O recenzie a cartii „Alege viata”, de Iosif Ton

iosif-ton-alege-viata

Cum este să vezi existenţa prin ochii lui Dumnezeu?

Alege viaţa”, de Iosif Ţon, Editura Cartea creştină, 2007, Oradea, 154 p. 

Motto: „Cine eşti tu, ce zici tu despre tine însuţi? Întrebările acestea îţi sunt vital necesare.”  

„Alege viaţa” reprezintă o provocare de a gândi asupra drumului pe care mergem, asupra a ceea ce suntem şi ceea ce facem, asupra destinului nostru ce se reflectă în fiecare lucru din ceea ce numim atât de uşor, ca fiind „viaţa noastră”. A alege viaţa reprezintă prin urmare, un act fundamental de a merge în direcţia cea bună, de a renunţa la orice cărare ce duce în moarte, de a căuta să ieşim din labirintul situaţiilor ce ne aruncă în vârtejuri care în final, ne distrug cu desăvârşire.

Iosif Ţon şi scrierile sale

Iosif Ţon s-a născut pe 30 septembrie 1934. Licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română din Cluj, acesta îşi continuă studiile la Seminarul Baptist din Bucureşti şi apoi, la Oxford University, în Anglia. Iosif Ţon este pastor mai întâi, la Biserica Baptistă din Ploieşti, apoi la Biserica Baptistă Nr. 2 din Oradea. Începând din 1973, de-a lungul a opt ani, Iosif Ţon este arestat de mai multe ori, astfel că în 1981, obligat fiind de autorităţile comuniste, acesta părăseşte împreună cu familia sa România, stabilindu-se în Wheaton, Illinois, SUA.

Iosif Ţon este autorul volumelor „Confruntări”, “Bunătate”,„Credinţa adevărată”, „Fiţi oameni”, „Trăind prezentul în lumina viitorului”, „Curs de viaţă spirituală” (vol. 1, 2 şi 3), „Oameni mari din Vechiul Testament”, „Viaţa de familie”, „Să ne cunoaştem crezul”.

„Alege viaţa” – o carte apel

Cartea lui Iosif Ţon – „Alege viaţa” este un strigăt, un apel, o adresare plină de căldură şi sensibilitate către orice om, pentru a merge în direcţia cea bună, a-L alege pe Hristos şi a urma destinul celor ce vor fi mântuiţi. De fapt, „Alege viaţa” nu este o carte, ci un mesaj adresat pe tot parcursul anului 1978, sub forma unei suite de opt predici, prin care se caută explicarea planului cosmic al lui Dumnezeu cu omul.

Deşi aceste cuvinte au fost gândite la început pentru a fi auzite, totuşi punerea lor în formă scrisă nu scade cu nimic din puterea pe care autorul a reuşit să o aşeze în cuvintele pe care le-a adresat la acea dată. În general, trecerea de la cuvântul vorbit la cel scris poate genera anumite probleme de înţelegere sau de interpretare, dar cu toate acestea, în cazul de faţă putem spune că exprimarea orală a condus la o cursivitate a textului scris ce se recomandă de la sine cititorului prin intermediul unei abordări facil de urmărit, în fraze şi expresii ce se reţin cu uşurinţă, prin ilustraţii care conferă plasticitate mesajului scris şi nu în ultimul rând, printr-un apel emoţional care nu poate să rămână fără ecou.

„Cine eşti tu…?”

„Cine eşti tu, ce zici tu despre tine însuţi? Întrebările acestea îţi sunt vital necesare. Tu trebuie să afli cine eşti, să ştii de unde vii, unde te duci şi de ce eşti aici, în lumea aceasta. Acestea sunt întrebările fundamentale ale existenţei umane. Cine nu şi le pune şi cine nu găseşte răspunsul bun la ele îşi iroseşte viaţa şi îşi ratează destinul.”

Într-o astfel de atmosferă a căutării, a regăsirii, a cizelării unei identităţi în Isus Hristos, Iosif Ţon ne poartă pe parcursul a opt etape, de-a lungul capitolelor principale ale planului de mântuire şi astfel citim despre: originea răului în univers, păcatul şi consecinţele lui, cine este Isus Hristos, ce înseamnă credinţa, ce este pocăinţa, la ce se referă viaţa cu Isus Hristos, cum poţi deveni un om după inima lui Dumnezeu şi ce va semnifica a doua venire a lui Hristos. Vedem astfel cum cu un talent de maestru, pastorul Iosif Ţon ne conduce în stilul său caracteristic, adică sistematic şi pas cu pas, către o înţelegere suficientă a drumului spiritual pe care trebuie să îl urmăm în viaţă, cu alte cuvinte, ne îndrumă să ajungem să alegem viaţa.

„Să avem certitudinea că El există”

„Mesajul acesta este dedicat căutătorilor de Dumnezeu, acelora care nu fac parte dintre cei care Îl cunosc pe Dumnezeu, şi acestora voi căuta să le explic cât se poate mai limpede de ce este atât de greu să Îl cunoaştem pe Dumnezeu, ce ne separă de El, cum putem totuşi să-L găsim şi mai mult, să fim siguri că L-am găsit, să avem certitudinea că El există şi că El este în fiecare dintre cei care L-au căutat din toată inima.”

Într-un discurs ce evoluează cursiv, asemenea unei ape limpezi ce pleacă de la izvoare, Iosif Ţon ne conduce să înţelegem originea alienării umane în raport cu Dumnezeu, cauzele care au condus la separarea lumii noastre de Creatorul său, chemându-ne să ne întoarcem la Cel care ne este Dumnezeu şi Tatăl, să primim oferta Sa de mântuire şi să devenim oameni adevăraţi, oameni noi, oameni drepţi, oameni după voia Sa.

Lumea şi teoriile ei

Având la bază o christologie foarte bine pusă la punct dogmatic şi având şi talentul de a comunica în cuvinte simple şi uşor de înţeles taina evlaviei, prin manifestarea lui Dumnezeu în Fiul Său, scriitorul reuşeşte să imprime în mintea cititorului o amprentă de neşters asupra intenţiilor clare pe care Creatorul nostru le are cu fiecare dintre noi, fapt bine exprimat prin intermediul cuvintelor Sfintelor Scripturi. Într-o diatribă nemiloasă cu necredinţa, într-o polemică ce nu admite compromis cu ateismul, Iosif Ţon, cu un talent pastoral de excepţie, unit şi cu vocaţia de predicator, caută să îl smulgă pe cititor din adormirea pe care teoriile seducătoare ale acestei lumi o aduce asupra celor care înainte de a-şi da seama, ajung să fie cuprinşi de o neştiinţă condamnabilă asupra planurilor lui Dumnezeu.

„Lumea aceasta te-a învăţat să gândeşti că ai apărut la întâmplare şi că nu eşti mai mult decât un animal. Eşti mai mult doar prin faptul că gândeşti. Atâta eşti. Dar în esenţă, eşti o fiinţă născută la întâmplare, fără rost şi fără viitor.”

„Acum este clipa de har”

Din această condiţie amorfă, din această nebuloasă a pierii, Dumnezeu caută să ne scape şi acesta este mesajul central al cărţii „Alege viaţa” – fapt care o recomandă oricui, creştin sau ateu, oferindu-ne învăţătură, călăuzire, putere şi o iubire mistuitoare faţă de Cel care Şi-a dat viaţa pentru noi, adică faţă de Isus Hristos. Am putea spune că nu este o carte pur şi simplu religioasă, că nu are de-a face cu nimic cu limbajul de lemn al exprimărilor religioase, ci vorbim despre un mesaj viu, uşor de înţeles şi puternic în a-l transforma pe cititor.

„Acum este clipa de har. Acum este clipa în care hotărăşti ce va fi atunci când Hristos va reveni. Pentru că acum vei hotărî dacă vei sta la dreapta sau la stânga Lui.” Aceasta este chemarea, aici se află alegerea vieţii.

Octavian D. Curpaş

Reclame

Manual de igienă morală şi spirituală

de Sanda Panait

Octavian CurpasSituat la limită, între jurnalist şi scriitor, Octavian Curpaş, unul dintre cei mai credincioşi oameni de scris cu şi despre exilul românesc din care face de altfel parte, reuşește să surprindă prin cartea „EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX” prin simplitatea caldă a limbajului – simplitate din ce în ce mai ascunsă  sau poate mai greu de găsit / regăsit la autori în ultima vreme -,  o simplitate care poate este împrumutată prin empatie de la personajele intervievate.

Atmosfera specială a cărţii lui Octavian Curpaş are drept fundal  trăirile de ieri şi de azi ale exilului românesc. Compusă din mai multe capitole şi subcapitole, cartea încearcă să trateze (şi reuşeşte, în mare măsură) drumul sinuos al trupului şi mai ales al sufletului celor care au decis într-un moment extrem de dureros şi dificil, politico-economic, să-şi croiască destinul oriunde aiurea în lume, dar cât mai departe de ororile şi lipsurile locurilor în care au văzut lumina prima oară, însă fără să-şi nege identitatea sângelui. A selecta între capitolele cărţii pe cel mai interesant sau mai valoros este o aventură destul de greoaie şi cel puţin la fel de riscantă, pentru că autorul reuşeşte să surprindă cu întâmplări şi fapte uluitoare în fiecare capitol, ca şi cum fiecare personaj sau povestea ce-l însoţește, se află într-un permanent concurs cu alţii şi cu el însuşi.

Modul de povestire al autorului te trimite cu fiecare fragment într-o manieră nostalgică în vremurile şi locurile de care, fiecare în parte şi toţi la un loc, nu s-au desprins niciodată. Regăsim în fiecare protagonist adânc înrădăcinat şi în ciuda timpului păstrat cu sfinţenie, sentimentul de dragoste faţă de glia străbună, de neam şi de ţară, sentiment doar amorţit şi păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului şi care are nevoie de un mic gest, de vibraţia dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge şi a ieşi la suprafaţă într-un abur uşor melancolic pe care autorul, cu o tehnică desăvârşită, reuşeşte să-l surprindă perfect: „…

CONTINUARE aici – http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/12/26/manual-de-igiena-morala-si-spirituala/

 

Colegiul de Pediatrie atentioneaza ca ideologia de gen dauneaza copiilor

kids boy and girl Photo - lgwallpapersfree.com

Indoctrinare ideologica – la fel ca pe vremea comunismului

Ideologia de gen incepe sa fie impusa si angajatilor companiilor private. Corporatiile americane isi indoctrineaza muncitorii ca sa accepte comportamentele bizare ale persoanelor transgender. Tot mai multi angajati sunt trecuti prin cursuri de „incluziune sociala” pentru a fi „sensibilizati”. Unii parinti sunt si mai agresivi si recurg chiar la actiuni judecatoresti. O cauza deja notorie a fost introdusa luna trecuta de doi parinti din Minessota impotriva gradinitei la care merge fiica lor, cerind ca institutia sa ofere copiilor cursuri de educatie despre transgender-ism.

Dincolo de Atlantic, in Marea Britanie, ministerul Educatiei a lansat ideea ca parintii sa permita copiilor de patru (4) ani sa-si aleaga sexul „preferat”. In alte cuvinte, copiii sa fie intrebati „cum vrei sa te identifici, ca baiat ori fata”, la fel cum li s-ar cere sa-si exprime preferinta pentru inghetata: de ciocolata ori de vanilie?

Tot din Marea Britanie ne-a parvenit recent stirea ca peste 1.400 de copii sufera de „confuzie de gen”, un numar dublu in comparatie cu anul precedent. Terapia pentru acesti copii costa milioane de lire sterline anual. Confuzia sexuala este rezultatul direct al educatiei sexuale din scoli si al predominantei ideologiei de gen in scolile britanice.

Nebunia aceasta se extinde in Occident ca focul de paie. Din nefericire, cei care au curajul sa se impotriveasca sunt putini, de teama de a nu fi linsati social si profesional. Dar exista si exceptii. Doi profesori de la Universitatea din Alberta, Canada, au lansat un atac vitriolic la adresa autoritatilor provinciei pentru ca promoveaza in scoli ideologia de gen pe care au numit-o „fara sens”, „iresponsabila” si „periculoasa” pentru tineri.

Colegiul de Pediatrie refuza sa cedeze

Curajoasa a fost si actiunea Colegiului American de Pediatrie (American College of Pediatricians) care in luna martie a lansat un document fundamental care atentioneaza ca ideologia de gen dauneaza copiilor. Redam in romaneste citeva paragrafe din acest document extrem de important.

Colegiul indeamna pedagogii si legiuitorii sa respinga toate politicile care conditioneaza copiii sa accepte ca normala identificarea, la nivel hormonal ori prin metode chirurgicale, cu sexul opus. Datele biologice obiective, nu ideologia, determina realitatea, spun ei.

Citeva concluzii ale documentului pediatrilor americani:

1. Sexualitatea umana este o trasatura obiectiva biologica si binara: „XY” si „XX” sunt indicii ale unei genetici sanatoase, nu ale unor malformatii genetice. Normalitatea pentru fiinta umana presupune sa fie conceputa fie ca persoana masculina ori feminina. Sexualitatea umana este binara prin natura ei, cu scopul evident al perpetuarii naturale a speciei. Principiul acesta e evident. Anomaliile de diferentiere sexuala, inclusiv feminizarea testiculara, sunt deviatii medicale foarte rare, identificabile, de la norma sexuala binara. Persoanele care sufera de aceste stari nu constituie un „al treilea sex”.

2. Nimeni nu se naste cu un „gen”. Fiecare persoana se naste cu un sex biologic. Genul (identificarea subiectiva a „sexului social”, masculin ori feminin) este un concept sociologic si psihologic, nu unul obiectiv biologic. Nimeni nu se naste cu intelegere subiectiva asupra identitatii sexuale masculina ori feminina. Aceasta intelegere se dezvolta in timp si, la fel ca si toate celelalte procese de dezvoltare, poate fi distorsionata de impresiile subiective, de relatiile si experientele nefavorabile incepind chiar din anii copilariei. Persoanele care „simt ca apartin sexului opus” ori ca ar fi „undeva la mijoc” nu constituie al treilea sex. Ele ramin, biologic vorbind, barbati si femei.

3. Impresia unei persoane ca ar fi altceva decat ce este constituie dovada unei gandiri confuze. Cind un baiat sanatos crede ca este fata, sau cind o fata sanatoasa crede ca este baiat, apare o problema psihologica obiectiva. Aceasta problema exista in mintea si nu in trupul celor in cauza: copiii acestia sufera de „disforie de gen”, o boala a mintii recunoscuta in manualele Asociatiei Americane de Psihiatrie.

4. Pubertatea nu este o boala, iar hormonii de blocare a pubertatii pot fi periculosi pentru ca induc o stare patologica (absenta pubertatii) si inhiba cresterea si fertilitatea intr-un copil care inainte de tratament era sanatos biologic.

5. Conform datelor statistice publicate de Asociatia Americana de Psihiatrie, 98% dintre baietii care sufera de confuzie sexuala si 88% dintre fetele care sufera de confuzie sexuala isi revin la normal si isi accepta sexul biologic dupa ce trec de anii pubertatii.

6. Copiii care folosesc blocanti ai pubertatii („puberty blockers”) pentru a se identifica cu sexul opus vor avea nevoie de hormoni ca sa revina la normal in anii tarzii ai adolescentei. Acesti hormoni sunt asociati cu riscuri mari de sanatate, inclusiv hipertensiune, infarct si cancer.

7. Incidenta suicidului la persoanele care isi schimba sexul biologic prin proceduri chirurgicale ori hormonale este de 20 de ori mai mare ca la restul populatiei, si asta chiar si in Suedia, o tara cu un grad ridicat de toleranta fata de persoanele transgender.

8. Indoctrinarea copiilor ca schimbarea de sex prin folosirea hormonilor ori prin operatii chirurgicale precum si ca adoptarea unui mod de viata care corespunde sexului opus sunt sanatoase si normale constituie abuz la adresa copiilor. Adoptarea si promovarea disforiilor de gen prin intermediul educatiei publice si prin legislatie va cauza confuzie si ii va face pe tot mai multi copii sa mearga la „clinicile de gen” unde li se vor prescrie hormoni pentru blocarea pubertatii. In acest caz, sansele sunt foarte mari ca acesti copii, odata deveniti adulti, sa adopte un stil de viata care poate duce la cancer, dependenta de hormoni si mutilarea organelor genitale prin interventii chirurgicale.

CITESTE mai mult aici – http://www.culturavietii.ro/2016/05/13/batalia-pentru-integrarea-toaletelor/

POWERFUL VIDEO – The FORBIDDEN Chapter in the Hebrew BIBLE!!!!

The FORBIDDEN Chapter in the Hebrew BIBLE Jerusalem Israel

The FORBIDDEN Chapter in the Hebrew BIBLE

VIDEO by Vegheator !

În Europa vor fi RĂZBOAIE…

uniunea europeana European Union

ActiveNews a tradus integral discursul și răspunsurile lui George Friedman, analist american care dezvăluie ce ne așteaptă.

Unul din cei mai importanți analiști americani

a DEZVĂLUIT ce ne așteaptă……….

George Friedman despre relațiile dintre statele Europei:
George Friedman„Exista nu mai putin de 52 state suverane si, de-a lungul a trei ore de stat la volan poti auzi ca se vorbesc cel putin patru limbi diferite, chiar cinci sau sase, depinde de traseu.Si asta, traversand tot atatea tari care se dispretuiesc una pe cealalta, exact la fel ca tatal si unchiul meu.Cat de adanca este raca dintre europeni, acesta este un lucru care este imposibil de masurat si de stiut. Asta, din cauza unor evenimente care s-au intamplat cu sute de ani inainte.
George Friedman despre apariția și originile Uniunii Europene:
„Timp de 31 ani Europa nu a facut decat sa se distruga pe sine, parcurgand drumul de la organizarea imperiala la pierderea de sine.Deci, aceasta chiar ii face pe europeni sa fie unici.  Asa a aparut ideea de Statele Unite ale Europei sau Europa Unita.Trebuie precizat, insa, ca ideea le-a venit europenilor tocmai de la americani, atunci cand Planul Marshall s-a incheiat si s-a vazut ca si-a atins scopul.Totusi, intr-o prima faza, atunci cand li s-a sugerat sa se uneasca pentru a-si atinge mai usor scopurile, europenii au strambat din nas. Francezii au motivat prin faptul ca nu vor sa lucreze impreuna cu germanii, englezii ca nu au de gand sa colaboreze cu francezii si toti la un loc aveau un dinte impotriva italienilor.
Acesta este un lucru foarte important, dar europenii sufera de amnezie si pretind ca nu stiu nimic despre faptul ca la inceput au fost total impotriva uniunii.A fost nevoie de santajul americanilor ca sa se puna pe roate ceea ce s-a numit initial Comunitatea Carbunelui si Otelului. A fost o poveste intreaga si sa stiti ca nu de la europeni veti afla de existenta acestei povesti.Si totusi, pana la urma, europenii au luat ideea, au facut sa para ca venea de la ei si lucrurile au evoluat din ce in ce mai bine pana s-a ajuns la semnarea, in 1992, a Tratatului de la Maastricht, lucru care a fost facilitat inclusiv de prabusirea Uniunii Sovietice.
George Friedman despre construcția artificială a UE:
„In Europa dintotdeauna au fost limbi diferite si culturi diferite si de-aceea constructia Uniunii Europene pare sa fie atat de artificiala. La urma urmei, chiar si noi, atunci cand am creat Statele Unite, tot din niste state suverane am creat uniunea. Si chiar si aici, la un moment dat, Sudul a vrut sa iasa din confederatie.Iar aceasta problema s-a rezolvat doar prin Razboiul Civil si prin batalia de la Gettysburg, dar si prin conferinta si discursul lui Lincoln din acelasi razboi.Acolo s-a decis ca nici nordul nu poate domina sudul, dar nici sudul nu are dreptul sa-si impuna punctul de vedere asupra nordului.Dar, cine credeti ca ar fi in stare sa moara pentru si in numele Uniunii Europene? Cine si-ar da viata pentru o entitate care nu a reusit sa ofere nici pace, nici prosperitate?”
George Friedman despre izbucnirea războaielor în Europa :
 „Asta este o problema care trebuie judecata de catre tarile Europei in parte. Dar, nu vad ca posibila izbucnirea unui razboi in interiorul Uniunii, singurul focar posibil fiind la frontierele Rusiei cu ceea ce se numeste peninsula Europa. Mai degraba, sunt uimit de amploarea si de numarul ridicat al fortelor secesioniste care actioneaza in interiorul Uniunii Europene in acest moment. Poate, un razboi civil, dar in interiorul statelor membre, nu intre ele. Cand ii aud pe catalani blestemandu-i pe castilieni, imi amintesc ca am mai auzit asta si in trecut. Dar, o extrem de mica posibilitate exista si in Statele Unite, nu putem exclude total o asemenea varianta. Cred ca Europa nu va reveni la perioada anilor ’30, ci va redefini ideea de umanitate. Europenii vor avea parte de razboaie, de pace, isi vor trai vietile. A fost razboi in Iugoslavia, acum este razboi in Ucraina, dar cu siguranta nu vor mai fi niciodata 100 milioane de morti ca in secolul trecut. In ceea ce priveste relatia cu SUA, ea nu exista. Noi, americanii, avem relatii cu Romania, cu Franta, nu avem relatii cu Europa”.
Documentul integral poate fi vizualizat AICI. (in format pdf)

George Friedman,

„Europe: Destined for Conflict?”

The Chicago Council on Global Affairs and Stratfor founder and CEO George Friedman present a discussion on the emerging crisis in Europe.

Europe has inherent flashpoints smoldering beneath the surface which are destined to erupt again, including half a dozen locations, borderlands, and cultural dynamics that have the potential to upend Europe as we know it, says Friedman. He identifies the flashpoints and discusses how can we prepare.

 

VIDEO by The Chicago Council on Global Affairs

THE SNOW QUEEN OF EVERY BOOK – THE REVIEW OF A BOOK NOT (YET) EDITED

By Angela-Monica Jucan

Octavian Curpas 2Octavian Curpas already retold for us Andersen’s fairy tale and he is always willing to recount stories of books he has read. And, going by the gifted critic’s accounts, there remains no reason to doubt that the original stories he interprets were written by authors of extraordinary talent. Sometimes he provides us with interpretations of books that are not available in our area and which we will never get to read. We can only imagine those astonishing – according to his description – creations and we know they are, at least temporarily, inaccessible to us. It is as if the spiritual light they emanate is truly the fastidious and intangible light of a boreal cloud that arose from the ionization of the mind’s emissions under the influence of the radiation of fantasy (according to the physics definition).

Octavian’s interpretations are usually lengthy, giving the impression that the work presented is recounted in great detail, which leads some to believe that they no longer need to read the original text. This is a false impression, as Octavian’s endeavors represent syntheses. He has the ability to grasp the essence of the text and otherwise create a concise monograph.

His titles are catchy, summative phrases. A review of a book by Vavilia Popovich, for example, is titled ‘Mom’s Book’ – Memories with the scent of days past in a prose poem authored by Vavila Popovich. Another review of a book of poems by Daniela Voiculescu is called “How is it like to live on poetry in a time of angels”. The title of an article dedicated to one of Melania Cuc’s novels reads ‘Babilon Lace’ or how it feels like to be a hostage in a modern historical novel about tragic destinies and the ordinary man’s psychological crisis. Another text about a novel by Ligia Seman is called “The image of God reflected in a novel about a quest at the time of discovering the meaning of life”. A presentation of a book of poetry by Petru Lascau is titled religious verses bordering between meditation and contemplation: “The signature of love” by Petru Lascau. And finally, the exegesis of the latest book of poetry by Victorita Dutu is called ‘I want a different world’ by Victorita Dutu – Christian poetry about eternity, love, and humility.

His titles are oftentimes followed by a sympathetic motto, usually selected from the book under review (“The memories, as they were narrated to me, surge upon me like a torrent. They contain too much of reality in them, a beautiful and yet painful jungle of reality… As in a dream, I imagine centuries past…’; ‘I don’t know why, but I still preferred the color grey’).

The beginning of the exposition is abrupt and confounding (Is it easy or is it difficult to fight sleep?), or informative and austere (Vavila Popovici is the author of numerous books of poetry and prose), or gnomic (Petru Lascau is a poet of the religious ecstasy), or meant to create a certain atmosphere through associations with a different epoch (At the beginning of the nineteenth century Napoleon’s armies had control over all of Europe. Russia was one of the few countries that he had not yet conquered), or attempting to prepare the reader for what is to come (In 1970 the American director Arthur Hiller won an Oscar for a wildly successful film entitled simply ‘Love story’).

Then, with a few biographic remarks and a note on the literary accomplishments of the author in question, with some general statements about the work, with an analysis of the plot and characters (if the work is a novel), and after establishing any literary filiation and offering some text samples, Octavian Curpas manages to construct a well rounded and perfectly balanced whole, which he then seals with a closing statement.

Along the way, the critic sheds light upon the elements which confer artistic value to the book and reveals to the reader the underlying meaning of the text, the one that is harder to grasp, yet necessary in order to reinforce the literary value of the text.

Octavian Curpas 1

Writer by vocation and journalist by training (having completed journalistic, paralegal and business studies), Octavian D. Curpas is a kind of character that is rarely encountered on the journalistic scene these days. He puts his gift, his passion and his dedication in his writing. He wants to assure us (and we feel we should believe him) that every work he brings to the attention of the reader is the book of the year in terms of technical achievement, and a work of unmatched beauty in terms of artistic quality, absolute and splendid as only a realm covered in eternal snow can be. In fact, Octavian’s texts strike an even higher note than Andersen’s ‘The Snow Queen’ because his stories about wondrous books always end before that moment when Gretchen brings Karl back to the mundane reality.

Inexplicably, no one wants to leave their place of detention because when you are free you have no desire to escape, you have no reason to run. From now on, both the past and the present will occur in the future tense because there is another story to be written, a story that has not yet begun. The gift, the inspiration and the work ‘wasted’ for the benefit of others, and as of now, not yet gathered in a well deserved (by the author and all the rest of us) book.

From now on, the Imbrium Sea will carry its waves to the shore and, perhaps someday, the poet who praised its beauty will find not only the long sought ideal, but also the answer to a seemingly rhetorical question: ‘Who is the queen of Saba?’.

The Snow Queen. No matter what color the muse is (the not necessarily historic, but the rather enigmatic ‘muse’ of Solomon). Because here, in Octavian’s chronics, contrary to Andersen’s tale and contrary to the realities of life, everything is reflected in a conscience that sees nothing but beauty.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari