Facebook: Vorbiti intre voi cu psalmi…. (3) Lovit cu ghetele in fata… poti sa ierti?

Isus ii privea de pe cruce:  Tata iarta-i ca nu stiu ce fac… (Luca 23:33-35)

Gabi Lupescu – Exista doua feluri de critici:

Un soldat avea obiceiul sa sfarseasca fiecare zi citind din Biblie si rugandu-se. In timp ce ceilalti se strangeau in baraci sa se culce, el se punea pe genunchi langa patul sau.

Unii dintre colegi l-au vazut si au inceput sa-si bata joc de el. Dar intr-o noapte abuzul a depasit limita cuvintelor, in timp ce statea in rugaciune, un soldat si-a aruncat ghetele si l-a lovit in fata. Ceilalti au ras, cautand prilej de bataie, dar razbunarea nu a venit.

A doua zi dimineata cand cel care aruncase ghetele s-a trezit, nu i-a venit sa creada ce a vazut. La capatul patului se aflau ghetele lui lustruite. Imagineaza-ti cum e sa lustruiesti ghetele care te-au lovit ! Aceasta necesita un nou nivel de bunatate. Aceasta inseamna sa hotarasti care va fi raspunsul tau inainte ca ofensa sa se produca !

Unii din baietii din baraca erau „lideri”, motivati de mandrie si insensibilitate. Asa raspunde intunericul la lumina. Altii erau „supusi”. Ei nu erau neaparat rai !!!… ci doar slabi ,si le era teama sa fie diferiti…

De ce s-a rugat Isus de pe cruce: „Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac ?” Fiindca El a inteles ca cei care au fost crescuti intr-un mod anume, care sunt manati de anumite forte, care se lupta cu probleme nerezolvate si cu teama, care sunt programati de minte care nu este nascuta din nou au nevoie de Dumnezeu. Si El a vazut lucrul acesta ca o oportunitate de a-L marturisi pe Dumnezeu. Aceasta necesita mai mult decat o religie de duminica. Este nevoie de un raspuns ca al lui Hristos, care sa constituie un exemplu si care sa fie transparent, care ii face pe ceilalti sa se ridice si sa-ti puna intrebari. Cele mai importante lucruri nu sunt „drepturile” tale sau eul tau ranit; ci Cel pe care il reprezinti…!

EREZII …PE FACEBOOK !!!

Gabi Lupescu scrie:

DOCTRINE FALSE DESPRE BOTEZUL ÎN APĂ  !

( Bine de stiut ,si de luat aminte !. Profit de acest subiect ,si expun un articol care l-am gasit foarte edificant, in aceasta legatura pentru a identifica si anumite „erezii „, care se vehiculeaza chiar pe grupurile de pe Facebook )

„O dată ce ştim adevărul despre botezul în apă, aşa cum a fost proclamat şi arătat în Noul Testament, ar trebui să fim echipaţi pentru deosebirea multelor doctrine false despre acest subiect , doctrine care au napădit biserica încă de la începuturile ei. Confruntă cu învăţătura dată mai sus pentru a vedea de ce aceste doctrine sînt false. Iată o listă cu cîteva dintre ele :

1. BOTEZUL POATE CONSTA ÎN STROPIRE, TURNAREA APEI SAU ORICE ALTĂ MODALITATE PE CARE O DOREãTI, ATÎT TIMP CÎT ESTE FĂCUTĂ CU APĂ.

2. COPIII AR TREBUI BOTEZAîI PENTRU CĂ ACEASTA ÎI FACE CREŞTINI. Dacă mor nebotezaţi , se vor duce în iad. Am respins această idee mai devreme în secţiunea despre ” CINE AR TREBUI BOTEZAT ?”Acolo am văzut că învăţătura întreagă a Bibliei este că botezul în apă trebuie să urmeze după pocăinţă şi credinţă.

3. NU POŢI FI MÂNTUIT SAU IERTAT DACĂ NU EŞTI BOTEZAT ÎN APĂ. Aceasta ar putea fi adevărat într-o situaţie ca aceea din biserica primară, unde botezul în apă era înţeles ca o parte esenţială a supunerii faţă de Cristos. Atunci, a refuza să fii botezat însemna un refuz de a te supune lui Cristos. Totuşi, nu poate fi spus acelaşi lucru în multe situaţii astăzi , precum şi în istoria bisericii protestante. În situaţii în care ignoranţa sau doctrinele false au încurcat aceste probleme, se va vedea că botezul în apă n-a fost esenţial pentru mântuire. De exemplu, Armata Salvării din Anglia , care a adus mulţi alcoolici la credinţă vie şi o schimbare autentică şi care a făcut multe lucruri spre slava lui Cristos , distrugînd lucrările diavolului, n-a practicat botezul în apă, din motive pe care nu le cunosc. Cu toate acestea, pocăinţa şi credinţa în Dumnezeu au fost mereu cele 2 condiţii de bază şi esenţiale pentru primirea mântuirii. Acestea trebuie să preceadă botezul, si apoi, cînd se întîmplă astfel, şi cînd doctrina biblică a botezului este prezentată clar, persoana respectivă se va supune întotdeauna cerinţei botezului.

Aceia care învaţă această idee a mântuirii prin botez incearcă să se sprijine pe afirmaţia lui Isus: ”Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu este născut din nou nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3:5). Ei vor să spună că a fi născut din apă înseamnă a fi botezat cu apă. Dar nu aceasta a vrut să spună Isus. Avraam, Isaac şi Iacov n-au fost niciodată botezaţi în apă, şi cu toate acestea, Isus a spus că au intrat în împărăţia cerurilor. A fi născut din apă se referă probabil la a fi născut din Cuvîntul lui Dumnezeu, dat fiind că a fi născut din nou înseamnă a fi născut din cuvînt şi din duh (1 Petru 1:23). Cuvîntul lui Dumnezeu este comparat cu apa şi în Efeseni 5:26 , şi aceasta fără îndoială pentru că, la fel ca şi apa, are puterea de a curăţi. Adevărata credinţă vine prin Cuvînt. Prin urmare, pentru a fi mântuit trebuie să fii născut din sămânţa cuvîntului.

Ideea alternativă, că ”născut din apă” se referă la naşterea naturală, este şi ea posibilă, cu toate că astfel s-ar putea spune că toţi copiii nenăscuţi nu pot intra în Împărăţia cerurilor, ceea ce nu se potriveşte cu ideea dreptăţii lui Dumnezeu.Nu putem fi de acord cu toţi aceia care îi osîndesc pe creştinii ca Luther, Wesley, Booth, Finney şi alţii care au arătat o evidentă pocăinţă şi credinţă în Cristos dar, cu toate acestea, nu au pus în practică în întregime ideea biblică a botezului aşa cum este ea descoperită în Noul Testament.Totuşi, aceasta nu ar trebui să fie folosită ca o scuză de aceia care nu vor să se smerească şi să se supună practicii biblice a botezului în apă. Acum, că această problemă s-a lămurit, a refuza botezul ca ucenic şi credincios înseamnă a refuza să faci voia lui Dumnezeu şi să împlineşti toată dreptatea. (Matei 3:15; Matei 28:19; Matei 7:21).

4. BOTEZUL NU ESTE IMPORTANT. (ESTE OPŢIONAL). Nu putem să fim de acord nici cu aceia care spun că practicarea acestei doctrine de bază nu este importantă. (Evrei 6:2). Această idee falsă ar implica că supunerea faţă de poruncile lui Cristos nu este importantă – lucru pe care un adevărat ucenic al lui Cristos nu l-ar accepta niciodată. Isus a poruncit foarte clar botezul în apă în Matei 28:19 şi la fel a făcut şi Petru (Faptele apostolilor 2:38).

5. DACĂ NU EŞTI BOTEZAT CU CUVINTELE ”ÎN NUMELE DOMNULUI ISUS CRISTOS”, ATUNCI BOTEZUL TĂU NU ESTE VALABIL. TREBUIE SĂ TE BOTEZI DIN NOU FOLOSIND ACEASTĂ FORMULĂ. Această doctrină falsă este răspândită mai ales printre aceia care neagă doctrina Trinităţii şi cred că Isus este în acelaşi timp Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Am văzut că în toată cartea Faptele apostolilor numele care apar sînt diferite. Accentul se pune nu pe o formulă din cuvinte, ci pe o persoană. Ei argumentează că dat fiind că numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt este numele lui Isus, atunci ce contează care formă este folosită? ãi dacă botezăm aşa cum a făcut Petru în numele Domnului Isus, aceasta înseamnă că nu am botezat în numele Duhului Sfânt, după cum a poruncit Isus? Toată această doctrină îşi are punctul de plecare într-un argument prostesc despre cuvinte, care dă naştere la dezbinări şi lupte în locul credinţei şi dragostei care este în Domnul Isus.

6. BOTEZUL ÎN APĂ ESTE BOTEZUL ÎNTR-O BISERICĂ LOCALĂ. Aceia care învaţă această idee deseori le cer celor care doresc să fie botezaţi să semneze hîrtii care să adeverească că sînt de acord cu toate doctrinele respectivei biserici. Nici Isus şi nici apostolii n-au insistat vreodată asupra unui astfel de lucru. Botezul este în numele lui Isus Cristos, nu în numele unei biserici locale sau denominaţiuni. Este adevărat că fiecare creştin serios trebuie să fie membru al unei biserici locale , dacă există vreuna acolo unde locuieşte el. Totuşi, o persoană botezată de un anumit pastor sau diacon nu este obligată să rămînă în acea biserică locală. Nici pastorii nu trebuie să ceară o astfel de angajare în momentul botezului, întrucît aceasta încurcă natura angajamentului botezului, care se face faţă de Crostos şi nu faţă de anumită biserică locală.

7. NUMAI PASTORII AU DREPTUL DE A BOTEZA. Nu poate fi aşa, din moment ce în Noul Testament nu există nici o mărturie a faptului că altcineva, în afară de apostoli sau evanghelişti, ar fi îndeplinit botezul creştin. Filip era evanghelist şi nu pastor atunci cînd i-a botezat pe credincioşii din Samaria. (Faptele apostolilor 8:12; Faptele apostolilor 21:8 ). Această idee se leagă de doctrina prezentată mai înainte, că botezul ar reprezenta botezul într-o biserică locală. Cu toate acestea, credincioşii din Samaria nu aveau o biserică atunci cînd au fost botezaţi, ci formau grupuri de prieteni în jurul unui evanghelist. Totuşi, când apostolii Petru şi Ioan au venit , ei nu i-au botezat din nou în apă pe credincioşi, ci, s-au rugat să poată primi Duhul Sfînt. Aceşti apostoli ştiau că botezul cu Duhul Sfânt era lucrul de care aveau nevoie aceşti credincioşi noi. Nu se ştie cum s-a organizat mai tîrziu biserica din Samaria.

Ar trebui să spunem că Isus le-a poruncit apostolilor de la început să boteze, şi cu toate acestea, ei au fost instruiţi să-i înveţe pe UCENICI să asculte de toate lucrurile pe care Isus le poruncise apostolilor, inclusiv instrucţiunea de a boteza şi de a învăţa aceleaşi lucruri şi pe alţii,astfel încît fiecare generaţie de ucenici să aibă aceeaşi instrucţiune. (Matei 28:18-20). Putem vedea din aceasta că orice ucenic botezat care urmează învăţătura Domnului are dreptul de a boteza noi ucenici în apă. Totuşi, aceşti ucenici ar trebui să se supună în această privinţă pastorilor şi diaconilor lor, astfel încît să nu se creeze dezbinare în biserică. Daca pastorul unei biserici insistă sa-i boteze el pe toţi cei convertiţi din acea biserică,a tunci membrii bisericii n-ar trebui să i se opună. Cu toate acestea, dacă el neglijează sa-i boteze pe aceia care ar trebui botezaţi, ucenicul adevărat care doreşte să-L urmeze pe Domnul in apele botezului ar trebui să găsească pe cineva care să-l boteze potrivit voii lui Dumnezeu. Dacă pastorului îi lipseşte înţelepciunea lui Isus şi a lui Pavel, care ştiau că n-au fost trimişi să boteze în primul rînd (Ioan 4:2; 1 Corinteni 1:14-17), atunci în timpul unei treziri s-ar putea foarte bine plictisi în eforturile sale de a-i boteza pe toţi convertiţii. ( Sursa -Michael Fackerell – www.christian-faith.com/forjesus/romana)

Facebook: Vorbiti intre voi cu psalmi…. (2) Te simti ca a 5-a roata?

Gabi Lupescu – Te simti ca a 5-a roata?


Tissot – David

A CUI E LUPTA ?

„Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului şi El vă dă în mâinile noastre !”. 1 Samuel 17.47

^ Hotărât, lupta este a Domnului şi noi trebuie să fim cu totul siguri de biruinţă, şi încă de o biruinţă care să dea dovadă de puterea lui Dumnezeu. Domnul este prea mult uitat de oameni şi chiar de adunarea lui Israel; si când se iveşte ocazia de a-i face pe oameni să vadă că Cel ce este măreaţa Cauză primară, îşi poate împlini planurile fără puterea omului, este prilejul nimerit pe care trebuie să-l folosim bine !.

Chiar Israel privea prea mult la sabie şi suliţa. Şi e mare lucru să nu fie sabie în mâna lui David şi totuşi David să ştie că Dumnezeu va birui o întreagă armată de duşmani.

Dacă luptăm din toată inima pentru adevăr şi dreptate, să nu aşteptăm să avem la îndemână norocul sau talentul nostru, nici alt mijloc văzut de influenţă.

Dacă am lupta pentru noi înşine, ne-am putea teme; dar dacă luptăm pentru slava Domnului Isus, cine va putea să ne stea împotrivă ?

Să ţinem, deci, piept filisteanului; dacă Domnul oştirilor este cu noi, cine va fi împotriva noastră ?

Se spune despre David, la versetul 9 ca „ajungea din ce in ce mai mare …si Dumnezeu era cu el”! In primul rand nu prea poti sa ajungi “mare” de unul singur! Numai daca nu cumva ai o chemare speciala de a ajunge “mare “ intr-un mod singuratic! (dar si atunci tot ai nevoie de ajutor –in mod sigur!)

Daca ne uitam la versetele ce urmeaza, observam ca DAVID A AVUT O ECHIPA !!! Si inca una foarte buna!! Tu ai o echipa, „joci” in ea sau esti rezerva?.. stiti cand e buna a 5 –a roata la masina…? Exact atunci cand ai cea mai mare nevoie de ea !!!! Pana atunci pare „un bagaj in plus ”- nimic nu e ceea ce pare!

Vedem ca David a avut exact ceea ce ii trebuia : o echipa ! Dar nu de ciurucuri…nu de rebuturi ci de viteji! Da O ECHIPA DE VITEJII !!! Exact ce-i trebuia! Pentru consolidarea Imparatiei.. pentru ocrotire dar si pentru „extindere”. Si vreau sa stii ceva : Vitejii trebuie pretuiti!! Ai pierdut vitejii, esti condamnat la infrangere ! Si de ce sa nu pastrezi ce Dumnezeu ti-a dat?

Poate tu esti unul dintre viteji, sau poate ai un prieten viteaz sau poate cresti asemenea unui viteaz (viteaza), oricum ar fi – primeste un sfat :fi integru, loial principiilor sfinte si lasa-le sa-ti calauzeasca viata …

Gabi Lupescu – Sa nu ne uitam menirea

Milton: Hristos a trimis nebunia sa prapadeasca intelepciunea, slabiciunea ca sa lege taria, dispretul ca sa stinga mandria. Aceasta este taina cea mare a Evangheliei: El n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca; si aceasta taina trebuie implinita in toti slujitorii Lui, pana la a doua Sa venire.”


Pagina – Gabi Lupescu aici

Nu cumva ne asemanam si noi cu reporterul …din caricatura de sus, uitandu-ne menirea , rolul de mangaietori , calauzitori ,acei oameni care Dumnezeu i-i doreste …raspandind mila , facand dreptate si traind in Adevar ? Sa nu uitam cuvintele vesnice care ne indeamna : „Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai !”. (Ioan.15:13) .  „Cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc; de altii iarasi fie-va mila cu frica, urand pana si camasa manjita de carne !”. (Iuda.1:23)

“Daca vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricina de lauda, caci trebuie s-o vestesc; si vai de mine daca nu vestesc Evanghelia !” (1Corinteni 9:16)

Oamenii se ineaca, in “spatele” nostru… dar cei mai multi dintre noi suntem preocupati de propriile noastre interese. Sentimentul “urgentei”… incepe sa dispara. Suntem nepasatori, altfel cum putem explica situatia actuala…?

Ai vorbit cu cineva, astazi, despre Evanghelie ? Vai de mine, si de tine, daca stam nepasatori !. Chiar aici in acest grup , pe facebook ,https://www.facebook.com/groups/YESHUASHALOM/, poate sant persoane „in spatele nostru”, care prea putin ne pasa de ele …si poate sant copii fratilor nostri , din familiile noastre a tuturor , dintre fiii ratacitori pribegind in „pustia acestei lumi „, in cautarea „unei oaze de placere desarta „. Esti chemat si sant chemat , la locul de munca , la scoala unde o frecventezi , in societate si in cele din urma …chiar si aici in acest grup invitand prietenii tai , pe cei dragi ai tai ,sa guste si ei din marele Har al lui Dumnezeu, auzind/citind din diversele articole care proslavesc si vestesc Bunatatea si Indurarea lui Dumnezeu prin Cuvantul Harului ce ni sa relevat…. sa stai in spartura , impartind drept Cuvantul Adevarului , ca un demn/a , slujitor/e a Evangheliei !. Asa sa ne ajute Dumnezeu sa facem !. Amin.

Gabi Lupescu – FII UN CETĂŢEAN DEMN DE CRISTOS

 

Citizen of Rome cca. 80 B.C.

PAGINA Gabi Lupescu aici.

Rom.13:1-14(8)

Creştinul este o persoană cu două cetăţenii: una pământească dobândită prin naştere naturală, sau prin alte forme legale şi una cerească, obţinută prin naşterea din nou, din Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă cum trebuie să ne comportăm ca şi cetăţeni ai cerului, în această lume, pentru a reprezenta cu cinste interesele împărăţiei spirituale din care facem parte. De asemenea Biblia ne arată cum să ne comportăm ca şi cetăţeni ai ţării căreia îi aparţinem în această lume, ca Numele Domnului Isus Cristos să fie onorat prin viaţa şi mărturia noastră.În lecţia de azi Pavel o abordează această problemă şi ne îndeamnă : Fii un cetăţean demn de Cristos:

1. ÎN RELAŢIE CU AUTORITATEA STATULUI – v.1-7
· Originea statului – de la Dumnezeu
Dumnezeu a lăsat în această lume trei instituţii, pe care fiecare om este chemat să le respecte: Statul (sau stăpânirea), Familia şi Biserica şi fiecare din ele îşi are locul şi scopul în societate.Un tânăr a venit la Billy Graham şi i-a spus: „întenţia noastră este să dărâmăm sistemul actual”.„ok, a spus Billy Graham, dar ce vreţi să puneţi în loc?”. „Nu avem încă nimic, a spus tânărul,dar orice altceva este mai bun decât ceea ce există”. Desigur e uşor să dărâmi, dar e mai greu să pui ceva în loc. Pe vremea când Pavel scrie bisericii din Roma, era împărat Nero şi poate atât Pavel cât şi mulţi alţii ar fi avut motive bune să spună, actualul sistem politic e rău şi trebuie demolat. Şi totuşi Pavel afirmă fără rezerve: „nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu”(v.1/b). De aceea ele trebuie respectate de fiecare om şi cu atât mai mult de cei credincioşi.
· Scopul, sau funcţia statului – pentru funcţionarea societăţii.
Pavel arată foarte clar care este rolul statului în viziunea lui Dumnezeu. „El(statul) este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău”(v.4/a). Deci rolul statului este de a menţine ordinea în societate, ca aceasta să poată funcţiona. Astfel, pe de o parte stăpânirea(statul) trebuie să asigure protecţia şi siguranţa cetăţenilor, iar pe de altă parte să asigure respectarea legilor, pedepsindu-i pe cei ce fac răul, prin călcarea acestor legi. De aceea statul, sau stăpânirea „poartă sabia”, ca simbol al autorităţii pe care Dumnezeu i-a dat-o.
· Datoria faţă de autoritatea statului(sau stăpânire).
a. Supunere . Pavel spune : „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte”. Această supuneredecurge din faptul că stăpânirea e lăsată şi rânduită de Dumnezeu şi dacă noi ne împotrivim acestei rânduieli, ne împotrivim lui Dumnezeu. Deci datoria faţă de Dumnezeu, include şi supunerea faţă de stat.Supunerea poate fi motivată şi de frica pedepsei, deoarece stăpânirea „poartă sabia”, pentru a pedepsi pe călcătorii de lege. Credincioşi au însă o motivaţie mai importantă decât frica de pedeapsă şi anume „îndemnul cugetului”, aşa cum precizează Pavel în v.5.
Se ridică o întrebare firească aici. Ce trebuie să facă un creştin când stăpânirea îi cere ceva ce este în contradicţie cu cerinţele lui Dumnezeu? Domnul Isus a spus: „daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Când Cezarul (sau statul) pretinde ce este al Lui Dumnezeu, atunci trebuie să ascultăm desigur, de autoritatea supremă, aşa cum spuneau şi apostolii în Fp.ap.4:18-20.

b. Respect, cinste „Cui datoraţi frica, daţi-i frica(frica aici are sensul de teamă care vine din respect). Cui datoraţi cinstea daţi-i cinstea”spune Cuvântul-v.7/b.
c. Achitarea datoriilor şi a dărilor(a taxelor). v.7/a,”daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi. Cui datoraţi birul, daţi-i birul. Cui datoraţi vama, daţi-i vama”.
d. Rugăciune. Ideea rugăciunii o găsim la 1Tim.2:1-5 şi este enunţată tot de către ap. Pavel.

2. ÎN RELAŢIE CU APROAPELE – v.8-10
Pavel după ce arată cum să ne comportăm demn de Cristos în relaţie cu autoritatea statului, rânduită de Dumnezeu, ne arată şi ne motivează cum să ne raportăm şi la aproapele nostru, la oamenii din societate.Ca cetăţeni ai împărăţiei lui Dumnezeu, suntem chemaţi să cultivăm în lumea în care suntem doar străini şi călători, relaţii cu aproapele nostru, bazate pe dragoste. Este un principiu care vine din interiorul nostru, unde locuieşte Duhul lui Dumnezeu şi este mult mai eficient decât nişte reguli, sau legi care ne sunt impuse din afară. Când iubeşti, nu poţi face rău aproapelui tău, aşa că „dragostea este împlinirea legii”.

3. ÎN CONTEXTUL IMINENTEI REVENIRI A LUI CRISTOS – v.11-14
Pavel ne transpune acum într-un context al împrejurărilor, care ne aduc aminte că „mântuirea (izbăvirea noastră finală, la a doua venire a Domnului) este mai aproape de noi acum, decât atunci când am crezut”.
· De aceea trebuie să veghem – v.11,”este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn”. Mai este puţin timp spune Pavel şi avem atât de mult de lucru. Atenţie la pericolul adormirii(Mat.25:1-13).
· De aceea trebuie să ne echipăm cu armele luminii – v.12 „Noaptea aproape a trecut, seapropie ziua. Să ne îmbrăcăm cu armele luminii”. Lupta încă nu este gata, ea trebuie dusă până la capăt.
· De aceea trebuie să trăim frumos – v.13. Noi suntem fii ai zilei şi trebuie să fim gata.
· De aceea trebuie să avem chipul lui Cristos în noi – v.14.

Gabi Lupescu – Psalmul 32

(Un psalm al lui David. O cîntare.) Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! 2Ferice de omul, căruia nu -i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!
3Cîtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. 4Căci zi şi noapte mîna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pămîntul de seceta verii.
5Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: ,,Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!„ Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. 6De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s’ar vărsa ape mari, pe el nu -l vor atinge de loc.
7Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cîntări de izbăvire. 8,,Eu-zice Domnul-te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s’o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.„
9Nu fiţi ca un cal sau ca un catîr fără pricepere, pe cari -i struneşti cu un frîu şi o zăbală cu cari -i legi, ca să nu se apropie de tine. – 10De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul, este înconjurat cu îndurarea Lui. 11Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!

Psalmul 32 reda experienta unui om cazut in cea mai teribila criza a vietii lui, generata de pacat- experienta lui David. Iata cat de plastic isi descrie psalmistul propriile trairi sufletesti in mijlocul crizei prin care trecea :

“Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate, caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea. Mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii …” Psalmul 32, 3-4

Sa observam cum criza prin care trecea David ii afecta intrega fiinta:

– trupul: “mi se topeau oasele”
– sufletul: “gemete necurmate”
– spiritul: “mana Ta apasa asupra mea”

O lege a fizicii spune ca atunci cand asupra unui corp se exercita o presiune, el cauta sa se deplaseze in directia in care presiunea sa scada. In viata spirituala, lucrurile stau la fel. David, aflat sub uriasa presiune a crizei prin care trecea, cauta o scapare.

Ce ar fi putut face David pentru a scapa de presiunea incercarii ?

1) L-ar fi putut aduce la tacere pe profetul Natan care i-a pus degetul pe rana si i-a descoperit pacatul. Ar fi fost insa aceasta o solutie ? Nicidecum ! Dimpotriva, lucrurile s-ar fi complicat si mai mult.

2 ) David ar fi putut sa intoarca spatele lui Dumnezeu, gandind: “Acum si asa am cazut si m-am compromis in fata poporului si a lui Dumnezeu. Vinovatia nu am cum sa o inlatur…Ma las de credinta…Sunt un pacatos irecuperabil…”

Ar fi fost acesta o solutie ? Nicidecum!

3 ) David ar fi putut sa-si caute scuze pentru caderea lui, atenuindu-si vinovatia: “ Doamne, am gresit, e adevarat. Dar Tu stii ca daca nu ar fi fost Batseba, eu nu as fi cazut. Daca ea ar fi fost mai atenta si mai hotarata… Si, la urma urmei, citi nu fac acelasi pacat in ascuns si nimeni nu stie ?”

Ca imparat, probabil ca David mai putea apela si alte solutii omenesti… pentru a-si rezolva criza. Dar salvarea lui a constat in faptul ca el a stiut la cine sa se duca cu problema lui !.“Atunci Ti-am marturisit pacatul meu …si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: “Imi voi marturisi Domnului faradelegile !” ( vers.5 pp. Vezi si Psalmul 51 1-12, pentru o imagine mai ampla a marturisirii lui David )

Rezolvarea nu a intarziat sa apara: “Si Tu ai iertat vina pacatului meu.” vers 5 . In orice vreme , si imprejurari crunte in viata noastra …sa alergam la Dumnezeu, caci numai la El …gasim rezolvare !. Asa sa fie.

Cititi mai multe la PAGINA – GABI LUPESCU aici

Gabi Lupescu – Cum arata un „Copil de Dumnezeu”

Cititi mai multe predici si studii de la Gabi Lupescu aici.

1. Niciodata sa nu te rusinezi de Hristos !.

El te chiama sa-I marturisesti totul deschis. Fa-o acum si totdeauna. El este Prietenul tau cel mai bun. Oamenii sa cunoasca faptul ca tu esti al lui Isus.

2. Hotaraste-te sa faci un succes din viata de crestin !.

Daca viata de crestin merita sa fie traita, sa fie traita bine. Studiaza cum poti s-o faci plina de succes.

3. Citeste Biblia ta în fiecare zi !.

Biblia este cea mai minunata carte. Prin ea, Dumnezeu vorbeste omului. Lasa-L pe El sa-ti vorbeasca. Este ghidul tau. Este hrana ta spirituala.

4. Vorbeste-I zilnic lui Dumnezeu prin rugaciune !.

Dumnezeu este Tatal tau. El vrea sa vii la El cu toate cerintele tale. Vorbeste-I de toate problemele tale. Increde-te în El. Spune-I tot ce ai în inima. De fapt aceasta este rugaciunea. Formeaza-ti un obicei de a te ruga chiar daca esti tanar.

5. Traieste o viata statornica !.

Cine esti tu…? Esti copilul lui Dumnezeu !. Atunci traieste totdeauna ca un fiu al lui Dumnezeu !. Daca ai fii fiul unui rege pamantesc prin nastere, nu te-ai rusina de aceasta. Dar esti mai mult decat atat !.

6. Alege-ti prieteni crestini !.

Suntem cunoscuti… prin prietenii pe care ni-i facem !. Vom creste cu ei. Ei, deasemenea, au nevoie de tine !. Mergi la Biserica totdeauna si la scoala de studiu Biblic !. Acolo î-ti gasesti prieteni. Totdeauna fii vrednic… de prietenia lor.

7. Castiga pe altii pentru Hristos !.

Oricine are nevoie de Hristos !. Totusi asa de multi… nu-L cunosc !. Fa-L cunoscut tu … celor pe care-i întalnesti , prin viata ta traita cu Domnul !. Roaga-te pentru ei !.Fii binecuvantat/a de Dumnezeu !. Asa sa fie.

Pagina PREDICI in Limba Romana

ROMANIA – EUROPA

STATELE UNITE

INTERVIURI

Dr. Emil Bartos 

Pastorul Daniel Branzai

Pastorul Cristian Barbosu

Dr. Iosif Ton

Pastorul Vladimir Pustan

Pastorul Florin Ianovici

Pastorul Gabi Zagrean

Florin Cimpean

Ovidiu Liteanu

Richard Wurmbrand

Sabina Wurmbrand

Nicolaie Moldoveanu

PAGINA cu Marturii aici

Gabi Lupescu – “Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?” Romani 2:4

Bunatatea lui Dumnezeu si dragostea Sa fata de noi sunt singurele argumente in fata carora cele mai impietrite inimi omenesti  nu mai opun rezistenta. Omul capituleaza in fata Creatorului sau nu datorita groazei, nici datorita fricii de pedeapsa, nici datorita argumentelor logice sau filozofice… ci doar atunci cand are revelatia iubirii divine care il copleseste. Biblia vorbeste despre pocainta ca fiind o conditie de baza pentru ca un om sa fie mantuit. Dar cum se poate ajunge la o pocainta adevarata?

Il auzi pe cate un om spunand:
“Mai am putin pana la pensie, apoi am sa ma pocaiesc.”
Sau: “Cand am sa simt ca se apropie ziua mortii… am sa ma intorc la Dumnezeu.”
Sau: “Mai am de terminat butoiul cu vin din beci, si baxurile cu tigari… pe care tocmai le-am cumparat, apoi am sa incep o viata noua.”
Ce iluzii desarte !. Poate un om sa se intoarca la Dumnezeu… la comanda ? Poate un om sa regrete pacatul atunci cand isi propune acest lucru… chiar daca acum isi propune sa-l faca in continuare?
Cu siguranta ca nu va putea ! Pocainta inimii noastre nu se produce atunci cand ne propunem noi acest lucru. Singurul lucru din acest Univers care poate sa trezeasca in inimile noastre regretul pentru relele facute… este doar Dragostea lui Dumnezeu!

Gabi Lupescu – Dragostea …nu va pieri niciodata

1Cor.13:8 Dragostea nu va pieri niciodata

 

… ” Dragostea …este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla in mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Dragostea …nu va pieri niciodata.” 1 Corinteni, cap. 13

Nevoia de dragoste …este astazi mai mare ca niciodata !!!.
De cand ne nastem, pana cand inchidem ochii, simtim nevoia dupa zambetul mamei, precum si dorinta de a impartasi si a primi dragoste eruptand din strafundurile inimii noastre. Fara ea ne pierdem dorinta de a trai… vitalitatea noastra mintala si fizica slabind, ducandu-ne, inevitabil, la imbolnavire. Atunci cand experimentam insa dragostea… toata fiinta noastra raspunde… influentand pozitiv cresterea din punct de vedere fizic, mintal, spiritual si social.

Din cauza lipsei de iubire, mii de oameni se sinucid anual. O alta mare multime se inghesuie …pe scarile tribunalelor pentru a se „elibera” astfel incat sa poata incepe sa caute din nou dragostea. Spitalele de boli psihiatrice, in zilele noastre, sunt pline de cei care, din dorinta de a primi afectiune… au alunecat pana in pragul nebuniei.

Copiii loviti si neglijati… sufera simptome de nevroza sau psihoza. Casele de batrani sunt pline de parinti nebagati in seama !!!…care varsa din cand in cand o lacrima aparuta din dorinta de a fi iubiti.

Traim un timp cand descurajarea crunta si amara dezamagire …par sa fie partea noastra, cand necazurile hartuiesc sufletul pana acolo incat multi oameni sunt impinsi spre o moarte imatura. De ce?
Omul de astazi nu se straduieste sa dea dragostei nici macar o sansa !!!… pentru ca Dragostea Adevarata presupune angajament, implicare !. Ea trebuie sa fie neconditionata !!!…pentru ca sensibilitatea noastra sa se poata exprima liber.

Trebuie sa fie data pe fata… cu precadere atunci cand celalalt nu o „merita”, sa vina in intampinarea nevoilor lui. Dragostea …care a fost turnata in inimie noastre , este autentica !. Sa emanam aceasta iubire din Dumnezeu ,cu trasaturile ei minunate !

Paradis – Dragostea

Gabi Lupescu – Pasul căsătoriei stă direct în mâna lui Dumnezeu

File:Bartolomé Esteban Perez Murillo 022.jpg

Rebeca : – Mamă, mamă! Ascultă-mă, să-ţi spun… Când veneam de la fântână, un om a alergat înaintea mea cerându-mi să-i dau apă…

Mama : – Şi ce-ai făcut?

R. – Eu?!… M-am oprit şi i-am aplecat vadra pe mână, zicându-i: „Bea, domnul meu!”, iar când l-am văzut bătrân, am umplut repede adăpătoarea şi pentru cămilele lui.

M. – Dar drumeţul, ce a zis?

R. -Să vezi! Când s-au săturat cămilele de băut, omul acela a scos darul acesta, mi l-a dat şi a întrebat: „A cui fată eşti?”

M. – Şi tu i-ai spus, desigur!???

R. – Da… şi i-am mai spus că avem nutreţ din belşug pentru cămilele lui şi-ar putea rămâne la noi peste noapte… Atunci omul acela s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu!”

M. – Şi unde ai lăsat pe omul acela?

R. – S-a dus fratele meu să-l aducă. Iată-i că vin !.

Povestitorul: – În atmosfera aceasta de animaţie, un călător intră în casă. Îmbrăcămintea lui şi a celor ce-l însoţeau, mărturiseau că erau de departe. N-a vrut să stea jos, n-a vrut să mănânce ci voia să le povestească ceva însemnat. Le spuse mai întâi cine este, de unde vine, cine l-a trimis şi cum a ajuns aici. Toţi îl priveau fără să-l înţeleagă prea bine. Înălţându-şi capul, călătorul zise :

Călătorul : – Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă doreşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: Dă-mi, te rog să beau puţină apă din vadra ta! şi care îmi va răspunde: Bea tu însuti, şi voi da de băut şi cămilelor tale, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!”. Cunoasteti aceasta istorioara ,din Sfanta Scriptura putin explicata mai pe intelesul nostru …???

Noi, contemporanii, de regulă nu găsim elemente comune …cu acest fel de a gândi şi proceda. Nici nu ştii cum e tânărul, cum arată, dacă e înalt, prezentabil! Ce situaţie are… Apoi riscul de a merge pe meleaguri străine, fără prieteni şi… cunoscuţi. Nu e aşa că e prea de tot?
Oare o fată nu s-ar trage speriată înapoi? Şi care părinţi nu ar spune: „Du-te bătrâne, cum să ţi-o dăm în asemenea condiţii? Sunt multe fete pe lume…”

Dar nu! După clipe de linişte solemnă, tatăl se ridică şi spune: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu putem spune nici rău nici bine; ia-o şi du-te ca să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”

„Domnul a spus!” Dar Domnul e Acelaşi! Domnul încă mai poate vorbi!
În această atât de delicată problemă a căsătoriei, cu urmări ce ating veşnicia, venim înaintea Ta Doamne, şi Te rugăm, arată Tu copiilor Tăi, celor ce caută lumina în acest hăţiş, arată-le Tu drumul cel drept pregătit pentru fiecare, după măsura cea mare a iubirii Tale!.Simti tu tanar si tanara , ca este ceasul sa te casatoresti ??? Cum vei proceda …?

Întemeiaţi pe Biblie şi având în dreapta noastră experienţa fericită a sfinţilor, noi rămânem în convingerea că pasul căsătoriei stă direct în mâna lui Dumnezeu. Nu omul, ci Dumnezeu!

Când omul nici nu se gândea, Dumnezeu a făcut o feme…ie şi tot El a adus-o la om. El pune la cale, El aduce la îndeplinire, iar omul, înţelegând voia Sa, doar primeşte darul şi e fericit.
Experienţa primei căsătorii perpetuează exact aceleaşi prevederi din Eden. Fiecare pas spre căsătorie, are în spate un program divin de îndeplinit, de care depinde totul.

Dumnezeu şi astăzi rânduieşte pentru robul Său, ca şi pentru Isaac şi Rebeca, un ajutor potrivit. Pentru că aşa stau lucrurile vom avea multe de întrebat şi multe de spus, pentru că toţi cei ce vin în urma noastră să cunoască secretul fericirii familiale.

Eclesiastul 3:1 „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru sub ceruri îşi are ceasul lui.”Să nu mire pe nimeni faptul că începem discuţia problemelor ce privesc căsnicia sau chestiunea vârstei celui ce doreşte după un cămin.Căci, cu toate că vârsta este un aspect secundar faţă de discernământul spiritual, faţă de alegerea partenerului şi aprobarea divină, totuşi de amănuntul acesta se leagă esenţialul, poate al tuturor celorlalte aspecte.V-aţi gândit de ce patriarhii se căsătoreau aşa târziu… deşi atingeau maturitatea fizică tot aşa de repede ca şi noi? Cercetaţi genealogia şi veţi observa că nici unul nu se căsătorea mai devreme de 60 de ani înainte de potop, iar cei de după potop le urmează îndeaproape exemplul. Isaac avea 40 de ani când o ia pe Rebeca de soţie. Chiar Moise trecu de 40 de ani când o lua în căsătorie pe Sefora. „Căsătoriile timpurii… să nu fie încurajate. Băieţi şi fete păşesc în legământul căsătoriei cu iubire necoaptă… cu judecată neîmplinită, fără sentimente nobile şi înălţătoare, şi iau asupră-le binecuvântarea căsătoriei conduşi …doar de pasiuni copilăreşti.”

O, câte nenorociri blestemate s-au plămădit din neînţelegerea adevărului că orice lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui…

Fraţii mei tineri, aşteptaţi cu răbdare potolirea vânturilor. Să nu daţi crezare gândurilor frământătoare… Păstraţi cu tărie înţelepciunea aceasta, căci este ştiut: Aceea care scutură pomul cu scopul de a culege fructele coapte mai repede, niciodată nu se vor bucura de binecuvântările şi dulceaţa rodului …pe care le află culegătorul răbdător.

„Şi Samson a zis tatălui său: Ia-mi-o că-mi place!” (Judecători 14:3)
Iată un tânăr care vrea să se căsătorească. Declaraţia lui răsunătoare este importantă prin aceea că aduce în discuţie două probleme de căpătâi care confruntă pe orice t…ânăr în cauză.
Prima problemă: priveşte criteriile prin care se face o alegere.A doua problemă: priveşte legătura dintre afectiv şi raţional, sau dintre pasiune şi judecată.
Le vom cerceta pe rând.„Ia-mi-o că-mi place!”
Indiscutabil, lui Samson îi plăcea persoana pentru nişte însuşiri ale ei. De ce ordin erau acestea? Timp, n-avusese s-o cunoască. Era prea „june” pentru o gândire profundă. Filisteanca era frumoasă, şi nu este frumuseţea un criteriu, regina tuturor criteriilor? Oare nu din contemplarea frumuseţii se zămislesc toate pasiunile şi legăturile afective? Şi nu gândeşte toată lumea aşa?Să vedem cât de îndreptăţită este această mentalitate.

Proverbe 31:30 Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

Iată o persoană: este frumoasă, apreciată şi iubită pentru aceasta. Şi vine o boală ce o desfigurează. Peste noapte preţuirea şi aprecierea celor din jur se răceşte şi dispare. Dar este drept? Nu a rămas omul de fapt acelaşi, cu acelaşi suflet şi calităţi?

Cât de amar trădează vicleana frumuseţe… Câte tragedii pe motivul acesta. Toţi cei ce o accepta drept criteriu, vor sorbi odată şi odată veninul ei, căci chiar şi fără boală, timpul jefuieşte pe fiii oamenilor de acest dar trecător.

Articole de acelasi autor

Rebeca

Cintare de Marta Bergheaua Album: Drumul spre Canaan,Picturi: Daniel Gerhatz
Uploaded by (via) multumesc Ana B.!

Gabi Lupescu – Cum Arata un Frate Mincinos

Sursa pozei ubdavid.org

2 Petru 2:19 „Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sînt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit”.

” In Primejdii , intre fratii mincinosi !” – 2 Cor. 11:2
^ ” Caci s-au strecurat printre voi niste oameni , scrisi de mult pentru osinda aceasta , oameni neevlaviosi , care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru , si tagaduiesc pe singurul nostru stapan si Domn, ISUS CRISTOS ! ” . Iuda v. 4 –

Vreti sa stiti , cum arata un apostat ?… Cititi inca odata , versetul de mai sus ! . Este vremea de apostazie! Intre fratii preaiubiti, s-au strecurat unii din cei ce , ” cred pina la o vreme, iar cum vine ispita , cad! …” – Luca 8 : 13, Acestia , momiti de poftele carnii, s-au prabusit. Luau parte cu ei la mesele lor de dragoste, cu scopul de a prinde si pe altii in inselaciunea lor. Si fratii nu au observat si nu au luat nici o masura! Situatia era grava, I-i  ameninta cu prabusirea pe toti, si se pare ca ei erau cam nepasatori. Ei erau asa cum spune Apostolul Pavel: ” IN PRIMEJDII INTRE FRATII MINCINOSI ! ” 2 Cor. 11:26 . Apostolul Petru spune ca acestia sunt ca , „scroafa spalata ce s-a intors sa se tavaleasca  iarasi in mocirla!” – 2 Petru 2 : 22 . Deci , ei au fost spalati de intinaciunile lumii prin cunoasterea  Domnului si Mintuitorului nostru ISUS CRISTOS ,  au cunoscut, ” CALEA NEPRIHANIRII” , DAR S-AU INCURCAT IARASI IN POFTE NESABUITE SI AU FOST : , ” BIRUITI DE ELE…” .

Este vorba de unii frati , veniti din alte parti, fara sa fie verificati, care se dadeau drept invatatori!” Si Apostolul Pavel a avut necazuri cu asa persoane care au venit in urma lui la Biserica din Corint si in ironie el ii numeste: ” APOSTOLI NESPUSI DE ALESI ” , caci asa i-i considerau cei din Corint! Acestia erau buni de gura, faceau impresie ca a-r fi , ” CINEVA” , dar nu erau buni de lucru , ci doar se ” INDOPAU DE-A BINELEA „- IUDA v. 12 , La Agapele Bisericii si mergeau din casa in casa si amageau femeile usuratice (2 Tim . 3:6) . Pentru ca ei , erau niste cazuti din credinta ! , Ei propagau invatatura..,” ca fiind mintuit prin har, poti sa faci orice , ca nu ti se mai tine seama nici o socoteala, nici un pacat si nu vei fi osindit, caci crezind, „ai trecut din moarte la viata!”  Ca odata mintuit, esti mintuit pentru totdeauna, orice ai face… El , Isus iarta…fiind in „har”.  Prin invatatura lor, care era o amagire, au determinat pe altii….sa devina apostati ! . Asa s-a produs parasirea dragostei dintai la Efes,  asa a patruns stricaciunea in Biserica din Pergam si din Tiatira, unde o crestina ce pretindea a fi proorocita, traia in desfrau si amagea si pe altii la un asa trai! Apoc. 2:12-23 .

Inca din Biserica primara au aparut doua categorii de apostati: cei amagiti prin ura, placeri, desfriu si mandrie si a doua categorie: cei care in vremi de crunte prigoane, sub torturi, semnau o declaratie ca se leapada de Hristos, sau chiar fara sa semneze, ci doar aruncau un bob de tamaie, pe altarul imparatului  sau idolului. Suferintele erau oribile si unii care erau slabi in credinta, sovaielnici, deveneau apostati!(i-si lepadau credinta ) . Asa a fost Iulian apostatul (332-363), care mai tirziu a ajuns Imparatul Romei, (361-363) , fiind frate vitreg cu Constantin Cel Mare. De tanar, el a primit invatatura crestina si s-a botezat, dar la virsta de 25 de ani, fiind interesat de filozofia greaca, a mers la Atena, si acolo fiind captivat de misterele Eleusiane, s-a lepadat de credinta!  Ajuns Imparat, el a introdus inchinaciunea pagana la zei si a luptat impotriva lui Cristos Domnul. si urmasilor Sai! Plecand impotriva Persilor in lupta cu ei a fost ranit si a murit strigand: ” A I I N V I N S G A L I L I E N E !!!! . La fel , Dima care , ” DIN DRAGOSTE DE LUME , PENTRU LUMEA DE ACUM 2 , L-A PARASIT PE PAVEL (2 Tim. 4:10) . Si in zilele noastre , Ei sunt in Biserica !…Ei canata , se roaga , se inchina cu ceilalti, dar in realitate in fata lui Dumnezeu, ei prin faptele lor sant „lepadati de credinta”. .

CUM SANT APOSTATII ???? Iuda,, spune ca sint oameni ” NEEVLAVIOSI” …, FARA TEMERE DE DUMNEZEU ,, Merg la Biserica dar n-au un pic de evlavie ! . Rugaciunea o spun pe fuga , doar de pe buze , stau cu miinile in buzunar in timp de altii se roaga, se uita imprejurul lor…,cand se canta, gandul lor este in alta parte! Ei, nu stau in fata Domnului!. Nu au respectul cuvenit ! . Nu au acea reverenta , sfanta, pe care o are un copil al lui Dumnezeu. Iar privirea lor, vorba lor in jargoanele lor, folosind limbaje de la toti stricatii lumii acesteia, atitudinea lor, toate-i arata, ca sint neevlaviosi!  Ei au forma de evlavie, dar nu au puterea ei! ( 2 Tim. 3:5) ! .

Nu cumva….si tu esti neevlavios???? Nu cumva ai pierdut evlavia si dragostea ce o aveai altadata??? – Astazi Domnul te poate ierta si pe tine, daca vei cauta sa fi cu adevarat sincer….interesele tale sa fie  ale Domnului ! Si daca pana acuma, ai fost ” CALDICEL”… DOMNUL VREA SA FII IN CLOCOT PENTRU EL !…. Dar fara alte ganduri necurate, imprumutate de la lume si care le-ai adus si tu in Biserica! O viata noua , fara mandrie , curata si de a vedea pe altii mai presus de tine! Si sa poti zice: ” DOAMNE CURATESTE-MA DE PACATUL SI IDEILE MELE, CARE NU ERAU GANDURILE TALE… PRIMESTE-MA IN MILA TA !!! … Domnul Isus Cristos este sfant si i-i place indurarea!!! Domnul Isus sa te binecuvinteze! Oricare a-i fi tu !! . A M I N ! .

 

Pagina Gabi Lupescu

Versuri de  Gabi Lupescu – Talantul Timpului

Ne-nvartim ratacind, ratacim tremurand,
ne-agatam de alegeri ce duc nicaieri,
n-avem timp sa rostim Cerului multumiri.

N-avem timp sa iubim pe aproapele nost’.
… Ii aruncam in fata cuvinte grele, fara rost,
sau in ascuns plecam urechea la barfe, pline de venin.
N-avem timp sa iubim pe aproapele nost’.

N-avem timp sa-nvatam de la cei intelepti.
Preferam sa ne dam singuri cu capul de pereti,
doar din greseli invata omul, nu-i asa ?
N-avem timp sa-nvatam de la cei intelepti.

N-avem timp sa slujim, sa-mpartim bucurii.
Ce ieri am strans cu truda, devine azi gunoi,
ne agitam mereu sa tinem pasul cu cerinte noi.
N-avem timp sa slujim, sa-mpartim bucurii.

N-avem timp sa traim pentru tine, Isus
caci TIMPUL IL VREM PENTRU NOI.
N-avem timp s-alergam fericiti spre cer, sus.

Am ingropat talantul timpului
alaturi de comori ce-asteapta molii si rugina.
Invata-ne, Doamne, sa te urmam.
Da-ne intelepciunea si puterea
sa investim acest dar pretios, TIMPUL,
pentru ETERNIATE.
Isuse, multumim….

Viorel Udriste – Biserica trebuie sa se prezinte ca o fortareata a eticii, in fata decaderii morale a oamenilor

Gabi Lupescu – Cum poti sa cunosti voia lui Dumnezeu?

via pixeleyes.com stairs to nowhere

„…Înţelegi tu ce citeşti ?”… „Cum a-ş putea să înţeleg dacă nu mă va călăuzi cineva ?”
Fapte 8:30,31

Dilema crestinului nu consta in a alege intre un lucru bun si unul rau. Daca este un crestin serios, avand o buna relatie cu Dumnezeu, el va sti intotdeauna sa aleaga ceea ce este bun, curat, nobil, inaltator, util, frumos si spre slava lui Dumnezeu, lasand deoparte ceea ce este rau, vulgar, pamantesc, frivol, urat si degradant.

Dilema apare cand toate posibilitatile pe care le ai in fata ti se par la fel de bune.

Sa presupunem ca ai o zi libera. Cum ar fi mai bine sa-ti petreci acea zi ? Simti nevoia sa te odihnesti, dupa cateva zile stresante petrecute la serviciu ? Nu-i nimic rau in asta… Dar la fel de bine poti alege o carte buna pe care ai cumparat-o demult, asteptand prilejul potrivit pentru a o citi. Dar ce zici de o vizita facuta unui prieten bun, cu care nu ai mai vorbit de multa vreme? Ar fi ceva rau? Nicidecum! Dar daca sotia si copiii iti vor cere sa-i scoti undeva in natura? Ar fi excelent, nu-i asa? Ai putea scrie un articol, ai putea viziona cateva documentare interesante la televizor, ai putea merge la un concert de muzica clasica sau ai putea face o vizita unui bolnav internat… Ai putea profita de timpul liber, incepand un studiu biblic pe care il ai de multa vreme in plan…

Nu este asa ca e greu de ales intre mai multe lucruri bune? Cu toate acestea, dintre multele posibilitati bune, una este cea mai buna. Care sa fie aceasta?

Din nefericire pentru ei, majoritatea oamenilor alearga la surogate pentru a afla cum sa faca cea mai buna alegere intr-o situatie sau alta de viata. Si tot din nefericire, “piata” in domeniu are o gama foarte bogata de oferte. Se apeleaza la ghicitori, vrajitori, clarvazatori, spiritisti; se practica chiromantia, ghicitul in cafea, datul in bobi; se alearga la cartile de tarot, la horoscoape si astrograme, la preoti ce pretind ca au inzestrari speciale de a descoperi viitorul…

Cati oameni insa , atunci cand sunt in fata unei rascruci in viata… alearga la Dumnezeu pentru sfat si calauzire ?

“Oferta” Tatalui ceresc este cat se poate de generoasa in aceasta privinta: “ Eu -zice Domnul – te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta.” Aceasta fagaduinta divina este impresionanta, caci ea raspunde in mod desavarsit nevoilor noastre multiple.
1) In primul rand, aceasta promisiune nu se limiteaza doar la anumite aspecte ale vietii, lasandu-ne descoperiti si fara calauzire in altele. Cand Dumnezeu ne promite ca ne va arata calea pe care trebuie sa mergem, El ne asigura de asistenta Sa in toate domeniile vietii.

Ca sa fim siguri de acest lucru, El ne intreaba prin profetul Ieremia: “Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul ? Nu sunt Eu si un Dumnezeu de departe? “ ( Ieremia 23, 23 ) Altfel exprimata, ideea este urmatoarea: “Sunt Eu un Dumnezeu care pot calauzi doar in lucrurile mari ale vietii ? Nu sunt Eu si un Dumnezeu care va poate calauzi si in lucrurile mici si neinsemnate?”

Daca atunci cand dorim sa ne intemeiem o familie, sa ne mutam intr-o alta localitate sau alta tara, daca atunci cand ne alegem profesia ne este mai usor sa ne plecam genunchiul in rugaciune, cerindu-I Tatalui ceresc sa ne indrume, cand este vorba de alegeri pe care le consideram neinsemnate este ceva mai greu. Ne simtim destul de intelepti sa ne descurcam si singuri, sau poate consideram ca Dumnezeu este prea ocupat cu marele Sau Univers pentru a da importanta si maruntelor noastre probleme. Dar nu este asa! El are placere sa se implice in cele mai mici amanunte ale existentei noastre, daca si noi dorim acest lucru.

2 ) In al doilea rand, Dumnezeu nu ne obliga sa urmam sfatul Sau. Expresia “te voi sfatui” (nu “te voi obliga”!) ne vorbeste despre principiul libertatii de constiinta la care El tine mult, principiu pe care se intemeiaza intregul Univers. Principiul leninist : “Daca nu stii, te invatam; daca nu poti, te ajutam; daca nu vrei, te obligam !” este strain de caracterul lui Dumnezeu. Inaintea Lui are valoare doar o alegere de bunavoie . Tot ce trece peste liberul arbitru al omului Ii este complet strain.

3 ) In al treilea rand, Dumnezeu ne promite supraveghere continua si discreta: “Voi avea privirea indreptata asupra ta”. Aceasta latura a promisiunii Sale ar putea sa-i deranjeze pe unii oameni stapaniti de spiritul de independenta si razvratire. Indiferent de sentimentele unora fata de Tatal ceresc, El nu poate fi altfel decat un Tata plin de grija pentru creaturile Sale. Cand copiii sunt neasultatori si zburdalnici, supravegherea si grija parintilor este cu atat mai mare. Insa pe cei care doresc prezenta divina in toate amanuntele vietii lor, aceasta promisiune este una din cele mai mangaietoare care exista pe paginile Bibliei.

Se ridica insa o problema cat se poate de practica: Cum poti cunoaste voia lui Dumnezeu atunci cand te afli la o rascruce de drumuri ? Care sunt caile prin care El iti vorbeste , calauzindu-ti pasii pe un teren sigur?

Raspunsul e alcatuit astfel:

  1.  Cauta-L pe Dumnezeu pe aceeasi cale pe care L-ai cautat si in alte ocazii ale vietii si El ti-a raspuns ! Desi exista mai multe cai prin care putem cunoaste voia lui Dumnezeu, numai una singura este infailibila : B i b l i a !!! . Pentru ca Biblia sa fie cu adevarat o Cale sigura si infailibila de calauzire divina ( cum si este de fapt ! ) , trebuie sa dai atentie catorva lucruri importante:1) Ia-ti un timp special de rugaciune, cerandu-I lui Dumnezeu sa te ajute in intelegerea voiei Sale si a drumului pe care trebuie sa mergi.
  2. Pune deoparte in fiecare zi un timp special destinat studiului Cuvantului lui Dumnezeu. Observa principiile expuse in ea, incearca sa-L intelegi pe Dumnezeu si caracterul Lui, apoi incepe, cu ajutorul Lui, sa aplici in viata ta principiile gasite.
  3. Schimba-ti obiceiurile de care ai devenit constient ca nu sunt placute lui Dumnezeu si paraseste viata de pacat in care ai trait pana acum.
  4. Daca ai facut toate acestea, fii mereu “pe faza” , mereu atent la glasul cerului. S-ar putea sa fii calauzit intr-o zi prin constiinta, alteori printr-un text biblic, alteori printr-o experienta personala in care vei vedea Providenta divina lucrand. Uneori vei primi raspuns la cererea ta de calauzire printr-un sfat dat de un prieten, sau intr-un paragraf citit intr-o carte. Poate ca Domnul va alege sa-ti vorbeasca printr-un vis, printr-o predica auzita la serviciul divin, prin mustrarea unui parinte sau chiar prin piedici pe care le intalnesti in calea ta.Si inca ceva foarte important: Daca ai inteles din Biblie care este voia lui Dumnezeu intr-o anumita privinta, nu-L ispiti cerandu-I inca un semn. A cere semne suplimentare din partea lui Dumnezeu, in conditiile in care un anumit adevar este clar descoperit in Biblie, este o dovada de nesinceritate la care cerul refuza sa raspunda.Adu-ti aminte de trista experienta a primului imparat al lui Israel, Saul. Neascultarea sa fata de vointa clar descoperita a lui Dumnezeu l-a adus in situatia de a i se inchide orice posibilitate de comunicare cu cerul.

“ Saul a intrebat pe Domnul si Domnul nu i-a raspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin prooroci…” ( 1 Samuel 28, 6 ) Dumnezeul nostru este un Tata nespus de iubitor si intelegator, insa daca intalneste la copiii Sai nesinceritate, falsitate si interese meschine, zidul dintre sfintenia Sa si pacatosenia noastra devine de netrecut.

Asadar, primeste, te rog, inca un sfat:
Nu cauta sa afli voia lui Dumnezeu …decat daca esti dispus sa o implinesti in viata ta ! si
Nu cauta sa afli voia lui Dumnezeu daca deja ti-ai ales propria cale , la care nu vrei nicidecum sa renunti …!

Doar atunci, cand esti in cele mai bune relatii cu cerul, cand insetezi dupa neprihanirea Lui Dumnezeu, cand esti sincer si dispus sa mergi pe calea pe care El ti-o va descoperi, doar atunci se va implini pretioasa Lui promisiune: “Urechile tale vor auzi dupa tine glasul care va zice: “Iata drumul, mergeti pe el !” ( Isaia 30 21 ) – A m i n.


Gabi Lupescu – Mila noastra fara fapte e ca o fantana fara apa

Mila fara fapte e ca fantana fara apa - O fantana seaca in Grecia

Luca 18:8-
“Dar cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant ?” 

Parafrazand, putem continua ideea: “Dar cand va veni Fiul Omului, va gasi El mila pe pamant?” .Biblia ne vorbeste despre o lume excesiv de violenta, degradata moral si lipsita de sensibilitate sufleteasca. Antediluvienii excelau in acte de violenta, avand placerea de a ucide animalele doar pentru a-si satisface placerile degradate. Violenta era la ordinea zilei, iar viata era privita cu o indiferenta inspaimantatoare. Pretutindeni erau ridicate altare pe care erau aduse, asemenea indienilor din America, sacrificii umane. Oamenii acestia nu mai cunosteau ce inseamna sentimentul compasiunii umane…Nu mai cunosteau ce inseamna mila.

Mantuitorul ne asigura ca, inainte de revenirea Sa, lucrurile vor sta la fel. Apoi, nu trebuie sa uitam ca, pe masura ce timpul revenirii lui Iisus se apropie, Duhul Sfant se va retrage incet dar sigur de pe pamant. Ce se intampla cu o inima parasita de Duhul lui Dumnezeu ? Ea va fi ocupata imediat de duhurile rautatii. Sufletul omului nu poate suporta vidul. Acolo unde Duhul Sfant pleaca de la om, vin instantaneu duhurile fortelor raului care preiau controlul total al fiintei umane. Intr-o astfel de inima, mila, care este un rod al Duhului Sfant, nu mai poate fi gasita.

Inca un argument: istoria, atat cea biblica, cat si cea profana, a demonstrat ca in momentele de criza, compasiunea dispare. In egoismul naturii lor pacatoase, oamenii ajung sa savarseasca fapte oribile, pana acolo incat sa-si manance propriii lor copii, asa cum relateaza Biblia despre momentele teribile ale asedierii Samariei de catre armatele lui Ben Hadad (vezi 2 Imparati cap. 6 ).

Timpurile care ne stau in fata vor aduce, conform celor scrise in Scriptura, o stramtorare… asa cum nu a mai fost in toata istoria planetei ( vezi Daniel 12, 1; Luca 21, 25-26 ). In astfel de conditii de criza generala, mila va disparea din inimile oamenilor, ei fiind lasati la voia fortelor intunericului. Aceste lucruri nu trebuie sa-i sperie pe adevaratii copii ai lui Dumnezeu. Biblia ne descopera aceste lucruri nu pentru ca Dumnezeu ar dori in Imparatia Sa oameni speriati, ci pentru ca El doreste sa nu fim surprinsi nepregatiti.

Cat de mult doreste Dumnezeu ca noi , oamenii, sa manifestam mila in relatiile dintre noi ?
Biblia este plina de raspunsuri la aceasta intrebare. Insa, ca ilustrare a ideii de compasiune umana, Mantuitorul ne-a lasat “Pilda robului nemilostiv” din Matei 18, 21-35. Intre numeroasele idei pe care le contine parabola amintita se afla una legata de subiectul de care ne ocupam: relatia dintre dreptate si mila.

Era drept ca robul iertat de uriasa lui datorie sa-i ceara tovarasului sau sa-si plateasca datoria ? Desigur ! Era vorba de un imprumut, nu de o sponsorizare sau de o donatie. Legile nescrise ale imprumutului cereau ca suma imprumutata sa fie restituita integral, sa fie respectat termenul si, dupa caz, sa se adauge dobanda, conform regulilor din legea lui Moise.

Asadar, daca era drept ca robul sa ceara inapoi datoria, de ce atunci stapanul sau il numeste “rob viclean” ? Ce este viclenia… ?

Ce este de fapt mila ?

 1) Mila este, in primul rand, un sentiment de compasiune fata de o fiinta  ( fie animal sau om ) care se afla in nevoie, fie ca merita sau nu merita sa fie ajutata.

Iov-Prieteni fara mila

In general, in afara cazurilor in care omul a devenit o bruta, exista mila in ceea ce priveste componenta sentimentala. Problema este alta: mila noastra e selectiva. Ne e mila de accidentatii mutilati pe viata , de sinistratii ramasi in urma unor dezastre naturale, de copiii orfani, etc. Dar fata de betivul cazut in sant mai poti avea aceeasi mila ? Dar fata de drogatul care fura pentru a-si cumpara droguri ? Dar de parlamentarul care e prins primind mita de sute de mii de euro ? Acestia mai merita mila noastra ?

Vedeti ? Mila noastra e selectiva. Intotdeauna gandim ca unii merita compasiunea noastra, iar altii nu. Biblia insa nu ne invata niciunde ca astfel trebuie sa se manifeste mila noastra. Dimpotriva. Mult incercatul om al lui Dumnezeu, Iov, afirma la un moment dat, indurerat de faptul ca prietenii sai cei mai buni nu-l inteleg si nu-i arata compasiune: “Cel ce sufera are drept la mila prietenului, chiar daca a parasit frica de Cel Atotputernic.” ( Iov 6,14 ). Cu alte cuvinte, orice om aflat in suferinta, indiferent ca regreta sau nu viata pacatoasa pe care a dus-o, indiferent ca are sau nu o relatie cu Dumnezeu, el are drept la mila noastra.

Ce s-ar fi intamplat daca si Tatal nostru ceresc ar fi fost selectiv? Ce s-ar intampla daca El ar avea mila de noi doar atunci cand suntem credinciosi, iar atunci cand pacatuim ne-ar intoarce spatele?  Da, cel mai puternic argument ca cineva are nevoie de mila noastra este suferinta lui, indiferent in ce consta ea.

Mila nu e doar un sentiment. Este actiune.

2) Mila inseamna mai mult decat un sentiment sau emotie.
Ea este o atitudine, un principiu. Daca mila nu este insotita si de fapte, ea este asemenea unei fantani fara apa, asemenea unui cer fara stele.

In Pilda samariteanului milos ( Luca 10 ) ni se spune ca levitul si preotul, atunci cand l-au vazut pe nenorocitul batut si jefuit de talhari si lasat apoi sa moara in drum, “au trecut inainte pe alaturi”. Biblia nu ne ofera detalii, dar inclin sa cred ca in inima celor doi s-a nascut un oarecare sentiment de mila fata de cel cazut intre talhari. Totul s-a oprit insa la sentimente. Mai departe nu au facut nimic, din diferite motive: fie le era teama sa nu ajunga si ei victimele talharilor, fie se grabeau sa ajunga la Templu, fie il judecau pe cel nenorocit pentru lipsa lui de prudenta…

Indiferent de motiv, ei n-au mers dincolo de sentimente, mila lor fiind o mila lipsita de roade.
Ce s-ar fi intamplat daca, dupa caderea omului in pacat ( “intre talhari” ) Dumnezeu ar fi “trecut si El inainte si pe alaturi” de neamul omenesc, spunandu-ne doar : “Mi-e mila de voi”? Ce ar mai fi ramas din Planul mantuirii si din Biblie fara mila manifestata practic de Tatal ceresc ? Cum ar arata un Dumnezeu al dreptatii, in care nu ar exista nici-un strop de compasiune fata de fiintele pe care le-a creat… ?

Dintre toate lipsurile despre care a vorbit Mantuitorul, cu privire la ultimele generatii de oameni prevazand convulsiile sociale, psihologice, materiale etc. prin care va trece lumea noastra, una i-a atras in mod deosebit atentia: „Cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?”


Mai e loc… pentru credinta?. Isus va veni sa învieze pe sfintii Sai adormiti, sa dea nemurirea, tineretea vesnica, celor care au raspuns favorabil chemarii Evangheliei.”Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhangel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer si întai vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.” 1Tesaloniceni 4:16-18(Vezi deasemenea 1Corinteni 15:51-53). Cea de a doua venire a lui Isus va fi timpul cand corpurile noastre vor fi schimbate în asemanare cu corpul Sau slavit.(vezi Filipeni3:21). Si fiindca toate acestea se vor adeveri in curand …sa acumulam credinta tot mai mult in inima noastra , care se capata in urma auzirii Cuvantului lui Dumnezeu ,sa fim faclii care ard intr-una in aceasta lume !!!

Postari de acelasi autor-

Gabi Lupescu – Eu Domnul te voi invata si-ti voi arata CALEA !!!

“Oferta” Tatalui ceresc este cat se poate de generoasa in aceasta privinta: “ Eu -zice Domnul – te voi invata si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfatui si voi avea privirea indreptata asupra ta.” Aceasta fagaduinta divina este impresionanta , caci ea raspunde in mod desavarsit nevoilor noastre multiple.
1) In primul rand , aceasta promisiune nu se limiteaza doar la anumite aspecte ale vietii, lasandu-ne descoperiti si fara calauzire in altele. Cand Dumnezeu ne promite ca ne va arata calea pe care trebuie sa mergem, El ne asigura de asistenta Sa in toate domeniile vietii.
Ca sa fim siguri de acest lucru, El ne intreaba prin profetul Ieremia: “Sunt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul ? Nu sunt Eu si un Dumnezeu de departe? “ ( Ieremia 23, 23 ) Altfel exprimata, ideea este urmatoarea: “Sunt Eu un Dumnezeu care pot calauzi doar in lucrurile mari ale vietii ?
Nu sunt Eu si un Dumnezeu care va poate calauzi si in lucrurile mici si neinsemnate ?”
Daca atunci cand dorim sa ne intemeiem o familie, sa ne mutam intr-o alta localitate sau alta tara, daca atunci cand ne alegem profesia ne este mai usor sa ne plecam genunchiul in rugaciune, cerindu-I Tatalui ceresc sa ne indrume, cand este vorba de alegeri pe care le consideram neinsemnate este ceva mai greu. Ne simtim destul de intelepti sa ne descurcam si singuri, sau poate consideram ca Dumnezeu este prea ocupat cu marele Sau Univers pentru a da importanta si maruntelor noastre probleme. Dar nu este asa ! El are placere sa se implice in cele mai mici amanunte ale existentei noastre, daca si noi dorim acest lucru.
2 ) In al doilea rand, Dumnezeu nu ne obliga sa urmam sfatul Sau. Expresia “te voi sfatui” ( nu “te voi obliga” ! ) este o promisiune minunata plina de dragoste si El nu ne forteaza sa -L ascultam desi intr-un fel ar avea tot dreptul ca El ne a creat dar El e drept si lucreaza dupa dreptatea Lui…
3 ) In al treilea rand, Dumnezeu ne promite supraveghere continua si discreta: “Voi avea privirea indreptata asupra ta”. Aceasta latura a promisiunii Sale ar putea sa-i deranjeze pe unii oameni stapaniti de spiritul de independenta si razvratire. Indiferent de sentimentele unora fata de Tatal ceresc, El nu poate fi altfel decat un Tata plin de grija pentru creaturile Sale. Cand copiii sunt neasultatori si zburdalnici, supravegherea si grija parintilor este cu atat mai mare. Insa pe cei care doresc prezenta divina in toate amanuntele vietii lor, aceasta promisiune… este una din cele mai mangaietoare care exista pe paginile Bibliei.
Se ridica insa o problema cat se poate de practica: Cum poti cunoaste voia lui Dumnezeu atunci cand te afli la o rascruce de drumuri ? Care sunt caile prin care El iti vorbeste , calauzindu-ti pasii pe un teren sigur ?
Raspunsul e alcatuit din doua parti:
1) Cauta-L pe Dumnezeu pe aceeasi cale pe care L-ai cautat si in alte ocazii ale vietii si El ti-a raspuns !
2) Desi exista mai multe cai prin care putem cunoaste voia lui Dumnezeu… numai una singura este infailibila : Biblia!. Amin

Gabi Lupescu – ” Si, din pricina inmultirii faradelegii… dragostea celor mai multi se va raci !”. (Mat.24:12)

Profetia pe care impreuna o discutam acum „si din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci”, are si ceva optimist in ea care scapa unei analize superficiale, dar pe care vrem sa-l punem in evidenta. Prin negativul „dragostea celor mai multi se va raci” intrezarim ca nu dragostea tuturor se va raci. Va fi asadar de la „cei mai multi” pana la „toti” un „rest”, dragostea unor putini, care totusi nu se va raci. Cat de multi vor fi acei a caror dragoste „se va raci”, cat de putini vor fi acei a caror dragoste „nu se va raci”, nu stim. Domnul nu a spus acest lucru. Dar este cert ca „oricat de putini”, vor fi totusi oameni in zilele sfarsitului care vor iubi pe semenii lor ca pe ei insisi. Acest lucru face dovada ca principiul dragostei „sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” este posibil de trait.Avem un mare exemplu, Domnul Isus Hristos. El a zis: „Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti unii pe altii”. Era „noua” aceasta porunca? Era veche de cand vesnicia – regula de aur de relatie intre finite in intregul Univers, inclusiv pe pamant. Au uitat-o oamenii. Au socotit-o invechita. Domnul a sters-o de praful faradelegii omenirii, i-a dat stralucirea …!!!….ei de inceput si mai ales a exemplificat-o: „Asa cum v-am iubit Eu”.

Ne-a pus-o apoi ca alternativa la „dragostea celor mai multi se va raci” si va birui. Dragostea unora, putini, …nu se va raci. Poate nici dragostea noastra nu se va raci , a mea si a ta !. Ce bine ar fi !. Sa-L intampinam pe Domnul curand cu dragoste de El si de oameni, fierbinte …. asa cum ne-a iubit El. A m i n

Gabi Lupescu – Cum sa-ti revii din starea… de abatere a inimii

Cum sa-ti revii din starea… de abatere a inimii , ce te-a aplecat inspre lume cu neascultarea ei !

1) Aminteste-ti de unde ai cazut. Infrunta realitatea si in mod constient compara starea ta actuala cu aceea in care umblai cu Dumnezeu.

2) Arunca o privire sincera si lunga la adevarata ta pozitie spirituala. Nu mai amana rezolvarea acestui conflict dintre sufletul tau si Dumnezeu si nici indepartarea diferentelor dintre tine si El.

3) Pocaieste-te imediat si fa iarasi faptele pe care le-ai facut la inceput. (Apocalipsa 2:5)

4) Nu incerca sa-ti revii doar schimband ceea ce faci pe dinafara. Incepe schimbarea din inima ta si impaca-te cu Dumnezeu. Nu-ti ingadui odihna pana ce problema acceptarii tale inaintea Lui este complet rezolvata.

5) Nu te purta doar ca un pacatos osandit care crede ca trebuie sa se „reformeze singur si sa se faca mai bun” inainte de a veni la Hristos. Intelege clar ca, doar a veni la El te poate face bine! Oricat de tulburat a-i fii, intelege deslusit ca pana ce nu te pocaiesti si nu accepti neconditionat voia Lui, nu ai facut nici un progres, ci dimpotriva mergi inspre rau. Daca nu te bizui in intregime pe harul Sau suveran, si te intorci astfel la Dumnezeu, El nu va primi nimic din mainile tale sau de la tine.

6) Nu-ti imagina ca te afli intr-o stare de indreptatire inaintea Lui, deoarece stii in inima ta ca nu esti. Constiinta ta te condamna si stii ca de asemenea Dumnezeu s-ar cuveni sa te condamne. De te-ar indreptati El in starea ta actuala, constiinta ta nu i-ar da dreptate. Vino asadar imediat la Hristos, ca pacatos vinovat ce esti. Recunoaste si asuma-ti toata rusinea si responsabilitatea ta, si crede ca in ciuda tuturor ratacirilor tale, El inca te iubeste !. Fii binecuvantat !. Asa sa fie.

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari