Dan Bale – George si Ligia călătoresc acum prin vale

george-si-lidia-balog

Soții Balog au revenit la Satu Mare

Soții George și Ligia Balog s-au întors la Satu Mare, unde sunt internați la Spitalul Județean, după intervențiile chirurgicale suferite la Cluj. Starea lor de sănătate se ameliorează, iar cei doi soți se află pe un drum bun.

Surprinde, într-o oarecare măsură, mesajul transmis pe Facebook de Ligia Balog, care se pare că este puternic afectată de pierderea celor doi copii. Aflându-se pe patul de spital, aceasta a postat pe contul său un mesaj: ”Mereu vom fi împreună ca o familie binecuvântată ce am fost și vom fi în continuare chiar dacă voi ați plecat de lângă noi. Vă iubim mult copilașii noștri și suntem fericiţi că am putut să ne bucurăm de voi. Dar nu mai este mult și vom fi împreună și nu ne vom mai despărți niciodată”.

SURSA – http://www.gazetanord-vest.ro/

UPDATE 31 Decembrie 2016

george-si-ligia-balogDAN BALE – Probabil în urmă cu un an, așa ca la sfârșit de an, aș fi fost mai prezent și aș fi intrat în jocul zicerilor și urărilor, probabil aș fi făcut câteva, acum însă nu pot să fac vreuna, pentru că inima și mintea îmi stă lângă George.

Mi-am făcut curaj și am găsit câteva vorbe să îi spun, n-am multe dar poate au să îi facă bine.

George, e vremea când universul tău s-a zdruncinat și apoi s-a răsturnat, Dumnezeu însă e bun, a coborât și s-a așezat lângă tine.

Știu că ai vorbe care se sfarmă intre dinți, că ai întrebări la care nu e răspuns, știu că vrei să îți verși amarul și nu știi unde, știu că vrei să înțelegi, știu ca ai inima răvășită, că sufletul îți e perpelit… știu că ai nevoie de liniște, că ai nevoie de pace.

Orice aș spune eu nu-ți poate aduce alin, te rog însă oprește-te și ascultă vocea duioasă a Domnului care îți spune:
Da, fericirea și îndurarea Mea te vor însoți în toate zilele tale…
Eu, îți întind masa în fața potrivnicilor tăi; iți ung capul cu untdelemn, și paharul tău este plin de dă peste el.
Chiar dacă ar fi să umbli prin valea umbrei morții, nu te teme de niciun rău, căci Eu sunt cu tine. Toiagul și nuiaua Mea te mângâie.
Eu îți înviorez sufletul și te povățuiesc pe cărări drepte, din pricina Numelui Meu…
Eu te pasc în pășuni verzi și te duc la ape de odihna.
Eu, Domnul, sunt Păstorul tău, tu nu vei duce lipsă de nimic!

Nu pot decât să te rog să crezi ca Domnul poate să te repare, El poate să îți dea bucurie și vigoare. Tu ști că El poate, oprește-te numai, liniștește-te, Ligia are nevoie de tine.

Necazul vostru ne apropie de voi, ne cutremurăm, plângem, zâmbim când auzim că vă merge mai bine, dar nu contenim să ne rugăm. Suntem cu voi.
_______________________________________________

Pentru cei care doriți să aflați noi informații despre starea lui George și Ligia nu dați buzna la spital, doctorii nu recomanda vizite, s-ar putea sa duceți mai multa tulburare decât alin. Fiți delicați, nu faceți ca suferința lor să vă satisfacă doar curiozitatea, informați-vă de la cei apropiați lor, rugați-vă pentru ei și mai mult, faceți o donație pentru această familie greu încercată, credeți-mă conștiința vă va mulțumi și veți mai buni în noul an.

_________________________________________________

Când mă întrebați cum se simt George si Ligia mi-e foarte greu să vă explic în așa fel încât să înțelegeți starea lor.
Pot să vă spun că se simt mai bine dar trebuie sa înțelegeți că ei se simt mai bine raportat cu starea lor teribilă de la început, unde fiecare dram de speranță confirmat cu o mica îmbunatățire a stării lor este o victorie pentru cei dragi.
Cum am mai spus într-un mesaj anterior, ei au trecut foarte aproape pe lângă moarte, însă cu ajutorul Domnului doctorii i-au adus mai aproape de viață.
Continuați să vă rugați, sărbătoare va fi anul viitor când îî vom vedea pășind.

 

E vremea tăcerii si a rugăciunii…
27 decembrie 2016

george-ligia-balog-Nathanael-Luca-Timothy

Luca-Timothy si Nathanael Balog (FOTO

DAN BALE – Azi am avut în mâna mea mâna bunului meu prieten George care în urmă cu o zi a suferit teribilul accident care a foarte aproape de moarte.

Am pornit hotărât către patul lui, în salonul de la terapie intensiva, ca să îi spun vorbe de încurajare. Am realizat pe holul salonului ca nu am vorbele potrivite la mine, adică vorbele acelea cu însemnătate, acele vorbe care să îi aducă alinare în disperare. Asta pentru că eu nu am fost acolo, nu am trăit efectiv trauma accidentului si pentru că copii mei sunt cu mine iar vorbele mele nu au puterea să echilibreze greutatea experienței lui.

N-am avut vorbele acelea care să cuprindă suferința lui, vorbele acelea care să capete sens alăturate traumei lui.

Am ales sa îi strâng mâna ușor, să îl privesc în ochi si sa îl asigur de prezența mea, mi-a răspuns blajin cu o strângere a mâinii sănătoase.
Am înțeles prisosința vorbelor mele, am înțeles că vorbele trebuie să aibă valoare ca sa poată să aducă vindecare.

Azi nu le-am avut la mine, poate le voi avea mâine.

Știu doar că vederea feței mele i-a adus un dram de alinare.
L-am întrebat dacă il doare ceva, mi-a spus că nu il doare nimic, că îi e sete dar ca nu are voie sa bea apă, însă agoniza, înțelese mai devreme, fără vorbe, că feciorii lui dragi nu mai sunt.

George si Ligia călătoresc acum prin vale, grea e disperarea si agonia unui părinte la pierderea unui copil, la pierderea a doi copii, am văzut asta în ochii lui George, de aceea am rămas fără vorbe.

Citesc acum o sumedenie de mesaje pe Facebook, in special mesaje de incurajare, e ok să empatizati si sa arătați că sunteți aproape, dar înainte de asta stați 5 minute si spuneți o rugăciune pentru acești oameni, credeți-mă veți alege altfel vorbele mai apoi.

Iar celor care se hazardează să să stabilească de ce, cum si cit de mult este vinovat George pentru acest accident vă recomand sa vă opriți pentru ca nu aveți instrumentele necesare stabilirii acestui lucru si nu aveți niciunul cântarul potrivit pentru a cântării durerea acestor părinți.

E vremea tăcerii si a rugăciunii acum.

Dacă însă simțiți nevoia să fiti de ajutor si să empatizati efectiv cu acești părinti, mâine vă vom pune la dispoziție conturi bancare pentru a face donații.

Vă doresc să dormiți în tihnă la noapte.

Dan Bale, Centrul Crestin Isus Lumina Lumii Satu Mare

Aceia dintre voi care sunteți departe ori aproape şi doriti să fiți de ajutor puteți face donații pentru George şi Ligia utilizând conturile următoare:

BALOG TABITA SIMIDA
EUR RO82BTRLEURCRT00E3479301
GBP RO50BTRLGBPCRT00E3479301
RON RO70BTRLRONCRT00E3479302
USD RO25BTRLUSDCRT00E3479301
Cod SWIFT BTRLRO22

BANCA TRANSILVANIA, SUCURSALA SATU MARE

Daca sunteti din oraș sau doriti sa utilizati o alta forma de donatie puteti sa ne contactati pentru a va directiona catre persoanele abilitate.

Va multumim

Citeste si

Adrian Martin – Eu caut un om care ma cauta…predica de Revelion 2011 (O Provocare)

Adrian Martin – de la misiunea HeartCry, are o chemare aparte. Ascultati marturia lui aici. CindDumnezeu l-a chemat, tatal lui a facut tot ce a putut ca sa il schimbe (inclusiv incercind sa ii spele creierul la un spital) dar Dumnezeu l-a trecut biruitor si astazi este un vestitor al Cuvintului, dar nu numai in adunarile credinciosilor, ci in mod special, pe strazile si in parcurile orasului Brasov. Impreuna cu alti tineri merge si vesteste Evanghelia oamenilor de strada, betivi, drogati pierduti si neinsemnati. Pe cei ce dovedesc o dorinta de a-si schimba viata si de a primi Evanghelia, ii preda la Biserici unde sint ajutati sa isi revina din problemele lor si sa devina crestini autentici, cu ajutorul lui Dumnezeu. Fratele Adrian lucreaza mina in mina cu Biserici Evanghelice,Penticostale si Baptiste in aceasta lucrare.  Daca doriti sa aflati mai multe despre aceasta lucrare va rog vizitati:

 soupsoapandsalvation.wordpress.com si  http://vimeo.com/user2562362/videos

Din predica de Revelion 31 Decembrie 2011:

Ezechiel 22:30  Caut printre ei un om care să înalţe un zid, şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n’o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!

„Daca aveti credinta intr-un Dumnezeu supranatural, sa aveti (si) o inima pentru a fi (trai) incomozi pentru Hristos. Iar daca vi se pare nebunesc acest mesaj, sunteti pe calea pierzarii!

Azi, 31 Decembrie este cea mai trista zi din an pentru mine. Vedeti oamenii o sarbatoresc altfel. Nu ca si cum s-ar apropia tot mai mult de minia lui Dumnezeu pentru aceasta lume. Ne-am bucurat, si ne bucuram ca Dumnezeu lucreaza in vietile noastre. Dar, ma incearca o durere mare de familia mea si prietenii mei care se apropie in seara asta si mai mult de iad.

Va curge astazi, sampania nelegiuirii, iar lacrimile bisericii s-au uscat . Romanii la noapte vor continua sa fie imbatati de minciunile diavolului dar, Dumnezeu cauta un slujitor adevarat care sa plinga si sa lucreze pentru mintuirea lor cum a fost Ezechiel. Si Dumnezeu da taria, cum a facut-o si cu Ezekiel. Ezekiel este omul caruia i s-a descoperit intr-asa fel Dumnezeu, ca Duhul lui Dumnezeu a trebuit sa il tina in picioare pina in final cind a murit strivit de popor. A platit un pret pentru vestirea cuvintului lui Dumnezeu.

Related posts

Adrian Martin – Romania, Romania – Am o durere necurmată pentru tine

Pavel scrie:

Romani 9:1-3  Spun adevarul lui Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfint, imi este martor, ca simt o mare intristare, si am o durere necurmata in inima. Caci aproape sa doresc sa fiu  eu insusi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti.

Predica „O durere necurmată” conţine referiri la:

1.milioanele de avorturi din România în ultimii 20 de ani
2.atitudinea slugarnică pe care unii lideri religioşi au avut-o faţă de fostul regim comunist.
3. dorinţa actualilor lideri ai mişcării neo-protestante de a ascunde şi proteja prin toate mijloacele pe cei ce au colaborat cu Securitatea.

Adrian Martin – notite din jurnal – predici in parc

Sa continuam sa postim si sa ne rugam pentru fratele Adrian Martin, ca Dumnezeu sa il insoteasca impreuna cu tinerii din grupul lui, care in fiecare Miercuri vestesc Evangheliapr in parcuri intr-un oras din Romania. In aceasta saptamina va vesti Evanghelia pe strazi Luni, Marti si Miercuri in alta zona a tarii.

notitele din saptamina trecuta…

suntem coplesiti ca Mana Domnului ne-a insotit si-n aceasta saptamana. Multumim Domnului pentru credinciosia voastra in sustinerea noastra si fie ca jertfa voastra in rugaciune sa fie de un miros placut inaintea Lui.
Miercuri am stat din nou in „valea plangerii” alaturi de prea-iubitii mei tovarasi de jug: Marius,Natalia,Mihaela,Roxana si Corina.
 Aceasta „vale” din „Livada Postei”- este un loc in care mortii umbla, respira, mananca, beau si totusi raman aceleasi oase moarte, in fata carora am predicat si saptamana trecuta.
Oare cand ii va trezi Domnul? Cand vor invia acesti morti in pacat?
Oare cand vor respira mirosul placut de smirna, aloe si casia, de pe vesmintele Marelui Imparat?
Oare cand vor manca din Painea Vietii, ca sa nu mai flamanzeasca niciodata?
Oare cat timp va mai trece pana cand vor bea din Izvorul Apelor Vii, ca sa nu mai inseteze niciodata?
Sarmanii acestia, le-am spus de atatea ori ca orice genunchi se va pleca inaintea Ta… De ce ar dori un pacatos sa ingenuncheze „plin de groaza” inaintea Ta? Cand ar putea sa ingenuncheze de pe acum in adorare…
Doamne ajuta-ne, ca in ziua aceea glorioasa sa spunem si noi ca Pavel: „Sunt curat de sangele tuturor…”
Cand am inceput sa citesc din Ioan 6 despre Painea Vietii, mi-am adus aminte ca slova omoara. Duhul este Cel ce da viata! De-ar fi cuvintele noastre duh si viata, exact ca ale Mantuitorului nostru. Chiar in acele clipe m-am abandonat in suveranitatea Lui Dumnezeu.
Citeam si predicam, iar oamenii din fata mea deveneau tot mai batjocoritori, ma intrerupeau si-mi puneau tot felul de intrebari, si cu cat le raspundeam mai bine, cu atat ei deveneau mai agitati si rautaciosi.
Fiecare cuvant pe care-l spuneam le oparea mandria, la fiecare chemare la pocainta, la abandonare in bratele Lui, se impietreau si mai tare. Ajunsesem la un moment dat sleit de putere, fiecare fraza despre dragostea lui Hristos pe care o rosteam, imi provoca durere pentru ca le vedeam ochii reci si plini de ura fata de Domnul meu.
Ramasesem fara cuvinte, si tacerea nu a adus cu ea, decat mai multa mahnire si dezamagire. Dupa cateva momente Domnul mi-a trimis ajutor din Sion si m-a inviorat in duhul meu.
Din nou i-am chemat la Hristos, de data aceasta insa personal, pe fiecare pe nume, i-am indemnat sa se lepede de ei insisi si sa-L urmeze. In cele din urma, cel mai impotrivitor dintre ei, pe nume Gica, a inceput sa planga si sa strige:
 „Nu pot, nu pot sa vin la El, e prea tarziu…nu mai e nici o speranta pentru mine!!!”
Atunci L-am predicat pe Hristos nadejdea noastra pana cand m-au parasit puterile, dar el continua sa planga si sa strige: ” Nu pot, nu pot!!!”
Isaia 53 au fost utimele mele cuvinte din partea Domnului pentru ei.
Iar predica am sfarsit-o in genunchi si in lacrimi  impreuna cu toti fratii mei, cerand indurare Tatalui pentru ei…
Marius a predicat dupa mine despre dragostea Tatalui si mizeria fiului risipitor. Am ramas din nou uimit de inima de Tata a lui Dumnezeu care e gata sa-si primeasca fii risipitori acasa. Din nou insa ne-a indurerat pe toti, cand  l-am vazut  pe O–-, drogandu-se ca si data trecuta . Miercuri insa s-a asezat langa Marius in timp ce predica, si se droga chiar langa el.
O imagine infioratoare care ne va urmari inca multa vreme…
 G–, a inceput cand predica Marius, sa marturiseasca ca el nu este om, pentru ca seara trecuta si-a batut cel mai bun prieten.
Dar nu a vrut sa primeasca consolare din partea Evangheliei… Si in ciuda predicarii clare din acea zi, cei mai multi dintre ei au ramas doar ingandurati, treziti la realitatile vesnice, dar in continuare neconvertiti…
Intoarce-i Tu Doamne si se vor intoarce acasa in bratele Tale, asemenea fiului risipitor.
Tovarasul vostru de jug,
Adi Martin (06/22)

Adrian Martin – Predica din parc si video – Paul Washer – Exista un loc unde Hristos nu este ? Nu pot sa dorm!

Romani 10:14

Şi cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

Matei 9:38

Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.

Isaia 55:11

tot aşa şi Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

Cu permisiunea fratelui Adrian Martin postez aici din jurnalul lui dupa o zi binecuvintata in care Domnul i-a dat oportunitatea sa predice intr-un parc la oameni pe care i-a gasit acolo. Sprijiniti-l pe Adrian in rugaciune si daca nu a-ti citit inca marturia lui si cum L-a ales si L-a chemat Dumnezeu, prin mila si harul sau, va rog sa cititi sau sa vizionati aici Daca voieste cineva sa ma urmeze… Martin Adrian – Predica si Marturie. Iar pentru cei ce v-ati rugat pentru el, sa ne rugam mai departe ca Domnul sa il foloseasca ca instrument in cistigul multor suflete pentru Imparatia Sa. Miine (Miercuri) va predica din nou in parc.

Urmeaza notitele fratelui Adi, doar numele le-am prescurtat la initiale pentru protejarea identitatii persoanelor in cauza. Rugati-va pentru Romanii din Romania care nu il cunosc pe Dumnezeu ca Domn si Mintutor si sa ne rugam ca Domnul secerisului sa ne scoata ca lucratori la secerisul Lui. (Heart Cry Missionary) (I’ll be honest-Romania)

Fratele nostru Adrian Martin scrie:

multumim Domnului pentru ca sunteti alaturi de noi si ne vegheati prin rugaciunile voastre. Va salutam si imbratisam pe toti fratii cu 2 Corinteni 7:4. Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.

La inceput cand am inceput sa le predic despre cele 99 oi si oaia pierduta au fost putin batjocoritori, erau un pic distrasi, chiar se apostrofau unii pe altii, cativa dintre ei ii mustrau pe cei ce faceau galagie si le ziceau ca ei vor sa auda ce am de zis.

Pana la urma s-au mai linistit, cand i-am intrebat cu cine cred ei ca ar vorbi Domnul Isus in anul 2011 in Brasov, daca El ar  fi prezent fizic pe pamant. Le-am spus ca El nu s-ar duce in primul rand la primar, ci ar veni la ei si le-ar aduce un mesaj clar din partea Tatalui.In timp ce le explicam Evanghelia (le raspundeam la intrebari) si ce inseamna sa te afli in prezenta unui Dumnezeu sfant, drept dar si plin de dragoste, mi-au cazut ochii pe una dintre fetele din grup( pe nume S.) in momentul in care a scos din buzunar o punga si efectiv in timp ce vorbeam a inceput sa se drogheze.

Pe moment am ramas socat, si priveam  cum toata durerea din ochii ei se stinge partial, atunci cand drogul ajunge in trupul ei… mi-a frant inima in bucati,daca aveam nevoie de o noua ilustratie a depravarii totale o aveam chiar in fata mea, m-am vazut pe mine in ochii ei pierduti si goi, cum acum cativa ani Diavolul imi dadea o noua „doza” din curvie, minciuna si mandrie.

Am ramas indurerat si fara glas pret de cateva secunde, eram neputincios, m-am oprit din predicat si am inceput sa ma rog cu voce tare varsandu-mi inima inaintea Domnului pentru ei, Marius si Nati s-au unit in duh impreuna cu mine.

Lacrimile curgeau in voie dar nu au reusit sa-mi aline durerea, din contra nu au facut decat s-o amplifice, simteam ca indiferent ce le voi mai spune ar fi in zadar, si ca doar EL poate sa le dea viata si viata din belsug. In acel moment am constientizat ca Domnul a pus povara pe noi,  pentru aceste sarmane suflete. Si eu si ceilalti frati care ne rugam stiam in acele clipe ca niciodata nu vom mai privi oamenii strazii cu aceiasi ochi…

Lacrimile lui Hristos ne-au curatat ochii tulburati de indiferenta, a fost o lectie pe care n-o voi uita niciodata!!!

 Dupa rugaciune unul dintre baieti(tot M. il cheama) s-a apropiat de mine si m-a intrebat de ce plangem pentru ei, si parca toata emotia care o avea pe chip striga:
„Nimeni din orasul asta nu plinge pentru noi , voi cine sunteti!?!” Dragul de el, are doar o singura clasa(cum mi-a marturisit mai tarziu) si nu stie sa citeasca, n-a citit nici macar cel mai scurt verset din Biblie: „Isus plangea” si cum a mai plans si-n dupa-amiaza aceea Hristos pentru ei prin copiii Sai.

La scurt timp sora noastra scumpa care ne-a insotit a inceput sa povesteasca celor trei fete despre harul din viata ei, cum de la casa de copii a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul.

Una din fete ( A. are 17 ani  si este mama a doi copii) nu se putea opri din plans si a inceput sa se deschida si sa-i marturiseasca Nataliei ca ei au venit azi la intalnirea cu noi, doar ca sa ne batjocoreasca si sa ne deranjeze, apoi sora noastra i-a vorbit despre pocainta si credinta in Hristos.

Aceasta a spus ca vrea sa se pocaiasca dar nu stie cum, si a inceput sa marturiseasca toata viata ei destrabalata. Natalia a fost coplesita si a inceput sa se roage pentru ea si pentru celelalte fete.

In timp ce se ruga Natalia cu fetele, M .(baiatul care m-a intrebat de ce plangem) s-a apropiat usor de ele si a vazut ca sora noastra scumpa plange in timp ce se roaga. A ramas strapuns, nu mai stia ce sa creada… si in final ne-a spus ca vrea sa vina si el la Biserica impreuna cu ceilalti.

Cu dragoste am incercat sa-i temperam entuziasmul, chiar daca a parut foarte interesat (chiar cerandu-ne numarul de telefon), pentru a putea vedea si observa pe viitor daca intr-adevar a fost atins de Domnul sau  de emotii.

Continuati va rog sa-i sustineti pe acesti oameni in rugaciune, si rugati-va ca miercurea viitoare Domnul sa ne deschida usi sa predicam tot mai clar Evanghelia harului Sau…

           Tovarasul vostru de jug,
Adi Martin

sursa de video parerea ta conteaza 1 (Youtube)

Related Articles

Strâng Cuvântul Tău în Inima Mea, Martin Adrian

De ce nu citim Cuvintul lui Dumnezeu?

Daca nu a-ti avut ocazia sa ascultati prima predica a fratelui Martin Adrian, o redau mai jos, dar mai intii cititi marturia lui aici:

Daca voieste cineva sa ma urmeze

Fratele Martin incepe cu citirea textului:

Marcu 8:34-38

34Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuş, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

35Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mîntui.

36Şi ce foloseşte unui om să cîştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?

37Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

38Pentrucă de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, cînd va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.`

As vrea sa va spun o poveste adevarata; m-a marcat foarte mult., vorbeste despre un baietel care intra intr-un tribunal. Avea 14 ani si se apropie de bara judecatorului; era de fapt judecatoare si judecatoarea se apleaca frumos in atmosfera aceia glaciala si il intreaba: „Dragul meu, cu cine vrei sa ramii? Cu mama sau cu tata? Cu cine vrei sa ramii cu mama sau cu tata?”  Era vorba de partaj; unde trebuia sa ajunga acest copilas si mintea acestui copilas de 14 ani era ca si cum i-ar fi zis: „Ce vrei sa-ti taiem? Mina dreapta sau piciorul drept?” si spune in soapta: „Cu tata. Cu tata.”

Mai departe zdrobit, acest baiat creste si toata goliciunea lui, tot ce avea el in inima lui incearca sa-si gaseasca placerea, bucuria in altceva. Incepe un sport, si se gindea el ca daca o sa fie mare, daca o sa fie pe culmile inalte,va fi fericit, va avea bucurie. Si-ajunge si-n locul national si golul din inima lui tot mai mare era. Ajunge ca incearca sa isi gaseasca placerea si in alte relatii cu alte fete si incearca o fata si relatia cu acea fata nu il implineste si mai tare, mai tare golul din inima lui se mareste, si cuprins, cuprins de-acest dor de a-si implini dorinta inimii lui este impins de o ura extraordinara fata de parintii lui pentru ca nu i-au oferit ceia ce el considera ca merita -familie si o viata fericita.

Creste, se adinceste tot ai tare in pacat si la un moment dat in timpul colegiului se intimpla ceva uimitor. Se intilneste cu Domnul Isus Hristos. Se intilneste cu un baiat care-l marturiseste pe Domnul Isus Hristos si dintr-o data incepe sa il vada pe Dumnezeu, ca este iubit de Dumnezeu si ca golul din inima lui nu poate sa fie umplut nici cu medalii, nici cu relatii sexuale nepotrivite nici cu pacat, nici cu alcool si vede ca doar Domnul Isus Hristos poate sa implineasca acest lucru si se intoarce la Hristos.

Bneinteles ca tatal lui se impotriveste puternic. Se recasatoreste si impreuna cu mama lui vitrega incepe sa ii faca probleme. Colegii lui de la clubul sportiv incep sa-i faca si lui probleme. Incep sa-l injure. Incep sa-l scuipe, incep sa-l bata, sa-l batjocoreasca pentru ca il marturiseste pe Domnul Hristos.

Si la un moment dat, ce se gindesc ei? Ce-ar fi familia, ce-ar fi daca ne vom angaja un psiholog si-l vom trimite la acest psiholog sa vada ce s-a intimplat cu el ca a innebunit? Nimeni nu se mai poate intelege cu el. Nu mai frecventeaza barurile, s-a certat cu toate prietenele lui, parca se cearta cu toata lumea, trebuie sa vedem ce-i cu el. Si angajeaza un psiholog si discuta cu acest baiat si vin si spun: „Sa sti ca ai probleme mari.” Baiatul: „Bineinteles,n-am nici o problema. Pina acum am avut probleme. Acuma sint fericit, mintuit de Domnul nostru Isus Hristos.”

„Dar totusi noi credem ca ai probleme si uite iti dau un sfat: Eu sint psiholog si de-atita timp lucrez cu oamenii si eu te cred pe cuvint,” ii spune acestui baiat. „Eu te cred pe cuvint ca nu ai nimic, nu s-a intimplat nimic cu tine, dar, hai sa demonstrez. De ce nu vrei sa te duci, iti facem un control, te internezi 3 zile, luam analizele si vedem intr-adevar daca s-a intimplat ceva cu tine sau nu.

Tinarul nostru accepta, intra in acel spital. Isi face analizele si dupa trei zile,  frumos vine cu bagajele: „Pot sa plec, nu?” Mi-ati luat suficient singe, am dat suficiente teste de inteligenta. Cred ca n-am nimica; m-am intilnit cu Hristos.” In timp ce vroia sa plece, doi „bodyguards” la lift, il asteptau. L-au dat jos, l-au pus la pamint, l-au tirit pina-n camera lui, si au inceput sa-l lege de pat. Asistentele vuiau  in jurul lui, care cum sa-i faca calmantul, sa-i dea drogurile ca sa-l sedeze.

Si ultima imagine pe care tinarul nostru o vede este cu tatal lui care plinge in pragul usii si nu poate sa-i spuna decit atit: „Tata…tata…de ce m-ai parasit? Eu te iubesc atit de mult!..nu ma lasa aici,” si adoarme. Se trezeste, se vede imobilizat, camasa de forta, legat de miini si de picioare, reuseste cumva cu picioarele sa ajunga la un cutit. Il taie frumos, taie tot ce avea, ce era strins acolo, se duce la asistenta sefa, cutitul intr-o mina, camasa de forta. Le lasa frumos pe masa si spune: „Voi lua toate medicamentele pe care mi le prescrieti dar nu ma mai legati, ca nu sint nebun.”

Trec patru zile, patru zile-n care doua zile de medicamente sint din ce in ce mai ridicate. Incep sa-i spele creierul. Tinarul nostru cere sa-si vada prietenii.  I se accepta aceasta dorinta, iese din spital doar pentru citeva ore si prietenii lui il vad ca o leguma – sedat, plin de droguri, cu creierul plin de-acele medicamente si prietenii lui se sperie.

Tinarul nostru se intoarce, din nou i se spala creierul, ii spun ca: „Nu-i nici o problema. Te-am iertat.” Familia-i spune asa:”Stim ca te-au atras intr-o secta religioasa, si stim ca iti vei reveni.” Tinarul nostru, bineinteles, buimacit, nu realizeaza ce se intimpla cu el inca si spune:”Da, asa este, dumneavoastra ma iubiti, voi ma iubiti, am facut o mare greseala.”

Iese afara din spital, incep sa-i reduca dozele, pentru ca erau niste doze foarte puternice, tinarul nostru incepe, incepe sa-si revina. Mintea lui incepe sa lucreze din nou.

Si parca vocea Duhului Sfint vine si ii spune: „Nu esti nebun. te-ai intors la Mine. Nu esti nebun.” Si tinarul nostru se duce sa vorbeasca cu tatal lui, cu mama lui vitrega si gaseste prospectul medicamentelor si cind se uita mai bine, medicamentele erau prescrise pentru persoanele schizofrenice si epileptice. Si incepe in inima lui un freamat si spune: „Eu nu sint nebun. Eu nu sint schizofrenic. Eu nu sint epileptic. M-am uitat pe toate aceste lucruri pentru care sint prescrise aceste medicamente. Eu nu sint asa. Eu n-am nevoie de aceste medicamente. La care, tatal infuriat se uita la el si spune: „Auzi, daca cumva te mai impotrivesti, voi chema pe cei de la spital sa vine sa te ia.

Tinarul nostru, zdrobit, se duce in camera; 23 de ani si pune-n bagaje, suna fratii, fratii vin dupa el, il iau de acolo. Intre timp, tatal realizeaza greseala pe care a facut-o si fortat de imprejurari, pentru ca politia deja il cauta pe acest tinar sa ii ia carnetul, sa faca o ancheta sociala; il trimite in Italia.

In acest timp tinarul nostru se intareste tot mai mult, creste in intelepciune, in putere si se intoarce acasa dupa trei luni de zile. Tatal nici  odata nu-i spune: „Te rog frumos sa ma ierti,” desi realizeaza ca a gresit.

Tinarul nostru tot mai mult inainteaza, ajunge si predica Evanghelia si astazi se afla in fata dumneavoastra.

Poti sa asculti aceasta marturie, care este inregistrata in primele minute ale predicii de mai jos. Primele 51 de secunde, microfonul se pare ca nu a fost cuplat bine, va rog aseptati pina la primul minut si se va imbunatati sunetul.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari