Nelu Brie – Cel neprihănit va trăi prin credinta – Mesaj de Anul Nou 31 decembrie 2016

nelu-brie-1

TEXT Evrei 10:23;35-39, cap. 11:1

 23 * ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios** este Cel ce a făcut făgăduinţa.

35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!
36 Căci* aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta** ce v-a fost făgăduit.
37 „Încă* puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel** ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38 Şi cel neprihănit* va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
39 Noi însă nu suntem din aceia care* dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă** pentru mântuirea sufletului.

11: 1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile* nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Unii dintre noi ne gandim la trecutul experimentat in anul 2016 cu regrete. Ne-am fi dorit ca anumite lucruri sa nu se fi intamplat. E posibil ca amintirea lor sa apese pe constiinta noastra: O, ce bine ar fi fost ca acel ceva sa nu fi fost.  Ce facem acum la cumpana dintre ani cand ne gandim la acele lucruri? Mai putem da noi inapi timpul, ca sa putem sa le schimbam? Mai putem noi invarti inapoi ceasul si sa retraim acel moment ca sa facem altfel? Nu mai putem sa facem nimic. Putem insa sa ne incredem in Cel care a promis ca mantuirea este prin credinta. Putem sa ne bizuim pe acela care a spus ca omul este socotit inaintea lui Dumnezeu  neprihanit prin credinta. Si acest trecut de care nu ne putem spala singuri, il putem aduce la picioarele Domnului Isus Hristos si mantuirea noastra sa o fundamentam pe credinta. Cel care a promis se tine de cuvant. Si cel neprihanit va trai prin credinta. Frati si surori, daca stau pe spatele nostru unele apasari a unor fapte care le-am experimentat in 2016, va chem sa nu pasim cu ele in 2017 neaduse la crucea Domnului Isus. Ne vom ruga in seara aceasta si in rugaciunea pe care o vam aduce la Dumnezeu, va indemn sa veniti cu viata dvs. inaintea Domnului. Si sa-I spuneti: Doamne Isuse, Tu ai murit pentru mine. Prin credinta primesc iertarea de la Tine. Prin credinta, primesc de la Tine eliberare de acel trecut. Prin credinta, primesc de la Tine putere ca sa traiesc o viata noua. Cel neprihanit va trai prin credinta. 

In imprejurari ca din aceasta seara, (a anului nou) oamenii obisnuiesc sa-si faca o analiza, bilantul, socotelile. Sa priveasca in urma, sa se intrebe ce a fost, cum a fost, ce ar fi putut altfel fi? Ce a fost bun? Ce ar fi putut fi mai bun? Ne uitam ce ar fi in viitor cu speranta la gandul ca un nou an ne va pune in fata unor perspective noi, a unor oportunitati noi si cu ajutorul lui Dumnezeu vom avea izbanda. In aceasta seara am pe inima sa va impartasesc un mesaj despre credinta.

Unii oameni privesc cu ingrijorare viitorul, cu teama chiar. Evolutiile ultimelor luni, ani, nu par a fi incurajatoare pentru omul care traieste pentru lumea aceasta. Traind in aceasta lume putem fi usor invaluiti de o multime de ingrijorari care ne iau indrazneala si curajul. Mi-aduc aminte de cuvantul Domnului: Cel neprihanit va trai, VA TRAI, va trai prin credinta. Credinta este una dintre particularitatile esentiale ale copilului lui Dumnezeu. Va chem, stimati frati, ca acum la incheierea acestui an, pasind in cel nou, sa avem in suflet credinta. Ieri, astazi, am meditat ce sa va spun in aceasta seara. Acesta este cuvantul care l-am primit de la Dumnezeu: Cel neprihanit va trai prin credinta. Sa pasim in anul cel nou cu credinta si fiecare zi a lui sa o traim cu credinta. E Dumnezeu cu noi. Fara credinta este cu neputinta sa fim placuti lui Dumnezeu. Fara credinta este cu neputinta sa stam in picioare si sa biruim.

Profetul Isaia a slujit lui Dumnezeu intr-un moment de mare cumpana pentru generatia lui. Era razboi. Natiuni mult mai puternice decat Israel au navalit si s-a intamplat ca au facut aliati chiar din semintiile poporului Israel ca sa nimiceasca pe cei care au mai ramas langa Dumnezeu. Sirienii si Efraim. Cuvantul Domnului a vorbit lui Isaia. Isaia s-a dus in fata imparatului Ahaz si i-a spus urmatorul cuvant:‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Reţin şi a Siriei şi din pricina fiului lui Remalia! -i: ‘Ia seama şi fii liniştit; nu te teme de nimic şi să nu ţi se moaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă:Isaia 7:4 si cuvantul continua – 7 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Aşa* ceva nu se va întâmpla şi nu va avea loc. 8 Căci* Damascul va fi capitala Siriei şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şaizeci şi cinci de ani, Efraim va fi nimicit şi nu va mai fi un popor. 9 Samaria va fi capitala lui Efraim, şi fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă* nu credeţi, nu veţi sta în picioare».’”.

Iata ce cuvant: Dacă* nu credeţi, nu veţi sta în picioare. Ne asteapta un an, nu stim ce ne va rezerva. Nu stim ce va aduce. Nu stim ce intamplari vor fi, ce evolutii vor fi, ce va veni peste natiuni, ce va fi peste lume. Nu stim. E posibil ca in urmatoarele saptamani, in urmatoarele luni, lumea sa se confrunte cu niste evolutii cu totul neasteptate. Niste circumstante cu totul neasteptate. Cel care este Stapan peste viitor este Domnul. Dar pentru noi, copiii lui Dumnezeu, ramane acest cuvant: CEL NEPRIHANIT VA TRAI PRIN CREDINTA si cuvantul: DACA NU CREDETI, NU VETI STA IN PICIOARE. Dar, noi facem parte dintre cei care cred si care au credinta pentru mantuirea sufletului. Sigur ca pot fi si momente de indoiala in viata noastra. Putem trece prin momente de slabiciune. Un om al lui Dumnezeu, intr-o imprejurare, a spus ca lauda lui catre Dumnezeu nu s-a nascut pe muntele Schimbarii la Fata, ci s-a nascut in cuptorul indoielilor. Pot fi indoieli. Dar cel neprihanit va persevera si va birui prin credinta. Asa sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare.

In esenta, credinta se bazeaza pe promisiunea lui Dumnezeu si in acelasi timp pe caracterul lui Dumnezeu. Sunt doua aspecte fundamentale care stau ca baza a credintei: promisiunea lui Dumnezeu si caracterul lui Dumnezeu. Cuvantul Domnului, in Epistola catre Evrei, in pasajul pe care l-am citit, ne spune ca Dumnezeu, care a fagaduit, este credincios si va implini ceea ce El a spus. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. – Evrei 10:23 Iata, dar, temeiul credintei. Intai de toate este promisiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu a facut fagaduinta. Si apoi este credinciosia Lui. Dumnezeu este credincios fagaduintelor facute. El a facut promisiuni poporului Sau si este hotarat sa tina aceste promisiuni. Faptul ca la baza credintei se gaseste fagaduinta lui Dumnezeu este subliniat si in cuvantul pe care l-am citit, vers. 35 – Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!  36 Căci* aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta** ce v-a fost făgăduit. Credinta se bazeaza pe fagaduinta lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis ceea ce Dumnezeu a promis, va face. 

In Epistola catre Romani 4:20-21 gasim un cuvant care ne incurajeaza sa avem credinta. Iata ce e scris despre Avram, omul lui Dumnezeu, care a fost numit tatal celor credinciosi. Dumnezeu a facut lui Avram o promisiune. Dumnezeu a vorbit despre acea promisiune si pana la implinirea promisiunii a trecut mult timp. Iata ce este scris aici: El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,21 deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate* să şi împlinească.Romani 4:20-21 Promisiunea lui Dumnezeu si credinciosia lui Dumnezeu. Dumnezeu a promis si Dumnezeu este credincios. Fagaduintele si caracterul lui Dumnezeu sunt razem pentru credinta noastra. 

Frati si surori, Domnul e cu noi. Domnul va fi cu noi. El ne va pazi. Ne va insoti. Ne va impartasi din biruintele Sale. Va chem ca in anul 2017 intrand, sa pasim prin credinta. Cel neprihanit va trai prin credinta si cu ajutorul lui Dumnezeu vom face parte din cei biruitori. Dumnezeu a promis. Dumnezeu este credincios.

Pe de alta parte, vazuta din perspectiva noastra, credinta are la baza trei alte aspecte foarte importante si ele.

I. Intai este RABDAREA. Credinta se fundamenteaza pe rabdare. Daca Dumnezeu a promis, El se va tine. Si ceea ce Dumnezeu a facut candva pentru cineva, poate sa faca oricand pentur oricine. Dumnezeu este credincios. Este necesar sa abordam viata de zi cu zi cu rabdarea care o are in suflet cel care se bizuie pe Dumnezeu. Nu stim ce se va intampla si nu stim ce asteptari avem sau aveti din partea lui Dumnezeu. Fiecare isi cunoaste inima si starea lui. Va chem sa avem rabdare. Daca Dumnezeu ti-a fagaduit ceva, Dumnezeu se va tine de cele fagaduite. Credinta implica rabdarea. O asteptare in rabdare, Dumnezeu va binecuvanta pe cel care stie sa astepte in rabdare.

II. Pe de alta parte, credinta se bazeaza pe nadejde, pe speranta. Ea are si aceasta conotatie. Rabdarea si speranta. Cand ne gasim la starea prezenta, la momentul in care ne gasim, la imprejurarile pe care le avem, le privim cu rabdarea credintei si pe viitor asteptam nadejdea celui care a fagaduit ca va fi cu noi. Numele Lui sa fie slavit in veac. Cu privire la aceasta rabdare si cu privire la speranta, Cuvantul Domnului ne spune in Epistola catre Evrei cap. 11 despre Moise –  24 Prin credinţă Moise*, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,  25 ci a vrut* mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. 26 El socotea ocara* lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire**. Evrei 11:24-26. Acestui om i s-a facut o fagaduinta. El a privit cu credinta  promisiunea lui Dumnezeu cu speranta  si in aceasi timp, conditia prezenta in care se gasea, cu rabdare. 

III. Credinta, de asemenea,  se intemeiaza si pe loialitate, pe credinciosia noastra, pe consecventa noastra. Va trebui, in zilele anului 2017, sa fim fideli lui Dumnezeu ceas cu ceas. Va chem sa luam aceasta hotarare acum: Fideli lui Dumnezeu ceas cu ceas. In fiecare zi sa ne inarmam cu rabdare. In fiecare zi sa privim viitorul cu speranta. Cel care a fagaduit este credincios si isi va implini fagaduinta. Slavit sa fie numele Lui. Si in fiecare ceas, in fiecare zi sa fim loiali. Cel neprihanit va trai prin credinta.

Acest cuvant a lui Dumnezeu poate sa ne dea viata. Cel neprihanit va trai prin credinta. Acest cuvant a lui Dumnezeu ne poate ridica, ne poate intari, ne poate da viata. Nu stim prin ce vom trece, dar tineti minte, cel neprihanit va trai prin credinta. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom face parte din biruitori. Sa fim loiali. Ceea ce ne ramane noua de facut, sa fie facut.

Notite pana la minutul 80:00, mai sunt aprox 30 de minute din predica.

Reclame

Iosif Ton – Mesaj de Anul Nou 1 ianuarie 2016

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. – Matei 24:14

Broadcast live streaming video on Ustream

Viorel Iuga – Domnul Isus Hristos n-a venit anul acesta, dar a fost cu noi…

viorel-iuga-clock-new-year

Mesaj de anul nou 2017 – Ai contabilizat corect binecuvântările primite în Anul 2016?
Ai mulţumit pe măsură pentru fiecare?
Ai putea încheia anul mai mulţumitor?

De obicei ţi se urează „La mulţi ani!”.
Eu nu pledez pentru mulţimea anilor, ci pentru binecuvântarea zilelor.
Mă rog Domnului ca fiecare zi din 2017 să fie trăită sub ocrotirea şi binecuvântarea bunului nostru Dumnezeu.

Iuga Viorel

Fragmente din predica: Domnul Isus n-a venit inca, dar a fost cu noi:

….dincolo de mesajele scrise in anumite locuri, dincolo de radio, de televiziune, dincolo de ce-am discutat in grupuri, in familii sau cu indivizi, anul acesta de peste 250 de ori am predicat Evanghelia.(Este vorba de anul 2015). Si mi-am dat seama ca n-are nici o legatura cu varsta, dar nu mai tin minte tot ce am predicat. Si atunci, mi-am deschis un folder nou in calculator si am scris simplu: predicate 2015. Zilele trecute m-am uitat putin in folderul acesta si mi-am dat seama ca prima predica din an a fost tinuta in Biserica Speranta si avea urmatoarea intrebare: Cum as trai 2015 (noul an) daca as fi sigur ca anul acesta revine Domnul Isus Hristos.

I. Domnul Isus n-a venit inca, dar a fost cu noi. Si m-am gandit ca suntem intr-o seara in care trebuie sa recunoastem deschis, public: Domnul Isus Hristos n-a venit, inca. Domnul Isus n-a venit inca, dar a fost cu noi. Interesant cum ne explicam noi crestinii. Probabil ca cineva daca ne-ar auzi ar zice ca ceva probleme tot avem. Adica, toti marturisim ca Il asteptam pe Domnul Isus Hristos. E adevarat? In seara aceasta, toti marturisim ca Domnul Isus Hristos n-a venit inca. Si aceasta e adevarat. Si in seara aceasta, eu cred ca toti ar trebui sa spunem: N-a venit, dar a fost cu noi. …..

Vedeti, prezenta Domnului Isus Hristos, cred eu, este vizibila in doua aspecte ale vietii. Prezenta Domnului Isus Hristos este vizibila si totusi ascunsa in lucrurile normale. De obicei, cand viata decurge in mod normal, pot avea impresia ca Isus nu este prezent acolo intr-un mod deosebit, uitand sa-mi pun urmatoarea intrebare: Oare nu cumva normalitatea este exact rezultatul faptului  ca acolo este prezent Domnul Isus Hristos. Si poate multi dintre noi am avut enorm de multe momente si zile normale, dar, ascultati-ma, noi le-am avut normale  pentru ca Isus Hristos a avut grija sa nu altfel. Slavit sa fie El. Apoi, imi place sa cred ca nu exista aici nici o persoana care daca si-ar aduce aminte lucrurile din anul care se sfarseste, sa nu spuna macar de o ocazie in care Isus Hristos a fost prezent in conditii iesite din normalitate. … Pentru aceasta, inima noastra ar trebui sa fie plina de multumire. A fost cu noi. Ne-a ocrotit. Ne-a intarit. Ne-a mangaiat. Ne-a sters lacrimile. Ne-a redat speranta. Ne-a mustrat. Ne-a intarit. Ne-a reasezat pe calea Lui. Suntem aici pentru ca Cel care inca nu a venit a fost cu noi si in noi. Pentru ca prezenta Duhului Sfant in viata noastra garanteaza si prezenta Domnului Isus Hristos.

II. Domnul Isus n-a venit inca, dar unii au plecat. Asta nu trebuie scos din calcul. Pot sa va pun doua intrebari? Cam cati dintre dvs. ati aflat anul acesta de plecarea unei persoane mai tanara? Stiti pe cineva care a plecat, de varsta voastra, anul acesta? Domnul Isus n-a venit, dar unii mai tineri ca noi, unii de varsta noastra, apropiati de-ai nostri, prieteni de-ai nostri, din adunarile noastre, din familiile noastre, unii au plecat. Si vreau sa va pun o intamplare, ce s-ar fi intamplat cu ei daca ar fi plecat nepregatiti? Stiti ca eu mereu spun, daca vrei sa-ti fie bine tie, fii pregatit mereu pentru intalnirea cu Isus. Daca vrei sa lasi mangaiere in urma si sa le fie bine celor care raman, fii pregatit pentru intalnirea cu Isus. Macar mangaierea aceasta.Si pot sa o adaug si pe aceasta: Daca vrei sa faci bucurie celor din cer, fii pregatit intotdeauna pentru pregatirea cu Isus. Isus n-a venit inca, dar a fost cu noi. Isus n-a venit inca,dar unii au plecat la El si ar trebui sa ne gandim cu seriozitate la aspectul acesta , mai ales ca pleaca mai tineri ca noi sau pleaca de varsta noastra.

III. Domnul Isus n-a venit inca, dar nici nu a intarziat. Cate secunde a intarziat? Vedeti, Domnul Isus Hristos ne-a spus ca va veni si ne-a spus ca va veni curand, repede. Dar nu ne-a dat ziua, ceasul, ora, minutul, secunda. Si cata vreme nu stim exact cand va veni, niciodata nu putem sa-i spunem ca a intarziat. Stiti ca apostolul insista asupra acestui lucru: Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui. Ca n-a venit inca este o expresie a iubirii pe care o are Dumnezeu fata de cei care trebuie sa se pregateasca. El n-a venit, dar nicin-a intarziat. El continua sa ne iubeasca pe toti.

IV. Domnul Isus n-a venit inca, dar nu a renuntat la intalnire. Probabil ca inca sunt multi care nu apreciaza perioada aceasta de har, dar ar trebui sa ne gandim la faptul ca Domnul n-a venit inca, dar n-a renuntat la intalnire. Sa stiti ca Domnul Isus n-a venit inca, dar nu si-a scos intalnirea din agenda. Poate ca noi ne gandim mai mult, cand ne gandim, la urmatorul aspect: Mireasa lui Hristos doreste sa se intalneasca cu mirele. Si e adevarat. Adevarata misreasa a lui Hristos, cei care sunt legati, nu de cer in primul rand, ci de Hristos, cei care chiar stiu, incearca sa-si imagineze cum sunt clipele traite cu Hristos, cei care experimenteaza cu limitarile de aici prezenta si bunatatea lui Hristos, ei chiar isi doresc sa fie cu Hristos. Dar poate ca in seara aceasta, la un moment de analiza, am putea da un raspuns corect la intrebarea: Cine credeti ca doreste mai mult intalnirea, mireasa sau mirele? Deci, chiar credeti ca biserica este singura care doreste intalnirea cu Mirele? Oare ne-am pus problema cat doreste Mirele Hristos intalnirea cu Biserica? Si daca este vorba de iubire si de masura iubirii, eu cred ca raspunsul il avem atunci. Daca vorbim de dragostea adevarata, El are dragostea adevarata. Daca vorbim de dragoste perfecta, El are dragoste perfecta. Daca vorbim de dragoste mare, e clar ca dragostea Lui fata de noi e mai mare decat a noastra fata de El. Si atunci, luand in calcul toate aceste lucruri, eu trebuie sa spun: Da, Hristos n-a venit inca. Dar, nu cumva sa-mi treaca prin cap ca daca n-a venit inca, Domnul Isus Hristos a renuntat la intalnire. Intalnirea va fi stearsa de pe agenda Lui numai atunci cand va ave aloc. Pana atunci, intalnirea lui Hristos cu cei rascumparati este pe agenda Lui si Domnul continua sa doreasca intalnirea aceasta. Slavit sa fie El.

V. Domnul Isus n-a venit inca, dar nici n-a renuntat la tron. Daca unii tot asteptam ca Domnul sa vina si sa-L vedem pe tron si sa-L vedem cum conduce El lucrurile si istoria, este bine ca asteptam. Dar, faptul ca Domnul Isus n-a venit inca, nu inseamna ca El a renuntat la tron, ca nu este acolo, ca El nu conduce istoria, ca El nu este la carma evenimentelor din univers, din omenire si cu atat mai mult din viata noastra. Faptul ca Isus n-a venit cu slava si cu glorie, nu inseamna ca nu are slava si glorie. Stiti, e mare diferenta intre a nu fi intr-o pozitie si cineva sa nu vada ca esti in pozitia respectiva, a nu avea o anumita autoritate sau cineva sa nu site, sa nu vada ca ai autoritatea respectiva. Acum, cand noi vorbim despre Isus Hristos, noi nu vorbim despre un Isus Hristos care va fi slavit, sau care in momentul in care va hotari ca sa revina pe pamant dupa mireasa, atunci, Tatal Il va imbraca cu mantia de slava si de glorie si pana atunci Fiul este cum este. Nu, Fiul este in slava, in glorie si pe tron. Slavit sa fie El. Atunci cand va veni, vom vedea noi lucrurile acestea. Pana atunci, le credem ca sunt in Scriptura.

Dragii mei, Domnul Isus n-a venit inca, dar semnele sunt mai evidente. Timpul ramas este mai putin. Conditiile pentur o intalnire benefica nu s-au schimbat absolut de loc. Stiti ce inseamna aceasta? Ca daca vom intra in anul nou, cel mai important lucru in viata noastra, stiti care ar trebui sa fie? Pregatirea pentru intalnirea cu Domnul Isus Hristos. Daca nu a venit, sigur, in noul an, revenirea Lui e mai aproape. (15:00)

[..] Eu cred ca starea cea mai grea este pentru elevul, studentul sau muncitorul care face ceva in functie de cat e ceasul. Adica: „ah, mai am 10 minute. trebuie sa predau.” „Mai am 10 minute si trebuie sa fac.” „Mai am o zi si vine examenul. Stiti care cred eu ca sunt oamenii cei mai linistiti? Car ein fiecare zi  si in fiecare moment fac ce trebuie. Pentru ei chiar nu conteaza prea mult cat e ceasul. De aceea, Mantuitorul, vorbind despre un rob care va fi rasplatit, spunea: Ferice de robul care in fiecare ceas, face ce l-a pus stapanul sa faca. Ne-a chemat Dumnezeu sa ne bucuram de lucruri din viata, e adevarat. Ne-a chemat Dumnezeu sa ne sfintim. Ne-a chemat Dumnezeu sa predicam Evanghelia. Ne-a chemat Dumnezeu sa-i binecuvantam pe altii. Este asa de important in fiecare ceas al vietii sa fim si sa facem ceea ce ne cere Domnul. Si atunci, ca este la primul ceas, ca este la miez de noapte, ca este la cantatul cocosilor, chiar nu prea are importanta. Cata vreme incerc sa fiu mereu acolo si cum ma vrea Domnul. Nu mai exista stresul acela ca daca si daca va veni Domnul…

[..] Te indemn la sfarsit de an sa te gandesti bine unde esti in umblarea cu Domnul. Daca iti traiesti viata in normalitate, continua sa o traiesti asa. Important este noi sa fim credinciosi, ascultatori. Dar, cred ca unii ar trebui sa se gandeasca cu foarte mare seriozitate la faptul ca Domnul n-a venit inca. Cei care au nevoie de pocainta pentru ca nu poate exista mai mare tragedie  decat sa vina Hristos si sa ne gaseasca nepocaiti. Am mai primit un har cu zile multe. Un an de har. Sper ca l-am folosit corect. Ma agndeam in dupa masa aceasta daca sa va indemn sa faceti ceva la sfarsit de an. Si intrebarea care imi suna in minte era: Doamne, chiar merita, chiar are rost? […] Daca un an de zile nu am fost serios in umblarea mea cu Domnul, oare chiar are rost sa fiu serios la final de an? Daca un an de zile nu m-am pocait, oare chiar are rost sa ma pocaiesc la final de an? M-am gandit sa nu iti dau eu raspunsul, dar sa te indemn sa faci ceva. Daca stii ca Dumnezeu iti cere ceva si crezi ca nu mai are nici un rost sa faci, am o rugaminte: Fa la sfarsit de an un lucrucare crezi ca nu mai are rost. Daca tu crezi ca nu mai are rost sa te pocaiesti, pocaieste-te. Daca tu crezi ca nu mai are rost sa-I spui Domnului anumite lucruri, eu zic sa I le spui. Daca tu crezi ca la sfarsit de an nu mai are nici un rost sa iti inoiesti legamantul, dragostea fata de Dumnezeu, da-mi voie sa-ti spun urmatorul lucru: Daca un an de zile ai facut o gramada de lucruri fara rost, de ce sa nu fi in finele anului traind statornic si sa mai faci un lucru care crezi ca nu are rost? Si am o rugaminte, daca te pocaiesti desi nu crezi ca merita, daca iti inoiesti relatia cu Dumnezeu desi nu crezi ca merita, daca iti inoiesti dedicarea si iubirea fata de Dumnezeu desi nu crezi ca merita, am o rugaminte: Fa lucrul acesta si apoi spune-mi daca a meritat. Eu stiu raspunsul. Ma rog lui Dumnezeu sa-l stii si tu.

 

Nelu Brie – Taina Intrupării lui Hristos

nelu-brie

TEXT Evrei 1:1-9

1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri* şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2 la sfârşitul* acestor zile, ne-a vorbit** prin Fiul, pe† care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin†† care a făcut şi veacurile.
3 El, care* este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine** toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut† curăţirea păcatelor şi a şezut†† la dreapta Măririi, în locurile preaînalte,
4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a* moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
5 Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul* Meu, astăzi Te-am născut”? Și iarăşi: „Eu** Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”?
6 Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel Întâi Născut*, zice: „Toţi** îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”
7 Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face* îngeri ai Lui, şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”;
8 pe când Fiului I-a zis: „Scaunul* Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.
9 Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a* uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”

Nelu Brie: In aceasta seara, cu ajutorul Domnului, vom cerceta impreuna Scripturile. Vom vorbi despre taina intruparii, cautand  cat e de posibil, cat ne este dat noua sa intelegem, sensul adanc al acestei intrupari. Cine este oare Domnul Isus? Cum trebuie sa intelegem universul interior al fiintei Sale- Taina Intruparii. Domnul Isus este Dumnezeu adevarat. Domnul Isus este om adevarat. Domnul Isus nu este pe rand, Dumnezeu, ca dupa ce incheie acest rol, sa-l ia pe cel de om. Ca apoi, implinind pe cel de om, sa il preia pe cel de Dumnezeu si asa sa schimbe intre ele rolurile, fiind cand una, cand alta. Domnul Isus este o persoana unica, in acelasi timp El este Dumnezeu si deopotriva om. Este Domnul si Mantuitorul nostru. Slavit sa-i fie numele Lui.

In vremea in care noi traim, identitatea Domnului nostru Hristos este inteleasa cu confuzie si greseli in unele cercuri, chiar in unele cercuri evanghelice. Constat cu un soi de ingrijorare ca invataturi, de tip Arian sau semi-Arian, au inceput sa fie propovaduite in anumite cercuri  evanghelice:

  • invataturi care contesta divinitatea Domnului Isus,
  • invataturi care contesta ca El este una cu Tatal,
  • invataturi care contesta realitatea Sfintei Treimi: a Tatalui, a Fiului, a Sfantului Duh,
  • invataturi care apoi deriva in tot felul de aspecte practice pe care le putem sesiza, cu incepere de la felul in care este abordata rugaciunea si continuand chiar pana la felul in care este inteles botezul in apa.

In seara aceasta vom vorbi despre taina intrupari lui Hristos. Vom dovedi cu dovezi din Sfanta Scriptura ca:

  • Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu adevarat, este Dumnezeu deplin. Apoi, vom dovedi ca:
  • Domnul Isus este om, este om adevarat, om ca oricare dintre oameni.
  • Apoi vom vorbi despre felul in care Dumnezeirea si umanitatea, omenirea, sunt puse impreuna in Hristos, intr-o singura persoana.
  • In incheiere, o sa vorbim despre mesajul acestei taine. Ce cere intelegerea acestei taine?

I. Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu

El este Dumnezeu deplin. Numele Lui sa fie binecuvantat! Inca de cand a fost descoperit la botez, Dumnezeu a rostit prin glasul ceresc, cuvintele: Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc toata placerea. Asa L-au recunoscut si demonii din cei pe care-i stapaneau, strigau cu putere: razvratinduse: Te stim cine esti. Esti Fiul lui Dumnezeu. APostolii, in numele lor, Petru, L-au recunoscut pe Domnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. Cand Domnul Isus i-a intrebat: Voi cine ziceti ca sunt? Petru a raspuns in numele celorlalti: Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Numele Domnului sa fie binecuvantat. Cand Domnul a fost crucificat, El a fost afirmat la cruce de centurionul roman in aceeasi identitate si calitate de Fiu a lui Dumnezeu. „Omul acesta, sfantul acesta,” a spus centurionul, „cu adevarat era Fiul lui Dumnezeu.”

Intrebarea care se ridica este: In ce fel este Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu? In ce fel intelegem identitatea Lui divina? (de la minutul 63:00-70:00)

Predica incepe la minutul 1:03:00 sau 63:00

Nelu Brie – Taina Intuparii lui Hristos 25.12.2016

 

Poveste de Crăciun – Nicolae Geantă

nicolae-geanta

TEXT Matei 1:18-21

18 Iar naşterea* lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.**
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine* înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit* în ea este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte* un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El** va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Alin Lolos – Predica 25 Decembrie 2016

alin-lolos

Predica la minutul 1:20:00 sau 80:00 TEXT Psalmul 46:10-11

„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” –11 Domnul* oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi. Psalmii 46:10-11

si Psalmul 132:3-5

3 „Nu voi intra în cortul în care locuiesc, nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc, 4 nu* voi da somn ochilor mei, nici aţipire pleoapelor mele 5 până nu voi găsi* un loc pentru Domnul, o locuinţă pentru Puternicul lui Iacov.”

RBCP 2016-12-25 AM Alin Lolos

Marian Zamfir – Cine este EL ?

marian-zamfir-pastor-caransebes

Pastorul Marian Zamfir (Caransebes) predica la minutu 1:30:00 sau 90:00 la Biserica Ekklesia din Phoenix, Arizona.

Biserica Ekklesia: 8217 W Country Gables Drive, Peoria, Arizona 85381
Website: http://www.ekklesiaro.com

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Hur – Medaliat cu aur din randul 2 – Nicolae Geanta

nicolae-geanta

Exodul 17:8

8 Amalec* a venit să bată pe Israel la Refidim.
9 Atunci, Moise a zis lui* Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”
10 Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.
11 Când îşi ridica* Moise mâna, era mai tare Israel şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.
12 Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
13 Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui cu tăişul sabiei.

Nicolae Geanta: „Ceea ce mi se pare mie zdruncinator este ca astazi in Romania si poate si in bisericile noastre sunt din ce in ce mai putini oameni care vor sa fie calfe, care vor sa traga cizmele ofiterului. Sunt din ce in ce mai putini oameni care vor sa faca lucrurile care sunt de locul doi- oameni care sa stea in spate, care sa sprijine din spate. Dumnezeu vrea sa ne invete ca oamenii acestia trebuie sa fim noi.

As vrea sa privim in ziua aceasta si sa invatam de la un om care a stat in randul doi si a primit medalie de aur. Caci, noi, stiti ce credem? Ca medaliatii sunt numai de pe randul intai.Dar Dumnezeu spune, poti sa fii si pe ultimul rand si sa primesti medalia de aur. As vrea sa privim la omul acesta, Hur, care a facut lucruri marunte pe care altii nu le mai fac. Biblia nu ne spune foarte multe despre Hur. Stim ca numele Hur inseamna ‘alb’. La Dumnezeu, oamenii totdeauna trebuie sa fie albi si neprihaniti. Stim ca era fiul lui Caleb. (1 Cronici 2:18) Si mai stim ca era sotul Mariei. Stim ca a fost un slujitor important. Am auzit atatea ori despre el, dar nu i-a ridicat nimeni statuie. Stim ca omul acesta a aparut in Biblie pe paginile Scripturii decat de 3 ori si niciodata n-a aparut singur. Intotdeauna a aparut la pachet cu Aron. Si totusi, omul asta a luat medalie de aur.

Cum am putea sa fim noi pe randul doi si sa fim medaliati cu aur……? ”

Hur-Medaliat cu aur din randul 2-Nicolae Geanta • Biserica Sf. Treime Londra • Dec/2016

Istoria Craciunului, A Nasterii Domnului – Luigi Mitoi

luigi-mitoi

Text: Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. – Matei 1:18

Luigi Mitoi. Istoria Craciunului, A Nasterii Domnului. (18 Decembrie 2016)

Elim Romanian Pentecostal Church Chicago – Craciun 2016

biserica-penticostala-elim-craciun-2016

Elim Romanian Pentecostal Church Chicago – Craciun 2016 CREDO TV

Mesajul Pastorului Cristian Ionescu la minutul 1 ora 49 min sau  109:00.

Nelu Brie – Cum oare ar dori Dumnezeu să sărbătorim acest Crăciun?

nelu-brie

Cartea profetului Isaia osandeste un fel al oamenilor de a fi. Profetul spunea din partea lui Dumnezeu, Domnul vorbea prin gura lui zicand: Nu pot vedea unita sarbatoarea cu nelegiuirea.

Text ioan 1:1-14
1 La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu** Dumnezeu, şi† Cuvântul era Dumnezeu††.
2 El* era la început cu Dumnezeu.
3 Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
4 În El* era viaţa, şi** viaţa era lumina oamenilor.
5 Lumina* luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
6 A* venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.
7 El* a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.
9 Lumina* aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume**.
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai* Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor* celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi* nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14 Şi* Cuvântul S-a făcut trup** şi a† locuit printre noi, plin de har†† şi de adevăr. Şi noi am*† privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Nelu Brie – Dumnezeu a binecuvantat omenirea, purtandu-i de grija, lasand peste noi multe daruri, daruri prin care-si arata fata de noi buna vointa. Socot ca unul dintre darurile pe care le-a lasat Dumnezeu noua, oamenilor, este sarbatoarea. SARBATOAREA ESTE UN DAR DE LA DUMNEZEU. E randuit ca pe parcursul unui an intreg sa fie asezate multe sarbatori cu profunda semnificatie crestina. Potrivit invataturii Cuvantului lui Dumnezeu, in credinta crestina se gasesc cel putin patru momente de mare semnificatie, de mare importanta.

Primul eveniment este intruparea Domnului nostru Hristos. El s-a petrecut in Betleem, in iesle. Acolo, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a aratat omenirii, nascandu-se prin sfanta fecioara Maria. Isus Hristos s-a facut om. Al doilea moment s-a petrecut dupa multi ani, dupa ce Mantuitorul a umblat printre oameni plin de har si de adevar la sfarsitul misiunii Sale mesianice. Incununand aceasta misiune, Domnul Isus a mers la cruce si a luat asupra Sa pacatele omenirii. Momentul al doilea este jertfirea Domnului nostru Isus Hristos care s-a petrecut pe crucea asezata pe dealul Golgota in apropierea Ierusalimului. Isus Hristos a murit pentru noi. Daca nasterea Lui este sarbatorita la Craciun, moartea Lui este sarbatorita la Vinerea Mare. Momentul al treilea este invierea. La trei zile dupa ce Isus a fost pus in mormant, Dumnezeu L-a inviat. Patra de pe mormanul in care a fost pus a fost data la o parte. Triumfator, Isus, Fiul lui Dumnezeu, a iesit din mormant. El este viu in vecii vecilor. Invierea Lui este sarbatorita la Paste. A urmat apoi inaltarea la cer a Domnului Isus, inaltare care a fost confirmata de al patrulea moment, eveniment de mare insemnatate pentru crestini. Pogorarea sfantului Duh, care a fost dat de Dumnezeu ca o confirmare a faptului ca Isus Hristos a fost inaltat. Este scris ca Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat un nume care este mai presus de orice nume. Si orice limba sa marturiseasca spre slava lui Dumnezeu ca Isus Hristos este Domnul. Ca Petru sa spuna: „Si acum, odata ce s-a inaltat, a turnat ce vedeti si auziti.” Adica, a turnat darul Sfantului Duh. Acest eveniment, coborarea Sfantului Duh, Il sarbatorim la Rusalii sau la Cincizecime.

Ne gasim acum in fata unui nou ciclu: Nasterea lui Isus, moartea lui Isus, invierea lui Isus si pogorarea Sfantului Duh. Vorbim in aceste zile despre nasterea Domnului Isus Hristos. Aceasta sarbatoare este o sarbatoare caracterizata de bucurie. Exista o emotie aparte in sarbatoarea nasterii Domnului nostru Hristos. Nota dominanta este bucuria. Si celelalte sarbatori sunt frumoase. Si-n ele se gaseste bucurie. Dar, parca sarbatoarea nasterii Domnului  nostru are ceva aparte. Si as zice ca aici in partile noastre de lume are ceva cu totul aparte. Ii multumim lui Dumnezeu ca ne gasim aici. Imi aduc aminte ca acum cu cativa ani buni in urma, ma gaseam in Australia tocmai de sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Hristos. Eram foarte curios sa vad  atmosfera, in toiul verii, la 35 grade caldura, ce-o fi, cum va fi? Si, a venit si acolo Mos Craciun, numai ca era in pantaloni scurti. Mi s-a parut tare ciudat si nepotrivit. Dar, asa era. Revin, spunand ca aici in partile noastre, sarbatoarea Nasterii Domnului, cu colindele care ni le-a dat Dumnezeu, cu aceste obiceiuri frumoase de a ne vizita unul pe celalalt, cu imprejurari ca acea din aceasta seara, incarca cu bucurie sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Hristos.

Ne ramane pentru seara aceasta sa cautam raspuns la o intrebare: Cum, oare, ar dori Dumnezeu sa sarbatorim acest Craciun? Mai este o saptamana. Ma gandesc ca unii dintre dvs. ati facut pregatiri. Am stat de vorba cu unii pe care v-am vazut in fata unor calatorii. Calatorii care se leaga de felul in care doriti sa sarbatoriti aceste sarbatori. Dincolo de planurile pe care ni le facem, dincolo de asteptarile  pe care le avem, dincolo de alergare si alergare, ramane intrebarea: Cum vrea oare Dumnezeu  sa sarbatorim a ceste sarbatori.

Cartea profetului Isaia osandeste un fel al oamenilor de a fi. Profetul spunea din partea lui Dumnezeu, Domnul vorbea prin gura lui zicand: Nu pot vedea unita sarbatoarea cu nelegiuirea. Pentru foarte multi dintre semenii nostri, sarbatoarea aceasta nu este decat un bun prilej  de a-si inmulti pacatele. Din nefericire, asa este. Tot felul de petreceri, tot felul de actiuni, activitati care le incarca si le impovareaza sufletul cu si mai multe pacate. Sa fie oare felul in care Dumnezeu isi doreste sa ne sarbatorim? Ci siguranta ca nu. Ce putem oare spune, potrivit Sfintelor Scripturi, cu privire la aceasta intrebare? Cum ar trebui oare sa sarbatorim sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Hristos? Ingaduiti-mi in aceasta seara sa sugerez trei raspunsuri.

Sunt convins ca trebuie sa sarbatorim sarbatoarea Nasterii Domnului intelegand…

(Pana la minutul 1:22 sau 82:00, mai sunt aprox 33 de minute din predica)

Beni Faragau – Nu lăsa să ţi se fure Crăciunul

Beni Faragau Agape OC

Cati dintre dumneavoastra ati facut cumparaturi la Target in ultima luna? „I don’t know why you laugh.” Am invatat si eu aici, Craciunul a primit o noua denumire si ii spuneti ‘ The Season of More’. (Sezonul de mai multe). The Season of more food, of more shopping, of more ties, of more of everything. (Sezonul a mai multa mancare, mai multi cumparaturi, mai multi cravate, mai multi din toate.) Si realmente este coplesitor sa vezi  ce se intampla cu sarbatoarea noastra. Dar, the ingrozesti cant afli ca intro singer luna 40 de milioane de carder au cost citite si curate. Asa ca, uitati-va, va rog la conturile vaster de ban care sa vedeti ce se intampla cu ele. Dar in seara asta, dati-mi voie sa las lumea cumparaturilor si sa va pun o intrebare putin mai directa:

Oare nu cumva mi-a furat cineva Craciunul? Ca, daca imi fura cativa dolari de pe card, omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu. Dar, daca ti-a furat cineva Craicunul, ti-a furat sufletul si vesnicia. Dar, poate ca veti intreba: De ce sa mi-l fure cineva, cand Craciunul nu-i decat- uitati-va in jur- lumini si brazi. Ma bucur ca este o cruce acolo, sa ne aducem aminte de ce a venit Domnul Isus Hristos. Craciunul, de obicei,  este doar bucurie si colind si ne bucuram de el si copiii si noi, cei mai in varsta. As vrea sa trec in revista cateva din personajele Craciunului.

In primul rand este arhanghelul Gavril care vine cu anuntul la fecioara Maria din Nazaret. Apoi este fecioara insasi, Maria. Este viitorul ei sot, Iosif. Dar, cum sa uitam pe prunc sau ingerul mesager care vorbeste lui Iosif in vis. Vorbeste cuplului sa fuga in Egipt. Cu siguranta nu-i putem uita pe pastori sau corul ingeresc din noaptea aceea.

Dar cred ca foarte multi dintre noi in zilele noastre uitam un alt personaj foarte prezent de cand este istoria. Si de mult mai de mult, de cand am fost noi adusi pe scena, noi oamenii. Exista un personaj, care in momentul in care-l uiti, el are libertatea sa lucreze in viata ta, asa cum hackerii, pana nu-i stii, au libertatea sa adune milioane de carduri si sa le foloseasca la vremea lor, asa exista un personaj ciudat si dati-mi voie sa va spun cand si cum s-a suparat el pe noi si pe pruncul din iesle. In Geneza 3:15 , Dumnezeu a rostit primul cuvant de Craciun, primul cuvant de intrupare. Geneza 3:15 ’15 Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul.`` Pune-te in locul lui. Il cheama diavolul, sau sarpele cel vechi, sau Satan. Ce-ai face daca ai auzi astfel de cuvinte? Cred ca ai face tot ce ti-ar sta in putinta  sa anihilezi acest plan a lui Dumnezeu.

Dragii mei, in acest blestem/binecuvantare sau blestem/promisiune puteti gasi radacinile tuturor intrigilor iadului dealungul intregii istorii. Dar, in acelasi timp si nadejdea oamenilor, pentru ca in prezenta Lui era Adam si Eva, care tocmai pacatuisera. Si Dumnezeu le spune, „Va veni o razbunare. Va veni o samanta a femeii ca sa zdrobeasca capul sarpelui.  si sa elibereze omenirea de robia pacatului. Primul cuvant de intrupare, rostit in istoria noastra,  este Genesa 3:15. Dar, din pacate, el a declansat un razboi , un conflict cosmic.

Dati-mi voie sa sar in ultime carte din Biblie, Apocalipsa 12:1-5-

În cer s’a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2 Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.
3 În cer s’a mai arătat un alt semn: iată, s’a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
4 Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pămînt. Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să -i mănînce copilul, cînd îl va naşte.
5 Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.

Nu stiu cum a nascut Maria, dar imaginea aceasta (din vers. 2) vorbeste despre noaptea respectiva. Dar, cred ca vorbeste despre mult mai mult decat atat, pentru ca versetul continua- in vers. 3, 4. In momentele in care a aparut primul om, prima samanta a femeii pe planeta noastra, Cain… Scriptura spune ca Dumnezeu i-a chemat si pe el si pe fratele lui, Abel. Si probabil ca i-a instruit cu privire la jertfe. Dar, in momentul in care Dumnezeu respinge jertfa lui Cain si o primeste pe a lui Abel, diavolul intra in inima lui Cain si incepe sa lucreze, dragii mei, imotriva planului lui Dumnezeu. Si samanta femeii este omorata, zdrobita. Si el se bucura ca a scapat. Dar, cand se naste ‘cel inlocuit’, sau inlocuitorul Set. Colindati, va rog, intreaga istorie si veti vedea ca in permanenta, diavolul a fost pe urma femeii, sa manance copilul de parte barbateasca. V-as duce pe vremea urmasilor lui David, pe vremea Ataliei. Si-a pus in gand aceasta femeie straina, femeie idolatra, ajunsa pe tronul lui Iuda, sa ucida pe toti urmasii lui David. Un pruncusor este scapat ca prin minune si dus in templu.  si ajunge imparat mai tarziu.

Dar, dati-mi voie sa vin in noaptea de Craciun, sa va intreb. Noi cantam doar  de ingeri, de colinde, de pace, de bucurie. Oare chiar a dormit Satana in noaptea aceea? Oare nu stia ce se intampla? Oare nu o fi fost prezent? Este suficient sa va aduc aminte  de istoria magilor in Matei cap. 2. Probabil ca urmasi ai lui Daniel, din Babilon, auzind de profetiile si cunoscand profetiile Vechiului Testament, au pornit pe urma stelei si au ajuns in palatul lui Irod. Stiti povestea mai departe: Cand a auzit Irod, cel care si-a ucis nevasta si 3 copii, si era un razbunator. Cand a auzit de un rege, ca se va naste, s-a tulburat. Si textul spune ca intregul Ierusalim s-a tulburat impreuna cu el. Dumnezeu intervine. Magii pleaca spre casa pe un alt drum si pruncul fuge in Egipt. Dar Scriptura spune ca Irod, in mania lui, a omorat pe toti copiii de parte barbateasca din jurul Betleemului. Urmeaza apoi fuga in Egipt, din aceeasi pricina. Prin istoria magilor, cred ca Matei, pentru poporul evreu, care cunostea aceasta istorie a Scripturii, recapituleaza tot conflictul cosmic pe care l-a pornit Dumnezeu prin cuvantul de intrupare din Geneza 3:15.

Ce s-a intamplat totusi de Craciun? Exista in Biblie un verset care spune, ingerii Domnului (e mai bine sa-i pun la plural) tabarasc in jurul celor ce se tem de El. Cred ca asa putem explica colindul de Craciun: Corul ingeresc, pastorii, linistea din jurul ieslei. (10:36) In noaptea intruparii, ingerul Domnului a tabarat in jurul pruncului Isus. Interventia lui Dumnezeu, prezenta ingerilor este evidenta in toata istoria Craciunului. In Matei 2:12 spune ca ‘ În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod, şi s’au întors în ţara lor pe un alt drum.‘ Dar, poate in aceeasi noapte, dupa ce au plecat magii, spune vers. 13 ‘un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, şi -i zice: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui, fugi în Egipt, şi rămîi acolo pînă îţi voi spune eu; căci Irod are să caute Pruncul, ca să -L omoare.„ Dragii mei, miza era uriasa. Nu uitati, Dumnezeu rostise in auzul sarpelui, acolo in gradina, „samanta femeii iti va zdrobi capul.” Si aceasta samanta a femeii nu urma sa fie oricine.

In Luca 1:30 ‘Îngerul i -a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31 Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.’ Pruncul din iesle era Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, dezbracat de slava Lui si coborat intre noi, ca sa dea batalia pe care noi am pierdut-o prin Adam cel dintai. ‘şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.„Pruncul nascut in iesle a venit sa aseze pe pamantul nostru o imparatie vesnica. Dar, ca aceasta imparatie sa poata fi asezata, lucrarile diavolului trebuiau  nimicite. De aceea, vrajmasul de capatai a lui Satan, a sarpelui era tocmai pruncul acesta nascut in iesle, samanta femeii dupa promisiunea lui Dumnezeu.

Dragii mei, sosise ceasul astral al omenirii. Noaptea de Craciun nu-i ca oricare alta noapte. Este o noapte absolut unica in universul nostru, pentru ca in acest ceas urma sa se implineasca sau sa porneasca implinirea promisiunii sau sentintei pe care Dumnezeu a dat-o in Eden: Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcîiul. Pe pamant era pace pentru ca ingerii Domnului tabarasera in jurul pruncului, in jurul ieslei, in jurul familiei sfinte. Dar, oare ce se intampla in locurile ceresti, acolo unde noi n-avem acces cu ochii nostri, cu simturile noastre? Dar, Scriptura vine si ne reveleaza adevaruri pe care noi nu le putem vedea.

Dati-mi voie sa cites mai départe textul din Apocalipsa 12:5 –  Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. –- 7 Şi în cer s’a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s’au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s’au luptat şi ei, 8 dar n’au putut birui; şi locul lor nu li s’a mai găsit în cer. 9 Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. –-12 De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi cari locuiţi în ceruri! Vai de voi, pămînt şi mare! Căci diavolul s’a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme.

Dragii mei, dincolo de brad, de globuri, de betele, de cadouri, de intalniri familiare, de bucurie, ar fi pacat, de fapt, sa uitam de faptul ca el, sarpele, n-a murit. Este viu, este prezent. Si vreau sa va spun ca si-a realizat aproape ce si-a dorit. Pentru majoritatea dintre noi ne-a furat Craciunul. Ne-a lasat cu celelalte lucruri: The Season of More (Sezonul de mai mult/multe) Bucuria lui este sa te lase cu cojile, fara miez, cu forma, fara viata.

Care este de fapt esenta sarbatorii noastre?

Cand am intrat in adunarea voastra, (sunt pentru prima data aicea), si am privit aranjamentul de Craciun, m-am bucurat ca este asezat la umbra crucii. Atunci cand noi rupem cele doua deolalta, pierdem si un si cealalta si ramanem doar cu coaja, doar cu forma. Ce spune evanghelistul Matei despre Craciun? In vers. 21 din cap 1- 21 Ea va naşte un Fiu, şi -i vei pune numele Isus, pentru că El va mîntui pe poporul Lui de păcatele sale.`Pentru ca, sarbatoarea Craciunului sa aiba sens, trebuie sa ne punem cateva intrebari, chiar in mijlocul bucuriei. Intrebari, la care daca nu ai raspuns, n-ai nici Craciun si n-ai avea nici Pasti:

  1. In primul rand, ce este pacatul? Observati, pruncul acesta s-a nascut ca sa mantuiasca pe poporul Lui de pacatele sale.
  2. In al doilea rand, care este consecinta ultima a pacatului? Noi pacatuim si stim lucrul acesta. De mici copii suntem constienti de faptul ca facem lucruri pe care nu trebuie sa le facem. Dumnezeu ne-a dat o constiinta. Si constiinta vorbeste cu noi pana nu adormim si o calcam in picioare. Dar, avem impresia ca un „Doamne, iarta-ma,” rezolva problemele. Nu, pacatul are consecinte mult mai mari. Iar consecintele lui finale sunt dezastruoase, este despartirea noastra finala de Dumnezeu.
  3. A treia intrebare este: De ce era nevoie ca Dumnezeu  insusi sa dezbrace slava Lui, sa ia un chip de om, sa umble printre noi, plin de har si de adevar, dupa care sa se lase atarnat pe lemnul crucii, in locul tau si-n locul meu.

Dragii mei, Scriptura ne spune ca noi toti am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu, indiferent cine esti si cum te cheama, indiferent cati bani ai si cate scoli ai. Esti un pacatos, asa cum sunt si eu. Scriptura ne spune ca mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inadusa adevarul in nelegiuirea lor. A necinsti pe Dumnezeu inseamna a gandi rau cu privire la El. Si a comite nelegiuirea inseamna a transforma  gandul in fapta, asa cum Eva a vazut ca pomul este bun de mancat, placut de privit, de dorit sa deschida cuiva mintea,  si a inceput sa gandeasca rau despre Dumnezeu, cand sarpele i-a spus, „Ah, Dumnezeu stie ca veti fi ca El.” Dar cand a intins mana si a luat din fructul oprit, gandul s-a transformat in fapta si Dumnezeu a trebuit sa pedepseasca cu moartea, pacatul, cu alungarea din prezenta Lui.

Scriptura ne spune ca din moment ce Dumnezeu ne-a legat de Adam, de protoparintele nostru, noi toti suntem nascuti in nelegiuire si in pacat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu insusi a inchis pe toti oamenii in neascultare pentru ca sa se poata indura prin al doilea Adam de toti. In Romani 5:15 Pavel spune, „Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşala; căci, dacă prin greşala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul, pe care ni l -a făcut harul acesta într’un singur om, adică în Isus Hristos, s’au dat din belşug celor mulţi.‘ De ce a trebuit Dumnezeu sa coboare intr-un trup ca al tau si al meu? Fiul lui Dumnezeu a devenit om ca tine, om ca mine pentru ca sa poata fi mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii. Atunci cand Dumnezeu a zis, „Plata pacatului este moartea,” si cand primii oameni au pacatuit, in harul Lui, Dumnezeu a omorat niste animale nevinovate in locul lor. I-a imbracat cu haine de piele si i-a alungat din prezenta Lui. Dar lucrul acesta nu putea ramane in picioare, pentru ca un Dumnezeu drept nu poate schimba un om cu un miel. Noi suntem coroana creatiunii lui Dumnezeu. Noi purtam chipul lui Dumnezeu. Nici un animal nu este egalul nostru, dragilor, oricat de mult i-am iubi. Si de aceea, toate jertfele de animale care au fost duse in istorie, n-au facut altceva decat sa ne incarce pe Dumnezeu cu vinovatie. Satana sa-I rada in nas. Sa-I zica, „Hei, tu zici ca esti un Dumnezeu drept. Nu poti face asa ceva.” Singura sansa era ca El insusi, legiuitorul, sa vina s aplateasca pentru pacatele noastre. Si prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, El a devenit om ca noi, ca sa poata fi mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.

Daca noaptea de Craciun nu vad zorile Pastelui, nu stiu cine a avut ideea sa combine crucea cu Craciunul, dar nu cred ca ele pot fi despartite. Daca noaptea de Craciun nu vad zorile Pastelui, am trecut pe langa esenta Craciunului. Dragii mei, mi-s dragi copiii. Si eu am doi nepoti aici si doi nepoti acasasi suntem, cu sotia mea, rupti intre doua familii, intre doua lumi. Si azi am auzit vestea ca nepotica noastra a treia, a trebuit sa fuga cu ea la urgenta. Mi se sfasie inima; nu pot s-o ajut. Dar imaginati-va sa te uiti la un prunc in iesle, asa dragalas cum ii si dintr-o data, imaginea sa te duca pe Calvar, sub cruce. Si sa-L vezi pe pruncul acela, ajuns mare, platind pentru pacatul tau si pentru pacatul meu.

Intruparea l-a adus pe Fiul lui Dumnezeu in lumea noastra. Stiti de ce? Ca El sa ne poata duce pe noi in lumea Lui. Dar pentru aceasta, dupa cum Fiul lui Dumnezeu s-a nascut in lumea mea, din om si ca om, tot asa, eu trebuie sa ma nasc in lumea Lui, din Dumnezeu. Nu este alta solutie. Dupa cum Fiul lui Dumnezeu s-a nascut din om in lumea mea, tot asa si eu trebuie sa ma nasc din Dumnezeu in lumea Lui. Religia, dragii mei, nu mantuieste pe nimeni. Eu vin dintr-o biserica baptista, sunt 3/4 penticostal. Dar e tot una, cu alte cuvinte, nici una nici alta n-au nici o valoare ca taierea imprejur, nici un pret.

Si de aceea, toti avem nevoie de Domnul Isus Hristos. Un om invatat, un om religios, un lider al vremii respective vine intr-o seara sa vorbeasca cu Domnul Isus. Numele lui este Nicodim; stiti povestea lui. Dragii mei, abia isi deschide gura si Domnul Isus i-o taie scurt si spune in Ioan 3 vers. 3 ‘,Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.„ Dati-mi voie sa aduc toate cuvintele aici- „Daca un om nu se naste din nou,” din duh, de sus, din Dumnezeu… Nu te mira ca ti-am zis, „Trebuie s ava nasteti din nou”. Ti-e drag de religia ta? Tine la ea. Eu vreau sa-ti spun ca nu te ajuta la absolut nimica. Daca nu esti nascut din nou, nu esti nascut din Dumnezeu, in lumea lui Dumnezeu. Esti incompatibil cu cerul. Asta a facut pacatul cu noi. Ne-a facut incompatibil cu cerul. Avem nevoie de o recompatibilizare, de o nastere din nou, de o nastere din duh, din Dumnezeu.

E ajun de Craciun. Dragii mei, nu lasati sa vi se fure Craciunul. Stiu ce se va intampla dupa ce plecam de aicea. Ajungem acasa, mese bogate. Nu stiu daca obiceiul este sa deschizi acuma seara sau dimineata cadouri, bucurie, prieteni. Intrebarea mea este daca nu cumva poate sa fie ceva mai mult. Sarbatoarea este mult mai mult decat iesle, prunc, pastori, daruri, brad, globuri, betele, prajituri, cozonaci… mult mai mult. Daca am realizat pe cine sarbatorim, care este esenta acestei seri, dragii mei, poate ca am petrece mai mult cu fata la pamant inaintea Lui, asa cum s-au inchinat si magii. Il sarbatorim pe Fiul celui Prea Inalt, pe Mantuitorul care este Hristos Domnul. Il sarbatorim pe Imparatul Imparatilor si pe Domnul Domnilor. Il sarbatorim pe cel care singur poate fi Mare Preot si Mijlocitor pentru fiecare dintre noi, la dreapta lui Dumnezeu. il sarbatorim pe Proorocul cel asteptat milenii de lume. Il sarbatorim pe Domnul si Dumnezeul nostru. Poate ca in fata ieslei ar trebui sa facem ce a facut Toma. Sa cadem inaintea Lui, rusinati de cuvintele pe care le-am zis, „Daca nu voi pune degetul in mana Lui si mana in palma Lui, nu voi crede,” si sa rostim din toata inima noastra: „Domnul meu si Dumnezeul meu.”

The Season of More, m-as bucura sa fie adevarat, daca acel ‘more- acel ‘mai mult’ ar fi centrat in Domnul Isus Hristos. Oare nu cumva ni s-a furat Craciunul? M-as bucura sa ma reintorc dupa Anul Nou si sa va intreb daca a fost sau nu adevarat. Tineti minte intrebarea si bunul Dumnezeu sa ne ajute sa raspundem la ea inca din seara aceasta, sa pastram ceea ce nimeni nu ne poate fura. Amin.

Agape Church Orange County 24 Decembrie, 2013

VIDEO by http://www.fiti-oameni.ro

Lazar Gog – Sa-l batem pe sirian

lazar-gogSa vedem ce se intampla atunci cand cel rau ne asalteaza pentru ca in acest pasaj biblic sunt detalii foarte clare, foarte concrete, de asaltul celui rau impotriva noastra si de felul in care noi trebuie sa ripostam ca sa putem sa ramanem in picioare. Sa putem sa ramanem credinciosi. Sa putem sa ramanem copiii Domnului. Sa ne putem pastra familiile….

1 Imparati 20:1-13
1 Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea – avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.
2 A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
3 ‘Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei’.”
4 Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.”
5 Solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi».
6 De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump şi vor lua’.”
7 Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!”
8 Toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.”
9 Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul.
10 Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să* mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!”
11 Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!”
12 Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut* cu împăraţii în corturi şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
13 Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da* astăzi în mâinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul’.”

Iata o istorie care parca din punct de vedere al relatiilor din Orientul Mijlociu, nu s-a incheiat nici astazi. Siria a ramas un dusman de neinduplecat al lui Israel. Macar ca acuma este in ruina, aproape in intregime, unul din planurile secrete, sa spunem asa,  ale Siriei este sa-l tarasca pe Israel in razboi. Si in felul acesta, sa poata sa foloseasca cele mai murdare arme impotriva lui Israel, ca sa-l nimiceasca dupa ura straveche pe care o are impotriva lui. Insa in seara aceasta, nu acesta este subiectul meu. Dar ne uitam in pasajul acesta  ca sa vedem ce se intampla atunci cand cel rau ne asalteaza pentru ca in acest pasaj biblic sunt detalii foarte clare, foarte concrete, de asaltul celui rau impotriva noastra si de felul in care noi trebuie sa ripostam ca sa putem sa ramanem in picioare. Sa putem sa ramanem credinciosi. Sa putem sa ramanem copiii Domnului. Sa ne putem pastra familiile. Sa ne putem pastra binecuvantarile. De aceea, mesajul meu poate ca suna provocator pentru unii. Se va intitula: Sa-l batem pe sirian. (Let’s defeat the Syrian). Sigur ca sirianul de care eu vorbesc nu este poporul Siriei. Sirianul de care eu vorbesc este cel rau. El este vrajmasul nostru si planul lui este ca sa te nimiceasca pe tine si pe mine. Planul celui rau, planu lsirianului acesta este sa ne dezbrace de credinta. Sa ne determine sa ne pierdem increderea in Dumnezeu. Sa ne determine sa ne pierdem familiile. Sa ne pierdem bunurile. Sa ne pierdem pacea. Si in final, sa ajungem o ruina. De aceea, trebuie sa ne punem intrebarea, pentru ca avem de luptat impotriva celui rau, sigur, care se poate folosi de oameni in multe imprejurari: Ce strategie trebuie sa avem. Frati si surori, ca sa-l batem pe sirian, dupa textul de aici, ne trebuieste o strategie impatrita.

Primul pas pe care trebuie sa-l luam in considerare este acesta: CUNOASTE AGRESORUL CARE VINE IMPOTRIVA TA. ….

Ca sa-l bati pe Satan:

  1. Trebuie sa cunosti agresorul tau
  2. Trebuie sa-i cunosti strategia – Diavolul vrea sa te ruineze, sa nu mai ai nimic. Sa cheltui totul pentru pacat si sa ajungi atunci sa intinzi mana la rau. De ce credeti ca Solomon se ruga si zicea: „Te rog sa-mi porti de grija, Dumnezeule. (Parafrasez): Nu te rog sa ma faci super-bogat ca in felul acesta sa uit de Tine. Dar nu ma face nici sarac, ca sa intind mana si sa fur.” […] Apoi iti ataca familia si apoi ce ai mai scump. Vine si spune: „Vezi cum ai ajuns? Se merita sa-L slujesti pe Domnul? Uite, ti-ai pierdut averea, ti-ai pierdut familiati-ai pierdut prietenii, ti-ai pierdut bucuria mantuirii, la ce rost are, ce sa mai traiesti? Poti sa te sinucizi, Dumnezeu nu-i impotriva aceasta. Ai scapa macar.” Este minciuna lui. Este minciuna diavolului.
  3. Pregateste-te pentru lupta.
  4. Fii ferm. Intoarce-te catre Domnul. Organizeaza-te si fii primul  care sa iti aperi viata. Sa-ti aperi casa. Sa-ti aperi sufletul. Domnul este cu tine, viteazule. Domnul este cu noi. Este de partea noastra.

(pana la minutul 7:37, mai sunt aprox 34 de minute din mesaj)

Nicolae Geanta- Sfintii in slujba vrajmasului

nicolae-geanta

De ce credeti dvs. ca unele casatorii sunt esuate? Pentru ca a fost compromis. De ce credeti dvs. ca sunt o multime de oameni astazi care tot striga la noi? Societatea de astazi, Tobiesii astia de astazi, incearca sa vina la noi in biserica si sa strige la noi: „O, voi nu sunteti destul de toleranti. Cum ,adica, sa nu permiteti in Romania sa fie casatoriile pe invers? Voi sunteti niste bigoti! Cum, adica, sa faceti lucrurile acestea? Nu respectati sincretismul  religios. Voi nu respectati drepturile.” Si nu vedeti ca pe zi ce trece ni se cere de la Uniunea Europeana, de la guvernul Romaniei, de la frati din biserica… stiti ce ni se cere, fratilor? Sa lasam standardul mai jos. Sa mai facem cate un compromis.

Nu permiteti cailor troieni sa intre in biserica – Vin unii si spun: „Mai, dar scrie in Biblie: Nu te dea prea neprihanit. Mai lasa ceva. Mai cosmetizeaza ceva.” Eu nu vrea sa vorbesc acuma de tinuta. Fratilor, eu va zic sincer, cand m-am intors la Dumnezeu acum 26 de ani, in ceea ce priveste tinuta, moralitatea, lasa de dorit ceea ce se intampla astazi. Si Dumnezeu este acelasi si nu s-a schimbat…..

Predica incepe la minutul 37:00

Text Neemia 13:3-11; 15; 28-30

3 Când au auzit Legea, au deosebit* din Israel pe toţi străinii.
4 Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru şi rudă cu Tobia,
5 pregătise pentru el o cămară mare, unde* puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite** pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi.
6 Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an* al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârşitul anului am căpătat de la împărat învoire
7 să mă întorc la Ierusalim şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind* o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu.
8 Mi-a părut foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
9 Apoi, am poruncit să se curăţească* odăile şi am pus iarăşi în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare şi tămâia.
10 Am auzit, de asemenea, că părţile leviţilor nu* li se dăduseră şi că leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în** ţinutul lui.
11 Am mustrat* pe dregători şi am zis: „Pentru ce** a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus iarăşi în slujba lor.

15 Pe vremea aceea, am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului*, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine şi cu tot felul de lucruri şi aducându-le** la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile.

28 Unul din fiii lui Ioiada*, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine.
29 Adu-Ţi aminte* de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legământul** încheiat de preoţi şi leviţi.
30 I-am curăţit* de orice străin şi am pus rânduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii şi leviţii, fiecare în slujba lui,

second-temple-nehemiah-ezra-neemia-foto-ccoo-chilecomparte-blogspot-com

Am fost anul trecut si am vizitat toate bisericile din Apocalipsa si am ramas socat de ruinele care erau acolo. Fratilor, in bisericile astea au predicat oameni de seama. A predicat Petru. A predicat Pavel. A fost Policarp, Timotei, Antipa, Clement. Au fost oameni deosebiti. Au fost sfintii lui Dumnezeu care atunci numai cand treceau, umbra lor facea vindecari. Si bisericile astea sunt ruine. Si mi-am pus intrebarea: Dar, de ce ai ingaduit, Doamne, ca sa ajunga asa? Am mai fost si in Anglia, dar in Anglia am constatat ca unele biserici pe acre le aveau englezii si alta data erau pline, s-au transformat in piscine. Am vazut biserica/restaurant. Este o biserica popicarie. O alta biserica este posta. O alta biserica s-a transformat in strand, mai fratilor, in piscina! Unde? In Anglia aia care alta data stiti ce faceau englezii? Evanghelizau intreaga planeta.

Si mi-am pus din nou intrebarea si am spus: „Doamne, dar cum este posibil ca bisericile astea, oamenii astia, ce s-a intamplat ca oamenii astia sa ajunga asa decazuti?  In SUA, 36.000 de crestini, in fiecare an, nu mai vor sa fie crestini. Renunta la crestinism. In Olanda, crestinii au ajuns numai 27%. Este unul dintre procentele cele mai mici pentru ca majoritatea spun ca sunt catolici, nu religiosi (daca va puteti imagina ca poate sa exista si asa ceva). Si mi-am pus tot felul de intrebari: Dar, cine a gresit? Unde s-a intamplat? Am citit, de asemenea, acum de curand, si pentru ca vreau sa va spun lucrul asta ca sa vedeti ce se intampla si cum de se ajunge asa. Am citit de curand si chiar am ramas uimit pentru ca tot este in voga cu homosexualii asyia, in 1968, a inceput miscarea homosexuala in SUA. Si fiti atenti, unul dintre pastori care era un predicator foarte bun in America, il chema Troy Perry, pentru ca a fost homosexual, biserica l-a aruncat in strada. Familia l-a parasit, si la un moment dat, el a spus asa: In America, sunt o multime de oameni care sunt ca mine. Oameni care care au pacatuit, care stiu ca au pacatuit si biserica nu-i mai primeste. Ii primeste inapoi numai daca se pocaiesc. Dar o multime de oameni vor sa traiasca mai departe fara sa se pocaiasca. Asa ca am sa-mi deschid o biserica, ca la biserica mea sa vina toti oamenii care stiu ca au pacatuit, dar nu vor sa se pocaiasca de pacat. Si stiti ce s-a intamplat? Spunea fratele Cornel Avram, acum cativa ani, 314 biserici in 16 tari, 52.000 de membrii are pastorul acesta. Dvs. ati inteles cine? Un om care spune: sunt sfant in hainele lui Dumnezeu.

V-am citit in seara aceasta de aici, un text din Neemia, unde este vorba despre o istorie pe care noi vrem ca sa o invatam in seara aceasta foarte bine, ca nu cumva sa ajungem si noi asa. Neemia, fratilor, stiti ca a fost ceva vreme in Ierusalim si a dres Templul lui Dumnezeu, zidul lui Dumnezeu. L-a pus pe Ezra sa le vorbeasca. Si au inceput lucrurile sa se inchege. Dar intr-una din zile, Neemia s-a intors, in anul 433, s-a intors inapoi la el la Susa, acolo unde era paharnic. Si cand s-a intors la Susa, n-a trecut decat o perioada mica si iata ca devine prapad in tara  Iata ca dintr-o data, in tara, oamenii se intorc de la Dumnezeu inapoi la idolatrie si la starea lor cazuta. Iata ca dintr-o data, oamenii acestia care umblau cu haine religioase ca sa-I slujeasca lui Dumnezeu, fac o multime de lucruri care sunt neplacute inaintea lui Dumnezeu.

Exista o lege in fizica, se numeste legea termodinamicii. Si exista o lege a entropiei care spune ca orice lucru care este parasit sau lasat, nu evolueaza, ci involueaza. Daca duci un cal de la circ in padure, va deveni salbatic. Ca daca lasi o masina pe marginea santului sau pe un ogor, mai mult timp, o sa rugineasca. Si legea aceasta, a entropiei, se poate intampla si in viata noastra pentru ca noi, atunci cand nu mai suntem atenti, cand nu mai veghem, cand nu ne mai apropiem de Dumnezeu, stiti ce facem? Pacatuim si diavolul asta vrea, pentru ca vreau sa va spun ca diavolului nu-i convine ca noi ne-am intors la Dumnezeu, sa-I slujim. Diavolul, de dimineata pana seara, incearca sa ne recupereze din nou. Diavolului nu-i convine ca ne-am botezat, am facut un juramant cu Dumnezeu. Ci spune: Pe astia ii las in biserica, dar vreau sa imi apartina mie. Ma credeti ca-i adevarat lucrul asta sau nu? Uitati-va in toata Biblia, diavolului nu i-a convenit cand evreii au plecat cu Moise si a cautat sa-i castige din nou. Diavolului nu-i convine ca evreii sub Neemia si-au revenit, si-au pus reguli, si-au pus legile si diavolul a vrut ca sa-i castige din nou pentru ca asta face diavolul de dimineata pana seara.  Si imi este teama si mie si dvs. Stiti ce vrea? Sa ne castige pe noi din nou. Fratilor, nu este suficient sa fii sofer de tir, trebuie sa stii sa si conduci tirul . Bu este suficient ca sa te duci la spital si sa ti se elibereze o reteta. Trebuie sa iei si pastile. Nu este suficient numai ca sa fii crestin, sa vii la biserica, ci trebuie ca sa si traiesti ca sfintii. Ca altfel, stiti ce se intampla? Putem sa cadem in extrema in care au cazut cei de aici. Haideti sa invatam in seara asta cateva greseli pe care le-au facut oamenii aceia din Israel si pe care noi sa nu le facem niciodata.

1.Nu permiteti cailor troieni sa intre in biserica.

Primul lucru pe care vreau sa-l invatam de la cei care l-au determinat pe Neemia sa se intoarca inapoi, sa mai faca inca odata regula, e primul lucru pe care-l invatam: Nu permiteti cailor troieni sa intre in biserica. Dvs. cred ca ati auzit acea intamplare. Exista Virgiliu, unul dintre poetii din antichitate, care a scris Eneida  si aici spune ca la un moment dat, Ulise a asediat Troia timp de 10 ani, cel mai mare asediu din antichitate asupra unei cetati, nu mai stia ce strategii sa adopte. Si atunci s-a gandit ca sa aduca un cal troian la poarta cetatii. A lasat la poarta cetatii un cal urias de lemn. Ei au fugit cu totii pe barci, toti grecii, si i-au lasat pe troieni. Si troienii au zis: Este un dar de la Dumnezeu. Haideti sa deschidem. A venit o femeie care se numea Casandra. A inceput sa strige la ei: Mai, grecii astia sunt sireti. Ulise este foarte siret. Asta e o strategie militara. Nu bagati calul troian in cetate. O gramada de oameni din cetate au protestat, dar unii au venit si au spart din ziduri si au bagat calul troian. Si noaptea ei s-au dat la banchet si au inceput sa chefuiasca: Acuma suntem in siguranta. Grecii au plecat dupa 10 ani de asediu, avem inca un dar de la Dumnezeu, calul. Comandourile, trupele de gherila au iesit de acolo si au castigat razboiul. Au deschis portile, au intrat grecii si i-au cucerit.

Acuma, stiti ce au facut? Au facut un compromis. Noi ne uitam la ceea ce am citit in text. Fiti atenti. In textul citit scire ca preotul Eliasib,  care era prieten cu Tobia, i-a dat una dintre camarile din Templul lui Dumnezeu. Dar, stiti care camara? Aia unde se tinea  tamaia si toate vasele care erau de cinste pentru slujba lui Dumnezeu. Stiti cine a facut chestia asta? Nu oarecare, ci Eliasib. Eliasib era mare preot in vremea aceea. Dar, de ce esti, Eliasib, tu Mare Preot? Pai, tu esti mare preot in biserica, te-a pus Dumnezeu mare preot in biserica pentru ca sa faci ispasire, ca sa te rogi neincetat. Sa vorbesti poporului de pacate. Ca sa el spui poporului de ce trebuie sa se fereasca. Ca sa-i inveti legea lui Dumnezeu. Ca sa-i chemi la rugaciune. Ca sa dai la o parte toti vrajmasii si ca sa lupti impotriva a tot ce este rau. Si, Eliasib, ce face? Eliasib il duce pe Tobia exact in camarile unde erau uneltele lui Dumnezeu si le da afara si atunci nu mai face slujbele lui Dumnezeu. Tobia era unul dintre cei mai mari vrajmasi pe care-i aveau evreii. Si Elisaib aduce in Casa lui Dumnezeu cel mai mare vrajmas pe care il avea Ierusalimul. Asta, in loc sa fie o pisica care prinde soareci, era o pisica ce aduce soarecii. In loc sa fie un sfant in slujba lui Dumnezeu, a fost un sfant in numele vrajmasului. Si predica din seara asta este „Sfintii in numele vrajmasului”.

Ce ziceti, se poate asa ceva? Se poate ca sa incepi bine si sa termini dupa aceea, sa esuezi? Se poate sa incepi cu Dumnezeu, sa-I slujesti lui Dumnezeu si dupa aceea sa cazi sau sa-i aduci prejudicii lucrarii lui Dumnezeu chiar ramanand in biserica? Preotul asta care trebuia sa stea departe de pagani, departe de spurcaciune, departe de tot ce inseamna idolatru. el nu numai ca sta departe, dar stiti unde ii aduce? In templu ii aduce. El nu zice: „Hai cu mine la biserica, sa te pocaiesti.” Asta a zis: Nu, tu vii cu mine la biserica si tu ma inveti pe mine ce sa aduc nou in biserica si cum sa bag anumite lucruri in biserica. Dumnezeu sa ne fereasca sa nu facem la fel ca si ei. Stiti ce spune Scriptura in 1 Ioan 2:1 – spune asa, ca cine vorbeste despre Hristos sau cine se apropie de Hristos, trebuie sa fie si el la fel ca Hristos. Adica, sa nu faca compromisuri, sa nu cumva sa primeasca acesti cai troieni in viata lui. La ora actuala, dusmanul nr. 1 a lui Dumnezeu nu sunt musulmanii si ISIS. Dusmanul nr.1 a lui Dumnezeu nu sunt ateii. Nu sunt nu stiu ce alte religii sau satanistii. Dusmanul nr. 1 a lui Dumnezeu este un pocait de 50%. Dusmanul nr. 1 a lui Dumnezeu este o biserica sau un crestin care traieste compromisuri, adica un sfant care este in slujba vrajmasului.

Biserica face o multime de compromisuri. Compromisul, de fapt, inseamna toleranta. Si toleranta este religia lui Marfar. E o trupa care canta: Las-o, mai, ca merge-asa. Ca in Romania merge totul, inclusiv cu sarma. Romanul crede ca merge totul. Si pentru ca in metabolismul romanului e „Las-o, mai, ca merge-asa”, chiar si in biserici foarte multi cred ca merge oricum ar fi. Dar la Dumnezeu nu merge cu compromis.

De ce credeti dvs. ca unele casatorii sunt esuate? Pentru ca a fost compromis. De ce credeti dvs. ca sunt o multime de oameni astazi care tot striga la noi? Societatea de astazi, Tobiesii astia de astazi, incearca sa vina la noi in biserica si sa strige la noi: „O, voi nu sunteti destul de toleranti. Cum ,adica, sa nu permiteti in Romania sa fie casatoriile pe invers? Voi sunteti niste bigoti! Cum, adica, sa faceti lucrurile acestea? Nu respectati sincretismul  religios. Voi nu respectati drepturile.” Si nu vedeti ca pe zi ce trece ni se cere de la Uniunea Europeana, de la guvernul Romaniei, de la frati din biserica… stiti ce ni se cere, fratilor? Sa lasam standardul mai jos. Sa mai facem cate un compromis. Vin unii si spun: „Mai, dar scrie in Biblie: Nu te dea prea neprihanit. Mai lasa ceva. Mai cosmetizeaza ceva.” Eu nu vrea sa vorbesc acuma de tinuta. Fratilor, eu va zic sincer, cand m-am intors la Dumnezeu acum 26 de ani, in ceea ce priveste tinuta, moralitatea, lasa de dorit ceea ce se intampla astazi. Si Dumnezeu este acelasi si nu s-a schimbat. Am o colega la scoala, este sotie de preot. De 17 ani imparte acelasi birou cu mine si vreau sa va spun ca n-am vazut-o niciodata cu pantaloni, niciodata cu unghii facute. Niciodata cu parul vopsit. Si tine posturile, este tot timpul la biserica. Este o femeie devotata si sotul ei este unul din preotii din Romania, cei mai devotati pe care eu ii cunosc. Spunea un frate intr-o z: „Cand m-am casatorit eu prin anii 70, ma uitam prin masina si nu puteam sa o deosebesc pe sotia mea de celelalte fete pentru ca si fetele din biserica si fetele din lume, toate aveau parul lung. Eu nu vreau sa va spun acuma si nu vreau sa fac reguli, dar asta inseamna compromis si lui Dumnezeu, sa stiti, nu-I place compromisul.

Nu-i problema numai in cazul asta. Vedeti, daca noi apartinem lui Hristos, e drept ca ne-am schimbat, nu numai hainele. Ne-am schimbat si mentalitatea. Intreaba pe cineva: „Te-ai pocait?” Zice: „Da.” Si in ce consta pocainta? Zice: „Nu mai beau, nu mai fumez. Port batic acuma…” Si inima? Cand stai in biserica, tot cu ochii pe ceas, nu se mai termina odata, ca abia astept sa plec. Apropo, am facut vreo 2 ani studiu biblic cu niste tineri de la mine din oras si la un moment dat, vine cineva din comitet si zice: „Profesore, voi nu mai faceti studii, bai, miercurea seara si iarna ca consumati prea multe gaze la biserica.” Adica, ce sa faca? Las sa se duca in discoteca si sa stea la televizoare. Sa stea pe Facebook acasa, sa butoneze. Nu mai invatam ceea ce este Biblia.

Diavolul vine si ne compromite si altfel. Nu vedeti ca ni se striga impotriva noastra, ca asta vrea diavolul sa faca. Zice: „Voi nu sunteti romani. Pai, ca sa fii roman, trebuie sa fi ortodox.” E real ca in Romania se filosofeaza asta? […] Cate unii de-ai nostri il baga pe Tobia direct in biserica si apoi el incepe sa impuna. Ca diavolul zice: Da-mi un deget. Ca dupa ce i-ai dat un deget, ti-a luat mana  si dupa aia este stapanul tau.

Haideti sa ne uitam in Biblie la chestii de compromis……

Notite de la minutul  37:00 la minutul 56:00 (mai sunt aprox 50 de minute din predica)

DECONTUL DIVIN: TATA PLĂTEŞTE ! – Nicolae Geanta

DECONTUL DIVIN: TATA PLĂTEŞTE ! – Nicolae Geanta • Biserica Sf. Treime – Londra • 11-2016

Cristian Barbosu – E vremea să creşti in recunoştinţă

cristian-barbosu

Ce fain ar fi ca fiecare tara sa aiba odata pe an o zi nationala a recunostinteiE vremea sa cresti in recunostinta. Nu doar pentru sarbatori nationale, pentru ceea ce a facut Cuza sau Stefan Cel Mare sau Primul Razboi Mondial, ci pentru ceea ce a facut Dumnezeu pentru natiunea noastra. O Joia a multumirii. Si noi avem. Nu sarbatorim Joia multumirii, ci Vinerea cumparaturilor. In loc sa ne axam pe Dumnezeu, ne axam pe noi insine. Si in loc sa ne rugam, sa ne inchinam, sa aducem recunostinta, stam la colt si platim crdeit cu cardul. Spune Scriptura: cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste. Psalmul 50. Cand tu iti pui deoparte o zi, poate o ora. Poate in ziua de azi, cateva minute, zilnic si ii multumesti lui Dumnezeu, Ii esti recunoscator, prin asta Il proslavesti pe Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 5:18 -„Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, caci aceasta este voia lui Dumnezeu in Hristos Isus, cu privire la voi.” Care voi? Voi, cei care textul va defineste, sunteti in Hristos Isus. Daca esti crestin, dragul meu, daca esti in Hristos, voia lui Dumnezeu pentru tine e recunostinta. De aceea, astazi te provoc sa cresti.

E vremea sa cresti in recunostinta.

Doar un om matur stie sa multumeasca. Copiii, mereu si mereu, se asteapta sa primeasca, pe cand cei maturi stiu sa si multumeasca si matur vrem sa ajungi si tu. In alte cuvinte, sa poti multumi. Atentie! Uita-te in text. Pentru cate lucruri? Pentru toate lucrurile. Si cand spui ‘toate lucrurile’, ce ramane pe din afara? Nimic.

„Cristi, dar ce vrei sa spui? Ca trebuie sa multumesti si pentru necazuri si pentru boala? Si pentru probleme si pentru pierderile pe care le-am avut. Pentru TOATE LUCRURILE. Dar, nu-i corect. Dar, nu-i drept. Rau ii rau. Cum sa-I multumesc pentru rau?

Stau si te intreb: Dar, de unde stii tu ca raul e rau? Ce zici de versetul care spune: Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce (atentie, ca-s calificati) ce-L iubesc pe Dumnezeu. Toate, adica, si cele bune si cele rele. De ce? Fiindca Dumnezeu, in viata copiilor Sai, acelor ce-L iubesc si cei ce sunt iubiti, aduce, ingaduie si lucruri bune, dar si lucruri rele, si se foloseste de toate spre binele lor. Dar asta, dragul meu, doar daca esti matur spiritual, poti sa pricepi. De aceea, e vremea sa cresti si sa inveti sa multumesti  si pentru incercari. Sa multumesti si pentru binecuvantari. Astazi, asta vom invata.

Deschide-ti in Deuteronom in cap. 8. E vorba de Moise, poporul lui Dumnezeu, Israelul. Tocmai trecusera 40 de ani de cand rataceasera in pustie si in sfarsit au ajuns la granita Canaanului. In alte cuvinte, visul lor se implineste. Sunt la frontiera cu tara promisa. Si Dumnezeu le mai vorbeste odata si fiti atenti ce le spune inainte de-a intra in Canaan.

2 Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit* Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce**, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.

Subliniati, va rog, prima expresie: Adu-ti aminte. Aducerea aminte face parte din definitia recunostintei. Stii cum o defineste dexul? Recunostinta este o aducere aminte. O recunoastere a unei binefaceri primite, gratitudine. O obligatie morala pe care cineva o simte fata de cel ce i-a facut un bine. Adu-ti aminte. Dar, de ce sa-mi aduc  aminte? De tot drumul pe care te-a calauzit Domnul Dumnezeul Tau. Pai, care drum? Evident, cel din pustie, din Egipt si pana in Canaan. ”Dar Cristi, Moise, de ce sa-mi aduc aminte de pustie, cand sunt la granita paradisului meu. Pai, pustia mi-a adus numai durere, necaz, suferinta. Nu mai vreau sa-mi aduc aminte de pustie. Las-o in pustiireaei. Abia astept sa intru in Canaan.” Vei intra, dar nu inainte de ati aduce aminte de pustie. De ce? Fiindca, observati in text: Cel care i-a calauzit sa ajunga in Canaan e Acelasi care i-a calauzit sa ajunga si in pustie. In alte cuvinte, ei nu au ajuns acolo de capul lor, ci calauziti, dusi acolo de Dumnezeu. Dar, nu putea sa-i duca direct in tara promisa? Evident. Dar, de ce nu i-a dus? De ce i-a chinuit 40 de ani? Uita-te la motiv: ca sa te smereasca si sa te incerce. I-a incercat, i-a testat. Cum? Smerindu-i. Ce inseamna a te smeri? A adopta o atitudine umila, supusa, recunoscand autoritatea sau puterea cuiva. Autoritatea, puterea, a cui? A Domnului, evident. Dar, de ce trebuie El sa ne smereasca? Nu se smereste omul din instinct cand stie, cand vede, cand aude puterea lui Dumnezeu? Intrebare: Sau smerit evreii sau nu, intre Egipt si Canaan? Ma refer la oamenii care au avut privilegiul  sa-L vada pe Dumnezeu cu ochii lor, zi si noapte. Mai tineti minte? Ziua, prin stalp de nor. Noaptea, prin stalp de foc. Au fost oamenii care l-au auzit vorbindu-le personal in muntele Sinai. Oameni care L-au simtit si i-au simtit puterea cand a despicat marea in doua, cand a vazut ca in desert unde nu era nimic, mana cobora din cer in fiecare dimineata. Atunci cand mureau de sete, din stanca, a scos Dumnezeu apa. L-au vazut. Intrebarea e: S-au smerit? Pe moment, da. Dar, mai apoi, nu. Din contra, au cartit, au comentat, s-au vaitat. Intrebare: Oare suntem noi mai buni decat ei?

Cineva mi-a zis, saptamana trecuta, in spital: Eu, de cel putin cinci ori, a trebuit sa mor. Dar, prin minuni am fost salvat. De cine? De bafta, de noroc? Nici vorba. De Dumnezeu. Intrebare: Pe cati nu cunoastem care au scapat de moarte, necazuri, boli, tragedii, fara explicatie, au stiut ca a fost mana lui Dumnezeu. Cati dintre ei astazi sunt supusi lui Dumnezeu? Putini, foarte putini. Dumnezeu i-a testat, cum ne testeaza si pe noi. Dar, fii atent, ne testeaza cu un scop. Cu ce scop? Ca sa cunoasca ce era in inima lor. Cand reusesti sa vezi ce e in inima umui om? Cand dai cu el de pamant. Cand i se sparge carcasa, fie sanatatea, fie protectia aia financiara, materiala. Atunci cand i se crapa  carcasa, vezi din ce-i facut, fiindca ce-i in interior, incepe sa iasa natural in exterior. In alte cuvinte, ii vezi cu adevarat inima si aceasta cauta Dumnezeu. A cautat si in ei. Cauta si in noi. Si cum o face. Hai sa ne uitam in tezt. Observati, diferite metode.

In primul rand, spune versetul 3 – Astfel, te-a smerit, te-a lăsat* să suferi de foame şi te-a hrănit** cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul. S-a atins de nevoia materiala. Oriunde mergi in lume, elementul definitoriu care iti stabileste nivelul de trai este capacitatea societatii respective de ai asigura hrana. Tarile din lumea a treia sunt definite ca atare din cauza lipsei de resurselor care cel mai des sunt legate de capacitatea lor de a-si hrani populatia. Dumnezeu i-a incercat, deprinvandu-i de hrana in desert. Si va spun eu ca nu le-a fost usor. 

In zilele astea, ma smereste si pe mine oleaca. Si nu mi-e rusine sa o spun fiindca una din slabiciunile mele- am multe slabiciuni. Nevasta mea, saraca. Una din ele e ca-s gurmand, imi place sa mananc. Acuma, nu vedeti, dar consum mult. Dar, is pitos, is carnos. Tot ce e unsuros e extraordinar. Intelegeti voi? Mancari bogate. Ei, in ultimele luni am vrut sa devin model si am slabit 12 kg. Din cauza bolii pe care o am, nu mai am voie sa mananc carne decat rar si de aia seaca, vai si amar. Nu mai consum lactate. Nu mai am voie la sucuri, la prajituri. Nu mai am voie la paine decat din hrisca, secara, fara gluten. In saptamanile astea, cand am inceput tratamentul, mi s-a taiat si sarea. Nu mai am voie la legume. Nu mai am voie la fructe proaspete. Dar, in schimb, atentie, mi s-au adaugat ceaiuri amare: anghinoare, sunatoare si patrunjel. In fiecare zi imi iau cafeaua, ceaiul de patrunjel. Si acuma, hai sa va zic o treaba. Una-i sa iei ceai de patrunjel si sa mananci morcovi fierti in fiecare zi, in desert, unde n-ai altceva si te multumesti cu asta. Si alta-i sa manaci si sa bei ceai de patrunjel in Arad. Cand am trecut prin piata, ce m-a lovit mirosul de mici. M-am dus si eu cu fetele in piata, sa vad si eu targul de Craciun si  in loc de brad si concert, vedeam numai toba, cardabosi. Inteleg, deci. Intram in sevraj. E o perioada de smerire acuma. Cu siguranta ca o merit. Dar, i-a smerit (pe evrei) si ne smereste si pe noi. Si la ei s-a atins de cea mai elementara nevoie materiala, hrana.

Versetul 15, le-a atins cea mai elementara nevoie existentiala, apa. Fiindca in desert, fara apa sub soare dogoritor esti pierdut. Si daca n-a fost de-ajuns, le-a atins si nevoia de protectie, intr-o zona cu serpi infocati si scorpioni. Daca fara hrana poti trai cateva saptamani, daca fara apa poti trai cateva zile, cand esti muscat de un scorpion sau de un sarpe cateva ore si ai zice, Doamne, de ce? De ce i-ai lasat? De ce i-ai dus? De ce foamete? De ce pustie? De ce serpi? De ce scorpioni? Fiindca, Cristi, am avut un plan cu ei. Cum am un plan si cu voi. Nu sa va distrug, ci sa va incerc. Fiindca nu doar eu, dar mai ales voi aveti nevoie de incercarea asta. Fiindca incercarile in viata credinciosului sunt spre binele lui, ingaduite, aduse chiar din dragoste. Si-mi vei spune: Cristi, lasa-ma cu dragostea. Unde vezi, tu, dragoste in toate astea? Vad. Deschideti ochii. Uita-te in text si vei vedea indicii ale dragostei lui Dumnezeu. Da, printre foamete si sete, serpi si scorpioni. Uita-te din nou la versetul 3 –  te-a lasat sa flamanzesti, dar te-a hranit cu mana pe care parintii tai n-au cunoscut-o.

De ce? Ca sa te invete o lectie. Pentru ca fiecare incercare are o lectie de invatat. Care a fost lectia lor? Ca omul nu traieste numai cu paine, ci omul traieste cu orice cuvant din gura Domnului. La fel si lipsa apei. Le-a fost sete. Nu era apa. Era pustie. Dar, uite, in versetul 15 – a facut sa curga apa din stanca. Adica, in mijlocul imposibilitatii, Dumnezeu gaseste o solutie neobisnuita pentru ei. Si cati n-am trecut pe aici? Am crezut ca nu exista sa rezistam. Si totusi, uitandu-ne in urma, am vazut amprentele Domnului. Mana aia din fiecare dimineata. Firicelul ala  de apa din cremene. La fel cu serpii si scorpionii. De aia au atacat, de aia au muscat. Dar, mai tineti minte? Moise cu sarpele inaltat in pustie. Cine-l privea, se vindeca. Ce sa mai zic de chestia cu imbracamintea? Versetul 4 – Imbracamintea nu ti s-a invechit pe tine. Piciorul nu ti s-a umflat in acesti patruzeci de ani. Si ai spune: Cristi, astea-s nimicuri. Nimicuri. Dar, in pustie, sunt lucruri mari. (Pana la minutul 52:00 sau -48)

Mesajul pastorului Cristian Barbosu incepe la minutul 37:00 – Serviciul din data de 27.11.2016

Cum să-ţi faci ziduri în jurul familiei – Uţu Pop (Ekklesia, Arizona)

kids at the cross family

Photo credit

Diavolul nu ataca in masa, ataca in mod individual, in grup- familia, pentru ca stie, daca diavolul reuseste sa distruga o familie, distruge o biserica si distruge o societate si se dau lupte cumplite la nivelul familiei. 

Uţu Pop (Ekklesia, Arizona) – Cum să-ţi faci ziduri în jurul familiei
Mesaj biblic la biserica Ekklesia din Peoria, Arizona – 13 noiembrie, 2016 – programul de dimineata:
Ridică zidurile din jurul familiei tale! Ridică zidurile din jurul inimii tale! Fă-te tare şi impregnabil împotriva duşmanului!
Ekklesia Christian Center
http://www.ekklesiaro.com/

Efeseni 6:10-18

10 Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în* puterea tăriei Lui.
11 Îmbrăcaţi-vă* cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.
12 Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii* şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor**, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor† întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
13 De aceea*, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în** ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.
14 Staţi gata dar, având mijlocul încins* cu adevărul, îmbrăcaţi** cu platoşa neprihănirii,
15 având picioarele încălţate* cu râvna Evangheliei păcii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul* credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
17 Luaţi* şi coiful mântuirii şi sabia** Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni* şi cereri. Vegheaţi** la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune† pentru toţi sfinţii

Chiar ma gandeam la incercarile de care a spus fratele Paul ca le au acesti tineri. Cand eram noi tineri ca si ei, noi nu aveam asemenea probleme. Noi aveam probleme de temperament. Ne mai scandalizam. Poate ne mai bateam. Dar, probleme de adictii, droguri? Va spun, asa ceva pentru tineri acum e o tortura. Societatea in care ei sunt, e  o tortura si mi-e mila de ei. Va spun sincer, mi-e mila de ei. De aceea, noi, haideti sa ne rugam pentru ei in fiecare zi si sa-i aducem in rugaciune pe tatii acestor copii, responsabili. Mamele, stati de vorba cu copiii vostri. Voi trebuie sa stiti  ce se intampla. Din Cuvantul din care am citit in aceasta dimineata, Cuvantul lui Dumnezeu ne atentioneaza. Pur si simplu, ne aduce warning (avertizare) si ne spune ca sunt lupte. Biserica lui Dumnezeu, noi, ca si crestini, suntem angajati intr-o lupta. In zilele acestea, familia este in asediu. E atacata ca niciodata. Am facut un research (studiu) ca sa vedem care este rata divorturilor in America. Am ramas uimit. Parca n-am idee ce se intampla in afara. Fratilor, in afara este groaza. Este un intuneric de nedescris. 41%, in prima casatorie, sfarsesc in divort. 60%,, in a doua casatorie sfarseste in divort. 73%, in a treia casatorie, sfarseste in divort. In America, facand calculele acestea, este un divort in fiecare 36 de secunde. Asta inseamna ca 2.400 divorturi  pe zi se intampla in America. 16.800 divorturi pe saptamana si 876.000 divorturi pe an. Cand am vazut acest procentaj, am ramas uimit si mi-am dat seama ca diavolul se lupta si racneste ca un leu.

Diavolul nu ataca in masa, ataca in mod individual, in grup- familia, pentru ca stie, daca diavolul reuseste sa distruga o familie, distruge o biserica si distruge o societate si se dau lupte cumplite la nivelul familiei. Diavolul ataca in mod barbar biserica lui Dumnezeu. Ataca unitatea bisericii. Haideti sa zicem ce s-a intamplat in ultimii 4,5 ani. De groaza. Uitati-va cum diavolul reuseste (cu parere de rau spun aceasta) sa dezbine, sa distruga unitatea, dragostea la care Isus ne-a chemat. In America, la ora actuala, 4.000 de biserici se inchid in fiecare an. Astazi, America detine mai putin de jumatate numarul de biserici care le avea acum 100 de ani. 3.500 de ‘asa zisi’ crestini (zic eu) parasesc biserica in fiecare an. Uitati-va ce se intampla in societatea noastra, sa nu mai spunem de Europa. Vorbim aici de o lupta. Dumnezeu ne spune de aceasta lupta. Dumnezeu a insuflat Duhul Sfant acestui om, Pavel, si a spus: Spune-le asa: Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii* şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor. 

De ce biserica pierde in ziua de astazi? (in America)

I. In primul rand, Cuvantul lui Dumnezeu este alterat. Cuvantul lui Dumnezeu nu mai este spus asa cum este el. Ascultam la radio. Era o emisiune crestina si unul dintre liderii muzicii spunea ca a fost dat afara ca i s-a fost interzis sa mai rosteasca crucea, rastignirea si sangele lui Isus Hristos. El a refuzat si l-au dat afara. Uitati unde s-a ajuns. Sa vorbim putin despre noi. Prezenta la timpul de inchinare- stiti, de fapt, ca noi, prin prezenta la timpul de inchinare, Il onoram pe Dumnezeu? Daca eu cumva vreau sa-mi arat recunostinta pentru ce-a facut El pentru mine, pentru ca m-a salvat, eu vin in primul rand in Casa lui Dumnezeu la timp, pentru ca-L onorez prin asta. Dumnezeu se uita in viata mea si spune: Hai sa vedem, ma onoreaza? Ma iubeste cu adevarat? Si se uita la comportamentul meu. Se uita la felul cum relatez la biserica. Prin asta Il onoram pe Dumnezeu, la ora de inchinare, sa fim la timp, fratilor. Fratilor, este o lupta si aici. Undeva in spate este o influenta demonica si face in asa fel, sa te faca sa intarzii. De aceea, noi trebuie sa fim alerti, sa fim responsabili in Casa lui Dumnezeu.

(Din primele 9 minute, mai sunt aprox 21 minute din mesaj).

Marius Cruceru ~ Clubul caramizilor parabisericesti

Bricks talking caricature

Tineri fara biserica, va faceti praf.

El a venit sa aduca vestea buna a pacii, voua, celor ce erati departe si pace celor ce erati aproape.

Marius Cruceru

Marius Cruceru

Roada Duhului Sfant este dragostea, bucuria, pacea. „Caci prin El si unii si altii  avem intrare la Tatal intr-un singur Duh”. De aceea trebuie sa fiu bucuros.  19 Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni* cu sfinţii, oameni din casa** lui Dumnezeu, – si urmeaza o imagine extraordinara: 20 fiind zidiţi* pe** temelia apostolilor şi prorocilor, piatra†† din capul unghiului fiind Isus Hristos. 

In El, tu esti caramida, eu sunt caramida, ei sunt caramida, tinerii sunt caramizi vii. 21 În El* toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu** sfânt în Domnul. O imagine statica si dinamica. Un templu care creste. 

22 Şi prin* El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul

Habar n-am din ce este construit zidul bisericii dvs. Daca ar fi costruit din caramizi, imaginati-va la un moment dat ca caramida aceea, a 20-a de sus si a patruzecea de jos ar spune: Mie nu mai imi convine aici. Suratele mele-s cam grele pe mine si le suport cam greu. Asta din stanga ma inghesuie, asta din dreapta ma inghesuie si astea de sus parca nu mai imi place de ele si nu mai imi place in compania lor. Eu m-a hotarat sa ies afara. Si asa face si a cincizecea si asa face si a o mia si asa face si a 1.200 si s-au hotarat sa-si faca clubul caramizilor care nu mai sunt in biserica.

Clubul caramizilor parabisericesti. Clubul si grupul caramizilor care s-au izolat. Ce se intampla cu cladirea? Colapseaza. O caramida care-i scoasa din cladire nu-i buna nici macar de nimic. Nu-i buna decat sa te impiedici de ea.

Si daca raman caramizi prin curte, cei care ati lucrat in constructie, cand raman caramizi intregi prin curte, ce se intampla dupa o vreme? Se sfarama si se  fac praf. Dragul meu, vreau sa-ti spun cu toata responsabilitatea: Tineri fara biserica, va faceti praf.

Or fi bune intalnirile voastre,  or fi bune excursiile, vacantele, taberele. Nu tin loc de biserica. Biserica este cladirea lui Dumnezeu. Bisericii i s-a promis ca portile imparatiei mortii n-o vor birui. Nu ONG-urilor, nu fundatiilor, nu organizatiilor, nu celulelor de casa, nici unei alte institutii. Nici primariilor, nimic nu li s-a promis ca portile Imparatiei mortii nu o vor birui! Ci, numai bisericii.

Si  nu exista alta institutie care sa fi rezistat 2.000 + ani de-a lungul istoriei, decat biserica. Au cazut imperii. Sa-u dezbinat natiuni. Au cazut etnii, dar biserica a ramas. Slavit sa fie Domnul bisericii.

CITESTE mai mult aici…..

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari