost.com

Luati seama sa nu va indepliniti neprihanirea voastra inaintea oamenilor, ca sa fiti vazuti de ei; altmiteri, nu veti avea rasplata dela Tatal vostru care este in ceruri.

                                                                                                        – Matei 6:1

Photo credit tanyatomkins.com

Intr-o noapte de iarna compozitorul Johann Sebastian Bach a fost programat sa debuteze o noua compozitie de-a sa. El a ajuns la biserica pe care se astepta sa o vada plina. In schimb cand a ajuns acolo, a aflat ca nu a venit nimeni. Fara prea multa gandire, Bach a spus muzicantilor  lui ca  vor prezenta noua compozitie conform planului stabilit mai dinainte. Fiecare si-au luat locurile, Bach a ridicat bagheta, si curand biserica cea goala a fost umpluta de o muzica magnifica.

Aceasta istorisire m-a facut sa-mi cercetez sufletul cu deamanuntul. As scrie eu, daca Dumnezeu ar fi singura mea audienta? Cum ar fi scrisul meu mai diferit?

Scriitorii incepatori sunt adesea sfatuiti ca sa vizualizeze persoana la care ei le scrie, ca o modalitate de a ramane concentrati. Eu fac aceasta cand scriu devotionalele; Incerc sa-i pastrez pe cititori in gandirea mea, pentru ca vreau sa le scriu ceea ce ei vor sa citeasca si care ii va ajuta in calatoria lor spirituala.

Ma indoiesc ca scriitorul „devotional” David, cu psalmii lui la care ne ducem pentru a gasi mangaiere si imbarbatare, a avut in gand „cititorii”. Singura audienta pe care el a avut-o in gand a fost Dumnezeu.

Fie ca „faptele” noastre, mentionate in Matei 6:1, sunt lucrari de arta sau fapte de serviciu, trebuie sa tinem cont ca ele sunt de fapt intre noi si Dumnezeu. Indiferent daca cineva le vede sau nu le vede, nu conteaza. El este audienta noastra.

Vasile Talos – Informatorul din dosarul de la CNSAS si New Age imbracata in haine Evanghelice

Matei 14:22-36  Isus umblă pe mare

Cateva notite din predica: Photo credit www.baptisti.org

Photo credit

Photo credit www.baptisti.org

Vasile Talos:
Eu am crezut ca numai in comunism este adevarata vorba asta ca toti faraonii dadeau mult de lucru. Cineva a scris chiar o poezie vorbind despre zilele saptamanii si apoi vine Duminica, care-i zi lucratoare. Si Duminica devenise zi lucratoare.

Dar descopar ca astazi, pe cai subtile, se da mai mult de lucru oamenilor ca sa n-aiba timp  sa evadeze din cercul acesta stramt al existentei, sa nu umble dupa naluci. In dimineata aceasta vreau sa va intreb: Este Isus Hristos o fantoma pentru tine? Este o iluzie? Este o naluca? Cine este Isus pentru tine in aceasta dimineata? De ce vii la biserica?

Am ascultat pe Calin spunand: „Am fost socat sa vad atatia tineri cu berea, cu pachetul de tigari.. si noi ii rugam sa vina in biserica. De ce ar veni in biserica? De ce sa vina in biserica? Numai daca acolo nu sunt naluci. Daca acolo este o realitate. Daca acolo este Dumnezeu. Daca nu-i doar program. Daca nu-i doar frumusetea cantarii si a vorbirii. Ci, impreuna venim pentru ceea ce este cel mai important: pentru Dumnezeu. Si Dumnezeu este o realitate.

M-am uitat la dosarul de la CNSAS si printre multi informatori care erau prin biserica, era unul care vorbea foarte murdar…

Zice: „Sta pastorul Talos la amvon, cu capul in jos si mediteaza.”

Cu siguranta ca stateam si meditam inainte de a incepe predica. Ma rugam sau nu stiu ce faceam. Va dati seama, ce ai facut acum 15 ani? Ce-ai facut acum 20+ ani?

Zice: „Probabil ca se gandeste la fetele care sunt in fata.”

Iuda vede un lucru, Isus vede altceva. Cand vii sa te inchini, gusti doar frumusetea cantarii sau cantarea aceasta te cerceteaza si te-aduce intr-o relatie cu Dumnezeu. Este Dumnezeu  o realitate? Sau este o fantoma?

Te poti juca cu fantomele. Se fac filme despre fantome. Dar, o fantoma nu-ti poate porunci sa cobori din barca si sa umbli pe apa.

O fantoma nu-ti poate porunci sa lasi o relatie pacatoasa si sa te intorci la Hristos.  O fantoma nu-ti poate porunci sa iesi dintr-o anumite realitate, care te constrange si sa pasesti… Nu e vorba de minune, ca nu minunea este extraordinara aici. Desi toti ne oprim la minune. Cel mai extraordinar lucru in relatarea asta este prezentarea pe care Domnul Isus o face: „Indrazniti. Eu sunt.” Unul singur poate sa spuna: „Eu sunt”.  Aceasta este esenta mesajului din minune. Nu faptul ca Petru a calcat pe apa, ci faptul ca Petru a indraznit sa se indrepte spre cel ce se numeste „Eu sunt”, nu bazanduse pe ceea ce stia el, pe ceea ce putea el, ci bazanduse pe Cuvantul Lui.  „Daca Tu esti, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” Nu minunea era esenta, ci Cel ce poruncea- Isus Hristos.

~~~Predicatorul din Ierusalim~~~

Cand am fost in Israel, am participat la o adunare Mesianica [cu] evrei care recunosc ca Isus este Mesia. Si e foarte interesant sa auzi pe evrei vorbind evreilor despre Domnul Isus. Este foarte interesant. Cel care predica, spunea din textul din Romani: Astfel, credinta vine in urma auzirii. Iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Ca sa poti crede ceva, trebuie sa auzi.

Ca sa poti crede ceva, trebuie sa intelegi, pentru ca spune Domnul Isus in pilda semanatorului: A iesit semanatorul, a aruncat samanta si a cazut in carare. Pasarile au venit si au mancat-o. Si asta inseamna: cum a fost aruncata samanata, a venit imediat diavolul, gandurile au zburat in alta parte, alte probleme…  Gandurile zboara in alta parte, sau chiar daca auzi, auzi asa trecator. Diavolul ia Cuvantul acesta, ca sa nu auzi cu adevarat. Si sa nu intelegi ca sa crezi si sa fi mantuit. Asta explica Domnul Isus in pilda semanatorului.

Si predicatorul din Ierusalim a zis: „Pai, n-au auzit evreii? N-au inteles evreii?”

Ce spune Pavel? Romani 10:18-21

18. Dar eu intreb: „N-au auzit ei?” Ba da; caci „glasul lor a rasunat prin tot pamantul, si cuvintele lor au ajuns pana la marginile lumii.”
19. Dar intreb iarasi: „N-a stiut Israel lucrul acesta?” Ba da; caci Moise, cel dintai, zice: „Va voi intarata la pizma prin ceea ce nu este neam, va voi atata mania printr-un neam fara pricepere.”
20. Si Isaia merge cu indrazneala pana acolo ca zice: „Am fost gasit de cei ce nu Ma cautau; M-am facut cunoscut celor ce nu intrebau de Mine.”
21. Pe cand, despre Israel zice: „Toata ziua Mi-am intins mainile spre un norod razvratit si impotrivitor la vorba.”

Darul credintei vine in urma auzirii. Dumnezeu ne comunica o informatie. O inteleg, o cred, o accept. Sunt convins de ea si aici este secretul. Cobor din barca. Pe baza Cuvantului Lui pasesc inainte.

Care sunt apele in barca ta, pe care trebuie sa pasesti, fara sa contezi pe tine, ci numai pe El. Ajungi la momentul cand trebuie sa contezi numai pe El. Si lucrul cel mai important este sa faci un pas.

~~~New Age imbracata in haine evanghelice~~~

A inceput Petru sa se afunde.

M-am gandit de multe ori ca noi ne incredem in credinta noastra. Ne incredem in experientele noastre. Ne bazam pe experientele si credinta noastra, cand relatarea aceasta si intamplarea aceasta ne spune un singur lucru. Nu in Petru era puterea, ci in Hristos. Sa te increzi in fiecare clipa in El.

Exista niste mesageri acum in lume si se considera lumea Evanghelica, care transmit mesajul cam asa: Daca esti credincios cu adevarat, atunci nici nu te mai imbolnavesti, nici nu mai ai necazuri, nu mai ai accidente. Daca esti credincios adevarat, atunci Dumnezeu a pus in tine si la dispozitia ta absolut totul si nu mai trebuie nici sa-L rogi, caci daca-L rogi inseamna ca nu-L crezi. Si vorbeste despre faptul ca „Eu am putere intrinseca. Dumnezeu e in mine si am putere in mine insumi”. Iata New Age imbracata in haine evanghelice.

Petru. Pana si apostolul Petru se scufunda. Si singurul secret pe care-l descoperim aici, care vrea sa ni se reveleze este ca, de fapt, Domnul este secretul biruintei lui, nu experienta care a avut-o pana la un moment dat.

O sa intrebi: Pot oare crestinii, asa ca Petru, sa se mai scufunde? Sa mai cada? Eu nu stiu in ce fel de furtuna esti prins si ai inceput sa te scufunzi. Poate sunt apele foarte amare ale neiertarii. Si poate iti vine sa strigi, sa spui: Cum mi-a facut mie asa ceva? Nu pot, nu pot! Si incep sa ma scufund. Ce invatam de la Petru? A strigat la Domnul: „Doamne, scapa-ma! Doamne, izbaveste-ma!” Poate esti prins in apele indoielii. Poate esti prins in altfel de ispitiri sau de necazuri. Secretul este acesta: Doamne, scapa-ma! Rugaciunea noastra se indreapta intotdeauna spre El.

Deci, sunt furtunile vietii mai puternice decat Cuvantul Lui, decat autoritatea Lui? Nu. El nu va linisti intotdeauna furtuna. Dar, ne va duce biruitori prin furtuna.

VIDEO by Biserica Bunavestire

Povestea nevestei si capra dezlegata

Photo credit polarbearstale.blogspot.com

Redam aici o povestire albaneza, ce poate sa ne invete foarte multe, primita de la Mike:

O mica poveste– Nevasta ai grija sa nu deslegi capra sa nu strice zarzavaturile din gradina –fiindca eu o sa merg la munca campului.

Zis si facut; femeia a inceput sa spele hainele. Puiul de dracusor plimbandu-se in jurul casei, aude discutia intre soti si intr-un tarziu desleaga capra – aceasta distruge toata vegetatia din gradina.

Cand sotul se intoarce de la camp –dezastru–

cearta sotia pentru ca a deslegat capra
–sotia sustinea tare ca nu a deslegat capra sub juramint
–cearta s-a transformat in tragedie, sotul isi omoara nevasta.

Tatal lui scaraoschi junior il cheama la raport
–ce ai facut ma urechila
–eu ti-am spus sa nu faci boacane mari — tati,
zise juniorul –jur doar am deslegat capra .

Concluzie dracul doar sopteste sau incepe actiunea –omul infaptuieste (luata din o carte de povesti -Albaneza)

Dinu Burzo povesteste – Experienta unui hermit ispitit de niste tineri

Imi vine in minte experienta unui hermit, a unuia dintre primii calugari care au existat in biserica crestina vreodata. Se spune despre el ca a venit la hermit niste tineri sa-l ispiteasca.

Si i-au adus o femeie, crezand ca va cadea in ispita. Bineinteles, hermitul nostru se ruga lui Dumnezeu si nici macar nu s-a clintit din pozitia lui inspre a se uita la acea femeie. Au incercat sa-l momeasca cu bani si nu au reusit.

Au incercat in diferite forme sa-si bata joc de el si  nu au reusit, spune povestea din antichitatea crestina.

Vine divaolul si le spune, in schimb, acestor oameni: „Haideti sa vedeti cum il ispitesc eu pe el.”

Si-i sopteste un singur lucru la ureche: „Stii ca colegul tau a ajuns episcop?”

Si spune povestea ca fata hermitului s-a innegrit de invidie.

Competitia vietii. Oricat am incerca noi sa ne izolam, si este evident in experienta Domnului Isus Hristos, a fost dus de Duhul, nu pentru a fi ferit de ispite. Este foarte interesant. Dus in salbaticie de Duhul lui Dumnezeu, in pustie- conform cu traducerea pasajului- in salbaticie, dus acolo pentru a fi ispitit de diavolul si Dumnezeu a ingaduit asta pentru ca Domnul Isus Hristos sa rupa lantul care a fost pus asupra omenirii odata cu caderea lui Adam in ispita.

Ispita vine des in viata noastra, ne asalteaza in fel si chip. Cu toate astea intensitatea ei nu este aceeasi. Sunt momente in viata noastra si fiecare dintre noi am  trecut prin momentele acestea, cand am vazut ca ispita ne inconjoara, ne da tarcoale. Pacatul incearca sa ne infasoare cu forta, cu rapiditate, mult mai intens decat alta data. Este asa. Doar, ca si in momentele in care ni se pare ca nu mai suntem ispititi, ca putem rasufla usurati si in momentele acelea vine si nu trebuie sa lasam garda jos. Poate atunci vine in mod mult mai subtil, atunci cand credem ca am scapat de  incercarile ei de a ne seduce sau de a ne lovi.

✡ EL NIFLA, Dumnezeu minunat – de Daniel Stanger (povestea unui evreu român)

Photo credit Newsnet Crestin

✡ EL NIFLA, Dumnezeu minunat – de Daniel Stanger (povestea unui evreu român)

Ce cuvinte pline de har pentru cei ce cred în Dumnezeu! Este oare Dumnezeul nostru într-adevăr un Dumnezeu minunat?
Conform cu ceea ce scrie în Scriptură, este: Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! (Ps.8:9)

Totul a început în urmă cu mulți ani, când am descoperit că strămoșii mei au fost din poporul ales, Israel. Am început să privesc cu fascinație tot ce însemna Iudaism, îmi plăcea să ascult muzică evreiască, să merg să ascult înțelepciunea evreiască a rabinului care învăța poporul la sinagogă. Dar mai presus de toate acestea, am început să privesc Scriptura cu alți ochi. De câte ori vedeam ceva legat de Dumnezeul lui Israel, începeam să mă gândesc și să îmi fac tot felul de scenarii în minte despre cum și unde s-a întâmplat evenimentul respectiv.

Citeste mai departe aici – http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2014/05/el-nifla-dumnezeu-minunat-de-daniel.html

Ce sa faci cand cineva iti arunca pamant in cap

Photo credit

Photo credit www.shutterstock.com

Intr-o zi magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.

Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind…

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati…

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si … scutura-te de pamant, pentru ca in viata tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

Sursa: Facebook PDS

Beni Fărăgău povesteşte – Eu cu mintea mea pătrăţoasă numar simplu, dar soţia…

Dragii mei, o femeie e prinsa cu multe treburi. Majoritatea dintre noi suntem un fel de Marte si Domnul Isus trebuie sa ne aduca aminte cateodata: „Cu multe lucruri te framanti tu, un singur lucru trebuieste…”

Beni FaragauCare-i acel singur lucru, pe care o femeie nu-l poate delega nimanui? Nici masinii de spalat, nici menagerei, pe care o poti plati daca ai bani, un lucru care numai tu poti sa-l faci ca sotie?

Suntem intr-o lupta spirituala. Si Dumnezeu, dragii mei, ne-a asezat pe acest camp de batalie si ne-a atras atentia asupra faptului ca lupta e pe viata si pe moarte. Si de aceea, Dumnezeu ne-a asezat pe unii langa ceilalti, sa veghem unul asupra celuilalt.

Dar sotiei mele, Dumnezeu i-a dat capacitati pe care eu nu le am. Noi o numim intuitie feminina. Spuneam in gluma, eu cu mintea mea patratoasa, numar simplu: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Sotia mea numara altfel. Ea numara 1, 2, 10.

Eu ma uit la ea si nu inteleg. Dar, unde le-ai lasat pe celelalte? Ea imi zice: „Imi pare rau, n-am nevoie de ele. Asta cred, intuiesc.

Mai intai eram iritat de lucrula acesta, dupa care am inceput sa plec urechea si sa ascult foarte bine ce spune, chiar daca nu-s de acord cu ea si mai astept inca o saptamana. Dupa ce de 10 ori ajungi la concluzia ei, te intrebi: „Ce are ea si n-am eu?”

Dragii mei, acea sensibilitate spirituala pe care i-a dat-o Dumnezeu sa-mi citeasca inima, sa vada lastarii de amaraciune care pornesc in ea, sa ma citeasca cand intru pe usa sa vad ce fel de zi am trait, unde am facut compromisuri.

Sa nu se poata culca, sa nu poata sa puna capul pe perna, fara sa ne punem in genunchi sa rezolvam lucrurile si sa se reaseze  linistea si pacea si impacarea cu Dumnezeu.

Care este responsabilitatea mea principala [ca sotie]? Sa acopar spatele sotului meu. Sa fiu radarul acela care citeste inima lui inainte ca sa ajunga la metastaza, sa nu mai fie nici o nadejde de rezolvare a lucrurilor.

va urma….

O poveste de prea târziu…

Photo www.fanzwave.net

În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus:.” Trebuie să-ţi vorbesc” Ea a dat din cap şi a mâncat calma.Am vazut durerea in ochii ei …. acea tristeţe care imi blocheaza gura …mi-am facut curaj şi i-am spus: ” Vreau sa divorţam” .

Ea dezgustată de întrebarea mea a spus încet:” De ce?”. In acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea. Eu ştiam ca ea vroia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut raspunde ….a pierdut inima mea, din cauza altei femei … Ana!

Eu n-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea … am fost aşa de trist … m-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care ar spune ca sotiei mele iar rămâne casa, masina si 30% din magazin.Atunci când a văzut actul de separare la rupt in o mie de bucăţi ” Cum?! Am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!”. Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine … pentru toate energiile …. dar nu am putut face altceva … acum o iubesc pe Ana.

Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns continuu. Era furioasa şi dezamăgita …. ideea de divorţ a inceput să devină realitate. Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor … scria, nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare … am fost foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana.In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou … M-am întors şi am continuat să dorm.

Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine , cu niste condiţii pentru a ” accepta divorţul”.Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina …si nici magazinul. Maine incepea o noua luna, in acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu sa intamplat raţionamentul său a fost simplu:” Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu terebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.”

Am fost de acord, cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere. ” Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti, atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. … dar în această lună , în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire”.Am crezut ca si-a pierdut mintea , dar am fost de acord ca să nu strice vacanţa de vară.

I-am povestit Anei. Ana care a inceput sa rada spundând:.” Indiferent de ceea ce trucuri a inventat soţia ta … spune-i ca esti al meu” . De mult timp eu si sotia mea nu am avut o lungă „confidenţialitate”, aşa ca când am luat-o prima zi in braţe am fost atât jenat …. dar fiul nostru a fost în urma noastra si ne aplauda spunand : ” Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe „! Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea …. am mers zece metri, cu soţia mea, în braţele …. Ea a închis ochii şi a spus încet:. ” Nu-i spune nimic despre divorţ ..te rog” . Am fost de acord .

Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit, şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca. A doua zi, am fost mai relaxat … ea se sprijin pe pieptul meu .. Am simtit parfumul ei pe bluza mea. Am realizat ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea, deoarece am uitat …. am realizat ca nu mai e atât de tânără … câteva riduri pe fată. fire de păr albe. ….! M-am intrebat: „ce am făcut de am reduso, astfel? ”

A patra zi, luând-o în braţe, cum se intampla în fiecare dimineaţă am simţit că intimitatea s-a întors la noi .. .. aceasta a fost o femeie care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil …. , pentru ca urma sa ne apropie mai mult şi mai mult . Nu am spus nimic din respect pentru Ana!.

Fiecare zi a fost mult mai uşor să o ridic si a trecut luna repede. Credeam ca am fost obisnuiti sa o ridic, şi pentru că fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejera. Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce sa poarte … a încercat totul,, şi a zis:” Hainele imi sunt mari”. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate … Deci, de aceea era asa de uşoară, am realizat brusc că a fost în depresie … prea multă durere şi suferinţă.

Fară să imi dau seama am atins părul ei … fiul nostru,a intrat brusc în camera noastră şi a spus:” Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divortul. Am inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă atunci când ne-am casatorit … … Am vrut să plâng.

Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:” Nu mi-am dat seama că am pierdut intimitate cu tine”. Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina. Sotia mea a ramas a casa. M-am dus la muncă .. dar la un moment dat am trecut prin fata casei lui Ana m-am oprit .. şi am fugit în sus pe scări … ea mi-a deschis uşa şi i-am spus: ”Iarta-ma .. dar nu vreau sa divorţez de soţia mea „… sa uitat la mine , şi a spus: ” Eşti nebun? ” I-am răspuns:” Nu .. e doar că îmi place soţia mea … a fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am departat .. dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii, azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru restul vietii mele! ”

Ana mi-a dat o palma si mi-a inchis usa in fata. Eu mergand în jos pe scări repede, am condus şi m-am oprit într-un magazin de flori.I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin mi-a spus: ”Ce vreti sa scrieti pe bilet? ”:” Nu imi pasă de nimic dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea până ce moartea ne va desparti „Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în camera fericit şi cu un zâmbet pe buze, dar soţia mea …… a fost pe jos … moarta. Ea lupta impotriva cancerului!. Şi eu în loc sa imi dau seama ce se intampla.. am fost ocupat cu Ana. Sotia mea mi-a cerut accea perioada de timp pentru ca ea ştia că era pe moarte. ”Deci… ca fiul nostru să nu sufere traume i-a rămas imprimat în memorie ca are un tată minunat şi o mamă iubitoare. ‘

sursa: https://www.facebook.com

Nu judeca cand vezi pe cineva in culmea fericirii

Un tanar privea pe fereastra unui tren si dintr-o data a inceput sa strige: “Tata, tata, priveste copacii care se duc in spatele nostru!”, tatal a zambit, si nu a zis nimic.
Insa un cuplu de tineri care stateau in acelasi compartiment cu ei, au privit comportamentul baiatului cu mila si dispret…

Dintr-o data tanarul striga din nou: “tata, tata, priveste cum norii alearga cu noi!”.
Cuplul nu a mai putut rezista şi unul dintre ei ii spune barbatului: “de ce nu iti duci fiul la un medic bun?”

Tatal baiatului a zambit şi a spus: “Am facut asta, si acum tocmai ce venim de la spital… el tocmai ce si-a recapatat vederea, astăzi e prima zi a lui cand vede.”

P.S. E bine ca atunci cand vezi pe cineva in culmea fericirii, sa nu-l judeci, caci nu ai de unde sa stii daca nu cumva in viata lui s-a intamplat un miracol.

Sursa Vocea Cerului

HAPPYVa dorim o zi minunata, cu bucurie, chiar daca trebuie sa trecem prin incercari!

Vladimir Pustan povesteste – Promisiunea ‘Nu te voi uita niciodata’

photo credit www.valor.com.br

Una dintre cele mai mari minuni ale lumii acesteia este un mausoleum, templul de la Taj Mahal. Templul acesta din India a fost facut in onoarea unei sotii, a sahului Yahan (Jahan sau Printul Khurram). I-a murit sotia si atat de tare a iubit-o el pe sotia lui incat a zis sa o puna intr-un sicriu si el sa-i construiasca un palat. A venit cu povestea asta omeneasca: Nu te voi uita niciodata. Cam asta spun de obicei barbatii care se recasatoresc la un an dupa ce le moare sotia. [Si] el a zis: „Nu te voi uita niciodata.” A pus-o intr-o cutie si a zis: „Ii fac sicriul ala frumos cand ii fac palatul.” Si a inceput sa construiasca.

Un lucru, cand iti moare cineva drag, e un lucru bun ca intotdeauna sa-ti gasesti ceva de lucru. Am citit in ,,Moartea la Romani”, e o carte superba, ca noi suntem poporul care face mancare la mort, ca [persoana] sa se gandeasca la sarme, nu la fata moarta. Psihologic, te incurci cu orezul. Ca daca n-ai avea orezul in cap, te-ai strica de cap in curba, in panta, in fund de clocot.

Omul acesta a zis: ,,Fac un palat si in mijloc o sa pun sicriul. In jurul sicriului sotie mele, o sa fie [palatul]” …Atata a fost absorbit de constructia aceea, ca sa fie cea mai mare din lume, ca a cheltuit toata averea pe care a avut-o, incat a uitat sa o planga  pe sotia lui. Anii au trecut… Intr-o zi s-a impiedicat de o lada, de o cutie de lemn si a crezut ca e o cutie de scule a mesterilor. A zis: ,,Va rog sa luati cutia asta si s-o aruncati afara.” Era sotia, trupul ei. Totul s-a facut in cinstea ei. Miliardele si miliardele de dolari investite  au fost facute in cinstea acelei moarte. Si ei au luat-o, cand a fost gata templul, si au asvarlit sicriul afara.

Orice biserica se va prapadi definitiv in momentul in care uita pentru cine a fost cladita. Aici  [biserica] nu-i un sicriu, ci un Dumnezeu viu. Noi am cladit biserica aceasta in cinstea lui Hristos. Dar daca noi, in felul nostru de a ne purta, prin felul nostru de a privi lucrurile, prin felul nostru de a ne comporta in Casa Domnului si de a ne trai viata, noi uitam pentru cine am fost claditi.

Noi am uitat scopul pentru care am facut biserica.  Cum adica sa-L asvarliti pe Hristos afara? Dar nu pentru El am facut-o noi? Numai ramane nimic. Sa facem casa asta in onoarea lui Hristos si sa-l azvarlim pe Domnul apoi afara? Dumnezeu sa nu ne lase asta niciodata! Tinem mai mult la cultul nostru, tinem mai mult la biserica noastra, la traditiile noastre decat la Isus Hristos. Am uitat un lucru ca, de fapt, cladirile astea vor arde. Sa le foloseasca cine vrea dupa ce plecam noi. Dar ceea ce am cladit in interior, spiritual, va ramane. Noi suntem cladirea lui Isus Hristos: unita, construita cu un plan, niciodata terminata pana sus, pana in ceruri si Isus Hristos este piatra de temelie a acestei cladiri. Nu-L azvarliti niciodata afara de aicea, din inimile dvs.. In cinstea Lui, pe El sa-L sarbatoriti. (ref. Taj Mahal de la Dobson: Sermoncentral.com)

Va urma….

Ce e NOU la PAGINA Vladimir Pustan

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari