Ce i-a interesat pe autorii Noului Testament? Beni Faragau

Beni Faragau "Intre Scriptura si Ziar" Photo captura CredoTV

Beni Faragau „Intre Scriptura si Ziar” Photo captura CredoTV

Istoria Binecuvantarii este o carare prin Scriptura.

Urmatoarea intrebare este: ce i-a interesat pe autorii Noului Testament? Care e firul acela rosu de care pomeneau ei? In mod evident este linia mesianica. Cu alte cuvinte, Domnul Isus Hristos, in drum spre Emaus, a inceput de la Moise si l-a talcuit in toate Scripturile ce erau cu privire la El. S-a intors in seara aceleasi zile si a luat toate sectiunile Vechiului Testament: Legea lui Moise, proorocii si Psalmii. Si le-a vorbit despre El insusi, despre persoana Lui. Deci, firul central al intregii Scripturi este linia Mesianica. In Hristos se implinesc toate prefigurarile si profetiile Vechiului Testament.

Citeste in intregime aici – Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 9 – Beniamin Faragau (teolog)

Ce au citat Isus si apostolii cel mai mult? Beni Faragau

Beni Faragau "Intre Scriptura si Ziar" Photo captura CredoTV

Beni Faragau „Intre Scriptura si Ziar” Photo captura CredoTV

Istoria Binecuvantarii este o carare prin Scriptura.

Daca mi-as lua, metaforic vorbind, libertatea sa ma ascund dupa Duhul lui Dumnezeu, care-i insuflat pe autorii Noului Testament, ii foarte simplu sa vezi  care sunt cartile preferate  ale autorilor Noului Testament. Din primele 17 carti, Domnul Isus si apostolii au citat Deuteronom mai mult decat orice alta carte. Din Isaia, decat din orice alta carte profetica. Din Psalmi, mai mult decat din celelalte cinci carti. Observi, aproape involuntar, esti trimis, daca vrei sa asezi baza cea mai larga, esti trimis spre aceste sectiuni. Ai Deuteronom, ai Isaia, ai Psalmii.

Citeste in intregime aici – Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 9 – Beniamin Faragau (teolog)

Ce inseamna asta, ca textul din Biblie este un text revelat, inspirat? Beni Faragau

Beni Faragau "Intre Scriptura si Ziar" Photo captura CredoTV

Beni Faragau „Intre Scriptura si Ziar” Photo captura CredoTV

Istoria Binecuvantarii este o carare prin Scriptura.

Beni Faragau: Deci, Toată* Scriptura este insuflată de Dumnezeu [si aici citez] şi de folos** ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (2 Timotei 3:16) Daca iau Biblia, trebuie sa tin cont de doi autori. Este autorul divin care supervizeaza intreaga Scriptura. Acuma, e un lucru stiut ca Biblia este o biblioteca, practic. 40 de autori, 3 limbi diferite, pe 3 continente diferite, de-a lungul 1.600 de ani. Sa tii in armonie o astfel de colectie de texte, ca sa poti spune „Dumnezeu nu se contrazice”, trebuie sa existe o minte deasupra mintilor pe care Dumnezeu le-a folosit. Eu nu cred ca oamenii sau scriitorii au fost masini de scris. Ci, eu cred ca personalitatea lor a ramas, dar, Dumnezeu a insuflat  adevarurile, lor. Le-a dat harul sa aiba acces la fantana intelepciunii lui Dumnezeu si  in felul asta e o diversitate de texte inaintea ta, guvernate, intr-un fel, de mintea suverana a lui Dumnezeu care da armonie intregii Scripturi. (8:56)

Acuma, daca ma leg doar de textul pe care l-ai citat: „sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui”, nici unl dintre noi nu il luam in mod mecanic, sa-l tranlsatam in relatia si realitatea zilelor noastre. Si atunci, ma intorc inapoi in vremea respectiva si aici, contextul istoric este foarte important. Si trebuie sa inteleg framantarile religioase ale vremii respective. Care sunt conotatiile religioase ale unui astfel de gest? In mod evident, lucrurile s-au schimbat de atunci si pana acuma. Dar, principiul il pot si eu translata la mine. Pentru ca, fara sa intru in foarte multe discutii, as putea spune: idolatria din vremea respectiva impingea pe oameni la tot felul de ritualuri, prin care ei isi manifestau increderea in divinitatile vremurilor respective. Ce-mi spune Dumnezeu, simplu, este: Pune-ti increderea in Mine. Principiul acesta, ‘renunta la dumnezeii veacului in care traiesti si pune-ti increderea in Mine. Asta este un element care-l pot translata.

Se spune ca Biblia are un singur inteles, dar o mie de aplicatii. Intelesul trebuie sa mi-l dea contextul in care gasesc textul. Si aici intra toate contextele pe care le-am amintit. Si cel literal si cel istoric, si cel teologic. Dar, aplicatiile pot fii foarte diferite. Un principiu, il pot aplica in diverse forme. Depinde de situatia in care ma aflu, locul in care ma aflu.

MC: Deci, avem de-a face cu un text foarte complex. Divino-uman, spune-ti. Cu un autor divin, unic, care  are un fir rosu din Geneza pana in Apocalipsa. 40 de autori si aici este evident, citind Scriptura in original, vezi diferenta de stil, de personalitate. Uneori, ceea ce noi am spune ‘erori’ de retorica sau de gramatica sau forme ciudate gramaticale, auto divin- autor uman, un fir rosu… ce este Istoria Binecuvantarii? Ati cautat de-a lungul zecilor de ani  si zecilor de carti pe care le-ati scris si de asta stam de vorba acum, pentru telespectatorii nostri, care nu va cunosc, trebuie sa mentionez faptul ca la aceasta emisiune sunt invitati experti  intr-un anumit domeniu, care au expertiza si experienta. Cartile din spate, zeci de ani de studii, numai eu va stiu de aproape 30 de ani, facand acelasi lucru. Ati ajuns la un concept: Istoria Binecuvantarii. Ce ne puteti spune pe scurt, dupa acesti zeci de ani, ramanand si facand acest aluat, care s-a copt deja in jurul conceptului ‘Istoria Binecuvantarii’, ce ne puteti spune in cateva cuvinte despre ce ati observat in acest fir rosu? (11:40)

Beni Faragau: Da-mi voie sa plec de la framantarile mele cu multi, multi ani inainte. Lucrand cu studentii, suntem in Cluj, un centru universitar. Ei vin si pleaca. Noi stam a o imensa usa rotativa si mi-am pus o intrebare simpla, plecata de la propriile mele framantari: cum poti aseza baza cea mai larga in timpul cel mai scurt in viata unui om? Daca i-au mijloacele revelatiei, plec de la faptul ca Dumnezeu s-a revelat in constiinta noastra, in istorie, S-a revelat in Fiul Sau, in Isus Hristos, in Scriptura, cred ca Scriptura ramane sursa primara a revelatiei. Pacatul a afectat toate lucrurile. Nici pe Hristos nu-L inteleg, altfel. Si El S-a legitimat prin Scriptura.

Daca i-au Scriptura, pentru ca despre ea vorbim, am 66 de carti inaintea mea. Este extrem de complexa. Imi trebuie 80 de ore sa o citesc de la un capat la celalalt cu voce tare. Dar sa ma descur in impaienjenisul de forme literare si de contexte istorice diferite? Si de aici a plecat intrebarea. Acum, Domnul Isus Hristos insusi spune: Şi viaţa veşnică este aceasta Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. – Ioan 17:3 Daca iau Biblia in mana si vreau sa ajut pe cineva, intrebarea pe care am pus-o devine practica si relevanta: cum asez in timpul cel mai scurt, baza cea mai larga in cunoasterea lui Dumnezeu? Este suficient sa iei Biblia in mana si sa vezi ca are doua parti: Vechiul si Noul Testament. 39 de carti. Este suficient sa te uiti un pic mai atent, sa vezi ca aceste carti  sunt grupate dupa formele literare: 17 carti narativ istorice, 5 poetice si cele de intelepciune sau sapientale. Si am 17 carti profetice. Acuma, Noul Testament, este ca un burete inmuiat in Vechiul Testament. Gasim o multime de citate. Aceasta legatura este indisolubila intre cele doua. 

Citeste in intregime aici – Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 9 – Beniamin Faragau (teolog)

Beni Faragau – Scriitorii Bibliei…

bible scribe

Toată* Scriptura este insuflată de Dumnezeu [si aici citez] şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (2 Timotei 3:16) 

Daca i-au Biblia, trebuie sa tin cont de doi autori. Este autorul divin care supervizeaza intreaga Scriptura.

Acuma, e un lucru stiut ca Biblia este o biblioteca, practic. 40 de autori, 3 limbi diferite, pe 3 continente diferite, de-a lungul 1.600 de ani.

Sa tii in armonie o astfel de colectie de texte, ca sa poti spune „Dumnezeu nu se contrazice”, trebuie sa existe o minte deasupra mintilor pe care Dumnezeu le-a folosit.

Eu nu cred ca oamenii sau scriitorii au fost masini de scris. Ci, eu cred ca personalitatea lor a ramas, dar, Dumnezeu a insuflat  adevarurile, lor.

Le-a dat harul sa aiba acces la fantana intelepciunii lui Dumnezeu si  in felul asta e o diversitate de texte inaintea ta, guvernate, intr-un fel, de mintea suverana a lui Dumnezeu care da armonie intregii Scripturi.

CITESTE / VEZI aici mai mult – Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 9 – Beniamin Faragau (teolog)

Marius Cruceru: „Intre Scriptura si ziar” Ep. 9 – Beniamin Faragau (teolog)

Marius Cruceru cu Beni Faragau "Intre Scriptura si Ziar" Photo captura CredoTV

Marius Cruceru cu Beni Faragau „Intre Scriptura si Ziar” Photo captura Credo TV

Marius Cruceru: De aceasta data, mai mult despre Scriptura si am vrea sa stim cum anume sa spalam mintea cu apa Cuvantului, ca sa citim corect realitatea care ne inconjoara. Ne vom indrepta spre intrebari de genul: De ce studiu biblic? De ce sa platim pretul pentru a citi Scripturile? Mai are vreo relevanta Scriptura in viata omului in secolul XXI? Ne putem hrani epistemic din adevaruri care au fost scrise acum 2.000 de ani?

In 1986 eram in liceu. Ca mai toti tinerii din generatia mea, nu visam, dar eram obligati sa ne facem ingineri. Majoritatea apropiatilor ne sfatuiau ca ingineria este cea mai buna optiune, pe vremea aceea, pana cand am intalnit la Iasi un inginer care si-a schimabt complect traiectul profesional. Si pasiunea, si preocuparile s-au indreptat spre Sfanta Scriptura.
Dupa prima intalnire si a doua, si a treia, dupa ce am adancit privirile in Scripturi, s-a uitat la mine si a spus: „De ce nu risti? De ce nu te duci la filologie?”
„La filologie? La filologie se duc numai fetele. Nu am ce cauta la filologie.”
„Du-te la filologie clasica. Cauta , vezi daca se studiaza undeva in tara si mergi in directia aceea.”

Astazi, am 20+ ani de cariera, ca filolog clasicist si datorita acestui inginer care a devenit filolog. Astazi l-am invitat pe Beni Faragau. Cand spui ‘Beni Faragau’, spui Studiu Biblic. Poti sa nu fii de acord cu rezultatele concluziilor sale. Poti sa nu fii de acord cu metodologia. Poti sa nu fii de acord cu anumite lucruri care sunt scrise in cartile lui. Dar, nu poti sa spui un singur lucru, ca Beni nu iubeste Scripturile.  „Bine ati venit, Beniamin Faragau si as vrea sa ne indreptam spre Scripturile acestea. Daca suntem intre Scriptura si Ziar, pornim de la Scripturi.

Si, prima intrebare este, cu pornire de la un text, unul din textele pe care le-am studiat, printre primele impreuna, in urma cu 29 de ani, cand ne-am intalnit, este o promisiune in Scripturi.

Fi-ti implinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. – Iacov 1:22 – 25

Beni Faragau "Intre Scriptura si Ziar" Photo captura CredoTV

Beni Faragau „Intre Scriptura si Ziar” Photo captura CredoTV

Studiem Biblia si totusi nu suntem fericiti. De ce sa studiem Biblia?

Ma uit pe masa si vad ziare si vad Sfanta Scriptura. Cred ca ar fi suficient sa le rasfoim, sa vedem in cate divergente directii te arunca ideile lumii de astazi. Intrebarea mea este: unde este steaua polara, care sa ma ajute sa navighez prin lumea in care traim? Si eu cred ca asta e suficient pentru mine, ca sa zic: i-au Biblia in mana ca sa ma pot orienta  in diversitatea extraordinara pe care o intalnesc in fiecare zi in viata mea. De mii de ani, acelasi cuvant, a schimbat mii si zeci de mii de vieti. Si le-a dat orientare pe marea tulburata a vietii. Si asta in sine, zic eu, se merita sa ma impinga in directia asta.

MC: Deci, daca ma uit intr-un text de 2.00 de ani, pot sa citesc, sa sondez, sa interpretez mai bine realitatea care ma inconjoara. Sunt atatea lucruri provocatoare imprejur: casatorie, cresterea copiilor, finante, politica… Ce relevanta are un text pentru politica de ziua de astazi, pentru interpretarea fenomenului politic?

Beni Faragau: Mi-aduc aminte de o vorba a lui John Stott, dupa ce a predat prelegerea intr-o universitate. Au venit doi tineri la el si au zis: „D-le, nu contestam adevarul celor spuse de dvs. Intrebarea noastra este: ce relevanta mai au pentru noi aceste adevaruri, dupa mii de ani? E adevarat, cartea pe care o tinem in mana este cel putin 2.000 de ani veche, daca stau in Noul Testament, si trebuie sa o imping mult mai departe, daca trebuie sa o imping in Vechiul Testament.

Acuma, ce trebuie sa stiu despre Biblie si tot de la John Stott am invatat, cu ani si ani in urma lucrul acesta, este ca as putea reduce Biblia toata la o propozitie simpla: Dumnezeu a vorbit. 

I. De ce a vorbit [Dumnezeu]?

Si daca as pune doua intrebari simple, in primul rand: De ce a vorbit? Teologii spun ca Dumnezeu este transcendent. Noi traim aicea, in gauacea universului, in bucla asta de sir a desertaciunii. Daca El n-ar fi coborat spre noi, daca nu ne-ar fi vorbit, nici n-am fi stiut ca exista. Si atunci, venirea Lui spre noi, ridica alte doua intrebari: de ce un Dumnezeu transcendent ne-a vorbit?

  1. In primul rand, ca sa se faca inteles. Si aici, cred ca este important ce ai facut tu in facultate, sa intelegi limba, literatura, pentru ca Dumnezeu si-a codat mesajul in haina limbii. La Babilon n-au incurcat decat un aspect al limbii, ca sa faca posibilitatea comunicarii intre diversele limbi de pe pamant.
  2. A doua intrebare, daca El a vrut sa se faca inteles, obligatoriu a vorbit in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, textele Bibliei nu au fost scrise pentru mine, acum si aicea. Ci, pentru ei, atunci si acolo.

II. Cine este Cel care a vorbit?

Dar, daca pun cealalta intrebare? Cine este Cel care a vorbit? Pentru ca Dumnezeu a vorbit, El ramane intotdeauna in armonie cu Sine insusi, nu Se contrazice. Si pentru ca Dumnezeu a vorbit si El este Alfa si Omega, El ramane normativ si relevant.

Cred ca aceste patru axiome fundamentalein interpretarea Bibliei, n-ar trebui sa le pierdem din vedere. Acuma, stiind prapastia dintre Biblie si noi, eu cred ca ma apropii de Biblie cu doi pasi distincti.

  1. Mai intai, pun intrebarea: Ce a insemnat textul  pentru ei, atunci si acolo? E foarte important sa prinzi contextul istoric, sa intelegi ce s-a intamplat in vremea respectiva.
  2. Dar, dupa ce ai epuizat lucrurile si ai ajuns la pricipiile universal valabile din text, atunci, poti sa treci prapastia: Ce inseamna textul pentru mine, acum si aicea?

In felul acesta, cred eu, context vechi devine relevant in zilele noastre.

MC: Ce a insemnat pentru ei, atunci, acolo : „sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui”… Ce inseamna pentru mine acum? Ca nu imi trece prin capsa fac asa ceva. De ce acest text este un text special? Vorbim de hermeneutica, dar vorbim de hermeneutica biblica, pentru ca plecam cu niste presupozitii asupra acestui text, noi, credinciosii, avem niste pozitii diferite. Am colegi necredinciosi, filologi clasici, de asemenea, care se paropie de textul asta ca de oricare alt text. Este un text superb, fascinant, literar, dar eu am presupozitii diferite. Textul asta este un text special. Este un text inspirat.

Ce inseamna asta, ca este un text revelat, inspirat?

Beni Faragau: Deci, Toată* Scriptura este insuflată de Dumnezeu [si aici citez] şi de folos** ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (2 Timotei 3:16) Daca iau Biblia, trebuie sa tin cont de doi autori. Este autorul divin care supervizeaza intreaga Scriptura. Acuma, e un lucru stiut ca Biblia este o biblioteca, practic. 40 de autori, 3 limbi diferite, pe 3 continente diferite, de-a lungul 1.600 de ani. Sa tii in armonie o astfel de colectie de texte, ca sa poti spune „Dumnezeu nu se contrazice”, trebuie sa existe o minte deasupra mintilor pe care Dumnezeu le-a folosit. Eu nu cred ca oamenii sau scriitorii au fost masini de scris. Ci, eu cred ca personalitatea lor a ramas, dar, Dumnezeu a insuflat  adevarurile, lor. Le-a dat harul sa aiba acces la fantana intelepciunii lui Dumnezeu si  in felul asta e o diversitate de texte inaintea ta, guvernate, intr-un fel, de mintea suverana a lui Dumnezeu care da armonie intregii Scripturi. (8:56)

Acuma, daca ma leg doar de textul pe care l-ai citat: „sa nu fierbi iedul in laptele mamei lui”, nici unl dintre noi nu il luam in mod mecanic, sa-l tranlsatam in relatia si realitatea zilelor noastre. Si atunci, ma intorc inapoi in vremea respectiva si aici, contextul istoric este foarte important. Si trebuie sa inteleg framantarile religioase ale vremii respective. Care sunt conotatiile religioase ale unui astfel de gest? In mod evident, lucrurile s-au schimbat de atunci si pana acuma. Dar, principiul il pot si eu translata la mine. Pentru ca, fara sa intru in foarte multe discutii, as putea spune: idolatria din vremea respectiva impingea pe oameni la tot felul de ritualuri, prin care ei isi manifestau increderea in divinitatile vremurilor respective. Ce-mi spune Dumnezeu, simplu, este: Pune-ti increderea in Mine. Principiul acesta, ‘renunta la dumnezeii veacului in care traiesti si pune-ti increderea in Mine. Asta este un element care-l pot translata.

Se spune ca Biblia are un singur inteles, dar o mie de aplicatii. Intelesul trebuie sa mi-l dea contextul in care gasesc textul. Si aici intra toate contextele pe care le-am amintit. Si cel literal si cel istoric, si cel teologic. Dar, aplicatiile pot fii foarte diferite. Un principiu, il pot aplica in diverse forme. Depinde de situatia in care ma aflu, locul in care ma aflu.

MC: Deci, avem de-a face cu un text foarte complex. Divino-uman, spune-ti. Cu un autor divin, unic, care  are un fir rosu din Geneza pana in Apocalipsa. 40 de autori si aici este evident, citind Scriptura in original, vezi diferenta de stil, de personalitate. Uneori, ceea ce noi am spune ‘erori’ de retorica sau de gramatica sau forme ciudate gramaticale, auto divin- autor uman, un fir rosu… ce este Istoria Binecuvantarii? Ati cautat de-a lungul zecilor de ani  si zecilor de carti pe care le-ati scris si de asta stam de vorba acum, pentru telespectatorii nostri, care nu va cunosc, trebuie sa mentionez faptul ca la aceasta emisiune sunt invitati experti  intr-un anumit domeniu, care au expertiza si experienta. Cartile din spate, zeci de ani de studii, numai eu va stiu de aproape 30 de ani, facand acelasi lucru. Ati ajuns la un concept: Istoria Binecuvantarii. Ce ne puteti spune pe scurt, dupa acesti zeci de ani, ramanand si facand acest aluat, care s-a copt deja in jurul conceptului ‘Istoria Binecuvantarii’, ce ne puteti spune in cateva cuvinte despre ce ati observat in acest fir rosu? (11:40)

Beni Faragau: Da-mi voie sa plec de la framantarile mele cu multi, multi ani inainte. Lucrand cu studentii, suntem in Cluj, un centru universitar. Ei vin si pleaca. Noi stam a o imensa usa rotativa si mi-am pus o intrebare simpla, plecata de la propriile mele framantari: cum poti aseza baza cea mai larga in timpul cel mai scurt in viata unui om? Daca i-au mijloacele revelatiei, plec de la faptul ca Dumnezeu s-a revelat in constiinta noastra, in istorie, S-a revelat in Fiul Sau, in Isus Hristos, in Scriptura, cred ca Scriptura ramane sursa primara a revelatiei. Pacatul a afectat toate lucrurile. Nici pe Hristos nu-L inteleg, altfel. Si El S-a legitimat prin Scriptura.

Daca i-au Scriptura, pentru ca despre ea vorbim, am 66 de carti inaintea mea. Este extrem de complexa. Imi trebuie 80 de ore sa o citesc de la un capat la celalalt cu voce tare. Dar sa ma descur in impaienjenisul de forme literare si de contexte istorice diferite? Si de aici a plecat intrebarea. Acum, Domnul Isus Hristos insusi spune: Şi viaţa veşnică este aceasta Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. – Ioan 17:3 Daca iau Biblia in mana si vreau sa ajut pe cineva, intrebarea pe care am pus-o devine practica si relevanta: cum asez in timpul cel mai scurt, baza cea mai larga in cunoasterea lui Dumnezeu? Este suficient sa iei Biblia in mana si sa vezi ca are doua parti: Vechiul si Noul Testament. 39 de carti. Este suficient sa te uiti un pic mai atent, sa vezi ca aceste carti  sunt grupate dupa formele literare: 17 carti narativ istorice, 5 poetice si cele de intelepciune sau sapientale. Si am 17 carti profetice. Acuma, Noul Testament, este ca un burete inmuiat in Vechiul Testament. Gasim o multime de citate. Aceasta legatura este indisolubila intre cele doua. 

Ce au citat Isus si apostolii cel mai mult?

Daca mi-as lua, metaforic vorbind, libertatea sa ma ascund dupa Duhul lui Dumnezeu, care-i insuflat pe autorii Noului Testament, ii foarte simplu sa vezi  care sunt cartile preferate  ale autorilor Noului Testament. Din primele 17 carti, Domnul Isus si apostolii au citat Deuteronom mai mult decat orice alta carte. Din Isaia, decat din orice alta carte profetica. Din Psalmi, mai mult decat din celelalte cinci carti. Observi, aproape involuntar, esti trimis, daca vrei sa asezi baza cea mai larga, esti trimis spre aceste sectiuni. Ai Deuteronom, ai Isaia, ai Psalmii.

Ce i-a interesat pe autorii Noului Testament?

Urmatoarea intrebare este: ce i-a interesat pe autorii Noului Testament? Care e firul acela rosu de care pomeneau ei? In mod evident este linia mesianica. Cu alte cuvinte, Domnul Isus Hristos, in drum spre Emaus, a inceput de la Moise si l-a talcuit in toate Scripturile ce erau cu privire la El. S-a intors in seara aceleasi zile si a luat toate sectiunile Vechiului Testament: Legea lui Moise, proorocii si Psalmii. Si le-a vorbit despre El insusi, despre persoana Lui. Deci, firul central al intregii Scripturi este linia Mesianica. In Hristos se implinesc toate prefigurarile si profetiile Vechiului Testament.

De aici a plecat cautarea noastra. Si in felul acesta ne-am construit o carare prin Scriptura. Istoria Binecuvantarii este o carare prin Scriptura. Daca as lua din Geneza, pana in Apocalipsa, s-ar putea sa nu vad copacii de padure sau padurea de copaci, pentru ca este un demers laborios si foarte lung. Istoria binecuvantariiare mai multe sectiuni. Dar, in prima sectiune, in primii sapte ani, noi am adunat coloana vertebralaa Scripturii. Si acuma, iti spun o experienta din viata mea, sa vezi cum s-au declansat lucrurile.

Eram in anul 5, aveam vreo 1.006 de biserici pe urma noastra in studiu biblic in tara. Si eram obosit. Am descoperit ca am diabet. Eram cu chitara in mana si imi plangeam sufletul inaintea lui Dumnezeu. Si tocmai studiam Iosua. Si Dumnezeu i-a spus lui Iosua un lucru interesant: Uite tara. Cat va calca talpa piciorului tau, atata vei avea. Si am pornit, pas dupa pas, sa acopar toata tara, ca sa fiu sigur ca totul v-a fi al meu. Circumstantele l-au impins pe Iosua intr-o alta directie. A dat doua batalii. A frant coloana vertebrala a dusmanului si a stapanit tara inainte sa o fi cucerit.

Si in momentul acela mi-am pus o intrebare. Si am zis: „Wow, care-i dusmanul meu?” Ignoranta, necunoasterea lui Dumnezeu. „Care-i tara care trebuie sa o cuceresc?” Cuceresc 66 de carti. „Exista o coloana vertebrala care trebuie franta? Care o fi aceea?” Si infelul acesta, in Istoria Binecuvantarii, adunam, in primii sapte ani, 26 din cartile Bibliei, care formeaza coloana vertebrala a Scripturii. Carti reprezentative din punct de vedere literar, din punct de vedere istoric, din punct de vedere teologic. Si in felul acesta, practic, pe carare, ajungi sa colinzi spatiul sacru de revelare a Sinelui lui Dumnezeu, in dorinta de-al intalni, de-al cunoaste.

MC: Dupa acesti zeci de ani de studiu si zeci de carti scrise, aveti ceva, dupa anii acestia, ceva de spus unui tanar, care s-ar indrepta spre studiu biblic, formal sau informal. Sa presupunem ca avem un tanar care nu neaparat ar alege cariera filologica, ceea ce am facut eu. Dar, ar vrea si am spune: „Vreau sa-mi frang ignoranta si vreau sa cuceresc si eu Scripturile.” Ce l-ati sfatui la inceput de drum?

Beni Faragau: Pentru ca drumu-i lung si greu, daca nu esti bine motivat, o lasi balta. Te opresti din toata alergarea. In primul rand, i-as pune in mana o carte care am scris-o dupa 25 de ani. Se cheama „Viziunea Imparatiei”. 18:01

VIDEO by Credo TV

Vezi si –

LIVE Beniamin Fărăgău – Conferinţă – Epistola lui Pavel către Romani – Biserica Filadelfia Focsani

30 aprilie, JOI
17.30 – 19.00 sesiunea 1 (sesiunea introductiva – Viziunea Istoria Binecuvantarii, rolul cartii Romani)
19.00 – 19.30 pauza de ceai
19.30 – 20.30 sesiunea 2

1 mai, VINERI
9.00 – 11.00 sesiunea 3
11.00 – 11.30 pauza de cafea si ceai
11.30 – 13.00 sesiunea 4
PAUZA DE PRANZ
17.30 – 19.00 sesiunea 5
19.00 – 19.30 pauza de ceai
19.30 – 20.30 sesiunea 6

2 mai, SAMBATA
9.00 – 11.00 sesiunea 7
11.00 – 11.30 pauza de cafea si ceai
11.30 – 13.30 sesiunea finala

VEZI Pagina Beniamin Fărăgău PREDICI si Studii ‘Istoria Binecuvantarii’ aici – http://www.ib-ro.org/home

Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau 20 Aprilie 2014

Photo credit www.mikeqdaniel.com

Coloseni 3:1-3

Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus,
unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Textul din ziua de astazi vorbeste despre implicatiile invierii Domnului Isus Hristos. Duminica invierii, dupa cum se vede si in decorul din fata noastra, nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Imaginati-va un mormant in care au intrat ucenicii si au vazut giulgiul, ca si cum trupul ar fi fost in continuare in el, dar gol. Doar stergarul de pe cap era impaturat si pus deoparte. Piatra, data la o parte si puterea invierii aparand inaintea lor in ziua aceea. Dar, Duminica invierii nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Pavel vorbeste si despre una si despre alta, la aceeasi biserica, in aceeasi scrisoare, in acelas text. In Capitolul 2:20, el spune  ca- aţi murit împreună cu Hristos…’ si asta este Vinerea Mare. Iar, capitolul 3:1 continua cu Duminica invierii- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos… 

Beni Faragau Paste 2014

Noi ne-am bucura sa incepem viata crestina cu invierea si intr-adevar, prin invierea Domnului Isus Hristos am fost nascuti din nou, la o nadejde vie, la o mostenire nestricacioasa, neantinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru noi. Dar, practic, viata noastra incepe in Vinerea Mare, viata de crestin. Si acolo, in mormantul Domnului Isus Hristos s-au ingropat doua lucruri, doua feluri de lucruri. In primul rand, vers. 20 continua- Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii,- Cred ca odata cu Hristos au fost ingropate toate incercarile nereusite ale omului de a se impaca cu divinitatea. Am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui. Suntem religiosi in structurile noastre. Oriunde ai umbla in istorie, in lumea aceasta, oamenii au cautat pe Dumnezeu. Au cautat mijloace de a se apropia de El, de a se impaca cu El. Dar, Domnul Isus Hristos, atunci cand a zis: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine„, practic a anulat orice alta incercare, deschizand drumul spre casa, drumul spre Tatal. Si lucrul acesta l-a facut pentru ca El si numai El a putut plati in Vinerea Mare, pacatele noastre, ale tuturor.

De aceea, Pavel le scrie Colosenilor, care, ca si astazi, erau incoltiti de tot felul de idei  care li se imbiau ca sa se apropie de Dumnezeu. Vers. 8 spune – Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8) Vers. 16 continua –  Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti19 şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu. Odata cu Hristos s-au ingropat toate incercarile nereusite ale omului, ale omenirii de a se impaca cu Dumnezeu.

Dar, in Vinerea Mare s-a mai intamplat ceva. Impreuna cu Hristos a fost ingropata intreaga omenire. Dragii mei, si tu si eu am iesit din giulgiul acesta, pentru ca acolo am fost si noi, in coapsele Domnului Isus Hristos. Dupa cum toti am fost in Adam, in coapsele Lui si de aceea purtam, intr-un fel, semnele pacatelor lui. Tot asa, toti am fost in al doilea Adam, incepatorul unei noi rase umane, in Cel care a venit sa mantuiasca planeta aceasta din caderea primului Adam. Asadar, nu doar Hristos a murit fata de invataturile incepatoare ale lumii, ci si noi am murit impreuna cu El, fata de ele. 20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, continua vers. 20, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21 ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!„ 22 Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, 23 au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti. 

Relatia cu Dumnezeu, si as vrea sa subliniez, dragii mei, relatia cu Dumnezeu nu poate fi mijlocita. Nu poate fi garantata nici de reguli alimentare, nici de ritualuri religioase, nici de experiente mistice, chiar daca ai avut vedenii si ai vazut ingeri, si nici de practici ascetice. Poate ca toate acestea isi au locul si rolul lor, in purtarea in mod aspru cu trupul nostru, spune Pavel. Dar nu in felul acesta te apropii de Dumnezeu. Scoateti-l pe Hristos si toate astea n-au nici un rost, nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti. Ele sunt doar niste invataturi si porunci omenesti. Doar o incercare a firii noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Dar Hristos n-a murit in Vinerea Mare doar pentru invataturile incepatoare ale lumii, pentru filozofiile  sau religiile care croiesc sau incearca sa croiasca un drum spre Dumnezeu. Ci, a murit pentru pacatele intregii lumi. Ascultati implicatia acestui fapt.

„Dupa cum prin moartea de care a murit, El Hristos a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna. Iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu, tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos Domnul nostru.” Dati-mi voie sa eliminim din text acel ‘in Isus, Domnul nostru’. Stiti ce ar ramane din viata crestina? O incercare de a zice: Am murit fata de pacat, am inviat pentru Dumnezeu. Am murit fata de pacat. Well, ar fi incantantii inutile pentru ca nu te-ar ajuta la nimica. Daca n-as fi fost impreuna cu Hristos in mormant si daca n-as fi inviat impreuna cu Hristos, cum spune Pavel, dragii mei, ce ma socotesc eu, sau ce ma gandesc eu n-ar avea absolut nici o valoare. Baza obiectiva este acolo, in aceasta realitate istorica a mortii si a invierii Domnului Isus Hristos.

Viaţa crestină începe in Vinerea Mare, dar nu se opreşte acolo

Asadar, viata crestina incepe in Vinerea Mare, dar nu se opreste acolo. Hristos a inviat! Dupa moartea impreuna cu Hristos urmeaza si o inviere impreuna cu El. Coloseni 3:1- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă. 

De fiecare Paste, dupa ce ne salutam unii pe altii cu ‘Hristos a inviat’ si ‘Adevarat ca a inviat’, cantam cantarea ‘Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le’. Nu stiu ce simtiti dvs. cantand aceste cuvinte, dar este un mesaj de biruinta, un mesaj in care, in sfarsit, lupta cu pacatul, lupta cu cel rau, lupta cu  Satana, cu sarpele, pare sa fi fost castigata. Aproape ca ai spune, dupa ce ai terminat de cantat: „In sfarsit, ce este greu a trecut.”

Ma intorc cu vreo 35 de ani in urma si imi aduc aminte de o experienta a familiei noastre. Andreea era mititica, Filip o tinea pe Nora de fusta si Benisor avea vreo 5 ani si deja facea cea pasi cu noi. Cu doua valize imense si cu o plasa plina de scutece ne-am dus sa facem concediu la mare. Ne-am tarat cumva pana la aeroport, am urcat si tot drumul pana la Constanta, stewardesele n-au stiut cum sa linisteasca ba pe unul, ba pe altul. Ii durea urechile. Cand termina unul de urlat, incepea celalalt. In sfarsit, am ajuns, am coborat. Am ajuns cumva in centrul Constantei, am luat trolebuzul si am ajuns la Mamaia. Nu stiam unde-i hotelul; aveam biletele. Ne-am luat valizele si pruncii si ne-am tarat cumva pana in usa hotelului. Am intrat in hol si am cerut cheia, sa intram, in sfarsit, dupa toata oboseala, sa ne asezam intr-un fotoliu sau sa ne intindem in pat. Receptonarea ne spune: „Imi pare rau, mai trebuie sa asteptati. Camerele nu sunt gata.” Am asteptat o ora, o ora jumate. In sfarsit, am primit cheia. Am tarat valizele si pruncii, am deschis usa, le-am trantit toate in mijlocul camerei, am cazut intr-un fotoliu si am zis: „Whew.. in sfarsit sunt in concediu.”

Cati dintre noi nu ne imaginam viata crestina in acest tipar? Eu am crescut intr-o familie crestina. Cu toate acestea, cantam in cor, aveam chitara pe gat, dirijam corul. Cu toate acestea, cand am ajuns acolo in fata lui Hristos- stiti primul tablou din Coloseni- noi in fata Lui, punandu-i intrebarile, am avut o framantare incredibila, incredibila. Timp de o luna de zile, cand intram in adunare, izbucneam in plans. Nu mai stiam ce-i cu mine. Ziceai ca am inebunit. Pana intr-o Duminica dimineata, cand in sfarsit, am capitulat. A urmat botezul. Ca si cum as fi primit cheia de la camera de hotel. Am deschis usa si am zis: „Whew.. lupta s-a terminat.”

Ce-i viaţa crestină? Umblaţi si gândiţi-vă.

Ce-i viata crestina? Viata de dupa invierea noastra, impreuna cu Hristos. Pavel foloseste doua cuvinte. Nu promit prea mult: a umbla si a gandi. Umblati si ganditi-va. Coloseni 3:1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Traducerea nu este foarte fericita. Dar, nici daca as schimba cuvantul  pe care-l foloseste Cornilescu in toate celelalte texte din Noul Testament, tot nu m-ajutaprea mult. In celelalte texte, el spune ‘cautati lucrurile de sus’. Poate ca cuvantul acesta are mai multa forta. ‘A umbla dupa cele de sus’- umbli cand ai timp, cand nu esti tare obosit. ‘A cauta cele de sus’ este ca si cum ti-ar lipsi ceva si ai vrea sa castigi lucruri, sau sa gasesti lucruri pe care l-ai pierdut sau pe care-l cauti. Si apoi continua: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ca sa intelegem forta, totusi, a acestor cuvinte, as lua 3 texte din Noul Testament, care folosesc exact acelasi termen in limba greaca: 

  1. Fuga in Egipt a lui Iosif si a Mariei cu pruncul, pentru ca Irod cauta sa-L omoare.
  2. 12 ani mai tarziu, sfintii parinti coboara cu Isus Hristos la 12 ani, in Ierusalim ca sa se inchine la Templu. Probabil ca  era momentul in care El era uns intre barbatii lui Israel.
  3. Al treilea text este o pilda a Domnului Isus Hristos cu oaia ratacita.

1. Umblaţi după lucrurile de sus

1. Fuga in Egipt – Dati-mi voie sa le iau pe rand si sa va port pe scena in dreptul acestor texte. Pruncul s-a nascut; nu stiu cat timp avea, cand intr-o noapte, un inger a venit la Iosif si i-a zis: „Iosife, scoala-te, ia pruncul si fugi in Egipt si ramai acolo pana iti voi spune eu. Caci Irod are sa caute (asta este cuvantul) sa caute pruncul, ca sa-L omoare.” Irod umbla sa omoare pruncul. Stiti istoria. Magii nu s-au mai intors la Irod. Irod, infuriat, a zis: „Un imparat a lui Israel?” Era nebun, oricum. Si-a ucis doi dintre fii si nevasta. Ce era pentru el un prunc? Irod umbla sa omoare pruncul. Mi-as putea imagina ca Irod s-a pornit sa caute pe pruncul. L-a cautat aici, l-a cautat acolo, a vazut ca nu-i: „Un prunc… ce poate fi un prunc?” Nu, nu. Istoria continua astfel. In mania lui, si asta este forta cuvantului, in mania lui si-a trimis ostenii si a colindat  imprejurimile Betleemului si toti copiii sub 2 ani  au fost macelariti, toti copiii de parte barbateasca. Poate ca acum ne putem imagina forta acestui cuvant: sa umblati.

2. Domnul Isus, la varsta de 12 ani, la Templu – 12 ani mai tarziu, din Nazaret, Iosif si Maria impreuna cu Isus, cu toti satenii, toti cei din cetatea Nazaretului, au pornit spre Ierusalim. Era una din sarbatorile lui Israel. Isus Hristos venea cu ei. A intrat in templu, s-a uitat. Probabil ca acolo au fost ritualuri. Dupa ce s-au terminat sarbatorile au pornit spre casa. Era, de obicei, un puhoi de oameni. Isus era cu verisorii Lui, cu prietenii Lui, cu vecinii si la un moment dat, parintii baga de seama ca nu-i copilul. Il cauta peste tot si cand nu-L gasesc, in Luca 2:45-46 ni se spune: Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să -L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări. S-au intors la Ierusalim sa-L caute. Sa-L caute. Acesta este termenul. Dupa 3 zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor ascultandu-i si punandu-le intrebari. Maria a venit tremurand in fata Domnului Isus si a zis: „ şi mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.` (vers 48) Nu stiu daca va puteti imagina inima Mariei in cele 3 zile, cautarea celor doiin cele 3 zile. Ei umblau, cautau lucrurile de sus fara sa fi stiut precis ce cauta.

3. Pilda cu oaia ratacita. Dati-mi voie sa inchei cu pilda cu oaia ratacita. In Luca cap. 15 sunt mai multe pilde. Oaia ratacita, banul ratacit si fiul ratacit. Vers. 4 – ,Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte? Sau se duce dupa cea pierduta si o cauta pana o gaseste. 

Priviti, va rog, cele 2 instante. Se cauta un copil sau se cauta o oaie. As putea sa-mi imaginez, daca as fi in locul pastorului, ca da, o oaie este valoroasa si ma duc s-o caut. Dar, daca am colindat toti spinii, toate rapele, si a venit seara si intunericul si oile mele-s pe izlaz, m-as da batut la un moment dat si m-as intoarce la cele 99. Cel putin, sa nu mai fure leul sau lupul inca una. V-ati putea imagina ca Maria si Iosif sa fi facut a fel cand a cazut seara? Sa zica: „Nu-i. Hai sa mergem inapoi in Nazaret dupa 3 zile?” Dragii mei, daca am inviat impreuna cu Hristos, sa umblam, sa cautam lucrurile de sus pana cand vom ajunge sa ne bucuram de ele. Pana le vom gasi; pana ele vor deveni o realitate in adancurile noastre, in fiinta noastra, in relatiile noastre. Asta este mesajul textului. Astea sunt implicatiile invierii.Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 

2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus

Dar, apoi, Pavel adauga al doilea cuvant: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Deci, umblati dupa lucrurile de sus si cand umblarea a incetat, continuati-o in gandurile voastre; ganditi-va la lucrurile de sus.

Ma intorc inapoi la Maria si Iosif, cand Il cautau pe Isus, la 12 ani. S-au intors in Ierusalim sa-L caute si textul spune: Dupa 3 zile L-au gasit in Templu. Naratorii Scripturii lasa suficiente goluri ca imaginatia noastra  sa poata construi mai departe, sa poata face punti peste goluri. Va puteti imagina ce s-a intamplat dealungul celor 3 zile? Seara, in Ierusalim, incepea la ora 18:00, ora 6 dupa masa, ora noastra; sunau trompetele pe zidul templului, se inchideau usile cetatii, lumea se retragea in case si venea noaptea, pentru ca dimineata venea devreme. La 5:45 suna trambita si toata viata incepea sa miste in Ierusalim. Imaginati-i pe sfintii parinti. S-au aciuit, probabil unde statusera in timpul sarbatorii, le-au spus ce s-a intamplat, au pus capul pe perna, pe paie, nu stim exact, si cred ca Iosif a adormit, cum fac barbatii. A inceput sa sforaie. Uitati-va la Maria, care se fosnea in asternutul ei, se intorcea de pe o parte pe alta. Se gandea- unde ar putea fi pruncul? Observati, cand am terminat umblarea, punem capul pe perna, dar atunci incepe gandirea. Si in felul acesta, umblarea si gandirea creeaza ciclul celor 24 de ore. Si daca Dumnezeu iti da harul sa te si visezi la lucrurile la care te-ai gandit, nu te opresti o clipa. 

De ce e important sa ne gandim? Cand Iosua se pregatea sa intre in lupta, Iosua 1:8, Dumnezeu ii spune: „Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! Daca veti rasfoi cartea Iosua, veti vedea un lucru interesant. Dumnezeu vorbea cu el noaptea si ii spunea strategia pe care trebuia sa aplice. In zorii zilei, probabil cu noaptea in cap, Iosua isi chema generalii si le spunea ce au de facut. Intotdeauna am ramas uimit si am zis: Incredibil conducator. Da, pentru ca el nu s-a multumit sa umble doar, ci el a cugetat, a gandit, a stat de vorba cu Dumnezeu, cand nimeni nu era in jurul lui. Iar cand au venit zorile, a putut sa dea ordinelede lupta. 

Dati-mi voie sa spicuiesc cateva versete din Psalmul 119: 15-16;48

  • Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. 16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
  • Vers 48 – Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale. 
  • Vers 52 –  Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
  • Vers 148 – O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

Cat de mult iubesc legea Ta? Toata ziua ma gandesc la ea. Cand, in felul acesta te gandesti la lucrurile de sus, dragii mei, gandirea va genera umblarea. Gandirea va controla umblarea. Cand Domnul Isus Hristos ne naste din nou, incepe aici, ne inoieste in duhul mintii noastre. Avem o metanoia, o schimbare a gandirii, a raportarii noastre la Dumnezeu. A raportarii la adevarurile Lui. Si in momentul in care gandirea noastra se schimba, vom observa, chiar daca trupul nostru este supus mortii din pricina pacatului, ca incetisor, gandirea trage dupa ea umblarea. La o astfel de gandire se refera Pavel cand spune- Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Dati-mi voie sa ma intorc in Ierusalim. Ma uit la Iosif, el doarme, O vad pe Maria fosninduse, intorcanduse dupa o parte pe alta. Nu putea sa inchida ochii; n-avea liniste. Prin minte ii trec tot felul de evenimente. Si-aduce aminte de noaptea aceea in care Iosif a trezit-o si a scuturat-o, si i-a zis: „Scoala-te, ia pruncul; trebuie sa fugim in Egipt.” „Ce te-a apucat in mijlocul noptii?” „Irod cauta pruncul, sa-L omoare, un inger al Domnului a venit la mine si mi-a spus.” Infrigurata, a luat pruncul si au plecat in Egipt. Dar apoi, si-a adus aminte de momentul acela in care, in Nazaret, a intrat lumina, arhanghelul Gabriel. Si a inceput sa-i vorbeasca despre pruncul pe care-l va naste in chip miraculos. Si-a adus aminte de cuvintele lui: El va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt si Dumnezeu, Tatal Lui ii va dascaunul de domnie al Tatalui Sau, David.” Apoi, si-a adus aminte de momentul intrarii in Ierusalim, doar cu 3 zile in urma. Momentul intrarii in Ierusalim in care pruncul abia a asteptat sa intre in Templu si cand a intrat in Templu, a inceput sa se uite in jur si a inganat „Casa Tatalui Meu”. L-a scuturat pe Iosif si a zis: „Scoala-te, hai sa fugim la Templu.” Nu stiu daca intelegeti modul in care gandirea iti poate determina si controla umblarea.  Ascultati-l pe psalmist in Psalmul 119:59-60-

Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

Observati, gandirea controleaza umblarea. So, dati-mi voie sa citesc, nu e foarte lung Psalmul 1- aproape toti il stim pe dinafara. Incepe cu umblarea, dar as vrea sa notati felul in care gandirea te ajuta in umblare si iti controleaza si iti directioneaza si iti calauzeste umblarea:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

De unde vine puterea aceasta ca omul sa nu se duca la sfatul celor rai? In vers. 2. – ci isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte se gandeste, cugeta la Legea Lui. Vers. 4 – oare de ce e asa cu cei rai? [Pentru ca] nici nu gandesc, nici nu umbla dupa cele de sus. [Ei] gandesc si umbla dupa cele de pe pamant. Gandul castigarii premiului ceresc, premiului alergarii ar trebui sa te insufleteasca zi si noapte.

Dragii mei, poate va intebati, cum este posibil astazi, intr-o lume aglomerata lucrul acesta? Foarte simplu. Cum isi va tine tanarul cararea sau umblarea curata? Indreptandu-se dupa Cuvantul Domnului. Stiti ce face el, ca sa fie lucrul acesta posibil? „STRANG CUVANTUL TAU IN INIMA MEA, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta.” (28) Faceti odata recensamantul minutelor din 24 de ore. Vedeti cate clipe pierdute aveti. Rascumparati-le, zilele sunt rele. Memorati Scriptura, adunatio, cititio in fiecare dimineata. Nu porni la drum fara ea. Vei avea la ce gandi, la ce medita. In timp ce stai in statia de autobuz, poti rasfoi versetele pe care le memorezi, poti repeta un verset.

Ce inseamna a umbla dupa lucrurile de sus

Viata crestina este, deci, zugravita de Pavel prin aceste doua cuvinte care se completeaza unul pe celalalt. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus si sa va ganditi la lucrurile de sus. Acuma, daca v-as lasa aici, poate ca imi veti spune: Dar ce inseamna sa umbli dupa lucrurile de sus? Care sunt ele? Il las pe Pavel sa dea raspunsul si voi citi din Coloseni 3:12-17-

12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Numai cei care au inviat impreuna cu Hristos sunt niste alesi ai lui Dumnezeu. Cei care n-au inviat sunt alesii lui Satan. Sunt doar doua imparatii, doar doi dumnezei. As vrea sa vedeti ciudatenia acestei afirmatii (din vers. 12 ) ca parca e o gandire ebraica turnata in straie grecesti. Tu imbraci ceva pe tine, nu imbraci in tine lucruri. Ori, aici este vorba de ‘in tine’, sursa sau pupitrul de comanda, de izvorul fiintei tale. „Pazeste-ti inima mai mult de cat orice, caci din ea ies izvoarele vietii.” Si textul spune: „Imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.” Astea sunt lucrurile de sus. Textul continua. Ce inseamna sa umblam dupa lucrurile de sus? Inseamna sa ne imbracam cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu ingaduinta unii fata de altii si daca chiar avem pricina sa plangem cu iertare unii fata de altii, cu dragostea care crede totul, iarta totul, nadajduieste totul, cu pacea lui Hristos care stapaneste in inimile noastre, cu Cuvantul lui Hristos care locuieste din belsug in noi.

Stiti care este dictonul celui rau de cand e istoria? Dati-le mult de lucru, sa nu aiba vreme sa umble dupa naluci. Noi ne numim crestini. Credem ca Hristos a inviat si noi am inviat impreuna cu El. Credem ca Dumnezeu nu-i un om, ca sa minta. Ce-a promis, El va face. Si ascultati ce ne-a promis. „Cautati”, asta este termenul, „mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui” si toate aceste lucruri, mancarea si imbracamintea, vi se vor da pe deasupra. Si daca aveti ce manca si ce imbraca, va este de-ajuns.

Credinta noastra se vede in umblarea noastra. Sau mai bine zis, in lucrurile dupa care umblam, in lucrurile care ne framanta ziua si noaptea gandul. Ce inseamna, sau care sunt lucrurile de sus? Dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, crenciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Asta este roada Duhului.

Din vers. 4 am sari in vers. 12, ça sa las, in dimineata invierii, gustul acesta a lucrurilor de sus. Dar, exista o problema. Si problema v-as ilustra-o printr-o intamplare pe care  am trait-o si eu in toamna anului trecut. Am fost in Italia si intre biserici, in fiecare seara a trebuit sa fug intr-un oras sa predic. Cineva ne-a dus sa mancam niste mititei intr-un loc foarte frumos. Era pe malul unui lac urias in Italia. Si acolo, candva, un patron avea o fabrica de nu stiu ce. In timpul razboiului, nemtii au cucerit tot locul, au transformat-o intr-o fabrica de hidro-avioane; existau si pistele pe care lansau hidro-avioanele in apa. Un loc absolut feric, dragii mei, cu iesire la lac. Din pacate, totul era in paragina. Casa unde locuise patronul respectiv n-avea geamuri, usi, mizerie pe dinauntru. Toate hangarele si halele daramate, prabusite. lemnele putrezite acolo, in mijlocul acelui loc feric. Balarii, murdarii, O fundatie, primind locul respectiv, nestiind ce sa faca cu ea, o pus pe un Roman sa o ingrijeasca. A umplut-o cu gaini si ratuste si  si cu toate cele pe acolo; nici nu stiai pe unde sa calci. Am zis: „Wow, daca ar veni un investitor si ar lua locul acesta cu iesire la mare… ” Era un munte, care foarte bine a fost ales, dragii mei. Nici macar avioanele nu puteau bombarda casa omului respectiv, pentru ca treceau peste munte, peste casa. Era un tunel care te scotea pe sub munte pana la malul lacului. Mi-am imaginat cumparand terenul acela. Si dorind sa construiesc ceva nou, frumos, ceva din lucrurile de sus pe el. Da, dar era o problema. Era plina de daramaturi, de molozuri, de mizerie. Degeaba as fi venit cu cel mai fantastic plan. In primul rand, ar fi trebuit sa aduc o echipa care sa scoata toata murdaria, molozul si mizeria de pe locul respectiv si sa las terenul viran. Sa ma uit la plnurile lucrurilor de sus si sa incep sa construiesc. Spuneti-mi, nu-i  la fel in viata noastra?

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos,” Sa nu va imaginati ca terenul vietii voastre este ca un loc viran, in care vine Hristos cu planurile si incepe sa puna lucrurile noi pe ele. In nici un caz. Dati-mi voie sa continui cu textul: să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 

4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.
11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Nu stiu daca ati umblat vreodata iarna in padure. Frunzele se vestejesc, dar se incapataneaza sa stea atarnate de crengile copacului ca si cum… si daca ai fi destul de departe si n-ai vedea bine culorile, ca pomu-i verde. Dar vine primavara si viata incepe sa pompeze dinlauntru inspre afara. Si cand plesnesc mugurii, arunca moartea jos si vine viata la lumina. Si totul se umple de verdeata si flori. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, nu cumva sa va imaginati ca incepe concediu. Nu exista nici un cuvant in tot textul nostru care sa sugereze „in sfarsit”, pot sa ma arunc in fotoliu, sa las mainile jos, dau drumul la vasle, pentru ca a inceput concediul. Nu stiu ce simtiti dvs. citind astfel de texte, dar mie imi vine sa spun: „Daca nici dupa ce am inviat impreuna cu Hristos n-am liniste si odihna, atunci, da-o incolo. Mai bine fac si eu ce a facut pastorul respectiv, care n-a facut-o in pilda noastra [cu cele 99 de oi si oaia pierduta]. N-am gasit-o; n-am gasit-o. Ma intorc cel putin la cele 99.”

Inainte de a va da batuti, as vrea sa va dau o veste buna: Hristos a inviat! Hristos a inviat! Hristos a inviat! „Si, ce daca a inviat? La ce ma ajuta?” Daca si cel care a inviat din morti are de dus o batalie. Mai intai, sa omoare ce e vechi, sa curete terenul si apoi cu truda sa adune in viata lui tot felul de lucruri care nu-i obisnuit. Ca nu-s obisnuit cu iertarea, cu indelunga rabdare, cu bunatatea, cu smerenia, cu blandetea. Nu-s in firea mea. Nu sunt in firea mea. Eu sunt obisnuit cu celelalte, cu manie, cu vrasmasie. Cu astea am crescut. Astea se tin de mine. Si ce daca a inviat Hristos? Dragii mei, dati-mi voie sa inchei citind a nu stiu catea oara, cateva versete din prima rugaciune a lui Pavel din Efeseni. Si asta este rugaciunea pentru mine, rugaciunea luata pentru mine, pentru casa mea. Pentru noi toti, cei care astazi sarbatorim invierea Domnului Isus. Ascultati-l pe el. Dupa ce a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce exista in viata Efesenilor, in Galateni 1 vers. 17 continua-

17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I -a pus totul supt picioare, şi L -a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Vers 17 & 18, Duminica trecuta am vazut ca aceasta bogatie a slavei mostenirii Lui in sfinti, o adunam intocmai dezbracand si imbracand, in fiecare moment, este ca bulgarele acela care creste de la un pas la altul. Este ca painea de toate zilele, care ne-o da Dumnezeu in fiecare zi. Fiti atenti la vers. 19-20. Hristos a inviat! Si atata vreme cat stam in Cel care a biruit moartea, stam in locul biruintei. Cata vreme suntem in Hristos, puterea invierii lucreaza si in noi credinciosii. Ati vazut oameni vechi inoinduse. Ati vazut curvari vindecati? Hoti transformati in propovaduitori ai lui Hristos? Dar intrebarea mea, daca ai inviat impreuna cu Hristos, da, simt si eu, simti si tu lupta. Dar vezi pasi spre biruinta? Bogatia slavei, mostenirea adunanduse in tine. Un caracter schimbat, chipul tau modelat dupa chipul Domnului Isus Hristos. Dragii mei, Domnul Isus este cinstit cu noi. Cand ne pornim pe urmele Lui, ne spune: „Vulpele au vizuini, pasarile cerului au cuiburi, Fiul Omului n-are unde a-si apleca capul. Vrei sa vii dupa Mine?” Daca cineva iti induce o imagine gresita, iti vei frange gatul la al doilea pas. De aceea, citeste Biblia cu ochii deschisi. Si accepta ce iti spune Scriptura. Viata crestina nu-i concediu, e razboi. Dar este razboi pe urmele Imparatului, pe urmele invingatorului. Si chiar daca avem de luptat, daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? Diavolul? Ingerii lui? Mama, tata, vecinii, sefii mei? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?

Cum altfel as putea termina, decat:

Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din morminte
Viata daruindu-le.

20 Aprilie 2014 – Coloseni 3:1-3 – Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beni Faragau – Mesaj pentru Saptamana Mare 5 Aprilie 2015

Nu la intamplare ii spune Saptamana Mare. Este ceasul astral al omenirii. Este lucrarea terminata a Domnului Isus Hristos. Este mantuirea care El ne-a obtinut-o. Acum, daca v-as intreba esenta Saptamanii Mari, unde a-ti cauta-o?

Oare la intamplare, Domnul Isus, ne-a spus: Vestiti moartea Domnului, pana va veni El.Cu alte cuvinte, El insusi ne focalizeaza atentia asupra Vinerii Mari. Noi ne adunam Joi la Cina Domnului si ne bucuram sa comemoram aceasta ultima cina, in nadejdea a celei pe care o vom lua impreuna cu El in Imparatia Sa. Dar, Vinerea Mare, moartea Domnului Isus Hristos practic ne-a castigat toata mantuirea noastra. Invierea n-a facut altceva decat sa pecetluiasca intr-un fel ceea ce moartea ne-a adus.

Dar, mai ales cand se intoarce cineva la Hristos si vine de afara, si n-a stiut prea multe despre jertfa lui Isus, o intrebare care se ridica in mod frecvent: Un Dumnezeu atotputernic si un Dumnezeu bun si suveran, de ce era nevoie sa-L dea pe intrupatul Sau Fiu ca sa ne mantuiasca? De ce nu ne-a putut mantui altfel? Sau daca ar fi sa pun intrebarea cu care am inceput ‘Cum ne pregatim pentru Saptamana Mare’, eu cred ca cea mai buna pregatire pentru Saptamana Mare nu este sa ne focalizam pe dragostea lui Dumnezeu, ci pe dreptatea lui Dumnezeu. Si, noi oamenii, incercam sa evitam dreptatea lui Dumnezeu pentru ca stim ca nu meritam nimic din mana Lui si de aceea ne agatam cu amandoua mainile de dragostea Lui Dumnezeu.

Dar, as pune o intrebare in vederea pregatirii in Saptamana in care am intrat: Cum da Dumnezeu viata vesnica? Daca eu as fi un simplu muritor care ma nasc si mor, si nu mai este nimic dincolo de asta, toate asteptarile mele, legate de un Dumnezeu care exista, s-ar lega de viata mea, de sanatatea mea, de averile mele, de buna starea mea, de copiii mei, de viitorul lor. Toate framantarile mele s-ar limita la aceasta. Si intrebarea este: Cum se poate ca oamenii astia care au cantat osanale duminica, sa strige ‘rastigneste-L’, vinerea dupa masa?

5 Aprilie 2015 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Cine sunt si pentru ce am fost creata? Beni Faragau

Photo credit

Photo credit wundergroundmusic.com

Cum se explica faptul ca femeia nu si-a pastrat locul si nu si-a implinit rolul? Deci cum se explica faptul ca tocmai femeia, pe care Dumnezeu i-a dat-o barbatului, l-a tras pe barbat in groapa caderii? Cum se poate?

Spuneam dimineata din experienta mea. Eram intr-o sala plina cu barbati. Eram la o conferinta cu Crestini dupa Evanghelie, cu unul dintre profesorii mei si el pune o intrebare: Cine-i vinovat de dezastrul pe planeta aceasta? Si in cor barbatesc: FEMEIA.

Si David R. se apleaca putin in fata si continua: ,,Femeia a fost inselata de cel mai intelept si stralucitor arhanghel al lui Dumnezeu. Barbatul l-a vandut pe Dumnezeu pentru o femeie.”

Cine-i mai vulnerabil? S-a lasat o liniste in sala de mormant. Dragii mei, daca n-am avea o nevoie, o lipsa, Dumnezeu n-ar fi incurcat lucrurile, dandu-ne un ajutor.

Primul lucru pe care trebuie sa-l recunosc este ca Dumnezeu stie ce face. Dumnezeu nu face lucruri in plus. Si de aceea, Dumnezeu a zis: ,,Nu-i bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Dati-mi voie sa va explic cum s-a intamplat caderea. Dar pentru asta, nu-i suficient sa asculti predici de aici si de colo. Trebuie sa intelegi cartile Scripturii.

Si in seara aceasta, as vrea sa va explic Genesa. Are doar 5o de capitole. Uitati-va la ea ca intreg. Sunt trei ingrediente, Genesa e facuta din 3 parti. Doua capitole de creatie, capitolele 3-11 cadere, si de la capitolul 12-50 este rascumparare, care continua prin Exod, pana pe cruce, pe Calvar.

Rascumpararea: – Biblia este despre rascumparare. De ce a prefatat Dumnezeu istoria rascumpararii cu secventa Creatie-Cadere? Atunci cand Dumnezeu a terminat de creat totul, inclusiv pe om, „Dumnezeu s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune.” (Genesa 1:31). Cand Dumnezeu zice ca e un lucru foarte bun, ii foarte bun. Dar intrebarea mea e: „Ce-i foarte bine pentru Dumnezeu?” Un lucru care tu il poti strica sau un lucru pe care sa nu-l poti strica? Ce-i foarte bine la Dumnezeu?

Creatia este stricata in relatia cu Dumnezeu pentru ca urmeaza alungarea din Eden. Deci, foarte bine pentru Dumnezeu este un lucru pe care tu il poti strica. Si asta este inclusiv rolul pe care Dumnezeu ti l-a dat. Stiti ce a facut femeia? Asta se cheama furca Edenica, alegerea dintre viata si moarte. In felul acesta a dat Dumnezeu omului libertatea de alegere. Tu nu esti un robot. Dumnezeu ti-a pus inainte viata si moartea. A spus: „Alege viata.” Dar El nu te obliga sa alegi viata. Tu poti alege moartea daca vrei. Aleg moartea prin neascultarea de Dumnezeu.

Orice viciu este o virtute supralicitata

Aleg viata prin ascultarea de Dumnezeu. Dragii mei, orice viciu este o virtute supralicitata. Cand Dumnezeu a facut-o pe femeie ca ajutor potrivit pentru lupta spirituala, i-a dat femeii o sensibilitate spirituala incomparabila cu a barbatului. Noi o numim intuitie feminina. Dar o numim si curiozitate. Spune-i unei femei o jumatate de propozitie si zi-i: „Restul iti spun maine.” S-o crezi tu. Nu te lasa pana cand nu afla tot.

Curiozitatea asta a ei a facut-o sa se intoarca spre sarpe si cand sarpele a inceput sa o traga pe mulineta, femeia a vazut ca pomul este placut de privit, bun de mancat, ca sa deschida cuiva mintea. Si a ales moartea. Si-a exersat libertatea de a-si parasi locul si rolul pe care Dumnezeu i l-a dat. Ca ajutor potrivit, ar fi trebuit sa se intoarca si sa zica: „Hei barbatule, lasa elefantul. Hai si vorbeste cu sarpele.” Dar femeile nu fac lucrurile acestea.

Femeile se vara in fata. Femeile au raspunsuri. Femeile iau initiativa. Noi barbatii, stam picior peste picior, zicem: „Du-te si fa.” Nu dragii mei, daca vrei sa-ti ajuti barbatul, sezi la locul tau, impinge-l in fata. El este preotul in casa, capul familiei. Pune responsabilitatea pe umerii lui.

Observati, trasaturile pe care o femeie le are, intuitia aceea feminina, curiozitatea ei a fost folosita de sarpe si femeia a avut libertatea sa ii dea crezare. Dumnezeu i-a dat aceasta libertate. Asa se explica faptul ca ea a atras pe barbatul ei, dar el nu-i mai putin vinovat. Dumnezeu, la judecata, la chemat mai intai pe Adam, apoi pe Eva. „Unde esti Adame?” Pentru a-si putea implini slujba, Dumnezeu a dat femeii aceasta sensibilitate in lumea spirituala. Dar, ascultati surorilor:

Orice femeie are libertatea sa-si accepte sau nu rolul si locul hotarat de Dumnezeu: acela de ajutor potrivit.

Asa cum am provocat barbatii, curajul de a te da rob a lui Hristos, asa trebuie sa provoc femeile, curajul de a te da rob lui Hristos, de-a te aseza la locul pe care Dumnezeu ti l-a dat. Sarpele e un mincinos. Lumea asta este a lui. Tot ce cititi in ziare, tot ce vedeti la televizor, internet, sunt minciunile lui. Aveti impresia ca va veti implini daca veti ajunge presedintele Statelor Unite, sau politai, dirijand circulatia, in mijlocul drumului in Seattle. Nu-i adevarat.

Singura implinire a noastra si a dvs. este sa ne asezam la locul si la rolul pe care Dumnezeu ni l-a dat.
Cine sunt si pentru ce am fost creata? Am fost creata ca sa fiu ajutor potrivit in lupta spirituala, care astazi nu-i mai mica ca si in Eden. Dimpotriva, se intarteste de la o zi la alta. Asta imi spune textul din Genesa 2.

Vezi aici mesajul

Din Seria Slujirea in Familia Crestina

Beni Faragau – Seminar de Familie Partea 1.1 Biserica Agape Orange County

Multumim Pastorului Crinisor Stefan si echipei de media de la Biserica Agape OC – http://agapeoc.com – pentru inregistrarea acestor seminarii de familie si pentru bunavointa de a le posta si pe Youtube. Dumnezeu sa le rasplateasca gestul facut, gest care ne binecuvanta pe tot mapamondul, a avea posibilitatea de a viziona acest studiu intens asupra cartii 1 Corinteni cu Pastorul Beni Faragau. Deasemeni, multumim fratelui Beni Faragau pentru neobosita lui lucrare in vizitele acestea in diaspora.  Pentru cei care nu il cunoasteti pe fratele Beni Faragau, dansul este pastorul Bisericii Iris din Cluj-Napoca si autor a mai multor carti, resurse audio si video si studii biblice care le puteti gasi aici – Istoria Binecuvantarii – http://www.ib-ro.org/home .

Photo captura Agape Church

Photo captura Agape Church

Domnul Isus a fost interpelat de unul dintre invatatorii legii cu aceasta intrebare: Care-i cea mai mare porunca din lege? El a rapsuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei: sa iubesti pe aproapeletau ca pe tine insuti. Daca ati venit cu sotia si intindeti mana spre ea, ea este aproapele sau sotul, aproapele nostru. Si pe aproapele, ca pe tine insuti, dragii mei. In aceste doua porunci se cuprinde toata legea si proorocii. Daca cititi cu atentie textul, am subliniat in rosu personajele, aveti pe

  1. Dumnezeu
  2. Noi insine
  3. Aproapele

Aici se complica lucrurile, in dreptul semenilor nostri, pentru ca-s de multe feluri. Ii sotia, is copiii, is colegii de la servici, lumea, fratii din biserica. Si si acolo trebuiesc ordonate lucrurile. Ori Scriptura ne spune foarte clar: cine nu poarta grija de ai lui si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta si este mai rau ca un necredincios. Deci, in mod evident, prima noastra responsabilitate este familia. Familia: sotul, sotia, parintii, copiii- prima noastra responsabilitate inaintea lui Dumnezeu. Veti vedea un pic mai tarziu, cine nu stie sa-si chiverniseasca casa lui, sa-si administreze casa lui, nu poate sluji nici in biserica lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu risipeste ceea ce Hristos a castigat cu atata pret. Daca nu poti sa ai grija de o bucatica din mireasa lui Hristos, nu-ti da voie sa te amesteci nici dintr-o bucata mai mare din mireasa lui Hristos. Si de aceea ordinea de prioritate este importanta. Acuma, plecand de la textul acesta, Domnul Isus nu vine sa faca altceva decat sa intareasca principiul creatiei, cand Scriptura spune ca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, in baza textului de mai sus, observati, exista 3 paliere ale relatiilor noastre:

  1. Relatia cu Dumnezeu
  2. Relatia cu noi insine si
  3. Relatia cu semenii

Sau fiind creati dupa chipul lui Dumnezeu, noi suntem legati de Dumnezeu si de aceea nu putem evita, nu suntem entitati neglijabile. Vom sta inaintea Lui la judecata.

  1. Exista o nevoie profunda de Dumnezeuin fiecare dintre noi,
  2. exista o nevoie de semnificatie si
  3. o nevoie de o comuniune

Pe acest ultim palier se aseaza familia- nevoia de comuniune. Omul se face si se desface plecand de la nevoia lui de Dumnezeu. Cand ma intorc inapoi, daca relatia cu Dumnezeu se strica, ma pierd pe mine insumi si pierd pe cei din jurul meu. Dragii mei, de ce sunt probleme in vietile noastre? Pentru ca s-a slabit relatia noastra cu Dumnezeu. De ce sunt probleme in familiile naostre? Pentru ca – relatia cu Dumnezeu duce lipsa. A slabit relatia cu Dumnezeu. Omul se face sau se desface plecand de la nevoia de Dumnezeu. Nu stiu daca mai tineti minte ce v-am vorbit acum un an, dar au fost 10 cuvinte. Cel putin unul din ele, va aduceti aminte? Uitarea, parte din felul in care Dumnezeu ne-a creat. Eu uit si ce am predicat duminica trecuta. Deci, nu sunt suparat pe dvs. Dar, primul cuvant a fost curaj. Curaj de a te da rob – nu nevestei, nu sotului, nu copiilor, rob lui Hristos. Observati, ca sa te poti da rob lui Hristos, trebuie sa ai relatie cu Hristos si pentru asta ai nevoie de disciplina si de intelepciune. Dar, nu le voi rosti pe toate celelalte mai departe pentru ca am schimbat subiectul.

Trebuie sa stati pe varful scaunului, nu relaxati, ci cu toata atentia pentru ca veti auzi poate lucruri noi, lucruri suparatoare. Judecati absolut tot ce veti auzi. Ascultati-L pe Domnul Isus in Ioan 17:3 –  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Observati, viata de cea mai buna calitate, viata Dumnezeiasca si asta trebuie sa fie prezenta si in familia noastra, incepe cu cunoasterea lui Dumnezeu. Sau daca as cita din 2 Petru 1:3 – Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, – prin frumusetea si virtutile Lui.

Sau daca ma intorc inapoi din Vechiul Testament, pentru ca Dumnezeu este acelas in toata Scriptura si El nu se contrazice, in Ieremia 9:23-24, unui popor, care era pe buza prapastiei, gata de divort, Dumnezeu era deja cu hartia de divort inaintea Lui, pe masa, s-o semneze. De 100 de ani deja semnase divortul cu cele 10 semintii din Nord, cu capitala Samaria si mersese in robia asiriana. Si acum se pregatea de divort cu Iuda, dar in alungarea lor in robia babiloniana, Ieremia este ultimul profet care traieste aceasta tragedie. Ascultati ce spune Domnul  poporului Sau prin gura lui Ieremia –  Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. 

Observati, sunt o multime de lucruri dupa care alergam: dupa diplome, intelepciune, mergem la gym, mai ales barbatii. Eu nu prea am timp de asta, dar, vad prin cei din jurul meu. Vrem sa fim tari prin masinile care le conducem, prin slujbele  si biznisurile pe care le avem. Sau vrem sa fim, nu doar puternici, dar si bogati. Dumnezeu spune: toate astea n-au absolut nici o valoare fara Mine. Cu alte cuvinte, toate sunt gunoaie, desertaciune dupa vant. …cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu – Noi ar trebui, cel putin noi, credinciosii, ar trebui sa avem mult mai multe intalniri ca acestea, in care framantarea noastra sa fie cunoasterea lui Dumnezeu si a cailor Lui. De zeci de ani asta este scopul cel putin in biserica noastra: sa-L cunoastem pe Dumnezeu, sa-L facem cunoscut.

In 1985, John Stott a fost capelanul Angliei o buna vreme. A plecat la Domnul, nu de mult. A fost in Oradea si sotia mea a venit acasa noaptea, pe la 12 a ajuns trenul de la Oradea si cred ca la ora 2 statea pup in varful patului si imi povestea despre John Stott si predica lui. Si John Stott vorbise despre biserica si a definit biserica in felul acesta (gesticuleaza 8:20). Ne adunam sa-L cunoastem pe Dumnezeu, dupa care ne intoarcem inapoi in familiile noastre, la slujbele noastre, in societate, , intre vecini, sa-L facem cunoscut. Dar, dragii mei, Il facem cunoscut invederand ceea ce Dumnezeu ne descopera din cuvantul Sau, intrupand adevarurile Scripturii.

Daca vreau sa-L cunosc pe Dumnezeu, nu trebuie sa uit ca-I transcendent. Este dincolo, ca si cum ar fi in afara acestei cladiri. Imaginati-va aceasta cladire este lumea in care noi traim. Dumnezeu nu este aici. Dumnezeu este acolo [sus]. Ca sa-L cunosti pe Dumnezeu, El trebuie sa coboare la noi. Noi nu putem urca la El, decat pe scara pe care El coboara la noi. Si Scriptura ne spune ca Dumnezeu doreste atat de mult sa ni se faca cunoscut, incat ni s-a revelat, ni s-a descoperit pe mai multe cai.

  1. In primul rand, in constiinta noastra.
  2. Apoi, in natura din jurul nostru
  3. Apoi, in istorie, in Isus Hristos
  4. si in Scriptura.

Ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei. Legea lui Dumnezeu este inscrisa in constiinta noastra. De aceea, dragii mei, nimeni nu se poate dezvinovati. Noi stim ce-i bine si ce-i rau in mod intuitiv. Copiii nostri stiu de la cea mai frageda varsta, stu ce-i bine si ce-i rau, stiu cand fac raul. Dar, textul continua: ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este descoeprit in ei, le-a fost aratat de Dumnezeu (vers. 20) In adevar, insusirile lui nevazute, puterea Lui vesnica, Dumnezeirea Lui se vede lamurit cand te uiti cu bagare de seama la lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati.

Dragii mei, daca cititi cartea Isaia, Dumnezeu de nenumarate ori vine si spune: cine a facut proorocii ca Mine? El este Alfa si Omega, El este Inceputul si Sfarsitul, El are totul inaintea ochilor Sai. El este Cel ce era, Cel ce este si Cel ce vine, spune Ioan in Apocalipsa. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este vesnic si de aceea, trecutul, prezentul si viitorul sunt de odata inaintea Lui. Istoria e in palma Lui. Daca privesti atent la felul in care Dumnezeu opereaza in istorie, dragii mei, nu se ridica babilonienii impotriva poporului Sau fara ca Dumnezeu sa-i cheme. Cineva spunea: ce au fost babilonienii pentru Israel, vor fi musulmanii pentru biserica. Uitati-va la vremurile in care traim. O biserica apostata in care ne-au ramas doar formele. Eu cred ca Dumnezeu misca intreaga istorie.

Dar, El s-a descoperit in cel mai frumos mod si poate plenar mod in Domnul Isus Hristos. ‘Cercetati Scripturile socotind ca in ele aveti viata vesnica. Tocmai ele vorbesc despre Mine.’ Observati, Domnul Isus a zis: „Cine M-a vazut pe Mine, a vazu pe Tatal.” Dar, cum pot eu sa-L vad pe El? El nu mai este printre noi, cum a fost in cazul lui Filip, care a zis: „Aratani-L pe Tatal.” Si de aceea ne-a lasat Scripturile prin apostolii Sai, ca prin Scripturi sa ajungem sa-L cunoastem pe El. Sursa primara a revelatiei lui Dumnezeu este Scriptura. Cu alte cuvinte, daca n-ai timp de Scriptura, nu vei ajunge sa-L cunosti pe Dumnezeu. Nu vei putea gusta viata vesnica, nu-L vei putea cunoaste pe Domnul Isus Hristos. Si eu cred ca Scriptura are regulile ei de interpretare.

Istoria Binecuvantarii

Observati, Scriptura este o bucata de istorie pe care Dumnezeu a sacralizat-o. A luat aceasta bogata istorie si a pus-o in cartea pe care noi o numim Sfanta Scriptura cu cele 66 de carti. Eu o numesc Scriptura, spatiul sacru a revelarii de Sine a lui Dumnezeu. Trebuie sa umbli pe urmele pasilor Lui pana te intalnesti cu El. Dar, Scriptura e destul de mare si complicata. Are 66 de carti. Noi, in Cluj, pentru ca lucram foarte mult cu studentii care vin si pleaca, suntem ca o usa rotativa, ne-am pus o intrebare simpla: ce sa facem pentru cei care vin intre noi o vreme, sa asezam baza cea mai larga in cunoasterea lui Dumnezeu in timpul cel mai scurt? Si asa s-a nascut programul ‘Istoria Binecuvantarii’, care este coloana vertebralaa Scripturii. Acolo gasiti 26 din cele mai importante carti ale Bibliei. Acum, in fiecare an, noi avem in fata noastra cateva carti si 1 Corinteni, in care vom sta astazi, este una din aceste carti. Dar, practic, te intalnesti cu Dumnezeu intr-o carte din Biblie.  Cartea este painea coapta dupa reteta lui Dumnezeu.  Dragii mei, nu predica mea sau temele noastre… Dumnezeu nu ne-a dat o carte tematica. Daca vreti o carte tematica, cititi Mishna. Daca vrei sa stii ceva despre carte de despartire, ai un capitol. Daca vrei sa stii ceva despre Paste, ai un capitol. Deci, nu uitati, cartea este prajitura sau painea coapta dupa reteta lui Dumnezeu.

Captura Slide Beni Faragau Studiul Bibliei

Captura Slide Beni Faragau Studiul Bibliei

Uitati-va putin la cum am croit carare prin Scriptura. Asta e Scriptura. Are 66 de carti- 39 in Vechiul Testament si 27 in Noul Testament. Indiferent in ce limba citesc Scriptura, voi vedea ca nu stiu din ce motive, autorii care au pus laolalta canonul Biblic, lista cartilor din Biblie, au grupat cartile pe formele literare majore:

  • 17 carti narativ istorice
  • 5 carti poetice si de intelepciune. Aici intra si Eclesiastul si Proverbe.
  • 17 carti profetice – 4 mari si 12 mici
  • 17+17+5= 39

Daca vin in Noul Testament, am:

  • 5 carti narativ istorice (4 Evanghelii si Faptele Ap.)
  • 21 de Scrisori sau Epistole
  • 1 carte mai ciudata, la coada, Apocalipsa

Acuma, foarte interesant, daca as putea sa ma scund dupa Duhul lui Dumnezeu, cand a insuflat pe autorii Noului Testament, avem o multime de referinte la Vechiul Testament, o multime de ele. Ce i-a interesat pe autorii Noului Testament din Vechiul Testament? Dragii mei, Domnul Isus si ucenicii au citat din Deuteronom, mai mult decat din celelalte 16 carti narativ istorice. Oare de ce? De ce atunci cand este ispitit de diavolul si Domnul Isus spune: „Este scris, omul nu va trai numai cu paine.” Citeaza din Deuteronom. De ce?

Daca vin la cartile poetice, din Psalmi, mai mult decat din orice carte. Din cele 17 carti profetice, din Isaia, care e Evanghelia Vechiului Testament, mai mult decat toate celelalte carti, observati, daca vrei sa asezi baza cea mai larga in timpul cel mai scurt, trebuie sa ai in primul an: Deuteronom, Isaia, Psalmi si trebuie sa aterizezi undeva in Noul Testament. Intrebarea este: ce anume i-a interesat din Vechiul Testament? Hristos.

Dragii mei, inca in Eden, Domnula zis: „Samanta femeii iti va zdrobi capul. Asta este deznodamantul istoriei. Asta asteptam cu totii, ca ingerul sa vina sa-l ia pe balaur, sa-l arunce in iazul de focodata pentru totdeauna. Sa vina Noul Ierusalim. Strigati cu mine: „Maranata!” „Maranata!” „Vino, Doamne Isuse!” Daca esti mireasa Lui, daca nu, vei fi judecat de El si aruncat in iazul de foc impreuna cu toti pacatosii. Dar, „Maranata”, asa se termina Scriptura.

Cu alte cuvinte, primul an se ofera aproape de la sine. Acuma, n-am sa merg prin asta mai departe, ci uitati-va: 1 Corinteni- (eu am oferit 1 Ioan, o carte mai usoara despe iubirea frateasca, care sa inceapa in familie. Fratele Crinisor a zis: „Nu, ia 1 Corinteni.” I-am zis: „Well, daca stie ce-o ales…” He will just take the heat after I leave. (Isi asuma el riscul dupa ce eu plec- gluma).

Programul de Studiu Biblic Istoria Binecuvantarii Beni Faragau

Deci, observati: anul I, anul II, anul III, anul IV. In anul IV avem Numeri, Evrei si 1 Corinteni.  Anul IV, pe noi ne-a blocat complect. Cand am ajuns in Numeri si in Numeri Dumnezeu spune: „Pe Mine insumi jur, ca nici unul din cei care au fost numarati in Oastea Domnului, de la 20 de ani in sus, afara de  Iosua si Caleb, nu vor intra in tara. Wow, ne-am pus o intrebare. Oare, din punct de vedere spiritual ce s-a intamplat acolo? Ce-au pierdut ei? Si-au pierdut preotia, si-au pierdut relatia cu Dumnezeu? Ce s-a intamplat? Intrebarea asta ne-a speriat. Interesant, asta e in capitolul 14. Cand intorci in capitolul 15, Dumnezeu zice: „Cand veti intra in tara…. ” Nici nu mai vorbeste cu generatia respectiva. Dragii mei, intre doua versete ai 38 de ani de pauza. Pe Dumnezeu nu-l mai intereseaza generatia aceea. Sunt ingropati in nisipurile pustiei cu pacatele pe ei. „Nu cauta la darul lor,” zice El.

In capitolul 15, aveti Leveticul intr-o coaja de nuca. Si aveti definitia pacatului cu voia. Noi ne-am speriat. N-am stiut ce-i aia. Am luat cartea Evrei. De ce? Pentru ca cartea Evrei aveti definitia pacatului cu voia spuse unor biserici. Cine calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, pangareste sangele legamantului care a fost sfintit si batjocoreste Duhul harului. Ramane fara solutie, fara jertfa. FARA JERTFA. Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu. Deci pacatul cu voia nu inseamna un pacat intentionat. Nu poti fura un bou fara sa vrei. Numai daca e somnambul: „Nu stiu cum a ajuns la mine in grajd.” Nu, nu se intampla asa ceva. Dar, textul iti spune ce sa faci daca ai furat un bou. Pacatul cu voia este sa calci in picioare solutia lui Dumnezeu, sangele si mijlocirea marelui preot, refuzand lucrarea Duhului Sfant care te aduce in fata scaunului harului.

Dragii mei, acolo ne-am pus o intrebare: Oare, lucrul acesta e chiar posibil? Si ne-am dus in 1 Corinteni. De ce? In 1 Corinteni nu gasesti expresia pacatului cu voia. Dar, gasesti atentionari foarte foarte serioase. Daca as muta un pic pe ecran, tematica acelor 7 ani, coloana vertebrala a Scripturii:

  • Anul I – Cum intrii in relatie cu Dumnezeu
  • Anul II – Cum traiesti in prezenta unui Dumnezeu sfant
  • Anul III – Pentru ce te-a rascumparat Dumnezeu? Care-s conditiile conlucrarii cu El? In momentul rascumpararii noi primim pe umeri  efodul preotesc. Noi suntem preoti ai Lui, reprezentanti ai Lui, suntem lumina si sare in lumea aceasta. Noi avem un mandat, un mandat, dragii mei.
  • Anul IV – care contine cartea 1 Corinteni – Care sunt pericolele care ameninta relatia cu Dumnezeu?

Ascult acuma la o carte „Hand in Hand’ (Mana in Mana). Hand in Hand este un teolog care incearca sa puna laolalta calvinismul si arminianismul si sa ne spuna ca cele doua extreme nu te ajuta la nimic, ca ar fi bine sa vezi ce-i bine si ce-i rau si-n una si-n alta. Mi se pare o carte foarte faina. Imi pare rau ca este teologic abordata si nu este exegetic abordata, dar abia astept sa ajung la urma. Observati, eu cred in pericolele care ameninta relatia cu Dumnezeu, pentru ca asta ma invata Scriptura.

Cu asta in minte, as vrea sa intram in 1 Corinteni. Acuma, stiti unde e in program si cam ce sfera acopere pericolele care ameninta relatia cu Dumnezeu. Nu uitati, cand deschideti Biblia, cartea la care sunteti are o anumita forma literara, o anumita natura si natura cartii determina modul in care se interpreteaza cartea. Biblia nu-i o apa si un pamant. Sunt cel putin 10 forme literare majore care trebuie descuiate cu chei speciale. Natura cartii determina modul in care este interpretata cartea. Noi suntem in Noul Testament, in literatura epistolara. O epsitola are destinatar: biserica lui Dumnezeu din Corint. Are un autor: apostolul Pavel. Si are un mesaj: textul care noi il avem inaintea noastra.

Cel putin, in biserica noastra, cand luam o carte, o parcurgem in trei etape: o pregatire a cartii, pentru ca n-avem GPS, atunci, trebuie sa ne creem o harta prin toata cartea. Pe urma este o analiza a cartii. Mergem paragraf cu paragraf prin ea. Am lasat tinerilor, care de 3 luni de zile si mai bine predica in [Biserica] Iris, cartea Ieremia, si au facut o treaba superba din ea, analiza cartii, dupa care trebuie sa adunam teologia cartii sau rezumarea cartii.

As vrea sa luam carte Corinteni, sa spun cateva lucruri despre ea, inainte ca sa intru in textul nostru. Observati, cand vrei sa pregatesti o carte, trebuie sa-i intelegi structura, scopul si mesajul. Ce-a vrut sa transmita autorul. Acum, scopul cartii este intotdeauna legat de starea bisericii a carei este adresata. Corinteni este poate cea mai pacatoase dintre bisericile  de pe paginile Noului Testament. Va dati seama ca aceasta realitate din Corint a declansat sau l-a pus pe Duhul lui Dumnezeusa scrie prin Pavel aceasta epistola, pe care o urmeaza cu a doua epistola.

Noi vom incerca sa intelegem scopul cartii, plecand de la 1 Corinteni 11:1-16, largind un pic perspectiva asupra intregii carti. Dragii mei, una dintre problemele fundamentale in bisericile noastre este foarte asemanatoare cu cea a martorilor lui Iehova. Alaltaieri, cineva a batut la usa la fiul meu si Nora s-a dus sa deschida usa. Erau doua doamne bine imbracate si au intrebat-o daca-i foarte ocupata si daca ar putea sa vorbeasca din Biblie cu ea. Nora a ajuns la concluzia ca sunt martori ai lui Iehova. Si cand ele au inceput sa povesteasca din Biblie, a zis: „Numai putin. Mie imi place sa citesc Biblia asa cum mi-a fost data, fara sa scot textele din context. Poti, absolut tot ce vrei, dovedi cu Biblia. Pana si pacatele ti le poti justifica prin ea.

Si de aceea, dragii mei, daca vrei sa ajungi la adevarul Biblic, trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa-ti vorbeasca, cum a hotarat El, prin carti din Scriptura. Asta este una dintre pericolele din aceasta dimineata. Am auzit multe predici pe tema aceasta. Text scos din context, din care faci ce vrei. Si de aceea cred ca imi veti da voie sa largesc un pic contextul. Va spun cum voi aborda lucrurile.

  1. I. Contextul luptei spirituale in 1 Corinteni – In primul rand voi incerca sa zugravesc contextul luptei spirituale. Numai in acest context vom intelege textul.
  2. II. Interpretarea textului in lumina indicatiilor din 11:3 – In al doilea rand, voi incerca sa privesc textul prin lentila pe care insusi Pavel ne-o da in vers. 3 din 1 Corinteni 11
  3. III. Argumentele lui Pavel – vom parcurge o parte din argumentele lui Pavel. Are 6 argumente. Trebuie sa fie un lucru foarte important pentru el ca sa-si ia oboseala, ca sa aduca 6 argumente la un verset si jumatate, in care a spus tot ce are de spus
  4. IV. Concluzii – Concluziile, las pe fratele Crinisor sa le traga. Eu nu stiu daca voi apuca. Dar, eu sunt aici ca sa raspund la o cerere.

Dati-mi voie de a zugravi lupta spirituala din carte….

Notite (FULL) pana la minutul 27:00 VA URMA urmatoarea 1/2 ora cu transcriere, pe curand.

Aici VIDEO 1 din cele 2 – durata primului video 1 ora 40 min

VIDEO by AgapeOC

Pentru cei care ne-o luati inainte, aveti aici si video nr. 2 – http://youtu.be/Gz0YlmVTro8

Beniamin Faragau – Ce inseamna „Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia”?

Beniamn Faragau: V-as duce in Romani la un vers. pe care il cunoasteti. Pavel, dupa ce expune toata doctrina mantuirii in toata frumusetea ei si termina cu doxologia din cap. 12, la sfarsitul ei, vine si ne indeamna sa ne aducem trupurile ca o jertfa sfanta, placuta pe altarul zidirii trupului lui Hristos.

Si in vers. 2 ne spune: „Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia. Ci sa va prefaceti prin inoirea mintii voastra, ca sa deosebiti bine voia lui Dumnezeu cea  buna, placuta si desavarsita.

Daca ma uit, am 2 termeni pusi in contrast prin acea conjunctie adversativa. Nu asa, ci asa.

Cand ai astfel de realitati in Biblie, una se defineste in oglinda cu cealalta. Daca nu intelegi ceva dintr-un termen, citeste-l atent pe al doilea.  Ce nu inteleg din aceasta comparatie sau contrast pe care-l face Pavel?

Nu inteleg ce-i acela „chipul veacului acestuia”. N-are rost sa-mi scormonesc mintea si sa incerc eu sa insir lucruri acolo. Pot sa citesc partea a doua din contrastul nostru.

Cine sunt cei care se potrivesc chipului veacului acestuia? Cei carora nu le pasa de Dumnezeu, sunt complect dezinteresati de El. Nu-i intereseaza ce spune Dumnezeu, n-asculta si nu traiesc ce spun ei. Indiferent despre ce ar fi vorba, despre imbracaminte, despre mancare, despre ganduri, despre fapte, despre orice in lumea aceasta.

Cand te rupi din mijlocul veacului acestuia, dintr-o data, voia lui Dumnezeu e determinanta in viata ta.

Doar daca L-ai proclamat pe Hristos ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti vei fi mantuit.

Dar a fi Domn inseamna  a trai in ascultare de El.

Cu alte cuvinte, daca n-am inteles ce este chipul veacului acestuia, al doilea termen mi-l explica.

Citeste sau vezi mesajul intreg aici – Beniamin Faragau – 666 Numele fiarei sau numarul numelui ei

Beniamin Faragau – Atentie la lumea din noi

  • Credinta, pocainta si ascultare – Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.
  • Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: „V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

TEXT  1 Ioan 2:12-17 –

12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13 Vă scriu, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari, iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău.

Nu iubiţi lumea

15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

 17 August 2014  Biserica Iris Cluj-Napoca

Beniamin Faragau:

Beniamin Faragau aug 14

captura vimeo

Suntem in 1 Ioan, o epistola a iubirii si am ajuns la o parte de atentionare. Daca luati toata epistola ca un intreg- pe deoparte avem coordonatele trairii crestine, pe de alta parte avem pericolele care ne ameninta pe cale. Este foarte interesanta aceasta combinare: Coordonatele credintei crestine si pericolele care ne ameninta pe cale. Atentionarile, cel putin pentru mine, ridica din punct de vedere teologic o intrebare importanta: Cum vede apostolul Ioan mantuirea si trairea vietii crestine? Deci, care este teologia lui cu privire la mantuire si la trairea vietii lui crestine? El ne-a spus in tot ce am parcurs in aproape 2 1/2 luni din carte, cum se intra si cum se ramane in Imparatia lui Dumnezeu. Am vazut ca totul depinde de pasul credintei. Dar credinta nu poate fi ancorata intr-o filosofie, ci intr-o persoana- persoana Domnului Isus Hristos care este intrupatul Fiu a lui Dumnezeu, care a trait printre noi, plin de har si de adevar si a murit pentru pacatele noastre. A fost ingropat, a inviat a treia zi si 40 de zile mai tarziu S-a inaltat la cer. Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.

Dragii mei, credinta, pocainta si ascultare. Iar ascultarea, dupa cum am vazut are cel putin doua fatete, doua coordonate:

  1. In primul rand, trairea in curatie
  2. Si in al doilea rand, iubirea de frati

In ultimele 3 saptamani am zabovit pe iubirea de frati. Dar intrebarea este ce crede Ioan spre mantuire. Ce crede Ioan despre modul in care noi ne raportam la Dumnezeu? Exista un slogan pe care-l auziti destul de des: „Odata mantuit, pentru totdeauna mantuit.” [Adica] important este sa intri pe poarta, dupa care poti lasa vaslele din mana si Duhul lui Dumnezeu te duce in Imparatia cerurilor. Oare Ioan crede acest lucru sau nu? Daca ar crede acest lucru, intrebarea mea este: De ce vine cu atentionare atat de serioase:

  1. In primul rand: Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume.
  2. In al doilea rand: Bagati bine de seama, duhuri anticristice sunt aici intre noi. Au fost acuma 2000 de ani, au calatorit cu noi dealungul istoriei. Sunt prezente astazi, se vor inmulti pe masura ce trece vremea. Stiti de ce? Pentru ca Domnul Isus Hristos este incomod. El a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal de cat prin Mine.” Cu alte cuvinte, El exclude orice alt drum spre Dumnezeu. Daca Il putem scoate pe El din ecuatie, cu Dumnezeu ne impacam, indiferent cum Ii spunem.  Unii-i spun intr-un fel, altii in alt fel. Important este sa credem in Dumnezeu. Dar Domnul Isus Hristos face imposibil o astfel ed abordare. Si de aceea, atentie la duhurile anticristice.
  3. Iar daca nu esti atent si esti prins in plasa, ultima avertizare din Ioan este avertizarea cu pacatul care duce la moarte, pentru care nu este iertare: Hula impotriva Duhului Sfant sau pacatul cu voia. Dumnezeu n-a prevazut jertfa pentru ca este calcarea in picioare a Fiului lui Dumnezeu.

Dar, as incepe cu o prima intrebare: Cui vorbeste Ioan? Pe cine atentioneaza el? Vers. 12 – 14. Pe cine avertizeaza? Pe cine atentioneaza Ioan? Pe cei ce au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, adica, pe Domnul Isus Hristos: „Cuvantul era cu Dumnezeu. Cuvantul era Dumnezeu.” [Ei] au pacatele  iertate, in numele Lui au biruit pe cel rau. Sunt tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Sau se culeg din epistole alte cateva adevaruri spre destinatari. Cei care sunt nascuti din Dumnezeu sunt in El. Sunt in lumina, cei care au trecut din moarte la viata. Priviti o clipa imaginea din fata voastra, cei care sunteti cu noi de o vreme, ati vazut-o in Evrei. Am discutat indelete si nu fac altceva decat sa corelez texte, sa vedem daca concluziile noastre atunci, sunt sustinute de textul de astazi. Dragii mei, cand Dumnezeu vorbeste, El nu se poate contrazice. Deci ce spune Ioan, trebuie sa fie adevarat si pentru Petru si pentru Pavel si pentru Iacov, pentru intreaga Scriptura. Doar atunci, realmente am ajuns la adevar.

Etape in viata crestina Faragau

captura vimeo

In imaginea care o aveti [pe ecran], aveti un omulet negru in fata crucii care inca nu s-a decis  a-L marturisi pe Hristos ca Domn. N-a intrat in Imparatia lui Dumnezeu. Dar este un cunoscator, un luptator, ca Nicodim. Dar din partea Domnului Isus se aude un mesaj simplu si direct: „Daca nu va nasteti din nou…” Daca tu nu te nasti din nou, nu poti intra, nu posti vedea Imparatia lui Dumnezeu. Nu discuta Ioan cu acestia. Ci el [Ioan] discuta cu alte 3 categorii de oameni, pe care i-as putea aseza pe aceasta scara a maturizarii: Copilasi, tineri si parinti. Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: „V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

Deci, cei carora le vorbeste Ioan au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, au pacatele iertate, Cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Nu putem sa-i confundam. Cu siguranta sunt in Imparatia lui Dumnezeu si nu in afara ei. Totusi, ii avertizeaza de un pericol: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Am vazut cui scrie Ioan si pe cine avertizeaza Ioan. 

Dati-mi voie sa-l aduc pe Pavel, nu toate scrierile lui. Am sa iau doar una prin care am trecut nu de mult, Epistola catre Evrei cap. 5 vers. 12-cap 6:4.

12. In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.

Evrei 6
1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu,
2. invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu.
4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant,
5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor –
6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit.

Foarte multi din noi suntem bucurosi daca avem pacatele iertate si din pricina aceasta am avut acces la Dumnezeu si L-am cunoscut pe Tatal. Dragii mei, Dumnezeu nu ne-a mantuit sa ne lase in papucii prunciei spirituale. Ci ne-a mantuit sa ne creasca, sa ne maturizeze, sa ne aduca sa fim asemenea Fiului Sau, a Domnului nostru Isus Hristos. Cu alte cuvinte, nu ne putem multumi ca am intrat pe poarta, ca suntem inauntru. Un copil este bantuit de tot felul de pericole, da foarte usor din mana lucruri scumpe, lucruri importante pentru nimicuri. Si de aceea, trecem la cap 6:1. Lucrurile acestea le faci in tineretea ta, ca si iertarea pacatelor. Dar dupa ce ai iertate pacatele, ar trebui sa asezi temelia invataturilor incepatoare. Nu o sa am timp sa trec prin ele, dar la biblioteca aveti o carte: „Primii Pasi cu Dumnezeu”, unde aveti taina nasterii din nou si temelia invataturilor incepatoare- cum se ajunge la tineretea despre care ne vorbeste Ioan. Si el continua in Evrei, in vers. 3  – 3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu. Vom merge spre cele desavarsite, daca temelia este sanatoasa.

In momentul acesta, Pavel se opreste si se intoarce inapoi la originile vietii crestine – 4. 4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, 5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – 6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit. Observati, el vorbeste cu pruncii in Hristos. Atentie! Poti sa te intorci inapoi in starea in care erai inainte de intalnirea cu Hristos.

Ca si Pavel, si Ioan, vorbeste despre etape in viata crestina. Si daca priviti imaginea din fata voastra, dupa ce a intrat pe poarta crucii esti prunc in Hristos. Observati, nu conteaza cati ani ai din punct de vedere biologic, ci cati ani ai din punct de vedere spiritual. Daca abia te-ai impacat cu Dumnezeu, esti la inceputul vietii. Esti un copil in Hristos. Ca sa devii un tanar care l-a biruit pe cel rau, care sta in cauvant si cuvantul sta in el, trebuie sa faci pasi mai departe. Si ca sa ajungi la maturitatea parintelui, care l-a cunoscut pe cel ce este de la inceput si nu-l da din mana, indiferent cate ar veni peste el, va trebui sa faci un pas spre desavarsire, spre maturitate. Si Pavel si Ioan vorbesc despre etape in viata crestina.

  1. Daca ma intorc in textul din Evrei, primul pas pe care-L faci spre Dumnezeu este convertirea sau taina nasterii din nou.
  2. Dar imediat dupa aceea, trebuie sa mergi mai departe, sa asezi temelia adevarurilor incepatoare. Sa strangi cuvantul, sa intelegi cuvantul, sa stii pe ce stai.
  3. Si abia in al treilea rand poti merge spre cele desavarsite. Cu alte cuvinte, spre cunoasterea deplina a Domnului Isus Hristos. Sa implinim ce am cantat. Toate laudele noastre sunt pentru El; e ce avem mai de pret. Nu-l dam pentru nimic. Nici pe pretul vietii noastre nu-L dam pe Domnul Isus Hristos. Dragii mei, asta au facut martirii dealungul istoriei.

Dati-mi voie sa va aduc mainte de primul pas. Poate sunt intre noi, cei care se numesc crestini, declarat crestini, dar care nu au intrat pe poarta crucii. Ce inseamna sa te nasti din nou sau sa te convertesti, sa vii de la intuneric la lumina, cum spune Ioan. Atunci cand cineva intra pe poarta crucii, se intampla 5 lucruri in viata lui. Si aceste lucruri se intampla unul dupa altul. Este practic un lant de evenimente care se tin unul de celalalt.

  1. In primul rand suntem luminati.
  2. In al doilea rand gustam darul ceresc.
  3. Abia dupa ce am gustat darul ceresc ne facem partasi Duhului Sfant.
  4. Duhul Sfant vine cu sabia Duhului, adica cu Cuvantul lui Dumnezeu in viata noastra si incepe o lucrare de sfintire.
  5. Si in momentul acela, in masura ce suntem transformati intru chipul si asemanarea Domnului Isus Hristos, gustam puterile veacului viitor. Ne pregatim pentru atunci, pentru acolo. Dar o facem inca de pe aici.

De ce cred eu ça este important sa stim ça toate aceste lucruri se refera la momentul nasterii noastre din nou? Uitati ce spune el in Evrei 10:32 – Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte: 33. pe de o parte, erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor, si, pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. E clar ca e vorba de inceputul vietii lor crestine. Ca sa intelegem momentul acela a luminarii si cum se intampla, as veni in ziua de Rusalii, dupa coborarea Duhului Sfant cand ucenicii cu ceilalti 100+ de oameni, de credinciosi ies in piata. Multimea este adunata in fata lor si Petru incepe sa predice. Faptele Apsotolilor 2:22 – 22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; 23. pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. De ce ati facut-o? „Eram orbi,” ar fi raspuns ei dupa ce au fost luminati. „N-am stiut.” Domnul Isus, intr-adevar, i-a intrebat: „Daca nu credeti ce va spun, credeti macar din pricina minunilor pe care le vedeti. Dragii mei, Dumnezeu L-a lasat pe Hristos in mijlocul lor 3 1/2 ani si Hristos S-a lasat examinat in vorbele Lui, in faptele Lui, in pretentiile Lui.

Dar acum, martorii invierii stateau inaintea lor. Luminarea n-o facem noi. Numai Duhul lui Dumnezeu o poate face. Foloseste cuvantul pe care poate tu il spui vecinului tau. Dar combinatia aceasta intre cuvant si Duh, intre Duh si sabia Duhului poate sa faca luminarea in viata unui om. Ascultati-l pe Petru. EL confrunta pe niste oameni ce stiau de ce vorbeste, pentru ca au fost acolo in curtea lui Pilat. Au strigat ei insisi: „Rastigneste-L!” (16) „Sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri.”  „Voi l-ati rastignit si l-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu l-a inviat, dezlegandu-i legaturile mortii pentru ca nu era cu putinta si fie tinut de ea. Sa stie doar bine toata casa lui Israel ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care l-ati rastignit voi.” In clipa aceea, dragii mei, ceva se intampla cu multimea care-l asculta pe Petru. Au inceput sa zica: „Ce sa facem, fratilor?” Ce sa facem? Spuneti-mi, de unde vine acest strigat? Ceva s-a intamplat in ei. Au fost orbi, acuma au inceput sa vada. Aveau toate marturiile, framantarea din Ierusalim- erau peste 500 de frati cand L-au vazut inviat pe Domnul Isus. Vestea aceasta n-a putut ramane tainuita? Oamenii se intrebau: „Oare intr-adevar, asa sa fie?” Si in momentul acela au fost luminati.

In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

1. Devenit copil a lui Dumnezeu – Convertirea sau nasterea din nou

Esti luminat cand cuvantul lui Dumnezeu te aduce fata in fata cu Hristos si lumina neprihanirii Lui cade asupra vietii tale. Iti vezi murdaria, iti vezi nenorocirea, vinovatia, pentru ca El a trebuit sa moara si pentru pacatele talesi pentru pacatele mele. Eu, tu, noi L-am adus pe cruce. Esti mulinat cand vezi in forul tau launtric cine este Isus si cine esti tu. Si cand recunosti ca ai nevoie de iertarea Lui, ai nevoie de mantuirea pe care numai El poate sa ti-o dea. Observati, in momentul in care esti luminat, esti gol si descoperit inaintea lui Dumnezeu. Nu poti cumpara de la nimeni darul ceresc. Trebuie sa-l primesti din cer, trebuie sa-l primesti de la Cel ce este in cer, de la Dumnezeu insusi. Impotriva Lui am pacatuit, pe El L-am necinstit. Gusti darul ceresc in momentul in care pocainta ta se intalneste cu iertarea Lui, exact cum pocainta Fiului risipitor se intalneste cu bratele tatalui care il cuprinde.

Dar in momentul in care iertarea curata viata de pacat, in momentul acela, Duhul lui Dumnezeu poate cobori in viata ta. Dragii mei, Duhul lui Dumnezeu este un foc mistuitor pentru o inima murdara- „De aceea, pazeste-ti inima mai mult decat orice, ca din ea ies izvoarele vietii.” Duhul lui Dumnezeu, partasia Duhului este posibila doar cu unul care a fost curatit de pacat si unul care se curateste de pacat. Dar Duhul vine cu sabia Cuvantului si cuvantul incepe procesul sfintirii care ma ajuta sa gust din ce in ce mai mult din puterile veacului viitor. Chipul lui Hristos incepe sa ia chip in mine. Fratilor, ce sa facem? Ascultati raspunsul lui Petru: „Pocaiti-va,” le-a zis Petru, „fiecare din voi sa fie botezat in numele lui Isus, cufundat in moartea Lui si inviat in invierea Lui, spre iertarea pacatelor.” Restul face Dumnezeu. „Apoi, veti primi darul Sfantului Duh.” Apoi, veti intra in partasie cu Duhul Sfant. Taina convertirii: Trebuie sa fii luminat, sa gusti darul ceresc, sa te fi facut partas Duhului Sfant… Trebuie sa gusti Cuvantul cel bun a lui Dumnezeu si puterile veacului viitor. Si ai devenit copil in Imparatia lui Dumnezeu. Nu conteaza cati ani ai.

Dar, nu te poti opri acolo. Trebuie sa asezi temelia adevarurilor incepatoare a lui Hristos. In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos

-temelia pocaintei de faptele moarte, a credintei in Dumnezeu, a invataturii despre botezul, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. Asta fac tinerii, dragii mei, aduna cuvantul. Cuvantul ramane in ei. Au o temelie solida. Si de aceea, desi sunt in mijlocul lumii, bombardati de ispite, ei l-au biruit pe cel rau. Daca n-ai cuvantul in viata ta, nu vei putea spune- „Este scris”, in fata atacurilor celui rau. Dar, despre asta voi vorbi Duminica viitoare.

As vrea sa ma intorc in epistola noastra la 1 Ioan. Cum vorbeste el despre acest proces? Si pentru el exista etape in viata crestina. Observati, el vorbeste cu cei care au trecut prin poarta crucii: copilasi, tineri si parinti. Teologii se intreaba ce-or fii insemnand toate acestea. Nu intru in toate dezbaterile exegetice legate de aceste cuvinte. Dar in mod evident el aminteste 3 categorii de oameni in textul nostru. Si nu cred ca-i putem confunda. Copii, tineri si parinti. Ce-l face pe Ioan sa vorbeasca in termenii acestia? Daca acest Ioan este si evanghelistul nostru, stiti ca in teologie nu-i sigur. Dar, eu cred ca da. Atunci, el este singurul evanghelist care vorbeste despre un eveniment pe care altii-l lasa. Numai el aminteste de Toma.

Si numai el aminteste de momentul acela in care Petru, incarcat cu povara lepadarii lui de Hristos, nu mai poate. Zice: „Ma duc sa prind peste.” Si ceilalti zic: „Venim si noi cu tine.” Pescuiesc toata noaptea, in timp ce Domnul Isus, cu telecomanda in mana, muta bancurile de pesti pe partea opusa. Ei arunca plasa in stanga, pestii se arunca in dreapta. O arunca in stanga, pestii se duc in dreapta. Si dupa ce-s istoviti de tot, vin spre mal, sleiti, nedormiti, flamanzi si obositi. Vocea de pe mal striga: „Copilasilor!” Nu uitati, suntem la inceputurile umblarii lor cu Hristos. „Aveti ceva de mancare?” Ioan cunoaste vocea, Petru se arunca in apa, inoata la mal si textul spune: „Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu, mai mult decat acestia?” Tineti minte cuvintul lui Petru din camera de sus? „Doamne, daca toti acestia s-ar lepada, eu nu . Eu sunt gata sa ma duc la moarte.” Se leapada in fata unei slujnice de 3 ori. Cantatul cocosului il trezeste din somnul intunericului lui”Ma iubesti tu mai mult decat acestia?” „Doamne,” i-a zis Petru, „Da, stii ca te iubesc.” „Paste mieluseii Mei.” Notati cuvantul „mieluseii” Mei. Isus a zis a doua oara: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” „Da, Doamne,” i-a raspuns Petru, „stii ca Te iubesc.” „Paste oitele Mele.” A treia oara, i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” Petru s-a intristat pentru ca-i zisesera a treia oara: „Ma iubesti?” Si a raspuns: „Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Tu toate le stii.” Ascultati raspunsul Domnului Isus: „Paste oile Mele.”

Mieluseii Mei, oitele Mele, oile Mele. Intotdeauna, in trupul lui Hristos vor fi mielusei, vor fi oite, vor fi oi. Este adevarat pe plan fizic. Intotdeauna, intr-o biserica, asa cum sunt copii, sunt tineri si sunt maturi, este adevarat pe plan spiritual – Intotdeauna, indiferent ce varsta ai, poti sa fi un copil in Hristos sau sa fi devenit un tanar in Hristos, puternic, daca cuvantul ramane in tine. Sau poti fi un parinte care supervizezi si ajuti pe ceilalti sa calce pe urmele tale. Dar este foarte interesant, conceptele pe care Ioan le leaga de cele 3 categorii. „Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Ca si cum prima urgenta in viata unui copil este sa invete pocainta, sa invete sa-si ceara iertare, sa invete sa primeasca iertarea lui Dumnezeu. „Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate. Va scriu tinerilor pentru ca sunteti tari..” Observati, este o diferenta intre primii si deci: sunteti tari, cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel rau. Tinerii merg la razboi. Din pacate, tinerii sunt cei mai multi infranti in zilele noastre. Ceva le lipseste in viata.

Si pe urma vine la a treia categorie: „Va scriu parintilor pentru ca ati cunoscut…”  ‘Ati cunoscut’ este o realitate facuta, terminata. Ati ajuns intr-un fel la cel ce este de la inceput. Copiii au nevoie, in primul rand, sa invete iertarea pacatelor, sa intre in relatie cu Dumnezeu. Tinerii trebuie sa faca pasul mai departe: cunoasterea lui Dumnezeu in adunarea cuvantului, in asezarea temeliei in viata crestina. Iar parintii, cei care au cunoscut pe cel care este de la inceput, pot priveghea, episcopa asupra celor din jurul lor. Imi pun o intrebare. Va las pe dvs. sa o judectai. Sa fie cumva acestea accentele majore  care trebuiesc urmarite in viata unui crestin? Sau accentele majore care trebuie puse in lucrarile unei biserici? Lucrarea cu copiii, lucrarea cu tinerii, lucrarea cu maturii? Sau este pur si simplu o spiritualizare pe care incerc sa o fac?

1. Copilasii

Nu uitati, Scriptura se interpreteaza pe sine. Am facut deja paralela cu cartea Evrei. Si acolo am convertirea- intrarea pe poarta, am asezarea temeliei, tineretea ar corespunde cu Ioan. Si am cele desavarsite sau maturizarea spre care ne cheama Dumnezeu. As vrea sa inchei cu prima categorie, lasand pe Duminica viitoare celelalte doua. „V-am scris si va scriu copilasilor,…” Puteti sa va ganditi in doua paradigme. Fie e vorba de copiii nostri care stau in bratele noastre, alaturi de noi si care vrea sa-i vedem iertati de pacate, impacati cu Tatal, cat de repede in viata lor. Sau putem sa ne gandim la oameni maturi care de abia acuma au fost luminati si au intrat pe poarta. Si unii si altii au nevoie de acelasi adevar. Dragii mei, bataliile cele mai aprige in zilele noastre este pentru mintea copiilor nostri. Si vreau sa va spun ca aceste batalii incep de la varste din ce in ce mai fragede. Spuneti-mi, pana la ce varsta este copilul scutit de ispite?  E foarte greu sa spui, astazi. Dar v-as pune o alta intrebare. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, cei care aveti prunci, mergeti acasa si faceti exercitiu, la fel. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, sa citati textul acesta: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii nu sunt de la Tatal, ci din lume. Si lumea cu poftele ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: „Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: „Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna „iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: „Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: „Ce-i cu tine? Esti pocait?” „Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! „N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: „De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: „Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: „Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] „de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient „pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: „Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? „Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? „Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: „Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” „Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: „Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la „nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] „dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, „daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: „Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate – L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar. Care sunt lucrurile de care vorbeste Ioan in dreptul tinerilor. Daca pun scara si urc un pas mai sus pe scara aceasta, oare ce ar trebui  un parinte si o biserica sa faca in lucrarea cu tinerii? Pe ce ar trebui sa-si focalizeze atentia? Despre toate acestea, Duminica viitoare.  

17 August 2014 – 1 Ioan 2:12-17 – Atentie la lumea din noi – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Faragau – Ce-o sa faca copiii in fata presiunii de grup?

Photo credit www.theprospect.net

Beniamin Faragau (TEXT  1 Ioan 2:12-17) :

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: „Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: „Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna „iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: „Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: „Ce-i cu tine? Esti pocait?” „Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! „N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: „De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: „Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: „Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] „de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient „pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: „Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? „Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? „Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: „Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” „Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: „Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la „nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] „dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, „daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: „Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate – L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar.

Va urma…

Nunta spre care se grabeste intreaga istorie – Beniamin Faragau

Photo credit carolechaput.com

…ultimul aspect din iubirea lui Hristos: Ca sa infatiseze aceasta biserica inaintea Lui  sfanta si fara prihana. Nu uitati, nu pe noi ne-a intrebat Hristos cum sa fim iubiti sau cum am dori sa fim iubiti. Ci pe Tatal. Ce vrei Tata, sa realizez eu prin iubirea Mea?

Ascultati ce I-a cerut Tatal. „In El, in Hristos, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui. Doar daca vom fi prezentati de Hristos sfinti si fara prihana, inaintea Tatalui si a cerului intreg, iubirea Lui si-a atins scopul. Iubirea Lui si-a atins scopul. Este o dovada a faptului ca El s-a dat pe Sine pentru noi, ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.(33)

Dar curatirea si sfintirea noastra nu sunt un scop in sine. Sunt un mijloc spre scop. Scopul este nunta Mielului. Apocalipsa 19- „Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,

Care cititi textul si vedeti bucuria ingerilor, ca sunetele apelor multe , bubuitul unor ape puternice, este ca si cum de o vesnicie isi freaca mainile si asteapta momentul acesta. Spre nunta asta grabeste intreaga istorie. Dar, uitati-va la mireasa:”şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.„ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)

Va pun o intrebare. In momentul in care mireasa va defila pe culoarul care duce spre tron, spre mire, spuneti-mi: la cine va privi cerul intreg?  Va las cu intrebarea. Continua textul: Apoi mi -a zis: ,,Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!„ Apoi mi -a zis: ,,Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!„ Mireasa lui Hristos, imbracata in hainele albe ale neprihanirii lui Hristos, care i-a fost atribuita prin har. Va fi prezentata inaintea Tatalui, inaintea Mirelui ceresc si inaintea cerului intreg, ca rod al iubirii lui Hristos- slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, sfanta si fara prihana. Dragii mei, asa va incepe nunta pe care o asteapta cerul intreg si spre care grabeste istoria care se zbate.

Imaginati-va cinstea si onoarea  pe care cerul le va da, cui? Fiului, cand vor vedea Mireasa: rodul iubirii Lui. Ce ciudate sunt practicile noastre. Foarte multe nunti sunt aici la noi in biserica. Vine mirele si sta aici frumos cu papionul la gat si isi freaca mainile, asteptand mireasa. Toti sunt in banci, frumusel si la un moment dat incepe muzica sus si se deschid usile. Ce se intampla in momentul acela? Toata lumea intoarce spatele la mire. Bietul ramane uitat, aici, frecandu-si mainile. Nu stie ce se intampla. Toata lumea se uita la mireasa. Imaginati-va daca mireasa ar fi rodul iubirii mirelui. Cine merita onoarea si cinstea? Mirele. Draga de ea ar veni pe culoar si noi toti am sta cu ochii pe mire. Stiti de ce? Pentru ca El s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura, sau altceva de felul acesta. Ci, sfanta si fara prihana.

Doar ca sa gustam un pic din momentul acela, dati-mi voie sa citesc cateva versete din cap. 5. un inger puternic dinaintea tronului striga: „Cine-i vrednic sa ia cartea, sa-i rupa pecetele?” Tatal statea cu sulul cartii istoriei in mana. Textul spune, nu s-a gasit nimeni nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant. Ioan plange. Unul din batrani il bate pe spate, spune: „Nu plange. Iata ca leul din semintia lui Iuda, radacina lui David a biruit sa deschida cartea.” Ioan se intoarce si iata pe Miel stand in picioare injunghiat. Verseul 7 spune –

7 El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.
8 Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!„
11 M’am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12 Ei ziceau cu glas tare: ,,Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!„
13 Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: ,,A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!„
14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: ,,Amin!„ Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt, şi s’au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Vezi Mesajul in intregime aici …

PAGINA Beni Faragau PREDICI aici..

Mecanismul unei femei – Beniamin Faragau

Photo credit

Acuma, iubirea sotului pentru sotia lui, ar trebui sa incurajeze sotia in devenirea ei, in implinirea rolului care i-a fost dat de Dumnezeu.

Dati-mi voie sa citesc textul din 1 Petru 3:7 – „Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.

Acuma, noi am incercat sa zicem : Da, eu trebuie sa duc poverile de la piata, ca ea este un vas mai slab.” Daca Dumnezeu ne-ar da rasplata dupa poverile care le-am purtat eu si nevasta mea, eu as fi undeva la coada. Numai la poveri.

Ce inseamna un vas mai slab? Dragii mei, un mecanism delicat, pe care-l poti deregla foarte usor. Si de aceea spune: „Barbatilor, purtati-va si voi la randul vostru cu intelepciune – intelepciunea este frica de Domnul, adica trebuie sa inveti din Biblie ce-i femeia si pentru ce-i facuta- „cu intelepciune, cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab.

Dragii mei, mecanismul unei femei se strica foarte repede. Foarte repede. Inchide-i gura de cateva ori si nu-ti va mai spune o vorba. Se va intoarce si se va duce pe drumul ei. Se va duce sa fie consilierul primului ministru, sa fie purtatorul de cuvant al primarului, sa dirijeze circulatia la rascrucile drumurilor din Cluj. Sau, sa candideze pentru primarie. O femeie poate sa faca o multime de lucruri, poate sa conduca tari si inca n-am vazut tot ce se poate vedea. Da. Poate sa conduca tari. Cand un barbat nu se poarta cu intelepciune  cu femeia, incurajand datul ei de catre Dumnezeu, intuitia ei femenina, sensibilitatea ei in lumea spirituala, cand ii inchide gura pentru ca i se pare ca n-a spus adevarul, dragii mei, taci. Rabda, incurajeaza. Corecteaza cu gingasie. Dar nu strica mecanismul, pentru ca vei ramane singur.

Ori, textul spune: „dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Barbatilor, nu purtati in inimile voastre amaraciune impotriva nevestelor voastre. Nu vorbiti si nu va purtati cu asprime fata de ele. Nu va pierdeti rabdarea cu sotiile voastre. Nu le provocati. Nu va purtati cu ele cu o dreptate: „Astia suntem noi barbatii! Noi avem dreptate.”

O dreptate rece si tiranica, fara afectiune, fara purtare de grija, protectie si ajutor, ca si cum ati avea o slujnica in fata voastra sau mai rau. Ci „iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos biserica. Si ascultati cum continua textul: S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botez  cu apa, prin Cuvant, ca sa o infatiseze inaintea Lui aceasta biserica, fara pata, fara szbarcitura, sau altceva de felul acesta si sfanta si fara de prihana.”

Vezi Mesajul in intregime aici …

PAGINA Beni Faragau PREDICI aici..

Cele trei lucruri care nenorocesc barbatii in lumea aceasta – Beniamin Faragau

 

Dumnezeu, zice ca „nu-i bine ca omul sa fie singur.” Ceva lipseste, ceva nu-i bine, „am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Dragii mei, ‘potrivit’ este inrudit cu o serie de cuvinte care il prezinta pe barbat ca fiind o tinta usoara, ravnita, vulnerabila, in fata celui rau. Si ca sa recunoastem vulnerabilitatea noastra, ganditi-va doar la faptul ca  Eva a fost ispitita si amagita de cel mai stralucitor  arhanghel a lui Dumnezeu. In timp ce Adam s-a vandut de buna voie pentru o femeie. Cine-i mai vulnerabil?

Cu alte cuvinte, nu recunosti lucrul acesta, nu stii cum sa te porti cu nevasta-ta, cum s-o iubesti pe nevasta-ta, asa cum a iubit-o Hristos.

Dragii mei, in Eden, pamantul a fost pierdut. Adam l-a vandut, e adevarat ca prin femeie, dar a ramas de pazit sufletul omului. Oare de ce spune Domnul Isus: „Ce-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?  

Priviti o clipa cele doua imparatii, fata in fata. In prima Il avem pe Dumnezeu, barbatul si femeia. In imparatia intunericului il avem pe diavolul, si pe ingerii lui. Cand Domnul Isus, in Matei 25, rosteste judecata asupra caprelor de la stanga, zice: „Duceti-va in focul cel vesnic, pregatit pentru diavolul si ingerii lui.” Cu alte cuvinte, iadul n-a fost creat pentru noi, pentru oameni. Noi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, sa fim locuiti de Dumnezeu si sa locuim cu Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, exista acolo un loc vacant si diavolul va face orice sa traga pe toti barbatii de partea lui. Prin barbati va trage si familia. Daca nu l-a crutat pe Domnul Isus, al doilea Adam, desavarsit, fara pacat, doar n-o sa-i fie jena de mine. Dragii mei, va incerca pe toate caile posibile.

Si nu uitati prin ce cad barbatii. Prin trei lucruri FFF: Femei, faima si finante. Astea-s cele trei lucruri care nenorocesc barbatii in lumea aceasta. Si eu cred ca nici unul dintre noi nu suntem scutiti de aceste ispite.

Si atunci, Il inteleg pe Dumnezeu, de ce a zis: „Nu-i bine ca omul sa fie singur, am sa fac un ajutor potrivit pentru el. Atunci cand e vorba de lupta spirituala in Efeseni 6, dragii mei, armura lui Dumnezeu ne acopera intregul trup, in afara de spate. Sunt incaltat, am coif, am sabie, am scut, am platosa, dar n-am nimic la spate. Pentru spate, Dumnezeu mi-a dat sotia  sau fratii daca sunt in biserica in familia mai larga. Dumnezeu mi-a dat sotia si a echipat-o pentru misiunea aceasta. 

 

Vezi Mesajul in intregime aici …

 

PAGINA Beni Faragau PREDICI aici..

 

Beniamin Fărăgau – De ce îşi opreşte lucrarea Duhul Sfânt, când Îl întristăm?

Efeseni 4:30-32

30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

….iubirea lui Hristos are cel putin doua elemente de care trebuie sa tinem cont. In primul rand, Dumnezeu, Tatal. Apoi, de noi. Acum, spuneti-mi voi, daca trebuie sa aleaga intre Tatal si noi, pe cine va alege Hristos? In mod obligatoriu, pe Tatal. Asta face si Duhul Sfant. Cand Il intristam pe Duhul Sfant. El isi stinge, isi opreste lucrarea in noi, ca sa nu dezbine Imparatia lui Dumnezeu.

Cand Tatal a zis: „Plata pacatului este moartea si nu vrem sa ne pocaim de pacat, Duhul lui Dumnezeu trebuie sa opreasca motoarele in noi, pentru ca altfel ar dezbina Imparatia lui Dumnezeu. Fiul nu poate face altfel. Cu alte cuvinte, in mod obligatoriu, Tatal este pe primul loc si planurile Lui. Hristos ne-a iubit, S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos, ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.

Beniamin Faragau

Vezi Mesajul in intregime aici …

PAGINA Beni Faragau PREDICI aici..

Beniamin Faragau – Coloseni 3:19 – Barbatilor iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele – 1 Iunie 2014

faragau

Imi pare rau sa intru chiar asa direct in subiect, dar Scriptura e simpla, clara, fara multe cuvinte: Barbatilor iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele. Daca v-as spune sotilor, sa ridicati mana  cei care vreodata in viata  ati tinut necaz pe nevasta voastra… Nu va intreb si de ce. Dar, Scriptura spune: Nu tineti necaz pe ele?

Ce inseamna sa tii necaz pe cineva? Care ar fi motivele pentru care as avea pricina sa tin necaz pe nevasta mea si cum trebuie sa scot necazul asta din inima? Cu ce sa-l rezolv? Cu ce sa-l inlocuiesc? Dati-mi voie sa iau pe rand intrebarile. In primul rand, daca cititi alte versiuni, vedeti ca in loc de necaz, poate cuvantul mai potrivit in greaca e amaraciune. Uh, barbatilor, nu va lasati inima umpluta de amaraciune impotriva nevestelor voastre. Daca sunteti destul de crestini, in sensul ca nu luati bota sau palma la nevasta voastra, atunci simtiti cum creste vulcanul acela in voi – amaraciunea. Sa gasesc un alt cuvant: nu va purtati aspru, taios cu nevasta voastra. A tine necaz in seamna a manifesta  amaraciune, asprime, a fi taios cu sotia ta. Sau as putea spune: Nu va pierdeti rabdarea cu nevestele voastre si nu le provocati. De multe ori amaraciunea vine prima data in inima si sotia simte  imediat ca ceva nu este in ordine.

FaragauDati-mi voie sa citesc o parafrazare a textului nostru: „Nu va purtati cu ele cu o dreptate rece si tiranica, fara afectiune, purtare de grija, protectie, ajutor, ca si niste slujnice sau mai rau.” Si eu ma regasesc in aproape fiecare din aceste variante si  cuvinte, mai ales ca si mie imi sare tandura repede. Dar intrebarea mea este: care ar putea fi motivul pentru care sa am pricina  sa pastrez necaz impotriva  nevestei mele sau amaraciune? Dragii mei, raspunsurile sunt destul de simple. Dumnezeu ne-a creat diferiti. Asta ne-a atras pe unul spre celalalt si asta ne calca pe nervi dupa aceea. Suntem diferiti din privire fizica, emotional, spiritual, financial, familiala. Din toate punctele de vedere suntem diferiti. Nu stiu de ce ne-a creat Dumnezeu asa, dar El l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa, dupa care le-a rupt in doua si a zis: parte barbateasca si parte femeiasca. Si Dumnezeul nostru, destul de intelept, nu ne-a facut la fel, ci ne-a facut complementari unul cu celalalt. Daca tineti minte curba casniciei, intre intalnire, nunta si divort, aveti mai intai curba iluziilor.

Spunem: dragostea este oarba. Si pentru ca e oarba, indiferent ce ti-ar spune parintii, nu conteaza. Fratele Gheorghita batranul spunea: „Un lucru nu sfatuiesc pe nimeni- cu cine sa te casatoresti, ca odata ce ai pus ochii pe cineva, nu mai poti sa fi mantuit si doresti sa pleci sau sa nu pleci in America. Astea-s doua lucruri care nu sfatuiesc pe nimeni.” Pentru ca in momentul in care virusul a intrat in tine, degeaba vorbeste oricine. Dar, nu trece mult dupa nunta si incepe curba deziluziilor, a diferentelor intre noi ies la iveala si pentru ca dragostea si-a mai deschis ochii un pic, incepem sa vedem  niste probleme. Si daca vrei sa nu ajungi la divort, trebuie sa inveti sa rezolvi aceste diferente. Cu alte cuvinte, sa nu tii necaz sau amaraciune  pe cea de langa tine.

FaragauAm fost creati diferiti ca sa ne complectam unul pe celalalt, nu ca sa ne concuram unul cu celalalt. Daca nu suntem constienti de diferentele dintre noi, daca nu le acceptam, observati – acceptarea este cheia evitarii divortului. Daca nu ne acceptam unul pe celalalt, lastarii de amaraciune se vor arata in sufletele noastre si amaraciunea va duce dupa ea o multime de alte lucruri. Asadar, barbatilor, nu pastrati amaraciune in inima, din pricina sau impotriva nevestelor voastre. Ce-i amaraciune? Imaginati-va o cucta de foc la care i s-a stricat valva. Imi pare rau, odata am sa va aduc si cateva explodate din aceasta pricina. Da? Amaraciunea este acolo, in adancul meu. Nu spui nimica. Doar ca taci un pic mai altfel decat ieri. Sotia simte. Dar daca nu rezolvi problema la vreme presiunea incepe sa creasca. Asculta-ti un text biblic important in Efeseni cap. 4:30-32 –

Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31 Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32 Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Observati, Duhul lui Dumnezeu a coborat in inima noastra si trebuie sa ramana activ pana la rascumpararea noastra finala. Noi inca nu suntem terminati. Suntem pe drum. Dar daca intristezi pe Duhul lui Dumnezeu, aceasta putere inceteaza sa lucreze in mine si in momentul acela raman in seama eforturilor mele proprii. Ori, eu nu pot lupta cu duhurile necurate si puterile intunericului. (6) De aceea, nu intristati pe Duhul lui Dumnezeu prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii. Dar, cum Il intristezi? Simplu. Neascultand de El. De aceea, zice: „Barbatilor, iubiti-va nevestele si nu pastrati amaraciune impotriva lor.” Daca eu nu ascult de Duhul Sfant si nu-mi rezolv amaraciunile, Duhul se intristeaza. Duhul este un ‘gentleman’ in viata noastra.

Dar, ascultati cum continua textul: „Orice amaraciune,” si acuma, imaginati-va explozia, care este dusa dupa amaraciune. „Orice iutime, orice manie, orice strigare, orice clevetire, orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru.” Amaraciunea explodeaza in iutime, manie, strigare, clevetire, rautate. Poate ca si voi sunteti ca mine. Nici eu nu fac observatii celor din jurul meu, la prima greseala. Dar, o adun in mine. Si la prima se adauga a doua si a treia, a cincea, a saptea si … (explodez). Imi pare rau de tot ce iese dar e prea tarziu. Cu alte cuvinte, e mai cinstit sa stai jos, sa comunici, sa rezolvi problema de la inceput, ca amaraciunea degenereaza in iutime, in manie, in strigare, clevetire, rautate de tot felul.

Ce sa facem? Pai, Scriptura nu ne spune doar ce sa nu facem. Daca nu pui nimic in schimb la ce nu faci: nu tii necaz, nu esti amarat, nu esti aspru cu nevasta-ta, nu te porti ca si cu o slujnica; nu faci lucrul acesta. Dar ce sa fac pozitiv? Textul nostru continua in cap. 4:32 „ Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” Sau, sa o pun in termenii nostri: barbatilor, iubiti-va nevestele. Intrebarea este: Cum? Modelul, dragii mei, nu-s parintii nostri, nu-s nici fratii nostri, modelul este Insusi Domnul Isus Hristos.  Am vazut ca din familie, toate pleaca din El si toate se intorc la El. El a gandit familia, El a definit rolurile in familie. Nu barbatul ii spune femeii cum sa i se supuna, nu nevasta ii spune barbatului cum sa o iubeasca. Noi stim foarte bine ce am astepta, unul de la celalalt. Toate rolurile sunt date de Dumnezeu. Si, de aceea, le implinim de dragul Lui, spre slava Lui. Barbatilor, iubiti-va nevestele, aduc partea pozitiva. Coloseni are partea negativa- nu tine-ti necaz pe ele. Partea pozitiva o gasiti din textul paralel din Efeseni- Iubiti-va nevestele, cum a iubit si Hristos  biserica. Si pe urma, iubirea lui Hristos este definita prin cateva lucruri.

Faragau barbat femeiaS-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul  in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana.
Cum a iubit Hristos biserica? In primul rand e biserica, nu e nevasta mea. Biserica suntem noi impreuna. SUntem parinti ci copii impreuna. Suntem batrani si tineri impreuna. Cu alte cuvinte, cand Hristos ne-a iubit, ne-a iubit pe toti. Cu alte cuvinte, noi toti suntem beneficiari iubirii lui Hristos. Toti am trait prin aceasta iubire. Nici unul nu putem spune: Nu stim cum arata, nu stim ce este, pentru ca noi suntem biserica. Ca sa intelegem iubirea lui Hristos pentru biserica, nu putem pastra doar relatia Hristos-biserica. Ci, trebuie sa aducem pe Tatal in discutie si planurile Lui.

In 1 Corinteni 11:3 ni se spune ca Dumnezeu este capul lui Hristos, Hristos este capul barbatului, barbatul este capul femeii. Asta e o randuiala pe care Dumnezeu a asezat-o in univers. Ne place, nu ne place, El nu o discuta cu noi.

  • Dumnezeu este capul lui Hristos si cand toti vrajmasii  ii vor fi supusi lui Hristos, EL isi va fi terminat lucrarea, El insusi se va supune Tatalui, ca Tatal sa fie totul in toti.
  • Dar, la fel, Hristos este capul barbatului. Cu alte cuvinte, barbatul, in planul lui Dumnezeu, intra in planurile lui Hristos si devine ajutorul potrivit a lui Hristos. Dar, in batalia asta impotriva fortelor intunericului, Dumnezeu a zis: „Nu-i bine ca omul sa fie singur.” Si de aceea i-a dat un ajutor potrivit. Asta este randuiala lui Dumnezeu in universul Lui. Acuma, daca ma uit la Hristos si Biserica, pentru ca este modelul, in Efeseni cap. 5:1 ni s-a spus: „Urmati pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Iar vers. 2 spune: „Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos,” [observati din nou, din nou Hristos este modelul.] dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi ca un prinos si ca o jertfa de bun miros pentru Dumnezeu. Deci, iubirea lui Hristos are cel putin doua elemente de care trebuie sa tinem cont. In primul rand, Dumnezeu, Tatal. Apoi, de noi. Acum, spuneti-mi voi, daca trebuie sa aleaga intre Tatal si noi, pe cine va alege Hristos? In mod obligatoriu, pe Tatal. Asta face si Duhul Sfant. Cand Il intristam pe Duhul Sfant. El isi stinge, isi opreste lucrarea in noi, ca sa nu dezbine Imparatia lui Dumnezeu. Cand Tatal a zis: „Plata pacatului este moartea si nu vrem sa ne pocaim de pacat, Duhul lui Dumnezeu trebuie sa opreasca motoarele in noi, pentru ca altfel ar dezbina Imparatia lui Dumnezeu. Fiul nu poate face altfel. Cu alte cuvinte, in mod obligatoriu, Tatal este pe primul loc si planurile Lui. Hristos ne-a iubit, S-a dat pe Sine pentru noi, ca un prinos, ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.

Iubirea lui Hristos fata de biserica urmareste implinirea planului Tatalui, nu asteptarile bisericii.  Dragii mei, cand Hristos a pornit sa ne iubeasca, n-a venit sa ne intrebe cum am dori sa fim iubiti. Nici n-am fi stiut ce sa-I raspundem. (12.37) Noi vrem sa fim iubiti asa cum suntem. Nimeni sa nu ne deranjeze din pacatele noastre, din modu lnostru de a fi, din felul in care vorbim, vrem sa fim acceptati asa cum suntem; sa nu fim deranjati, sa fim iubiti cu toate pacatele noastre. Hristos nu putea face asa ceva pentru noi, indiferent cat L-am fi implorat, pentru ca planul Tatalui era altul. Planul Tatalui, alcatuit de El Insusi, era ca noi sa fim prezentati  intr-o buna zi, inaintea  cerului intreg, sfinti si fara prihana inaintea lui Dumnezeu. Si acest plan, Dumnezeu L-a alcatuit in Sine insusi inainte de intemeierea lumii. Cu alte cuvinte, de acest plan a trebuit sa tina cont Hristos, in primul rand.

Beni Faragau studiu familia

Efeseni 1:4  În El, Dumnezeu ne -a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui, – asta este voia Tatalui. vers. 5 ‘ne -a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l -a dat în Prea Iubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l -a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care -l alcătuise în Sine însuş,10 ca să -l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăş într’unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pămînt.’ 

Daca vin acuma in istorie, toate astea s-au intamplat inainte de intemeierea lumii. In istorie, „Si voi,” spune vers. 13 „după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit,” Dati-mi voie sa desenez textul. Aveti intemeierea lumii in dreapta. (Vezi poza mai sus). Dar, daca ma intorc in vesnicia trecuta, in Hristos, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii. Deci, avem intemeierea lumii si avem alegerea noastra inainte de intemeierea lumii. Dar El ne-a ales dupa ce ne-a rascumparat, ne-a iertat, ne-a infiat. Cu alte cuvinte, nu ne putea alege cu toate pacatele noastre. A fi beneficiarul ispasirii inseamna a avea pacatele  luate de pe tine. Si eu nu pot intra cu pacatele mele in prezenta lui Dumnezeu. Iubirea lui Hristos nu-mi permite si sfintenia Tatalui nu-mi permite. De aceea, in Hristos, mai ales inainte de intemeierea lumii, dragii mei, in momentul in care Hristos a venit la Tatal si a zis: „Iata-Ma, Trimite-Ma, in sulul cartii este scris despre Mine.” [El a tinut cont de sulul cartii, nu de noi, de pe pamant.] Acum, cum s-ar fi putut da Hristos pentru mine, daca nu si-ar fi gasit placerea in fii oamenilor, cand juca pe rotocolul pamantului  ca intelepciune a lui Dumnezeu? Amandoua sunt adevarate. Dar primeaza planul Tatalui. Primeaza asteptarea Tatalui.

Atunci cand Fiul lui Dumnezeu a acceptat sa intre in planul Tatalui, El a stiut ca iubirea Lui pentru Biserica trebuie sa duca la implinirea planurilor lui Dumnezeu. Dragii mei, aceasta a dat iubirii lui Hristos scop si aceasta L-a obligat la o serie de actiuni care sa aduca la realizare aceea ce Dumnezeu a scris in sulul cartii despre noi. (16) O iubire fara scop e o gelatiza rozulie, ai impresia ca-ti cade bine cand curge peste tine, dar nu are absolut nicio valoare. Iubirea, dragii mei, este un razboi, este o lupta, este o biruinta care  trebuie castigata. De aceea, trebuie sa aiba un scop. Si daca Tatal n-ar fi avut un scop, Hristos nu S-ar fi dat pe Sine pentru noi. I-ar fi fost mai simplu altfel. Aduceti-va aminte in Ghetimani, cand a strigat: „Tata, daca se poate, ia paharul acesta, fara sa-L beau.” S-a gandit la scopurile Tatalui  si a zis: „Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu.” A desertat paharul pana la fund.

Filipeni 2:6 – uitati-va ce a insemnat ca sa ne iubeasca dupa planurile Tatalui. „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.” Uitati-va la actele iubirii lui Dumnezeu pentru atingerea scopurilor Tatalui: A dezbracat slava. A acceptat intruparea. A trait fara pacat intr-o lume plina de pacat. A suferit si a murit pe nedrept in locul tau si in locul meu, de dragul Tatalui. Dar a inviat a treia zi din morti, Slavit sa-I fie numele! 40 de zile mai tarziu S-a inaltat la cer. Si sade la dreapta scaunului de domnie al maririi, ca mijlocitor pentru fiecare dintre noi. Stiti de ce? Ca sa realizeze, sa desavarseasca mantuirea noastra, iertarea noastra, invierea noastra, pecetluirea noastra cu Duhul Sfant pentru ca intr-o buna zi  sa simtim plinatatea lui Dumnezeu in noi prin Duhul Sfant si mijlocirea mirelui nostru. Noi putem dezbraca omul cel vechi care striga dupa poftele inselatoare, putem imbraca omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu de o neprihanire si de o sfintenie pe care o da adevarul.

–––––

Iubirea lui Hristos fata de biserica urmareste implinirea planului Tatalui, nu asteptarile bisericii. Acum, daca ni se spune: Barbatilor, iubiti-va nevestele dupa cum si Hristos a iubit biserica, probabil ca nu poti sari peste acest aspect. Iubirea nevestei mele nu incepe cu asteptarile ei, cu toate ca toate femeile ar putea sa-mi faca o lista lunga cu ce ar insemna ‘sa o iubesc cu adevarat’. Asa cum oricare barbat ar putea sa  sa-i spuna nevestei cum trebuie sa fie supusa. Nu-i treaba noastra sa vorbim unii cu ceilalti. Dumnezeu ne da fiecaruia- ne da si modelul si puterea. Barbatilor, iubiti-va nevestele cum Si-a iubit Hristos biserica. Adica, dupa cum Hristos a iubit biserica, cand in planurile Tatalui, pentru ca iubirea Lui sa implineascaaceste planuri, tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele in lumina planului pe care Dumnezeu L-a facut inainte de intemeierea lumii pentru ea. Dumnezeu a creat-o. Dumnezeu i-a dat mandatul, rolul, rostul. Cu alte cuvinte, eu nu fac altceva decat sa intru in jug alaturi de Hristos, pentru implinirea planurilor lui Dumnezeu pentru sotia mea.

Care este planul lui Dumnezeu pentru sotia mea? Acum doua saptamani am pus 3 intrebari la care fiecare femeie trebuie sa raspunda. Daca nu stii raspunsul la intrebari, nu crezi in domeniul acesta, probabil ca ar trebui sa canti cantarea lui Solomon: Spala-mi, Doamne, gandul; spala-mi, Doamne, viata. Pentru ca lumea asta nu-ti ofera raspuns la ele. In primul rand-

  1. Cine sunt si pentru ce am fost creata?
  2. Care este menirea mea principala, esentiala in familie?
  3. Cum trebuie sa mi-o implinesc?

Dragii mei, toate lucrurile pot fi negociate in familie- intre barbat si femeie, intre parinti si copii. Toate lucrurile.Cu alte cuvinte, nu-i cadere din har daca speli scutece, speli vase, faci de mancare, daca faci cumparaturi, daca schimbi scutece sau duci copiii la gradinita. Nu-i cadere din har. Exista un lucru pe care o femeie nu-l poate negocia si acesta tine de rolul ei in lupta spirituala. Dar, nu-i tot una cum iti implinesti rolul. De aceea, o femeie isi implineste rolul vorbind? Ori, textul spune ca trebuie sa-l implinesti tacand, prin purtarea cand vor vedea felul tau curat si temere. Lucrul acesta apreciaza Dumnezeu. Dar, m-as opri doar un pic la prima intrebare, ca sa inteleg care-i responsabilitatea mea in realizarea la ceea ce Dumnezeu a gandit pentru sotia mea. Domnul Dumnezeu a zis:  Nu este bine ca omul sa fie singur. Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el. (Geneza 2:18) Femeia nu exista, coasta lui Adam nu fusese luata, el nu fusese adormit. SI Dumnezeu, deja a definit rolul femeii- ‘Sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Acuma, termenul asta ‘ajutor potrivit’ ridica o intrebare: Cand vreau sa-l definesc, la cine sa ma uit? La ea sau la el? Ea trebuie sa fie potrivita? Ii mai lipseste ceva, trebuie sa-i dau ceva, sau trebuie sa-i tai ceva, ca sa fie potrivita pentru….? Sau la el ma uit, ca sa definesc potriveala? Pai, daca pun inaintea dvs. o cheie, intrebarea mea este: Ii potrivita? Ce mi-ati raspunde? Arata-mi zarul. Intotdeauna spunem: Dar, pentru cine sa fie potrivita? Ca daca aducei o haina rosie sau roza, si ma aduceti pe mine sa ma imbrac cu ea, toata biserica ar zice: „Nu e potrivita pentru el.” Observati, ca sa aflu daca e ajutor potrivit, trebuie sa ma uit la el, nu la ea. Ca pentru el, ajutorul potrivit este ‘pentru el’. Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el, nu ca el. Ideea este de complementaritate, nu de identitate.

Nu uita-ti, nu am fost creati sa ne luptam unii cu altii, ci sa ne complectam unii pe ceilalti. Dar, simplul cuvant ‘ajutor potrivit pentru el’  spune ca ceva lipseste in barbat. De aia trebuie sa te uiti la el bine. Ceva lipseste in barbat, ca daca n-ar lipsi, Dumnezeu nu i-ar fi dat un ajutor. Cand n-ai nevoie de ajutor si iti da cineva un ajutor, numai te incurca, nu te ajuta. Un lastar de amaraciune in vietile noastrear putea veni tocmai din lucrul acesta.  Simpla prezenta a nvestei mele langa mine, simpla ei prezenta imi aduce aminte ca nu sunt complet. O, noua barbatilor nu ne place chestia asta. O nu, noi zicem, ea a fost luata din coasta noastra s-o ocrotim. Noi suntem vasul tare, ea este vasul slab.” Dragii mei, mi se pare ca e invers. Cu alte cuvinte, noi am fost creati cu gauri, ca un svaiter, si Dumnezeu ne-a dat femeia ca sa umple golurile respective. Ori, daca va uitati in toate domeniile, femeia este aceea care sare, care devine vulnerabila, pentru ca asa a fost construita de Dumnezeu. Noi, barbatii, nici nu cascam gura, nici nu intram in lupta daca nu suntem siguri ca vom castiga batalia. O femeie nu-i asa facuta. Si pentru asta ne deranjeaza sa ne spuna cineva ca ceva ne lipseste. Ori, textul si nu vorbesc eu, ci Dumnezeu, zice ca „nu-i bine ca omul sa fie singur.” Ceva lipseste, ceva nu-i bine, „am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

Dragii mei, ‘potrivit’ este inrudit cu o serie de cuvinte care il prezinta pe barbat ca fiind o tinta usoara ravnita, vulnerabila, in fata celui rau. Si ca sa recunoastem vulnerabilitatea noastra , ganditi-va doar la faptul ca  Eva a fost ispitita si amagita de cel mai stralucitor  arhanghel a lui Dumnezeu. In timp ce Adam s-a vandut de buna voie pentru o femeie. Cine-i mai vulnerabil? Cu alte cuvinte, nu recunosti lucrul acesta, nu stii cum sa te porti cu nevasta-ta, cum s-o iubesti pe nevasta-ta, asa cum a iubit-o Hristos. Dragii mei, in Eden, pamantul a fost pierdut. Adam l-a vandut, e adevarat ca prin femeie, dar a ramas de pazit sufletul omului. Oare de ce spune Domnul Isus: „Ce-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Beni Faragau slide Cum a iubit Hristos BisericaSau, ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau?  Priviti o clipa cele doua imparatii, fata in fata. In prima Il avem pe Dumnezeu, barbatul si femeia. In imparatia intunericului il avem pe diavolul, si pe ingerii lui. Cand Domnul Isus, in Matei 25, rosteste judecata asupra caprelor de la stanga, zice: „Duceti-va in focul cel vesnic, pregatit pentru diavolul si ingerii lui.” Cu alte cuvinte, iadul n-a fost creat pentru noi, pentru oameni. Noi am fost creati dupa chipul lui Dumnezeu, sa fim locuiti de Dumnezeu si sa locuim cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, exista acolo un loc vacant si diavolul va face orice sa traga pe toti barbatii de partea lui. Prin barbati va trage si familia. Daca nu l-a crutat pe Domnul Isus, al doilea Adam, desavarsit, fara pacat, doar n-o sa-i fie jena de mine. Dragii mei, va incerca pe toate caile posibile. Si nu uitati prin ce cad barbatii. Prin trei lucruri FFF: Femei, faima si finante. Astea-s cele trei lucruri care nenorocesc barbatii in lumea aceasta. Si eu cred ca nici unul dintre noi nu suntem scutiti de aceste ispite. Si atunci, Il inteleg pe Dumnezeu, de ce a zis: „Nu-i bine ca omul sa fie singur, am sa fac un ajutor potrivit pentru el. Atunci cand e vorba de lupta spirituala in Efeseni 6, dragii mei, armura lui Dumnezeu ne acopera intregul trup, in afara de spate. Sunt incaltat, am coif, am sabie, am scut, am platosa, dar n-am nimic la spate. Pentru spate, Dumnezeu mi-a dat sotia  sau fratii daca sunt in biserica in familia mai larga. Dumnezeu mi-a dat sotia si a echipat-o pentru misiunea aceasta. 

Acuma, iubirea sotului pentru sotia lui, ar trebui sa incurajeze sotia in devenirea ei, in implinirea rolului care i-a fost dat de Dumnezeu.(28) Dati-mi voie sa citesc textul din 1 Petru 3:7 – „Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Acuma, noi am incercat sa zicem : Da, eu trebuie sa duc poverile de la piata, ca ea este un vas mai slab.” Daca Dumnezeu ne-ar da rasplata dupa poverile care le-am purtat eu si nevasta mea, eu as fi undeva la coada. Numai la poveri. Ce inseamna un vas mai slab? Dragii mei, un mecanism delicat, pe care-l poti deregla foarte usor. Si de aceea spune: „Barbatilor,purtati-va si voi la randul vostru cu intelepciune – intelepciunea este frica de Domnul, adica trebuie sa inveti din Biblie ce-i femeia si pentru ce-i facuta- „cu intelepciune, cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab. Dragii mei, mecanismul unei femei se strica foarte repede. Foarte repede. Inchide-i gura de cateva ori si nu-ti va mai spune o vorba. Se va intoarce si se va duce pe drumul ei. Se va duce sa fie consilierul primului ministru, sa fie purtatorul de cuvant al primarului, sa dirijeze circulatia la rascrucile drumurilor din Cluj. Sau, sa candideze pentru primarie. O femeie poate sa faca o multime de lucruri, poate sa conduca tari si inca n-am vazut tot ce se poate vedea. Da. Poate sa conduca tari. Cand un barbat nu se poarta cu intelepciune  cu femeia, incurajand datul ei de catre Dumnezeu, intuitia ei femenina, sensibilitatea ei in lumea spirituala, cand ii inchide gura pentru ca i se pare ca n-a spus adevarul, dragii mei, taci. Rabda, incurajeaza. Corecteaza cu gingasie. Dar nu strica mecanismul, pentru ca vei ramane singur.

Ori, textul spune: „dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Barbatilor, nu purtati in inimile voastre amaraciune impotriva nevestelor voastre. Nu vorbiti si nu va purtati cu asprime fata de ele. Nu va pierdeti rabdarea cu sotiile voastre. Nu le provocati. Nu va purtati cu ele cu o dreptate: „Astia suntem noi barbatii! Noi avem dreptate.” O dreptate rece si tiranica, fara afectiune, fara purtare de grija, protectie si ajutor, ca si cum ati avea o slujnica in fata voastra sau mai rau. Ci iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos biserica. Si ascultati cum continua textul: S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botez  cu apa, prin Cuvant, ca sa o infatiseze inaintea Lui aceasta biserica, fara pata, fara szbarcitura, sau altceva de felul acesta si sfanta si fara de prihana.

Dati-mi voie sa iau doar ultima parte, doar ultimul aspect din iubirea lui Hristos: Ca sa infatiseze aceasta biserica inaintea Lui  sfanta si fara prihana. Nu uitati, nu pe noi ne-a intrebat Hristos cum sa fim iubiti sau cum am dori sa fim iubiti. Ci pe Tatal. Ce vrei Tata, sa realizez eu prin iubirea Mea? Ascultati ce I-a cerut Tatal. „In El, in Hristos, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui. Doar daca vom fi prezentati de Hristos sfinti si fara prihana, inaintea Tatalui si a cerului intreg, iubirea Lui si-a atins scopul. Iubirea Lui si-a atins scopul. Este o dovada a faptului ca El s-a dat pe Sine pentru noi, ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu.(33)

Mireasa lui Hristos Photo credit www.ligonier.org

Dar curatirea si sfintirea noastra nu sunt un scop in sine. Sunt un mijloc spre scop. Scopul este nunta Mielului. Apocalipsa 19- „Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,” Care cititi textul si vedeti bucuria ingerilor, ca sunetele apelor multe , bubuitul unor ape puternice, este ca si cum de o vesnicie isi freaca mainile si asteapta momentul acesta. Spre nunta asta grabeste intreaga istorie. Dar, uitati-va la mireasa:”şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.„ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Va pun o intrebare. In momentul in care mireasa va defila pe culoarul care duce spre tron, spre mire, spuneti-mi: la cine va privi cerul intreg? Va las cu intrebarea. Continua textul: Apoi mi -a zis: ,,Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!„ Apoi mi -a zis: ,,Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!„ Mireasa lui Hristos, imbracata in hainele albe ale neprihanirii lui Hristos, care i-a fost atribuita prin har. Va fi prezentata inaintea Tatalui, inaintea Mirelui ceresc si inaintea cerului intreg, ca rod al iubirii lui Hristos- slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, sfanta si fara prihana. Dragii mei, asa va incepe nunta pe care o asteapta cerul intreg si spre care grabeste istoria care se zbate.

Imaginati-va cinstea si onoarea  pe care cerul le va da, cui? Fiului, cand vor vedea Mireasa: rodul iubirii Lui. Ce ciudate sunt practicile noastre. Foarte multe nunti sunt aici la noi in biserica. Vine mirele si sta aici frumos cu papionul la gat si isi freaca mainile, asteptand mireasa. Toti sunt in banci, frumusel si la un moment dat incepe muzica sus si se deschid usile. Ce se intampla in momentul acela? Toata lumea intoarce spatele la mire. Bietul ramane uitat, aici, frecandu-si mainile. Nu stie ce se intampla. Toata lumea se uita la mireasa. Imaginati-va daca mireasa ar fi rodul iubirii mirelui. Cine merita onoarea si cinstea? Mirele. Draga de ea ar veni pe culoar si noi toti am sta cu ochii pe mire. Stiti de ce? Pentru ca El s-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul in apa, prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta biserica slavita, fara pata, fara zbarcitura, sau altceva de felul acesta. Ci, sfanta si fara prihana. Doar ca sa gustam un pic din momentul acela, dati-mi voie sa citesc cateva versete din cap. 5. un inger puternic dinaintea tronului striga: „Cine-i vrednic sa ia cartea, sa-i rupa pecetele?” Tatal statea cu sulul cartii istoriei in mana. Textul spune, nu s-a gasit nimeni nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant. Ioan plange. Unul din batrani il bate pe spate, spune: „Nu plange. Iata ca leul din semintia lui Iuda, radacina lui David a biruit sa deschida cartea.” Ioan se intoarce si iata pe Miel stand in picioare injunghiat. Verseul 7 spune –

7 El a venit, şi a luat cartea din mîna dreaptă a Celuice şedea pe scaunul de domnie.
8 Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.
9 Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!„
11 M’am uitat, şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrînilor am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.
12 Ei ziceau cu glas tare: ,,Vrednic este Mielul, care a fost jungheat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!„
13 Şi pe toate făpturile, cari sînt în cer, pe pămînt, supt pămînt, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicînd: ,,A Celui ce şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpînirea în vecii vecilor!„
14 Şi cele patru făpturi vii ziceau: ,,Amin!„ Şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt, şi s’au închinat Celui ce este viu în vecii vecilor!

Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos biserica. Nu pe noi ne-a intrebat cum sa fim iubiti, ci pe Tatal. Asta nu inseamna ca S-a dat pe Sine pentru noi ca sa scrasnim din dinti. Ci, S-a dat pe Sine pentru noi, nici nu stiu cum altfel S-ar fi putut da pe Sine pentru noi, cand L-am scuipat si L-am jignit si am pus pe El toate pacatele noastre. Ce merite am avut noi? Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele. Vorba lui Puiu: Cine e deajuns pentru toate aceste lucruri? Sunt mult prea inalte pentru mine ca sa le pot pricepe, daramite sa le si mai pot atinge. Si de aceea, textul continua: Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii  nevestele, ca pe trupurile lor. Barbatilor, e destul de concret? Da? Iubirea trece prin stomac, nu-i asa? Cu alte cuvinte, cel putin, asta stim ce inseamna. „.. ca pe trupurile lor. Cine-si iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci-l hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos biserica.”

Dragii mei, intrati numai intr-o casa cand mancarea nu e gata si barbatul vine de la slujba, frigiderul e gol si veti vedea  exact cum stie sa-si iubeasca trupul lui. „Pentru ca noi suntem madularele trupului Lui, carne din carnea Lui, os din oasele Lui. De aceea, va lasa omul pe tatal sau, pe mama sa, se va alipi de nevasta-sa si ei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare, vorbesc despre Hristos si despre biserica. ” Ca sa-mi pot iubi nevasta ca pe trupul meu, trebuie sa accept doua lucruri:

  1. Barbatilor, spune-ti cu mine: Am nevoie de ajutor.
  2. Si al doilea lucru: Nimeni altcineva nu poate fi un ajutor mai potrivit ca sotia mea. Ar trebui sa ne oprim sa le luam in brate. Da?

Daca nu-i spui sotiei tale aceste doua lucruri, prin vorbe si prin fapte, stii ce se intampla? Ii strici mecanismul acela delicat. Daca tu n-ai nevoie de ajutorul ei, altul va avea nevoie de ajutorul ei: seful ei, primarul, directorul, vecinul. De ce credeti ca femeile trantesc lucrurile de pamant si isi iau copiii si pleaca? Pentru ca ani de zile au auzit un singur lucru: N-am nevoie de ajutorul tau. Ani de zile, n-au auzit nicodata: Nimeni nu ma poate ajuta asa cum o faci tu. Nimeni. Dragii mei, asta nu trebuie spusa doar de pe buze, ci trebuie demonstrate. Problema este ca noua barbatilor ne vine greu sa acceptam ca avem lipsuri. Avem lipsuri. Oare de ce a zis Dumnezeu: Nu-i bine ca Beni sa fie singur? Am sa i-o dau pe Norica. Si a adus-o pe scena istoriei, mai tarziu, dupa 20 de ani dupa fratii ei. Oare de ce? Dragii mei, nu cred in intamplari.

Fac doar o paranteza. L-am ascultat pe Tavi vorbind si am auzit ca a zis: „Stiti unde-i Beni? La Resita. Cum ar fi sa ne rugam pentru el?” Pentru ca asta era textul. Eu n-am stiut lucrul acesta, acuma, Sambata seara am aflat cand am ascultat predica. Dar, dupa ce am terminat predica Duminica dimineata, la usa ma asteptau doi barbati, doi medici. Pe unul il cunosteam, celalalt a intrat pentru prima data in adunare, era un evreu. Si mi-a zis: „Eu nu stiu ce mi s-a intamplat, dar aici am simtit ceva ce n-am mai simtit in nici un alt loc.” Mie mi s-a parut interesant, am schimbat doua vorbe cu sotia lui, venisera pentru prima data in adunare. Dar, cand am auzit Sambata seara, m-am intrebat: „Oare nu cumva rugaciunile voastre au fost cele care au creat lucrul acesta extraordinar?

Dragii mei, Dumnezeu stie ca avem nevoie de un ajutor. Ajutor in rugaciune, ajutor cu o vorba buna, ajutor cu o critica, ajutor cu o intrebare din partea sotiilor noastre. De aia ni s-a spus: Nu-i bine ca omul sa fie singur, pentru ca nimeni altcineva nu ma poate ajuta ca sotia mea. O voi iubi, pentru ca ce m-as face cu un ajutor disfunctional? Cu alte cuvinte, cine-si iubeste nevasta se iubeste pe Sine. Stiti ce inseamna un trup disfunctional? Cand incepe sa te doara umarul si nu mai poti sa-ti ridici mana. Cand piciorul nu se mai poate misca si ochii nu mai vad bine si cand incep sa tremur tot. Si cand zici: „Doamne, du-ma acasa, ce sa fac cu ajutorul asta nepotrivit?, disfuntional?” Eram la Marcel azi iarna si un tanar voia sa vorbeasca cu mine. Dar, pentru ca erau atatia Clujeni pe acolo, n-am apucat sa vorbesc cu el. Dar in ultima seara a venit mai repede sa ma prinda si si-a varsat sufletul. Nu era din biserica respectiva. Zice: Am o nevasta si am trei copii. Lucrez 3 joburi si tot nu-mi pot multumi nevasta. Spuneti-mi ce sa fac. I-am zis: „Asculta predica si daca ai vreo intrebare, vino dupa aceea la mine.” Cand am terminat predica a venit la mine si l-am intrebat: „Ai inteles?” Avea lacrimi in ochi. Zice: „Am inteles.” Dragii mei, nu stiu daca nevestele noastre au nevoie de bani. Cand vindeam sticle impreuna cu Nora, ca sa avem paine pe masa pentru copiii nostri, era mai bine decat cand aveam bani din belsug. Era mai bine. Nevestele noastre au nevoie de timp, de tandrete, de sprijin, de ajutor. Au nevoie sa auda ca avem nevoie de ajutorul ei si ca nimeni nu o poate face cum o face ea. Nimeni. Nu doar de pe buze, dragii mei, ci in realitate.

O voi iubi ca si pe trupul meu, ca ce m-as face cu un ajutor nepotrivit si disfunctional  pentru ca am neglijat-o, incercand sa-i aduc mai multi bani acasa? Am neglijat-o.

Un ultim text. Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, in ierarhia aceea cu Hristos si Dumnezeu, pentru ca El Hristos este chipul si slava lui Dumnezeu. Niciodata nu se spune despre barbat asa ceva in Biblie. E vorba despre Hristos. Pe cand, nevasta este slava barbatului. In Noul Testament, cuvantul slava sau gloria are cel putin 9 intelesuri. Eu le insir doar si gandeste-te la sotia ta, gandeste-te cum ai contribuit cu iubirea ta pentru realizarea acestui lucru. Dumnezeu spune- nevasta e slava barbatului. Slava inseamna splendoare, stralucire, nespusa putere, lauda onoare, maretie, fiinta glorioasa, motiv de lauda sau motiv de mandrie. Interesant, in limba maghiara, cand te casatoresti, femeii nu i se spune ‘Nora Faragau’ ci i se spune ‘Doamna Beniamin Faragau’. M-am gandit: Oare de ce-i spune Doamna Beniamin Faragau? Nu cumva pentru ca ea este rodul iubirii mele? Phew. Wow. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, se va lipi de nevasta-sa, ca iubind-o cum a iubit Hristos biserica sa o ajute in devenirea ei. La ce i-ar folosi unui barbat  ajutorul disfunctional al unei neveste neglijate?

Inchei cu o poveste. O stiti poate. Intr-un sat era un obicei. Cand baietii dintr-un sat peteau o nevasta trebuia sa lege boul de funie, sa-l duca la poarta  fetei, sa bata la poarta. Venea tata fetei, ii dadea zestrea, boul, si lua fata. In satul respectiv era o fata care tot timpul umbla imbrobodita, cu capul plecat, nebagata in seama de nimenil. Baietii isi bateau joc de ea. La un moment dat, intr-o zi, un baiat agata de funie 8 boi. toti baietii din sat au zis: „Wow, merge la cea mai bogata, cea mai frumoasa, cea mai… ” Opt boi. Se opreste la poarta fetei rusinoase, despre care vorbeam. Tatal deschise usa, ia boii, da fata. Toti baietii isi bateau joc de ea. Imaginati-va ce-a simtit fata  cand a vazut ca pentru ea se da o zestre de opt boi in loc de unul. A trecut o vreme, si baietii s-au adunat laolalta si au zis: „Ce-ar fi sa vedem cum arata fata asta?” S-au dus ciopor si au batut la poarta lui. Si cand s-a deschis usa, i-a intampinat o femeie frumoasa, inalta, cu zambetul pe fata. I-a poftit pe toti inauntru. Va las pe voi sa continuati povestea.

Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos biserica. E spre binele vostru. Va iubiti pe voi insiva. Dragii mei, nu poti iubi pe semenul tau, decat cum te iubesti pe tine, ne spune Domnul Isus Hristos. Amin.

 

 

01 Iunie 2014 – Coloseni 3:19 – Barbatilor iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari