Cristian Barbosu – Sarbatoarea Floriilor si Plansul Ierusalimului

Această prezentare necesită JavaScript.

Sarbatoarea Floriilor 2012 Biserica Metanoia

Pagina – Predici Cristian Barbosu aici

Pagina – Vasile Oprea cantari

Cantari Vasile Oprea

VIDEO: Gabi Zagrean, Ema si Cristi Repde Evanghelizare Biserica Betleem Beclean 16 Februarie 2014 + linkuri la toate programele Saptamanii de Evanghelizare

Vezi aici –

VIDEO: Cristian Barbosu cu Nicu Wagner si Fratii din Toflea – Evanghelizare Biserica Betleem Beclean 14 Februarie 2014

Vezi si –

Cristian Barbosu – Ceea ce NU este Dragostea – Conferinta Tinerilor Hunedoara

cristian bLa Biserica Sfanta Treime, Deva in Februarie 2010. Intalnirea tinerilor baptisti din comunitatea Hunedoara.

Introducerea: E foarte important sa invatam sa ne inchinam. E o mare diferenta intre a canta si a te inchina. Si eu cred ca daca sunt cantareti buni, aia se gasesc in bisericile noastre. Domul Isus spune ca cauta inchinatori si e o mare diferenta intre a canta si a te inchina. M-am rugat ca Dumnezeu sa transforme cantarea noastra in inchinare.

Va zic eu voua, pentru ca cred ca sunteti o generatie care cred eu ca Dumnezeu va va da spiritul inchinarii, un spirit al inchinarii adevarat, inaintea lui Dumnezeu unde atunci cand canti ridici mainile spre cer si il slavesti. Mana aia trebuie sa asculte mintea, mintea trebuie sa asculte inima si CE CANTI AIA TREBUIE SA TRAIESTI. Fiindca, spune Scriptura in Psalmul 22 ca El locuieste in mijlocul laudelor poporului Sau. Noi nu cantam sa umplem vremea la biserica pana ce vine predicatorul sa predice. Noi cantam, pentru ca (atunci) cand cantarea trece la inchinare prezenta lui Dumnezeu coboara in mijlocul nostru si e o forta care te impinge, care te transforma. De multe ori nu imi vine sa ma ridic sa predic ca inchinarea a fost atat de profunda, atat de faina, atat de inaltatoare. De aceia vreau sa inchei aceasta parte despre cantare si inchinare cu un cuvant de incurajare pentru voi.

Ce NU este dragostea

Ce este dragostea? N-o sa va vorbesc despre ‘ce’ este dragostea pentru ca uneori ca sa intelegi un subiect trebuie sa intelegi mai bine contrastul sau prin contrast. Am sa va vorbesc despre ceea ce nu este dragostea dar e vandut ca produs cu eticheta dragostei. Si anume, am sa va vorbesc despre pofte. Sunt 3 cuvinte care definesc ‘Valentine’s”: dragoste, relatie si sex. Si primele doua detin de ‘sweet'(dulce) – dragoste, relatie. Dar cealalta are de a face cu o parte care e un pic mai ‘sour'(acru). Despre asta vreau sa va vorbesc. Nu fiindca sexul e rau, e de la Dumnezeu. E chiar ‘sweet’. Dar sexul poate deveni foarte daunator cand e lasat de capul lui si de capul nostru.

PAGINA Cristian Barbosu PREDICI

Cristian Bărbosu – VISĂM, NE DORIM, TÂNJIM – Biserica Aletheia Timişoara 2 Februarie 2014

Cristian 1

VISĂM, NE DORIM, TÂNJIM

Fiecare dintre noi avem aspiratii in viata, fiecare visam, ne dorim, tanjim dupa ceva. Ca si pastor am avut si eu vise. Imi doream si simteam in mine dorinta de a rascumpara vieti, evident, nu eu ci Hristos prin mine. Vieti, mai ales deznadajduite, vieti pierdute in pacat, oameni la care cu greu poti ajunge. Sa nu-i spui lui Dumnezeu visele tale, pentru ca te-ai putea s te trezesti ca iti pune realitatea in viata si nu stiu daca esti pregatit sa faci fata visului pe care El il are pentru tine. Asta s-a intamplat si cu mine.

Am inceput sa fiu cautat de oameni, interesant, foarte bizari unii dintre ei, foarte impovarati, deznadajduiti, dar sa vad cu ochii mei cum Dumnezeu incepe sa rascumpere vieti, incepe sa-i schimbe, incepe sa-i elibereze, sa ia poveri. Anul acesta, insa, mi-a facut o surpriza de vise mari. Undeva, acolo in viata mea, visam si imi ziceam, „Doamne, asa ma bucur ca pot sa rascumpar vieti. Dar undeva acolo visam cumva, sa pot rascumpara si locuri si teritorii si institutii famate, oaze in care probabil ca oamenii se ineaca in pacat, merg in jos in pacat. Si anul trecut, cam pe vremea asta, in timp ce cautam o noua locatie pentru biserica noastra, Dumnezeu mi-a indeplinit acel vis si ne-a pus in brate Viva- una dintre cele mai recunoscute discoteci din Arad. Un fost club de noapte, club de strip-tease, mai apoi, bar, in ultimii 3-4 ani un loc pentru jocuri de noroc si Bingo. M-am uitat la oportunitatea respectiva si razand-plangand, undeva acolo i-am zis lui Dumnezeu, „Doamne, Tu chiar vrei ca eu sa predic intr-un club de noapte?” Primul serviciu l-am avut cu tablele de Bingo pe pereti. Salile de copii erau langa bar, langa rulete si langa jocurile mecanice. Nu stiu cum puteti dvs. sa va imaginati, sa fi pentru cateva saptamani intr-o astfel de atmosfera, pentru ca cei care erau acolo nu si-au putut lua catrafusele sa plece. Dar n-a ramas asa. Am inceput sa distrugem idolii de pe pereti, in locul dj-ului sa punem amvonul si am sfintit si am curatit locul in numele lui Isus Hristos. Am razuit fiecare piatra, dedicand-o pentru gloria lui Isus Hristos de acum inainte. (3:4)A fost frumos. de atunci incolo, gloria lui Dumnezeu a coborat si in primele 5-6 saptamani, in fiecare slujba a bisericii noastre am vazut suflete care odata erau dependente de acel loc, oameni care au fost incatusati in acel loc venind catre Dumnezeu si transformand acea oaza a pacatului intr-un loc al binecuvantarii. Un vis devenit realitate.

Stau si ma intreb: Oare care-s visele tale? Oare la ce visezi? Poate la o viata mai buna, poate la un trai mai decent. Suntem la inceput de an si poate te gandesti: Daca in anul asta mi-ar reusi, Dumnezeu sa ma ajute sa-mi fac bani, sa reusesc sa-mi iau apartament, sa-mi iau si eu masina, sa am o slujba mai buna. Tin minte, pe vremea Daciilor, tin minte ca s-a straduit maica mea, o simpla profesoara sa poata sa stranga salar dupa salar sa isi cumpere o masina. Si Dumnezeu i-a dat o Dacie 1300L. „L”ul ala conta foarte mult pentru ea. A strans saraca ani de zile banii aia. Cand colo, un vecin de al nostru a castigat la loz in plic, nu una, dar doua masini si pe deasupra era si baptist. Si m-am intrebat, „Doamne, de ce el si nu eu?” M-a batut gandul atunci, eram pustan, „Ce-ar fi sa joci la loterie?” Visam, ce fain e sa poti sa castigi cu doi lei o masina. Vise, ganduri, dorinte…

Ce credeti voi ca viseaza un rob? Un om nascut in sclavie, nascut in robie, fara bani, fara vise, supravietuind din mila stapanului sau, fara siguranta zilei de maine. Ce credeti voi ca viseaza un rob? Viseaza oare la libertate? Viseaza oare la buna stare? Slujind in casa stapanului sau, oare nu s-o fi visat si el ca odata, macar odata, el si nepotii lui sa aiba o casa, aducand mancarea, desertul, pe masa stapanului? Oare nu o fi tanjit, „Macar o felie din tortul asta sa aiba si pruncii mei pe masa?” Ce credeti ca viseaza un rob?

Imaginati-va ce a insemnat pentru evrei, care au fost sclavi , robi, aproape 400 de ani, momentul acela cand Moise vine si le spune ca Dumnezeu ia vorbit, ca la trimis sa-i elibereze. Ba mai mult, ca-i va scoate din Egipt si-i va duce intr-o tara unde curge lapte si miere.  Si ca tara aia, laptele si mierea aia le-o va da nu numai lor, ci si pruncilor si pruncilor pruncilor lor. Oare ce-o fi fost in mintea lor, in sufletul acelor oameni? Neincredere? Indoiala? Necredinta? Se prea poate. Dar incetul cu incetul incep sa fie spulberate cand planul lui Dumnezeu ia viata, cand evreii vad cu ochii lor cum Dumnezeu ii scoate din robie si incepe sa faca minuni dupa minuni. Nu doar ca-i scoate din Egipt, dar ii scapa si de Faraon si de stapanii de sclavi. Cand ajung in fata marii rosii, Moise ridica toiagul si marea se imparte in doua. Cand ajung in pustie si n-au nici o resursa disponibila, stanca da apa, mana cade din cer. Hraneste zilnic milioane de oameni si un stalp de foc le sta inainte, sa-i duca spre Canaan, spre tara visurilor lor.

Iti poti imagina cum ar fi fost sa fi trait in generatia aia, in care isi vedeau implinirea visului cu ochii lor? Sa fi tu martorul schimbarilor, a minunilor, a pasilor care te apropie zi cu zi de aceea ce ti-ai dorit o viata intreaga? Nu doar tu, ci si maica-ta si bunica ta. Iti poti imagina? Te intreb, daca ai avut sau ai ocazia, harul, minunea sa-ti vezi visul implinit sub ochii tai, oare ce te-ar mai opri in loc? Daca cineva ti-ar garanta usi deschise, semafoare verzi, harta Canaanului inaintea ta, ar mai fi oare ceva ce te-ar retine, ce te-ar determina sa te opresti din implinirea visului tau? La asta vreau sa meditam astazi aici. Fiindca la acest aspect au trebuit sa mediteze din greu evreii, generatia din Exod. Dupa iesirea lor din Egipt, dupa 31 de capitole, Dumnezeu ii poarta ca pe aripi de vultur. Si mai apoi vine capitolul 32, capitolul negru al Exodului, cel mai deprimant, cel mai urat capitol din Exod. Sa va aduc aminte.

Poporul isbavit de pacat ajunge la Sinai si Dumnezeu ii vorbeste si-l cheama pe Moise. De ce? Sa-i dea legi. Sa le promita un Cort al Intalnirii. In alte cuvinte, vrea sa se apropie de ei, cum nu sa apropiat fata de nici un alt popor in istoria omenirii. Vrea sa locuiasca intre ei. Si in timp ce Dumnezeu ii spune lui Moise pe munte intentiile Lui, in vale poporul  isi bate joc de Dumnezeu si-L scuipa in fata. Ce fac? Mai tine-ti minte? Fac un idol, un vitel de aur. Se inchina lui si prin ritualuri si orgii sexuale sarbatoresc nebunia si blasfemia  in public. Pacatuiesc grav si Domnul ii vede. Si ranit profund si jignit la culme si vrea sa-i mistuie, vrea sa-i nimiceasca, sa-i rada dupa suprafata pamantului. Si avea toate drepturile sa o faca. Si Moise, liderul lor intervine si in 32:32 face ceea ce doar Hristos a facut in istoria mantuirii- se arunca in fata glontului si se ofera ca substitut pentru pedeapsa poporului, si spune, „Iarta-le pacatul. Daca nu, macar sterge-ma din cartea Ta pe care ai scris-o.” Era vorba de cartea vietii, in care numele tuturor celor mantuiti sunt scrise. Cand cineva e scris din cartea vietii, destinul acelui om este sters. E pierdut pe veci. Si Moise se arunca in bataia pustii si spune, „Nu trage Doamne. Daca vrei sa tragi, trage in mine, dar lasa-i pe ei in viata.” Si Domnul e interesant, spune, „S-a lasat de raul pe care spusese ca vrea sa-l faca poporului Sau.” Si aici ajungem in Exod 33.

Moise se pogoara de pe munte. Vede cu ochii lui idolatria. Sparge tablele legii, condamna poporul. Pedepseste cu moartea vreo 3,000 dintre ei. Dar nu mai stie la ce sa spere, decat la faptul ca Domnul isi va tine cuvantul si nu-i va nimici. Desi e greu de crezut, dupa ce au facut in acele zile, totusi, Dumnezeu se tine de cuvant. Si aici ajungem la [Exod] 33:1.

Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te, şi porneşte de aici cu poporul, pe care l-ai scos din ţara Egiptului; suie-te în ţara, pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: ,Seminţei tale o voi da!`

Observati cum Domnul se tine de cuvant si fata de Moise, fiindca nu-i nimiceste si fata de Avram, Isac si Iacov, carora le-a promis ca le va duce semintia la Canaan. Chiar daca-i ranit si jignit, se tine de cuvant.

2 Voi trimite înaintea ta un înger, şi voi izgoni pe Cananiţi, Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi, Heviţi şi Iebusiţi.

Era clar ca singuri nu vor putea razbi nici prin desert, dar nici sa cucereasca tara fiindca popoarele listate aici erau razboinci. Ei erau niste robi, niste sclavi. Nimeni nu vrea sa-si inarmeze sclavii, sa-i invete arta razboiului. Erau agricultori, erau constructori, mestesugari. De aceea, Dumnezeu le promite un inger care-i va izgoni. „Ai curaj, porneste din loc, cauta tara visurilor tale!” Si ar fi fost extraordinar, daca versetul s-ar fi oprit aici. Dar el continua si continua cu o conjunctie, care de obicei cand apare in Scriptura, ori tresalta in sus de bucurie, ori da cu tine in tarana pamantului. De data asta e un dar al durerii, probabil una dintre cele mai dureroase daruri din Scriptura.

3 Suie-te în ţara aceasta unde curge lapte şi miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci eşti un popor încăpăţînat.„

Poti sa mergi, te-am iertat. Te si binecuvantez. Iti asigur protectia, calauzirea, izbavirea, in alte cuvinte, voi face tot ce trebuie facut sa-ti fie garantata implinirea planurilor si visurilor tale, dar eu nu voi veni. Vei avea tot ce ti-ai dorit, dar…. fara Mine.

Si aici e problema. Moise e pus intr-o dilema extrem de mare. Pe deoparte bucuros, ca Dumnezeu nu isi nimiceste poporul, ba mai mult, ca nu renunta la planul initial. Pe de alta parte, insa, lovit de hotararea lui Dumnezeu, „Voi suiti-va, Eu nu ma sui. Voi mergeti, Eu nu nu merg.” Si-i socat. E pus intr-o situatie dificila, o situatie de a alege, exact asa cum si eu si cu tine. Cel putin odata in viata a trebuit sa alegem intre a merge inainte, a ne implini visul, dar fara Dumnezeu. Sau, a renunta la implinirea visului, a ne opri din drum, de dragul lui Dumnezeu. Cati n-am trecut pe aici. E extrem de greu. De aceea te intreb:

Barbosu 2

Se poate sa-ti implinesti visul si fara Dumnezeu? 

Se poate dragii mei. Sunt destui oameni care aleg sa-l implineasca asa. Cati barbati astazi, stiu ca n-au cum sa ajunga sus, sa-si vada visul implinit, daca nu renunta la Dumnezeu si la principiile lui. Si intr-un fel sau altul, fac un pact cu diavolul. „N-am cum sa-mi dezvolt visul meu din lumea de afaceri, daca raman cinstit, daca nu las deoparte macar pentru cineva, catva principiile lui Dumnezeu. Cum vrei sa castig licitatiile, cand majoritatea depind de jocuri politice si invarteli de bani?” Si unii ajung mari directori de firme, punandu-L pe Dumnezeu deoparte, pentru o vreme, spun ei. Cate femei nu vin si spun, „N-am cum sa ma realizez, sa-mi termin faculta, sa prind functia aia, sa tin slujba aia, sa ma distrez si eu cat pot, dar vezi, cum sa o fac, cand am aflat tocmai ca sunt insarcinata? Si gasesc alternative, ce mare lucru sa fac un avort? Nu-i greu, nu-i scump, toata lumea-l face. Si-L pun deoparte pe Dumnezeu pana ce ma ased si eu in viata.”

Cati tineri nu spun, „Cum o sa ajung eu cool si sa primesc admiratia celor din jur, daca eu la 15-20 de ani nu fac ce fac ei, nu vorbesc cum vorbesc ei, nu ma imbrac cum se imbraca ei. Si ca sa-si vada visul implinit, cati nu aleg viciul, sexul stailul, ca sa ajunga cool, dar fara Dumnezeu? Pleaca singuri spre Canaan si-L lasa pe Dumnezeu in deserturile vietii. Si au de unde invata. Exemplele abunda, din pacate. Probabil ca cele mai cunoscute alegeri ne provin din randul unor vedete de azi, care-s crescuti in biserici, avand credinta si dedicare pentru Dumnezeu, la un moment dat, cand au ajuns sa fie promovati in media seculara, sa-si vada visul implinit, sa creasca in popularitate si in vanzari, au inceput sa-L lepede pe Dumnezeu, sa-L puna deoparte, ca pe un rucsac prea greu, prea incomod in urcusul lor spre culmea succesului. Si unii ajung sus, in Canaanul viselor lor, dar fara Dumnezeu. Va dau cateva exemple, le cunoasteti. Desigur ca da.

Jessica Simpson, Alice Cooper, Jeniffer Knapp, Katy Perry, ati vazut ce a facut la Grammy’s acum o saptamana. Toti astia sunt crescuti in case de pastori, de preoti, toti cantau in bisericile lor. Oameni care au ajuns cu nume, staruri. Oameni care ani si ani de zile au mers mana in mana cu Dumnezeu. Toti insa, cand au dat de succes si au fost pe punctul de a exploda in cariera lor, au trebuit sa aleaga sa-si indeplineasca visul fara Dumnezeu sau sa mearga inainte cu riscul de a-si pierde visul, dar sa ramana cu Dumnezeu. Si-au ales visul, dar fara de Dumnezeu.

Intrebarea: Poti avea succes si fara Dumnezeu? Desigur ca poti. Poti sa-ti implinesti visul si fara El? Fara indoiala. Poti ajunge in locul unde curge lapte si miere, unde ai ce vrei, cat vrei, cum vrei, cand vrei, fara ca Dumnezeu sa fie prezent? Desigur. Si intrebarea se ridica atunci: De ce mai am nevoie de Dumnezeu, daca oricum si singur imi pot implini visul si planurile mele? Fiindca am vecini, am cunostinte, oameni supercorupti pe carei vad ca reusesc in viata si n-au nimic de a face cu Dumnezeu. Asculta-ma: Oamenii isi pot implini planurile. Ba chiar si tu iti poti implini planurile si visurile tale, fara Dumnezeu. Tu iti poti implini visul, dar niciodata n-o sa poti sa-ti implinesti sufletul fara Dumnezeu.  O sa-ti umpli buzunarele, dar o sa-ti golesti inima. O, poti sa ajungi star pe scena lumii, dar cersetor in interiorul fiintei tale.

Implinirea inimii nu o duce Canaanul,
laptele si mierea… ci Dumnezeu

Poti absorbi tot ce lumea asta iti poate oferi, dar vei constata ca vei ramane mai insetat, mai flamand, mai gol, mai chinuit. De ce? Fiindca implinirea inimii nu aduce Canaanul, nici laptele si mierea, nici succesul, nici eliberarea de robie. Implinirea inimii tale o aduce Dumnezeu, singurul care poate sa-ti umple golul, sa-ti linisteasca constiinta si sa-ti aduca pace fiintei tale. Nu ma crezi? Uita-te la oamenii astia. Uita-te la sutele, la mii de bogati ai lumii si priveste-le sfarsitul. Multi au pierit in spitale de psihiatrie supra dozati, multi si-au luat viata. De ce? Fiindca exact visul lor i-a omorat. Banii si succesul fara Dumnezeu- uita-te la marile vedete ale lumii.

Elvis- regele rock and roll, un om care nu poti spune ca a avut cunostinta de Dumnezeu, ca s-a nascut intre penticostali. Hai sa fim seriosi. Decedat la 42 de ani din cauza drogurilor. Michael Jackson, regele muzicii pop, la 50 de ani, droguri. Whitney Huston, intrata in cartea recordurilor ca fiind cea mai premiata artista feminina din toate timpurile, cu alte cuvinte, tot ce a fost de castigat pe planul ei a castigat- gasita moarta din cauza drogurilor. La fel cum au sfarsit Marilyn Monroe, Amy Winehouse, Jimmy Hendrix, Jimmy Morrison, Kurt Cobain, ultimii 3 de cedati la 27 de ani, din cauza supradozajului de droguri. Si ne punem intrebarea: De ce droguri? Si-au planuit ei cumva sa moara de tineri? Oare nu le-a placut viata? Oare n-au avut succes? Oare n-au avut destui bani? Oare n-au avut…. Ba da, au avut… si lista continua.

Au ajuns acolo unde curge lapte si miere. Si-au implinit visul si au avut tot ce au vrut, cand au vrut, cum au vrut. Dar au avut o problema. De ce apeleaza oamenii la droguri? Fiindca deja au ajuns in Canaanul lor visat. CEVA le-a lipsit. Si drogurile, ce-ti fac drogurile? Iti iau mintea si te duc in lumi imaginabile, in stari euforice, singurele escapisme surogate, care-ti ofera senzatii de moment intr-o lume a deznadejdii. Fiindca, dragul meu, nimic si nimeni nu te implineste, nici macar Canaanul, cand Dumnezeu nu e in el. Si asta a simtit fiecare, ca poti sa ajungi sa-ti implinesti visul, sa ajungi in tara unde curge lapte si miere si tot gol sa ramai, tot neimplinit si nelinistit. de ce? Fiindca, nici macar Canaanul nu te implineste, daca Dumnezeu nu-i in el.

Te intreb in aceasta dimineata: Dumnezeu e parte din visul tau? esti la inceput de an. Cand te gandesti, cand planuiesti, cand muncesti sa-ti realizezi visul, e Dumnezeu parte din gandul, din munca, din planul tau? Este El o prioritate a vietii tale? Spun asta in urma atator oameni pe care-i stiu pe care au plecat, cel putin din zona noastra. Ca exemplu, au plecat sa munceasca in strainatate. Visul sa faca bani. Nu-i rau sa faci bani. Dar uita sa-l includa pe Dumnezeu. Si isi gasesc slujbe, nu conteaza ca muncesc si Duminica. Nu-i intereseaza daca au biserica sau nu pe unde ajung. Ii intereseaza sa prinda un loc de munca si prin munca Satana ii robeste si ii distruge. Au avut cat au avut si inca cat. Dar fara Dumnezeu, bagi intr-un sac fara fund. Bei si tot sete ti-e. Manaci si ramai tot flamand. De aceea te intreb: Ai visuri? Si eu am visuri. Dar e Dumnezeu parte din visul tau? Sau visul tau face parte din visul Lui? Esti sigur ca voia ta, ceea ce tu iti doresti e in concordanta cu voia Lui? Sau tu ai un plan si Dumnezeu are altul. Sau mai rau: Tu ai un plan, dar habar n-ai, nu te intereseaza ce considera Dumnezeu viz-a-vis de planul tau.

Ai mare grija. S-ar putea ca Dumnezeu sa-ti ingaduie sa-ti implinesti visul, sa castigi Canaanul, dar sa te trezesti ca esti mai rau ca inainte. Ca ai castigat totul, dar nu simti nimic. Ca desi lumea asta te vede bogat si de admirat, tu esti gol, sarac si vaisamar de tine. Si asta nu o stie nimeni, decat tu, poate nevasta-ta, sau uneori nici macar ei nu-i spui, si Dumnezeu. Nu-ti cauta sa-ti implinesti visul fara El. Reseteaza-ti gandirea, reseteaza-ti perspectiva. Cum? Trei lectii de resetare, care as vrea sa le invatam din lectia lui Moise. Poate pentru unii dintre noi, inainte de a da cu capul, poate pentru unii dintre noi dupa ce am dat cu capul, Dumnezeu poate sa te restaureze, sa te readuca pe calea Lui. Trei lucruri care trebuie sa le eviti in viata chiar daca ofertele lumii par irezistibile. Primul dintre ele: Nu te increde in tine…. (Din primele 25:30 minute, mai sunt 35 de minute din mesjaj)

VIDEO by Alin Z.

Cristian Bărbosu – Care este credinţa acceptată de Dumnezeu?

Vezi PAGINA Cristian Barbosu PREDICI

Photo credit christianselfstudy.com

  • Dumnezeu isi seamana samanta in multe feluri. Si e important de realizat lucrul acesta, fiindca Dumnezeu, observati in text, nu creeaza direct plante mature; nu creeaza pomi, spre exemplu; desi putea sa o faca, ca e Dumnezeu. Dumnezeu incepe cu o samanta.
  • Credinta noastra tine de inima noastra. Aici se naste, aici moare. De aceea, diavolul intotdeauna va ataca inima noastra, fiindca aici e batalia. Si observati si in text- vine diavolul, ia cuvantul din inima lor ca, nu cumva omul sa creada si sa fie mantuit.  Inima are rol crucial in mantuire.
  • Credinta crestina mantuitoare poate incepe printr-o experienta, dar nu se poate baza doar pe acea experienta. Credinta mantuitoare nu-i doar un eveniment; este un proces. Nu-i doar o senzatie de moment, ci o traire continua. Nu-i doar o experienta, ci un stil de viata. Si spun lucrul acesta, pentru ca daca te gandesti bine, nu-i greu sa vii la Isus.
  • Credinta superficiala. Azi e la moda sa crezi. Traim in postmodernism unde relativismul, pluralismul a sters monotonia a modernismului care vedea lumea in alb si negru. Pe vremea noastra, a lui Ceausescu, era teism si ateism. Exista si nu exista Dumnezeu. Alb si negru. Astazi e o varietate de culoare. Azi nu mai e o problema sa crezi, ba-i anormal sa spui ca nu crezi ca exista ceva, cineva dincolo- pe care unii il numesc ‘supranatural’, altii il numesc ‘paranormal’, Oamenii cred, oamenii vin la biserica. Daca e sa-i intrebi in ce cred, cum isi definesc credinta, aici e un pic mai greu, fiindca nu-i nimic concret. Mai degraba e ceva confuz. De aceea, in special intre tineri (si noi lucram cu multi tineri) deismul este la moda. Stiti ce spune deismul? Deismul nu-ti cere sa definesti credinta, ci doar sa crezi. Credinta teista este cea care-ti da o definite concreta. Este clara, nu-i superficiala. Nu-i dusa de vant incoace si incolo. Nu-i fara radacina; e credinta Scripturii in care Dumnezeu e definit. Asta-i o credinta superficiala. „Cred.” In ce crezi? „Cred in ceva.”

Vezi PAGINA Cristian Barbosu aici

Transcrierea apartine blogului nostru Agnus Dei

Care este credinţa acceptată de Dumnezeu?

barbosu 1In dimineata aceasta vreau sa va vorbesc despre credinta si una dintre intrebarile care vreau sa o pun, probabil singura intrebare, este: Care este credinta acceptata de Dumnezeu? De ce pun aceasta intrebare? Fiindca, traim intr-o lume in care sunt foarte multe feluri de credinta. Traim in biserici in care oamenii au credinta. In dimineata aceasta, daca ai venit aici, ai venit macar cu un gram de credinta, altfel n-ar fi avut nici un rost sa fii aici, daca n-ai o oarecare credinta in Dumnezeu. Dar vedeti, Scriptura ne vorbeste despre mai multe feluri de credinta. Scriptura ne vorbeste despre asteptari care noi oamenii le avem cu privire la credinta. Dar, e interesant, ca ne vorbeste si de niste asteptari pe care Dumnezeu le are cu privire la credinta noastra. Credinta noastra nu o defineste o biserica. Credinta noastra nu o defineste omul, nici macar noi insine. Credinta noastra o defineste Dumnezeu. De aceea, as vrea sa observam din Scripturi, care este credinta aceea placuta lui Dumnezeu. Care este credinta pe care Dumnezeu o cauta? De aceea, deschideti cu mine in Evanghelia lui Luca la capitolul 8 si hai sa raspundem la intrebarea: Cum pot stii eu, daca am o credinta, nu orice fel de credinta, ci o credinta mantuitoare? Si in Evanghelia lui Luca 8:5

5 ,,Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat -o păsările cerului.
6 O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s’a uscat, pentrucă n’avea umezeală.
7 O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat -o.
8 O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.

..si ne oprim aici. Pana la aceasta ultima fraza totul e cam simplu si nu putem spune (ca e) greu de inteles. Problema este insa in ce se intampla de aici incolo, fiindca in urmatorul verset spune asa: ‘` După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: ,,Cine are urechi de auzit, să audă.„ 11 Iată ce înţeles are pilda aceasta: ,,Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.

Si as vrea sa mergem de aici, incolo, intr-un ritm mai lent, tocmai ca sa putem sa intelegem semnificatia, intelesul acestei pilde. Samanta este cuvantul lui Dumnezeu. Samanta este mesajul Scripturii. Indiferent ca-i citit, indiferent ca-i predicat, indiferent ca-i ascultat; e cuvantul lui Dumnezeu. ‘Cuvantul lui Dumnezeu’, care e semanat, observati, de un semanator. Si evident ca deductia e destul de simpla vizavi de cine este semanatorul. Cine este semanatorul? Evident este Dumnezeu, care seamana samanta printre oameni. Fie, cum auzi intr-o predica, precum cea de astazi, fie ca o asculti pe radio sau o emisiune pe internet, fie, probabil, dintr-un dialog pe care-l ai cu vreun prieten sau vecin de-al tau, care-ti vorbeste despre Isus, care-ti vorbeste despre Dumnezeu.

Dumnezeu isi seamana samanta in multe feluri. Si e important de realizat lucrul acesta, fiindca Dumnezeu, observati in text, nu creeaza direct plante mature; nu creeaza pomi, spre exemplu; desi putea sa o faca, ca e Dumnezeu. Dumnezeu incepe cu o samanta care va trebui sa creasca. Si de cresterea acestei samante depinde mantuirea noastra. Cresterea ei are de a face  pe deoparte cu Dumnezeu, dar foarte interesant, ca in textul acesta, ni se explica ca are de-a face si cu noi, cei care o primim. Cum? Hai sa ne uita in urmatorul verset:

12 Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.

Dumnezeu seamana samanta si iata cum, anumiti oameni interactioneaza cu samanta. Si aceasta prima categorie am definit-o a fii oameni care aud cuvantul, dar nu raspund. De ce? Hai sa ne uitam in text. Observati unde cade samanta aceasta- langa drum. Ce fel de drum? E vorba de un drum de tara. De unde stim? Observati in text ca e langa un camp de semanat. Si vreau sa va intreb, cum este solul, cum este pamantul unui drum de tara, unui drum langa un ogor? E un pamant tare. E un pamant batatorit, fiindca pe acea carare oamenii umbla in fiecare zi, oamenii vin si se duc, calcand pe acel pamant il batatoresc. Si intrebarea e: Poate cineva semana intr-un pamant batatorit? De aceea si noi, cei care avem gradini, spre exemplu, inainte de a semana samanta, ce facem? Luam o sapa, nu-i asa? Sapam, pregatim terenul; cei care au ogoare le ara. Fiindca (altfel) nu poti, samanta n-are cum sa germineze, sa incolteasca intr-un pamant batatorit. Ba mai mult, daca este aruncata din cauza pamantului batatorit, sta la suprafata. Si observati in text ca vin pasarile, vine vantul si-o ia. Si exact asta se intampla in text.

Cei inchipuiti in ‘samanta cazuta in drum’, sunt cei ce aud. Apoi, vine diavolul si  si ia cuvantul din inima lor. Si e important sa incercuim cuvantul ‘inima’. Pamantul peste care cade samanta este inima omului. Dumnezeu, intotdeauna, isi focalizeaza preocuparile Lui inspre inima omului. Dumnezeu, s-o semene samanta mantuirii, trebuie s-o semene in inima omului. Inima e cheia. Romani 10:9. Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L -a înviat din morţi, vei fi mîntuit. Credinta noastra tine de inima noastra. Aici se naste, aici moare. De aceea, diavolul intotdeauna va ataca inima noastra, fiindca aici e batalia. Si observati si in text- vine diavolul, ia cuvantul din inima lor ca, nu cumva omul sa creada si sa fie mantuit. Inima are rol crucial in mantuire.

Asa cum Hristos, pe partea lui Dumnezeu a adus implinirea mantuirii, la fel si noi, pe partea noastra, datorita inimii noastre, putem lua acea mantuire si ne-o putem insusi noua personal. Precum e inima noastra, asa va fi si credinta noastra si asa, inevitabil, va fi si mantuirea noastra. De aceea, Isus, in aceasta parabola, observati, ca se focalizeaza pe 4 feluri de pamant, care descriu 4 feluri de inimi in relatia lor cu Dumnezeu. In alte cuvinte: 4 feluri de credinta. As vrea sa ne uitam in acest text si uitandu-ne la fiecare fel de pamant, la fiecare fel de inima, la fiecare fel de credinta, sa ne punem intrebarea: Oare, ce fel de inima am eu? Oare, cam pe unde sunt eu cand e vorba de credinta mea in Dumnezeu, fiindca nimeni nu neaga, nimeni nu-ti combate credinta . S-ar putea sa ai credinta; intrebarea e: Ce fel de credinta ai? (Photo below lifeloveandgod.com)

1. Primul soi – Cei ce aud cuvantul si nu raspund.

Acest prim exemplu ne ajuta sa intelegem de ce unii dintre cunoscutii nostri, care au auzit mereu si mereu cuvantul au ramas neclintiti? Indiferenti fata de Hristos, indiferenti fata de credinta, fata de mantuirea lor, de ce? Fiindca a fost semanat cuvantul intr-o inima batatorita. Pamantul e batatorit; e o inima impietrita. Sunt oameni care aud cuvantul, dar nu raspund. Din ce cauza? Din cauza necredintei lor. O inima impietrita, intotdeauna va genera necredinta. Poate esti si tu in dimineata asta prezent aici, dar esti oarecum impietrit. Nu stiu care-i motivul. Dar sincer, poate ca n-ai nici un chef, nici sa te inchini, nici macar sa asculti cuvantul. Poate  ca ‘n-ai nevoie de asa ceva,’ imi spui. Ei, multi dintre noi am trecut pe acolo. Cati dintre noi nu veneam la biserica fortati de unii, impinsi de altii, de parinti, de vecini, mai de respect, mai din nevoie, dar veneam si stateam si parca ne blindam, si parca ne incuiam si abia asteptam sa se termine sa plecam, fiindca nu vroiam sa primim nimic. Oameni impietriti. Ce-ar fi ca sa-ti pui scutul jos si sa asculti ce vrea sa-ti spuna Dumnezeu? Poate ca are sa-ti vorbeasca si tie astazi.

Asta s-a intamplat acum doi ani, la Chisinau, cand eram la o intalnire de biserica, in care ma traduceau in rusa. Si la finalul intalnirii am facut o chemare si printre cei ce-au raspuns chemarii a venit si un barbat de vreo 50 de ani, un bulldozer de om, care atunci cand a venit in fat, eram langa amvon, stateam  si oamenii stateau sa ne rugam pentru ei. Cand a venit in fata, m-a tras de mana si m-a tras jos langa el. S-a pus pe genunchi si mi-a cerut, prin traducator, sa ma rog pentru el. N-a putut sa vorbeasca prea multe, tremura tot, nu stia ce sa spuna. Am aflat mai tarziu ca a fost militar de cariera, a luptat ani de zile in comandourile rusesti in Afganistan; un om, care datorita vietii era un om impietrit. Un om care vroia sa nu aiba nimic de-a face cu Dumnezeu si biserica. Oamenii s-au uimit cand omul asta a venit in fata si s-a pocait, fiindca-l cunosteau. Mi-a zis la final ca venise din respect fata de un vecin care mereu il invitase la biserica. De data asta, i-a fost rusine si a acceptat. Dar venise sa ramana impietrit. Asta era hotararea lui; sa ramana impietrit pana la finalul slujbei. Si e interesant cum Dumnezeu vrea sa ne dezppetreasca. De aceea, dragul meu, fa ce stii, dar nu te regasi intre cei care ajung sa aiba, sau chiar au o inima batatorita, impietrita. Pentru ca uneori, Dumnezeu este fortat sa ia picamarul si n-ai vrea sa fii intre ei.

Vineri, in grupul nostru a venit o familie, 39 de ani. De 2 saptamani Il cauta disperati pe Dumnezeu. De ce? Marturiseau ei, ‘Toata viata noastra am vrut sa gasim motive si justificari sa n-ajungem in biserica, sa nu raspundem chemarii, sa nu intram in dialog cu crestini care care incercau sa ne vorbeasca despre Isus, desi stiam ca avem nevoie de Dumnezeu. Dar aveam o reticenta noi, ceva ce – parca nu acolo… parca nu asa… pan acum 2 saptamani.’ Dumnezeu a luat picamar si el a fost descoperit la 39 de ani ca are cancer. Si acum, nici macar nu se uita la boala, nici macar nu se uita la alte lucruri, ci ei stiu foarte clar ca Dumnezeu le-a tras un semnal de alarma. Ca daca nu vor cu vorba buna, sunt si alte metode. Nu ca Dumnezeu vrea sa te forteze, fiindca Dumnezeu vrea sa te duca la constienta faptului ca exista si daca El exista trebuie sa faci ceva vizavi de el. Dar, am zis, ‘Cum se poate? Sigurat ati avut in familie pe cineva in familie, ca lucrurile astea nu vin din senin, e cineva care s-a rugat ani de zile pentru voi.’ Si ea zice, ‘Stai un pic, bunica-mea. Eu am crescut in biserica, dar eu am plecat din biserica; n-am avut nici un chef sa ma duc la biserica. Dar bunica mea, inainte de a muri, a zis, ‘Fata mea, atat de mult ma voi ruga pentru tine pana ce Dumnezeu iti va vorbi.”Si spunea, ‘Eu cred ca noi suntem aici datorita rugaciunii bunicii mele.’ Asa ca, dragii mei, daca aveti oameni in familie, copii, nepoti, uitati-va la Dumnezeu si cereti-i Lui indurare. Si Dumnezeu, intr-un mod sau altul va raspunde credinciosiei voastre. (Photo below www.atotheword.com )

2. Al doilea soi – Cei care cred doar pana la o vreme si cad

Isus, inca continua si ne mai introduce doua feluri de inimi. Doua feluri de credinte. Doua feluri care insa ne baga in ceata, oarecum. De ce? Pentru ca primii despre care vorbim, stim clar ca oamenii astia n-au primit mantuirea fiindca nici nu au apucat sa creada. Observati, au avut necredinta. Samanta a fost luata si a disparut. Daca ne uitam la al patrulea, la ultimii din text, e clar ca au primit mantuirea fiindca au adus rod si-s dati ca exemplu de Isus. Asta-i, asta-i credinta mantuitoare. Spre directia asta trebuie sa va indreptati. Dar, avem doua categorii, astea din mijloc. Ce facem cu ele? Fiindca astea produc confuzie, ambiguitate. Si anume, ceva exista, ceva se intampla in ei, dar nimeni nu poate sa spuna clar, ce. Fiindca si-n primul si in al doilea caz, samanta incepe sa germineze. Din pamant incolteste ceva, dar la un moment dat, acel ceva se pierde. Si plantele mor si acesti oameni pierd si ce au avut, Intrebarea se pune: Ce au avut? Ce fel de credinta au avut acesti oameni? Hai sa vedem.

13 Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n’au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad. Observati, acest gen de oameni aud Cuvantul si interesant, fata de primii, nu-l resping, il primesc. Il primesc, ba, inca zice ‘cuvantul cu bucurie’. Si cati nu cunoastem care au primit cuvantul cu bucurie. Au raspuns pozitiv chemarii evangheliei. Unul dintre ei a ridicat o mana, ‘Si eu vreau sa-L urmez e Hristos.’ Altii au venit si s-au rugat cu pastorul, cu prezbiterii, cu diaconii. Altii au raspuns intr-o alta forma; poateau venit in fata, s-au pus in genunchi, dar au avut un moment in viata. Cam toti care am trecut pe aicea am avut un moment cand am simtit ceva, o altfel de experienta cu Dumnezeu. Subliniaza cuvantul experienta, dar retine-l.

Credinta crestina mantuitoare poate incepe printr-o experienta, dar nu se poate baza doar pe acea experienta. Credinta mantuitoare nu-i doar un eveniment; este un proces. Nu-i doar o senzatie de moment, ci o traire continua. Nu-i doar o experienta, ci un stil de viata. Si spun lucrul acesta, pentru ca daca te gandesti bine, nu-i greu sa vii la Isus. Multi oameni accepta sa faca o rugaciune cu sau pentru ei. Multi oameni, cand le vorbesti despre Hristos, Il accepta pe Isus in viata lor. Putini insa o fac cu adevarat. De unde stiu? Din acest text. Observati, acesti oameni primesc cuvantul dar ceva se intampla cu ei. Ceva se intampla in eiLor le lipseste ceva. Ce le lipseste? ‘Il primesc cu bucurie dar n-au radacina.’ Si cred pana la o vreme, definita ca ‘o vreme in care vine ispita si cad.’ De ce? Fiindca n-au radacina. De aceea, acesti oameni, desi primesc, nu razbesc. Au credinta de suprafata pentru ca au inima nepregatita, n-au radacina.

Poate exista o astfel de credinta, fara radacina? Poate. Hai sa va dau cateva exemple.

  1. Credinta superficiala. Azi e la moda sa crezi. Traim in postmodernism unde relativismul, pluralismul a sters monotonia a modernismului care vedea lumea in alb si negru. Pe vremea noastra, a lui Ceausescu, era teism si ateism. Exista si nu exista Dumnezeu. Alb si negru. Astazi e o varietate de culoare. Azi nu mai e o problema sa crezi, ba-i anormal sa spui ca nu crezi ca exista ceva, cineva dincolo- pe care unii il numesc ‘supranatural’, altii il numesc ‘paranormal’, Oamenii cred, oamenii vin la biserica. Daca e sa-i intrebi in ce cred, cum isi definesc credinta, aici e un pic mai greu, fiindca nu-i nimic concret. Mai degraba e ceva confuz. De aceea, in special intre tineri (si noi lucram cu multi tineri) deismul este la moda. Stiti ce spune deismul? Deismul nu-ti cere sa definesti credinta, ci doar sa crezi. Credinta teista este cea care-ti da o definite concreta. Este clara, nu-i superficiala. Nu-i dusa de vant incoace si incolo. Nu-i fara radacina; e credinta Scripturii in care Dumnezeu e definit. Asta-i o credinta superficiala. „Cred.” In ce crezi? „Cred in ceva.”
  2. Credinta nominala. Credinta de forma, credinta religoasa- cei care sustin ca ei cred in Dumnezeu, merg pe la biserica, dar daca-i intrebi, nu inteleg nimic din slujbe. Fac tot ce fac mecanic, ritualistic, mai degraba pe motiv de superstitie, decat ceva real, decat ceva adevarat, decat ceva profund Oameni care-si fac cruci, dar habar n-au ce semnificatie are crucea in viata credinciosului.(20) Oameni care tin post , dar daca-i intrebi, ‘Domnule, ce inseamna postul?’ Nu ce mananci si ce nu mananci. Alta-i ultima definite a postului. Ce inseamna efectiv postul, din punct de vedere scriptural, de ce-l tii, ce se intampla in sufletul tau? Ce se intampla in relatia ta cu Dumnezeu cand tii post? Pai, asa ne spune traditia. Asa tinem noi de o biserica. E o credinta, dar e o credinta superficiala.
  3. Credinta oportunista, intalnita mai ales intre cei care-L primesc pe Isus fiindca au nevoie de El. Au nevoie de o minune. Si-i vezi uneori cum stau ore intregi  sa sarute maostele cuiva. De ce? Fiindca vor sa obtina ceva. Au o problema reala, cred ca Dumnezeu le-o poate rezolva, dar vin doar sa-si rezolve problema aia cu Dumnezeu. Si-i gasesti si in biserici si-i gasesti si in grupuri de rugaciune. Doamne, daca ma vindeci, ce fac? Ma pocaiesc. Doamne, daca ma scapi… Doamne, daca-mi rezolvi… Doamne, daca-mi dai… daca ma pazesti, daca ma ajuti, daca resesc, voi crede, voi face, voi fii… Credinta oportunista- una dintre cele mai inselatoare aspecte a unei credinte false. De ce? Fiindca nu de putine ori, cei care au astfel de credinta sunt oameni care trec prin depresii, sunt oameni care au experimentat relatii frante, situatii disperate. Ei au nevoie de Isus, dar nu ca mantuitor, ci ca izbavitor, ca vindecator, ca alinator, ca ajutor. Ei isi doresc scaparea, dar nu de pacat, ci de problema lor. Acum cativa ani, am avut in grupul nostru mic, o mama care s-a predat lui Dumnezeu, dar in timp ce eram in grup observam: Ceva nu face clic. Ceva nu-i in regula cu persoana asta. De ce? Ne-a trebuit vreo doi ani de zile sa aflam ca ea ajunsese sa-si predea viata in mana lui Dumnezeu din disperare. Nu pentru pacatul ei, nu pentru relatia ei cu Dumnezeu, ci pentru faptul ca pruncul ei s-a nascut cu o oarecare problema medicala, fata de care medicii nu gaseau solutii. Si a zis, ‘Doamne, daca tu-mi vindeci copilul, eu ma pocaiesc. Si Dumnezeu i-a vindecat copilul. Dar, oare s-a pocait? A avut o credinta adevarata femeia aceea? Nu. Si in timp, am vazut cum efectiv lucrurile acestea  incep sa dispara. Dragul meu, daca tu n-o faci din inima, ci constrans de ceva, de cineva, mai bine n-o fa. Daca motivul intrarii tale in relatia cu Dumnezeu nu-i pocainta adevarata, ci vreun alt interes, in curand te vei evapora si ea se va evapora. De ce? Fiindca acesti oameni nu-s impresati de Isus, ci sunt interesati de minunile lui Isus. Ei vor sa scape de iad, dar nu vor sa scape de iadul din viata lor. Il accepta, atata timp cat Isus nu emite pretentii. Si aici e problema. Cand ajung sa inteleaga ca Isus nu-i doar acel binevoitor care, da, raspunde rugaciunilor, care, da, vindeca, care, da, ajuta, care trece dincolo de situatiile imposibile acestei vieti, dar acelasi Isus cere si pocainta. Cere si o credinta vie, manifestata prin fapte. Cand El incepe sa emita pretentii, credinta lor de suprafata se evapora. De ce? Fiindca pocainta e cea care aduce radacini. E cea care te inradacineaza in relatia ta cu Dumnezeu. Si-i vezi cum dispar in ceata. De ce? Fiindca isi doresc o credinta fara radacina. Credinta oportunista.
  4. Credinta senzationalista– Acea credinta, intalnita in unii care vin la Hristos fiindca vor senzatii. Va aduceti aminte de Simon magul, in cartea Faptele Apostolilor cap. 8? A vazut manifestarea puterii lui Dumnezeu prin darurile spirituale ale apostolilor. ‘Wow! Oamenii astia, fii atent; fac minuni! Vreau si eu!’ Si textul din Fapte ne spune ca omul asta a crezut si a fost si botezat. Intrebarea: A fost el si mantuit? Daca ne uitam la dialogul lui Petru, de loc amical si politicos cu el, ne dam seama din cuvintele lui Petru, ca omul asta o fi crezut. Nu stim in ce fel o fi crezut.  A si fost botezat, dar credinta lui, chiar dupa botez n-a fost credinta mantuitoare. De ce? Fiindca acel om nu era interesat de Isus, era interesat e senzatiile pe care le promitea Isus. Si aici, de nu de putine ori cad cei care vin in biserici datorita emotiilor, sentimentalismului. Judeca tot in functie de ceea ce simt. Si probabil ca sunt unii dintre noi care am trecut pe aici. Ati mers acasa entuziasmati de la biserica si dupa 2-3 saptamani de plutire in Duh, dintr-o data, parca ati fost loviti de un boltar. Si ati cazut confuz, ametiti, raniti, coplesiti, fiindca ati dat din nou de incercari, de aceleasi incercari cu care v-ati confruntat inainte de-al cunoaste pe Isus si nu va vine sa credeti: Cum se  mai poate, dupa ce-L am pe Isussa mai trec prin astfel de incercari? Inca si mai mari. De ce? Fiindca ati avut asteptari false, impresii gresite, care v-au soptit, ‘Gata, odata ce ai experimentat pe Hristos, pe Dumnezeu, viata ta va fi ultra, va fi extra, vei pluti, nimic nu ti se va intampla si cu cat entuziasm l-au primit oamenii acestia pe Hristos. Cu acelasi entuziasm au dat inapoi. Fiindca n-au inteles; au germinat o credinta fara radacina. In Matei, care a fost si el prezent, atunci cand Isus si-a declamat aceasta parabola, el a adaugat 2-3 cuvinte care nu-s mentionate de Luca. Spune asa, Matei 13:5- O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n’avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentrucă n’a găsit un pămînt adînc.’ Si pana aici e cam ca si in Luca. Acuma vers. 6- Dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentrucă n’avea rădăcini, s’a uscat.’  Cand a inceput sa vina arsita, n-a mai rezistat, fiindca credinta senzationalista nu rezista la arsita. Cum vine arsita, necaz, prigoanire din pricina cuvantului se leapada indata de el.  A rasarit si indata s-au lepadat. Asta-i reactia celor care cauta senzatii, cand e vorba de credinta. Se aprind rapid si se sting rapid. Si tot in grupul meu mic am avut o persoana care s-a predat, a urmat caticheza, era cu mult entuziasm, avea o ravna de nedescris in acele luni de inceput. Intr-un fel, m-a determinat ca atunci cand am iesit cu biserica noastra in Israel,  sa o botezam in raul Iordan, singura persoana botezata in raul Iordan. Si mi-am dat seama ca am facut o greseala. Mi-am dat seama ca n-am asteptat destul, cat sa-i evaluez credinta. Acuma-i clar ca numai Dumnezeu poate citi inima omului, o poate evalua, dar uneori e bine sa astepti inainte de a boteza pe unii si pe altii. E bine sa astepti, sa le vezi inima si adevarata credinta; daca au radacina sau nu. De ce? Fiindca imediat dupa botez, ca si in cazul lui Isus cand a venit ispita, cand a venit incercarea, cand a venit necazul, arsita peste ea, a disparut. De ce? Ne-am intalnit cu ea. Alergam dupa ea; ne inchidea telefoanele, pana la urma am dat de ea. Imi spunea, ‘Nu-L mai simt pe Dumnezeu. Nu-L mai vad. Nu-L mai aud.’ De ce? Pentru ca ea pe astea isi baza credinta. Intrebare: Care-i definitia de baza a credintei? Credinta este o incredere neclintita in lucrurile care nu se vad. Care nu se simt. Si Dumnezeu a adus-o in situatii in care ea sa nu vada, sa nu simta nimic, tocmai ca sa-i testeze adevarata credinta. Si aici a clacat. Tin minte cum isi spunea, la un moment dat, ca ea ca saptamanal trebuie sa se umple. Si o intrebam, ‘Dar cum te umpli?’ ‘Pai, alerg de la o biserica la alta sa vad unde sunt servicii de evanghelizare, unde mai vine cate o trupa, unde mai vine vreun evanghelist, , fiindca acolo ma umplu.’ ‘Dar cu ce te umpli?’ Cu sentiment. Traia! Era in al 7-lea cer cand iesea de acolo. Dar o credinta, bazata doar pe sentimente. Te duci acolo unde sentimentele te duc- in depresie si in pierzare. Credinta mantuitoare adevarata e insotita de sentimente, dar nu poate fi bazata, inradacinata pe sentimente. De aceea, nu cauta senzatii. Cauta-L pe Dumnezeu, altfel doar cu senzatia vei ramane.  Aceste exemple de credinta la suprafatatrec prin acelasi test: al arsitei, al ispitei, al necazului, al incercarii, si toate au acelasi rezultat. Care-i rezultatul? Se duc, dispar, cad. De ce? Fiindca n-au radacina. Sau daca au o radacina, au o radacina bolnava, nesanatoasa. Cei ce-L au pe Isus cu adevarat, tocmai in incercari, in ispite o dovedesc. Cu cat e mai mare incercarea, cu atat ei se adancesc si mai mult in Hristos. Niciodata nu vor veni cu idei de genul: Dumnezeu nu ma mai iubeste. M-a dezamagit Dumnezeu. Unde e Dumnezeu acum? Nu. Exact in incercari, oamenii care sunt cu adevarat ai Lui, se apropie de Dumnezeu. Chiar daca nu vad, chiar daca nu simt, chiar daca, parca Ierihonul se darama peste mine, eu stiu ca esti aici. Si de voi trece prin ape, (ce spune Isaia?) apele nu te vor ineca. Dar tu trebuie sa treci prin ape. Dumnezeu nu te scapa din ape. Daca vei trece prin foc, flacara nu ma va arde. Dar o simti, e acolo langa tine. Evident ca ti-e frica, evident ca trebuie sa treci prin ea. Dar iti da Dumnezeu garantia aia ca nu te va arde. De ce? ‘Fiindca Eu sunt cu tine; te chem pe nume,’ spune Dumnezeu, ‘esti al Meu.’ Ai credinta adevarata. Credinta superficiala da nastere la crestini superficiali; oameni care primesc dar nu razbesc. De ce? Fiindca au o inima, o radacina nesanatoasa.

3. Samanta sufocata de spini (Photo via http://beltline.net)

Si ajungem la al treilea soi- al treilea fel de inima, al treilea fel de credinta- samanta care a cazut intre spini inchipuieste pe aceia care dupa ce au auzit cuvantul, observati- ‘l-a auzit’; 14 Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.’ Si versetele astea, de obicei se adreseaza celor care sunt in biserica. S-ar putea sa ti se adreseze si tie. S-ar putea, la momentul asta sa simti cum sunt anumiti spini in viata ta, care-ti ineaca credinta, se sufoca. Te inabuse. Parca nu mai simti ca vrei sa te rogi. Parca nu mai simti dorinta de a sta in cuvantul lui Dumnezeu. Parca nu mai simti nimic, partasie; parca ti greu sa vi si la biserica. Parca n-ai chef sa mai vi la grup. Parca respiri artificial, din punct de vedere artificial. Parca esti sufocat deja. Observa care-i cauza: spinii. Cateva exemple a dat aici Isus: grijile, bogatiile, placerile vietii. E vreo problema sa fi bogat sau sa te bucuri de placerile vietii, sau sa fi atent la nevoile tale de fiecare zi, sa fi ingrijorat de cum iti sta viata sau cum iti stau copiii? Nici vorba. Credinta crestina autentica nu-i ascetism. Credinta ne indeamna sa ne bucuram de lucrurile pe care Dumnezeu ni le da in lumea asta. Problema apare, atunci cand aceste lucruri ajung sa ne preocupe atat de mult, incat cand e vorba sa alegem intre ele si Dumnezeu, renuntam la Dumnezeu in favoarea lor.

Si intotdeauna (e interesant) avem un motiv, ‘N-am cum sa ajung la grup, ca tocmai atunci am pe cineva, mi s-a intamplat ceva…’
‘O, duminica la biserica, cum sa-ti explic?Toata saptamana asta am lucrat, trebuie sa ma intelegi; sunt atat de obosit. Asta-i singura zi in care ma pot odihni si eu. Ba mai mult, mi-au venit si ceva prieteni. Am atatea griji pe cap.’
‘Ah, ma chemi sa slujesc in biserica? Tu nu poti sa-ti imaginezi cate am pe agenda mea.’
Parca toti ceilalti sunt in concediu. Aleg in tre Dumnezeu si intre grijile si preocuparile mele. Observati, in text, ultima fraza, cum sunt caracterizati acesti oameni: ‘şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.’  Foarte interesant, ca oamenii astia ajung sa creasca in credinta; nu ca cei de dinainte. Samanta asta, observati, da nastere unei plante. Si da nastere chiar unei forme de rod, a unui fruct. Ceva se intampla. Ca sa ajungi la fruct, inseamna ca planta aia a trebuit sa aiba tulpina, sa aiba ramuri, sa aiba frunze, ca sa faca fotosinteza. Sa aiba flori, care in urma infloririi, sa duca la rod. Deci planta aia s-a dezvoltat; e clar ca n-a ramas doar la nivelul semintei. Interesant- aduc rod care să ajungă la coacere.

Te intreb: Ce rost are un rod care nu ajunge la coacere? Eu am crescut pe infloritele meleaguri ale Curticiului. Nu stiu cum sunteti voi, cei de dincolo de Carpati, dar noi, dincolo de Carpati dinspre nord vest avem niste obiceiuri ciudate. Spre exemplu, cand eram prunc, ne placea sa mancam prune verzi- amare! Cum sa spun? Faceam concurs intre noi; cine poate sa manance mai multe si ne chinuiam si vai… Pruna verde… sa nu o incercati acasa. Nimeni nu mananca prune verzi. Poate la nebunie; is acre, amare. Prunele-s puse acolo in pom de Dumnezeu sa fie folosite cand sunt coapte. Rodul necopt, eventual, il folosesti ca nutret la animale. Ei, planta asta, degeaba s-a dezvoltat, degeaba a ajuns la coacere. Si observati de ce nu a ajuns la coacere, fiindca asta-i cel mai important. Fiindca spinii inabusa planta si o ineaca. Spinii au crescut impreuna cu planta si au inecat-o. Interesant cum au crescut impreuna cu ea. In alte cuvinte, nimeni nu i-a taiat. Nimeni nu i-a bagat in seama, ci i-a lasat sa creasca. De ce?

‘Pai, is spinii astia mici. Ce pot sa-mi faca mie niste spini micuti?’
‘Si daca au crescut… e ok! Nu ma afecteaza cu nimic! De ce sa-i tai? Merg bine impreuna. Tu nu vezi?’
Si asta e adevarul; au crescut impreuna cu planta. N-au incomodat-o cu nimic, decat cand ? In momentul cheie. La coacere. Chiar cand sa dea rod, au navalit si au strangulat credinta. Asa actioneaza diavolul, dragii mei. Cati crestini nu cunoastem, care au ajuns exact asa. Spinii! Spini de care, daca e sa fi sincer, stiau de ei. Dar au zis, ‘Hei, putem coabita impreuna. Nu e nici o problema. Pot fi si in lume si in biserica; pot fi si cu Dumnezeu si cu lumea.’ Cat eu sunt in control, cat eu sunt stapan pe situatie… Nu vezi ca nimic nu mi se intampla, de ani de zile in care traiesc in doua barci?’
Intrebarea-i, ‘Pana cand?’ Atunci cand pui ceva in competitie directa cu Dumnezeu, e doar o notiune de timp pana acel lucru va navali si va lua locul lui Dumnezeu din viata ta. Nu-i vorba daca se va intampla. E vorba: cand se va intampla? Fiindca nu poti sa ai o inima impartita, spune Scriptura. N-ai cum sa slujesti la doi stapani- si lui mamona si lui Dumnezeu.

La un moment dat, cineva imi spunea; aveam o discutie si zicea, ‘Dar, cum poti sa slujesti si in biserica si sa slujesti si in institutia asta si vin oameni si-mi spun ca nu exista o compatibilitate  in viata ta..’
‘De luni pana Sambata, eu sunt in institutia respectiva sef, Duminica, in weekend sunt la biserica in rolul care-l am. Lucrurile astea le fac fara probleme de ani de zile si poate ca tu esti printre putinii care-mi pui intrebari de genul acesta. Dar, uita-te ce frumos merg impreuna?’
Merg in paralel. A mers vreo 2 ani, dupa care a navalit, l-au strangulat si dus a fost.

Trei sfaturi:
Cum sa scapi de spinii care vor sa-ti inabuse credinta:

1. Destelenesteti viata daca vrei sa-L urmezi pe Dumnezeu.
Dragul meu, treaba-i simpla: ori te pocaiesti cu adevarat, ori nu. Nu mai poti sa lasi ramasite in viata, din trecutul tau. Astea in timp vor creste si te vor ineca.Ii vedem la catecheza, oamenii care se pregatesc pentru botez. Venim si discutam cu ei si in privat si in grup, ‘Ma oameni buni, n-ascundeti nimic sub pres, pentru ca nu de noi ascundeti. Ascundeti de Dumnezeu. E ca si cum iti furi propria caciula. Chestiile astea vor veni si la un moment dat vor sari asupra ta. Nu mai poti lasa ramasite din viata trecuta, fiindca ele te vor ineca. Scriptura spune, ‘Omorati madularele firii, fiindca (si te rog retine) ceea ce tu nu omori la timp, in timp, te va omora ea pe tine. Firea pamanteasca asta face. E profesionista in treaba asta. Abia asteapta sa-i lasi un lastar, ‘O, e mic!’ Si la un moment dat sa te zugrume. Vulturii, dragii mei, se aduna acolo unde sunt starvuri, unde exista cadavre, unde exista mortaciuni si n-ai cum sa-i alungi. Incearca sa alungi un vultur. N-ai cum. Dar stii ca poti sa-i faci sa plece singuri? Vulturii vor pleca atunci cand tu vei arunca mortaciunea. Alunga ce-i putred in viata ta, prin asta-ti vei taia spinii. Poate e vorba de un pacat care-l ti ascuns. Poate-i vorba de un anturaj, poate-i vorba de un loc de munca care sti ca nu te ajuta in credinta ta. Acum 2 saptamani am stat de vorba cu un barbat care mi-a zis, ‘Cristi, pur si simplu, de la 1 ianuarie, vreau sa iau o hotarare. Eu nu mai pot, am vorbit si cu seful meu. M-a platit bine, ma-nteleg bine. Totul merge bine, dar eu, de cand m-am apropiat de Dumnezeu in ultimul an si jumatate, eu nu mai pot, simt in mine ca nu mai pot. Mi se cere sa fac si sa vand fara factura. Si stiu ca nu-i legal si stiu ca nu-i moral si stiu ca nu-i spiritual. Va trebui sa-mi schimb locul de munca. Zic, ‘Hai sa ne rugam, pentru ca daca tu stii ca nu esti in voia lui Dumnezeu, Dumnezeu niciodata nu binecuvanta pe cei care nu sunt in voia lui.’ Alegi sa pacatuiesti- alegi sa suferi. Alegi calea lui Dumnezeu, alegi binecuvantarea lui Dumnezeu. Taie spinii- poate minciuna, poate obicei, poate stilul ara pe care sti ca nu ti-e potrivit. Ia o hotarare si taie spinii.

Photo credit www.firstumc.org

2. Gaseste-ti un om sau un grup de dare de socoteala,
cineva care sa-ti vorbeasca direct si sincer cu privire la viata si umblarea ta in Hristos. De ce? Fiindca, hai sa fim sinceri. Eu nu stiu daca voi aveti expresia asta, dar pe plaiurile Curticene, nanile noastre spuneau, ‘Da-i pace ca are orbul gainii.’ Adica, ai acel unghi mort, in care n-ai cum sa vezi propriile tale probleme. De cele mai multe ori suntem atat de obisnuiti cu spinii nostri incat ne complacem si cumva, ne desensibilizam constiinta. Si ai nevoie de cineva, de un Natan, de cineva care sa vina, care sa-ti spuna direct, frumos, sincer, care sa-ti verifice credinta; ca nu cumva sa-ti creasca spini pe care tu nu-i vezi. Si aici, dati-mi voie sa va spun si sa va incurajez: daca exista un lucru cheie, care a schimbat biserica noastra, inca de la inceput au fost grupurile mici. Nu exista cadru de crestere spirituala mai intens, mai potrivit credinciosului decat grupul mic, pentru ca in grupul mic are loc coacerea. Spunea Spurgeon, ‘Duminica, sunt ca acel om care ia 3-4 galeti de apa; voi sunteti sticlele. Si iau galeata de apa si o arunc in sala prin predica. Si unele sticle se umple un pic, altele mai mult, altele doar stropi, altele cad si se sparg. Dar daca vreau sa va umplu sticla voastra, a fiecaruia, trebuie sa ma duc la nivel personal si sa torn in voi in fiecare.’  Si asta-i frumusetea intre serviciul de duminica si grupurile mici. De aceea, noi am incercat sa ne axam dinspre studiu biblic inspre aplicatie personala, fiindca suntem atat de buni in a studia, a spune parerile, a vorbi din Scripturi, incat uitam sa le implinim. Unii dintre noi presupunem ca am sti cum sa le implinim. Uitati-va la Isus; majoritatea mesajelor Lui au fost mesaje practice aplicationale: ‘Sa-ti iubesti aproapele.’ ‘Cum, care-i aproapele meu?’ Si-i da 7,8,12 versete in care aplicational ii explica pilda Samariteanului milos, dupa care omul stie concret care-i aproapele si ce trebuie sa faca. Lucrurile acestea nu se pot discuta intr-o predica, ci intr-un grup mic. Uitati-va si aici in text. vers. 4 ‘Cand s-a strans o gloata mare, a venit la El norod din multe cetati. Si Isus a spus pilda asta. Dar descifrarea e, partea practica aplicationala, personala, unde a declamat-o Isus? Unde a explicat-o Isus? In grupul mic, in grupul ucenicilor. Cati erau acolo? 12- ucenicii Lui L-au intrebat, ‘Doamne, team auzit predicand, dar ce inteles are predica asta? Si El le-a spus, ‘Voua va fost dat sa cunoasteti tainele imparatiei.’ Celorlalti se vorbeste in pilde; si lea deslusit intelesul pildei.(2-11)

Aici (la biserica) iti vezi spinii. Aici, cand stai in fata cuvantului si ai 10,12 persoane in jurul tau, si evident, saptamana cu saptamana te intalnesti cu ei, cu oamenii astia si tu insuti iti dai seama cam care-s aturile a fiecaruia dintre ei, care-s slabiciunile fiecaruia dintre ei. Tu n-ai cum sa te ascunzi, dupa ce saptamana de saptamana te vezi cu ei, slujesti cu ei, esti in Cuvant cu ei, esti in rugaciune cu ei, asculti ce li se intampla la locul de munca, in familie. Si cand Cuvantul vorbeste si Cuvantul te indeamna, mai il iei deoparte.
Sau, uneori, asta-i frumos, chiar in grupul nostru, cand am trecut prin parabola asta, si am vorbit de felurite feluri de credinta, au fost doua persoane, care la finalul grupului au venit si mi-au zis, „Cristi, eu ma lupt cu spinii astia.”
Si am zis, „Interesant. Sa stii ca si noi din grup am observat treaba asta.” Dar am asteptat sa vii tu; sa nu zici dupa aia ca ne bagam in viata ta.”
„Dar, chiar vreau sa fac ceva si nu stiu cum; nu pot.”
„Tocmai de aia suntem noi, sa te ajutam. O sa ne rugam in directia asta. O sa incercam, uite, hai sa discutam cu cei din grup, caci, cu siguranta unii dintre ei au trecut pe unde ai trecut tu.”
Si altfel au reusit sa prinda, sa inteleaga, sa mearga inainte.

E nevoie de un grup. E nevoie de oameni care sa ne ia spinii si sa ne ajute sa-i taiem. De aceea, dragul meu, daca n-ai grup, cauta sa ai grup. Daca ai grup, cu tot dragul, fata de studiul biblic, aplica Scriptura. Petrece mai mult timp sa aplici Scriptura. Decat sa te bagi in 100 de versete, mai bine unul si stii ca pleci cu un adevar aplicat in viata ta. (2-13)

TRANSCRIEREA continua sub videos, cu punctul 3:

8 Decembrie 2013 VIDEO by – http://www.fiti-oameni.ro

Cum pot stii eu daca am o credinta mantuitoare? 

15 Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într’o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.

Transcriere, continuare de mai sus:

3. Vrei sa scapi de spini? Munca, grijile, placerile nu pot intrece limita. 
Asculta-ma cu atentie. Cand munca ta, (ca e un lucru bun), incepe sa te stapaneasca…
Cand grijile tale… „Domnule, da muncesc fiindca n-am destul salar. Uite, aia sunt in somaj. Eu trebuie sa-mi platesc ratele.
Cand grijile tale, cand munca ta, cand placerile tale uneori iti conduc viata, nu doar credinta ta in Dumnezeu va fi inabusita. Si, intreaba-ti pruncii. Intreaba-ti nevasta cum se simte pentru ca devin obiecte, devin popice in care tata, cand vine de la servici, parca arunca mingea in mijlocul camerei si toate se sparg. De ce? Pentru ca tata nu mai are timp sa investeasca in ei. Nu mai are timp sa investeasca in relatia cu sotia. Nu mai are timp sa se roage. Nu mai are timp sa vina la biserica. Totul e doar munca, doar griji, uneori placeri. Orice in exces, mai ales daca pune stapanire e un pacat. Si pacatul omoara.

Hai sa fiu practic. Fa ce stii si Duminica fi prezent in biserica, indiferent unde; dar, gaseste-ti o biserica. „Ah, nu pot; sunt plecat din localitate.”
„Extraordinar. Romania are biserici pe metru patrat, cum n-au tarile Europei. Gaseste-ti una in localitatea (aia). N-ai cum? Ai google. Ai internet. Ai telefon. Cu siguranta ca vei gasi o biserica. Cu siguranta ca Dumnezeu iti va vorbi macar ceva in Duminica aia, care sa iti lucreze pamantul semintei tale, care sa-ti faca ceva. Trebuie sa te incarci. Cadrul ales de Dumnezeu sa vorbeasca omului este biserica. La fel intalnirea de grup.

Dragul meu, Dumnezeu stie ca noi suntem responsabili pentru spinii nostri. Nu da vina pe altii, nu da vina pe circumstante, nu da vina pe Satan, nici pe oameni. Ia secera si taie.
„Bun, dar ce vrei sa-mi spui, Cristi? Daca nu tai ce se-ntampla?”
Ce se intampla cu oamenii astia- al doilea pamant, al treilea pamant? Ce se intampla cu ei? Si-au pierdut cumva mantuirea sau sunt pus intr-o postura in care sa-mi pierd mantuirea?
Eu nu pot sa-ti spun daca ti-ai pierdut-o sau nu ti-ai pierdut-o. Dumnezeu stie ce ai pierdut. Dar ideea e; uita-te in text. Oamenii astia au avut ceva anume (zi-i cum vrei tu), dar, au avut ‘ceva anume’ si au pierdut ‘ceva'”. N-au sfarsit-o bine.

Credinta Mantuitoare – Photo credit blog.buckheadchurch.org

Care-i credinta mantuitoare?

De aceea, Scriptura, mereu, mereu ne in treaba: Incearca-te in credinta. Sa vezi daca mai ai credinta, sa vezi ce fel de credinta ai pentru ca, observati in text, nu orice fel de credinta e mantuitoare. Sunt tot felul de credinte in textul asta. Bun, dar care-i cea mantuitoare? Samanta care a cazut pe pamant bun sunt acei care dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata si fac roada in rabdare.

Pasul 1 – Credinta Ce au oamenii astia diferit fata de ceilalti? Observati, au un pamant bun. Observati, problema in tot textul asta nu-i problema semintei. E problema pamantului. Nu-i problema lui Dumnezeu; El o seamana. Samanta are putere. Problema e pamantul. Daca nu lucram pamantul, degeaba-i plantata, semanata samanta. Unde gasim pamant bun? Niciunde. Scriptura ne spune  ca pamantul fiind inima noastra, nu exista nici un om neprihanit, nici un om cu o inima corecta, dreapta, morala- indiferent cat de religios sau moral s-ar crede el. De ce? Din cauza pacatului! Cum se poate transforma o inima rea intr-o inima buna? Una stancoasa, intr-una care sa aiba acea afinitate a solului care sa-i dea radacina? E pocainta.De aceea, Scriptura ne descrie atat de clar: Mantuirea vine prin credinta, care intotdeauna este insotita de pocainta. Si multi nu pricep asta. Au impresia ca daca ei cred, daca raspund pozitiv evangheliei, daca frecventeaza o biserica vor fi mantuiti. Scriptura ne spune ca si dracii cred si se infioara. Credinta e raspunsul tau pozitiv la chemarea lui Hristos. E primul pas. Esti constient ca ai nevoie de El.

Pasul 2 Pocainta Pasul 2 il urmeaza automat: esti constient ca ai nevoie de El, dar nu doar sa-ti faca o viata mai buna, desi de multe ori, Dumnezeu ne face o viata mai buna- ci sa ne scape de problema noastra esentiala: pierzarea noastra. Tu n-ai nevoie de El doar sa-ti rezolvi problema care te framanta. Tu ai nevoie de Isus sa-ti rezolvi pacatul care te distruge ca lepra si asta doar pocainta o face. De aceea, credinta oportunista- pusa deoparte. De aceea, credinta senzationalista, pusa deoparte. Cauta credinta aia care-ti da cercetare interioara, care aduce pocainta.

„Bun, dar ce-i pocainta?” E rezultatul credintei adevarate. Sunt roadele alea care reies, care se nasc in urma unei credinte adevarate. Cand ai trait fara Isus, ai facut tot ce ai vrut tu. Isus nu era in viata ta. Cand alegi sa traiesti cu Isus, incepi sa faci ceea ce face Dumnezeu, ceea ce-i place lui Dumnezeu. De aceea, cand pocainta vine in inima unui om, textul Scripturii numeste procesul ala ‘nasterea din nou’, pentru ca ceva se reseteaza in mintea omului. Incepe sa gandeasca altfel, incepe sa simta altfel, incepe sa se comporte altfel. E un alt stil de viata. Credinciosii adevarati nu sunt cei care se forteaza sa traiasca pentru Dumnezeu. Aia-s religiosii. Intre religiosi si credinciosi e o mare diferenta. Credinciosii o fac din inima, religiosii din obligatie. Credinciosii stiu ca n-au nici un merit. Ei isi considera faptele lor ca un semn al recunostintei adus lui Dumnezeu. Pe cand, religiosii, considera ca faptele lor bune, cumva un merit pe care Dumnezeu trebuie sa-l bage in seama: „Ia uita-te la mine. Nu vezi cati bani am dat la biserica. Am venit la biserica. Uite ca nu mai injur.” Cumva (vor sa) bifeze spre mantuirea lor. Credinciosii asculta de Dumnezeu, ca rezultat al iubirii lor fata de Dumnezeu si nu cer nimic in schimb, fiindca stiu ca Dumnezeu deja le-a dat prea mult. Religiosii asculta de Dumnezeu, mereu asteptand (22:40) sa primeasca ceva, „Doamne, am facut asta. Acum asteptam de la tine asta.” Negociem cu Dumnezeu.

Pe religiosi ii vezi foarte simplu, ca odata ce le atingi religia sar ca arsi. Credinciosii cauta relatia sincera cu Dumnezeu. Si ei realizeaza clar ca nu religia ci relatia mantuie. De aceea sacrifica orice, inclusiv religia de dragul lui Isus. De ce? Fiindca vor sa aiba un pamant bun. Si oamenii astia au un pamant bun. Au un pamant bun fiindca au o inima diferita si asta e preocuparea lor. Samanta cazuta pe pamant bun sunt aceia care dupa ce au auzit Cuvantul, il tin intr-o inima buna si curata. Il tin, dupa ce-l primesc, il tin, il pazesc. Primele doua categorii de oameni, din cauza arsitei, din cauza prigonirilor nu-l mai tin, fiindca pentru ei nu Cuvantul e important, ci erau interesele, preocuparea lor. Il vreau pe Dumnezeu doar sa le implineasca nevoile. Preocuparea adevaratului crestin este mentinerea credintei. De aceea, va face orice, va renunta, va schimba anturajul obisnuit sa fie sigur ca-si pastreaza credinta. Acestia sunt, spune Cuvantul, „Cei ce aud Cuvantul, il privesc si fac roada.” Spre deosebire de ceilalti, acestia rodesc. In alte cuvinte, in viata lor, se vede clar ca ceva exista. Fiindca roada, cand te apropii de un pom, te uiti la el, „O fi el dragut, da, probabil ca-s barbat, pe mine ma intereseaza rezultatele, obiectul muncii. Ii fain sa-l ai pe aici, dar daca n-aduce rod, nu stiu daca as da prea multi bani pe el. Floarea asta si ea-i draguta, dar ce-mi iese mie din afacere cu florile astea.

Credinciosii bisericosi. – Ei, cand te uiti, mai ales la recolta, tu semeni sa aduca rod. Si rodul se vede. Nu-ti sta ascuns. De aceea, la un moment dat, cu cei care n-aduc rod, ce face Isus? Ii mai lasa un an si dupa aceea, smochinul neroditor il taie. Vreau sa te intreb: Tu ce rod aduci? Aduci vreun rod? Daca cel rau nu va reusi sa ne fure samanta cand e semanata, daca nu va reusi sa ne puna pe o pista falsa, dandu-ne senzatii fara radacina. Daca nu va reusi sa ne zugrume, inselandu-ne sa traim si-n lume si-n biserica intre spini, diavolul ne va lasa in biserica, ne va lasa cu radacini, ne va lasa fara spini, dar si fara rod. Si astia-s credinciosii bisericosi, care cand te uiti la ei, „mama mia”, astia-s plini de frunze. Da frunzaraie, crengi… zici ca-s de la Gradina Botanica din Bucuresti. Dar n-au NICI UN ROD! Bifeaza tot ce tine de biserica, iti canta in cor, iti vin la programe, iti vin la rugaciune, is superatenti la forme, la traditii. In exterior toata-i verdeata, toate-s frunze, toate-s flori. Tot ce vrei tu, cu exceptia unui singur lucru: RODUL. De ce? Fiindca repet: Religia a inlocuit relatia. Si cand religia inlocuieste relatia, religia da la frunze si la flori tocmai ca sa-ti dea impresia ca esti viu, pe cand tu esti imbalsamat de mult. N-ai rod.

Isus s-a uitat spre smochinul neroditor, i-a mai dat un an. Apoi a zis clar, „Cine n-aduce rod, Ioan 15: Vita este taiata, luata si pusa deoparte. Sunt 4 categorii de oameni care aud Cuvantul. Toti il aud. Una singura e sigura de mantuire. Cea care are credinta si pocainta autentica.

  1. Una e oameni care aud dar nu raspund. Din cauza necrdintei au o inima impietrita.
  2. Oameni care primesc dar nu razbesc. Au o credinta  de suprafata, o inima nesanatoasa.
  3. Ai oameni care au trait dar au inabusit. Au o credinta inecata din cauza unei inimi impartite.
  4. Iar, ai oameni care cred si aduc rod. Credinta adevarata, inima curata.

Din trei categorii de oameni, 3 care aud si il primesc, 1 singura sfarseste cu bine. Doua cad pe drum. Nimeni nu poate spune ce statut au avut, dar toti putem spune clar ca finalul nu a fost bun si acolo nu vrem sa ajungem. De aceea, la finalul acestui mesaj, vrea si eu la fel ca Pavel, sa te gandesti la un verset din 2 Corinteni 13. Dupa ce scrie 2 epistole bisericii din Corint, stiti cine au fost Corintenii, da? O biserica pe care el insusi a infiintat-o. O biserica care avea printre cei mai tari predicatori din lume pe vremea aia, pe Apollo, il avea pe Pavel. O biserica care avea oameni precum Stefan, precum Gaiu, oameni extraordinari, o biserica care avea atatea daruri spirituale incat se bateau pe ele. O biserica care tinea la tot felul de lucruri marunte, toate lucrurile astea erau acolo si zicea, „Asta e o biserica extraordinara. Si Pavel nu le scrie una, ci le scrie 2- cercetatorii spun ca sunt 4 epistole, noi avem doar doua. Si la finalul celei de-a doua, in ultimul capitol, unor credinciosi din biserica, Pavel le spune asa, „Pe voi insiva, incercati-va daca sunteti in credinta.” Ce le spune Pavel. Stai un pic, dar astia-s credinciosi. Dat, tu mi-ai zis de cate se intampla in biserica lor, cum poti tu ca ultimul sfat pe care-l dai sa fie asta? „Mai, oameni buni, incercati-va voi insiva daca sunteti in credinta.” „Daca suntei,” fiindca s-ar putea sa crezi ca esti si sa nu fi. Sa ai o oarecare fel de credinta din cele 4, dar nu cea autentica, nu cea mantuitoare.

De aceea te intreb: Tu ce fel de credinta ai? O credinta care doar crede superficial? Sau o credinta care realmente doreste sa traiasca cu Isus? O credinta care cauta senzatii si beneficii din partea celui divin? Sau o credinta care in smerenie isi recunoaste nevoia si pocainta inimii? Credinta e doar o forma, sau e ceva real care duce rod si vezi in viata ta? Ce fel de credinta ai? Raspunsul nostru tine vesnicia noastra. De aceea, as vrea sa las sa digeri aceasta intrebare  intre tine si Dumnezeu in timp ce voi avea cateva momente de cercetare impreuna cu tine.

Urmeaza chemare si indemn de chemare in ultimile 6 minute.

Samânţa sufocată de spini – Cristian Barbosu

 Samânţa sufocată de spini (Photo via http://beltline.net)

Si ajungem la al treilea soi- al treilea fel de inima, al treilea fel de credinta- samanta care a cazut intre spini inchipuieste pe aceia care dupa ce au auzit cuvantul, observati- ‘l-a auzit’; 14 Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.’

Si versetele astea, de obicei se adreseaza celor care sunt in biserica. S-ar putea sa ti se adreseze si tie. S-ar putea, la momentul asta sa simti cum sunt anumiti spini in viata ta, care-ti ineaca credinta, se sufoca. Te inabuse. Parca nu mai simti ca vrei sa te rogi. Parca nu mai simti dorinta de a sta in cuvantul lui Dumnezeu. Parca nu mai simti nimic, partasie; parca ti greu sa vi si la biserica. Parca n-ai chef sa mai vi la grup. Parca respiri artificial, din punct de vedere artificial. Parca esti sufocat deja. Observa care-i cauza: spinii. Cateva exemple a dat aici Isus: grijile, bogatiile, placerile vietii. E vreo problema sa fi bogat sau sa te bucuri de placerile vietii, sau sa fi atent la nevoile tale de fiecare zi, sa fi ingrijorat de cum iti sta viata sau cum iti stau copiii? Nici vorba. Credinta crestina autentica nu-i ascetism. Credinta ne indeamna sa ne bucuram de lucrurile pe care Dumnezeu ni le da in lumea asta. Problema apare, atunci cand aceste lucruri ajung sa ne preocupe atat de mult, incat cand e vorba sa alegem intre ele si Dumnezeu, renuntam la Dumnezeu in favoarea lor.

Si intotdeauna (e interesant) avem un motiv, ‘N-am cum sa ajung la grup, ca tocmai atunci am pe cineva, mi s-a intamplat ceva…’
‘O, duminica la biserica, cum sa-ti explic?Toata saptamana asta am lucrat, trebuie sa ma intelegi; sunt atat de obosit. Asta-i singura zi in care ma pot odihni si eu. Ba mai mult, mi-au venit si ceva prieteni. Am atatea griji pe cap.’
‘Ah, ma chemi sa slujesc in biserica? Tu nu poti sa-ti imaginezi cate am pe agenda mea.’
Parca toti ceilalti sunt in concediu. Aleg in tre Dumnezeu si intre grijile si preocuparile mele. Observati, in text, ultima fraza, cum sunt caracterizati acesti oameni: ‘şi n’aduc rod care să ajungă la coacere.’  Foarte interesant, ca oamenii astia ajung sa creasca in credinta; nu ca cei de dinainte. Samanta asta, observati, da nastere unei plante. Si da nastere chiar unei forme de rod, a unui fruct. Ceva se intampla. Ca sa ajungi la fruct, inseamna ca planta aia a trebuit sa aiba tulpina, sa aiba ramuri, sa aiba frunze, ca sa faca fotosinteza. Sa aiba flori, care in urma infloririi, sa duca la rod. Deci planta aia s-a dezvoltat; e clar ca n-a ramas doar la nivelul semintei. Interesant- aduc rod care să ajungă la coacere.

Te intreb: Ce rost are un rod care nu ajunge la coacere? Eu am crescut pe infloritele meleaguri ale Curticiului. Nu stiu cum sunteti voi, cei de dincolo de Carpati, dar noi, dincolo de Carpati dinspre nord vest avem niste obiceiuri ciudate. Spre exemplu, cand eram prunc, ne placea sa mancam prune verzi- amare! Cum sa spun? Faceam concurs intre noi; cine poate sa manance mai multe si ne chinuiam si vai… Pruna verde… sa nu o incercati acasa. Nimeni nu mananca prune verzi. Poate la nebunie; is acre, amare. Prunele-s puse acolo in pom de Dumnezeu sa fie folosite cand sunt coapte. Rodul necopt, eventual, il folosesti ca nutret la animale. Ei, planta asta, degeaba s-a dezvoltat, degeaba a ajuns la coacere. Si observati de ce nu a ajuns la coacere, fiindca asta-i cel mai important. Fiindca spinii inabusa planta si o ineaca. Spinii au crescut impreuna cu planta si au inecat-o. Interesant cum au crescut impreuna cu ea. In alte cuvinte, nimeni nu i-a taiat. Nimeni nu i-a bagat in seama, ci i-a lasat sa creasca. De ce?

‘Pai, is spinii astia mici. Ce pot sa-mi faca mie niste spini micuti?’
‘Si daca au crescut… e ok! Nu ma afecteaza cu nimic! De ce sa-i tai? Merg bine impreuna. Tu nu vezi?’
Si asta e adevarul; au crescut impreuna cu planta. N-au incomodat-o cu nimic, decat cand ? In momentul cheie. La coacere. Chiar cand sa dea rod, au navalit si au strangulat credinta. Asa actioneaza diavolul, dragii mei. Cati crestini nu cunoastem, care au ajuns exact asa. Spinii! Spini de care, daca e sa fi sincer, stiau de ei. Dar au zis, ‘Hei, putem coabita impreuna. Nu e nici o problema. Pot fi si in lume si in biserica; pot fi si cu Dumnezeu si cu lumea.’ Cat eu sunt in control, cat eu sunt stapan pe situatie… Nu vezi ca nimic nu mi se intampla, de ani de zile in care traiesc in doua barci?’
Intrebarea-i, ‘Pana cand?’ Atunci cand pui ceva in competitie directa cu Dumnezeu, e doar o notiune de timp pana acel lucru va navali si va lua locul lui Dumnezeu din viata ta. Nu-i vorba daca se va intampla. E vorba: cand se va intampla? Fiindca nu poti sa ai o inima impartita, spune Scriptura. N-ai cum sa slujesti la doi stapani- si lui mamona si lui Dumnezeu.

La un moment dat, cineva imi spunea; aveam o discutie si zicea, ‘Dar, cum poti sa slujesti si in biserica si sa slujesti si in institutia asta si vin oameni si-mi spun ca nu exista o compatibilitate  in viata ta..’
‘De luni pana Sambata, eu sunt in institutia respectiva sef, Duminica, in weekend sunt la biserica in rolul care-l am. Lucrurile astea le fac fara probleme de ani de zile si poate ca tu esti printre putinii care-mi pui intrebari de genul acesta. Dar, uita-te ce frumos merg impreuna?’
Merg in paralel. A mers vreo 2 ani, dupa care a navalit, l-au strangulat si dus a fost.

Cum să scapi de spinii care vor să-ţi inăbuşe credinţa:

Destelenesteti viata daca vrei sa-L urmezi pe Dumnezeu. Dragul meu, treaba-i simpla: ori te pocaiesti cu adevarat, ori nu. Nu mai poti sa lasi ramasite in viata, din trecutul tau. Astea in timp vor creste si te vor ineca.Ii vedem la catecheza, oamenii care se pregatesc pentru botez. Venim si discutam cu ei si in privat si in grup, ‘Ma oameni buni, n-ascundeti nimic sub pres, pentru ca nu de noi ascundeti. Ascundeti de Dumnezeu. E ca si cum iti furi propria caciula. Chestiile astea vor veni si la un moment dat vor sari asupra ta.

Nu mai poti lasa ramasite din viata trecuta, fiindca ele te vor ineca. Scriptura spune, ‘Omorati madularele firii, fiindca (si te rog retine) ceea ce tu nu omori la timp, in timp, te va omora ea pe tine. Firea pamanteasca asta face. E profesionista in treaba asta. Abia asteapta sa-i lasi un lastar, ‘O, e mic!’ Si la un moment dat sa te zugrume. Vulturii, dragii mei, se aduna acolo unde sunt starvuri, unde exista cadavre, unde exista mortaciuni si n-ai cum sa-i alungi. Incearca sa alungi un vultur. N-ai cum. Dar stii ca poti sa-i faci sa plece singuri? Vulturii vor pleca atunci cand tu vei arunca mortaciunea.

Alunga ce-i putred in viata ta, prin asta-ti vei taia spinii. Poate e vorba de un pacat care-l ti ascuns. Poate-i vorba de un anturaj, poate-i vorba de un loc de munca care sti ca nu te ajuta in credinta ta. Acum 2 saptamani am stat de vorba cu un barbat care mi-a zis, ‘Cristi, pur si simplu, de la 1 ianuarie, vreau sa iau o hotarare. Eu nu mai pot, am vorbit si cu seful meu. M-a platit bine, ma-nteleg bine. Totul merge bine, dar eu, de cand m-am apropiat de Dumnezeu in ultimul an si jumatate, eu nu mai pot, simt in mine ca nu mai pot. Mi se cere sa fac si sa vand fara factura. Si stiu ca nu-i legal si stiu ca nu-i moral si stiu ca nu-i spiritual. Va trebui sa-mi schimb locul de munca. Zic, ‘Hai sa ne rugam, pentru ca daca tu stii ca nu esti in voia lui Dumnezeu, Dumnezeu niciodata nu binecuvanta pe cei care nu sunt in voia lui.’ Alegi sa pacatuiesti- alegi sa suferi. Alegi calea lui Dumnezeu, alegi binecuvantarea lui Dumnezeu. Taie spinii- poate minciuna, poate obicei, poate stilul ara pe care sti ca nu ti-e potrivit. Ia o hotarare si taie spinii.

Gaseste-ti un om sau un grup de dare de socoteala, cineva care sa-ti vorbeasca direct si sincer cu privire la viata si umblarea ta in Hristos. De ce? Fiindca, hai sa fim sinceri. Eu nu stiu daca voi aveti expresia asta, dar pe plaiurile Curticene, nanile noastre spuneau, ‘Da-i pace ca are orbul gainii.’ Adica, ai acel unghi mort, in care n-ai cum sa vezi propriile tale probleme. De cele mai multe ori suntem atat de obisnuiti cu spinii nostri incat ne complacem si cumva, ne desensibilizam constiinta. Si ai nevoie de cineva, de un Natan, de cineva care sa vina, care sa-ti spuna direct, frumos, sincer, care sa-ti verifice credinta; ca nu cumva sa-ti creasca spini pe care tu nu-i vezi. Si aici, dati-mi voie sa va spun si sa va incurajez: daca exista un lucru cheie, care a schimbat biserica noastra, inca de la inceput au fost grupurile mici.

Nu exista cadru de crestere spirituala mai intens, mai potrivit credinciosului decat grupul mic, pentru ca in grupul mic are loc coacerea. Spunea Spurgeon, ‘Duminica, sunt ca acel om care ia 3-4 galeti de apa; voi sunteti sticlele. Si iau galeata de apa si o arunc in sala prin predica. Si unele sticle se umple un pic, altele mai mult, altele doar stropi, altele cad si se sparg. Dar daca vreau sa va umplu sticla voastra, a fiecaruia, trebuie sa ma duc la nivel personal si sa torn in voi in fiecare.’  Si asta-i frumusetea intre serviciul de duminica si grupurile mici.

De aceea, noi am incercat sa ne axam dinspre studiu biblic inspre aplicatie personala, fiindca suntem atat de buni in a studia, a spune parerile, a vorbi din Scripturi, incat uitam sa le implinim. Unii dintre noi presupunem ca am sti cum sa le implinim. Uitati-va la Isus; majoritatea mesajelor Lui au fost mesaje practice aplicationale: ‘Sa-ti iubesti aproapele.’ ‘Cum, care-i aproapele meu?’ Si-i da 7,8,12 versete in care aplicational ii explica pilda Samariteanului milos, dupa care omul stie concret care-i aproapele si ce trebuie sa faca.

Lucrurile acestea nu se pot discuta intr-o predica, ci intr-un grup mic. Uitati-va si aici in text. vers. 4 ‘Cand s-a strans o gloata mare, a venit la El norod din multe cetati. Si Isus a spus pilda asta. Dar descifrarea e, partea practica aplicationala, personala, unde a declamat-o Isus? Unde a explicat-o Isus? In grupul mic, in grupul ucenicilor. Cati erau acolo? 12- ucenicii Lui L-au intrebat, ‘Doamne, te-am auzit predicand, dar ce inteles are predica asta? Si El le-a spus, ‘Voua va fost dat sa cunoasteti tainele imparatiei.’ Celorlalti se vorbeste in pilde; si lea deslusit intelesul pildei.(2-11)

Lansarea Bisericii Harvest Metanoia Arad & Botez 15 Septembrie 2013

Inaugurarea oficiala a Bisericii Harvest Metanoia Arad, Adresa bisericii: Arad, str M. Eminescu Nr 1-3 – Pastor Cristian Barbosu:

Viziune, pasiune, misiune – sunt câteva cuvinte care descriu etosul comunităţii Harvest Metanoia care aşteaptă cu nerăbdare lansarea oficială a bisericii pe 15 septembrie 2013. După mai bine de 7 luni de pregătiri intense în ceea ce priveşte identitatea, crezul şi direcţia bisericii, credincioşii acestei comunităţi sunt gata să celebreze acest eveniment, încununându-l şi cu un botez nou testamentar.Evenimentul va avea loc la Sala de Festivități din incinta Complexului Armonia, situate peste drum de Expo, la fostul Flanco/Carrefour la ieșirea spre Nădlac).  Poti vedea evenimentul aici:

PROGRAMUL:
00:00 – 24:00 Lauda si Inchinare
24:2540:10 Raul: Esenta bisericii, dintotdeauna, de cand Hristos a intemeiat biserica pe acest pamant a fost aceasta: O multime de oameni care umbla impreuna, cresc (spiritual) impreuna pentru gloria lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte exista impreuna ca sa dea toata atentia, toata investitia si toata afectiunea lor lui Dumnezeu. De aceea. si noi astazi vrem sa declaram ca scopul bisericii noastre este sa-L glorificam pe Dumnezeu prin implinirea marei trimiteri. Acesta este planul lui Dumnezeu concret pentru biserica noastra. Cu alte cuvinte, facerea de ucenici.  Daca astazi esti aici si te intrebi, „Oare pentru ce exista biserica aceasta noua in Arad? Raspunsul este, cu toate eforturile noastre, afectiunea noastra, interesul nostru, noi existam pentru gloria lui Dumnezeu si mai specific pentru facerea de ucenici- implinirea marei trimiteri.” Poate veti zice, „Bun Raul, voi faceti asta pentru Dumnezeu, dar ce face Dumnezeu pentru voi?” Dumnezeu coboara cu gloria Lui si ne schimba radical vietile. Cum coboara Dumnezeu intre noi?

  1. Scriptura – Dumnezeu coboara intre noi atunci cand proclamam fara retinere autoritatea Scripturilor si cuvantul lui Dumnezeu este clar prezentat fara retineri.
  2. Inchinare – Gloria lui Dumnezeu se coboara in mijlocul nostru atunci cand adoram numele Lui Isus, cand El este central in adorarea si inchinarea noastra.
  3. Rugaciune – Gloria lui Dumnezeu coboara intre noi atunci cand credem cu tarie in puterea rugaciunii, cand cu toata inima noastra ne aducem inimile inaintea lui in rugaciune.
  4. Marturisim cu indrazneala evanghelia lui Hristos. Nu in ultimul rand gloria lui Dumnezeu coboara in mijlocul nostru atunci cand exista evanghelizare.

De aceea, biserica aceasta are 4 stalpi: Scriptura, Adorare, Rugaciune, Evanghelizare. Noi il urmam pe El prin facerea de ucenici. Nu ne intereseaza multimea ucenicilor, ne intereseaza calitatea, calibrul ucenicilor. Si oare care este calitatea biblic vorbind? Cum se defineste calitatea a unui ucenic?

  1. In primul rand, un ucenic autentic se inchina lui Isus. Viata lui este total centrata in Hristos.
  2. Un ucenic autentic umbla cu Isus. Asta inseamna ca nu esti singur, ci el umbla impreuna cu alti ucenici, cu alti credinciosi. Aici vorbim de biserica, mai specific de grupele mici.
  3. In al treilea rand, un ucenic de calitate este cineva care il slujeste pe Isus. Viata lui se cheltuie pentru Isus si imparatia lui Dumnezeu.

40:10 – 45:10 Cantare – Slavit fie Domnul pentru tot ce mi-a dat
45:11 – 1:09:40 Marturii de la candidatii pentru botez (1:06:45 – Cantare – Pregateste inima Doamne)
1:09:45 – CRISTIAN BARBOSU – Mesaj din textul: Matei 28

Fa click pe poza pentru video

Cristian Barbosu Deschiderea Bisericii 15 sept 2013 (2)

VEZI situl Bisericii Harvest Metanoia Arad

VEZI Pagina Cristian Barbosu Predici aici

Cristian Barbosu – Care-i scopul lui Dumnezeu in casnicie si Responsabilitatile Care Tin De Sanatatea Relatiei de Cuplu – Seminar pentru familii 2

Photo credit psuchronicles.com

Vezi Partea I aici – Ce aduce fericirea in casatorie? 

VEZI PAGINA Cristian Barbosu PREDICI aici

Cristian Barbosu, casatorit cu Anne 20 de ani cu 3 copii. Partea 2-a:

cristian barbosuMergem si cladim pe premiza: O casatorie sanatoasa e o casatorie fericita si ca totul porneste si se incheie cu legamantul. Si am vazut cum din punct de vedere biblic, casatoria este privita de Dumnezeu ca un legamant si discutand defectele si implicatiile legamantului am observat ca putem ajunge la binecuvantari sau putem ajunge la consecinte. De aceea, vreau sa ne axam, in perioada asta care ne sta in fata pe cateva din responsabilitatile care tin de sanatatea relatiei noastre de cuplu. Dar, inainte de a ajunge la ele as vrea sa ne uitam in Genesa 2, un capitol care ne exprima scopul lui Dumnezeu, intentia lui Dumnezeu in casnicie. Genesa 2:18-

Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.„19 Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele. 20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească. 21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om. 23 Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.„ 24 Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Care e scopul lui Dumnezeu in casnicie?

couple w kidsLiteralmente, din textul pe care il avem in fata, scopul lui Dumnezeu a fost sa ajute fiinta umana sa se intregeasca, sa fie completa, ca sa poata impreuna sa implineasca voia lui pe acest pamant. E foarte interesant cum cu un capitol inainte, biblia vorbea de creerea omului si vorbeste tot la plural in limbaj conjugal, cand spune ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu, parte barbateasca si partea femeiasca. De aceea nu e bine ca omul sa fie singur, pentru ca cadrul in care se intampla lucruril , cadrul casniciei, a relatiilor de familie,  trebuie sa fie intregite. In alte cuvinte, trebuie sa fie doua fiinte, una care sa o implineasca pe cealalta si asta (e) interesant cum se deduce din textul citit. Dumnezeu nu-i face orice ajutor lui Adam, ci observam in text ca ii face un ajutor potrivit. ‘Ajutor potrivit’, in limba ebraica, sensul literalmente inseamna ‘fata in fata’, e ca si cum ai doua piese de ‘puzzle’ care stau fata in fata si prin inbinarea lor se potrivesc de minune. Se complementeaza, devin o unitate. De aceea, in majoritatea cazurilor, verbur respectiv ‘potrivit’, descria complementaritate- corespondenta. Ce denota practic acest lucru este foarte clar, ca femeia e creata in concordanta cu nevoile, cu structura, cu tiparul barbatului. Si psihologia, anatomia, chiar si bunul simt ne dezvaluie atat de clar ca personalitatea trasaturile, nevoile, chiar si structura anatomica sunt atat de bine completate de caracteristicile unice ale femeiilor. Nevoile barbatului, cu nevoile femeii, ambele se completeaza. Poza via www.istockphoto.com

BARBATUL        –        FEMEIA

Initiaza, conduce                  Raspunde
Logic, rational                       Emotionala
Constant                                 Schimbatoare
Hotarat                                   Intuitiva
Compartmentalizat            Integrata
Rezistent                           Fragila/Sensibila
Vede imaginea de ansamblu   Priveste in detaliu
Independent                          Dependenta
Mai mult pe a face                Merge pe ‘a fi’

Diferentele astea, chiar daca oscileaza uneori, sau ca accent difera, pentru ca nu toti suntem la fel, dar in general le recunoastem. De ce? Fiindca asa ne-a creat Dumnezeu. Ba mai mult, e foarte interesant cum din text, Adam, dupa ce este creat, Eva este creata, dar este creata altfel. Desi in traducerile noastre acelasi cuvant este folosit, spre exemplu, „Dumnezeu l-a ‘facut’ pe Adam din taran pamantului”(Gen. 2:7), e un cuvant diferit fata de cel pe care-l foloseste cand e vorba de facerea Evei. Cuvantul ‘facut’ al lui Adam, verbul, definea o actiune obisnuita de modelarea unui lut. De aceea, cand spune Dumnezeu ca l-a facut din tarana pamantului, foloseste procesul acela de modelare al olarului, al lutului. Cand e vorba de facerea Evei, e un alt cuvant. Nu e un cuvant ce descrie munca unui olar, o munca obisnuita, ci e un cuvant care descrie munca unui artist. Nu a unui om care face o oala din lut, ci a cuiva care ornamenteaza obiecte de decor.

E foarte interesant sa observi lucrul asta si sa-ti dai seama ca Dumnezeu lucreaza atat de precis pe Eva, incat sa i se potriveasca atat de bine lui Adam. Asta imi spune multe. Imi spune un adevar simplu, dar cu implicatii profunde si anume, ca barbatul si femeia nu sunt la fel, sunt diferiti. Adam e intr-un fel, Eva e intr-un altul. Complementari, da. Dar, nu sunt uniformi. Aici vine implicatia si aici e cel mai important. Ai grija la ce asteptari ai de la el, sau de la ea, fiindca s-ar putea sa ai asteptari gresite in casnicie. Mai ales cei care cautati un partener in casatorie, sau poate cei care deja sunteti casatoriti, nu va asteptati ca partenerul vostru de viata sa fie aidoma voua. Asa ceva nu exista si nici nu a fost intentia lui Dumnezeu sa existe. Daca Dumnezeu vroia sa creeze doua fiinte identice ar fi facut roboti si cloni.

Multi cred ca tu ajungi sa ai o casnicie fericita cand gasesti pe cineva care gandeste la fel, are gusturi ca ale tale, are acelasi stil, etc. Sau altii, mai grav, asteapta ca partenerii lor de viata, desi sunt diferiti, ei tot tanjesc si dupa 10 sau dupa 20 de ani sa ajunga si ei, in sfarsit, sa gandeasca ca ei. Sa devina ca ei. Si nu putini sunt cei care incearca sa constranga si sa-si determine partenerul sa ajunga asa. Si nu-i norma, nu-i sanatos si nici macar biblic. Casnicia nu a fost creata intre doua fiinte identice, ci doua fiinte complementare, care tocmai diferentelor dintre ei ajung sa se complementeze. De aceea ne-a adus Dumnezeu impreuna. Asta e scopul lui Dumnezeu pentru a implini anumite lacune, nevoi pe care eu le am si pe care nevasta mea le poate implini. Exact la fel si invers.

Despre aceasta dorinta in unitate vorbeste Dumnezeu in concluzia declarativa in finalul acestui pasaj. 24 Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. ‘Se va lipi’- complementaritatea respectiva’. ‘Un singur trup’- o unitate. Acel intreg, acel puzzle despre care am discutat. Asta e scopul lui Dumnezeu.

Observati ca nu Adam si-a cautat nevasta. „Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om”. Inainte de a-si descoperi Adam nevoia  de un partener, Dumnezeu i-a initiativa. De aceea, daca-ti cauti partenerul potrivit, fa bine si cere-i lui Dumnezeu sa se implice. Lasa-L pe El sa ti-L aduca, nu mama, nu matusa, nu unchiu. E foarte important, mai ales cand esti temtat sa te indragostesti sau poate cazi indragostit de cineva care nu are aceleasi valori pe linie de credinta ca ale tale. Daca nu aveti acelasi Dumnezeu, daca nu porniti de la acelasi nivel, daca nu intelegeti la fel nevoia, claritatea in existenta lui Dumnezeu, e foarte, foarte greu sa ajungi la complementaritatea respectiva, fiindca luna de miere va trece si cand vei ajunge la luna de marmelada iti vei scoate coltii. Cheama-L pe Dumnezeu, lasa-L pe El sa-ti caute nevasta sau sotul.

Pe de alta parte, insa cauta-o si tu. Adam n-a gasit nimic care sa i se potriveasca. (Gen 2:21) Adam simtea ca ceva nu se potriveste. Intreaba-te in lumina acestui pasaj, daca Dumnezeu ti-a adus-o si ti-a pus-o in fata. Daca te-ai casatorit cu ea, oare de ce ti-a dat-o? Nimic, in lumea guvernata de Dumnezeu nu e la intamplare. Probabil ca ti se potriveste. De aceea, incearca, in loc sa te uiti la diferente si sa accentuezi diferentele, incearca sa te uiti sub ce forma te completeaza Dumnezeu prin ea. Ce vrea sa-ti comunice Dumnezeu prin ea? Sa iti implineasca anumite lipsuri. Nu-i asa? Sa-ti implineasca anumite nevoi. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi avem nevoi primordiale. Nevoi, pe care barbatul le are si sunt caracteristice barbatilor, indiferent de cultura, civilizatie, epoca istorica. Nevoi, care sunt caracteristice femeilor, destinate specific femeilor. Si in functie de aceste nevoi, foarte interesant cum Scriptura vine si pliaza, construieste responsabilitatile. In functie de nevoile femeii- responsabilitatile barbatului si in functie de nevoile barbatului- responsabilitatile femeii. (14:00) Photo below via www.istockphoto.com

couple-having-discussion-on-couch

Nevoile femeii

1. Dragoste

DRAGOSTEA. In Efeseni 5:25-27, cuvantul spune „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea, 26 ca s’o sfinţească, după ce a curăţit -o prin botezul cu apă prin Cuvînt, 27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29 Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;” Cuvantul cheie, care apare in acest text, cuvantul care definteste in general responsabilitatea barbatului fata de sotia lui este: IUBESTE-O!  Barbatilor, iubiti-va nevestele. De ce? Fiindca nevoia principala a femeii este dragostea. Cuvinte, complimente, tandrete, cadouri, flori, afectiune, imbratisari, dragoste, dragoste, dragoste. E prima si cea mai importanta nevoie a unei femeie.

As dori, in cele ce urmeaza sa vedem cateva modalitati inc are trebuie sa-si manifeste sotii dragostea fata de sotiile lor. Si biblia e destul de explicita in domeniul asta. Fiindca, barbatilor nu le vine in mod natural sa iubeasca, mai ales in stilul in care cer si asteapta sa le iubeasca nevestele lor.

Tu iti arati dragoste fata de sotia ta cand:

Te jertfesti, te lupti impotriva firii tale. Cuvantul cheie este jertfa. Cand tu te lupti impotriva firii tale, impotriva ceea ce nu-ti vine in mod natural, dar o faci de dragul altuia, tu jertfesti. „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,”- s-a jertift pentru ea. A jertfi inseamna sa faci un lucru care nu iti este in obisnuinta, ceva ce te costa, ceva ce nu-i usor, ceva ce insa e benefic. Tu sti ca-l faci benefic pentru celalalt.

  1. Afectiune – Niciodata nu vei reusi sa-ti multumesti nevasta cand e vorba de afectiune. Asa cum noi respiram aer, asa respira ele dragoste. Nu-i telepatica, ci manifestata vizual, practic palpabil. Multora dintre noi, ca barbati, nu ne vine natural. Tocmai de aceea Scriptura spune, „precum Hristos a iubit biserica”, la fel si tie. Trebuie sa te jertfesti, sa o faci natural. Daca nu intelegem ca manifestarile si asteptarile dragostei sunt diferite, daca nu intelegi ca partenerul tau de viata, poate percepe iubirea altfel decat tine, si ea si tu veti fi frustrati, fiindca ea asteapta una si tu ii dai altceva. Tot din iubire spui tu, dar nu ce o umple pe ea, ci ce te umple pe tine. Fi foarte atent sa nu pui motorina pe un motor care merge cu benzina. Ai intentii bune, dar..
  2. Comunicare – Specialistii afirma ca debitul verbal al femeii este mai mare ca al barbatului si asta inseamna ca femeile comunica mai mult decat barbatii. O nevoie, pe care si tu o stii bine ca ea are nevoie sa vorbeasca, mai ales ca e o fiinta relationala, emotionala, cere interactiune. 95-98% dintre barbati cauta sa discute unul cu altul numai cand au nevoie de ajutor si sunt intr-o problema. Femeile cauta sa discute unele cu altele si cand nu s-a intamplat nimic si asta ne da peste cap pe noi, care nu suntem formatati asa. De aceea, daca vrei sa ai liniste si pace, trebuie sa umpli rezervorul afectiv. Cum umpli rezervorul, te uiti la rezervorul respectiv si daca are motorina, bagi motorina. Daca are benzina ii bagi benzina. Incearca sa-l umpli, ca daca ajunge pe rosu si nu mai are combustibil nu o sa rezolvi nimic. ATENTIA NEIMPARTITA- nici cu televizorul, nici cu ziarul, nici cu calculatorul, fiindca o discutie fata in fata cu nevasta-ta inseamna de la inima la inima.
  3. Preotia – Sotia ta se simte iubita, implinita cand vede ca tu cauti cresterea spirituala a familiei tale. Asta e o datorie a sotului. Sa o iubeasca ca sa o sfinteasca. Dar, cum sa-mi sfintesc eu sotia? 1 Corinteni 11 „Vreau sa stiti ca Hristos este capul oricarui barbat si barbatul este capul femeii si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. In alte cuvinte, tu esti liderul spiritual in familia ta. Nu nevasta, pentru ca asta-i tendinta. Cine se roaga cel mai mult cu pruncii? Sotia. Cine se asigura ca copiii merg la biserica, sau la scoala duminicala, sau la repetitie? Sotia. NU, Dumnezeu te-a pus lider spiritual in familia ta. Esti preot si vrei nu vrei, intr-un fel sau altul, pe tine ca si sot te va trage la raspundere daca nu iti implinesti rolul. De aceea te intreb, cat de interesat esti tu de cresterea familiei tale, cat de mult tu te rogi cu nevasta-ta? Nu va puteti imagina cate familii vin la biserica, sunt activi in biserica, fac totul pentru biserica, dar, in familie nu se roaga impreuna. Cat de mult iei initiativa in lucrurile spirituale? (26:00)

2. Oferi protectie

Efeseni 5:27 „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.” Cum poate biserica asta sa ajunga curata si nepatata? Poate numai atunci cand este protejata, ocrotita, nu patata, lovita, nu primeste zbarcituri. Barbatul, eu si cu tine am fost chemati de Dumnezeu sa oferim siguranta, protectie sotiilor noastre. De aceea, una din nevoile de baza ale sexului feminin este nevoia de protectie. 1 Petru 3:7  Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Fraza cheie este „dand cinste femeii ca vas mai slab”. Cu alte cuvinte, oferind acel cadru de protectie, de onoare, de grija nevestelor noastre. De ce? Tocmai fiindca sunt mai fragile, mai sensibile si au nevoie de protectie si suport.

Dumnezeu creeaza barbatul din material brut, dintr-un clei, dintr-o bucata. Cand e vorba sa creeze femeia, cuvantul in Genesa descrie munca unui sculptor, a cuiva care face ornamente. El e puternic, e creat sa fie solid, e mai dur. Ea e un vas mai slab. E creata sa fie fragila, sensibila, are nevoie de gingasie. Sunt doua lucruri diferite. Ea, nu in sensul inferioritatii este un vas mai slab, ci in sensul fragilitatii. Tocmai pentru ca sunt doua tipare diferite- observati in text: Barbatilor, tratati-va sotiile cu intelepciune. Intelepciune, in greaca Noului Testament inseamna: alege dinmai multe optiuni care e cea mai buna. De aceea, barbatilot, tratati-va sotiile cu intelepciune, dand cinste sotiilor ca un vas mai slab, fiindca daca nu faceti asa, daca calci responsabilitatea legamantului tau de a o iubi, de a o ingriji, de a o hrani, ca un vas mai slab, fi atent ce consecinte sunt asociate cu lipsa de tandrete in familie: CA SA NU VA FIE IMPIEDECATE RUGACIUNILE VOASTRE. Degeaba te crezi mare in viata de credinta, degeaba te rogi si cauti solutii in fata lui Dumnezeu, daca nu iti tratezi nevasta cum iti cere legamantul, rugaciunile tale nu se vor duce nici macar pana in tavan.

3. Manifesti grija

„Tot asa trebuie sa-si iubeasca barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi, caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul, ci-l hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos biserica.” 1 Timotei 5:8 „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.” Si barbatul fiind lider al familiei are aceasta responsabilitate clara de a purta de grija, dar nu in detrimentul celorlalte puncte mentionate pana aici. Fiindca vin uni care se justifica, „Ce mai vrei tu sa vin eu sa ma rog cu pruncii mei? Nu-ti dai seama cat lucrez, cat muncesc? Cine aduce paine in casa asta? Nu vezi ce obosit sunt? Vrei acuma sa mai si tratez cu un vas mai slab? Munca mea e mai importanta decat mofturile tale. Nu-s mofturi, dragul meu, sunt nevoi. Cand munca ajunge pe primul loc si nevoile neimplinite, asteapta-te la probleme. De ce? Fiindca nevoile principale ale sotiilor noastre au de a face cu legamantul si responsabilitatile noastre, a sotilor fata de ele, a rolurilor noastre fata de ele. (34:00)

VIDEO by bisericaefraim

Nevoile Barbatilor

1. Respect

 Poza via smashingtops.com

Fiti supuse: Efeseni 5:22-24

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; 23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

Aici deschidem cutia Pandora. Aceasta porunca se repeta in mai multe locuri in Scripturi si asta inseamna ca e ceva important. Indiferent unde locuieste un barbat, el are nevoie de respect. As vrea sa vedem cum Dumnezeu implineste nevoia aceasta prin aceasta porunca care o da femeii: Fi supusa, arata respect barbatului. Cuvantul in Greaca ‘supus’ este un cuvant compus care inseamna a aseza ceva sub altceva. Nu ca inferioritate, ci ca potrivire, ca complementaritate, ca functionalitate. Spre exemplu, cravata intotdeauna o pui sub guler. Nu o pui deasupra gulerului, nu o pui la camasa fara guler, nu o legi la brau, nu o pui pe cap, cravata ti-o pui sub guler. De ce? Fiindca acolo ii e locul. Pentru acolo a fost facuta, ba chiar gulerul a fost creat in asa fel incat sa se potriveasca acolo si numai acolo.

E adevarat ca cuvantul sperie. De ce sperie? Din cauza abuzurilor care s-au intamplat in diferite familii. Dar ideea esentei e ‘respectul’, Dumnezeu cere ca nevestele sa-si respecte sotii. Ce inseamna asta? Inseamna ca barbatul ia toate hotararile in casa? Nu ne-aparat. Dar barbatul are si este responsabil pentru bunul mers al familiei. Si are autoritate lasata din partea lui Dumnezeu. Si cand e vorba de autoritate, nu exista, chiar si in lumea noastra, autoritatea merge mana in mana cu respectul. Acolo unde iubirea nu se manifesta e o problema. De aceea, cand vorbeste de supunere as vrea sa ne uitam la cateva lucruri si detalii importante.

Fiti supuse in mod voluntar

In mod voluntar „Fiti supuse”. Cand vorbeste de supunere, in greaca spune ‘in mod voluntar’ supunetiva. Tu insuti ca sotie, de la tine, nu fortata de cineva, ci voluntar sa te supui. Lucrul asta vreau sa-l retii, pentru ca respectul adevarat nu poate veni din afara, doar dinaluntru si asta e diferenta mare dintre crestinism si alte religii care vorbesc tot de supunerea femeii, dar forteaza supunerea. La fel cum barbatul trebuie sa se jertfeasca pe sine insusi, sa arate dragoste femeii, la fel si pentru femeie stiu ca nu-i vine usor. Trebuie sa-si respecte barbatul, sa mearga impotriva instinctelor ei si sa poata sa se aseze la locul care Dumnezeu i la dat. In Genesa 3 Biblia ne atrage atentia asupra acestui pericol. Eva a fost creata cu scopul de a-l ajuta pe Adam. In Genesa 3:16, Dumnezeu vorbeste si dupa ce pacatul se intampla, consecintele vin si Dumnezeu spune asa, „Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.` Cuvantul dorinta n-are de a face cu probleme sexuale, pofte sau nevoi psihologice. Ci e vorba de acelasi cuvant ca si in cazul lui Cain din Genesa 4:7, unde Dumnezeu vine si spune, „Pacatul pandeste la usa, dorinta lui se tine dupa tine”. E vorba de o stare care te impinge spre constrangere, impunere, silire, fortarea cuiva. In alte cuvinte, dorinta lui de a te domina, a te stapani.  Se tine dupa tine. In cazul nevestei, dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, adica te vor impinge mereu, te va forta sa-l domini, sa-l controlezi, sa te lupti mereu pentru pozitia aia pe care Dumnezeu ia dat-o. (40:00) „Dar el va stapani peste tine”. Vezi, cand tu nu-ti respecti barbatul, cand tu te revolti, cand uneori il tratezi ca si pe un gunoi, sau pur si simplu nu il bagi in seama, atitudinea asta e un rezultat direct al unei probleme mult mai adanci, care nu mai tine de modul in care tu ai crescut sau cum ai fost educata, ci tine de spiritualitatea ta fiindca exista o legatura spirituala intre lipsa de respect si consecinta pacatului. Pentru necredincios e ceva normal. Pentru credincios este insa anormal.

Nevestele care nu se lupta sa-si respecte barbatii umbla in fire si nu in voia lui Dumnezeu. La fel ca si in cazul barbatului, care in loc sa caute tandrete, gingasie, iubire fata de sotiile lor, nu le pasa, merg inainte ca cei din lume. Nici o diferenta. Dar, datorita legamantului, si ma intorc inapoi. Datorita legamantului si responsabilitatilor care le avem, care ne sunt scrise, fagaduintele care le facem inaintea lui Domnului, lucrurile astea nu raman fara consecinte. De aceea, trebuie sa avem mare grija. Dumnezeu l-a facut pe barbat capul. Sunt familii in care exista doua capete. Stiti ce inseamna un singur trup cu doua capete? Monstru.

Fiti supuse in Domnul

Asta inseamna ca arati respect fata de sotul tau in lucrurile pe care Domnul le aproba. Nu in situatii imorale, nu in situatii ilegale, nu in situatii de pacat, in care sotul tau te impinge, te forteaza, te indeamna sa-l aprobi. Nici vorba. In Domnul inseamna in perimetrul moralitatii si spiritualitatii in care Dumnezeu ne-a  creat sa fim. Pe de alta parte, tot aceste cuvinte ‘in Domnul’ te ajuta si in situatii cand omeneste vorbind nu mai simti de loc respect fata de sotul tau. Poate te-a frustrat la culme. Poate te-a enervat, te-a suparat. Dar in loc sa-l faci varza, ce-ar fi sa-i arati respect? Si nu ne-aparat datorita faptului ca tu crezi in el sau il respecti la momentul ala, ci poti sa-i spui, „Doamne, la momentul asta, tu sti cat de frustrata sunt, tu sti cat de suparat sunt pe el, si asa mai departe, dar ‘In Domnul, inaintea Ta ma supun si nu pentru el o fac, ci o fac pentru Tine, tocmai ca sa respect legamantul  si ma supun in Domnul sotului meu chiar si cand el este imperfect fata de mine. Si asta e jertfa, pe care atata sotul trebuie sa o aiba fata de nevastasa, cat si nevasta trebuie s ao aiba fata de sot, chiar si cand nu-i vine de la sine. Anormal, dar normal pentru un crestin. (43:00)

2. Suport casnic

Nevoia suportului sau responsabilitatii casnice. 1 Timotei 5:14 „ Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor,” . O nevoie esentiala a barbatului  e sa aiba o nevasta care e gospodina, care sa se ingrijeasca de ceea ce inseamna camin, casa. Nu e mare lucru, e un pat curat, e o mancare calda, o grija pentru copii, un ajutor moral. In casa ei, nevasta trebuie sa stie cum sa-si administreze lucrurile. De ce? Fi atent cum continua textul, „să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară,” Responsabilitatea pamanteasca , trebuie sa se ingrijeasca, sa fie gospodina legata automat de vertical sa nu dea potrivnicului, diavolului…. nu-ti indeplinesti indatorirea din legamant, responsabilitatea care o ai inaintea lui Dumnezeu? Dai prilej potrivnicului. (44:00)

3. Relatiile intime

Probabil unul dintre cele mai sensibile puncte legate de barbati: O nevoie a barbatului si o datorie a femeii- este legata de relatiile intime. 1 Corinteni 7. Uni considera ca astfel de subiecte sunt tabu in biserici. Eu nu cred lucrul asta. Eu cred ca mai multe ravagii s-au facut in biserica pentru ca biblia nu a fost predicata pe subiectele astea si oamenii au fost lasati dupa capul lor. Daca Biblia vorbeste si noi trebuie sa vorbim. Ce ne spune Biblia? Ceea ce constatam si noi. Nevoia sexuala e reciproca. Sotul si sotia o au, dar procentajurile difera. Sotii sunt cu mult mai vulnerabili, cu mult mai expusi pericolului acestuia. De aceea, textul din Corinteni ne ajuta sa intelegem lucrul acesta.

1 Corinteni 7:2 Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.” Subliniati cuvantul ‘datorie’. Aceeasi expresie pe care am intalnit-o si in Exod. cand era vorba de dreptul celui casatorit. In cadrul legamantului marital, expresia aceasta are de a face cu relatiile intime dintre cei doi. De aceea, relatiile intime nu sunt ceva optionale, ci sunt considerate o datorie. Acum, pe cat suntem de seriosi in a le spune celor necasatoriti sa se fereasca, sa ramana curati, sa nu paseasca aici, sa aiba foarte mare grija, pe atat de seriosi trebuie sa fim cand vorbim celor casatoriti celor care s-au casatorit sa-si indeplineasca datoria conjugala fata de sot sau sotie, fiindca e lucru foarte serios.

In Talmud, scrierea de capataie a evreilor dupa Scripturi sta scris: „O sotie ar trebui sa prefere un salariu mai mic din partea sotului, decat un salariu mai mare,” si fi atent,” decat o separare de el.” Eu as scrie Talmudul si eu l-as pune in mainile fiecarui Roman care pleaca in strainatate sa lucreze. Pentru ca numai eu stiu cate dezastre am intalnit in familii de pocaiti, care zic ca merg sa le faca la prunci bani si la neveste tot felul si pana la urma e dezastru in casatoria lor, tocmai datorita acestei probleme, pentru ca nu suntem imuni. Barbatii cad si cad groaznic in pacatul acesta, si cad si femeile. Pe vremea Domnului Isus, evreii faceau juraminte, posteau si se infranau de la placeri si nevoi trupesti, dar limita prescrisa- erau 2 categorii de farisei in vremea aia, oamenii care intr-un fel ghidau viata religioasa in Israel. Era scoala lui Hilel si scoala lui Samai. Scoala lui Hilel spunea: O saptaman sa ramana fara relatii intime. Samai- maxim 2 saptamani. De ce? Tocmai din cauza pacatului si a ispitei curviei.

De aceea Pavel in 1 Corinteni 7 spune Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp.ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.” Esti in legamant, nu mai vrei sa ti legamantul? Gasesti motive, inclusiv pe tema asta sensibila. Satan stie mai bine ca tine, ca daca tu nut-i implinesti treaba asta, Satan va veni si te va ispiti. Atentie! Cel rau abia asteapta sa prinda un prilej. Si aici vreau sa adaug ceva. Nu stiu de unde si pana unde s-a nascocit ideea in anumite cercuri crestine ca sotia pocaita, cu cat e mai neingrijita cu atat e mai sfanta. Sfant esti cand asculti de Domnul, ce-ti spune Domnul legat de sotul tau. 1 Corinteni 7:34 Femeia maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.” Tu trebuie s aplaci barbatului tau, nu doar inainte de casatorie, ci si dupa. De ce e important acest subiect? Fiindca pe latura sexuala, barbatii sunt atrasi din punct de vedere vizual. Si daca nevasta nu se ingrijeste sa fie atractiva- nu vorbesc aici indecenta si chestii degenul acesta , ci atractiva, lucruri normale, tu-ti expui sotul la ispita.  De aceea, Scriptura spune ca tu trebuie sa placi barbatului tau. (50:00)

 Concluzie

Vreau sa reiterez cuvantul ‘jertfa’. Toate responsabilitatile barbatului, toate responsabilitatile femeii nu au cum sa fie implinite in fire, fiindca firea e atinsa de pacat si trage mereu spre focul ei. De aceea, in casnicie avem nevoie de Dumnezeu. De aceea, o casnicie intre un barbat credincios si o fata necredincioasa, sau o fata credinciaosa si un barbat necredincios. ma refer la cei care sunt nascuti din nou si au o relatie cu Dumnezeu, nu te baga si nu te injuga la un jug nepotrivit. Gandeste-te de dinainte. Nu te lasa prins si indragostit  de ea sau de el, ca apoi sa-ti tragi firele dinc ap. Ieri am stat de vorba cu o femeie casatorita de 10 ani, care a venit in disperare si a zis, „Nu mai stiu ce sa fac.” De ce? „Nu mai am alte solutii. M-am casatorit cu el, l-am iubit, am crezut ca-l atrag spre Domnul, am crezut ca-l evanghelizez si la momentul asta nu mai exista nici o sansa. Copiii nostri sunt praf, pentru ca vreau sa ma duc cu ei la biserica si el nu-i lasa. Eu vreau sa ma rog, el imi spune, „Ce tot te rogi atata? Lasa-ma in pace.” Cand e vorba de jertfa, eu ma jertfesc, el tot timpul e egoist si trage oala la el. Nam cum sa-i explic. Nu ai cum sa-i explici, din momentul cand mintea lui nu a fost reinnoita si Hristos nu traieste in el. Pentru ca numai un om normal, in sensul spiritual al cuvantului isi da seama ca in relatii, tu trebuie sa te apleci catre celalalt, nu numai de dragul lui, ci si de dragul lui Hristos. Si daca n-ai pe Hristos ca ‘backupul’ tau, niciodata nu o sa poti sa faci fata singur.

Foarte interesant. Cuvantul care apare cel mai des cand e vorba de casnicie este cuvantul agape. Ceea ce lumea nu ar,e Dumnezeu are: Agape, care inseamna dragoste jertfitoare. In toate pasajele ce tin de viata de familie in Scripturi, cuvantul acesta e folosit pentru a descrie iubirea dintre sot si sotie si invers. Si asa cum astazi, pentru noi, anumite lucruri de genul acesta par  anormale, la fel de anormal era pe vremea apostolului Pavel. Spre exemplu, expresia, „Barbatilor, iubiti-va nevestele”, cuvantul agape folosit pentru a descrie dragostea sotului fata de  nevasta, in lumea greco romana si in lumea iudaica, mentalitatea patriarhala domina deciziv. In alte cuvinte, nu-ti puteai permite sa vi la un barbat sa-i spui sa-si iubeasca nevasta, mai ales sa foloseasca cuvantul agape, sa se jertfeasca pentru ea. (54:00) Cand Pavel vine si spune, „Barbatilor jertfiti-va de dragul lor,” e o experienta socanta, revoltatoare, pentru orice grec, roman, evreu din vremea aceea. Ne mira lucrul acesta? Nu, pentru ca Dumnezeu a fost si atunci, e si azi impotriva mersului acestei lumi. De aceea, lucrurile astea par ciudate pentru cei din lume, dar ele reprezinta tiparul divin a unei casnici sanatoase, cand e vorba de Dumnezeu. E o atitudine a inimii, a acelei dragoste, care se hotaraste, „Iau o hotarare, in momentul in care intra in casnicie,” intra in casnicie iubind altfel. (57:00) Mai sunt 10 minute din seminar.

Cristian Barbosu – Seminar pentru familii Partea 1 – Ce aduce fericirea in casatorie?

wedding-shoes-bride groom

Photo credit psuchronicles.com

Va urma Partea 2 maine

VEZI PAGINA Cristian Barbosu PREDICI aici

Cristian Barbosu, casatorit cu Anne 20 de ani cu 3 copii:

cristian barbosuCe cautam in casatorie? Fericire. Daca nu am trait-o, sau am trait-o pentru un timp, se pune problema: de ce? Exista ceva in casatorie mai important decat fericirea? Adica, acel ceva care oricat de mult m-as stradui, tot nu as ajunge fericit. Acel ceva, pe care daca il am, indiferent de circumstante, indiferent de greutati, si eu si ea vom putea trai fericiti impreuna. Care e secretul, ingredientul, reteta fericirii in casnicie, fiindca exista o astfel de reteta si fiindca sunt un tip realist nu-mi plac cliseele. Stiu ca pare a fi un cliseu- o reteta a fericirii in casnicie, dar exista ceva. Exista acel ceva care atunci cand e cautat in viata de cuplu si cand este gasit, aduce intr-adevar fericirea. Despre ce vorbesc?

1. Casnicia trebuie sa fie o casnicie sanatoasa

Inainte de a cauta fericirea cauta  sanatatea in viata de familie. De ce? Fiindca numai o casatorie sanatoasa poate deveni o casatorie fericita. Cu alte cuvinte, o casatorie sanatoasa = o casatorie fericita. Si asta bagati-o bine la cap, fiindca pe asta vom cladi astazi aici. Despre formula asta as vrea sa va vorbesc. Daca nu tinem cont de aceasta ordine a lucrurilor, in primul rand o casatorie sanatoasa, nu vom ajunge la o casatorie fericita, fiindca iubirea initiala, cea din perioada indragostirii va trece si dupa luna de miere, ascultati-ma cu aminte, in multe vieti de cuplu vine luna de marmelada.

Dintr-o data, ei ii pica fata, „Cu asta m-am casatorit?” Dintr-o data, el se uita stramb si spune. „Nu-mi vine sa cred, parca o stiam mai altfel.” Visele dispar. Relatiile devin din ce in ce mai monotone, din ce in ce mai tensionate. De ce? Pentru ca oamenii, in loc sa caute sanatatea in familie, in relatii, cauta altceva. Si cred ca daca reusesc sa-si rezolve acel altceva, pentru uni o slujba mai buna, pentru altii, „pana ce nu ne facem un apartament nou o sa fim fericiti. Mai, daca ne luam masina, strangem, lucram, economisim, ne bagam la banca, luam un credit, vom fi fericiti.” Altii, „pana ce avem copii.” Si isi dau seama ca poti sa ai bani cu carul, poti sa ai cate masini vrei, cati prunci vrei si cat de educati vor fi, daca relatia dintre tine- sotul si sotia ta nu-i sanatoasa, tu traiesti un chin. Iti tragi palme singur. In alte cuvinte: Nu esti fericit, fiindca nu ai cum. De ce? Pentru ca o casnicie fericita trebuie in primul si primul rand sa fie o casnicie sanatoasa.

O casnicie sanatoasa nu vine de la sine. Nu se cladeste din instinct sau din amor. O casnicie sanatoasa se cladeste pe baza unor norme clare si bine stabilite inca de la inceput, confirmate si experimentate de catre noi, de fiecare. Si nu e ceva nou. E la fel ca viata de fiecare zi. Daca vrei sa fi sanatos, trebuie sa ti cont de cateva reguli. Sunt anumite chestiuni care ne sunt date, care-ti ofera aceasta reteta cu aceste ingrediente ale casniciei sanatoase in viata conjugala. Nu te intereseaza, vrei sa le ignori, e treaba ta. Dar, nu te astepta ca familia ta sa-ti mearga bine. De aceea, indiferent ca esti casatorit  de 4 luni sau de 40 de ani, ceea ce urmeaza sa va comunic, cred ca va priveste pe fiecare dintre voi. Si mai ales ca vreau sa va comunic ceva legat de catre cel care a instaurat casnicia, si anume Dumnezeu.

Dumnezeu vrea sa ne spuna, cand e vorba de casnicie, in sfanta Scriptura, singura revelatie autentica si autentificata. Si in Scriptura ne spune in felul urmator: Casnicia este vazuta de Dumnezeu ca un legamant. Legamantul casatoriei. De aici porneste totul. De aici se sfarseste totul. (11:30) Prin casatorie si el si ea intra inaintea lui Dumnezeu intr-un legamant. Din punct de vedere al lui Dumnezeu casatoria este un legamant. Si asta o gasim in Maleahi 2, in Ezechiel 16, in Proverbe 2- un legamant in fata lui Dumnezeu, precum se aude cuvantul in L. Romana, are de a face cu o legatura.Un legamant inseamna ca cei doi ajung impreuna si se leaga, nu doar in fata autoritatilor pamantesti, ci in fata lui Dumnezeu. Asta duce implicatii majore. De aceea, tot ce urmeaza de aici inainte are de a face cu aceste implicatii majore, care tin de legamant. Vreau sa va spun doar de cateva lucruri care tin de legamant biblic, pe scurt:

  1. Dumnezeu: Intr-un legamant biblic, intr-un legamant facut sub umbrela lui Dumnezeu, intotdeauna Dumnezeu prevaleaza. Legamintele biblice Il au ca parte la legamant pe Dumnezeu. In Maleahi 2:14, Dumnezeu este prezentat ca martor  in legamantul de casatorie.
  2. Oamenii: in cazul casatoriei e vorba de sot si sotie. Tu nu esti legat de sotia ta doar din iubire, doar in baza unui act, a unui certificat de casatorie, esti legat in casatorie prin legamant inaintea lui Dumnezeu.
  3. Promisiuni si fagaduinte. Orice legamant contine promisiuni si fagaduinte. Ezechiel 16:8, Dumnezeu foloseste o alegorie, adic adescrie relatia Sa cu Israel, ca un legamant intre sot si sotie. Partea legamantului casatoriei este juramantul  sau fagaduintele, promisiunile celor care se casatoresc. Promisiuni facute unul altuia. Aceste promisiuni se faceau intotdeauna in fata unor martori. De aceea nu exista casatorie fara martori. Chiar si Dumnezeu se numeste martor in Maleahi 2 si in fata acestor martori, aceste promisiuni trebuiau spuse in aceste doua feluri: Verbal- pe vremea Domnului Isus si in scris. Intotdeauna cand e vorba de promisiuni, trebuie sa existe juruinte.
  4. Responsabilitati: In Vechiul Testament, spre exemplu  in Exod 21 sunt cateva responsabilitati care deriva din legamant, reiterate si in Noul Testament, in Efeseni 5. „Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbati nevestele, ca pe trupurile lor”- responsabilitatea barbatului. „Cine-si iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi, caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci-l hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos biserica.” 1 Corinteni 7, o alta indatorire pe plan intim. De aceea, cand faci juruinta, fagaduinta in fata pastorului, tu nu le faci ca asa ai facut in filme, ca asa-i mai romantic, ca asa-i la moda. Tu le faci in fata lui Dumnezeu, asta inseamna ca trebuie sa te ti de ele. Chiar Dumnezeu da un exemplu personal in Ezechiel 16. El face promisiuni, El face juruinte, dar le implineste. Dumnezeu ia ce e mai scump in lumea Lui, isi ingrijeste iubita, isi impodobeste iubita. De ce? Fiindca in legamant, nu spui doar juruinte de dragul romantismului sau ca un ritual. Ci, ceea ce tu juri si fagduiesti si promiti- Asta faci, pentru ca este o indatorire, o responsabilitate inaintea lui Dumnezeu. Responsabilitatile, intotdeauna cand vin inaintea lui Dumnezeu iti aduc pe deoparte
  5. Binecuvantari: Orice legamant are pregatite binecuvantari pentru cei care il tin. De aceea casnicia nu e o chestie neutra. Hai sa ne casatorim, asa face toata lumea, am stat prea mult in prietenie, ne-am logodit, ar fi si cazul… Dar, nici vorba, casatoria nu este o chestie neutra pe care o faci ca asa o face toata lumea. Este un legamant facut in prezenta lui Dumnezeu, care atentie- nu e doar martor, ci este si judecator vis a vis de reponsabilitatile pe care tu trebuie sa ti le asumi. Si cand ti le asumi, El da binecuvantare. Si acolo unde este binecuvantare este si fericire.

De aceea, daca vrei sa ai fericire, cauta binecuvantarea! Daca vrei sa ai binecuvantare, tine-te de promisiunile din legamant, indeplineste cerintele care-ti vin ca sot sau sotie, in casnicia ta si vei ajunge sa vezi ca incepi sa cladesti o casnicie sanatoasa. De ce? Fiindca o casatorie fericita intotdeauna deriva, e rezultatul unei casnicii sanatoase, care nu se naste din instinct, din romantism, ci e cladita pe norme specifice clare. (Din primele 21 minute, mai sunt 45 de minute din seminar)

VIDEO by bisericaefraim Martie 2013 Seminar Pentru Familii

Mike Olari despre Cristian Barbosu

Mike Olari despre intalnirea lui recenta cu Pastorul Cristian Barbosu: Biserica Harvest Metanoia care numără aproximativ 400 persoane, de fapt nu este formată doar din cei care l-au însoțit pe Cristi odată cu plecarea lui din biserica Metanoia, însoțindu-l în acestă nouă aventură cu Dumnezeu, ci sunt foarte mulți veniți dintre cei care de fapt nu erau membri în nicio altă biserică. Îmi spunea Cristi cum în fiecare duminică Dumnezeu adaugă la numărul lor, așa ca pe timpul apostolilor, persoane care nu au fost până acum membri în nicio biserică și nici nu l-au cunoscut pe Dumnezeu la modul personal. Fa click pe link mai sus, ca sa citesti mai departe…..

Vezi si

PAGINA Cristian Barbosu PREDICI

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Un om plin de entuziasm pentru lucrarea de mântuire a celor pierduți.

El mărturiseşte că la Harvest Metanoia Arad, Dumnezeu adaugă în fiecare duminică noi suflete care nu l-au cunoscut încă pe Domnul.

În călătoria mea recentă în România, ocazionată de botezul deținuților de la Penitenciarul de Minori și Tineri din Craiova, oprindu-mă și prin Arad, am avut prilejul și binecuvântarea să petrec un timp deosebit împreună cu Cristi Barbosu. Am servit masa împreună, după care ne-am deplasat la noua locație a Bisericii Harvest Metanoia Arad.
Cu toate că din punct de vedere fizic, Cristi a pierdut câteva kilograme (de altfel, un lucru bun), din punct de vedere spiritual, l-am găsit proaspăt și plin de vlagă. Am povestit multe împreună, dar doua lucruri mi-au atras atenția în mod special și în același timp mi-au umplut inima de bucurie.

photo (2a)

În primul rând, Biserica Harvest Metanoia care numără aproximativ 400 persoane, de fapt nu este formată doar…

Vezi articolul original 702 cuvinte mai mult

Cristian Barbosu – Floriile si Plansul Ierusalimului

La o Conferinta 2011 (sursa Facebook)
2 Cristian Barbosu  2011

VEZI PAGINA Cristian Barbosu PREDICI 

Cristian Barbosu – Cele Zece Porunci – Porunca a Patra

PAGINA Cristian Barbosu PREDICI aici

Cristian Barbosu

„Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca sa o sfintesti.”

 Ziua întai sau Sabatul

Referitor la porunca a patra, as dori sa ne apropiem de un lucru care mi se pare interesant. Dintotdeauna, cand vorbeam despre Sabat, sau intram intr-un dialog cu cineva, de foarte multe ori intalneam persoane care argumentau: „Conceptul sabatic Vechi Testamental n-a fost schimbat de Isus, nici de biserica primara, ci efectiv, imparatul Constantin, in secolul IV, prin edictul de la Milan a schimbat ziua de inchinare din Sambata in Duminica. Si de atunci incolo, de fapt, prin acel edict politico religios, oamenii credinciosi au fost fortati sa tina ziua de Duminica. Nu vreau sa intru aici in prea multe argumente, dar am insa un argument care mi se pare foarte interesant si de asemenea important. Sunt scrierile din biserica primara, care le avem la indemana astazi, care sunt traduse (cred eu) si in Romaneste si din scrierile acestea as vrea sa citez cateva surse, cativa oameni din perioada apostolica, deci de dinainte de Constantin, oameni care au cunoscut printr-o relatie personala multi dintre apostolii care au stat la picioarele lui Isus.

De aceea, daca edictul din Milan a avut loc la anul 313, as vrea sa ne intoarcem in istorie si sa ne apropiem de exemplu de Barnaba. De Barnanba stim bine din Faptele Apostolilor, a fost unul din tovarasii de misiune al lui Pavel, care intr-o scriere  datata prin anii  70 A.D., in epistola lui Barnaba, consemenaza urmatoarele lucruri. „De aceea,” zicea Barnaba, „sarbatorim noi ziua a opta, ca a saptea este Sambata, a opta e evident ca urma Sambetei- Duminica, ca sarbatoarea de bucurie, zi in care Domnul Isus a inviat din morti si dupa ce s-a aratat, s-a inaltat la ceruri. Este evident ca Barnaba se refera specific la ziua de Duminica si la cea de Sambata.

Mai apoi Ignatiu, ucenic al apostolului Ioan, in epistola sa catre Magnezieni, scrise in jurul anului 100, dupa Hristos, scrie urmatoarele cuvinte: „Nu va amagiti cu invataturi ratacite si basme vechi pentru ca sunt nefolositoare. Daca pana acum a-ti vietuit ca Iudei (observati comparatia), marturisind prin aceasta ca nu a-ti primit harul, daca si cei care au vietuit dupa oranduiala veche au venit la o nadejde noua, nu mai tin Sambata, ci isi ornaduiesc viata potrivit zilei Domnului, cu care incepe viata noastra prin El si prin moartea Sa.” Observati cat de aproape este Ignatiu de invatatura apostolului Pavel.

Iustin Martirul- un alt om al lui Dumnezeu, in scrisoarea sa catre  iudeul Trifan, scrisa in jurul anului 155, dupa Hristos, scrie pe aceiasi tema: „Neamurile care au crezut in Hristos si s-au pocait de pacatele lor, cu toate ca nu tin Sambetele, nici nu se taie imprejur si nu pastreaza sarbatorile, totusi ele vor mosteni mostenirea cea sfanta a lui Dumnezeu. Si intr-o alta lucrare a lui „Apologia” el continua pe aceleasi subiect: „Ziua Duminicii, toti cei ce traiesc la orase sau la tara, toti ne adunam intr-un loc si citim cuvintele apostolilor sau a le proorocilor. Duminica este ziua in care toti ne tinem adunarile noastre, fiindca este prima zi in care Dumnezeu a creat lumea si in care Isus, Mantuitorul nostru a inviat din morti. Ca El a fost rastignit cu o zi inainte de ziua lui Saturn (Sambata), iar in ziua dupa Saturn, (adica Duminica) s-a aratat apostolilor si ucenicilor Sai, pe care i-a invatat aceste lucruri pe care le-am supus consideratiei voastre.

Mergem mai departe. Irineu, un important parinte al Bisericii de Apus, un om care stim ca a primit invatatura de la apostolul Ioan, in celebra lui lucrare „Impotriva Ereziilor”, scrisa prin anul 180, dupa Hristos, are o propozitie cheie. Spunea el, „Duminica noi toti praznuim- o praznuim ca zi de odihna”. Clement din Alexandria, in epistola lui Clement, spune asa, „Duminicile noi le inchinam bucuriei si tinem ziua Domnului, liber de orice predica, grija sau datorie, lasand de o parte lucrul nostru lumesc , ca sa nu dam loc diavolului sa lucreze. Si lista poate continua, eu ma opresc aici.

Este foarte important, cred eu sa observam ca in biserica primara, de la Domnul Isus si apostol pana pe vremea imparatului Constantin, crestinii au inceput sa tina Duminica ca zi de odihna si inchinare si nu Sambata, cum tineau iudeii. Simbolul, Sabatul al legamantului vechi a fost schimbat, a fost inlocuit. Legamantul cel nou, de acum inainte isi ia exprimare prin ziua de Dminica.

De aceea, chiar daca unii vin si il citeaza, de exemplu pe marele teolog Atanasie, si eu am primit asemenea citat de la un om care argumenta pentru Sambata. Citatul scrie asa, „Crestinii in Alexndria se aduna in ziua Sambetei, nu ca si cum ar fi devotati iudaismului, ci sa adore pe Isus, Domnul Sambetei.” E foarte interesant, ca m-am dus la sursa primara si am citit acel text in context, mi-am dat seama ca spunea cu mult mai mult. Tot acolo se amintea ca acesti crestini din Alexandria erau doar o exceptie. Cei din Egipt insa si cei din celelalte tinuturi, specific Atanasie, tot el tinea Duminica, se inchinau Duminica. Argumentul acesta din punct de vedere istoric nu este viabil si de aceea, din punctul meu de vedere, trebuie sa ridice mari semne de intrebare celor care il propun si il argumenteaza de multe ori cu mare patos ca acest om, imparat, Constantin ar fi schimbat cursul inchinarii inlocuind Sambata cu Duminica. Biserica primara, sursele ei spun alt lucru si eu tind sa le dau crezare.

Cristian Retevoescu

Cristian Barbosu – Noua Locatie in Arad

Sursa pozelor si mesajul Pastorului Cristian Barbosu – Facebook 

FA CLICK pe POZA pentru PREDICA din 24 Februarie 2013 la noul local

Cristian Barbosu noua biserica 1

Poza de la prima intrunire de Duminca 24 Februarie 2013 (sala urmeaza a fi finisata)

Cristian Barbosu noua biserica 2

Avem in sfarsit o locatie stabila a bisericii ! Suprinzatoare? Prea putin spus. Adevarul este, ca toti am ramas surprinsi de modul in care Dumnezeu ne-a calauzit inspre aceasta locatie permanenta pentru biserica noastra. Dupa ce am cautat, evaluat si negociat cu multe alte locatii in Arad, in ultimile zile Dumnezeu ne-a inchis toate celelate usi si ne-a indrumat inspre aceasta. O locatie frumoasa, situata in zona centrala, cu o sala de aproximativ 400 de locuri, sali adiacente pentru lucrarea cu copiii si alte facilitati deosebite, si in plus si la un pret deosebit! Si totusi, nu ne-a fost usor sa acceptam oferta … fiindca locatia este cunoscuta in lumea aradeana ca fiind un loc infam, un context si o sursa cunoscuta a promovarii pacatului. Locatia pentru ani de zile a fost una dintre cele mai cunoscute discoteci din Arad (Viva) iar mai apoi a devenit bar, sala de jocuri de noroc si Bingo – ceea ce este si in prezent. Fiindca fostii chiriasi nu au reusit sa isi mute inca obiectele (barul, jocurile, bingo), duminica 24 februarie, cu ocazia primei noastre intalniri, ne-am inchinat si am predicat Cuvantul in aceeasi sala cu tabelele de Bingo pe pereti, cu barul si jocurile de noroc in holul bisericii, dar L-am laudat pe Dumnezeu si am sfintit locul pentru Gloria Lui!

Cristian Barbosu noua biserica 3

Adevarul este ca intr-o Europa in care multe biserici se transforma des in cluburi, discoteci, sau sali de teatru, pentru noi a fost de neimaginat sa fim noi cei care sa traim transformarea unui loc al depravarii intr-o biserica! Fara doar si poate, este un har prea mare pe care Domnul ni l-a dat! Sincer, am ramas surprinsi si ne-am mirat de ce El alege sa se foloseasca de noi, mai ales acum la inceput, cand si asa suntem firavi si in proces de vindecare si stabilizare! Dar am luat-o ca un semn de la Domnul, ca o incurajare extraordinara, neasteptata a Celui Divin. Fiindca dorinta si rugaciunea noastra a fost dintotdeauna sa cautam sa rascumparam vieti adancite in pacat, si Domnul ne-a adus multi oameni de acest gen in biserica si ia facut marturii vii ale harului Sau bogat! Dar sa poti sa ai privilegiul de a rascumpara nu doar suflete ci si locuri, contexte, care promoveaza pacatul, care genereaza ispite si atrag oamenii in pacat, este o mare victorie pentru Imparatia lui Dumnezeu. Cel putin noi asa o vedem si asa ne intelegem rostul, anticipand ca Domnul sa faca lucrari mari in acest loc!

Chiar astazi cu ocazia primului nostru serviciu, 7 persoane si-au predat viata Domnului Isus! De aceea il laudam, Ii multumim si ne rugam sa ne faca vrednici de o asemenea chemare si de acest gen de transformari Christice. Rugati-va cu noi ca Sangele lui Isus sa curateasca acest loc, ca Duhul Sfant sa-l umple de Prezenta si Putere, ca Tatal ceresc sa supuna, sa alunge si sa mustre orice duhuri care in ultimii ani au stapanit acest loc – devenit prin harul lui Dumnezeu – locul in care va fi glorificat numele Lui ! In urmatoarele saptamani sala va fi eliberata de catre cei ce detin si organizeaza jocurile de noroc si din acel moment vrem sa intram intr-un proces de renovare si reamenajare a acestei locatii pentru a fi mai potrivita pentru intalnirile Bisericii noastre (serviciile de inchinare, grupurile de copii, etc.) Privind la fotografiile facute in prima zi a inchinarii noastre in acest loc, inaltati o ruga pentru noi!

Vezi aici predica Pastorului Cristian Barbosu din noua biserica  postata in 24 Februarie, 2013

http://livestre.am/4m711

Cristian Bărbosu – cuvântul unui prieten

poza de la Biserica Metanoia

Cristian Barbosu 2011

Pastorul Daniel Branzai despre Pastorul Cristian Barbosu:

M-am găndit să-i dau dreptul să vorbească singur, fără să comentez declarația lui. Îmi este însă prea drag ca să o pot face.  Împărtășim prea multe convingeri ca să nu spun din capul locului că sunt alături de el în aceste clipe dificile.

Am preferat întotdeauna prietenia celor care greșesc încercând prea mult și dorind prea tare, decât să stau în compania celor care, de teama de a nu greși, preferă să nu încerce. Părerea mea în privința structurii de conducere a Bisericii locale este clară și publicată de mult. Ca misiune a bisericii lui John MacArthur și ca unul care am fost cooptat alături de cei 43 de presbiteri ai lor ca să învăț și să transmit și românilor învățătura lor biblică, am tipărit și am difuzat mult material despre pluralitatea presbiterilor. (Vă invit să-l revedeți aici).  La Bethel, în California, noi suntem de 30 de ani o biserică cu pluralitate de presbiteri.

Dumnezeu poate să lucreze în orice structură de-a noastră, dar ne-a recomandat una care merge mai bine și ne ține în balans pornirile nedisciplinate, scutindu-ne și de dictatura episcopaliană și de glasul mulțimii care nu este întotdeauna și vox dei. Uneori, înfrângerile noastre sunt necesare pentru a ne da un pas înapoi, pentru o reevaluare necesară și, mai ales, pentru a le da răgaz celorlalți să ne ajungă din urmă. Dacă așteptăm în tăcere și în dragoste, Dumnezeu ne va readuce părtășia fraților noștri. Am experimentat-o și eu. Luptele cu frații sunt conflicte laterale. Mersul nostru trebuie să fie înainte și mai ales … împreună.

Lucrătorii sunt și astăzi puțini. Să învățăm să-i prețuim, să-i protejăm și să-i ajutăm. Este foarte ușor să dai cu pietre, mai ales când le-ai luat din edificiul la care n-ai trudit tu însuți. Este mult mai greu să iei aceste pietre vii și să le zidești la loc, pentru ca edificiul să crească. Numai cei care lucrează cu Dumnezeu o pot face. Nu de demolatori avem noi nevoie azi … Diavolul se descurcă și singur, iar mulțimile care-i stau la îndemâna nu sunt puține.

Dragă Cristian și dragi frați care v-ați retras temporar pentru ca să nu vă luptați în firea pământească, sunt alături de voi. Pasul vostru răspândește deja în jur parfumul biruinței.

Mi-ar place să fiți biserica noastră soră din România. Va trebui însă să mă sfatuiesc cu … ceilalți presbiteri din biserica noastră.

M-am găndit să-i dau dreptul să vorbească singur, fără să comentez declarația lui. Îmi este însă prea drag ca să o pot face.  Împărtășim prea multe convingeri ca să nu spun din capul locului că sunt alături de el în aceste clipe dificile.

Am preferat întotdeauna prietenia celor care greșesc încercând prea mult și dorind prea tare, decât să stau în compania celor care, de teama de a nu greși, preferă să nu încerce. Părerea mea în privința structurii de conducere a Bisericii locale este clară și publicată de mult. Ca misiune a bisericii lui John MacArthur și ca unul care am fost cooptat alături de cei 43 de presbiteri ai lor ca să învăț și să transmit și românilor învățătura lor biblică, am tipărit și am difuzat mult material despre pluralitatea presbiterilor. (Vă invit să-l revedeți aici).  La Bethel, în California, noi suntem de 30 de ani…

Vezi articolul original 2.746 de cuvinte mai mult

COMUNICAT DIN PARTEA LUI CRISTIAN BARBOSU

Cristian Barbosu

Comunicat de la Cristian Barbosu de la Suceava Evanghelica, semnalat de Cornel Ilioi…

Cristian Barbosu:

Avand in vedere ca in ultima perioada, am luat cateva hotarari importante care-mi influenteaza viata si lucrarea, si tinand cont de recomandarile unora de a-mi face publica pozitia mea fata de cele intamplate, am hotarat sa scriu acest comunicat.

Am facut-o deasemenea si din dorinta de a clarifica anumite aspecte si de a linisti anumite framantari pe care unii dintre dvoastra mi le-ati marturisit in urma citirii sau auzirii unor afirmatii sau acuzatii la adresa mea. In spiritul Apostolului Pavel, vreau sa apar chemarea si lucrarea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, care la acest moment este discreditata.

 

ANUNTUL & MOTIVATIA

Acum cateva zile mi-am dat demisia din functia de pastor al bisericii Metanoia Arad si m-am retras ca membru al bisericii. Totodata, m-am retras si din Uniunea Baptista din Romania. Am facut-o pentru a nu angaja biserica locala intr-un conflict care i-ar fi produs multe rani; am facut-o in baza convingerii mele biblice ca in biserica lui Hristos, avem o alta misiune cu mult mai nobila decat aceia de a lupta cu fratii nostri cand e vorba de diferente in convingeri si pareri, si mai ales sa apelam la metode neprincipiale sau nebiblice pentru a ne atinge scopul. Eu cred ca avem un singur Adversar si acela este Satan, nu fratii nostri, iar metodele folosite in conflictele dintre noi trebuie sa fie cele scripturale. Cand am vazut si am simtit ca se trece de aceasta limita, am ales sa ma retrag si impreuna cu mine s-a retras si fratele pastor Raul Todinca si intreg comitetul cu exceptia unei singure persoane.

CAUZELE

Cauza principala a retragerii mele din biserica a fost determinata de subiectul si motivul conducerii bisericii. Subiectul – fiindca pe aceasta tema am avut multe multe dezbateri cu fratii din vechea conducere a bisericii, discutii care s-au rezumat la diferente de convingeri: eu si o parte a comitetului considerand ca argumentele biblice cele mai solide sustin conducerea prin presbiteri, pe cand un alt grup din conducerea bisericii sustineau congregationalismul ca model de conducere. Evident o incompatibilitate si totodata o alegere pe care biserica trebuia sa o faca. Motivul – dorinta unora din conducerea bisericii de a-si implementa propria viziune, din pacate prin anumite metode discutabile dpdv biblic si moral.

ISTORIA

Aceste diferente am dorit sa le solutionam in mod legal si principial in cadrul bisericii. Am croit astfel un model de conducere prin presbiteri care era compatibil cu Statutul UBR, o noua directie, cu o noua echipa. Le-am supus toate votului bisericii, in 3 Adunari Generale consecutive, in care fratii au avut libertatea de a-si exprima convingerile si contra-argumentele, si de fiecare data biserica a sustinut viziunea si a votat pozitiv. In schimb grupul de lideri care nu au fost de acord cu aceasta directie si-a dat demisia si a inceput sa actioneze in opozitie influentand timp de cateva luni de zile grupurile lor mici producand dezbinare. Au ajuns sa mearga din casa in casa si sa convoace o alta AG in care au revocat hotararile celorlalte 3 AG schimband modelul si conducerea bisericii. Din pacate acest ultim demers l-au facut printr-o campanie masiva de discreditare morala si spirituala a persoanei si lucrarii mele folosind minciuni, distorsionari si manipulari de adevar, fara a ma fi contactat sau confruntat personal (Mat 18), ci acuzandu-ma public in AG din 9 februarie 2013. Aceste proceduri au determinat retragerea mea si a comitetului.

LEGATURA CU HARVEST

Acuzele lor au atins si parteneriatul bisericii noastre cu Harvest Bible Chapel pe care l-au revocat in urma unor discredintari masive la adresa pastorului James MacDonald preluate de pe pagini web calomniatoare la adresa lui. Aici ma simt obligat sa specific cateva lucruri. Precizez ca unele dintre ele au fost create si sustinute specific pentru a-l discredita pe fr. James si a distruge lucrarea bisericii Harvest, un concept care nu este nou avand in vedere aceleasi tactici si experiente prin care si Bill Hybels, Rick Warren, Billy Graham si chiar John MacArthur au trecut cu cativa ani in urma. Un asemenea grup format din fosti presbiteri si membri care fie au fost indepartati din biserica Harvest, fie au avut probleme cu acea biserica, s-au coalizat si au inceput sa sustina demersurile acestui website improscand cu minciuni, exagerari si distorsionari de adevar lucrarea fr James si persoana lui. Mentionez ca pentru fiecare acuzatie scrisa pe acel website sau adusa de catre membrii bisericii noastre, am cercetat si intrebat in mod personal, direct si specific pe presbiterii de la Harvest si chiar si pe fr James, confruntandu-i cu aceste lucruri potrivit lui Mat 18. In urma dovezilor culese de mine, am ajuns la concluzia ca este un complot foarte bine regizat in a distorsiona adevarul si a distruge aceasta lucrare.

Doresc sa precizez insa, ca Harvest, la fel ca orice alta instituie umana nu este perfecta. Desi sunt parte din Harvest Bible Fellowship, am diferente fata de ei si nu sunt de acord cu anumite alegeri pe care fr James le-a facut. Cu toate acestea, am incredere in ei si in chemarea lui Dumnezeu clar evidentiata prin lucrarea lor. Nu am facut-o pentru banii lor fiindca nu sunt angajatul lor si nici nu sunt subordonat lor, ci am acelasi statut ca oricare alt plantator de biserici din Harvest Bible Fellowship. Sunt salariatul bisericii din Romania si daca am primit fonduri din partea bisericii Harvest acestea au fost limitate si special destinate lucrarii, evidentiate intr-un sistem clar de dare de socoteala. Dintotdeauna am avut o colaborare sanatoasa cu ei, si am apreciat pretul pe care il platesc pentru a chema bisericile evanghelice americane la o orientare verticala, inspre Dumnezeu, si nu inspre metodele si spiritul acestei lumi. De aceea am ales sa-i apar, asa cum as fi ales sa apar pe orice pastor din Romania daca as fi stiut ca este acuzat pe nedrept. Precizez deasemenea ca acuzatorii lor, fie din America, fie din Romania, nu i-au contactat, nu i-au confruntat potrivit lui Mat 18, desi cei de la Harvest au incercat sa faca pasi inspre unii dintre ei, fiind insa respinsi – ceea ce imi spune multe. Multele acuzatiile aduse in cadrul bisericii noastre au fost culese de pe paginile web ale impotrivitorilor lor ceea ce nu este corect – e ca si cum ai vrea sa obtii informatii despre poporul evreu intrebandu-l pe Haman.

Ma bucur insa ca institutii importante precum Moody Bible Institute au cercetat situatia si au inteles complotul pus la cale si au ales sa sustina in continuare lucrarea fr pastor James si a bisericii Harvest. Saptamanile trecute fr James a predicat de la acelasi amvon la una dintre cele mai prestigioase conferinte din SUA (Founders Week), alaturi de predicatori cu o reputatie deosebita precum Lutzer, MacArthur, David Plat, Tony Evans, care nu ar fi acceptat sa fie pusi in aceasta postura daca ar fi avut banuieli cu privire la fr James. Mentionez deasemenea ca nici una din cele cateva sute de statii de radio nu l-au suspendat pe fr James si nici un membru din stafful bisericii Harvest (aproape 400) si nici o biserica din cele aproape 100, nu s-au retras din octombrie incoace, in urma acestor atacuri abundente. Oare de ce? Fiindca cei care verifica sursele, stiiu clar cine sunt cei care ataca si care sunt motivele lor.

Acelasi scenariu, la o scara mai mica mi s-a intamplat si mie. De aceea am hotarat sa ma retrag. Nu am facut-o din lasitate sau culpabilitate, ci pur simplu nu am vrut sa ma angajez in acest stil de lupta pe care il dezaprob, si i-am lasat pe fratii mei sa isi implementeze propria viziune, nedorind sa fiu un obstacol in calea lor.

VERIFICAREA ADEVARULUI

Daca am un indemn serios pentru cei care veti citi acest comunicat, este acesta: verificati informatiile calomniatoare care se scriu despre pastori sau biserici, chiar daca cei care la propaga sustin ca au surse credibile. De aceea, cei care aveti neclaritati, intrebari sau framantari, ma puteti contacta personal si in spiritul lui Mat 18 voi incerca sa va raspund. Nu uitati ca in Prov 18:17 Scriptura ne arata cum sa abordam acest gen de situatii, ascultand ambele parti si abia mai apoi tragand concluziile. Va multumesc celor care deja ati facut-o si n-ati ezitat sa ma contactati personal. Neverificarea informatiilor poate pune pe cineva in postura de a promova sau accepta minciunile sau distorsionarile transmise si de a se face, astfel, partas pacatelor altora.

Pe de alta parte, asa cum hermeneutica biblica ne invata, autorul textului si intentia lui sunt cruciale in interpretarea unui mesaj. Va rog sa nu neglijati sursele originale ale informatiilor transmise, fiindca veti vedea ca aveti de-a face cu oameni care si-au facut ca tinta in viata, defaimarea lucratorilor si a bisericilor. Autorul blogului „ioan8.wordpress.com” este unul dintre ei. Pe acest blog m-a atacat inca de anul trecut, datorita atitudinii mele impotriva legalismului si datorita implicarii si colaborarii mele cu unele lucrari pe care dansul le respinge precum BIG Impact sau GLS, si a opiniei fata de unii lucratori precum Bill Hybels, Rick Warren sau Billy Graham – pe care ii considera de-a dreptul eretici. Acum, in situatia de fata, o face din nou, primind munitie proaspata de la unii dintre membrii impotrivitori din Metanoia care au inceput sa ma acuze folosind aceleasi tactici ca si el. Nu ma mir de abordarea asta, fiindca in primavara anului trecut, cand am fost atacat pe acest blog, desi am incercat, in spiritul lui Mat 18, sa-i indemn la dialog si la clarificarea tuturor aspectelor in discutie, autorul mi-a transmis ca nu considera ca pasajul acesta (Matei 18) mi se potriveste, fiindca el este adresat credinciosilor, pe cand eu sunt atat de cazut incat nu ma mai considera „frate” (adica credincios). No comment.

IN LOC DE EPILOG

Dragi mei, fiecare dintre dumneavoastra aveti dreptul sa alegeti ce credeti in aceasta situatie. Eu nu o sa ma lupt sa va conving ca am dreptate, sau sa intru in luptele celor care-mi sunt adversari acum. Principiile biblice nu-mi permit, fiindca stiu ca adevarul si timpul merg mana in mana si Dumnezeu va scoate la iveala la timpul Lui, adevarul. Il las pe El sa ma apere. Eu am constiinta impacata si nu am nici o indoiala legata de chemarea mea sau atitudinea mea inaintea Lui. Platesc un pret, indur multe, sunt ranit din greu si eu si familia mea, am pierdut o lucrare in care am investit atatia ani prin atatea lupte, dar am credinta ca Domnul va continua ceea ce a inceput, de aceea merg inainte. La momentul potrivit veti auzi in ce fel ma va calauzi Domnul si ce am sa fac.

Ceea ce este sigur pentru acum, este ca voi continua lucrarea in Romania – desi sincer, am fost ispitit sa plec si sa las totul dupa atatia ani de impotriviri – dar simt ca Domnul are inca planuri cu mine si lucrarea Lui de dragul generatiei contemporane din tara noastra. Cred ca legalismul trebuie indepartat din bisericile si din sufletele noastre si ma bucur sa vad ca tot mai multi pastori inteleg lucrul acesta. Eu sunt convins ca Biblia sustine unitatea in diversitate si nu uniformitatea prin conformism. Cred deasemenea ca anumite garduri dintre baptisti si penticostali trebuie sa se darame, fiindca Duhul Sfant nu sta in extreme sau in colivie. Darurile si manifestarile Duhului Sfant exista, lupta spirituala e reala si n-o putem ignora. Consider ca modelul congregationalist este deficitar atat dpdv biblic cat si pragmatic, desi in unele bisericii episcopalianismul domina sub eticheta congregationalismului – dar cred ca reminescentele autoritarianismului din epoca trecuta cat si reactiile la traumele produse atunci, trebuie vindecate si conducerea bisericii re-evaluata prin prisma biblica. Sabloanele croite in traditionalism, care emancipeaza forma in detrimentul functiei trebuie schimbate. Mandatul nostru este de a iesi in lume si a o castiga pentru Hristos, nu de a ne inchide in enclavele noastre evanghelice, ingustand noi Calea si dand mai multa importanta Mishnelor noastre denominationale si nu textului biblic. Pretul pe care il platesc astazi, se datoreaza si acestor lucruri in care cred din toata inima. Dumnezeu sa dea intelepciune liderilor nostri evanghelici in aceasta perioada de criza si curaj pastorilor si lucratorilor care incearca sa gaseasca solutii biblice si relevante platind un pret pentru aceasta.

Cat despre mine, voi merge inainte incercand sa nu fiu o pricina de poticnire nimanui si de aceea am hotarat sa ma retrag si din Uniunea Baptista. Ii iubesc pe fratii mei, am avut o colaborare frumoasa cu multi dintre ei, imi pare rau ca a trebuit sa ajung sa iau aceasta hotarare, dar trebuie sa fiu sincer si sa va marturisesc ca am avut si multe presiuni din partea unora. De aceea, in dorinta mea de a-mi continua cu integritate lucrarea concentrandu-mi energia inspre a cladi si nu a ma apara mereu sau negocia compromisuri la nivel de convingeri si principii, am ales acest cadru neutru, iesit de sub vreo umbrela denominationala. De ani de zile anumiti pastori cu influenta atat in conducerea Uniunii cat si a Comunitatii de Arad au incercat sa-mi discrediteze lucrarea sau sa o boicoteze. Chemarea mea nu este sa ma lupt cu ei ci cu dusmanii Evangheliei. Am apreciat insa colaborarea deosebita pe care am avut-o cu multi pastori baptisti si penticostali si tin sa le multumesc sperand ca vom continua sa luptam impreuna pentru largirea Imparatiei Sale. Recunosc ca sunt imperfect, ca am facut greseli si ca mi-am asumat riscuri in dorinta sincera de a ajuta, partial, cat de putin, lucrarea din Romania, dar chiar daca astazi sunt ranit, nu voi ceda fiindca nu am nici o indoiala vis-a-vis de chemarea Lui pentru viata mea si de ceea ce ar mai putea face el cu mine, asa zdrobit cum sunt, si de acum inainte. De aceea raman deschis colaborarii cu orice pastor, lucrator sau biserica care inca mai au incredere in ce fac. Deasemenea respect cugetul celor care la acest moment nu mai au libertatea de a colabora cu mine din pricina celor intamplate.

Dumnezeu este judecatorul meu si El la vremea Lui va judeca. Eu ii binecuvantez pe fratii mei care au ramas in Metanoia si le doresc propasire in lucrare, la fel cum ii binecuvantez pe fratii din Uniunea Baptista multumindu-i Lui pentru ani frumosi de colaborare, iar pe cei care imi vor raul, fie intentionat sau involuntar, ii las pe mana Domnului, rugandu-l sa se indure de ei, sa le lumineze mintea si sa le calauzeasca inima spre lucruri care sunt de zidit nu de daramant, facandu-i pescari si nu vanatori de oameni.

Daca prin viata sau lucrarea mea am produs probleme sau am ranit pe cineva, imi cer iertare. Daca prin cele scrise am fost neclar sau nu am raspuns framantarilor unora dintre voi, sunt dispus sa discut cu orisicine ma va contacta, in spiritul biblic si in limita moralitatii. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti, fie prieteni, fie dusmani, si El sa ne invete sa ducem lupta cea buna, alegandu-ne cu intelepciune bataliile!

Cristian Barbosu

Arad, 17 februarie, 2013

Suceava Evanghelica

Avand in vedere ca in ultima perioada, am luat cateva hotarari importante care-mi influenteaza viata si lucrarea, si tinand cont de recomandarile unora de a-mi face publica pozitia mea fata de cele intamplate, am hotarat sa scriu acest comunicat.

Am facut-o deasemenea si din dorinta de a clarifica anumite aspecte si de a linisti anumite framantari pe care unii dintre dvoastra mi le-ati marturisit in urma citirii sau auzirii unor afirmatii sau acuzatii la adresa mea. In spiritul Apostolului Pavel, vreau sa apar chemarea si lucrarea pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o, care la acest moment este discreditata.

Vezi articolul original 2.396 de cuvinte mai mult

Sexualitatea si Familia Crestina

Vezi Pagina Cristian Barbosu aici  Vezi Pagina Vladimir Pustan aici

Vezi Viata Intima in Casnicia Crestina Vezi Resurse pentru familie aici

Vezi Cartea Mai Curat Decat Diamantul aici de Madame J. C. de Ferrieres

Trei discutii, (1) Pastorul Cristian Barbosu, (2) Pastorul Samuel Tutac si (3) Vladimir Pustan:

Ce spune Biblia despre viata sexuala?

Sexualitatea si tinerii – De ce sa astepti?

Cristian Barbosu – Spălaţi-vă pe maini

La Biserica Baptista nr.1 Sighetu Marmatiei. Din Aprilie 2012. Vezi PAGINA – Cristian Barbosu PREDICI aici

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari