Conferinta Dr. Emil Bartos – Deosebirea vremurilor – Partea a 4-a – CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ? – Biserica Baptista Curtici Martie 1, 2015

Emil Bartos Curtici 1 martie 2015

Cinci mesaje despre problemele generației actuale, cu referință la tineret, familiști și lucrători. Emil Bartoș: În aceste  întâlniri vom avea două părți: prima parte va fi mai teoretică și apoi una mai practică. Întâi, cum se definește problema, să vă conving că e o problemă a vremurilor noastre și apoi ce soluție are Scriptura și Domnul pentru noi. Acesta este planul pentru aceste zile. Vrem si aceasta lucrare sa fie spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne dea și înțelepciune, răbdare și Duhul Lui să stăpânească peste întâlnirile noastre.
Programul întâlnirilor:

Vineri seara, de la ora 19:00CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ?

Sâmbătă dimineața, de la ora 10:00CUM SĂ AI O CREDINȚĂ UNICĂ ÎNTR-O LUME PLURALISTĂ?

Sâmbătă după-masa, de la ora 17:00CUM SĂ TE PĂSTREZI CURAT ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ?

Duminică dimineața, de la ora 10:00 – CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ? (Pagina Actuala)

Duminică seara, de la ora 17:00 – CUM SĂ COMUNICI ÎN FAMILIE ÎNTR-O LUME POSTMODERNĂ? Vom avea și o sesiune de intrebări și răspunsuri la sfârșit. (Va urma)

Deosebirea vremurilor

PARTEA a 4 -a

CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL

ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ?

Emil Bartos: Seria de mesaje: Deosebirea vremurilor. Ideea a venit din Cuvantul Domnului Isus Hristos, care la un moment dat spunea: vremurile stiti sa le deosebiti. Sunt si alte texte care ne indeamna sa intelegem vremurile, sa cautam sa vedem pe ce lume traim, cum ne orientam astazi, mai ales in mileniul III. Toate lucrurile s-au schimbat astazi in privinta eticii, in privinta educatiei, Uitati-va, suntem invadati de multe ‘isme. Am vorbit vineri despre cum sa traiesti moderat intr-o lume consumista, pentru ca consumismul este o problema  majora. Astazi, toti vrem sa adunam lucruri, consumam. Putini se gandesc sa traiasca moderat, cumpatat. Apoi ne-am orientat spre celalalt ‘ism= Pluralism: cum sa ai o credinta unica intr-o lume pluralista. Atatea oferte sunt, atatea religii noi. Cum stii ca tu ai credint adevarata? Credinta ta in Hristos; mantuirea este doar prin Isus Hristos. In numele Lui avem mantuire. El este calea, adevarul si viata. Cum sa-ti pastrezi aceasta credinta unica? Ieri seara ne-am concentrat pe tehnologism si mesajul a fost despre cum sa te pastrezi curat intr-o lume tehnologizata. Cum sa nu fii dependent de tehnologie? Care-s limitele? Poti sa pui limite acestei lumi care ne-a invadat? E peste tot. Ne fura din timp, relatii, partasie. Mai crezi intr-un Dumnezeu Atotputernic si Atotprezent, chiar prezent in lumea virtuala? Traiesti tu cu frica de Dumnezeu in continuare? Sau tehnologia a devenit dumnezeul tau?

In aceasta dimineata, subiectul este ‘cum sa proclami adevarul intr-o lume relativista’. Cum sa afirmi ceea ce crezi, intro lume indoielnica? Altfel spus: relativist inseamna indoielnic.  E un cuvant mai modern. E opusul absolutului. Ai lucruri absolute, adevaruri absolute, adica neschimbatoare. Si opusul absolutului este relativismul. Sa relativizezi, adica, sa ei usuratic lucrurile, sa nu mai stii ce crezi cu adevarat. Acesta va fii subiectul nostru. Am citit textul acesta din 1 Imparati 18, surprinzator text. Proorocul confrunta poporul Israel si le spune, in vers. 21 – Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. Adica, pana cand vreti sa fiti indecisi? Nici intr-o parte, nici intr-alta.

Si textul spune ca poporul nu i-a raspuns nimic.
Traim intr-o lume indecisa. Si duhul acesta, al indeciziei, a patruns si in noi.
Nu mai stim ce credem, nu mai afirmam lucrurile clar. Ne e frica sa nu fim interpretatisi te trezesti asa ca pui intrebari aproape la orice.
Daca se afirma ceva ‘acest lucru este pacat’, te intrebi: oare???? Oare??? Hmm, depinde…
Acesta este mottoul relativismului: oare?? depinde… sa vedem… poate… Vedeti un limbaj  care-i tot mai folosit. E foarte popular astazi, mai ales la tineri.
Daca-i spui: traiesti in concubinaj, e pacat
Hmm, oare…? ..si altii…
. si incep sa se justifice. Astazi, vemurile s-au schimbat…
Daca-i spui: acesta-i plagiat, ti se v-a raspunde: depinde…
Depinde de comisia care analizeaza.
Sa vedem.. nu stim…, se inoculeaza un spirit de indecizie peste tot.
Despre asta vorbim astazi.

Nu cumva acest relativism a patruns si in tine? A patruns si in biserica! Dumnezeu cheama prin prooroc poporul, sa se decida, pe cine vrea sa slujeasca: pe Dumnezeul cel viu sau pe zeii fara viata. Altfel spus: cat timp mai vreti sa stati intre doua opinii? Pentru ca poporul statea indecis. Foarte dezamagitor. Eu am trait cel putin odata acest sentiment foarte neplacut, cand  ma asteptam ca biserica sa fie de partea adevarului, sa fie hotarata. Si n-a raspuns nimic. Mi-a fost foarte greu. Ce credeti ca traieste Dumnezeu atunci cand noi nu mai zicem nimic? Nu mai afirmam nimic. Cand altii se asteapta sa spunem adevarul pe fata si noi tacem. Frica aceasta de a te decidee semnul lipsei convingerilor. Iar lipsa convingerilor e semnul duhului relativismului. Dumnezeu te cheama la o lucrare si tu spui: sa vedemHmm, poate… Nu e nici da, nici nu. Nu e ‘da si Amin’, asa cum scrie in Scriptura. Te-ai invatat sa spui: mai vedem noi. Mai negociem. 

Uitati-va la varsta celor care nu vor sa se casatoreasca. Tinerii, care sunt tot mai multi, baieti, fete care nu se casatoresc. Avem o problema. Am vorbit de curand cu un tanar de 27 de ani. Foarte bun baiat, credincios, si i-am spus: de ce nu te casatoresti?
Sunt prea tanar.
Pai, cum esti prea tanar la 27 de ani?
Pai, de fapt, n-am casa inca, n-am masina, n-am bani in cont ca sa pot sa intemeiez o familie.

Observati gandirea? Alta data nu se gandea asa. Se gandea: am nevoie de o sotie ca sa facem impreuna o casa, sa luptam, sa facem o familie. Astazi, indecizia: inca nu, nu se poate. 

Si v-as da mai multe exemple, din foarte multe zone. Vreau sa va conving ca acest zeu si atentie, il numesc. Am un nume pentru el: zeul optiunilor deschise. E prezent cu noi. Nu e Baal, e zeul optiunilor deschise. Prin ce este caracterizat? Prima caracteristica a acestui spirit al relativismului  sau zeu al optiunilor deschise este indecizia.

1. Indecizia – traim intr-o cultura a optiunilor. Credem ca daca avem mai  multe usi deschise, optiuni variante, avem mai multa libertate. Dar e o pacaleala. Cu cat numarul optiuniloe creste, cu atat vom fii mai indecisi, pentru ca nu vom stii ce sa alegem din atatea optiuni. Cu cat avem mai multe variante, cu atat ne este mai frica sa alegem una dintre ele. Ca sa nu gresim, ca sa nu renuntam la o varianta pe care nu suntem siguri, ne justificam. Asa de teama ne este sa luam o decizie, incat refuzam sa decidem. Vrei sa clarifici ceva cu cineva si-ti raspunde: nu acum. Depinde. Hai sa mai analizam. Lucrurile-s clare, acesta-i alb, negru. Nu stiu, sa vedem, astazi, lucrurile-s vazut altfel, privite altfel. Si ramai indecis.

2. Indoiala – A doua caracteristica, pe langa indecizie, este indoiala. Care a fost primul cuvant pe care Biblia il consemneaza  si l-a rostit diavolul? Oare? Oare a zis Dumnezeu? Nu vedeti ca spiritul asta, duhul asta de a pune sub semnul indoielii CHIAR CUVINTELE LUI DUMNEZEU vine de la cel rau? Iacov are un cuvant foarte clar aici- Iacov 1:5-8 pentru ca toti vrem sa fim intelepti. Bun, zice Iacov, excelent, e bine sa fii inteleptToti crestinii trebuie sa fie intelepti. – Iacov 1:5-8

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,
8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Dumnezeu, adica, nu poate lucra cu oameni indoielnici, nestatornici. Se schimba. Va place sa aveti prieteni nestatornici? Nu te poti increde in ei. Dar poate ca tu esti unul. Spui una, bine altcineva cu alt argument, te convinge si iti schimbi parerea. Foarte greu sa te mai increzi in cineva care e indoielnic. Dar, acesta-i spiritul veacului. Si mai ales astazi, acest idol al optinilordeschise, ne omoara relatiile. Ne spune, de ex. ca-i mai bine sa nu te implici prea mult. Si in prietenie: mai asteapta. Acest duh al optiunilor deschise:

  • Ne ucide slujirea in biserica.
  • Ne sugereaza ca e mai bine sa stai deoparte, sa-ti petreci weekendurile pentru tine.
  • Duhul acesta al optiunilor deschise ne ucide darnicia, ca ne sugereaza sa ‘tinem bani pentru zile negre’.
  • Ne omoara bucuria in Hristos pentru ca ne sugereazasa nu arati prea duhovnicesc.

Vedeti, aproape toate domeniile noastre pot fii infectate de acest virus al optiunilor deschise. Fara sa-ti dai seama, el devine un idol. Si te pacaleste pentru ca iti promite multe, dar, de fapt, vrea sa te inchini lui.

3. Spirit neloial, incorect – Si mai am ceva, al treilea lucru legat de acest spirit relativist. Este un spirit incorect, neloial. Este un spirit care iti sugereaza ca trebuie sa accepti toate punctele de vedere ca fiind egale. Asta-i relativismul. Si sa explic acest cuvant inca odata. Relativ inseamna ceva ce are o valoare dependenta de anumite conditii. Relativist inseamna sa nu ai valori absolute, standarde absolute. Sa fii reconciliant. Si foarte mult aud astazi acest cuvant: sa fim reconcilianti, adica, impaciuitori. Hai sa-i acceptam si pe aia si pe aia. Poate ca si ceilalti au dreptate. E adevarat ca e bine sa fii impaciuitor si mai ales in anumite situatii de consiliere. Dar, exista situatii in viata in care nu reconcilierea este solutia, nu aceasta indecizie. E incorect. De ce? Pentru ca inevitabil sacrifica valorile absolute. Abandonezi ceva ce ai crezut candva a fi clar, adevarat. Hai s-o punem altfel. Putin, doare. Stiu ca doare. Dar un om indecis, un om indoielnic, este si ipocrit, pentru ca se va adapta dupa vremuri.

Sa promovezi in numele tolerantei, de exemplu, nu ai niciun cuvant de spus, in numele tolerantei nu mai judeci pe nimeni. Ca vai, cu ce judeci pe altul, vei fii judecat si tu, Si te tot sustragi. Adica, fugi de raspundere, fugi de responsabilitate. E bine sa fii precaut, nu spun asta. Dar intelegeti, e vorba de chestiuni majore, ca in cazul acestui popor Israel. Adica, el trebuia sa se decida cui slujeste, pentru ca acest popor Israel cocheta cu idolii. Era una Izabela acolo, femeie rea, care l-a influentat pe Ahab imparatul. Si Izabela aceasta a adus zei straini in popor. A amenintat si a omorat pe proorocii Domnului. L-a amenintat si pe Ilie si Ilie fuge din cauza Izabelei. Un prooroc sa fuga din fata unei femei? Da, sunt femei rele din cauza carora trebuie sa fugi. Dar, nu asta e subiectul meu.  Problema cu Izabela aceasta e ca a adus idolatria si proorocul nu poate sa taca in aceasta situatie. Si confrunta poporul: Trebuie sa luati o decizie. Si poporul tace. Asta e forma de fatarnicie.

Doua consecinte majore a acestui spirit relativist

I. Prabusirea autoritatii – Adica, cand nu exista valori absolute, convingeri clare, autoritatea sufera. Si cand spun autoritate, ma refer, in special la structurile de baza in societate. Sa zicem, daca te uiti astazi, vei vedea ca sunt trei institutii de baza: Familia, scoala, biserica.(57) Toti depindem de familia noastra, de o scoala, de biserica. Cand esti intr-o familie sau intr-o scoala sau intr-o biserica, trebuie sa accepti autoritatea altuia peste tine. Esti copil, accepti autoritatea parintelui. Asa functioneaza o familie. Esti intr-o scoala, accepti autoritatea scolii, a profesorilor. Esti intr-o biserica, trebuie sa accepti autoritatea spirituala peste tine, pastorul, comitetul, cine decide, mentorul tau… Dar, ce se intampla astazi este in felul urmator. Toate aceste structuri de autoritate se prabusesc una dupa alta din cauza acestui spirit relativist.

Uitati-va la familie. Prima care sufera astazi este familia. Se contesta autoritatea familiei, a parintilor, a sotilor. Stiti bine ca in buletinele de identitate viitoare nu se va mai trece casatorit-necasatorit. Se va trece partener sau fara partener. Copilul va avea alegerea sa fie de partea cuiva. Cei doi nu vor fii sot si sotie. Vor fii parteneri. Poate se casatoresc, poate nu. Cei mai multi, veti vedea, nu se vor casatori. De ce? Ca sa nu-si asume responsabilitati de tata si de mama, ca sa aiba usa deschisa, optiunie deschise. Daca se intampla ceva, pleaca. Am discutat cu o familie de acest gen din Spania. Ei traiesc acolo de multi ani si am vrut sa inteleg de ce nu se casatoresc. Si motivul a fost financiar. Zice: Daca ne certam si trebuie sa ne separam, femeia ia totul. Asa, legea acolo protejeaza ca si in alte tari, protejeaza femeia, mama, daca au copil si barbatul ramane cu nimic. Asta-i legea, daca e divort, barbatul pleaca, n-are casa in care a investit, n-are nimic. Si de frica aceasta, sa neu existe o criza, sa se desparta, sa piarda totul, , mai bine nu se casatoresc. Ti se pare ca-i logic. Nu-i asa? Si zici: Pai, are dreptate pe undeva omul. Dar, de fapt, este un duh strain relativist. Usa deschisa, daca trebuie fug pe acolo. Nu pe usa principala, dar am o usa de scapare, o cetate de scapare.

Familia este intr-un mare pericol astazi, se dezintegreaza ideea. Se prabuseste autoritatea familiei. Credeti ca pruncii nostri, nepotii mei acuma, credeti ca ei  vor respecta autoritatea parintilor, asa, intru totul, cum a fost pana acum? Credeti ca scoala vine la familie sa intrebe: ‘voi cum ii educati, cum faceti’? Nu. Scoala isi asuma anumite responsabilitati si ce nu poate, da pe mana legii. Daca un copil este abuzat intr-un anume fel sau el considera ca e nedreptatit, nu familia este cea care are ultimul cuvant. Da telefon la 112, se plange ca are o problema si vine legea peste tine, cu politie, cu judecatori si-ti ia copilul. Daca iti eminor, poate sa il creasca statul, tu sa pierzi totul. Sunt mai multe cazuri cu romani de-ai nostri, care au trecut pe aici. S-au trezit cu politia la usa, cu catuse pe maini parintele si au adus pe cineva de la un Centru de Plasament, au luat copilul si l-au dus acolo pentru ca fara sa stie parintii, copilul a dat telefonul: Sunt in pericol, la telefon la 112. Nici n-au stat de vorba cu parintii. Sigur, veti spune: sunt exceptii. Nu sunt exceptii. E o problema de lupta pentru autoritate- cine decide.

Apoi, biserica. Biserica a avut un credit bun, mai ales in Romania. Dar, a inceput sa scada in procente Oamenii nu mai au atata incredere in biserica cat au avut inainte pentru ca se ajunge la informatii, se ajunge la tot felul de scandaluri. Exceptii, probabil, dar, care strica imaginea.

S-a deteriorat sistemul juridic in tara noastra si in Europa. Acuma vedeti cata coruptie este chiar intre cei care trebuiau sa ne apere, sa fie ei corecti. Sunt lucruri, anomalii, lucruri care nu-s normale. Am citit de curand un articol, in care niste avocati aparau un violator. Violatorul acesta a facut rau unor femei. Si avocatii l-au aparat pe acest om rau, pe ce ideie? Ca violul n-a fost asa de rau pentru ca violatorul i-a facut placere. Deci, hai sa-l si justificam. Si erau gata sa-l castige. Vedeti pana unde se merge. Ceea ce era evident pentru toata lumea, astazi nu mai este. Ce sa spun despre avort, despre eutanasie, toate acestea se regandesc.

Candva si societatea avea un drept, o autoritate peste ce facem noi. Astazi nu se mai intreaba asta. De ce? Eu cred ca spiritul acesta al relativismului a patruns foarte adanc si nu-i putem face fata. Biserica, sa stiti ca sufera. Sunt pastori care acuma sunt in inchisoare sau sunt penalizati, platesc mii de dolari pentru ca au refuzat  sa casatoreasca homosexuali. Sau, un pastor suedez a fos inchis pentru ca a afirmat de la amvon ca homosexualitatea este pacat. Alta familie a ajuns in judecata pentru ca ei aveau o cofetarie si au refuzat sa faca un tort pentru doi homosexuali, cum doreau homosexualii. Au ajuns in judecata. Vedeti, in detaliile acestea simti ceva. Adica, se coace ceva. Este ceva ce alta data nu se discuta. Se stia: acestea sunt pacate, acestea sunt chestii absolute, nu le discutam. Dar astazi, pana si judecatorii le discuta: sa vedem, s-ar putea ca sa nu fie chiar asa. In zona morala, pentru ca asta ma intereseaza.

Se prabusesc autoritatile, sa stiti. Mass media implica foarte mult ideea sa gandesti liber. Nu? Iti da si un motto: gandeste liber. Adica, nu mai asculta tu de autoritate. Fii liber. Dar, vedeti, e o pacaleala. Poate fii cineva liber cu adevarat? Numai Dumnezeu este singura persoana libera cu adevarat, nedeterminata de nimic, neconstransa de cineva de ceva. Noi, toti suntem, oamenii, determinati, adica limitati in libertatea noastra. Noi nu avem o libertate nelimitata. Toate libertatile noastre sunt conditionate de relatii. Deci, eu nu pot sa-mi permit sa fac anumite lucruri, fara sa tin cont de tine, de sot, de sotie, de copii, de prieteni, de frati in Domnul, de vecini. Cine spune ca exista libertate nelimitata? Nu exista asa ceva pentr om. Si apropo, frati si surori, un crestin n-are viata privata, cum se tot vehiculeaza: asta-i chestie privata. Noi nu avem viata privata. Noi toti dam socoteala unii altora. Cand esti in trupul lui Hristos, toate madularele raspund, depind una de cealalta, unul de celalalt.

De aceea, ideea aceasta ‘gandeste liber’. Alege tu. Adevarul tau e adevarul tau, adevarul meu e pentru mine. Eu ti-l respect pe al tau, tu il respecti pe al meu, cu alte cuvinte, nu ne decidem. Nu intervenim, nu facem nimic. Ideile acestea vin peste noi foarte subtil. De aceea vreau sa fim veghetori. La ce te uiti? Ce cauti in viata? Vrei sa te justifici in pacatele tal? Uitati, se dau pe posturile de televiziune seriale de comedie. Ele sunt venite din America, traduse, dar cu aceste seriale, care sunt scurte de o jumatate de ore, iti mai dau si o publicitate sugestiva acolo. Nu te tine mult, stiu ca pentru o jumate de ora, tu iti faci timp. Dar sunt foarte multe glume nesarate, idei cu doua intelesuri. Dar, acolo se strecoara idei relativiste. Daca este vreo sursa care sa-ti afecteze astazi convingerile, aici sunt.

Va dau un exemplu. Nu ma uit la asa ceva, dar am fost candva intr-o situatie in care m-am uitat pentru ca am citit intr-un articol aceasta faza. Doi barbati, amandoi casatoriti, era intr-un film din asta scurt. Unul dintre ei vrea sa aranjeze o aventura cu doua femei care nu erau sotiile lor. Si celalalt ii spune: eu nu ma duc la intalnirea aceea, pentru ca sunt casatorit. Si primul care aranjase intalnirea ii spune doar vorba asta: Doar nu esti asa de castorit.  O fraza, o expresie. Vedeti? Iti intra in cap si poti sa zici: Da, ma, eu nu-s chiar asa de casatorit. Asta-i gandire relativista. Usa deschisa: ah, nu-i chiar asa.(71) De aceea iti permiti si tu sa calci alaturi, sa te duci unde nu trebuie, sa faci niste mici ilegalitati in biznis: Eh, dar nu-s chiar asa de pocait. Ei, nu chiar asa. Sunte eu, dar daca si gresesc, duminica mergem, este cina Domnului. Ne iarta Domnul si am rezolvat problema. 

Vedeti? Gandirea e cu noi aici. Nu mai ai autoritate. Adica, renunti la o autoritate clara peste tine si autoritatea trebuie sa fie Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu. Sa asculti de ea intocmai. Ah, o interpretamImi spunea cineva foarte bine, un coleg profesor: Poti sa justifici orice pacat cu Biblia. Doar o rastalmacesti putin. Asa, ii dai o alta nuanta… numai putin. Ca sa va dau un exemplu, ca foarte mult se merge astazi pe casatoriile acestea intre barbati si femei. Eu am citit, am si acasa carte scrisa de niste crestini, cum ar veni. Nu sunt, cred eu. Dar, justificau homosexualitatea prin prietenia lui David si Ionatan. Au luat, au intros acolo cuvintelesi au zis: „Uite si in Biblie ce este.” Va dati seama? Poti lua o prietenie curata si s-o rastalmacesti. De aceea, pacatul nu mai este numit pacat, ca si inainte, pana si ideea de pacat stramosesc a disparut. Cum adica, noi raspundem pentru ce a facut Adam? Asa scrie Pavel in Romani 5. Ah, nu, spun ei, fiecare raspunde pentru el. Adam raspunde pentru el, a fost un exemplu rau. Da, dar uite, consecintele au fost pentru toti oamenii, asa scrie ap. Pavel, noi avem aceasta inclinatie pacatoasa din cauza primului om. Nu, se reinterpreteaza. Deci, daca vrei, orice iti poti interpreta. Am multe exemple notate aici, dar nu avem timp. Ati inteles ideea. E prima consecinta majora: prabusirea  autoritatii- autoritatea morala, autoritatea spirituala, autoritatea familiei, Se traieste astazi fara o autoritate deasupra. In sistemul acesta relativist, nu ai nevoie ca cineva sa-ti spuna ce sa faci. Faci cum simti tu, cum iti vine si simturile sunt determinante astazi. Asa imi vine sa fac, inseamna ca e adevarat. Oare? Pai, asa se justifica toti criminalii, sau pedofilii, sau stiu eu, toti care insala. Pai, asa am simtit eu ca trebuie sa fac. 

Pai, simturile sunt cele care sa te conduca? Simturile sunt relativiste, relative. Adica, ele se schimba. Astazi simti ceva, nimeni nu simti. E ca si cum te-ai duce acasa intr-o zi, te-ai uita lung la nevasta si i-ai spune: Draga, nu prea simt multe azi pentru tine, ne separam. Poti s-o faci asta? De ce n-o faci? Pentru ca crezi intr-o autoritate peste asta, autoritatea lui Dumnezeu Creatorul. Autoritatea Scripturii care iti spune ca Dumnezeu uraste despartirea. Crezi in autoritatea dragostei care poate recupera. Simturile nu sunt ultimul criteriu la care apelezi intr-o relatie. Simturile vin, pleaca. Vointa trebuie sa fie mai puternica decat simturile. Asta te tine,  o vointa controlata de Duhul lui Dumnezeu, o vointa care stie ce crede, ce are. A adunat ceva, e o experienta, o baza. Pe asta traim. Deci, exista autoritati si noi credem in acestea. (Transcrierea pana la minutul 75, mai sunt 25 de minute din mesaj)

Mesajul incepe la minutul 35-

Duminică dimineața

VIDEO by Biserica Baptista Curtici

Conferinta Dr. Emil Bartos – Deosebirea vremurilor – Partea a 3.1 – CUM SĂ TE PĂSTREZI CURAT ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ? – Biserica Baptista Curtici Februarie 28, 2015

Emil Bartos Bis. Baptista Curtici 28 feb 2015

Emil Bartos Bis. Baptista Curtici 28 feb 2015

Cinci mesaje despre problemele generației actuale,cu referință la tineret, familiști și lucrători. Emil Bartoș: În aceste  întâlniri vom avea două părți: prima parte va fi mai teoretică și apoi una mai practică. Întâi, cum se definește problema, să vă conving că e o problemă a vremurilor noastre și apoi ce soluție are Scriptura și Domnul pentru noi. Acesta este planul pentru aceste zile. Vrem si aceasta lucrare sa fie spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne dea și înțelepciune, răbdare și Duhul Lui să stăpânească peste întâlnirile noastre.
Programul întâlnirilor:

Vineri seara, de la ora 19:00CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ?

Sâmbătă dimineața, de la ora 10:00CUM SĂ AI O CREDINȚĂ UNICĂ ÎNTR-O LUME PLURALISTĂ?

Sâmbătă după-masa, de la ora 17:00 – CUM SĂ TE PĂSTREZI CURAT ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ? (28)

Duminică dimineața, de la ora 10:00CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ? va urma

Duminică seara, de la ora 17:00 – CUM SĂ COMUNICI ÎN FAMILIE ÎNTR-O LUME POSTMODERNĂ? Vom avea și o sesiune de intrebări și răspunsuri la sfârșit. va urma

Deosebirea vremurilor

PARTEA a III -a

CUM SĂ TE PĂSTREZI CURAT

ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ? 

Sâmbătă după-masa

Aceasta este transcrierea din primele 43 de minute, va urma partea finala (inca 78 de minute)

Problema cu care ne confruntam este  un alt ‘ism’, tehnologismul. Ne-am uitat la consumism, ne-am uitat la pluralism, Acum ne uitam la tehnologism. Scopul acestor intalniri este sa ne orientam corect, sa putem citi corect vremurile in care traim. Sa nu ne facem ca nu vedem, nu stim ce sa raspundem. Sfanta Scriptura are raspuns la aceste probleme importante de viata. Duhul lui Dumnezeu ne poate calauzi. Deci, Cuvantul si Duhul sunt principalele noastre resurse de adevar si in problema aceasta a tehnologismului. Desi, Biblia nu vorbeste nicaieri despre computer, despre telefoane mobile, despre video proiectoare sau despre mixere. Totusi, gasim principii. Nu gasim detalii, ce sa faci anume, dar gasesti principii. Uitati, sa incepem cu 1 Tesaloniceni 5:21-22

Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. 22 Feriţi-vă de orice se pare rău.

Doua principii foarte simple, care se gasesc in Scriptura. Daca nu stii sa te raportezi la ceva, nu scrie in Biblie despre acel lucru, ai principii, adica, ai niste reguli, legi, randuieli, pe care Dumnezeu le-a pus acolo. Principiu este un adevar valabil in orice vremesi in orice loc. Nu conteaza cand se aplica si principiul este acesta: cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bunFeriţi-vă de orice se pare rău. 

Acum, e vorba de tehnica, care toti o folosim, aproape. Avem telefoane mobile. Avem tablete, de pe care chiar vorbesc acum. Mi-am notat cateva lucruri, e foarte practica. Avem microfoane, uitati, ne auzim mai bine. Ne inregistram, se transmite si live probabil. Ce vrei mai mult? Dar, stiti ca suntem abia la inceput. Tehnologia va avansa foarte foarte mult. Unii printre noi vor mai prinde. Fiecare generatie va consemna mai mult si mai mult. Va amintiti unii, cand au aparut televizoarele in casele noastre? Ce minune. Noi aveam un Rubin 102, si acuma tin minte, alb negru, evident, masiv, se transmiteau meciuri la televizor si toti baietii de pe strada, din zona de acolo, numai doi, trei aveam televizoare in vremea respectiva- anii ’60. Ni se strangeau acasa si toti se uitau. Ne uitam la meciuri care se transmiteau din Anglia sau din alta parte. Era o minune sa ai un televizor. Astazi, aproape asa ne-am obisnuit cu televizorul ca aproape ne plictiseste, parca vrem altceva.

Photo credit www.bodhipaksa.com

Ei, a aparut altceva. A aparut internetul. Au aparut telefoanele mobile, cu care ne putem veeda la mii de km. distanta. Ieri, am comunicat cu baiatul meu in America. Mi-am vazut nepotii pe acolo. Sigur, in mod virtual, nu real. Ce minune! Iti stampara si dorul, cat de cat. Nu-s ei in fata ta, in carne si oase, dar totusi stii ca sunt acolo, sunt vii, cat de cat. Ce mare minune tehnologia aceasta. Si dupa cum veti vedea, se va avansa foarte mult.

Daca o sa va spun ca va veni vremea in care predicatorul care va fi in fata, va predica ca si cum ar fi el, dar nu e el in fata voastra, este o holograma. Sunt un fel de raze, deci, care e o tehnica speciala care se proiecteaza imaginea in tri-dimensional, ca si cum tu esti, dar nu esti tu. Va trebui, inainte de a incepe slujba, sa dati mana cu celalalt, sa vedeti, nu-i o holograma? E el? E ea? Deja sunt biserici care aplica asta. E un ecran special. Se transmite live, nu-ti dai seama ca e real sau nu e real, de la o anumita distanta, evident. Tehnica va avansa enorm in toate domeniile.

Traim, asadar, cum spunea cineva, intr-o lume botezata in tehnica, scufundata in tehnica. Depindem de tehnica- consilierii, functionarii nu mai sunt angajati fara sa stie la computer, fara sa stie sa manuiasca tehnica. Inainte, te intreba daca stii sa scrii. Acuma te intreaba daca stii la computer, asa te angajeaza mai usor. S-au schimbat vremurile. Nu-i asa?

Se pune problema, ca si copiii, la scoala, sa nu mai invete caligrafia. Dar, trebuie sa stie sa lucreze cu computerul, sa tasteze la computer. Caligrafia va fi optionala. Cand va trebui sa se semneze, ori cu amprenta, ori cu retina sau isi pune o parola si asa s-a semnat. Toate se schimba. E buna tehnica. Evident e ca cele mai multe semne sunt ca aceasta tehnica e buna, slujeste foarte bine. Avantajele sunt foarte mari si n-am sa ma ocup astazi de avantajele tehnicii. Am sa mentionez cateva avantaje, dar ma voi ocupa mai mult cu partea periculoasa a tehnologiei.

Beneficii ale tehnicii

Sa consemnam totusi cateva beneficii ale tehnicii:

(1) Comunicarea. Tehnologia te ajuta la comunicare. Putem vorbi unii cu altii de la orice distanta. . Daca apare un pericol, ai un telefon mobil la tine, suni: „Vezi, ca am probleme cu inima.” Sau: „Am nevoie urgent de un medicament…” Sau: „Trebuie sa vii acasa, pentru ca arde casa…” Imi imaginez cat de important poate fi un telefon. Sunt tot felul de istorii, deja, cand oamenii au fost salvati datorita unui telefon mobil. Comunicarea in toate domeniile. Scoala beneficiaza extrem de mult de comunicare. Se spune ca toata scoala se muta in virtual. Avem deja sectie de Teologie, la Bucuresti, de invatamant de la distanta. Nu trebuie sa fii prezent. Ti se dau cd-uri sau dvd-uri acasa, sa asculti sau sa vezi anumite cursuri cu aceeasi profesori. Stai acasa si vizionezi. Asculti ca si cum ai fi prezent la un curs. Iti pui cursul de cate ori vrei, sa-l inveti bine. Apoi vii la un examen. Sunt deja scoli care nici macar odata n-au vazut studentii la fata.

Totul se face online. Pana si examinarea se face cu anumite parole speciale, poate profesorul sa stie ca tu esti, nu altul. Altii, trebuie sa se filmeze in timp ce dau examenul. Uitati, numai la bacalaureat. Ce mult ne ajuta la bacalaureat camerele de video. Dintr-o data s-au injumatatit numarul celor care au luat bacalaureatul. Va dati seama? Ajuta la etica. Ajuta la morala, morala natiunii. Deci, poti sa spui ca sunt avantaje in comunicare.

(2) Educatia. Am mentionat deja al doilea- educatia, foarte important domeniu.(Vezi punctul nr. 1)

(3) Dialogul, interactiunea.  Apoi, un alt avantaj important este dialogul, interactiunea. Poti sa comunici cu oricine, sa dialoghezi, sa interactionezi, cu institutii, cu persoane.

Photo credit www.intervalzero.com

(4) Limitarea suferintei. Apoi, un domeniu foarte important este limitarea suferintei cu ajutorul tehnicii. Medicii, in special, se bucura de avantajele tehnologiei. Se fac implanturi de toate felurile. Se fac operatii de catre roboti deja. Robotul iti face operatie. Sunt organe care se pot inlocui cu organe artificiale. Mare avantaj.

(5) Democratia. Un alt domeniu in care e avantajos sa ai tehnologie este democratia. Democratia, adica vocea poporului. Se stie, de ex. , ca anumite revolutii sociale si politice, care au avut loc in partea de Nord a Africii- Libia, Egipt, apoi Siria si in alte tari, au fost determinate de tehnologie. Adica, tinerii, barbati si femei s-au mobilizat sa se stranga in anumite locuri cu ajutorul smsurilor, mesajelor trimise pe telefon. Politia, securitatea cum am spune noi, urmarea agitatorii, cei care ii strangeau pe altii la demonstratii si ii mobiliza, politia ii bloca. Dar, cand cu telefonul mobil, nu mai ai ce sa faci nimic. Erau codificate toate mesajele si se trezeau in mijlocul orasului  in Cairo, zeci, sute de mii de oameni. De unde au aparut? Cu ajutorul tehnicii. Deci, tehnologia foloseste si la democratie. Si uitati si astazi, in tara noastra, de cati corupti nu scapam cu ajutorul tehnologiei? Au fost inregistrati. Dovada-i acolo.

(6) Creativitatea. Inca un domeniu foarte interesant, in care e avantajul tehnologiei este creativitatea. Tehnologia, sa stiti, ca nu analfabetizeaza, adica nu te face sa nu stii cum sa vorbesti, ce sa scrii. Toate sondajele la copii, care sunt acuma in primii ani de scoala, arata ca tehnologia incurajeaza creativitatea, nu o descurajeaza. Sunt alte pierderi, cum vom vedea, in alta zona, la educatie la copii, la dezvoltarea lor. Dar, stimuleaza creativitatea si nu numai la copii. Tinerii, ce sa mai zic? Sa stiti ca IT-sti, adica, cei care folosesc aceasta tehnologie noua in industria tehnologica sunt foarte bine cautati. Au printre salariile cele mai mari din lume, cei care lucreaza in domeniul tehnologiei. Depinzi tot mai mult de ei. Si Romanii sunt creativi. Daca vreti, va dau niste nume de hackeri romani care au intrat pana si la NASA, la Americani. Moldoveni de-ai nostri. Au patruns pana la secretele Americii. Bine, fac inchisoare unii dintre ei acuma. E adevarat, ca n-ai voie. Dar, arata, baieti e 15, 16, 20 de ani, care dau peste cap banci, sisteme de securitate, pana si sisteme compleze, cum ar fi acel spatial (NASA) sin America. Deci, nu poti sa spui ca limiteaza creativitatea. Dar, vom vedea, pericolele sunt mai maridecat avantajele, decat beneficiile.

Noile elemente aduse in lumea noastra de tehnologie

Si acuma, inante de a vorbi despre pericole, doar, vreau sa spun asa, ca tehnologia a adus niste elemente noi in lumea noastra. Care sunt?

comunicare_virtuala-electronica-tehnologie-avantaje(1) A creat lumea virtuala. Tehnologia a creat o lume noua. Pana acuma stiam de lumea reala, asta de carne, de obiecte, e lumea reala. Ne auzim, ne vedem, prin cele cinci simturi. Comunicam, . E lumea reala, e lumea noastra. Nimeni n-a prea interferat cu ea. Dar, ne trezim de cativa ani ca mai exista o lume in care se retrag toti mai multi. Lumea virtuala se numeste. Cuvantul virtual inseamna ireal. Adica, este o lume noua care in principiu exista, dar nu este masurabila cu aceleasi sisteme de masura pe care le aplicam in lumea reala. In lumea virtuala sunt alte legi. Functioneaza altfel. Multe dintre experientele pe care le au unii in lumea aceasta virtuala, le afecteaza lumea reala. Dar si traiesc la anumite momente ale vietii, evenimente, care nu au nimic de-a face cu realul.

Este o lume noua. Cum spunea acelasi sociolog, care am mentionat: mediul e mesajul. O lume in care nu exista frontiere, asa cum avem la noi. Te duci intr-o tara, poti fii controlat la granita, verificat. In lumea virtuala, nu exista granitele acestea. Foarte rar cand intervin guvernele, ca sa opreasca anumite acte teroriste, de ex. sau pedofilia sau lucruri grave. Dar, miliarde de oameni si miliarde de mesaje  sunt in fiecare zi, saptamana, luna, cine le poate verifica? Deci este o lume permeabila, maleabila, interactiva.

Cineva spunea ca tehnologia astazi e ca aerul. Sau, candva se spunea: cuget, deci exist. Astazi, se spune: comunic, deci exist. Lumea n-a fost nicicand mai mica, datorita tehnologiei. Am si niste statistice aici

Dintre aproape 1 miliard de utilizatori acuma pe internet:

  • 73% dintre ei sunt activi pe internet aproape zilnic.
  • 45% dintre ei si-au creat propriul blog, propriul sait, tradus- loc virtual.
  • 82% dintre ei au vizionat video clipuri din acestea mereu.Pe Facebook te intalnesti cu imagini miscatoare. Deci, nu mai imagini statice, sa vezi poze. Ai filme, scurte, lungi, ce vrei. Aproape ce vrei este acolo.

Photo credit arhivach.org

Dar sunt si niste statistici groaznice in lumea aceasta virtuala. In 2010 s-a facut o statistica in Romania si s-a descoperit ca 22% dintre copiii romani, care sunt pe internet, si-au dezvaluit identitatea, date personale, numarul de telefon de acasa, adresa unde stau:

  • 19% dintre copiii romani au spus ca au fost expusi la imagini sexuale online.
  • 32% dintre acesti copii  cu varste intre 11-16% au recunoscut ca au avut tot felul de experiente excesive  pe internet. Si-au neglijat prietenii, temele, somnul,
  • 84% dintre copii dintre copii recunosc ca au folosit internetul ca sa-si faca temele.
  • 74% recunosc ca se joaca aproape zilnic un joc pe internet. Trei din patru se joaca pe internet.
  • 92% dintre copii intra pe internet cel putin saptamanal.
  • 57% intra zilnic. Dintre parintii copiilor care au fost expusi la imagini cu continut sexual, – atentie: dintre parinti care au copii si s-au uitat pe internet la imagini sexuale, jumatate dintre parinti nu au stiut acest lucru. Un adevar. Asa au recunoscut copiii. Acest sondaje facut pe copii. Ei au spus asta.

Deci, avem o lume noua. Ati inteles, dar este o lume fara granite. Poti sa fii cine vrei pe internet. Sa ai un nume- nici nu banuiesti cine e in spatele numelui aceluia. Un coleg pastor mi-a recunoscut odata  si mi-a povestit cum pe internet a conversat cu cineva despre biserica pe care o pastorea. Si cel cu care dialoga, a inceput sa-i spuna lucruri din biserica, pe care numai cine-i in biserica le stie. Si a inceput sa-l atace pe pastor, sa foloseasca un limbaj foarte dur, urat si lucruri neplacute. Sa fac istoria scurta, in final, pastorul descopera ca cel cu care discuta pe internet era un baiat de 14 ani din biserica lui. Nu-i spunea lucrurile pe fata, dar pe internet si-a permis sa i le spuna, niste lucruri si urate. A fost socat. A fost socat de limbajul lui, de atitudine. E ceva nou, adica, noi n-am avut pana acuma.  O lume noua si o lume periculoasa.

2) A creat o terminologie noua. Lumea internetului sau tehnologia ne da o terminologie noua. Folosim termeni noi. Daca n-ati auzit de email, va spun eu ce este: posta electronica. Chat – ati auzit de chat? Chatuiesc. . Chat inseamna conversatie. Grupuri de conversatie pe internet. Video conferinte – asta trebuie sa stiti. Wikipedia , Youtube, Facebook, Google, sau Goagal – varianta bucuresteana, Damboviteana. Vedeti? Terminologie noua. Dar, nu numai atat, astea sunt uzuale. Stiinta care se ocupa cu lumea asta tehnologica se numeste cibernetica. Vine dintr-un cuvant grecesc „kybernetike”  care inseamna abilitatea  de a indruma, de a conduce. Este stiinta care cauta principiile prin care masinile automate pot influenta oamenii vii. Cibernetica. Adica, sa te determine sa faci ce vrea masina.

Photo credit fancymuch.com

De aceea au aparut si termeni noi. Adica, lumea de astazi, se spune ca nu mai este  homosapien, ci robosapiens. Fiinte robotice, jumatate oameni, jumatate roboti. Si asta, sa stiti, ca se prevede. Mai multe organe din noi, se spune, ca vor putea fi inlocuite deja.  Deja se stie ca poti sa ai o inima artificiala, rinichi artificial, mai greu va fii cu creierul, dar deja sunt solutii partiale, asa. Ei, sa stiti ca  cei care se ocupa de lumea asta virtuala de incurajarea descoperirilor tehnologice se numesc tehnoutopici. Deja exista tehnoutopia. Foarte agresivi in ce fac ei si ei cred ca trebuie sa fim deschisi la orice descoperire tehnologica.

Si cred ca se va ajunge, la un moment dat, la posibilitatea ca sa iti poti descarca memoria, amintirile, emotiile, pe hard disk. Sa avem un fel de port usb, sa te legi la computer si creierul sa transmita informatii printr-un mecanism special, program special pe computer. Se intampla ceva cu tine, toata memoria ta este stocata undeva. Nu ti-o pierzi, nici amintirile. Pana acolo se merge, ca se spune ca ve putea descarca si constiinta pe hard disk, pe computer. Radem asa, cu subinteles, dar, nu stiu cat de departe suntem de asta.

S-a mers foarte, foarte departe. Ati auzit de clonare? Sa dublezi. Intai s-a facut experiment cu o oaie, pe care o chema Dolly. Si au facut o dublura a ei stiinta. Si cand s-a pus problema, sa se aplice metoda aceasta de clonare la oameni, s-a oprit experimentul. Sper… Pentru ca nu stii daca experimentul facut pe animale functioneaza si la oameni. Poti sa ai parte de monstri, sa nasti dubluri, dar nu sanatoase, nu nromal, este artificial totul. Si atunci au intervenit guvernele cele mai puternice din lume si s-a oprit clonarea. Mult prea mare pericol. Dar, deja s-a incercat. Trebuie sa intelegeti, ati auzit de clonare pana nu de mult? Nu. Vedeti? O noua terminologie.

Exista si alti termeni de genul digital native – nativi digitali. Se spune ca nepotii mei, de ex. sunt deja din generatia Y, generatia nativilor, nascutilor digitali. Se nasc cu inclinatia aceasta spre tehnica. Si nu-s departe de adevar. Acum trei ani de zile, la doi anisori, poate chiar mai repede, stia sa intre pe telefonul mobil al mamei sau tatalui si sa intre pe internet, sa-si caute desenul animat potrivit si apoi sa-l salveze in favorites. Acolo, sub ochii nostri. Aproape  ca stia mai multe decat stiam noi. Din intuitie, ca, doar n-a facut scoala la 2 anisori. Au ceva deja acesti copii, au o inclinatie spre aceasta lume. Si v-as mai da – n-ati auzit de ciberhondrie? Este boala mileniului III, se spune. E boala, cand te duci de cateva ori pe luna, pe internet, sa cauti informatii medicale despre anumite boli si sa dai mai mult credit informatiile pe internet, decat sa te duci la doctor sa le gasesti. Da, e un fel de moda-boala, se spune, ciberhondrie. Dar, asta, sper ca nu o aveti. Medicii va trebui sa se pregateasca sa faca altceva, internetul le va da la toti solutii. Putin credibil asta, dar iata ca sunt care beneficiaza de avantajele tehnologiei.

Photo credit www.sampaikini.com

(3) A adus o gandire noua. In al treilea rand, lumea tehnologica a adus o gandire noua. Nu doar e o lume noua, cu limbaj nou, ci este cu o gandire noua. Este o conceptie noua, foarte optimista. Se spune ca aceasta gandire este postumanista. Gandire postumanista- deja noi suntem intr-o perioada in care nu mai putem fii numiti oameni, asa cum am fost numiti pana acuma. Suntem o combinatie de masina si om. Iubim aceasta lume tehnologica, ne place de ea, nu putem scapa,  si ne va domina. Si daca ati vazut candva filme din astea stiitifico-fantastice, cand robotii conduc lumea, nu suntem tare departe de asta, pentru ca un robot este invatat, e adevarat, de om, dar la un moment dat, el poate sa functioneze singur.  Pe drum, odata, ascultam la radio cum canta la vioara un robot prin anumite semnale, sigur, ca nu-i om. Nu-i viu, evident. I s-au dat niste informatii. E ca un instinct deja din care lucreaza. Stie cum sa reactioneze la anumita miscare, la un anumit sunet,

E o gandire noua si multi zic, sunt optimisti, cred ca aceasta gandire este cea mai buna si asta-i linia pe care trebuie sa mearga omenirea. Este o mutatie mentala, pe care, in special televiziunea, ecranul a adus-o in fizicul omenirii. O mutatie de gandire. Adica, totul in gandirea noastra se schimba. altfel vedem lucrurile, de cand cu tehnologia si tot mai mult depindem de ea, din pacate.

(4) A creat o atitudine noua. Al patrulea lucru e o atitudine noua, care aduce aceasta lume tehnologica. Ne-am schimbat viata, atitudinea fata de viata, filosofia de viata. Lumea s-a facut imagine, spunea un filosof francez. Lumea s-a facut imagine. Inainte, stiti cum era? Lumea era Cuvant. Acuma, lumea e tot mai mult imagine, nu cuvant. Domina imaginea. Ce prefera oamenii astazi? Sa asculte? Sa mearga la o sala de spectacol sa asculte pe cineva? Foarte putini mai sunt din acestia, dar stau ore intregi in fata ecranului- ca-i televizor, ca-i internet. Noi suntem acestia. De aceea, sunt tot felul de pareri, unii pro, unii contra.

Suntem tehnosecularizati, adanciti in tehnologie si evident, Dumnezeu,  are foarte putin loc in lumea aceasta.
Acum, ma mut la efecte…

(Transcriere din primele 42 de minute)

VIDEO by Biserica Baptista Curtici

Conferinta Dr. Emil Bartos – Deosebirea vremurilor – Partea 1-a – CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ? – Biserica Baptista Curtici Februarie 27, 2015

Photo Biserica Baptista Curtici

Cinci mesaje despre problemele generației actuale,cu referință la tineret, familiști și lucrători. Emil Bartoș: În aceste  întâlniri vom avea două părți: prima parte va fi mai teoretică și apoi una mai practică. Întâi, cum se definește problema, să vă conving că e o problemă a vremurilor noastre și apoi ce soluție are Scriptura și Domnul pentru noi. Acesta este planul pentru aceste zile. Vrem si aceasta lucrare sa fie spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne dea și înțelepciune, răbdare și Duhul Lui să stăpânească peste întâlnirile noastre.
Programul întâlnirilor:

Vineri seara, de la ora 19:00 – CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ?

Sâmbătă dimineața, de la ora 10:00CUM SĂ AI O CREDINȚĂ UNICĂ ÎNTR-O LUME PLURALISTĂ?

Sâmbătă după-masa, de la ora 17:00 – CUM SĂ TE PĂSTREZI CURAT ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ? (28)

Duminică dimineața, de la ora 10:00 – CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ?

Duminică seara, de la ora 17:00 – CUM SĂ COMUNICI ÎN FAMILIE ÎNTR-O LUME POSTMODERNĂ? Vom avea și o sesiune de intrebări și răspunsuri la sfârșit.

Deosebirea vremurilor

PARTEA I –

CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ?

Emil Bartos: Cu ajutorul Domnului vom petrece 3 zile impreuna pe o tema larga, de ‘Deosebirea Vremurilor’. Asa am intitulat-o, cum sa te orientezi astazi in mileniul 3, in deceniul nostru, cum sa te orientezi ca si crestin. Ce probleme sunt, cu ce ne confruntam. Si de aceea, impreuna cu fratele pastor Sorin am convenit sa mergem pe 5 teme.  In aceasta seara vom incepe cu consumismul. Titlul prelegerii este: CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ? 

TEXT Filipeni 4:6-20

6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.
9 Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
10 Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul.
11 Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.
12 Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.
13 Pot totul în Hristos care mă întăreşte.
14 Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.
15 Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică n-a avut legătură cu mine în ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi.
16 Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele.
17 Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.
18 Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimis… un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.
19 Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos.
20 A lui Dumnezeu şi Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Ap. Pavel, in textul nostru, in Filipeni 4, vorbeste despre ingrijorare, despre rugaciune, despre pace, despre curatire si mai ales despre deprindere. Ati observat? In textul nostru, de doua ori se foloseste verbul a deprinde. Vers. 11 – m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Vers. 12 –  În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Atitudinea apostolului este una de multumire si indeamna pe credinciosi sa castige duhul multumirii, duhul pacii. Sa fie cumpatati, moderati in tot ce au. Cum obtii aceasta multumire si moderatie, stare de cumpatare, de echilibru? As zice, chiar de evlavie, astazi intr-o lume consumista. Am sa va definesc consumismul putin mai incolo. Dar, avem o problema mereu. Mai ales ca astazi, in  tara noastra, o ducem mult mai bine, mult mai bine decat altii in lumea aceasta.

Cineva a facut odata un sondaj si a observat ca 80% din populatia lumii intregi traieste in saracie. Nu au strictul necesar. Mereu au lipsa, ori de mancare, de apa, de imbracaminte, de siguranta. Doar 20%  din populatia lumii are ce-i trebuie. Nu spun ca are din belsug. Nu spun ca toti acestia traiesc foarte bine. Dar, noi Romanii, suntem printre cei 20%. Faptul ca ai un acoperis, faptul ca ai o biserica unde sa te inchini in libertate, faptul ca ai ce imbraca, ai ce manca fara nici o grija, ai un servici, faptul ca poti calatori peste tot, cand vrei, cum vrei, faptul ca-i ai pe ai tai langa tine, faptul ca exista libertate inseamna ca esti mult binecuvantat. Mult mai binecuvantat decat 80% din populatia acestei lumi. De aceea, n-ar trebui sa ai nici o nemutumire. N-ar trebui sa comentezi, sa bolborosesti. Si cand te intreaba cineva: Ce mai faci? Cum esti? Tu ce raspunzi? Unii zic: „Bine, ar putea fi mai bine.” Altii sunt foarte optimisti. Altii spun: „Ca pe pamant.” Cum imi spunea un pastor, imi spunea: „Eu nu pot sa zic asta, ca mie mi-a mers bine pe pamant.” Raspunsul e foarte divers. Unul dintre prietenii mei raspunde totdeauna la intrebarea asta, ce mai faci? „Mai bine deca merit.” Poate ca e un raspuns echilibrat.

Dar, noi asa ne ingrijoram. Dar, de ce? As vrea sa va mai citesc 2-3 versete din Iacov cap. 4.:1-3  1 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Interesant, deci, Iacov spune: Daca exista certuri, ele sunt determinate de o pofta ascunsa in firea ta, in natura ta pacatoasa.  2 Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. 3 Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre. Asta-i tema voastra. Ca toti cerem de la Dumnezeu, dar sunt unii care cer gresit, cu gand sa risipeasca in placerile lor. Si acesta este consumismul.

Spiritul consumist: sa vrei lucruri, sa le doresti,  pentru placerea ta. Doar pentru asta. Acum, as vrea intai sa definesc ce este consumismul. Si apoi sa vedem ce efecte are Si in final, sa vedem cum sa contracaram, cum putem indeparta duhul acesta de consumism.  

Mesajul incepe la minutul 35 (cu partea introductiva, la minutul 26). Notite pana la minutul 45, mai sunt aprox. 90 min din mesaj.

Conferinta Dr. Emil Bartos – Deosebirea vremurilor – Partea a 2-a – CUM SĂ AI O CREDINȚĂ UNICĂ ÎNTR-O LUME PLURALISTĂ? – Biserica Baptista Curtici Februarie 27, 2015

Cinci mesaje despre problemele generației actuale,cu referință la tineret, familiști și lucrători. Emil Bartoș: În aceste  întâlniri vom avea două părți: prima parte va fi mai teoretică și apoi una mai practică. Întâi, cum se definește problema, să vă conving că e o problemă a vremurilor noastre și apoi ce soluție are Scriptura și Domnul pentru noi. Acesta este planul pentru aceste zile. Vrem si aceasta lucrare sa fie spre slava lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne dea și înțelepciune, răbdare și Duhul Lui să stăpânească peste întâlnirile noastre.
Programul întâlnirilor:

Vineri seara, de la ora 19:00CUM SĂ TRĂIEȘTI MODERAT ÎNTR-O LUME CONSUMISTĂ?

Sâmbătă dimineața, de la ora 10:00 – CUM SĂ AI O CREDINȚĂ UNICĂ ÎNTR-O LUME PLURALISTĂ?

Sâmbătă după-masa, de la ora 17:00 – CUM SĂ TE PĂSTREZI CURAT ÎNTR-O LUME TEHNOLOGIZATĂ? (28)

Duminică dimineața, de la ora 10:00 – CUM SĂ PROCLAMI ADEVĂRUL ÎNTR-O LUME RELATIVISTĂ?

Duminică seara, de la ora 17:00 – CUM SĂ COMUNICI ÎN FAMILIE ÎNTR-O LUME POSTMODERNĂ? Vom avea și o sesiune de intrebări și răspunsuri la sfârșit.

Deosebirea vremurilor

PARTEA a II -a

CUM SĂ AI O CREDINȚĂ UNICĂ

ÎNTR-O LUME PLURALISTĂ?

Sâmbătă dimineața

VIDEO by Biserica Baptista Curtici

 

Dr. Emil Bartos despre Facebook

Emil Bartos Bis Carpati

Dr. Emil Bartos la Biserica Crestina Penticostala Nr.1 Cluj Napoca

 

Emil Bartoș: Adnotări pozitive la concluzii după câteva zile pe Facebook

1. Dacă așa de mulți folosesc Facebook-ul, înseamnă că au văzut mai multe beneficii, decât pericole.
2. M-am „reconectat” virtual cu prieteni, colegi de lucrare și foști studenți cu sentimente amestecate. Sufletul meu când vibra de bucurie zărindu-le numele, când era răscolit de durerile trecutului. Până acum, însă, bucuria a surclasat durerea.
3. Efortul curat și înțelept al unora, foarte activi pe internet în a hrăni mintea și inima, poate fi trecut chiar la categoria „slujbă duhovnicească”.
4. Cu toate că navigam în virtual, mă rugam pentru unii întâlniți acolo cât se poate de real, cu convingerea că Dumnezeu este prezent și ascultă.
5. Înțelegând că nu pot păstra pagina fără cont, mai amân decizia de a continua sau nu… Să mă fi prins deja mreaja Facebook-ului și să nu mai pot ieși din ea? 

Primele concluzii după câteva zile de Facebook:

1. Te fascinează pe termen scurt și te momește pe termen mediu ca să te controleze pe termen lung.
2. O sursă inepuizabilă de toate cele. Poți sta aici ore întregi fără să te plictisești. Doar că viața reală trece pe lângă tine fără să o simți așa cum e.
3. Un principiu confirmat: ce postezi pe internet, îți spune cine ești!
4. Sunt câțiva agitatori pe internet, care arată a frustrați pe toate planurile. Scrisul lor nu are cum să zidească pe nimeni pentru că e veninos. Mă mir cum unii le citesc comentariile și încă nu i-au șters de pe lista lor. Cei ce se complac în a-i citi înseamnă că împărtășesc aceleași frustrări, dar nu își dau seama. Cât despre mine, am decis să îi „dilituiesc” cu o mare satisfacție; ca și cum m-aș spăla pe dinți dimineața.
5. Îmi este deja clar că nu voi rezista prea mult. Voi păstra, probabil pagina, dar nu și contul.

Citeste siEmil Bartoș – Anunț mortuar 

 

Emil Bartos: Cuvantul lui Dumnezeu – Biserica Speranta Timisoara

Iacov 1:16-27

16 Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi:
17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.
18 El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.
19 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;
20 căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.
21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.
22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.
23 Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă,
24 şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.
25 Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
26 Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.
27 Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

As vrea sa vorbesc despre puterea Cuvantului, despre ce este Cuvantul lui Dumnezeu si ce atitudini sa avem fata de Dumnezeu. Tot mai putina importanta dam Cuvantului si asta din pricina invaziei imaginilor. Imaginile au patruns in viata noastra  foarte mult, in special prin tehnologie. Toti avem telefoane mobile, smartfonuri, tablete… unii, chiar acuma, in timp ce predic, se uita pe telefoane, isi veirfica mesajele. Sau, nu-i asa? Ispita-i foarte mare pentru ca imaginea e mai atractiva decat Cuvantul. De ce sa stai, sa asculti pe cineva vorbind, cand poti sa vezi un film? Un documentar? Imaginea ne creeaza tot mai multe probleme, desi este un avantaj in sine, ai multe beneficii. Ceva. totusi, nu e in regula. Ceva se desechilibreaza. In comunitatile noastre, in familii, tot mai multi parinti isi pun copiii in fata televizorului sau a computerului si nu mai au timpul acela  de a sta fata in fata cu copilul. La scoala e la fel, sa stiti. Daca nu le prezinti la studenti si powerpoint, poze, filme chiar, mai greu te asculta. Aproape ca iti reproseaza  ca nu pot memora, nu pot intelege ce spui daca nu le pui si video proiectorul.

Ei, si in biserica, lucrurile se complica, pentru ca imaginea isi face loc tot mai mult. Sunt predicatori care folosesc imaginile mai mult chiar decat cuvintele, cei care-si cerceteaza predica studiing fisiere youtube si alte surse ca sa-si impodobeasca mesajul cu diverse ilustratii, idei, in sfarsit. Si sa stiti ca au mare succes pentru ca imaginea e mai puternica decat cuvantul, pentru noi, pentru oameni. Este lucrul acesta o normaitate sau nu? Daca citim Biblia, vom observa ceva simplu, ca in istoria poporului evreu, pacatul principal de care sunt acuzati catre Dumnezeu este idolatrie. Idolatria, de obicei insotita de imoralitate sexuala.

Dar idolatria este stimulata de imagini. Dumnezeu stia lucru acesta. Daca vrei sa vorbesti despre Dumnezeu , e mai usor sa folosesti imaginea. E mai usor, dar nu este adevarat. Imaginea nu reprezinta corect intotdeauna realitatea. Daca vrei, deseneaza-mi, te rog, dragostea. Nu o poti desena. Deseneaza-mi bunatatea. Putem desena, putem crea imagini pentru anumite lucruri, prin analogie, gasim corespondenta in mintea noastra.  Dar este ceva in structura noastra umane, care nu se poate exprima prin imagini. Dumnezeu nu se poate exprima prin imagini si de aceea, a doua porunca din decalog, din cele 10 porunci, in cartea Exod 20, stiti ca este aceasta: sa nu-ti faci chip cioplit, vreo infatisare a locurilor ceresti. Dumnezeu, adica, interzice sa-L reprezinti vizual, ca e in bi-dimensional, ca este in tri-dimensional. Si aceasta, pentru ca divinitatea nu poate fi reprezentata in forme umane, in spatiu si timp. Noi suntem obisnuiti cu spatiu si timpu, dar Dumnezeu nu e in spatiu si timp si nici limita in cunoastere. Esenta Lui este diferita de a noastra.

Acuma, este ceva in noi ce seamana cu ce este in Dumnezeu. Nu este identic, este partea sufleteasca. E sufletul nostru, spiritul nostru. Partea aceasta spirituala functioneaza altfel. Este un autor foarte bun, tradus si in limba romana, C S Lewis, a scris mai multe carti. Desi era profesor de literatura engleza, a scris multe carti cu caracter crestin pentru ca el s-a convertit de la ateism. Si in una din scrierile lui, el spune frumos: Tu nu ai suflet, tu esti suflet. Tu esti suflet care sta intr-un trup. Deci, ce a vrut sa sublinieze el este ca intai de toate sa te vezi pe tine insuti, nu un trup care-i animatde suflet. Ci esti intai suflet, care are un trup pentru o perioada. Vezi, toata perspectiva ta, atunci, despre tine si despre altii se schimba. Toata investitia care o facem in lume atunci se schimba, pentru ca merita sa investesti  in ceea ce ramane etern, nu ceea ce ramane aicea- trupul, care se degradeaza.

Acuma, trecem intr-un alt an. Ar fi bine sa te uiti mai mult in oglinda si sa te pui pe cantar. Oglinda nu te cantareste, dar iti spune cateva adevaruri despre tine, oricat machiaj pui pe tine, intelegi ca imbatranesti, ca mori. Deci, trupul nu ai cum sa-l intineresti, dar sufletul e altceva. Sufletul nu e supus acelorasi reguli, aceeasi descompunere, pe care le are trupul. Deci, noi avem o parte, partea aceasta sufleteascain noi, care  nu se epuizeaza, nu dispare, nu se anihileaza odata cu moartea si descompunerea trupului.

De ce spun toate acestea? Pentru ca e important cum te vezi pe tine, sa stii cine esti, daca te intelegi foarte bine pe tine, il poti intelege mai bine pe Dumnezeu pentruca Dumnezeu a pus ceva in tine, din El. Acum, ce-a pus El deosebit in noi a fost cuvantul, exprimarea prin cuvinte. El a ales aceasta modalitate de comunicare intre noi si cu El. Noi ne putem exprima in diverse feluri. Din semne, oftaturi, onomatopeie, dar cel mai bine ne exprimam in cuvine.

(Din primele 9:05 minute, mai sunt aprox. 33 de min din mesaj)

VIDEO by SperantaTimisoara

Emil Bartos – Predici / Mesaje  –

Emil Bartoş – Consecinţele păcatului iertat

Emil Bartos Bis. Penti. #1 Carpati

  • Daca pacatul a fost iertat, mai pot fi consecinte? Urmari? DA. Daca pana astazi ai crezut ca-i altfel, conform Cuvantului sfant, acest cuvant va fi un cuvant de avertizare, de cercetare pentru toti. Dumnezeu este bun si iarta. Dar, consecinte vor fi.

Emil Bartos:

Pace. Buna dimineata. Ma bucur sa va revad dupa ceva vreme, dar prin scoala aceasta, Colegiul Ministerium, ne apropiem unii de altii si este foarte bine asa. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa ne apropie, nu sa ne separe. Multumesc fratilor care m-au invitat  pentru a impartasi Cuvantul in aceasta dimineata si va spun ca zilele petrecute cu studentii de la Colegiul Ministerium au fost zile binecuvantate. Au venit aproape toti, au fost foarte ascultatori. Unii incisivi, dialog, si uite asa ne formam unii pe altii. Domnul sa binecuvanteze aceasta lucrare si speram ca toti acesti studenti care  invata Cuvantul Domnului sa fie mai de folos lucrarii lui Dumnezeu.  (nota ed. website pentru Colegiul Biblic Ministerium din Cluj-Napoca este http://www.ministerium.ro unde veti gasi si pagina de inscrieri pentru Admitere, anul 2014)

Consecintele pacatelor iertate

Astazi avem un subiect greu. E din sfanta Scriptura. Cunoasteti cazul cei mai multi. De aceea avem nevoie de lumina Domnului, puterea Duhului peste noi si foarte, foarte multa pocainta. Domnul sa ni le dea pe toate. Ne ridicam sa citim Cuvantul Domnului- 2 Samuel 12:1-25- Vom da atentia cuvenita acestui cuvant. Stiu ca ati citit deseori pasajul acesta. Dar, prin felul in care am sa citesc eu textul, am sa subliniez  ce cred ca este mai important in text si ne va ajuta ca sa-l intelegem. De aceea ne concentram la citirea Cuvantului. Il gasim dupa ce David, imparatul, a pacatuit in imoralitate sexuala cu Batseba.Si nu numai atat. Dar indirect a participat la omorarea  barbatului acestei femei. Fapta aceasta n-a placut Domnului. Si iata textul. 2 Samuel 12:1-25:

1. Domnul a trimis pe Natan la David. Si Natan a venit la el si i-a zis: „Intr-o cetate erau doi oameni, unul bogat si altul sarac.
2. Bogatul avea foarte multe oi si foarte multi boi.
3. Saracul n-avea nimic decat o mielusea, pe care o cumparase; o hranea si o crestea la el impreuna cu copiii lui; ea manca din aceeasi bucata de paine cu el, bea din acelasi pahar cu el, dormea la sanul lui si o privea ca pe fata lui.
4. A venit un calator la omul acela bogat. Si bogatul nu s-a indurat sa se atinga de oile sau de boii lui, ca sa pregateasca un pranz calatorului care venise la el; ci a luat oaia saracului si a gatit-o pentru omul care venise la el.”
5. David s-a aprins foarte tare de manie impotriva omului acestuia si a zis lui Natan: „Viu este Domnul, ca omul care a facut lucrul acesta este vrednic de moarte.
6. Si sa dea inapoi patru miei, pentru ca a savarsit fapta aceasta si n-a avut mila.”
7. Si Natan a zis lui David: „Tu esti omul acesta! Asa vorbeste Domnul Dumnezeul lui Israel: „Eu te-am uns imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul;
8. te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat.
9. Pentru ce, dar, ai dispretuit tu cuvantul Domnului, facand ce este rau inaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, hetitul; ai luat de nevasta pe nevasta sa, si pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon.
10. Acum, niciodata nu se va departa sabia din casa ta, pentru ca M-ai dispretuit si pentru ca ai luat de nevasta pe nevasta lui Urie, hetitul.”
11. Asa vorbeste Domnul: „Iata, din casa ta voi ridica nenorocirea impotriva ta si voi lua sub ochii tai pe nevestele tale si le voi da altuia care se va culca cu ele in fata soarelui acestuia.
12. Caci ai lucrat pe ascuns; Eu insa voi face lucrul acesta in fata intregului Israel si in fata soarelui.”
13. David a zis lui Natan: „Am pacatuit impotriva Domnului!” Si Natan a zis lui David: „Domnul iti iarta pacatul, nu vei muri.
14. Dar, pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, savarsind fapta aceasta, fiul care ti s-a nascut va muri.”
15. Si Natan a plecat acasa. Domnul a lovit copilul pe care-l nascuse lui David nevasta lui Urie, si a fost greu bolnav.
16. David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil si a postit; si cand a venit acasa, toata noaptea a stat culcat pe pamant.
17. Batranii casei au staruit de el sa se scoale de la pamant; dar n-a voit si n-a mancat nimic cu ei.
18. A saptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut sa-i dea de veste ca a murit copilul. Caci ziceau: „Cand copilul traia inca, i-am vorbit si nu ne-a ascultat: cum sa indraznim sa-i spunem: „A murit copilul”? Are sa se intristeze si mai mult.”
19. David a bagat de seama ca slujitorii lui vorbeau in soapta intre ei si a inteles ca murise copilul. El a zis slujitorilor sai: „A murit copilul?” Si ei au raspuns: „A murit.”
20. Atunci David s-a sculat de la pamant. S-a spalat, s-a uns si si-a schimbat hainele; apoi s-a dus in Casa Domnului si s-a inchinat. Intorcandu-se acasa, a cerut sa i se dea sa manance si a mancat.
21. Slujitorii lui i-au zis: „Ce inseamna ceea ce faci? Cand traia copilul, posteai si plangeai; si acum, cand a murit copilul, te scoli si mananci!”
22. El a raspuns: „Cand traia copilul, posteam si plangeam, caci ziceam: „Cine stie daca nu Se va indura Domnul de mine si daca nu va trai copilul?”
23. Acum, cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in viata? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine.”
24. David a mangaiat pe nevasta sa Bat-Seba si a intrat la ea si s-a culcat cu ea. Ea a nascut un fiu, pe care l-a numit Solomon si care a fost iubit de Domnul.
25. El l-a incredintat in mainile prorocului Natan, si Natan i-a pus numele Iedidia pentru Domnul.

Doamne, in fata acestui cuvant sfant, toti trebuie sa ne prosternam inaintea Ta, sa ne smerim. Care dintre noi n-a pacatuit? Si puteau fi atatea consecinte. Si totusi ai fost bun cu noi. Intai de toate, Doamne, in aceasta dimineata,  vrem sa scoatem in evidenta mila si dragostea Ta. Dar in aceasta dimineata, vrem sa invatam si despre dreptatea Ta, cat de serios esti Tu cu pacatul. Cerce teaza-ne Doamne pe toti. Vezi daca suntem pe o cale rea si du-ne pe calea vesniciei. Duhul Tau sa fie la lucru in voie, sa cerceteze mintea si inima noastra. Si sa plecam de aici dornici sa traim  mai frumos, adica mai curati. Si stim ca ne vei asculta pentru ca Te rugam in numele Mantuitorului nostru Hristos si prin puterea Duhului. Amin.

Mesajul meu se intituleaza Consecintele pacatului iertat.  Daca pacatul a fost iertat, mai pot fi consecinte? Urmari? DA. Daca pana astazi ai crezut ca-i altfel, conform Cuvantului sfant, acest cuvant va fi un cuvant de avertizare, de cercetare pentru toti. Dumnezeu este bun si iarta. Dar, consecinte vor fi. Iertarea nu implica neaparat  si stergerea, anularea urmarilor pacatului tau. Dumnezeu poate sa o faca, ca e bun. De ce n-o face totdeauna?

Iata acest caz. Il avem pe imparatul David care a pacatuit grav impotriva legii Domnului, impotriva semenilor, impotriva Domnului insusi. A facut un rau. Traim intr-o lume a raului. Teologii obisnuiesc sa spuna ca sunt 3 tipuri de rau:

  1. Intai e raul metafizic- raul care-i dincolo de materie, de fizica. Care e specific lumii supranaturale. Stim putin despre acest rau. Biblia pomeneste despre caderea ingerilor a lui Lucifer, de razboiul care este in cer, adica la alta realitate. Nu stim multe despre acest rau; stim doar ca exista si el a afectat si lumea noastra.
  2. Al doilea tip de rau este raul natural. Raul care exista in natura, in univers, datorita degradarii universului. Aici intra toate formele de suferinta fizica, degradare trupeasca, de cataclisme, de inundatii, tornade, uragane. Aici, intra in raul natural, si acele accidente pe care le facem datorita neatentiei noastre, imperfectiunii noastre. De aceea, nu te grabi sa acuzi cand cineva a facut un accident. Nu neaparat a dorit sa faca un rau. A fost un accident, o neatentie, o slabiciune. Toti suntem asa.
  3. Dar, exista un al treilea tip de rau- raul moral. Adica raul pe care-l fac fiintele morale, cele care au capacitatea de a discerne intre bine si rau si aleg sa faca raul. Acesta e raul moral. Despre acesta este vorba aici.

Raul moral- despre acesta este vorba aici. Din pacate, toti il facem. Acest rau moral are consecinte totdeauna. El poate fi iertat la un anumit grad, la un anumit nivel. Dumnezeu decide aceasta si nu exista o grila, standard, dupa care Dumnezeu analizeaza daca ceva poate fi iertat sau nu poate fi iertat. Totul sta la indemana suveranitatii lui Dumnezeu. Noi nu stim de ce Dumnezeu nu intervine uneori, de ce intervine alteori. Noi nu putem fi Dumnezeu. Dar trebuie sa stim cateva lucruri ca sa ne pazeasca de acest rau moral pe care-l facem si de consecintele lui.

Este uimitor cum astazi se redefineste pacatul. E o lupta extraordinara la toate nivelele lumii seculare sa se redefineasca pacatul. E privit, ori ca frustrare, sentiment de frustrare, sentiment de (stiu eu) neputinta, de neimplinire. M-am gandit, de ce oare, astazi, se ignora atat de mult raul, pacatul, raul moral? Poate ca pentru ca traim prea mult in lumea virtuala. Asa- pe internet, televiziune,  si tot mai putin traim in lumea reala unde consecintele se vad. Nu mai putem distinge clar diferenta intre real si virtual. Poate ne uitam prea mult la filme. Si nu mai stii, cand iesi de la film, chiar asa bine s-a prezentat raul ca a fost virtual, de fapt, n-a fost chiar real. Si poti trai in aceasta stare intre real si virtual. Dar cand vorbim despre pacat, aici nu mai exista virtual sau real. Ceea ce faci rau in lumea virtuala este considerat rau real. Pacat. Calcarea voii lui Dumnezeu, a standardelor lui Dumnezeu, a legii lui Dumnezeu. Este acea stare de vina, pe care ti-o produce raul. Pacatul pe care l-ai facut.

De curand aud un tanar implicat in viata bisericii. A pacatuit virtual, spunea, cu o femeie din biserica. Nu a avut relatii fizice. Nu. Doar si-au trimis mesaje virtuale. Sotul acelei femei a aflat mesajele. Cum analizezi un astfel de caz? E pacat sau nu-i pacat? O, da. Depinde cum privesti pacatul. Ce este pacatul? Nu este doar cand faci pacatul in sine. Domnul Isus Hristos spune ca si daca in inima ta ai conceput, ti-ai imaginat raul, pacatul, e considerat pacat. Dar vedeti, noi incercam sa diminuam impactul pacatului, pe cand Dumnezeu nu o face.

Photo credit www.lookandlearn.com

Ceva mostenim rau in noi si ceva savarsim rau. Capitulam prea des in fata raului si pacatuim. In cazul lui David si ma intorc la textul nostru. Despre ce e vorba aici? Un rege isi permite sa stea acasa cand poporul lui era la lupta si este ispitit de o femeie. Nu intru in detalii, cine-i de vina, daca a fost provocat sau a fost pur si simplu instinctul sexual din el. Acest imparat, rege al poporului ales a lui Dumnezeu a avut foarte multe privilegii. Natan, proorocul, cand vine la el si-l confrunta ii spune din partea Domnului: Eu te-am uns imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul;
8. te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat. Cate privilegii. El era intr-o pozitie reprezentativa. Nu poate fi judecat altfel. Cand tu il reprezinti pe Dumnezeu in fata poporului, in fata lumii, asa te priveste Dumnezeu.

Toti de aici, care suntem credinciosi, in legamant cu Domnul suntem in aceasta pozitie. Nu suntem noi preoti, imparati intr-un sens? Fii de Dumnezeu? Pentru ca Il reprezentam pe Dumnezeu in fata celorlalti. Dar David n-a fost multumit cu ce avea. A incercat mai mult. A vazut o femeie si si-a dorit-o. Si-a imaginat: cum ar fi sa aiba aceasta femeie? De la lumea virtuala, la lumea reala nu-i decat un pas. Si David n-a rezistat ispitei. Concepe un plan demonic, sa scape de barbatul femeii, de Urie, ca sa aiba cale libera la femeia ravnita.

Peste toate acestea, dupa ce savarseste pacatul- se culca cu aceasta femeie, Urie, barbatul Batsebei moare pe campul de lupta printr-un comlpot la care participa si el, David. Peste toate acestea, David ascunde pacatul crimei si al imoralitatii. A lucrat in ascuns. A tinut totul in ascuns, crezand ca nimeni nu va afla. Hmm, psalmii lui David reflecta starea aceasta, perioada de zbucium, de framantare. Se framanta inlauntru, dar n-avea puterea sa suporte consecintele in afara. Fugea de confruntare, de recunoastere publica, de a rezolva ce se mai putea rezolva. Si Domnul trimite proorocul la David. Sa stii caci cand Domnul vrea sa te recupereze, va trimite un mesager, iti va da un semnal. Intr-un fel sau altul. Nu neaparat prin oameni. Asta-i semn bun. Inseamna ca Domnul nu te-a abandonat. Faptul ca esti aici, in casa Domnului, astazi,  e semn ca Domnul vrea sa te cerceteze, iti mai da har. Multumim Lui pentru aceasta.

Si Natan, proorocul, vine la David si are o strategie. Cum sa-l faca pe acest om sa recunoasca ca a pacatuit? Ii povesteste o parabola. David se suprapune cu istorioara aceea, cu unul bogat care nu si-a dorit sa se sacrifice de la el. Fura, ia mieluseaua saracului ca sa-si rezolve urgentele. Si David e intrigat. O, spiritul moral din el functiona! Cum de n-a functionat cand el a facut atatea imoralitati? Ce s-a intamplat? Poate ca a fost lenea. Trandavia spirituala, neatentia, nevegherea. Si apoi te obisnuiesti si ascunzi. Poate nu se va descoperi. Nici Domnului nu-I spui, nici mentorului nu-i spui, nici pastorului nu-i spui. Nici sotiei nu-i spui, nici sotului nu-i spui. Nici prietenului nu spui. Poate se va uita. Crezi? Ce pacaleala. Domnul trimite pe Natan. Si cand David este confruntat direct si  si omul lui Dumnezeu ii spune: „Tu esti omul acela, singur ti-ai semnat sentinta. Patru miei, atata iti va fi pretul.”  Patru baieti i-au murit lui David dupa aceia. Patru baieti.

Photo credit goethetc.blogspot.com

Dar David, cand este confruntat de omul lui Dumnezeu, isi recunoaste greseala si spune: „Am pacatuit impotriva Domnului. Foarte bine a spus. El stia, poate mai bine decat toti ceilalti. El, care recita psalmi, poezii, cantari… Compunea. El stia cel mai bine ca pacatul lui a fost impotriva Domnului. Nu impotriva, neaparat, a omului. Si asta este pacat, dar ce conteaza e relatia cu Creatorul. Cati dintre noi ne gandim, atunci cand facem un pacat, ca problema este ca Dumnezeul nostru este dispretuit? E ofensat de ce facem noi. Ei, asta pierdem, pentru ca ne place pacatul. Si David se pocaieste. Dar Natan il anunta: „Nu vei muri. E un har. E mare privilegiu. Domnul e bun cu tine. Dar pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, baiatul tau va muri.” Judecata divina vine clar si se exprima in contextul legamantului. Dumnezeu nu te pedepseste pe tine direct, pentru ca are ceva cu tine- asa, pe unii mai tare, pe unii mai putin, asa cum are chef Domnul. Nu, nu. Nu-i dupa chef, dupa alegeri, asa cum gandim noi.

Nu. Contextul in care David a pacatuit a determinat consecintele. Era in legamant cu Domnul. Il reprezenta pe Domnul in fata poporului. Toti se uitau la cel care era pentru popor un Dumnezeu intrupat, acolo in fata lor si asta, Dumnezeu, cum permite sa-L dezonorezi?

Care sunt consecintele?

Sunt cel putin patru.

  1. Pentru tot timpul vietii, David va avea razboaie in casa lui. Nu stiu cum as traduce astazi, asta. Sa nu se abata, sa nu iasa sabia dinc asa ta. O, nici nu ma gandesc ce inseamna o astfel de consecinta. In parte, eu am trecut pe aici. Din alte motive, dar stiu ce inseamna sa-ti fie atacata familia si copiii si relatiile. E sfasietor.
  2. A doua consecinta: membrii familiei se vor ridica impotriva ta. Baietii tai se vor ridica impotriva ta. Salom, baiatul lui vrea sa-i ia tronul; face tot felul de invarteli politice. E groaznic sa vezi ca ai tai se ridica impotriva ta.
  3. A treia consecinta- nevestele lui David vor fi umilite public, siluite.
  4. Si in final – Doar in final, copilul care la facut cu Batseba va muri.

Si mor unul dupa altul. Copilul acesta mic, nu-i stim numele. Probabil ca n-a ajuns sa fie taiat imprejur, de aceea n-a avut nume. Apoi a murit Amnon. 2 Samuel 13. Apoi a murit Absalom. 2 Samuel 16. Apoi a murit Adonia. 2 Regi 2. Stiti? In engleza este un citat. Am incercat sa-l traduc. E renumit si spune asa: „Pacatul, intotdeauna te va duce mai departe decat vrei sa mergi. Te va costa mai mult decat esti gata sa platesti. Si te va tine mai mult decat ai vrut sa stai. Da. Asta-i istoria.

 Care sunt lectiile pentru noi?

Urmarind textul, iata logica lectiilor pe care Domnul vrea sa ni le dea.

  1. Prima lectie – Orice pacat trebuie confruntat si implicit, pacatosul. Cand Natan vine direct la David, il confrunta. Are tact. E adevarat. Nu o face brut. Iti da avantaj- asta este consilierea cea buna, pastorala, corecta, sa intelegi tu ce pacat ai facut, ce problema ai. Asa face Natan.  Dar, confrunta pacatul si pacatosul. E pe fata. E direct. E dureros. Si cine iubeste adevarul, va veni la lumina. Trebuie confruntat pacatul pentru ca pacatul te distruge inlauntrul tau. Cugetul apasat e insuportabil. Mai devreme sau mai tarziu, pacatul trebuie condruntat. Trebuie sa-i spui pe nume. Daca n-o face cineva si te confrunta direct, nu inseamna sa-l lasi, sa-l ascunzi. Consecintele vor fi dezastruoase pe termen lung. Lectia este: cand ai facut un pacat, confrunta-l. Spune-i pe nume. Noi obisnuim sa ne rugam asa, chesti generale: „Doamne, Tu care….. da stii… Tu stii totul…” Nu impresionezi pe nimeni. Dumnezeu asteapta sa articulezi de pe buzele tale, cu mintea pe care ti-a dat-o, exact ce pacat ai. Spune-i pe nume: „Doamne, asta-i pacatul meu; asta am facut.” Nu mai trai in obscuritate, in generalitati. Asa cum a facut Natan. Sa stiti ca tot ce a urmat, nu avea aceste urmari, daca Natan n-o facea direct si daca David n-ar fi recunoscut pacatul concret. Asta-i prima lectie, fratilor. Pacatul te distruge inauntru, te distruge in afara. Daca nu o faci, el se va extinde la cei de langa tine.
  2. A doua lectie – Orice pacat confruntat trebuie si marturisit. David, confruntat de prooroc, recunoaste pacatul si-l marturiseste imediat. De aceea cred ca Domnul l-a iertat. N-a facut ca Saul. Va amintiti de Saul, imparatul? Care atunci cand proorocul Domnului in vremea aceea, Samuel, l-a confruntat ca nu asculta de Cuvantul Domnului? O, de cateva ori a incercat sa negocieze, sa schimbe, sa spuna jumatate de adevar. De ce? Pentru ca-l interesa imaginea de sine. Poate ca David a invatat de la istoria lui Saul, imparatul predecesorul, pentru ca Dumnezeu i-a luat imparatia, i-a luat statutul si-a terminat rau. Si David o fi zis: „Mai bine sa recunosc, poate ca Domnul se va indura de mine. Si asa faci. E important sa-ti marturisesti pacatul cand e confruntat, cand l-ai nominalizat, cand l-ai focalizat si spui: Asta este. Marturiseste-l. Spune-I-l Domnului. Si daca pacatul tau a afectat comunitatea, spune-l si comunitatii. Pocainta nu este doar privata. Aceasta iti va aduce eliberare. De ce sa-ti marturisesti pacatul? Nu doar pentru ca sa-ti rezolvi o criza pentru moment. Trebuie sa-ti marturisesti pacatul pentru ca sa arati si Domnului si celorlalti ca ai inteles complect situatia vinei tale. Cat de complexa e problema pacatului tau. Nu e vorba doar ca tu iti rezolvi cu fratele si cu sora, ca ai gresit. Si cu prietenul… Da, si asta trebuie. Dar Dumnezeu asteapta sa intelegi ce ai facut. Cand David a fost confruntat de Natan, sa va citesc prin ce a trecut: Doar un pasaj. Noi zicem: Ah, rezolvam rapid cu fratele. Ii dau un telefon. Un SMS – ii dau un SMS; am rezolvat. El imi trimite un K, adica e OK. Totu-i ok, am rezolvat. Hm, vei repeta acel pacat, mai devreme sau mai tarziu. In Psalmul 51 se descrie prin ce a trecut David cand a fost confruntat de Natan. Va rog sa fiti atenti.
    .
    Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele!
    2. Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu!
    3. Caci imi cunosc bine faradelegile, si pacatul meu sta necurmat inaintea mea.
    4. Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta.
    5. Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea.
    6. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa, dar, sa patrunda intelepciunea inauntrul meu!
    7. Curata-ma cu isop, si voi fi curat; spala-ma, si voi fi mai alb decat zapada.
    8. Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
    9. Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!
    10. Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic!
    11. Nu ma lepada de la fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant.
    12. Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijina-ma cu un duh de bunavointa!
    .
    Nu-i usor. Sa spui, sa scrii, sa canti asa ceva. Dar asta inseamna marturisire. Marturisire nu inseamna sa fusaresti: „Hm, Doamne, stiu ca Tu esti bun, toate le stii, stii ce am gresit,na, hai, rezolvam intre noi. Promit ca maine n-am sa mai fac.” Asta-i ca si cu copiii intre noi, mai ales cu bunicii. Eu sunt bunic acuma. Vai, ce usor scapa nepotii. Mai greu scapau copiii mei. Dar nepotii scapa foarte usor. O, si o privire e suficient. Nici sa nu zica nimic si l-am si iertat. Stiti bunicilor despre ce vorbesc. Dar ce facem noi nu sunt greseli inocente, de prunci. Uite cum prezinta David problema lui. Ca daca esti a lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu este in tine, da, te va apasa cugetul si vei vrea  ca Duhul Lui sa intre in adancul inimii tale si sa puna acolo, sa pecetluiasca intelepciune, sa stii ce sa spui, ce sa ceri. Asta inseamna marturisire. De ce n-a facut-o de la inceput David? De ce a asteptat sa vina Natan? Pentru ca credea ca se va uita tergiversarea, amanarea l-a costat mult. Foarte multe consecinte ale pacatelor noastre se actualizeaza, vin, datorita tergiversarii, amanarii marturisirii pacatului. Tu stii bine ce-ai facut. De ce mai zabovesti? Asta-i a doua lectie. Prima: Orice pacat trebuie confruntat. A doua: Orice pacat confruntat trebuie si marturisit.
  3. Orice pacat confruntat si marturisit poate fi iertat. Am spus: Poate fi iertat. Da. David, cand a fost confruntat, a recunoscut, a marturisit si a primit iertarea partiala. Dar consecintele au venit. Dumnezeul nostru este bun si iertator. Ne surprinde cat de bun este cu noi. De cate ori nu ne aminteste ce am facut? De cate ori trece cu vederea? O, ce bun a fost cu familiile noastre. Cand ne-am marturisit pacatul, am trait eliberarea aceea. Da, cand marturisesti, poti primi iertarea. Depinde de sinceritatea cu care o faci, sigur, pentru ca Domnul se uita direct in inima ta. El nu vrea vorbe goale. EL vrea sa vada ca intr-adevar iti pare rau. Si ca ai inteles adancimea a ceea ce ai facut. Asteapta sa spui totul direct, fara ocolisuri, fara negocieri. De aceea, Domnul Isus Hristos, cand da o pilda, despre pilda robului nemilostiv- despre unul care n-a stiut sa ierte, dupa ce el a fost iertat de o datorie foarte mare, n-a putut sa ierte pe un tovaras al lui care-i datora foarte putin. Si stapanul il pedepseste pe acesta si Domnul Isus trage concluzia: Tot asa va va face si Dumnezeu, daca nu iertati din toata inima. Da, cand ai inteles cum te-a iertat Dumnezeu pe tine in Hristos, vei stii cum sa ierti pe ceilalti. Stiti ca, din experienta mea pastorala, si fratii imi pot confirma: Stii ca esti pe cale, stii ca esti mantuit, salvat, cand poti ierta. Daca nu poti ierta, ma indoiesc ca ai inteles vreodata cum te iarta pe tine Domnul Isus. Testul este aici. Daca esti urmarit de resentimente si nu poti, traiesti in fire. Ai probleme mari. Trebuie sa reiei totul de la inceput. Mai citeste odata ce a facut Hristos pentru tine.
    .
    Da, anumite pacate pot fi iertate. Si Dumnezeu ne iarta foarte multe, slava Lui pentru aceasta si-I multumim pentru ca e bun cu noi.
  4. Dar, vin la a patra lectie, cea mai grea- Orice pacat confruntat, marturisit si iertat poate avea consecinte. recunoasterea pacatului nu anuleaza implicit, imediat, neaparat si urmarile  pacatului tau. Asta invatam din textul nostru. Si aici, voi afirma ceva ce e bine sa tii minte: Parte a iertarii sunt consecintele. Parte a iertarii lui Dumnezeu, pretulunei iertari vor fi consecintele pacatului tau. Asta nu inseamna ca Dumnezeu nu poate ierta tot. Dar uitati-va ce e aici, in textul nostru. Despre consecinte nu prea vorbim. Ne  ferim sa spunem ceva despre ce nu se poate indrepta. Suntem idealisti, asa, „O, Domnul face, da, EL, totul…” Da. Da, Dumnezeu este bun. Dar Dumnezeul nostru este si drept in acelasi timp. El nu se poate anula pe el insusi, anumite legi pe care El le-a pus si-n univers si-n tine si-n comunitate. Nu le poate anula pentru ca tu ai pretentii de iertare totala. A, Dumnezeu iarta pe David si nu-l omoara. Dar consecintele le va suporta. Acest David, un om care putea sa faca lucruri mult mai multe si mult mai bune pentru Dumnezeu, dar a diminuat totul din pricina nestapanirii. A pierdut atatea binecuvantari si a asistat tot la atatea drame. De ce n-a intervenit Dumnezeu, sa rezolve totul dintr-o data? Sa nu mai fie nimic, nici o urmare? O, aici, vedeti, intram in intimitatea relatiei. Ti-ar placea un astfel de Dumnezeu, apropo? Asa, sa te ierte la comanda, pusti tu din deget, invoci nu stiu ce text si Domnul sa-ti faca parte, sa te ierte, sa-ti elibereze cugetul, asa cum apesi pe un buton. Sau dai un click: Delete. Nu. Dumnezeu nu se joaca asa cum  o facem noi. Pentru El, pacatul inseamna o ofensa.
    .
    N-ati vazut ce spune aici Natan lui David: „Pentru ce ai dispretuit Cuvantul Domnului?” Si inca odata: „Pentru ce ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca?” Cand esti in legamant si aici vorbim despre credinciosi, indiferent cum te numesti. Cand esti in legamant cu Dumnezeu si ai facut pasul acesta de-al urma pe Hristos, ca vei fi fidel Lui ca ucenic, Dumnezeu asa te judeca. Si consecintele sunt urmarea acestui legamant pe care tu l-ai facut cu Domnul. Anumite legi, pe care Dumnezeu le-a pus in tinecand te-a creat si te-a mantuit vor actiona in continuare dupa ce primesti iertarea. Da, poti primi sentimentul eliberarii, al iertarii. Dar, daca ai facut pacate care ti-au afectat sanatatea trupului, vei asista la consecinte. In Evrei 12 se analizeaza cazul lui Esau, fratele lui Iacov. Esau era invidios. Vroia si el binecuvantarile fratelui. Si spune aici, printre altele:
    .
    15. Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie intinati de ea.
    16. Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.
    17. Stiti ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe.
    .
    Expresia-i foarte tare. Intr-o alta traducere, suna de genul: Nu a mai putut gasi resurse de pocainta. Frati si surori in Domnul, pacatul intotdeauna schimba lucruri care nu mai pot fi restaurate ca la inceput. Chiar si pacatele iertate pot distruge vieti . De aceea, trebuie sa fi foarte serios in relatia ta cu Domnul. Pentru ca consecintele nu sunt doar pe plan personal, sa zici: „E treaba mea. E trupul meu. Fac ce vreau. Imi pierd pacea? Eh, mi-o recastig mai tarziu. Ma mai pocaiesc. Ma incarc de vina, ma duc la Cina Domnului si imi descarc cugetul. Nu. Nu, e mai mult de atat. Ati observat in textul nostru, ca David a fost confruntat si el si-a recunoscut pacatul, dar pacatul lui s-a raspandit si a afectat intreaga familie si intreaga comunitate, poporul in cazul acesta. Dumnezeu nu poate schimba aceste legi. .Legile Lui sunt drepte. Dumnezeu a fost  bun cu David; nu l-a omorat, asa cum David l-a omorat pe urie.
    Harul a biruit judecata. Dar pacatul i-a afectat familia si natiunea. De ce? Exista, din nou, contextul legamantului. Esti in biserica. Esti aici cu noi. Esti prunc intr-o casa. Baiatul tati, mamei. Ce faci tu ii afecteaza pe toti. Mai aud, asa, pe copii. Si pe copiii mei i-am auzit si pe altii: „E treaba mea. Fac ce vreau. N-are nimic de a face cu parintii. Oare? Tu porti numele lor. Si-au investit viata in tine. Esti cunoscut ca partea unei familii, a unei biserici. Toate se leaga si la bine si la rau. Si sa stii ca ce faci in tinerete s-ar putea sa te afecteze spre batranete. Nu-i nici o garantie ca aceste lucruri vor fi trecute cu vederea (anumite pacate, ma refer).

Va amintiti de Biserica din Corint? Cand Pavel descopera ca acolo era un incest, o imoralitate sexuala urita, cunoscuta si fratii din biserica n-au facut nimic. Au tolerat. Pavel intervine, ii apostrofeaza. Spune: „Cum se poate asa ceva?” Toti suferim. Suntem trupul lui Hristos. Nu se poate sa tolerezi asa ceva in mijlocul adunarii. Cand auzim despre un lider ca a cazut in pacat, unul de-al nostur, vorbitor, predicatorlider de inchinare, etc… nu simti, asa, presiunea urmarilor? Ba da. Rusinea-i pentru toti. Nu ai cum sa te izolezi: „E pacatul meu. Mi-l rezolv singur.” Nu. Cand esti in legamant cu Domnul, esti cu comunitatea. Esti partea unei familii, efectele vor fi pentru toti. Cand nu confrunti pacatul si nu-l marturisesti la timp, pacatul declanseaza un proces de infectare si distrugere, care poate fi cu greu oprit. David- patru baieti i-au murit. Atata rusine a fost pe el dupa aceea. Mai multe capitole sunt dupa acest moment, petrecute cu consecintele pacatului lui David, decat cu actul in sine sau cu iertarea.

Da. Intotdeauna vor fi consecinte directe, indirecte pe termen scurt, pe termen lung. Daca n-ar fi asa si n-am trata serios, vorba lui Pavel: unii cred ca pacatuim ca sa se inmulteasca harul. Nu acesta este principiu. Efectele trebuie calculate. Psalmul 40:12 spune ca „m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele”. Dar, dupa tot ce am spus, in tot textul nostru, peste tot exista semnele harului lui Dumnezeu. Cu toate aceste consecinte si rusine, peste tot vedem ca Dumnezeu este plin de har si de indurare si de mila si mai da ocazia pocaintei. Dar, uneori, anumite legi Dumnezeu nu le poate opri. El le-a pus in acest univers. Cand repeti un pacat, fumezi, bei, esti gelos, esti invidios, barfitor, consecintele vor fi pe masura. Iti va fi afectat trupul si mintea ta si relatiile tale. Sa nu crezi ca nu. Vei primi iertarea sa continui. Da. Insa, asa trebuie sa te uiti, sa vezi partea aceea de har si de mila a lui Dumnezeu si ca uneori Dumnezeu ingaduie consecinte ca sa fi mai disciplinat tu. Ingaduie consecinte sa te pedepseasca la vreme, ca sa te salveze la vreme pe tine sau pe altii. Sa nu-L judeci niciodata pe Dumnezeu pentru consecinte. Judeca-te pe tine. Fi mai atent si nu fi usuratic. In tot ce am spus, strabate lumina harului.

Si partea a doua a textului nostru cu baiatul care i-a murit lui David ascunde ceva haric acolo. David credea ca Dumnezeu, in urma pocaintei lui, a rugaciunilor, a postului, va tine copilul in viata. Nu stim de ce a murit copilul. Dar, dupa ce copilul moare, David spune ca se duce sa se inchine. Se spala, se aranjeaza, isi continua viata. Are un nou baiat cu Batseba si ii pune numele Solomon. Stiti ce inseamna Solomon? Dumnezeu restaureaza. Dumnezeu aduce pace. Foarte frumos- semnul harului. Si pe baiat i-l da lui Natan, proorocul. Si Natan il primeste si-i da un alt nume – Iedidia, iubitul Domnului. Semnele harului incepeau sa se arate. In paralel cu consecintele, Dumnezeu intotdeauna iti va da semnul harului. De aceea, chiar daca ai pacatuit, marturiseste-ti pacatul. Vino inaintea Domnului la timp, spune-i [pacatului] pe nume, arata ca-ti pare rau si Dumnezeu va incepe restaurarea in viata ta. Dumnezeu te poate ierta deplin in Hristos si sangele Lui poate sa-ti ierte orice pacat. De aceea trebuie sa te rogi pentru curatire. Si Domnul e credincios si drept si o va face. Fi mai serios cu viata ta. Nu mai ascunde pacate prin moduri ieftine. Inceteaza sa mai pacatuiesti. Nu mai sta in pacatul tau. Confrunta-l, marturiseste-l. Domnul poate ierta. Vor fi consecinte, dar in mila lui Dumnezeu si ele pot fi duse. Dumnezeu iti va da puterea aceasta. Intotdeauna a fost asa. E un cuvant de avertizare, e adevarat. Dar e si un cuvant de mangaiere. Dumnezeul nostru e drept, dar e si bun si milos. Acestui Dumnezeu slavit sa-I fie toata slava, in vecii vecilor. Amin.

Predica Emil Bartos 18.11.2012
VIDEO by Biserica Penticostală nr.1 Carpați  Website – www.biserica1.ro

Emil Bartoş – Ceea ce faci rău in lumea virtuală este considerat rău real. Păcat. Călcarea voii lui Dumnezeu

Photo credit tech3.org

Emil Bartos (Extras din predica, care urmeaza in postarea de maine):

De curand aud un tanar implicat in viata bisericii. A pacatuit virtual, spunea, cu o femeie din biserica. Nu a avut relatii fizice. Nu. Doar si-au trimis mesaje virtuale. Sotul acelei femei a aflat mesajele.

Cum analizezi un astfel de caz? E pacat sau nu-i pacat? O, da. Depinde cum privesti pacatul. Ce este pacatul? Nu este doar cand faci pacatul in sine. Domnul Isus Hristos spune ca si daca in inima ta ai conceput, ti-ai imaginat raul, pacatul, e considerat pacat. Dar vedeti, noi incercam sa diminuam impactul pacatului, pe cand Dumnezeu nu o face.

Este uimitor cum astazi se redefineste pacatul. E o lupta extraordinara la toate nivelele lumii seculare sa se redefineasca pacatul. E privit, ori ca frustrare, sentiment de frustrare, sentiment de (stiu eu) neputinta, de neimplinire.

M-am gandit, de ce oare, astazi, se ignora atat de mult raul, pacatul, raul moral? Poate ca pentru ca traim prea mult in lumea virtuala. Asa- pe internet, televiziune,  si tot mai putin traim in lumea reala unde consecintele se vad. Nu mai putem distinge clar diferenta intre real si virtual.

Poate ne uitam prea mult la filme. Si nu mai stii, cand iesi de la film, chiar asa bine s-a prezentat raul ca a fost virtual, de fapt, n-a fost chiar real. Si poti trai in aceasta stare intre real si virtual. Dar cand vorbim despre pacat, aici nu mai exista virtual sau real.

Ceea ce faci rau in lumea virtuala este considerat rau real. Pacat. Calcarea voii lui Dumnezeu, a standardelor lui Dumnezeu, a legii lui Dumnezeu. Este acea stare de vina, pe care ti-o produce raul. Pacatul pe care l-ai facut.

Ceva mostenim rau in noi si ceva savarsim rau. Capitulam prea des in fata raului si pacatuim. In cazul lui David… Despre ce e vorba aici? Un rege isi permite sa stea acasa cand poporul lui era la lupta si este ispitit de o femeie. Acest imparat, rege al poporului ales a lui Dumnezeu a avut foarte multe privilegii. Natan, proorocul, cand vine la el si-l confrunta ii spune din partea Domnului: Eu te-am uns imparat peste Israel si te-am scapat din mana lui Saul;
8. te-am facut stapan pe casa stapanului tau, am pus la sanul tau nevestele stapanului tau si ti-am dat casa lui Israel si Iuda. Si daca ar fi fost putin atata, as mai fi adaugat. Cate privilegii. El era intr-o pozitie reprezentativa. Nu poate fi judecat altfel. Cand tu il reprezinti pe Dumnezeu in fata poporului, in fata lumii, asa te priveste Dumnezeu.

Toti de aici, care suntem credinciosi, in legamant cu Domnul suntem in aceasta pozitie. Nu suntem noi preoti, imparati intr-un sens? Fii de Dumnezeu? Pentru ca Il reprezentam pe Dumnezeu in fata celorlalti. Dar David n-a fost multumit cu ce avea. A incercat mai mult. A vazut o femeie si si-a dorit-o. Si-a imaginat: cum ar fi sa aiba aceasta femeie? De la lumea virtuala, la lumea reala nu-i decat un pas. Si David n-a rezistat ispitei. Concepe un plan demonic, sa scape de barbatul femeii, de Urie, ca sa aiba cale libera la femeia ravnita.

Peste toate acestea, dupa ce savarseste pacatul- se culca cu aceasta femeie, Urie, barbatul Batsebei moare pe campul de lupta printr-un comlpot la care participa si el, David. Peste toate acestea, David ascunde pacatul crimei si al imoralitatii. A lucrat in ascuns. A tinut totul in ascuns, crezand ca nimeni nu va afla. Hmm, psalmii lui David reflecta starea aceasta, perioada de zbucium, de framantare. Se framanta inlauntru, dar n-avea puterea sa suporte consecintele in afara. Fugea de confruntare, de recunoastere publica, de a rezolva ce se mai putea rezolva.

Si Domnul trimite proorocul la David. Sa stii caci cand Domnul vrea sa te recupereze, va trimite un mesager, iti va da un semnal. Intr-un fel sau altul. Nu neaparat prin oameni. Asta-i semn bun. Inseamna ca Domnul nu te-a abandonat. Faptul ca esti aici, in casa Domnului, astazi,  e semn ca Domnul vrea sa te cerceteze, iti mai da har. Multumim Lui pentru aceasta.

Dar David, cand este confruntat de omul lui Dumnezeu, isi recunoaste greseala si spune: „Am pacatuit impotriva Domnului. Foarte bine a spus. El stia, poate mai bine decat toti ceilalti. El, care recita psalmi, poezii, cantari… Compunea. El stia cel mai bine ca pacatul lui a fost impotriva Domnului. Nu impotriva, neaparat, a omului. Si asta este pacat, dar ce conteaza e relatia cu Creatorul.

Cati dintre noi ne gandim, atunci cand facem un pacat, ca problema este ca Dumnezeul nostru este dispretuit? E ofensat de ce facem noi. Ei, asta pierdem, pentru ca ne place pacatul. Si David se pocaieste. Dar Natan il anunta: „Nu vei muri. E un har. E mare privilegiu. Domnul e bun cu tine. Dar pentru ca ai facut pe vrajmasii Domnului sa-L huleasca, baiatul tau va muri.” Judecata divina vine clar si se exprima in contextul legamantului.

Dumnezeu nu te pedepseste pe tine direct, pentru ca are ceva cu tine- asa, pe unii mai tare, pe unii mai putin, asa cum are chef Domnul. Nu, nu. Nu-i dupa chef, dupa alegeri, asa cum gandim noi.

In engleza este un citat. Am incercat sa-l traduc. E renumit si spune asa: „Pacatul, intotdeauna te va duce mai departe decat vrei sa mergi. Te va costa mai mult decat esti gata sa platesti. Si te va tine mai mult decat ai vrut sa stai. Da. Asta-i istoria.

Va urma….

Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 2.2 Solutiile Problemei din Diaspora 14 Februarie, 2014

emil-bartosCiteste prima parte aici –

  1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora –  Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)
  2. Emil Bartos – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)(16-39)
  3. Emil Bartos – Problemele Diasporei(14 Februarie, 2014)(39-83)
  4. Emil Bartos –  De ce Penticostalii sunt mai multi…? (14 Februarie, 2014)(1-10)

Ce solutii avem pentru cele 4 probleme?

VEZI aici prima parte: Emil Bartos – Problemele Diasporei

Solutii pentru problema identitatii

Ce solutii avem?

1. Educatia – Prima solutie este educatia. Educarea, in special a tinerilor si a copiilor in a promova valorile Evanghelica de baza. Fara educatie, nu exista identitate. Asa cred eu. Pentru aceasta, trebuie sa creezi spatiu. Grupele de copii trebuie mentinute neaparat. Grupurile de tineret incurajate. Iesirile impreuna. Va mai sugerez, aici, ca periodic sa aveti, poate la 2-3 ani de zile, serii de mesaje, de studii din marturisirea de credinta. Toti trebuie sa stie marturisirea de credinta. Vedeti, vi se pare ca se cunoaste marturisirea. Dar, nu-i asa. Daca eu as intreba biserica voastra, aici, Duminica: „Fratilor, va rog frumos sa-mi spuneti ce credeti despre Dumnezeu. Sufera Dumnezeu sau nu?”Ce raspuns dai? Te intreaba un copil: „Este Dumnezeu Atotprezent? E in toate lucrurile, peste toate lucrurile? Cum e Dumnezeu Atotprezent?” Vi se pare ca se stie. Ia, intrebati-i ce cred copiii despre Dumnezeu. Copiii nostri, tinerii nostri, ce cred despre Dumnezeu si veti fii foarte dezamagiti. Vi se pare ca ei stiu.  De aceea, trebuie sa faceti aceste studii concentrate de weekenduri. Luati 2-3 weekenduri, Sambata si Duminica, pe marturisirea de credinta. La cativa ani, merge. Educatia- la asta ma refer.

ACEASTA este UCENICIA

2. Ucenicia – Inca un lucru care cred ca e foarte important aici. Este ucenicia. Evanghelicii intotdeauna au incurajat ucenicia. Aceasta inseamna formarea de crestini, instruire, supraveghere, mentorare. Noi am incurajat ucenicia. Nu doar [ca cineva] vine in biserica. „Vai, multumim ca ….” „Vai, cati s-au adaugat?” Nu. Bisericile evanghelice, voi, va trebui sa va schimbati, daca n-ati facut-o. Va ocupati de ei. In special, ucenicie. GRUPE – Formati niste invatatori buni, care sa-i preia ce acestia si nu numai, si pe altii. Deci, ucenicia. Chiar grupele de partasie si grupele de case pot intra in zona aceasta, sub umbrela uceniciei. Inca ceva aici, e legat de marturie. Cum sa faci ca un tanar evanghelic, care a crescut in Spania, sa isi deschida gura, sa marturiseasca pe Hristos celorlalti, colegilor? Iarasi, vi se pare ca ei stiu. Dar, nu stiu. De aceea, poate ca ar trebui facut, din nou asa, o mica scoala, o Scoala de Evanghelizare, de marturie, in care sa invatati lucruri foarte practice. De exemplu, printre cursurile pe care le predau eu este o Teologie Comparata. Compar ce cred Catolicii, Ortodocsii si Protestantii. In Romania, domina ortodocsii. Aici, domina Catolicii, evident. Dar, aveti si niste ortodocsi Romani.

Ai un evanghelic, un tanar. Cum prezinta el evanghelia intr-un mediu catolic? Pai, daca nu stie ce-s Catolicii, cum gandesc, n-are cum . De aceea, o sugestie este sa aveti niste cursuri speciale de Teologie Comparata, de a invata- chiar acuma am fost rugat, unde maduc, undeva in tara, am fost rugat sa prezint 3 seri de principii, de evanghelizare in mediu ortodox. Cum? Nu teorie multa, ca teologia de comparatie e grea. Dar practica. Adica, ce faci si ce spui. Si ce nu spui unui ortodox cand te intalnesti cu el, cand vorbesti cu el. Iara, vi se pare ca voi stiti. Nu stiti. Eu am auzit predicator de la amvoanele noastre care biciuia ortodocsii. Dadeau in ei, dadeau pe sfinti.. nici nu stiau despre ce vorbesc. Iertati-ma. In asta m-am specializat. Si cand ii aud, chiar unii predicatori renumiti pe internet… [ei] nu stiu ce vorbesc. Mai mult jignesc. Ca-i usor sa jignesti. Dar, sa te apropii, sa creezi puntea aceea de legatura intre tine si el. Sa-i dai cuvantul adevarului, asta nu-i usor. Pavel, la Atena, nu i-a jignit: „Mai, dar cine va credeti?” Ce-a zis? „Va laud,” zice, ca sunteti religiosi. Va inchinati unui Dumnezeu necunoscut. Uite, de asta vreau sa vorbesc eu.” Metoda- aveti nevoie de metodologie sa invatati si voi. Multi din biserica asta, spre ca nu aspirati toti la amvon. Campul mare nu e la amvon. Asta trebuie sa invatati: cum sa mergeti, cum sa le vorbiti la Ortodocsi si la Catolici. Ei, pentru asta trebuie un pic de scoala.(18)

2. Solutii pentru problema competitiei,
a consumismului si a materialismului

Reordonarea prioritatilor in viata – Legat de a doua problema, a doua problema a noastra a fost competitia, consumismul, materialismul. Aici, sugerez reordonarea prioritatilor in viata, de regandire a prioritatilor. Din nou, s-ar putea problema  sa fie prioritatea. Sunt crestini buni, dar care nu au prioritate partasia cu Dumnezeu. Banul e numarul 1. Care-i ordinea prioritatilor?

  • 1- Dumnezeu  – Dumnezeu e numarul 1. Partasia cu Domnul- de aici vin toate celelalte. Cum stai cu partasia? Uite, tu esti lucrator. Ai clara prioritatea asta in viata ta? Cat te rogi? Cat citesti din Biblie? Cat marturisesti?
  • 2- Familia e numarul 2, nu biserica. Ca daca n-ai pace in familie, cum sa vii in fata bisericii? Ai puterea sa te tragi in spate si sa zici: „Fratilor, o perioada intru intr-un mic sabatic,” daca am nevoie sa stau cu familia. Biserica te-ar aprecia pentru asta. Sabaticu e bine venit. Stiti ce-i sabaticu, nu? Concediu. Biserica trebuie sa ceara pastorilor sa mearga in concediu. Daca au fost buni, merita ei. Daca nu,  merita biserica. Deci, comitetul bisericii sa ceara. Prioritatile- apoi vine biserica.
  • 3- Biserica
  • 4- Slujba
  • 5- Semenii
  • si poti sa pui mai departe.

Deci, daca ai ordinea prioritatilor clara, altfel functionezi. Pe asta trebuie muncit. Si daca amintiti poporului aceste lucruri, poate uite, chiar pastorii, predicatorii bisericilor sa aveti o serie intreaga de prioritati. Sa va uitati ce vine mai intai. Care-i lucru care trebuie? Am tinut o serie din asta de vreo 8 mesaje despre prioritati. Foarte bun impact au avut. Ordoneaza lucrurile.

Photo credit www.demac.com

3. Solutii pentru problema relativismului moral

Integritatea – Pentru problema a treia – relativismul moral, a compromisului. Aici, cuvantul cheie e integritatea. Integritatea morala. Cum sa ramai integru in diaspora, cand nu te vede nimeni, sa-L onorezi pe Dumnezeu oriunde. Sa hotarasti sa traiesti in lumina. Stim ca Dumnezeu e deasupra. Aici, Puritanii au avut modelul cel mai bun, pe care eu il stiu. Puritanii, care traiau o reinnoire, chemare la puritate de Biserica Anglicana, sfarsitul secolului XVI si  la inceputul secolului XVII si XVIII. Puritanii astia au dezvoltat mai multe idei, printre care, de exemplu: mortificarea. Mortificarea vine din Coloseni 3:5, unde Pavel spune „Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Ei au luat-o serios. Sa omor ceea ce duce in pacat. Si au dezvoltat un intreg sistem de mortificare, de omorare  a impulsurilor carnii. Nu se refera la biciuire sau nu stiu ce. Nu. Ci, o lupta spirituala si au dezvoltat anumite mijloace ale harului. Metode puse la indemana de Dumnezeu, pe care sa lupti spiritual. Foarte frumos. Erau specialisti in lupta spirituala. Merita sa cititi si pe Puritani. John Owen a fost cel mai bun teolog Puritan. Dar nu numai el, Perkins, Sibbes, Goodwin, Watson, Richard Baxter. John Bunyan, ca a fost baptist, e foarte bun. A facut inchisoare pentru credinta.

Dar, altceva am vrut sa va spun. Ei, pe langa ideea de lupta spirituala, mortificare aveau conceptul acesta al suveranitatii lui Dumnezeu. Foarte mult insistau pe faptul ca  tu iti traiesti viata inaintea lui Dumnezeu, care te vede oriunde, oricand. Deci, daca tu traiesti in prezenta lui Dumnezeu, indiferent unde esti, vei trai curat, pur. De aceea, munca ta, de exemplu, nu o faci pentru castig, in primul rand. Tu nu muncesti bine pentru patron. Muncesti pentru Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu te evalueaza, nu patronul. SI ei si-au dezvoltat gandirea asta: Ma duc la servici. Pot sa fac acest lucru mai devreme, mai tarziu, mai bine, mai rau. O mai imping pana maine. El zice: „Nu, pe mine ma vede Dumnezeu. Inaintea Lui stau si voi face ca pentru Domnul. Erau foarte seriosi. Transmiteau incredere in patroni. Incredere ca nu vor fii furati, vor face ce este mai bun. Si unii dintre voi aveti o marturie foarte buna aici. De aceea si ati ramas. V-au apreciat toti, indiferent ce zvonuri au fost. V-au vazut ca sunteti seriosi. Dar acuma, diferenta care este? Esti serios pentru ca nu cumva sa ramai fara slujba? Sau esti serios pentru ca te vede Dumnezeu? E o chestiune de gandire, de mentalitate. De aceea, tu esti integru, te mentii pentru ca  ai o teologie sanatoasa in spate. Asta-i ideea. Si tu-i dai socoteala intai lui Dumnezeu si apoi stapaniri, cum spune Pavel.

Va mai sugerez inca 3 lucruri- toate cu ‘m’. Ca sa te mentii (la punctul de integritate), ca sa fii integru, sa nu fii cuprins de duhul de consumism

  1. Moderatia – traieste o viata moderata. Mai ales cei care manuiti Cuvantul Domnului. Moderatia e cheia. Hristos a fost moderat. Apropo, de aceasta, sa nu credeti ca Isus a fost asa – „nima in lume…”, cum se zice prin ardeal, ca n-aveam nimic. Specialistii in Noul Testament cred ca  tatal lui Isus, Iosif,  si Isus erau tamplari, erau mici producatori. Isus n-a trait in saracie. Acolo unde spune ca nu are nici unde sa-si plece capul, e o metafora. Ce vrea sa spuna: Cand e in lucrare, nu e vreme de relaxare.  (28)Cand lucrezi pentru Domnul, nu te relaxezi.Asta vrea sa zica Isus acolo. Dar, El avea strictul necesar. Pentru ca la varsta necesara adunase suficient. Sunt niste semne, elemente sociale acolo. Dar, traia moderat. Asta-i important.
  2. Milostenia – Si inca ceva, Isus avea obicei pe care L-a impus si ucenicilor: sa dea la saraci. Asta-i a doua: milostenia. Moderatia inseamna sa traiesti moderat, sa nu faci excese. Chiar daca ai surplus, nu-l arata. Poate ca Domnul te lumineaza, din surplusul tau sa faci.  alte lucrari de milostenie, de exemplu. Dezvoltati milostenia. Voi sunteti primii care trebuie s-o faceti. Cei care manuiti Cuvantul: Milostenia.
  3. Misiunea – adica, sa iesiti in afara. Aici punctez din nou un lucru, care l-am observat  in toata diaspora. Problemele cele mai mari sunt la conducerea bisericilor. De ce? Pentru ca lucrezi o saptamana, vrei si tu Duminica sa fii vazut, sa ai si tu ceva de zis si atunci faci greseli. Vrei locul dintai. Pe cand, adevaratul crestinism nu e neaparat vizibil. in linia intai. Cei care sunt in linia a doua, care nu se vad, de fapt, imping lucrurile, asigura frontul. Deci, lucrarea de misiune, de ajutorare, de exemplu, de implicare sociala, asta, foarte putini sunt dispusi s-o faca dintre lideri, dintre conducatori. Ce-ar fi sa o faci tu? Renunta la ambitii din astea trecatoare si fa tu ceva.  In Vechiul Testament erau 4 categorii de oameni pe care Dumnezeu a cerut poporului Israel sa fie ajutati- saracii, orfanii, vaduvele si strainii. Si asta s-a mentinut si in Noul Testament: saracii, orfanii, vaduvele si strainii. Ei, aici cu strainii e lumea voastra. Dar si saracii. Sunt multi care traiesc greu, foarte greu. La asta s-au adaugat in timp, bolnavii.
Photo credit Facebook

Photo credit Facebook

4. Solutii pentru problema sincretismului

Si ultima idee, aici am trecut eu pastrarea unicitatii credintei crestine. Ideea este ca noi crestinii evanghelici, in special, avem niste elemente unice. Unicitatea noastra, in ce consta? Si aici, vreau sa va dau niste elemente de unicitate. Ce sa pastrati? Indiferent cu cine vorbiti, la asta nu renuntam:

  1. Autoritatea Bibliei – nu a preasfintei traditii. Sfanta Scriptura, nu sfanta traditie. Respectam traditia altora. N-o dispretuim, putem invata si noi din ea, dar nimic nu se compara cu autoritatea Bibliei.
  2. Necesitatea nasterii din nou – Noi credem ca un om are nevoie de nasterea din nou, de regenerare. Nu negociem. Nu credem ca „m-am nascut ortodox…” Nu, te-ai nascut in pacat si trebuie sa fii mantuit, nascut din nou. Asta-i specificu nostru.
  3. Preotia tuturor credinciosilor – Noi nu avem clase preotesti. Ne-ar placea. Dar, nu merge. Autoritatea noastra deriva din altceva. Noi credem in preotia tuturor. Adica, Noi nu avem clasa preoteasca si nu avem mijlocire prin sfinti. Asta inseamna. Mijlocirea noastra este facuta de Isus Hristos, nu de sfinti. Si toti, absolut toti credinciosii pot sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu, sa fie preoti, adica facatori de poduri. Sa ne rugam pentru altii. Nu preotii detin harul. Harul lui Dumnezeu este dat tuturor celor care cred. Asta-i credinta’ la asta nu renuntam.
  4. Separarea  bisericii de stat – Aici, lupta va fi grea. Nu toti evanghelicii sunt fericiti cu aceasta exprimare. Unii dintre protestanti evanghelici au mers pe varianta unei combinatii- simfonii, cum o mai numesc unii. Adica, biserica si statul sa coexiste. Si in Germania, Luteranii, asa functioneaza. In Olanda, Reformatii, asa functioneaza. Credinciosii evanghelici, incepand cu Anabaptistii, continuand apoi cu baptistii, cu Metodistii, cu Penticostalii, Crestinii dupa Evanghelie nu accepta aceasta combinatie, mixajul acesta. Noi afirmam separarea bisericii de stat. Biserica este independenta si autonoma. Biserica locala se organizeaza singura. Separarea bisericii de stat nu inseamna  s anu-ti platesti taxele, sa respecti autoritatea. Dar, in problemele care privesc viata interna: Administrare, conducere, slujire, inchinare, nu are ce cauta statul. In momentul in care statul cere bisericii sa faca anumite lucruri contrare principiilor bisericii, iesim. Riscam.
  5. Spiritul misionar si evanghelistic – Si inca un element specific este spiritul misionar si evanghelistic. Nimeni nu ne va putea opri sa ducem Evanghelia pana la marginile pamantului. Evanghelicii, de la inceput, au sustinut si au creat centrele de misiune, societatile biblice, societatile misionare, societati evanghelistice- 10% din banii unei biserici ar trebui sa mearga spre misiune. De aia se nu se atinga nimeni. Misiune, Evanghelizare, implicare sociala, ce trebuie. Asta, ar trebui, o hotarare la fiecare biserica locala. Dar, nimeni nu impune lucrul acesta. Poate sa fie si 15%. Am vazut asta la Americani, am apreciat foarte mult asta. Cand ne-am dus pentru un proiect in Romania, la o biserica mare, nu stiu, 3,000, pastorul mi-a prezentat un alt pastor cu misiunea, care avea un comitet cu misionari. M-am intalnit cu el. Nu cu pastorul principal, cu comitetul de misiune. Si ne-am dus intr-o sala, am povestit, am prezentat proiectul, si ei mi-au spus: „Noi avem 10% din bugetul bisericii pentru misiune. Am dat atata acolo, si ne-a mai ramas atat. Pe voi, va putem ajuta cu atat.” Banii aia nu se duc in alta parte. Aia este misiune. Nimeni nu se atinge de ei. Mi-a placut asta. Trebuie invatat.

Unicitatea doctrinei credintei crestine

Cam acestea ar fi niste lucruri la care nu putem renunta ca si specific al nostru, retineti. Pe langa acestea sunt elemente teologice. Nu vom renunta niciodata la:

  1. Credem in inspiratia si infailibilitatea Bibliei
  2. Dumnezeu este Creatorul si Rascumparatorul
  3. Credem in Sfanta Treime: Tatal, Fiul, Duhul Sfant
  4. Credem in divinitatea lui Isus Hristos
  5. Credem in mantuirea prin har prin credinta
  6. Credem in jertfa ispasitoare a lui Isus Hristos
  7. Credem in nasterea din nou prin Duhul Sfant
  8. Credem in Biserica si in misiunea ei
  9. Credem in lucrarile Duhului Sfant in biserica
  10. Credem in lucrurile viitoare- in care intra venirea Domnului

Deci, asta-i structura. Fara asta, nu discutam. Sunt niste lucruri foarte importante acolo. De exemplu: mantuirea prin har prin credinta, sau divinitatea lui Isus- n-o impratim. Asta vor sincretistii, retineti. Ei vor, de exemplu, sa spuna ca si ei cred in Isus. Sa nu va pacaleasca asta, pentru ca ei cred, de ex. musulmanii, stiti ca si ei cred in Isus? Dar, ca si ce? Prooroc. Atat. Sunt cu Avram si Moise, cu Mohamed.. nu spun ca Isus nu este si n-a fost bun. Dar, nu asta spunem noi, Noi credem in divinitatea Lui. E singurul Fiu al lui Dumnezeu prin care suntem mantuiti. Deci, astea sunt lucruri pe care nu le putem negocia.

Urmeaza sesiune de intrebari despre problemele din diaspora si solutiile la minutul 42:04

Subiecte –

  • Mormonii: ei cred ca sunt crestini, noi spunem ca nu sunt crestini… si despre vizita lui Ravi Zacharias la Mormoni.
  • Daca esti invitat la o inmormantare un un membru a unei familii in care persoana decedata e catolica, predici? Ce predici?
  • Cum ar trebui sa fie relatie/colaborarea intre Bisericile Romane Evanghelice si Bisericile locale Evanghelice? Verificati mai intai doctrina si apoi etica, ca daca ai probleme aici, nu ai cum sa ai relatii.
  • Avortul – unii credinciosi concep ca se poate accepta avortul in unele cazuri – o pozitie relativista.
  • Copiii nostri – ii incurajam sa vorbeasca semenilor lor locali, dar nu stiu cum sa o faca.
  • Cum poti sa-ti verifici chemarea de slujitor? (1:25:00)

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

 

 

 

 

Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 2.1 De ce Penticostalii sunt mai multi…? (14 Februarie, 2014)

Citeste un articol scris (si tradus de noi) a unui lider baptist american-

Ed Stetzer: De Ce Sunt Penticostalii Intr-o Crestere Continua?

Cu multumiri fratelui Iosif Tatar pentru inregistrarea audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru transferul in format video.
emil-bartosCiteste prima parte aici –

  1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora –  Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)
  2. Emil Bartos – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)(16-39)
  3. Emil Bartos – Problemele Diasporei si Solutiile (14 Februarie, 2014)(39-83)

De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?

Sa stiti ca este un element distinctiv. Am fost intrebat deseori: De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie? Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care  ar fi bine sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie. Primul lucru, fratii penticostali se roaga mai mult. Se roaga mai mult. Dau credit mai mare rugaciunii, decat o facem noi. Si noi ne rugam, dar, rugaciunea in bisericile penticostale, in viata unui credincios penticostal are o pondere mai mare. E adevarat ca baptistii sau Crestinii dupa Evanghelie liciteaza mai mult pe Cuvant. Studiaza mai mult, mai intens. Dar, unii atata studiaza ca uita sa se roage. Si fara rugaciune, nu este puterea. Nu este putere. Ca vedeti si la predicatorii penticostali, chiar daca n-au studiat mult, dar daca se roaga…

Al doilea lucru. In bisericile penticostale se canta mai pentru inima. Se canta mai afectuos. Atinge inima mai mult. Si Crestinii dupa Evanghelie si Baptistii canta. Dar, modul in care combina rugaciunea si cantarea, iarasi, este important. Al treilea lucru, am observat ca credinciosii penticostali sunt mai uniti, in special pentru lucrari duhovnicesti, [dar] chiar si [pentru] lucrarile practice. Mobilizarea este mai buna la fratii penticostali. E un secret, undeva trebuie gasit.

Daca Baptistii vor sa faca o lucrare, da, apoi analizeaza, o intorc, voteaza. La fratii penticostali: „Fratilor, e de facut aia.” „No, hai toti!!!” I-am asistat la urmatorul lucru concret in Bihor, intr-o localitate. Baptistii au inceput sa construiasca o biserica. Cincisprezece ani a durat sa o termine. Penticostalii au inceput sa construiasca o biserica. In trei luni au terminat-o. A fost doar cu forte locale. Retineti. In acea zona nu erau penticostali, pana acum 10 ani. Si e o constructie frumoasa, mare, cu 200-300 de locuri cel putin. Asta este inca un element: mobilizarea pentru lucrare parca e mai buna in bisericile penticostale.

Al patrulea lucru, bisericile penticostale si credinciosii penticostali sunt mai persuasivi in Evanghelizare. Sunt mai staruitori. Asta inseamna persuasivi. Staruitori in Evanghelizare si in misiune. Cand e vorba de a chema pe cineva, cand e vorba de a se investi, iarasi, pe unii ii deranjeaza staruinta aceasta, insistenta. Dar, se pare ca rezultatele-s mai bune daca staruiesti, decat daca cedezi. Daca se organizeaza o evanghelizare la Baptisti si pastorul cere ca: „Fratilor, sa chematipe Romanii de aici.”
Ce face el? Da un telefon: „Auzi vecine?” Si e la doi pasi de el.
„Auzi vecine? Te-am sunat, nu ai vrea sa vii la o Evanghelizare?”
„Ba da. Dar sunt ocupat.”
„No, poate altadata.”
Daca-l intreaba pastorul, zice: „Am chemat, frate.”

Se face Evanghelizare la biserica penticostala. „Fratilor, sa nu veniti fara careva.”
Acum, ce a inteles credinciosul penticostal?
Merge la usa, la vecinul. Bate la el.
„Vecine, acu te imbraci. Eu te duc, eu te aduc de la Evanghelizare. Da. Te astept. Aci stau.”
Bine, mi-am imaginat. Nu-i chiar asa. Dar, ati inteles ideea? Asta-i persuasiunea. Asta e ‘ca iti pasa”. Trebuie sa arati celuilalt ca-ti pasa de el, de sufletul lui. Asta cam lipseste acuma. A fost candva, eu stiu. Si credinciosii baptisti erau mai persuasivi. Ceva s-a intamplat.

Si mai am inca ceva. Acuma, ma iertati a-s pe puncte. Al cincilea punct- manifestarea darurilor duhovnicesti. Spatiul de manifestarea darurilor in bisericile penticostale e mult mai generos, decat la baptisti. Poate ca la baptisti este o retinere mai degraba. Si acolo, sigur, se manifesta darurile. Dar, e o retinere. Pe cand aici, e o mai mare libertate, mai multe spatii de lucrare, inca se incurajeaza foarte mult si asta este. E o dinamica. Toate acestea, sa stiti, formeaza dinamica unei biserici: Cantarea, rugaciunea, staruinta, perseverenta, unitatea, mobilizarea si manifestarea darurilor. Astea sunt observatiile mele de-alungul anilor.

Eu sper ça voi, penticostalii mai multi, sa nu va pierdeti aceste caracteristici in diaspora. Sa nu le pierdeti. Si ceilalti sa invete. Credinciosii penticostali au luat mult de la credinciosii baptisti, ca am fost inainte. Accent pe educatie, de exemplu. Educatia teologica si nu numai. Educatia muzicala. Seriozitatea cercetarii Cuvantului lui Dumnezeu, iarasi, vine pe linia aceasta. Poate [si] organizarea- organizarea bisericii. Baptistii sunt renumiti pentru aceste lucruri care se aseaza, se pun la loc bine si toti invatam, unii de la altii. Asta nu-i sincretism. Asta-i completitudine. Ne completam unii pe altii.

Citeste mai mult aici…

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.3 Problemele Diasporei (14 Februarie, 2014)

Cu mii de multumiri fratelui Iosif Tatar pentru audio si http://www.fiti-oameni.ro pentru convertirea fisierului audio in video!
emil-bartosCiteste prima parte aici –

  1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.1 Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)
  2. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.2 – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)(16-39)

Si, iata ce v-am pregatit. Am doua parti in studiul meu. Prima parte: Problemele diasporei. Si, a doua parte: Solutiile diasporei.

Care-s problemele diasporei?
4 probleme am identificat. Sunt mai multe.

Photo credit dailyparent.com

1. IDENTITATEA
Identitatea crestinului evanghelic in diaspora

Ce inseamna aceasta? Este urmatorul lucru: Ca foarte multi dintre voi nu au identitate intr-o alta tara. Nu se regasesc, adica. Nu stiu cum sa se defineasca. Nu stiu cine sunt. Este un om nou intr-o alta tara. Are carte de identitate noua. Are numere la masina, noi. Multi si-au ales cetatenia in alta tara. Dar nu partea sociala ma intereseaza, ci cea spirituala. Unii au dorit sa-si piarda identitatea. Altii, cred ca si-au pierdut identitatea in diaspora. Zic, foarte multi dintre acesti evanghelici, [ca] sunt fara loc, fara identitate, fara credinta, fara biserica. Traiesc in obscuritate. Si la ce ma refer? Iata, inca odata, la problema tinerilor, a copiilor vostri.

Am vazut ca multi parinti lupta pentru copiii lor, ca sa le pastreze identitatea din tara: „Tu esti pocait, tu esti evanghelic. Tu esti din familia aia, a lui cutare si a lui cutare. Bunu tau… , buna ta…” Da? El e in alta tara. Vorbeste alta limba. Are  colegi care in fiecare zi se drogheaza, fumeaza marijuana. Parintii lor, ori sunt homosexuali, ori traiesc in concubinaj. Si vine si te aude pe tine: „Tu, nu esti ca ei.” Cum ma convingi? Sa nu fie ca ceilalti, sa-si pastreze o identitate de evanghelic. Ei, asta nu e usor. Cei mai multi dintre parintii care au venit in Europa, au zis ca au venit pentru copii si pentru buna stare a copiilor- pentru copiii lor. Dar, cand ajung aici, nu stiu ce sa faca cu copiii. Daca ai venit pentru copii, atunci, ai grija de copii. Ei, asta inseamna sa citesti vremurile, sa vezi copii tai, in ce lume traieste zi de zi.

Nu poti sa-i impui o identitate pe care ti-o imaginezi tu. E o greseala. Ascultati-ma bine, parintilor care aveti prunci. E o greseala sa fortezi, sa impui credinta copilului si sa-l obligi la toate. Pana la o anumita varsta, vine cu tine, si din respect, si intelege. Dar metoda romaneasca de a forta copilul, a-l obliga sa se identifice cu tine si credinta ta, e o greseala aici.  In mediul romanesc, poate functioneaza. Nu stiu. Desi, si-acolo va spun ca lucrurile s-au schimbat. De aceea, va sugerez sa va imprieteniti cu copii vostri. E singura varianta care functioneaza. Chiar daca copilul tau e de 12 ani, de 14 ani, zici ca-i prea repede… Nu e prea repede.

Copiii de astazi sunt mult mai isteti. Viteza cu care se schimba societatea e foarte mare. Si ei fac fata la toate acestea. Ei gandesc mai repede ca noi. Nu numai pentru ca stapanesc mai bine tehnica, tehnologia, ci pentru ca modul de gandire, de abordare a problemelor e intr-un ritm mult mai intens decat l-am avut noi. Noi stateam si cugetam. Mai dadeai cu coasa, mai stateai. Cum ii astazi, doua telefoane, masina, metrou, asta-i viata lor. Nu ai cum sa le spui lor: „Stiu eu ce simti. Stiu eu cine esti.”  Nu stii, pentru ca nu traiesti in lumea lui. De aceea, cat de repede, imprieteneste-te cu copilul tau, ca el sa se deschida. E singura varianta care functioneaza. Si din experienta de tata va spun, 6 copii am. Acuma, am nepoti multi. Dar, ma depasesc, la anumite lucruri, fac pasi inapoi. Si nu pot sa spun ca nu sunt un progresist. Am fost considerat un pastor si profesor progresist si in tara.

Si totusi, ritmul in care functioneaza viata asta, ma ia si pe mine prin surprindere. Nu am raspuns la multe probleme. M-am apucat sa studiez problemele tinerilor de astazi. Am citit carti, am citit articole, numai ca sa vad ei ca eu inteleg limbajul lor, lumea lor si sa le aduc un cuvant. Ei, tu, ca parinte, poate n-ai timp. Nu ai cand. Te preocupi sa iti tii serviciu, sa platesti ratele la casa, la masina, la ce este, sa-l tii la scoala. Nu vei mai putea petrece atata timp cu el, cum a fost, de exemplu, in Romania. De aceea, n-ai alta varianta, decat sa te imprietenesti, sa construiesti increderea. Prietenia, asta inseamna, sa construiesti increderea cu copilul tau. Sa vada, sa inteleaga ca ii vrei binele, sa il asculti, sa nu te rastesti la el de fiecare data, chiar daca a gresit. Ei, asta merita separat.

Deci, ma intorc la identitate. Asta este argumentul meu. Tu traiesti intr-o lume… tu, stii cine esti, sper.. Sper ca te-ai identificat pe aicea, cat de cat. Identitatea  inseamna sa stii locatia, sa definesti un aport cu cultura vremii, credinta pe care o ai, filosofia de viata. Asta inseamna sa ai identitate. Dar pruncul ala al tau, ala traieste altfel. Tu, foarte greu vei face exercitiu de empatizare. Empatizare e cand tu te pui in locul celuilalt, sa-l intelegi. Nu vei mai putea; nu vei mai face fata. De aceea, trebuie sa construiesti punti de prietenie, relatii de prietenie. In America, cei de acolo sunt mai avansati, sa stiti. Poate chiar ar fii o idee sa invitati un pastor de acolo, care e de multi ani in America, intr-o alta cultura, sa va invete prin ce au trecut ei in problemele acestea. Pentru ca ei sunt foarte departe, au incercat toate metodele si unele au esuat, putine au functionat. Ascultati-i. Sa vedeti, ei ce zic? Ca s-ar putea sa va povesteasca din esecurile lor. Sa nu repetati aceleasi greseli, cu copiii.

Multe biserici, de exemplu, n-au dat voie tinerilor sa cante in alta limba. N-au predicat decat in limba Romana. Ei sunt Romani, asta-i identitatea lor, dar unii nu intelegeau limba Romana. S-au nascut acolo, i-au crescut bunicii, nu s-au putut identifica cu Romanii. Dar, la biserica mergeau acolo, pana cand cresc, pana la adolescenta. Cand sunt deja la 15-16 ani, se uita peste gard American (sau Spaniol) si spun: Ce oferta am acolo? Pe aia ii inteleg, aia-i lumea lor. Si foarte multe biserici Romane din America si-au pierdut toti tinerii din acest motiv. Incapatanarea de-ai tine in traditia Romaneasca. Si cantau cantarile noastre, cand colo, ceilalti aveau altceva. Si nu s-au putut identifica cu Romanii. Si, i-au pierdut. Au adus pastori din tara, din Romania. I-au adus in America cu salar bun, sa-i recupereze pe tinerii lor. Nu au reusit nici astazi. Nici varianta asta nu functioneaza, pentru ca prea tarziu s-au gandit sa empatizeze. Sa zica: „Ce simte copilul meu? Ce vor copiii astia?” Bisericile, insa, care au introdus un serviciu pe luna in limba americana sau in limba spaniola, sau germana, si chiar daca biserica se atrangea, aveau traducere. Poti si asta, sa predici in spaniola, sa inteleaga  tinerii, dar sa fie tradus in Limba Romana. Da, in biserica Romana sau invers. Au cantat si cantari Romane si cantari spaniole, sau Americane, englezesti si uite asa au tinta. Aceste biserici care au facut pasul intelept din propria initiativa, acestia si-au mai pastrat niste tineri in biserici.

Identitatea intr-o alta tara e foarte greu de mentinut. Aveti o problema aici. Problema aceasta va creste. Eu am datoria doar sa va spun. E prima pe lista mea, pentru ca daca nu va asigurati tineretul, copii, de-acuma intelept, in 10 ani ii veti pierde. Si inca ceva. N-au unde sa se duca. La Americani, au, acolo-i plin de biserici evanghelice. Peste drum, la colt, ii alta biserica. Au unde sa se duca. Aici in Spania, n-au unde. Numai iti va spune: „Tata,” intr-o zi, „nu ma duc la voi. Ma duc la biserica, dar ma duc la spaniola, acolo, ca n-am unde.” Am inteles ca evanghelicii-s foarte slabi aici. Oferta e foarte slaba. Si unde credeti ca se vor duce, intr-o zi cand nu vor mai vrea sa vina, ca nu mai inteleg? Nu inteleg limba Romana, nu inteleg manifestarea, li se pare ca sunteti depasiti, unde se vor duce? Nicaieri. In lume. Asta e prima problema pe care eu o vad. Mestecati-o bine, ingrijiti-va din timp.

Incerc niste solutii, dar nu sunt expert. Dar, cel putin atat, ca sa prindeti ideea. LUCRATI PREVENTIV. Ganditi dinainte conducerile bisericilor. Ganditi dinainte. Mai bine faceti voi pasul dintai, decat sa va forteze ei mai tarziu. Uitati, am niste idei, asa, mai incolo, le-am notat la solutii.

2. COMPETITIA Materiala si CONSUMISMUL

A doua problema majora este competitia. Evident, in primul rand: materiala, care este peste tot in diaspora. Ai venit, greu ti-a fost la inceput. Ai stat in conditii modeste. In sfarsit, te-ai mai intramat, te-ai mai adunat. Te-ai pus deoparte. Ai facut, ca ai venit si-ai muncit din greu, ti-a dat si Dumnezeu sanatate. Bun. Dar, vorbind cu pastorii… acuma, va spun un secret de din spate. Pastorii din disapora, cu care am vorbit si i-am intrebat: Care-s problemele membrilor? Mi-au spus: Nu stim ce sa mai facem cu ei ca parca au innebunit. Se compara unii cu altii. Daca isi cumpara unul o masina, celalalt nu mai poate  de invidie. Se tulbura cand ii vede masina in parcare. Daca-si cumpara o rochie, se tulbura. Daca-si cumpara  nu stiu ce…. Competitia. Si ei mi-au spus ca asta-i duhul care framanta bisericile lor.  Competitia naste invidia si gelozia. Cand te uiti: „Dar, cum si-a cumparata ala? Dar, de unde? Hi, ai vazut ce si-o luat? Pai, nu de mult si-o… Oh…” Si in mintea ta, in inima ta se strecoara invidia. Adica, nu de mult, nici tu n-aveai. Te-au ajutat altii, ai uitat. Si acuma, poate il invidiezi exact pe ala care te-a ajutat. „Dar, cum, eu nu as putea?” Asta-i duhul cel rau. Ei, asta te tulbura spiritual. Te incarca cu amaraciune, cu resentimente. Si nu scapi usor de ele.(54)

Ca exemplu, aici va dau spiritul consumist. Spiritul consumist se refera la dorinta de a consuma, dorinta de a trai pentru a consuma. Spiritul consumist inseamna placerea de-a petrece, de a avea satisfactia ca tu ai si altul nu are. Consumismul inseamna sa-ti cumperi mai mult decat iti trebuie. Consumismul inseamna  sa nu mai vezi ca celalalt nu are. Consumismul te duce la un spirit materialist, in care ai uitat de darnicie. Interesant, in toate bisericile aud acelasi lucru si in Romania. Cei mai darnici din biserici sunt cei care au numai putin sau modest. Nu cei care au foarte mult. Nu-i o regula. Sunt oameni care daruiesc. Au din partea Domnului si stiu ce sa faca. Dar, cam asta-i regula. Nu stiu de ce. Spiritul consumist te baga intr-o competitie. Iubesti lucrurile, te atasezi de materie, de lucruri. Le iubesti. Doamne feri sa ti se intample ceva cu lucrurile tale. Aceasta societate in care voi traiti aici este o societate hiperconsumista. Uitati-va la ei. V-am auzit si cand vorbeati si despre spanioli: „Pai, astia, cand iau salariul, l-au si terminat. Se si imprumuta daca… Numai ca sa …” Nu se gandesc sa puna, nu sa daruiasca. Poate ca sunt oameni darnici intre ei. Nu stiu. Asadar, ma refer la spiritul majoritatii: ce se intampla, cum se misca lucrurile. Si asta-i foarte usor sa te prinda si pe tine. Sa uiti de unde ai venit, ce ti-a dat Dumnezeu, ce n-ai avut si totusi Dumnezeu s-a indurat de tine. Cand ai uitat sa-ti dai zeciuiala, cand ai uitat sa fii darnic, sa faci gesturi de milostenie, nu din ocazii, ci programate, cand ai uitat sa faci asta, spiritul consumismului e in tine. Iti admiri lucrurile, le slefuiesti, s ale tale, mai.

Sau, de exemplu, e o societate imbibata in publicitate. Din asta traieste. Publicitatea. Tu, daca esti corect cu tine, vei sesiza ca si tu esti o victima, pentru ca spotul publicitar  de cateva secunde, ti se dau cateva imagini foarte bine gandite. Sunt specialisti in spatele unui program de acest gen. Psihologi, sociologi, poate teologi care gandesc: Ce sa-ti dea tie? Cum sa te convinga ca tu sa cumperi produsul respectiv? Cand esti condus de publicitate, de aceste advertising, divertisment, s-ar putea sa nu mai scapi. Asta te face sa intri in competitie si sa nu veziTe uiti la celalalt prin ochii lucrurilor. Nu il mai vezi ca fratele tau. Il vezi ca el are si tu n-ai. Auzi? Si nu-ti dai seama. Uite, ce discutati cand va intalniti intre voi? Ce discutati? Majoritatea- despre lucruri. Ce am luat, ce am facut, cat am castigat. Nu? Pana si in biserica. Aveam pe unu intr-o biserica, care inchidea ochii si sosotea. Am intrebat pe niste frati: Ce, se roaga? O nu, asta face calcule. E din asta care schimba valuta. Eu am crezut ca se roaga. El calcula… in biserica, in timpul mesajului. Eu credeam ca Domnul il cerceteaza, cand colo el facea calcule. Nici nu-ti dai seama. Tu poti fii acela. Dar, asta-i spiritul, sosul, in care voi traiti. Acuma, eu va atrag atentia, ca este o problema. Competitia, consumismul e mediul in care traiti zi de zi.(61)

Photo credit christianreasons.com

3. RELATIVISMUL MORAL

A treia problema este relativismul moral. Relativismul moral sau compromisul. In diaspora, tot aud, ca Romanii se compromit mai usor, ca relativizeaza valorile. Adica, ce inseamna asta? Exista valori, exista adevaruri neschimbabile. ALb ii alb, negru-i negru, minciuna-i minciuna, Adevaru-i adevar. Ei, sunt unii care relativizeaza aceste lucruri si spune: „Nu-i chiar asa. Depinde. Depinde cum interpretezi.” „Pai, asta-i minciuna.” „Depinde…” Asta-i plagiat. „Depinde de comisie. Analizeaza… ” Asta-i din Romania. Asta nu-i de la voi. Si, spiritul acesta e peste tot. L-ati simtit? La ce ma refer? La relativizarea morala. Adica, Candva, homosexualitatea era pacat. Nu? Pacat clar. Biblia spune. Astazi, mai indrazneste cineva sa spuna ca-i pacat? Si predicatorii au rezerve. Nu? E renumit cazul predicatorului penticostal  Suedez, care de la amvonul bisericii a spus ca homosexualitatea, cum spune Biblia, e pacat. L-au inchis. L-au bagat in inchisoare Suedezii, pentru ofensa. Da? Asta vine. Peste tot e. Ieri, Belgia a autorizat eutanasierea copiilor. Deci, omorarea copiilor cu handicap. Va dati seama? Nu stiu daca se mai pune varsta. E nevoie de acordul parintilor, e adevarat. E nevoie de acordul medicilor, a psihologului. Dar, asta vine inspre voi, inspre noi. Si de aceea, duhul acesta te prinde foarte usor.

Si stiti? Veti avea din nou, va atrag atentia, probleme cu copiii vostri. Daca nu-i veti invata de pe acum, legea Domnului, valorile adevarate, copiii vostri va vor crea foarte mari probleme, pentru ca gandirea lor in fiecare zi este schimbata de suhul relativismului. Cand colegii lor, profesorii  le inoculeaza ca: „Asta nu e rau, daca asa te-ai nascut, cu inclinatia aceea, lasa-o asa.” Ce argument ai impotriva? Nu mai merge sa spui: „Biblia spune ca..” Copilul tau zice: „Biblia ta…, dar, profesorul meu imi spune altceva.” Scoala sustine altceva. Sunt preoti, pastori, care sustin la fel. Pai, primele biserici care au acceptat homosexualitatea au fost bisericile protestante: Reformatii din Olanda, Anglicanii, Episcopalienii din America. Uitati, astazi citesc un anunt in Romania. E un deputat, tipul ala cu coada de cal, Cernea, ce crede-ti ca propune? Propune ca sa se modifice ora de religie cu ora de etica. E la alegere. Si te miri, un tip care are o minoritate, nu-l baga nimeni in seama. Ai o biserica ortodoxa de 36%, mai ai si catolici si protestantii de parte aici. Deci, 90+% din populatie crestina, care merge pe religie si vine asta si zice: „Nu, nu, schimbam cu etica.” Si s-ar putea sa castige. De ce? Pentru ca are spatele acoperit  de Uniunea Europeana. Sunt comisii acolo, care spun: „Asta are dreptate. Introduce-ti.” Scoate-ti cuvantul religie. Cuvantul „Dumnezeu” l-au scos, cuvantul „crestin ” l-au scos, simbolurile le scot incet. Nu religie, ci etica.

In lumea asta traim si te compromiti foarte usor intr-o lume relativista, pentru ca nu mai ai valori consolidate, solide, in care crezi. Ma suna intr-o zi, acum 2-3 ani un baiat din Anglia. Pe telefonul de acasa, nu stiu daca si-a dat numele adevarat. „Frate, vreau sa vorbesc.” „Da,” zic. „Uite, eu sunt in Londra,” si incepe sa planga. Nu l-am auzit o vreme, de plans. Am lasat sa se linisteasca, a inceput sa povesteasca. „Frate,” zice, „sunt pierdut. Eu sunt din familie de credinciosi. Am venit aici. Ma duc la biserica, am prieteni crestini. Dar, cu prietenii astia din biserica am inceput sa facem lucruri foarte rele.” „Din biserica?” am zis. „Da, din biserica.” Incepe sa planga iarasi. „Spargem masini, furam carduri. Frate, eu nu mai pot. Ori ma omor, nu stiu ce sa fac, frate. Ajutati-ma…,” la telefon. Din familie buna, vorbea frumos. Se vedea ca are ceva scoala. Era pierdut in cei 14 milioane din Londra, impreuna cu alti tineri. Dar, mergeau la biserica. Si spunea ca nu mai suporta starea de duplicitate, el se omoara. Zic: „Auzi, nu, nu te omori si e bine, faptul ca m-ai sunat e un lucru foarte bun. Inseamna ca tu iti vezi starea. Inseamna ca cugetul tau inca lucreaza.” L-am incurajat. I-am spus pozitiv vat am putut. Si-mi zice: „Ce sa fac, frate? Ce sa fac? Ce sa fac?” Nu m-ai puteam. „Pai, uite,” zic, el statea ilegal in vremea aceea. „Daca tu ti-ai dat seama de problema si ai frica de Dumnezeu. Cat a mai ramas. Intoarce-te acas. Lasa-i. Trebuie sa pleci din mijlocul lor, celor care te-au tras la pacat. Iesi, du-te acasa la ai tai. Parintii tai. Si pocaieste-te si linisteste-te.” „Asa am sa fac, frate. Asa am sa fac.” Asa a facut. Dar, v-am dat un oarecare exemplu. Un baiat disperat, care traieste intr-o lume relativista.

O lume care a patruns in biserica, fratilor. Gandirea asta de-a modifica. Daca-i spui: „Uite asta-i pacatul..” „Depinde..” „A mintit…” „Depinde cum te uiti, frate.” Cu textul in fata isi acopera pacatul. Orice pacat poate fii acoperit cu Biblia, daca o interpretezi cum vrei tu. Asta-i lumea in care traiti. Normalul a devenit anormal. Este Romani 1, tin minte ce spune Pavel acolo. Zice: „Ia lasat Dumnezeu in voia mintii lor blestemate. Sa spuna raului bine si binelui rau. Cam asta este. Traim aceste vremuri. Pentru un relativist, nu mai face distinctia [intre adevar si minciuna]. Face alegerea cu ce e in avantajul lui. Daca minciuna e in avantaj, el zice ca minciuna aceea e buna pentru el. Deci, ala e lucru bun.

Al patrulea domeniu, ultimul, e sincretismul.

Sincretismul – Photo credit www.saintmarkslutheran.org

4. Sincretismul

Sincretismul este amestecul religiilor. Amestecul credintelor. Ghiveci religios. Ce inseamna sincretismul? E incercarea de a micsora diferentele intre religii.  si de a cauta unirea, unificarea religiilor. Intai, incerci micsorarea, apoi incerci unificarea. Nu, nu, nu, ecumenismul e altceva. Ecumenismul se aplica, de obicei, ecumenismul vine de la un obicei grecesc ‘ecumene’, care inseamna pamant locuit. Si ideea este ca toti crestinii sa ne strangem intr-un singur pamant. Sa locuim pe un singur pamant si de aceea s-a infiintat organizatia numita Consiliul Mondial al Bisericilor supa al Doilea Razboi Mondial. Incercari de unificare au fost si inainte, chiar la inceputul secolului XX. Dar, ecumenismul, de obicei, se aplica la crestinism: catolicii, ortodocsii, protestantii, sa fie uniti. Pana la ora actuala, catolicii nu au intrat in miscarea ecumenica, pentru ca nu renunta la conditia lor de baza, care este: Papa. Papa, cuvantul papa in limba latina inseamna parinte. Daca ceilalti crestini recunosc ca au autoritatea papei, sunt gata sa intre in miscarea de unificare. Dar, nici ortodocsii, nici protestantii nu-s pregatiti pentru asta. Deci, asta-i ecumenismul.

Sincretismul va fii noua tendinta peste tot. Sincretismul e altceva. Sincretismul este sa accepti  fiecare religie ca fiind buna, ca toate religiile au ceva adevar in ele. Si anume, adevar mantuitor. E adevarat ca adevarul nu e monopolizat de crestinism. Exista adevar,  si la atei exista , exista adevar si la hindusi. Oridecateori spui adevarul, e adevar. Dar, sincretistii ce spun? Ca exista adevar eliberator, vindecator, mantuitor, in fiecare religie. Si, ca nu conteaza ca esti crestin si asa. Important este sa fii eliberat. Asta este sincretismul. Si, sunt foarte multi crestini care incearca sa stea sub aceeasi umbrela  cu musulmanii, in special, cu evreii, cu hindusii, budistii, shintoistii, Bahai si ceilalti. Adica, sincretismul este incercarea de a forma o religie universala, fara dogme, fara inchinare particulara, toti sa fim la fel. Au inceput sa-si faca biserici (1:16). Acuma, de ce am spus lucrul acesta, frati si surori? Pentru ca sincretismul va fii noua tendinta in scoli peste tot. Ideea asta vine de sus, iarasi, se va incerca o unificare a religiilor: Toti copiii sa fie invatati toate religiile.  Chiar daca tara crestina e majoritar crestina, nu conteaza. Daca in tara aceea ai musulmani, hindusi, se vor invata toate religiile. Deci, manualele de religie, daca vor fii vreodata acceptate, s-ar putea, inseamna sa inveti toate religiile. Deci, stiti ce inseamna asta? Nepotii nostri, copiii vostri, vor veni acasa intr-o zisi vor zice ca: Astazi, am devenit musulman.” Se inchina de  ori pe zi. Stiu eu ce face? Ca asta i-a placut lui la scoala. Asa de frumos a prezentat doamna, ca lui ii place mai mult religia asta decat crestinismul. Si tu va trebui sa raspunzi: De ce nu e bine?

Noi, fratilor, nu suntem pregatiti in bisericile noastre, sa raspundem la problema sincretismului. No nu stim, habar n-avem ce cred musulmanii. Habar n-avem ce cred hindusii. Noi stim ce credem, dar nepotii nostri, copiii nostri, nu vor mai invata asta. Nu stiu ce-i de facut. Adica, trebuie facut ceva. Va trebui, in scolile duminicale ale noastre, sa-i pregatim pe copiii nostri, ce sa raspunda, daca musulmanul ii spune altceva. Si inca ceva vreau sa va spun cu sicretismul asta. Se incurajeaza casatoriile mixte, intre religii. N-ati avut cazuri? Nu stiti? Crestin cu musulman. E plina Germania de ele, ca acolo-s multi. S-a ajuns si doua orase din Anglia, au mai multi locuitori musulmani decat crestini. Sunt cartiere intregi in care-s turcii si nu intra nici politia lor. Au politie turca. Si scolile la fel. Si sa stiti ca nu sunt de loc pasivi.

Sunt foarte agresivi in misionare, in a-si duce credinta mai departe. Noi crestinii, majoritatea in Europa n-au habar ce-i misiunea, evanghelizarea. Dar astia stiu. Ei cu scopul asta au venit in Europa. Cu mai multi ani in urma, eu tin minte de la un Egiptean, de la un frate crestin Egiptean. Au venit in tara si au venit la o conferinta ne-a spus, in aprox. anul 2000. Deci, acum 14-15 ani. Si ne-a spus asa: „Fratilor,” el era evanghelic din Cairo, Egipt, „Fratilor, acolo in lumea musulmana se incurajeaza de catre conducatorii lor religiosi sa cucereasca Europa. Dar, nu cu forta armelor, ci prin casatorii. Si barbatii sunt incurajati sa  vina in Europa, sa se casatoreasca cu fete crestine. Si asta au facut. E un program. Nu-i nimic intamplator. Asta este lumea in care traim, fratilor.

Deci, 4 problème mari vad in diaspora.

  1. Problema Identitatii- Cine esti aici? Cine-i copilul tau? Ce-i spui? Cine e aici?
  2. A doua problema majora – Competitia, Consumismul, Competitia Materiala- Nu vezi decat lucruri, bani, numai asta vezi, Trec anii si ce faci? Te poti pierde foarte usor aici.
  3. A treia problema este Relativismul Moral sau Compromisul Moral, in care nu mai ai crez in valorile vechi, le reinterpretezi.
  4. Si a patra problema pe plan religios – Sincretismul, acest amestec de religii.

Acestea sunt cele pe care eu le-am vazut.  Sunt si altele. Scopul meu este sa va fac constienti. Voi sunteti  cei care raspundeti in biserica de diverse lucrari- unii cu copiii, tinerii, misiunea. Acum, trec la partea a doua, la solutii.

Va urma…

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.2 – Patru domenii in care se produc schimbari, cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia (14 Februarie, 2014)

emil-bartos

Citeste prima parte aici –

  1. Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.1 Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)(1-16)

De ce se impart asa de des bisericile in diaspora?

Ne tot intrebam, ca deja incep prezentarea mea despre liderul crestin in diaspora. De ce se impart asa de des bisericile in diaspora? Diaspora e un cuvant grecesc si inseamna imprastiat, raspandit, ca unul care arunca samanta. Asta-i diaspora- imprastiere. Deci, de ce Romanii evanghelici, care ajung in diaspora, adica imprastiati in alte tari, se separa asa de des? Parca cei din tara nu se despart asa de usor. Uitati, am fost la Londra de curand. Doar in Londra, la ora actuala, exista  22 de biserici evanghelice Romane. Acum 5 ani, poate, daca erau 6,7. In cativa ani, 22 de biserici. Mi-a spus-o chiar cel care tine saitul Londra Evanghelica, atatea biserici sunt. Te gandesti: Dar, de ce ne separam? Acuma,

un prim raspuns este ca separarea nu-i totdeauna rea. Separarea, uneori, clarifica lucrurile. De cat sa traiesti in tensiune -nu ma refer la familie aici, nu incurajam divortul. Si, nici nu incurajam separarea bisericilor. Dar,   daca se aduna tensiune, amaraciune, se sacrifica relatiile, e mai buna o separare decat sa cazi inlauntru, sa omori duhul inlauntru. Deci, separarea nu este neaparat rea.

Cazul lui Pavel si Barnaba. S-au despartit cei doi: Faptele Apostolilor 15. Of, doi apostoli, cum sa se desparta? Da, s-au despartit, pe o chestiune de interpretare. E vorba de Ioan Marcu, un ucenic, care l-a tradat pe Pavel. L-a parasit pe Pavel si Pavel zice: „Cu asta nu mai lucrez! M-a tradat odata, ma va trada si a doua oara.” Barnaba, fiul mangaierii, a zis: „Trebuie recuperat. E tanar. Ii mai dau o sansa.” Il ia cu el. Care a gresit? Niciunul. Unul a avut niste principii clare, dar, asa era lucrarea lui, stilul lui. Celalalt la fel, avea un alt temperament, un altfel de abordare si s-au despartit. In concluzie, separarea lor a dus la doua miscari misionare. Unul a luat-o spre Est, unul a luat-o spre Sud. Da, s-au despartit. Dar, au rezultat doua lucrari misionare. Ma pot uita si pozitiv la separare.

Dar, noua nu ne plac separarile. N-am vrea sa ne despartim. Si asa suntem putini. Dar, sa stiti ca de la inceput, protestantii evanghelici s-au separat si uneori usor, prea usor. E adevarat. Motivele sunt diverse, vi le pot da intr-un studiu separat despre motivele separarii- cand sa te separi si cand sa nu te separi. (Dar nu cred ca avem timp noi sa discutam acuma). Dar, suntem in aceasta situatie. Foarte putini analizeaza diaspora. E cazul sa faceti analize serioase. Eu cunosc, sigur, biserici multe, pe care am vizitat cam in toate tarile acestea ale Europei. Insa nu am gasit studii facute, articole. Ar fii cazul, pentru ca deja au trecut ceva ani buni de cand suntem raspanditi peste tot. Mai ales cu noile schimbari, ar trebui facute niste studii.

Photo credit openideo.com

4 domenii in care se produc schimbari,
cand te muti dintr-o tara intr-alta cu familia

O astfel de mutatie, sa te muti dintr-o tara intr-alta cu familia, cauti biserica, e o mutatie care afecteaza foarte multe domenii.  Va dau cateva domenii in care se produc schimbari:

1. Domeniul Psihologic.

In psihologia omului se produce o schimbare cand schimbi locatia. Si, aveti grija aici, la copii, mai ales la preadolescenti si la adolescenti. Eu am trecut prin viata cu copiii, prin mai multe faze, unele grele, foarte grele. Dar, o greseala pe care am facut-o si n-as mai face-o, este sa-mi trimit copilul (prea tanar) intr-o alta tara sa studieze. Una din fetele mele, am trimis-o. I s-a oferit o bursa in America. Am trimis-o, cum a terminat liceul, a plecat. A fost o greseala. Acolo, nu s-a dus pregatita, desi s-a dus intr-o scoala crestina. Nu-i nicio garantie ca va ramane si ea bine. Scolile mari au tot felul de miscari launtrice. Psihologic, insa, n-a fost pregatita. A fost singura, vulnerabila, la indemana unor Americani care traiau altfel. Ea se uita de jos in sus la ei: „Astia stiu viata!” Era invers. Si a fost foarte greu de recuperat dupa aceea.

Cand te muti dintr-o tara intr-alta, tine cont de lucrul acesta. Cand iei o decizie, chiar daca va mutati inapoi in Romania, unii; i-a in calcul elementul psihologic- ce efecte va avea asupra copilului tau. Ce lasa aici, de exemplu, prieteni, anumite investitii (cursuri), scoli, obiceiuri, un anumit standard de viata. Toate acestea il afecteaza pe copil (de la o anumita varsta- poate, zic eu, de la 12 ani incolo). Intre 12-18 ani, nu ai voie sa faci mutari bruste, zmucituri in viata unui copil. Trebuie el sa accepte, trebuie sa-i explici, ca sa vina cu tine, sa gandeasca cu tine. Daca il tratezi ca si cum e obiectul tau, tu il muti de ici colo,  efectele vor fii catastrofale pentru mai tarziu.(24)

2. Domeniul Relational

– Al doilea domeniu este domeniul relational. Relatiile se schimba foarte repede, cand te muti dintr-o parte intr-alta. Multi, mai ales cei care sunt in orasile mari, sufera de lipsa de relatii. Si ma refer si de relatii de prietenie, intre familii si mai ales relatia intre sot si sotie. Am consiliat multe cupluri din diaspora, care nici acum, dupa ani de zile traind in alta tara, nu-si revin. Pentru ca ea nu a fost de acord sa vina, numai el… Sau invers. Si asta a afectat relatia dintre cei doi. Am asistat de curand la o faza asa, la masa cu o familie. De 20+ ani sunt plecati in alta tara. E vorba de centrul Europei. Am crezut la prima faza ca-s glume, asa, intre ei. Erau la 50 de ani. Dar, dupa aia mi-am dat seama ca lucrurile-s mai serioase. Isi aruncau tot delul de vorbe unul celuilalt, cu tais. Si cam toate erau pe zona aceasta: „No, tu ai vrut sa vii aici? No, uita.” Nu erau vindecati de  ani de zile. Se vedea pe ei, ca ea, de exemplu, era cu inima in tara. El era cu inima in tara respectiva. Doara s-au integrat, vorbeau limba tarii respective. Aveau copii mari, faceau scoala. Dar relatia dintre cei doi nu era buna. Nu era vindecata. Deci, domeniul asta e foarte serios. Adica, dupa 20 de ani intr-o tara, tu sa nu te poti intelege cu sotia? Mereu sa ai frustrarea aceea: Tu n-ai vrut.

Deci, cand faci o mutare de acest gen, asigura-te ca partenerul tau de viata e de acord. Daca nu, nu sta. Va dau cazul meu. Am plecat in Statele Unite, inainte, eram vaduv atunci, inainte de a o cunoaste pe Tatiana. Am hotarat plecarea. M-am dus, in sfarsit m-am intors. M-am casatorit cu ea, a venit si ea cu mine. Si nu i s-a recunoscut diploma din tara. Statea acasa, am stat 1 an de zile asa. Mi-am vazut sotia nemultumita, neimplinita ca profesional, asa… prin casa. Si am calculat, care-i pretul ca sa am relatia cu sotia, buna? Am socotit: Daca ma intorc, ce pierd eu? Pierdeam bani multi. Pierdeam niste avantaje pe acolo. Am facut un calcul, am strans familia, pe copii si i-am intrebat: „Voi, dupa un an de zile, va place sau nu va place aici?” Si majoritatea au spus: „Nu. Nu ne-am putut integra, nu-i tara noastra, nu ne place.” Sotia, la fel. Nici eu nu eram fericit acolo. Si, doar 2 copii au ramas in Statele Unite, restul, nu. Ne-am intors toti. Am pierdut financiar. Dar, am castigat relational. Si a fost o hotarare inteleapta. Uneori, vei putea pierde. Chiar daca ai facut vreo greseala, candva, ca barbat, ca si cap de fmailie. Nu ai voie ca sa continui, daca sacrifici relatii. (28) Mai bine pierzi ceva, recunoaste ca ai gresit, muta lucrurile. Ai tai sa fie bine si fericiti, indiferent cat pierzi financiar sau pozitional.

Photo credit www.hrblog.hu

3. Domeniu Etic

– Al treilea domeniu este domeniul etic. Etica, adica, comportamentul, morala. Etic si moral, multi sufera, se duc, vin. Vin dintr-un mediu, se duc intr-altul. Unii au invatat sa respecte etica tarii, comportamentul de-acolo. Si pe voi v-am vazut, altfel va purtati in Spania. Cand te duci in tara, devii Roman. Ma urc in avion, nu stiu daca de aici sau din Madrid, urc in avion si „Weezer”. In timp, ma pun jos. Se face coada aia, Romanii se imping sa ajunga. Da, cum? Urca cativa, se duc in spatele avionului, altii dupa ei. Unul cu sotia lui intra si il vede pe un prieten si vorbeste tare cu el: „Ei, ba…” Sotia: „Mai, mai incet… suntem in avion.”  La care, el ii spune ei: „Dar, nu suntem in Romania?” El cand a pasit in avionul de Romania, el e in Romania, el face ce vrea, altfel- striga. La spanioli n-ar fii strigat. E etica. Si altfel muncesc. Vedeti? Se schimba tot. Ei, aici avem de discutat. O sa abordam mai tarziu niste lucruri. Dar, este o schimbare majora, uneori in bine. Dar nu neaparat.

Unii, cand ajung in diaspora isi permit orice. Nu mai au autoritate. Nu sunt cunoscuti. Il auzeam pe unul, odata, pe strada, el nu stia ca-l inteleg in alta parte. Vorbea tare: „Ma urmareste interpolul.” Era cu nevasta sa, ea era mai in fata. Fugea de el. El striga, vorbea tare, crezand ca nu-l aude nimeni, nu-l intelege nimeni. „Daca ai stii cate am facut?” Vai, cate a facut… Numai cat am auzit eu. Da? Astia suntem. Sunteti o bisericuta aici, mai incolo, una- alta. Dar, va asigur ca sunteti foarte multi Romani evanghelici pierduti in Barcelona. Nu cauta nicio biserica, nu mai vor sa auda de Dumnezeu, de biserica, de autoritate. Stiti foarte bine si voi multe drame de acest gen. Mutatia aceasta iti da impresia ca poti face orice. E liber acuma. Dar nu-i asa. Efectul, insa, e puternic.

4. Domeniu Spiritual

Ultimul domeniu e domeniu spiritual, evident, care ma preocupa cel mai mult. Mutatia aceasta aduce schimbare in zona spiritualului. Apropo de motive de separare a bisericilor, In marea majoritate a cazurilor cand bisericile din diaspora se separa e datorita liderilor, conducatorilor, slujitorilor. Si motivele sunt simple. E acelasi: Orgoliul. „A fost [un] cineva in tara, mai,” el strangea colecta de exemplu, aici, nu face nimic. „Mai, el a fost atatia ani in comitet, aici nu e ales,” pentru ca e alt context, e alta tara. Sunt de peste tot; nimeni nu-l cunoaste. Si vrea sa se afirme. Si vrea sa impuna. Si impinge si forteaza. Poarta masca, ca nu prea il stiu unii si altii. Prea multi am vazut din astia. No, astia-s periculosi. Astia rup bisericile cel mai des. Din orgoliul lor. Si atsa pentru ca un motiv serios este ca nu exista mentori in diaspora. Nu exista oameni maturi carora sa le dati greutate, in sensul bun al Cuvantului, la care sa va duceti sa va moseasca, sa ajute, sa consilieze. Uitati, in Spania, bisericile Baptiste au un singur pastor, cel de la Madrid. Celalat, am inteles ca nu mai e pastor. Mai era unul, care nu a mai fost ales. Cate bisericute sunt cu un singur pastor.

In Italia, iarasi erau penure din astea. In Londra am fost acuma. Si acolo, rar, oamenii nu se grabesc sa aleaga lideri, sa-i puna in fata. Stiu ei de ce. Dar, toti acestia, cui dau socoteala? Nimanui? In Romania mai ai o conducere a Comunitatii, mai o ceata a prezbiterilor, mai dai socoteala. Dar aici? Si voi sunteti acuma, aici, pentru ca doriti sa cresteti. Aveti nevoie de asta. Si e foarte bine. Sunteti invatabili. Dar sunt biserici unde- am fost acum intr-o alta parte, vedeti ca nu dau nume, biserici. Dar, acuma, nu de mult am fost intr-o alta tara. Am facut un curs impreuna cu un prieten de-al meu, avand de 4 ori pe an cursuri de teologie. Nu suntem obligati, am vazut nevoia pentru lucratori. Ne-am dus intr-o biserica care a gazduit, asa cum sunteti voi. Niciun membru din comitet n-a venit la curs. Niciunul. Si erau vreo 5 prezbiteri, diaconi, pe acolo. Niciunul! Orgoliul. Intotdeauna a fost asa.

Deci, sunt probleme de ordin spiritual, de toate felurile. Consilierea familiilor tinere este o prioritate pentru voi. Neaparat, trebuie sa faceti ceva. Se intemeiaza familii noi, aici. Multi dintre voi, ca lucratori, nu aveti timp sa stati –- distantele-s mari. Trebuie facut ceva. Un prieten de-al meu, pastor, a vizitat anul trecut, o parte din Spania, mai in Nord, nu in aceasta zona. Si, mi-a spus c ain 10 zile, a consiliat 12 cupluri (sot/sotie) care erau in prag de divort. In 10 zile. Din bisericile noastre. Este o problema foarte mare.

Ce sa mai zic de tineret? Inca pruncii vostri, ca majoritatea sunteti mai tinerei, inca nu au ajuns sa creasca… Veti vedea. Vor vorbi doar spaniola. Nu vor mai vrea sa vina aici. Vor merge la (nu stiu) Hillsong, la nu stiu pe unde le place- la concerte, nu le plac bisericile. Si vor sta acasa mai mult. Veti intampina altfel de probleme. Deja suntaceste probleme. Sigur, ar trebui, deci, facut ceva pe linia spirituala. Neaparat, schimbati-va gandirea. Aici, nu-i vorba de: Asa am facut la noi!!! M-am dus intr-o biserica din Italia, nu spun unde. Cateva familii, acolo, aveau un slujitor. Abia venise. Si i-a anuntat pe toti: „Sa ne intoarcem la parintii nostri.” El vrea sa vada, anunta biserica din Roma cum a fost biserica bunicului lui din satul nu stiu care. Si astia erau terorizati, familiile astea. Erau de multi ani pe acolo si uite cine a venit? „Asta vrea sa ne intoarca la bunu, la mentalitatea lui. Si asa a fost. Aveau frati diaconi si nu numai, care stateau la intrarea bisericii si masurau fusta la fete si la femei. Si daca ei considerau ca fusta nu-i suficient de lunga, nu le dadea voie sa intre. Plus batic, plus podoabe si asa n-au intrat necrestine. Mentalitate- in Roma, fratilor. Va dau si alte exemple in alte capitale ale lumii. Cred ca e o confuzie in cap la acesti oameni. Nu prea citesc vremurile.(39)

Si, iata ce v-am pregatit. Am doua parti in studiul meu. Prima parte: Problemele diasporei. Si, a doua parte: Solutiile diasporei.

Va urma…

 

Emil Bartos – Rolul crestinului in diaspora – partea 1.1 Recomandare de carti si Disputa dintre Martyn Lloyd-Jones si John Stott (14 Februarie, 2014)

emil-bartosCate ceva despre mine, pentru cei care nu ma cunoasteti. Sunt credincios Domnului din tinerete, la 17 ani am facut legamantul cu Domnul, ca urmare a unei lucrari de trezire spirituala in Oradea, in vremea fratelui Liviu Olah, pastor atunci la Oradea. Am facut inginerie, dar la 30 de ani, ca Domnul Isus, m-a chemat Domnul in lucrare. Am lasat ingineria si am intrat pastor in perioada comunista, 1987. Am inceput studii teologice, mi-am luat toate gradele acestea care erau necesare. Tocmai atunci, la Oradea, a inceput Universitatea Emanuel de astazi si am fost prins in echipa de profesori. Am ajuns sa studies, sa devin profesor, practic din 1981 sunt profesor de teologie. Am fost 10 ani profesor la Oradea, 11 ani la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti si de cativa ani sunt acum la Facultatea Teologica Baptista din Universitatea Bucuresti. Locuiesc in Timisoara,  impreuna cu a doua mea sotie, Tatiana. Prima mea sotie a murit intr-un accident de masina in anul 2005, la doua saptamani dupa ce am sarbatorit 25 de ani de casnicie. Cu ea am avut 6 copii. Unul dintre copii, un baiat de 21 de ani a murit in 2009. M-am casatorit dupa 2 ani de vaduvie cu Tatiana. Ne-am stabilit in Timisoara acum; predau cursuri modulare la nivel de masterat, dar sunt invitat la toate scolile posibile din Romania, exceptand una de la Oradea. In rest, peste tot, usa-i deschisa si slujesc cu bucurie peste tot. Salutari de la toti profesorii de la toate aceste scoli de la bisericile care le-am vizitat in ultimul timp. In ultimii 5 ani de zile am primit de la Domnul o lucrare noua: sa intaresc bisericile, sa le intaresc cu darul meu de dascal / invatator. Si asta am facut.

Dupa ce am trecut prin aceste mari incercari  in viata, nu mai puteam face anumite lucrari pe care le-am facut inainte. Si Dumnezeu mi-a aratat ca aceasta e noua lucrare, noua traiectorie a mea si am acceptat-o si sunt implinit in ceea ce fac. De aceea m-ati invitat, pentru ca… nu stiu exact de ce, dar Domnul a deschis usa. Nu trebuia sa fiu acum aici, trebuia sa fiu in Republica Moldova, dar s-a inchis acolo usa, s-a deschis la voi. A fost providential. Ma bucur sa fiu cu voi aici. N-am auzit multe despre voi dinainte, dar mi-ati produs, pana acuma, o impresie calda deosebita.

Imi place sportul, am jucat fotbal- mijlocas, fratilor (cand eram cu vreo 30 kg mai putin). Am jucat handbal vreo 3 ani, acuma joc sah. E o gluma. Imi plac cartile. Va spun hobi-urile mele, ca sa stiti ca am o parte umana, sa n-o auziti de la altii. Ce auziti la altii nu-i corect.

Photo credit si comanda aici – http://www.logos.ro/

Imi plac cartile, mai ales teologice, evident. „Preaching & Preachers”, cartea lui Martyn Lloyd-Jones- s-a tradus in Limba Romana deja? Da, s-a tradus acum.

Apropos, de Martyn Lloyd-Jones, a fost primul autor englez. A fost medic al Casei Roiale din Anglia, a parasit medicina pentru pastorala. Pe urma a devenit predicator la Westminster Chapel si a fost unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului XX. Minunat predicator. Aceasta carte , despre predicare, cred ca e tradusa in Limba Romana. Pute-ti verifica. E una dintre cele mai bune. Am citit-o cand eram mai tanar decat tine, Adi. (Nu am gasit cartea- daca cineva o gaseste, va rog frumos sa ne anuntati si adaugam linkul) M-a hranit foarte mult aceasta carte si cartea  lui John Stott despre predicare- Puterea Predicarii. E tradusa la Editura Logos din Cluj.

Photo credit si comanda aici – http://www.clcromania.ro

Aceste doua carti sunt fundamentale, pentru ca, daca tot am inceput- John Stott a fost anglican. A murit de curand, nu s-a casatorit niciodata. Un om extrem de inteligent, Doctor in Teologie si profesor, dar mai mult s-a dedicat lucrarii cu studentii. Toate cartile pe care el le scria aveau trecere, se vindeau foarte bine. Esentialul Crestinismului a fost cea mai vanduta carte, Zeci de milioane de exemplare s-au vandut in lume, si alte carti. Toti banii primiti din drepturile de autor de la aceste edituri,el le punea intr-un fond special, se numeste Langham Partnership care sprijinea educatia in tarile mai putin dezvoltate- Africa, Europa de Rasarit. Asa, foarte multi Romani, talentati, buni,  au ajuns sa studieze masterate, doctorate,  in Vest din cauza acestui fond de bani de la John Stott. L-am cunoscut personal. Am fost chiar la el in casa, in birou. Era pasionat de pasari. A scris si doua carti din perspectiva crestina despre pasari. Da, fratilor, se poate si asa. Insa cartea despre predicare merita citita de toti.

In paralel, a trait Lloyd-Jones, mai in varsta de John Stott. El era, nu anglican, atat cat era Metodist Calvinist. O combinatie imposibila doctrinar. Dar, in el s-a putut. Foarte bun predicator, s-au certat. Cei doi s-au certat. Da, s-au certat si ei. Prin anii ’60 – ’66, parca, a avut loc o disputa si iata care era disputa. Evanghelicii din Biserica Anglicana nu erau de acord cu ce facea ‘High Anglican Church’, cum se spune- Biserica care avea legatura cu statul, care avea liturghie, care nu prea era evanghelica. O mare parte, poate o treime din biserici, din pastorii anglicani erau evanghelici. Credeau in necesitatea nasterii din nou, in sfanta Scriptura ca autoritate finala si Lloyd-Jones, la Congresul Evanghelicilor, a propus iesirea evanghelicilor din Biserica Angliei.

Citeste despre aceste conferinte in intregime aici (L. Engleza) –

Argumentul lui (Lloyd-Jones) a fost ca nu poti sta intr-o biserica care se compromite. Inca de atunci erau semne ca Biserica Angliei va fii de acord cu hirotonisirea femeilor. Si iata ca asa a fost. Plus, au inceput sa accepte si homosexualii, [au] preoti si episcopi homosexuali. La asta s-a ajuns. De atunci, Lloyd-Jones a vazut  ca directia bisericii nu era buna si a zis: „Iesim si formam o alta denominatie evanghelica.” John Stott era de partea cealalta. Era mai tanar, credea ca biserica se poate innoi din interior. El a spus: „Daca noi plecam din Biserica Angliei, nu mai este speranta pentru ei. Ramanem.” S-a supus la vot. Au votat mai multi cu John Stott- cu ideea lui, nu cu el. Ideea, sa ramana in Biserica Anglicana si sa incerce sa o schimbe din interior. NU AU REUSIT. Lloyd-Jones s-a separat; n-a reusit nici el prea multe. Erau prea putini sa formeze o alta denominatie. Si asta a fost disputa.

Ce faci cand biserica in care tu esti nu merge in directie buna, din punct de vedere doctrinar?

Nu-i vorba ca iti place sau nu de un lider. Doctrinar slabea, erau semnele compromisului. Unul a spus: „Iesim.” Celalalt a zis: „Ramanem ca s-o schimbam.” Celalalt a zis: „Iesim, nu ne compromitem.” Ce ai fii ales?

Stii cum s-au format Baptistii? Baptistii au iesit din Biserica Anglicana, pentru ca nu erau de acord cu compromisul Bisericii Anglicane si aveau alta doctrina. Deja botezul adultilor era profilat, separarea Bisericii de Stat. Astea erau doctrine de baza. Preotia tuturor credinciosilor, fara o baza ierarhica. Stiti cum s-au format penticostalii? O, vreau sa va spun ceva. In fruntea primilor penticostali in miscarea Church of God (1901) si apoi Assemblies of God  (1906) din America (in anii astia s-au format), in fruntea Bisericii Church of God au fost 2 metodisti. Si in fruntea Bisericii Assemblies of God a fost un pastor Baptist. Deci, Penticostalii s-au format iesind din Metodisti si din Baptisti pentru ca aveau alta doctrina. Nu a fost alt motiv. Nu au fost dati afara. Baptistii au ramas pana au fost alungati. Au trebuit sa fuga la Amsterdam si asa s-a format Biserica. Sa stiti, mentalitatile acestea se simt in istorie, daca te uiti. Ele sunt formate deja. Nu trebuie mult.

Sa zicem, uitati care e diferenta de gandire. Sa luam un om de afaceri Baptist. Esueaza, nu-i iese ceva. Ce face un om de afaceri Baptist cand nu reuseste? Intra in el insusi ai spune: „Eu sunt de vina. Eu am gresit ceva. Eu, eu, eu…” Ce face un om de afaceri penticostal, daca nu reuseste? „Diavolul e de vina.” Doua atitudini diferite. Mentalitati diferite. Unul introspectie, celalalt nu are asa mari probleme cu … Cauta. Ah, atacul celui rau. Astea se pastreaza in istorie, sa stiti. Acuma, sunt si amestecuri. La Crestini dupa Evanghelie nu ma pot pronunta.

Dar, vedeti? Suntem pusi in astfel de situatii. Ne tot intrebam, ca deja incep prezentarea mea despre liderul crestin in diaspora. De ce se impart asa de des bisericile in diaspora?  (1-16)

Va urma…

 

 

Dr. Emil Bartoş – Înţelesul naraţiunii: Cartea Faptelor Apostolilor – Miercuri, 21 Mai la Centrul Aeropagus din Timişoara

Photo credit Facebook

Miercuri, 21 mai, de la ora 19, va avea loc o noua întâlnire din seria „Repere în interpretarea Sfintei Scripturi”. Invitatul acestui eveniment este Dr. Emil Bartoş (Universitatea din Bucureşti), iar tema studiată va fi „Înţelesul naraţiunii: Cartea Faptele Apostolilor”. 

Vă aşteptăm la această întâlnire atât pe aceia care v-aţi înscris pentru întreaga serie, cât şi pe toţi cei care sunteţi interesaţi de o perspectivă de ansamblu asupra cărţii Faptele Apostolilor şi asupra perioadei de început din istoria Bisericii primare.

VEZI MAI MULTE DETALII AICI – Centrul Areopagus TimisoaraDr. Emil Bartos – Cartea Faptele Apostolilor – Seria „Repere”

Emil Bartoş – Isus, pe drum spre Emaus 11 Mai 2014

Luca 24:13-35

13 În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
15 Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S’a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască.
17 El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?„ Şi ei s’au oprit, uitîndu-se trişti.
18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: ,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s’a întîmplat în el zilele acestea?„ –
19 ,,Ce?„ le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ,,Ce s’a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20 Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?„
21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s’au întîmplat aceste lucruri.
22 Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s’au dus disdedimineaţă la mormînt,
23 nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.
24 Unii din cei ce erau cu noi, s’au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.„
25 Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?„
27 Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28 Cînd s’au apropiat de satul la care mergeau, El S’a făcut că vrea să meargă mai departe.
29 Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.„ Şi a intrat să rămînă cu ei.
30 Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o.
31 Atunci li s’au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S’a făcut nevăzut dinaintea lor.
32 Şi au zis unul către altul: ,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?„
33 S’au sculat chiar în ceasul acela, s’au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
34 şi zicînd: ,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S’a arătat lui Simon.„
35 Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.

Emil Bartos Bis CarpatiIn aceasta seara, vreau sa ramanem in atmosfera sarbatorii Invierii Domnului. Este cea mai importanta sarbatoare a crestinismului. Fara un Hristos viu, noi toti am fi morti in greselile si in pacatele noastre. Dar, acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti. El e primul rod; urmam noi. Ne vom concentra asupra acestei naratiuni, acestei povestiri, din Evanghelia dupa Luca 24, care se gaseste doar in aceasta evanghelie. De aceea, unii interpreti ai Bibliei cred ca al doilea ucenic care era pe drumul Emausului a fost tocmai Luca, cel care scrie, pentru ca sunt detalii care numai cineva care a participat  la intalnirea cu Isus, le putea cunoaste. Unul se numea Cleopa si probabil celalalt era Luca. Aceasta istorisire, acest drum cu Isus l-am interpretat, l-am vazut altfel decat o poveste oarecare. M-am uitat din perspectiva teologica, m-am uitat de sus in jos la textul acesta, la drumul acesta, Cand te uiti de jos, cand te uiti din perspectiva istorica, nu sesizezi toate.  Dar, vedeti, tocmai aici este farmecul istorisirilor, a povestirilor din Biblie. De aceea ne plac povestile care sunt bazate pe fapte reale, sigur, pentru ca naratiunea, povestirea de acest gen te trece, te tranziteaza de la nivelul istoric la nivelul metaistoric- dincolo de istorie. Te face sa vezi adevaruri duhovnicesti, te poate schimba. O povestire de acest gen poate sa-ti schimbe viata.

Aceasta e povestea inimii noastre, povestea intalnirii noastre cu Isus. Fiecare detaliu conteaza, aici. Detaliile acestea vorbesc cum 2 ucenici, desi Isus a aparut langa ei, nu L-au cunoscut. Cum a fost posibil, dupa ce L-ai intalnit inainte, pentru ca cei doi se pare ca erau familiarizati cu Isus, cu El. Cum de nu L-au recunoscut imediat? Biblia, chiar spune la inceputul paragrafului  ca in timp ce ei vorbeau, se intrebau, Isus apare langa ei,  si ochii lor erau impiedicati sa-L cunoasca. E finalul unei evanghelii, aici. Luca insereaza acest paragraf in mod intentionat. Vine ca un sumar la tot ce a vrut el sa spuna despre cine este Isus. Asa cum Ioan, cand isi scrie Evanghelia, va amintiti, in final, la capitolul 20 spune ca „toate aceste lucruri au fost scrise ca voi sa credeti ca Isus este Fiul lui Dumnezeu si crezand in El sa aveti viata vesnica.” Cred ca acelasi obiectiv l-a avut si Luca. Vrea sa ni-L prezinte pe Hristos, pe Domnul nostru: cine a fost El? Cum poti sa-L cunosti pe acest Isus?

Pana acum, Luca l-a prezentat ca pe un Invatator, ca un vindecator, ca unul care s-a jertfit pentru poporul Lui. Dar este mai mult de atat. Ma uit la acest pasaj ca la o lectie de teologie. Se alege acest motiv al calatoriei, a drumului, ca si cum te invita Luca si pe tine si pe mine, sa calatorim impreuna cu Isus, sa-L cunoastem mai bine pe Isus (Din primele 13:30 minute- mai sunt aprox 43 de min din mesaj)

VIDEO by Biserica penticostala Carpati

Emil Bartoş – Miracolul din Betleem la Biserica Emanuel Timişoara 26 Decembrie 2013

Photo credit The Annuncioation  http://www.1st-art-gallery.com

Fragmente din predica (citeste transcrierea mai jos, sub text):

  1. Tatal, Fiul, Duhul Sfant sunt prezenti la actul creatiei. De altfel, trebuie sa stiti ca orice act de creatie implica participarea Dumnezeirii.

  2. Conceptia a fost supranaturala. Aici sta miracolul. Anume, o anumita lege naturala pusa de Dumnezeu in lumea noastra a fost suspendata sau rectificata prin puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu, oricand poate interveni in lumea Lui pentru ca e lumea Lui. Ce e asa de neconceput? Cand Maria aude ca Duhul se va pogori peste ea, ca Cel Prea Inalt o va umbri, de fapt, insemna ca Duhul lui Dumnezeu, care da viata oricarei fiinte umane prezida si conceptia Fiului lui Dumnezeu in pantecele ei. Puterea divina lucra in pantecele Mariei. Noua creatie a intersectat vechea creatie. Natura a fost penetrata de supranatural. Vedeti? Aici se pierd rationalistii. Aici nu pot sa accepte cei care nu se smeresc. Pentru ca iti trebuie smerenie sa crezi asta. Stiinta, filosofia nu pot dovedi imposibilitatea miracolului. Tot ce pot face ele este doar sa declare improbabilitatea lui. Dar imposibilul nu are de a face cu noi. Dumnezeu poate oricand sa intervina in lumea Lui intr-un mod special. (1) Dumnezeu poate sa intervina intr-un mod vizibil chiar in lumea Lui. Exista acte vizibile ordinare, cu care ne-am obisnuit. (2) Stiti ca exista acte si evenimente invizibile pe care Dumnezeu le face. (3) Dar, exista si acte vizibile extraordinare. Si nasterea din fecioara face parte din aceasta a treia categorie.
  3. Aceasta invatatura despre nasterea din fecioara a Domnului nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii este una dintre doctrinele fundamentale ale teologiei crestine. De altfel, poti verifica prin aceasta invatatura daca cineva este crestin sau nu. Biserica a considerat-o de la inceput o dogma. Dogma este o invatatura neschimbabila, hotarata de biserica. De aceea, aceasta invatatura a fost inclusa chiar in crezul crestin, numita si in Crezul Niceo-Constantinopolitan.
  4. Daca astazi vei primi vizita a unui martor al lui Iehova, sti cum scapi repede de el? Intreaba-l numai atat: Crede ca Isus este numai singurul Fiu al lui Dumnezeu? S-a incheiat discutia. Pentru ca ei spun ca Isus a fost un fiu a lui Dumnezeu, nu Fiul lui Dumnezeu. De aceea, vedeti, invatatura aceasta despre nasterea din fecioara vorbeste despre divinitatea si unicitatea persoanei si lucrarii lui Hristos. Aceasta este invatatura noastra de baza. E partea crezului, dar mai intai e partea sfintei Scripturi. Aceasta invatatura de fapte trimite la invatatura sau doctrina despre Sfanta Treime.
  5. Oamenii de stiinta se intrec in a fi prooroci, prevestind  cam ce ne asteapta in viitor. Ati vrea sa stiti cateva din aceste proorocii? (1:28) Numai in tecnologie daca v-as spune ni s-ar zbarli parul pe noi. Va spun una totusi. Miracol? Uitati ce miracol se prevede. Va veni vremea si nu peste mult timp in care creierul nostru va putea fi cuplat printr-un cablu la un computer si ne vom putea descarca memoria, amintirile si constiinta, pe computer. Daca patesti un accident, poti sa-ti recuperezi memoria. Hm, credeti in asa ceva? N-am vrea sa credem. Dar ei vorbesc deja despre asta. Vedeti ce putin cunoastem din lumea noastra. Intr-o zi s-ar putea sa asisti la o inviere. Au asistat cei din Ierusalim, tocmai cand Domnul Isus a murit. Va amintiti de eveniment? Perdeaua din launtrul templului s-a rupt, multe trupuri ale sfintilor au iesit din morminte si li s-au aratat multora din cetate.Deci, nu vreau sa va duc prea departe. Sigur, unele sunt chestiuni de imaginatie. E adevarat. Dar si imaginatia face parte din lumea noastra. Dumnezeu, asadar, poate oricand interveni in lumea Lui pentru a-i schimba ordinea. Lumea, pentru noi este inchisa. Dar nu este inchisa pentru Dumnezeu. Pentru noi anumite evenimente par supranaturale, pentru Dumnezeu sunt naturale. Adica. cat poate fi de supranatural sa dea viata in fiecare zi la sute de mii de oameni in lumea aceasta?
  6. Emil Bartos explica cum e miracolul nasterii din nou: „E ca si cum Altcineva incepe sa-Si traiasca viata Lui in tine.

Miracolul din Betleem

Luca 1:26-38

26 În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într’o cetate din Galilea, numită Nazaret,
27 la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Îngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s’a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!„
29 Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
30 Îngerul i -a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31 Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32 El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.„
34 Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?„
35 Îngerul i -a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
37 Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38 Maria a zis: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!„ Şi îngerul a plecat dela ea.

Transcriere Blogul Agnus Dei-

Bartos Emil

Emil Bartos: As dori sa va vorbesc despre miracolul nasterii din fecioara. Aceasta invatatura despre nasterea din fecioara a Domnului nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul lumii este una dintre doctrinele fundamentale ale teologiei crestine. De altfel, poti verifica prin aceasta invatatura daca cineva este crestin sau nu. Biserica a considerat-o de la inceput o dogma. Dogma este o invatatura neschimbabila, hotarata de biserica. De aceea, aceasta invatatura a fost inclusa chiar in crezul crestin, numita si in Crezul Niceo-Constantinopolitan. Intai, biserica a hotarat in anul 325 la Nicea, cand s-au adunat peste 200 de episcopi din tot imperiul, ca biserica crede in: „Isus Hristos, nascut din fecioara Maria, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, lumina din luminat, nascut, nu facut, de aceeasi fiinta cu Tatal.”

Lupta cea mai grea in acest sinod, sau conciliu, intalnirea bisericii, a fost pe acest cuvant: Este Isus Hristos de aceeasi fiinta, sau este doar de o fiinta asemanatoare cu Dumnezeu? Biserica a votat. Episcopii au votat. Si de atunci, toti mostenim acest crez. Crezul acesta nu este mostenirea unei biserici. Pana in anul 1054 a existat o singura biserica. Doar din 1054, vorbim de biserici- biserica de Rasarit, adica biserica ortodoxa si biserica de apus, biserica catolica. Din biserica catolica s-a desprins , dupa 1517, biserica protestanta. Dar primii 1000 de ani sunt mostenirea noastra, a tuturor. Noi toti mostenim crezul si credem exact asa cum spune acest crez- Ca Domnul nostru Isus Hristos nu are o fiinta, o esenta asemanatoare cu divinitatea. Ci, El este de o fiinta cu Tatal. Romanii au inventat chiar un Cuvant, nu prea se gaseste in alte limbi, din cate stiu. Am inventat cuvantul  ‘deofiintime’. Deofiintimea este un cuvant compus: de o fiinta cu Tatal, asa cum si credeul e tot un cuvant compus. ‘Ce cred eu’, asta-i credeul. ‘Deofiintimea’ lui Hristos.

Daca vrei sa-ti verifici credinta in raport cu alte denominatii, pretentii, aici este testul suprem. De aceea, ap. Ioan ne-a atras atentia ca atunci cand suntem in fata altor confesiuni sau marturisiri, sa avem grija- 1 Ioan 4:1 – ‘Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sînt dela Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi.’ Sa nu dam crezare oricarui duh; sa cercetam duhurile. Daca sunt de la Dumnezeu sau nu, pentru ca exista prooroci mincinosi, propovaduitori falsi. ‘Duhul lui Dumnezeu să -L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu;  şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este dela Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist,‘ In vremea aceea circula un fel de erezie, o secta chiar, numita Docetismul. Era un verb in limba greaca, dokeo (“to seem”) a aparea. Ca si cum, adica, Isus, spuneau ei, doar a aparut ca Fiu de Dumnezeu. Daca, de exemplu, te duceai pe plaja in urma ucenicilor care erau cu Isus si numarai perechile de pasi, gaseai numai 12 perechi de pasi, nu 13, pentru ca a lui Isus nu se vedeau. Ca Isus doar a aparut sub forma umana; El n-a avut trup. Ce bazaconie. Ce fals, ce erezie. Biserica a trebuit sa lupte impotriva acestor erezii si a facut-o cu prisosinta.

Daca astazi vei primi vizita a unui martor al lui Iehova, sti cum scapi repede de el? Intreaba-l numai atat: Crede ca Isus este numai singurul Fiu al lui Dumnezeu? S-a incheiat discutia. Pentru ca ei spun ca Isus a fost un fiu a lui Dumnezeu, nu Fiul lui Dumnezeu. De aceea, vedeti, invatatura aceasta despre nasterea din fecioara vorbeste despre divinitatea si unicitatea persoanei si lucrarii lui Hristos. Aceasta este invatatura noastra de baza. E partea crezului, dar mai intai e partea Sfintei Scripturi. Aceasta invatatura de fapt te trimite la invatatura sau doctrina despre Sfanta Treime. Uitati-va in textul nostru, pentru ca unii contesta si aceasta invatatura, ca nu e biblica, ca noi nu credem in Sfanta Treime, ca noi credem intr-un singur Dumnezeu. Da, credem intr-un singur Dumnezeu, dar, modul in care acest Dumnezeu s-a manifestat pe Sine in istorie si a fost hotararea Lui, a fost ca Tata, Fiu si Duh Sfant. Fiecare avand planul de lucrare in planul de Mantuitor. Doar acest exemplu vi-l iau, din textul nostru: Luca 1:35, care cred ca e versetul de baza al intregului mesaj. Uitati, va rog, ce spune aici ingerul lui Dumnezeu. Ii spune Mariei, citez: „,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.’ Duhul Sfant este a treia persoana a Sfintei Treimi. Si cine-i ‘Prea Inalt’? Dumnezeu, Tatal. ‘Va fi chemat Fiul lui Dumnezeu’. Cine este? A doua persoana a Sfintei Treimi. Deci, intr-un singur verset ai Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Aici se afirma ca acelasi Duh, Spirit, care a creat universul, a creat viata in Maria. Daca citim in Geneza, capitolul 1, primele 3 versete veti regasi din nou Sfanta Treime prezenta acolo. As vrea sa facem acest exercitiu de aducere aminte. Geneza 1:1 – ‘La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pămîntul.‘ E vorba de Dumnezeu Tatal. ‘2 Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.’ Duhul lui Dumnezeu facea o lucrare de conceptie, de Geneza, de nastere a universului. De fapt, in original, foarte greu de tradus in orice limba, textul spune ca Duhul lui Dumnezeu ‘clocea’, ca si cum ceva da nastere. Acelasi termen este folosit in Luca 1:35, cand Duhul urma sa umbreasca pe Maria si sa se nasca Domnul Hristos. Si apoi, in versetul 3 din Geneza citim ca Dumnezeu a zis, acesta-i cuvantul: ‘Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!„ Şi a fost lumină.‘ Tatal, Fiul, Duhul Sfant sunt prezenti la actul creatiei.

De altfel, trebuie sa stiti ca orice act de creatie implica participarea Dumnezeirii. Noi credem ca orice copil care se naste in lumea aceasta inseamna participarea directa a lui Dumnezeu  in actul acela al creatiei. De aceea suntem impotriva avorturilor, de aceea pretuim viata. Luptam pentru ea, pentru sanctitatea vietii. Aceasta este credinta noastra. Vedeti cat de important a fost mesajul ingerului pentru Maria? Si implicit pentru noi? Pentru ca, cele mai importante doctrine se leaga, se tin de aceasta invatatura, despre nasterea din fecioara. Acum, eu cred ca aceasta prezenta a Sfintei Treimi, vrea sa ne sugereze ca mantuirea pe care ne-a adus-o Isus Hristos prin lucrarea Lui este deplina. Si Tatal si Duhul au participat in tot ce a facut Domnu nostru. Slava Lui pentru aceasta.

Acum insa, avem pasi mai departe de facut, sa intelegem cum adica acest act istoric este un miracol. A fost un miracol. De aceea, intai as vrea sa elimin ce nu credem:

Noi nu credem ca nasterea din fecioara a fost o inventie umana. Instinctul omului modern, intr-adevar, este sa interpreteze totul prin prisma a ratiunii sau a simturilor. Si daca mintea ta nu pricepe, nu crezi. E complet fals. E o aberatie ce spui pentru ca foarte multe lucruri pe care tu le faci, nu le intelegi si totusi te increzi in ele. Traiesti foarte mult prin credinta, altfel spus. Nasterea din fecioara a fost catalogata drept un mit, o inventie a omului. Unii spun ca mitul e necesar oricarei religii, inclusiv religia crestina. Ca, mitul era ceva firesc in vremurile acelea, ca lumea lui Isus, a apostolilor era plina de legende. Chiar unii teologi merg pana acolo ca spun: Trebuie sa credem in Isus, ca dovezile istorice nu se pot anula. Avem suficiente dovezi si nu numai din resurse crestine, ca anume, acest Isus din Nazaret a existat ca persoana istorica. Dar spun ei: Trebuie sa Il privim ca un magician. Isus a  cunoscut ceva trucuri, a magicienilor din vremea respectiva si le-a aplicat usor la o populatie credula, nerecunoscatoare. Ca, in vremea aceea se credea mult mai usor in mituri, in basme, in legende. Dar azi, nu mai poti crede asa ceva pentru ca, uite, cat de avansati suntem stiintific. Asta, pana sa ajungi sa vezi cati Romani cred in horoscop si in mituri. Procesul este uimitor, dezarmant. Si, cica am fi o natie crestina.

Unii spun ca acest mit al nasterii din fecioara, e doar o adaugare ulterioara la celelalte lucrari miraculoase ale lui Isus. Daca crezi ca viata lui Isus a fost, in general, plina de miracole, trebuie sa faci si nasterea miraculoasa si de aceea, mult mai tarziu s-a introdus aceasta idee a nasterii dintr-o fecioara. Este uimitor cat de slabe sunt, din punct de vedere logic, aceste argumente. Sunt pur subiective. Este ca si cum tu iti dai cu parerea. „Asta este parerea ta. Fiecare cu parerea lui.” Ar fi interesant sa cititi chiar anumite carti despre istoria omenirii, sa vedeti cat de prezente sunt miracolele in istoria noastra. De altfel, suntem inconjurati de miracole. Cuvantul miracol, din latina ‘miraculum’, nu se refera neaparat la ceva neinteles. Mai exista un termen – mirabile, de unde avem ‘mirare’ sau uimire. Miraculum si mirabile pot sa vorbeasca despre acelasi eveniment- pentru ca exista anumite evenimente in lumea noastra, care trezesc mirarea, uimirea noastra. Pana la un punct te mira. Dupa aceea, treci in domeniul miracolului. Anumite evenimente, anumite descoperiri- hai sa vorbim despre descoperirile stiintifice cu care ne laudam. Candva erau considerate miracole. Astazi nu mai sunt. Daca ii spuneai cuiva din sec. XIX ca peste 100 si ceva de ani, ne vom vedea unii pe altii de la distanta prin smart-phonuri. Te-ar fi crezut? Si uite ca asa este. Daca acum 100 de ani, cineva spunea ca va exista posibilitatea de transplant de organe artificiale, ca sa traiesti, cine ar fi crezut? Dar acestea sunt stridente exemple, care ne socheaza. Sper ca intelegeti, ca lumea in care noi traim este intr-un anume sens imbibata in miracole. Adica, de legi si evenimente pe care nu le putem explica logic. Daca aceasta este definitia miracolului. Dar, cum vom vedea, din punct de vedere a crestinismului, miracolul este altceva.

Cu cat inaintam in cunoastere, ar trebui sa inaintam in credinta, ar trebui sa fim mai credinciosi. Si sa stiti inca ceva aici, ca biserica n-a avut nevoie de miracole pentru a crede in nasterea lui Isus din fecioara. Nu miracolele de mai tarziu au atestat  miracolul nasterii din fecioara. Aceasta pentru ca  biserica stia ca era un fapt real, unul din atatea, pe care Dumnezeu ni le-a dat, le-a dat lor atunci, recunoastem si noi astazi prin Scriptura.

Dar trec la al doilea pas: Daca nasterea lui Hristos nu este din fecioara, atunci ce este? A doua varianta este sa spui ca nasterea aceasta din fecioara a fost un eveniment istoric. Aceasta-i corect. Dar e insuficient.  E corect sa spui ca evenimentul nasterii a avut loc in spatiu si timp cu personaje clare. O avem pe Maria, pe Iosif, pe Elisabeta si pe Zaharia, avem si magi si pe Irod si pastori. Deci oameni normali intr-o lume normala. Evenimentele care au avut loc sunt reale, implica personaje reale. Evanghelistii care au scris despre aceste evenimente sunt reali. Luca, de exemplu, ca medic, ne aminteste ca a cercetat foarte atent toate detaliile Evangheliei. El era medic. Sunt absolut convins ca pe medici nu-i pacalesti usor. Medicii au cunostintele lor, asa cum teologii au cunostintele lor.

Fiecare putem fi specializati in anumite domenii. Dar pe un medic, sa-l pacalesti si sa-i spui: „A fost o nastere din fecioara; barbatul n-a participat, ei, asta nu-i de loc simplu sa rezolvi. Si ce face Luca este ca se duce si sta de vorba cu martori. Vrea detalii. Niciunul dintre evanghelisti nu scrie aceste lucruri. Afla, de exemplu, ca Maria a avut o revelatie angelica. Un inger i s-a aratat. Luca vrea sa stie  detaliile si afla exact discutia  dintre Maria si inger. Numai el scrie despre asta. Vrea sa stie un lucru: Cum a fost posibila aceasta lucrare supranaturala? Si a aflat prin ingerul Mariei, ca Duhul Sfant urma sa faca toata lucrarea. Ca o va umbri, ca va sta cu o putere divina peste ea, peste pantecele ei si ca va da nastere de un copil de parte barbateasca, care va fi Fiul lui Dumnezeu. Ca nici un cuvant nu e lipsit de putere cand vine de la Dumnezeu. Luca scrie toate acestea? Hm, verifica si intelege ca pana la un punct logic uman ajuta. De la un punct, nu mai poti sa faci nimic decat sa crezi.

A fost un eveniment istoric, dar Luca stia ca dincolo de evenimentul istoric a avut loc o interventie supra-istorica, meta-istorica. Si despre asta as vrea sa vorbesc acum. Pentru ca, vedeti, nasterea  din fecioara n-a fost o inventie umana, chiar daca tu nu o poti si eu nu o pot explica complet logic. N-a fost doar un eveniment istoric cu date clare. Si Luca si noi stim ca acest eveniment a fost o interventie divina. A fost un eveniment metaistoric. Meta in limba greaca inseamna ‘dincolo de’, dincolo de istorie. In cuvintele lui C S Lewis de mai tarziu, in scrierile lui despre minuni, va recomand aceasta carte, el vorbeste despre faptul ca noua creatie a intersectat vechea creatie. Foarte frumos. Adica, noua creatie, viata care va sa vina, existenta care urmeaza dupa aceasta existenta a intersectat, a vizitat aceasta veche creatie in care noi traim. Dumnezeu a facut-o de mai multe ori, nu numai prin nasterea din fecioara a Domnului Hristos.

Uitati-va cum sustine Evanghelia aceasta lucrare de interventie divina. Suntem pregatiti prin prezenta elementelor supranaturale din naratiune. Luca, Matei, in special Matei,  ne arata ca in aceasta nastere s-au implinit profetiile din vechime. Ca nu este intamplare, nu e ceva ce e haotic, ceva ce n-are sens, ca fiecare detaliu e implinirea unei profetii. Apoi, ati sesizat prezenta ingerilor, atat la vestirea nasterii lui Ioan botezatorul, cat si la vestirea nasterii lui Hristos? Ce sa mai zic de corul ingeresc pe care l-au auzit pastorii care s-au dus la ieslea Domnului. Va mai amintesc, de asemenea aici de calauzirea exceptionala pe care au avut-o magii? Vocea de sus pe care a auzit-o Iosif si Maria, pastorii? Toate acestea sunt elemente supranaturale, realitati. Dar miraculosul, daca vreti, supranaturalul nu sta doar in acestea. Ce este unic in toata aceasta invatatura despre nasterea din fecioara nu este nasterea in sine. Ca, nasterea in sine n-a fost supranaturala. Maria a nascut normal, ca orice femeie.

Conceptia a fost supranaturala. Aici sta miracolul. Anume, o anumita lege naturala pusa de Dumnezeu in lumea noastra a fost suspendata sau rectificata prin puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu, oricand poate interveni in lumea Lui pentru ca e lumea Lui. Ce e asa de neconceput? Cand Maria aude ca Duhul se va pogori peste ea, ca Cel Prea Inalt o va umbri, de fapt, insemna ca Duhul lui Dumnezeu, care da viata oricarei fiinte umane prezida si conceptia Fiului lui Dumnezeu in pantecele ei. Puterea divina lucra in pantecele Mariei. Noua creatie a intersectat vechea creatie. Natura a fost penetrata de supranatural. Vedeti? Aici se pierd rationalistii. Aici nu pot sa accepte cei care nu se smeresc. Pentru ca iti trebuie smerenie sa crezi asta. Stiinta, filosofia nu pot dovedi imposibilitatea miracolului. Tot ce pot face ele este doar sa declare improbabilitatea lui. Dar imposibilul nu are de a face cu noi.

Dumnezeu poate oricand sa intervina in lumea Lui intr-un mod special.

  1. Dumnezeu poate sa intervina intr-un mod vizibil chiar in lumea Lui.  Exista acte vizibile ordinare, cu care ne-am obisnuit.
  2. Stiti ca exista acte si evenimente invizibile pe care Dumnezeu le face.
  3. Dar exista si acte vizibile extraordinare. Si nasterea din fecioara face parte din aceasta a treia categorie.

Toate aceste acte sunt parte a universului lui Dumnezeu, a lumii noastre.

Din punct de vedere al omului, cand te uiti la nasterea din fecioara, spui ca ceva este violentat. Ceva este abuzat. Sti ce? Ceea ce sti tu despre natura. Din punctul de vedere insa a lui Dumnezeu, e natural sa intervina oricand in lumea Lui. Pentru noi e nenatural pentru ca nu suntem obisnuiti, sau poate ca suntem insensibili la aceste lucrari ale lui Dumnezeu. Deci miracolul nu este ceva contra naturii si legilor naturii pe care noi o cunoastem, ci contra naturii asa cum o cunoastem noi. Dar cat de mult stim noi din natura aceasta? Foarte putin. Oameni de stiinta se intrec in a fi prooroci, prevestind  cam ce ne asteapta in viitor. Ati vrea sa stiti cateva din aceste proorocii? (1:28) Numai in tecnologie daca v-as spune ni s-ar zbarli parul pe noi. Va spun una totusi.

Miracol? Uitati ce miracol se prevede. Va veni vremea si nu peste mult timp in care creierul nostru va putea fi cuplat printr-un cablu la un computer si ne vom putea descarca memoria, amintirile si constiinta, pe computer. Daca patesti un accident, poti sa-ti recuperezi memoria. Hm, credeti in asa ceva? N-am vrea sa credem. Dar ei vorbesc deja despre asta. Vedeti ce putin cunoastem din lumea noastra. Intr-o zi s-ar putea sa asisti la o inviere. Au asistat cei din Ierusalim, tocmai cand Domnul Isus a murit. Va amintiti de eveniment? Perdeaua din launtrul templului s-a rupt, multe trupuri ale sfintilor au iesit din morminte si li s-au aratat multora din cetate.Deci, nu vreau sa va duc prea departe. Sigur, unele sunt chestiuni de imaginatie. E adevarat. Dar si imaginatia face parte din lumea noastra. Dumnezeu, asadar, poate oricand interveni in lumea Lui pentru ai schimba ordinea. Lumea, pentru noi este inchisa. Dar nu este inchisa pentru Dumnezeu. Pentru noi anumite evenimente par supranaturale, pentru Dumnezeu sunt naturale. Adica cat poate fi de supranatural sa dea viata in fiecare zi la sute de mii de oameni in lumea aceasta? Si acolo este un miracol.

Dar exista anumite miracole pe care Dumnezeu le face in mod intentionat, ca parte a revelatiei de sine a Lui. De aceea, nasterea din fecioara si invierea Domnului nu fac parte din categoria miracolelor, sa zicem, aproape naturale. din lumea lui Dumnezeu si lumea noastra. Aceste miracole, unde isi au valoarea? In mesajul pe care-l aduc. Citind Scriptura am constatat, cel putin pentru mine, ca Dumnezeu cand face un miracol, Il face intotdeauna cu sens. Nu-l face pentru curiosi. Nu-l face pentru ca pusca din degete nu stiu ce vindecator sau prooroc care vrea sa se afirme pe sine. Nu, acestea sunt surogate, pacaleli, unde vreti sa le treceti. Adevaratele interventii ale lui Dumnezeu sunt totdeauna facute cu scop, cu mesaj. Ele se incadreaza in planul lui Dumnezeu.

De aceea, investitia lui Dumnezeu in astfel de miracole e cu totul alta decat intre niste vindecari trecatoare. Aici trebuie sa facem distinctia. Nu toate intervetiile lui Dumnezeu intra in aceeasi categorie, sa spunem, pentru ca obiectivele difera. De aceea, nasterea din fecioara, schimbarea la fata a Domnului nostru, invierile pe care El le-a facut, premergatoare invierii Lui, invierea Lui din morti, inaltarea in slava, toate acestea sunt parte a unui plan Dumnezeiesc precis. Implinirea unor profetii, toate au sens. Toate au mesaj. Chiar si in perioada bisericii, miracolele pe care le-au facut apostolii nu erau pentru ca vroiau sa se afirme sau pentru ca erau niste nevoi urgente pe acolo. Nu. Toate acestea, spune in Evrei cap. 2, semne, minuni, miracole, insoteau marturia lor. Conta ceea ce spuneau, afirmau, articulau acesti apostoli. Si anume, articulau vestea buna a mantuirii, prin credinta in Isus Hristos. De aceea era nevoie de ele, sau Dumnezeu ingaduia sa fie astfel de miracole.

2 Corinteni 5:17? ‘Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură
(Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus:
iată că toate lucrurile s’au făcut noi.

Photo credit www.heartsonfire-ministries.org

Care-i mesajul acestei interventii miraculoase
a lui Dumnezeu in lumea noastra?

Da, miracolul e un act supranatural, dar pe mine nu asta ma intereseaza. Ma intereseaza mesajul lui. Si nasterea din fecioara si aceasta sarbatoare pe care noi o avem in crestinism n-are nici un sens, nici o valoare, daca nu i-ai prins mesajul. Si care-i mesajul acestei interventii miraculoase a lui Dumnezeu in lumea noastra? Ce mesaj poarta miracolul? Domnul nostru spunea asa: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Ioan explica si spune: „Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu, singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela l-a facut cunoscut.” Deci scopul nasterii din fecioara a fost sa-L cunoastem pe Dumnezeu, sa fim mai aproape de Dumnezeu. Adica, Dumnezeu insusi vine intre noi, asumandu-si natura noastra, sa ne mantuiasca din interior. Vine sa stea cu noi, sa se plimbe printre noi, sa ne vorbeasca, sa ne mai atinga, vindecandu-ne din cand in cand. Vine, cum spuneau parintii bisericii, vine sa recapituleze viata noastra. Ceea ce Adam nu a putut realiza, primul om, a facut-o El. Ne-a aratat cum se traieste viata asta si asa sa ajungem la Tatal.

Miracolul in aceasta sarbatoare, da, nasterea din fecioara a fost un eveniment, dar evenimentul ma trimite la un mesaj. Mai mult, ap. Petru vorbeste la un moment dat, ca Dumnezeu ne-a facut partasi firii Dumnezeiesti, prin Hristos. Adica, noi putem sa asistam, sa traim un fel de anticipare a vietii care va veni. In trupul acesta, in viata aceasta, noi putem gusta dintr-o viata mult mai buna decat aceasta. Sa cunoastem iertarea si harul, sa cunoastem dulceata partasiei cu Dumnezeu, sa cunoastem ceea ce a pierdut Adam. Asta ne-a adus Hristos. Sarbatoarea, aici se regaseste, in posibilitatea de a ne putea impartasi de Dumnezeire. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca miracolul acesta, al nasterii din fecioara, iti spune ca Dumnezeu face mereu miracole. E important in economia planului lui Dumnezeu. Dar, daca Il crezi pe Dumnezeu si crezi ca El poate oricand sa intervina, cel mai mare miracol pentru tine nu este neaparat nasterea din fecioara a Domnului sau invierea Lui din morti. Ele sunt repere, au fost importante si sunt importante pentru credinta noastra. Dar, cel mai mare miracol  este ca Dumnezeu sa te nasca din nou, sa te schimbe in centrul personalitatii tale. Mie asta-mi spune ca e un miracol sigur, e o lucrare extraordinara a lui Dumnezeu. Dar acest miracol ma trimite la El. Mesajul nasterii din fecioara este despre El, ca acest Dumnezeu este Domnul vietii, ca poate schimba pe oricine. Iti poate ierta pacatele.

Stiti ca cel mai predicat verset din Biblie in perioada nasterii miscarii evanghelice, care a venit pe linia anabaptista, puritana, pietista, a fost 2 Corinteni 5:17? ‘Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi.‘ Centrul vietii noastre, a credintei noastre evanghelice aici sta. Acelasi Dumnezeu care face miracole, aliniindu-le pe toate planului Sau. Te include si pe tine. Ca tu nu esti in afara acestui plan. Ca poti fi integrat in el. Si sarbatoarea asta imi spune mie ca si eu sunt integrat in planul Mantuitorului. Si eu pot sa am o nastere de sus. Si la nasterea aceasta participa tocmai Sfanta Treime. Ca nasterea din nou nu se face din sisteme teologice, ca stiti ca in perioada comunista s-a dorit un om nou. Asta era obiectivul. S-a vazut ce oameni noi am fost multi dintre noi. Nu asa se face, prin sisteme umane; nasterea din nou este o lucrare supranaturala, intr-adevar miraculoasa, in care Dumnezeu face sa toarne viata de sus drept in inima ta.

Duhul Sfant vine sa toarne un alt gen de viata. Nici nu-ti poti imagina cine poti fi, ce poti face, ce poti trai, cand acest miracol are loc in tine. Stiu ca e greu sa crezi intr-un astfel de miracol. Dar ce crezi ca e mai greu sa crezi ca s-a nascut cineva din fecioara, ca a inviat cineva din morti, sau ca poti fi nascut din nou din Dumnezeu? Lucrarea este aceeasi, pe care o face Dumnezeu in bunatatea Lui. De aceea trebuie sa fim deschisi si ma refer aici si ii vizez acum in acest cuvant pe toti cei care n-au avut parte de acest miracol. Este posibil. Asta e Vestea Buna. Acelasi Dumnezeu, care face in fiecare zi minuni pentru tine, poate sa faca un miracol in centrul personalitatii tale. Si stiti cum e asta? E ca si cum Altcineva incepe sa-Si traiasca viata Lui in tine. Incepe sa schimbe centrul moral, pentru ca religia adevarata se gaseste sau se regaseste in morala. Incepi sa iubesti lucruri pe care altadata, poate, le detestai, sa urmaresti lucruri spirituale, sa-ti placa lucrurile duhovnicesti. Alta data te plictiseau, dintr-o data le iubesti, devin parte integrala a fiintei tale si faci lucruri pe care nu credeai vreodata ca le vei face. Si nu mai faci lucruri pe care credeai ca nu vei scapa de ele, poate patimi.

Si uita asa, puterea aceasta a nasterii de sus e miracolul pe care tu-l poti trai. E acelasi Dumnezeu care a facut miracolul nasterii din fecioara, acelasi Dumnezeu care te poate naste de sus. Doar cere. Trebuie sa crezi lucrul acesta. Nu exista alta varianta decat prin credinta. Si cu cat te apropii mai mult de acest Hristos, de Fiul lui Dumnezeu, cu atat Il vei cunoaste mai mult. Si cu cat Il vei cunoaste mai mult, vei fi eliberat. Viata Lui va curge in tine si vei spune ca ap. Pavel: „Traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine.” Ei, aici e miracolul. Si multi dintre noi care stam aici stim despre ce este vorba. Ce ar fi ca sa mijlocim acum pentru cei care nu inteleg ca asta-i sarbatoarea? Sarbatoarea cea mai frumoasa este cand Hristos intr-adevar se naste in inima unui om si toarna in el viata de sus. Si invitat la partasie de Sfanta Treime, ceva mai frumos nu poate fi pe pamantul acesta. Ai nevoie de aceasta partasie. 

Vezi si Nou – PAGINA Emil Bartos Predici si Studii

VIDEO by Emanuel TM  Predica incepe la minutul 53.

Emil Bartos – 4 daruri, pe care ni le-a dat Dumnezeu, ca sa gandim ca si Fiul Lui, Isus Hristos – Biserica Elim Hunedoara Noiembrie 27, 2013

Photo credit www.flickr.com

Iacov 1:17
orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Emil Bartos (Transcriere):

emil-bartosDe obicei, in aceasta parte a anului se sarbatoreste ‘Ziua Multumirii’, sarbatoarea roadelor si multumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a dat tot anul. Uneori o facem din obicei, din rutina. Sper sa o facem din toata inima, pentru ca Dumnezeul nostru e un Dumnezeu bun. „…orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se dela Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” Cand Dumnezeu iti da, Lui nu-i pare rau. Pentru atatea lucruri ar trebui sa multumim Domnului. Dar, as vrea sa va vorbesc in aceasta seara de 4 daruri, pe care ni le-a dat Dumnezeu ca sa gandim ca si Fiul Lui, ca si Isus Hristos.

Darurile sunt date de Dumnezeu ca sa le folosim. E foarte urat cand primesti un dar si il neglijezi. Dumnezeu ne-a dat cateva daruri ca sa le folosim. Cand nu le folosesti, ele se neglijeaza, se atrofiaza, isi pierd din putere. Toate cele 4 daruri au legatura intre ele, de aceea, le voi pune intr-o ordine logica ca sa intelegeti mai simplu. Darul meu e de dascal si de aceea imi exersez acest dar. Si fratele Claudiu mi-a fost student. Tot ce v-a invatat bine, de la mine a invatat. De restul nu raspund.

Care sunt darurile, ca sa gandim corect in viata? Sa gandim ca Domnul Hristos. ‘Sa aveti in voi gandul acesta,’ spune ap. Pavel Filipenilor. Iar Corintenilor, Pavel le spune, ‘noi rasturnam izbucnirile mintii si orice gand trebuie sa-l facem rob ascultarii de Hristos.’ Daca acesta este scopul, atunci, cum ne ajuta Dumnezeu? Si retineti, aceste daruri sunt deschise pentru toti. Dumnezeu ti le-a dat.

Primul dar, pe care ni l-a dat Dumnezeu ca sa gandim ca si Hristos este o minte sanatoasa. Dumnezeu ne-a dat o minte sanatoasa. Cand ai multumit ultima oara ca ai o minte intreaga? Vezi, te-ai obisnuit cu o minte sanatoasa. Din cand in cand, poate cand vezi pe cineva care nu are mintea intreaga, te gandesti, ‘Multumesc Domnului ca eu sunt intreg.’ E foarte miscator sa vezi pe cineva ca nu poate sa gandeasca, asa cum ar trebui.

Una din fetele mele a venit intr-o zi acasa, era la liceu, pe clasa 9-a si mi-a spus suparata ca diriginta ii obliga sa mearga toti la o scoala unde sunt copii handicapati mintal si orfani. Si ca ea nu vrea sa se duca, nu vrea sa-i vada pe copiii aceia, ca se va simti rau… ‘Nu,’ zic, ‘te vei duce, ca si-asa esti cam nemultumitoare uneori.’ Si s-a dus. Cand ajuns acolo, erau zeci de copii orfani, toti maruntei, unii cu probleme, cu deficit mintal dupa cum incearca sa vorbeasca, dupa cum se poarta. …ajuns vreodata intr-un astfel de loc, e sfasietor. Dar, fiica mea, ajungand acolo a avut o experienta neobisnuita pentru ca un baietel, asa de cativa anisori s-a legat de ea. Tot dupa ea; se tinea de fusta ei, unde mergea ea, mergea si baietelul. Pana la urma a trebuit sa-l ia in brate. Copilul era si orfan si cu probleme mintale. Si asa de mult s-au atasat unul de altul, incat la plecare, abia s-au despartit si fiica mea a venit acasa plangand si a spus, ‘Abia astept sa ma mai duc in locul acela, sa-l intalnesc pe baietel.’ A fost vindecata de sinele ei, de duhul de nemultumire.(6:58) S-a uitat in oglinda si a vazut ca ea e intreaga, are parinti, are mintea intreaga. Ce har este sa ai mintea sanatoasa. De aceea, daca ar fi sa faci ceva astazi si in zilele urmatoare este sa-I multumesti lui Dumnezeu ca ai o minte sanatoasa.

1. O minte sanatoasa- De ce crezi ca ti-a dat Dumnezeu mintea? Putina filozofie am sa fac cu voi, nu foarte grea, dar cateva lucruri de baza trebuie sa stiti despre om- cum ne-a creat Dumnezeu. Noi credem ca omul e creat de Dumnezeu; nu a evoluat dintr-un animal pentru ca Dumnezeu ne spune ca atunci cand Dumnezeu a creat pe om, a suflat peste el suflare de viata si a devenit un suflet viu. Dar i-a dat ceva: chipul Lui. L-a facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Ce inseamna chipul si asemanarea lui Dumnezeu? Daca te uiti in oglinda la tine, ca persoana, vei intelege ca tu semeni cu Dumnezeu. Si Dumnezeu trebuie sa semene cu tine, pentru ca El te-a facut dupa chipul Lui. Sunt 3 lucruri care te aseamana cu Dumnezeu:

  1. Intai, Dumnezeu ti-a dat minte, ratiune- adica, capacitatea de a gandi.
  2. Apoi, Dumnezeu ti-a dat emotii- capacitatea de a iubi
  3. Apoi, Dumnezeu ti-a dat vointa- adica capacitatea de a alege. Deci, dintre toate fiintele care sunt pe pamant, numai noi, oamenii, putem alege, putem iubi (o sa va explic imediat) si putem rationa, gandi.

Veti intreba: Dar animalele nu seamana si ele? Partial. Acasa avem o mita (pisica). Nu prea sunt prieten cu ea; am o alergie. Dar de dragul sotiei, care iubeste pisicile, cum ajung acasa iau medicamente si o tolerez, ea ma tolereaza, incerc sa ma inteleg cu ea, ii explic cateva lucruri. Nu ma pricepe. Este o afectiune, mai ales intre sotia mea si ea. Intre mine si ea este o distanta ceva mai mare, dar, cum sa zic, e acceptata in mediul nostru. Acum, ce face aceasta pisica? Isi arata cumva afectiunea din instinct. Are ceva in ea, construit, pus in ea, numit instinct.Instinct natural, s-a nascut cu asa ceva. Da impresia ca gandeste. Daca-i dai sa spuna o fraza, sa calculeze o ecuatie… ceva logic, nu poate. Face totul din instinct. Si atunci cand e foarte afectiva si se da pe langa tine sa te cucereasca si tu esti impresionat, e instinct. Si cand alege sa nu sara in ceva rau, in foc, e din instinct.

Si noi avem instinct. Toti oamenii au instinct. Dar, ce avem in plus fata de animale? Este acel chip al lui Dumnezeu si multi ii spun acestui chip ‘personalitatea’. Personalitatea noastra, formata din ratiune, din emotii si din vointa ne diferentiaza de animale. Asta ce presupune? Ca, eu cu Dumnezeu, care si El este o persoana, putem comunica la nivelul emotiilor, la nivelul ratiunii, la nivelul vointei chiar. Intre mine si Dumnezeu, chiar daca nu-L vad, poate sa existe o comunicare reala intre persoana si persoana. De aceea, vedeti, cand noi ne rugam, noi stim ca ne asculta cineva. Ne asculta Dumnezeu pentru ca El e persoana. El ne-a creat dupa chipul Lui. Acestea sunt asa anumitele analogii intre om si Dumnezeu. (Photo credit wishard.edu)

Dintre aceste insusiri, pe care Dumnezeu ni le-a dat, mintea este speciala. Ratiunea, pentru ca noi creem lucruri cu ajutorul ratiunii. Avem iPad-uri, uitati tecnologia, e plina peste tot. Ne-am pus mintea in functiune, umanitatea, mereu creeaza aceasta capacitate de a gandi, de a ne imagina, de a studia. E un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat acest dar prin creatie. De aceea, cred ca vom evolua la nivelul acesta (cel putin) al cunoasterii, al tecnologiei. Cine stie unde vom ajunge. S-ar putea ca aceasta cunoastere sa ne ingamfe. Atunci Dumnezeu va interveni. A facut-o la Babel, odata si ne-a cam amestecat. Stiti ca atunci cand s-a descoperit procedeul clonarii, unii ati auzit de el, adica sa dublezi un animal in laborator. S-a luat o oaie si prin metode foarte sofisticate, practic s-a facut inca o oaie similara cu ea. Cand s-a facut aceasta descoperire acum cativa ani, oamenii de stiinta au fost foarte entuziasmati. ‘Gata, e apogeul. Noi controlam viata.’ Si n-a fost asa. Cand s-a incercat sa se aplice omului, cum au dorit unii, au aparut mari probleme. Nu intram in detalii. Si cine a intervenit? Guvernele, cele mai puternice din lume au oprit acest procedeu numit clonare, pentru ca e fara control. Noi avem limitata capacitatea rationala, capacitatea de a creea. Si e foarte bine sa ne cunoastem limitele.

De aceea, mintea noastra cand se smereste, atunci devine inteleapta. Stiti cum? Toti avem inteligenta care suntem aici. Asta inseamna sa ai o minte intreaga, sa ai coeficient de inteligenta, unii mai mare, altii mai mic. Vreau sa te anunt ca nu poti face nimic sa-l cresti. Indiferent cata ciocolata mananci, asta e coeficientul tau de inteligenta. Dar nu asta conteaza; conteaza ce faci cu aceasta inteligenta. De exemplu, daca aceasta inteligenta o folosesti in ceva bun, devii intelept. Sunt oameni care n-au pregatire multa, n-au educatie deosebita, dar sunt intelepti in viata. Isi cunosc limitele; stiu sa se smereasca. Daca esti un om intelept si inteligent, ferice de tine. Dar, combina aceasta cu smerenia. Am citit despre cei care au castigat premiul Nobel pentru stiinta dealungul anilor, saptamana trecuta. Majoritatea dintre ei se spune ca sunt credinciosi; cred intr-un Dumnezeu. Mi-a placut aceasta afirmatie pentru ca oameni de stiinta, stiti ce descopera? Descopera ceva ce era deja acolo. Legi, care erau acolo. Ei stiu asta si se smeresc. Da, e adevarat ca o mare parte acestora sunt evrei (asta ca paranteza). Dumnezeu ne-a dat aceasta capacitate de a rationa, de a descoperi, de a cunoaste.

De ce crezi ca Dumnezeu ti-a dat o minte sanatoasa? Dumnezeu ti-a dat o minte sanatoasa sa studiezi cu ea. Sa studiezi, de exemplu, lumea lui Dumnezeu. Sa studiezi legile pe care El le-a pus in aceasta lume, chiar in creatie. Noi promovam educatia, promovam cunoasterea. Crestinul adevarat se bucura de aceasta lume, foarte inteligenta, pe care a creat-o Dumnezeu. De ce ti-a dat Dumnezeu mintea? Ca sa studiezi, sa cercetezi, sa concepi. E un dar de la Dumnezeu. Dar, ce anume cere Dumnezeu de la tine? Daca ti-a dat aceasta minte, El vrea s-o tii curata. Stiti ca atacul principal al celui rau, astazi, este la minte? Mai ales la tineri. Daca-ti cucereste mintea, ti-a cucerit foarte mult din tine, din viata. Am auzit odata o predica, cand eram tanar, ca baietii acestia. Era un American. Mi-a ramas intiparita, pentru ca el vorbea despre cazematele Satanei. Stiti ce este o cazemata? E un loc de intaritura, un loc blindat, se foloseste in armata. Se folosea in armata- foarte mult ciment acolo ca sa protejeze lucrul respectiv. Si de obicei, intr-o cazemata avea trunchi, avea armamanetul puternic. Daca loveai dusmanul, te puteai retrage in cazemata si greu te putea cucerea. Cazematele au fost un secret in al II-lea razboi mondial pentru invingatori. Cazematele acestea sunt locuri de intaritura pentru ca sa te aperi si sa ataci in acelasi timp.

Diavolul, a spus predicatorul, a facut niste cazemate in mintea ta. Poate cand erai in liceu, a pus un pacat acolo, un obicei prost. Si de-acolo, cauta sa-ti cucereasca mintea in toate domeniile tale. Ilustratia aceasta mi-a ramas intiparita in minte. Stiti de ce? Pentru ca astazi avem tecnologia foarte avansata; avem acest internet, chiar si pe mobil; traim intr-o lume, cum spunea cineva, ‘botezati in tecnologie’. Suntem scufundati in aceasta lume. Nu prea avem ce face pentru ca acesta e pasul omenirii la ora actuala. Dar cand tu navighezi pe internet de unul singur si accesezi saituri  murdare, esti intr-o alta lume, asa numita lume virtuala. Si crezi ca nu te vede nimeni, crezi ca nu-ti afecteaza viata si e o pacaleala. Pentru ca tu, atunci cand te cuplezi cu mintea ta la aceasta lume virtuala, traiesti real. Chiar daca lucrurile pe care le vezi sunt ireale. Daca te uiti la femei deocheate, la jocuri; faci jocuri care nu-s potrivite, asculti muzica care nu-i ziditoare si tot felul de lucruri, acestea iti afecteaza implicit mintea. Mi-e si greu sa va intreb: Care se roaga cand intra pe internet? Daca va pun sa ridicati mana, cred ca nici eu nu ridic mana… Nici nu negandim: cum sa te rogi cand intri pe internet? Dar, nu e asa ca intram intr-o lume pe care nu o stapanim? (O lume) necunoscuta, care te poate intr-o zi domina. Daca vrei sa-ti tii mintea curata, trebuie sa o sfintesti, trebuie sa o tii cuplata la Dumnezeu, la Duhul lui Dumnezeu (asa cum vom vedea). Dumnezeu ti-a dat aceasta capacitate. E darul Lui pentru tine. In fiecare zi, cand te scoli dimineata, trebuie sa spui inainte de toate: ‘Doamne iti multumesc ca am mintea intreaga. Multumesc ca am capacitatea de a gandi.‘ Ce har este acesta! As vrea sa o tii curata astazi. ‘Ajuta-ma Doamne sa nu patrunda lucrurile, imagini murdare, s-o folosesc curata.’ Uite, poti sa folosesti mintea ta pentru lucruri minunate. Tinerilor, va pregatiti poate pentru viata, studii mai departe; faceti-va un domeniu in viata in care sa va folositi mintea si spre slava lui Dumnezeu. Se poate lucrul acesta. Dumnezeu ar fi onorat prin lucrul acesta. Acesta e primul dar. Dumnezeu ne-a dat o minte sanatoasa.(22:00)

bible scribe2. O Carte- Al doilea dar, care ne da Dumnezeu, Tatal luminilor este o carte, pentru ca mintea ta sa aiba ce citi. Sa poata sa fie tinuta curata, focalizata, concentrata pe ce este adevarat. Si aceasta carte este Biblia, Sfanta Scriptura. Vedeti ca este un dar de la Dumnezeu. N-ai facut nimic s-o ai. Cartea aceasta este descoperirea lui Dumnezeu, scrisa de oameni ai lui Dumnezeu, manati de Duhul Sfant- spune ap. Petru. Proorocii din vechime, apostolii din noul legamant, toti acestia au scris manati de Duhul Sfant, inspirati de Duhul Sfant si noi avem aceste cuvinte care sunt cuvintele lui Dumnezeu pentru noi, puse intr-o carte, pentru ca mintea ta sa fie pastrata curata. Noi credem despre Biblie, despre Cuvantul lui Dumnezeu ca este o carte inspirata de Duhul lui Dumnezeu, ca este fara greseala, ca are autoritate in ea insasi, ca poate sa te duca la mantuire- spune ap. Pavel. Citind Cuvantul lui Dumnezeu te sfintesti. Aceste cuvinte prind viata prin puterea Duhului Sfant si te schimba pe tine, mintea ta, inima ta. (Mai sunt 22 de minute din predica). (Photo credit ucg.org)

3. Invatatorul- In al treilea rand, Dumnezeu ne-a dat un invatator, pentru ca nu tot ce citesti in carte, in Biblie, intelegi. Chiar daca ai mintea buna, esti inteligent. Nu, sunt lucruri pe care nu le poti intelege, cineva trebuie sa te ajute- un invatator. Si invatatorul este Duhul Sfant. Cel mai bun invatator! Domnul Hristos spune ca el e un dar, ‘darul Duhului Sfant’. Duhul Sfant este o realitate. Asa cum tu ai un duh care-ti da viata, El, Dumnezeu este duh. Si cine se inchina Lui, trebuie sa se inchine in duh si in adevar. Duhul nu-i o substanta. Duhul este o fiinta imateriala, fara materie, fara substanta. Dar e vie, are personalitate. Duhul Sfant poate simti, Duhul Sfant poate gandi, Duhul Sfant poate voii. Asa spune Sfanta Scriptura. E Dumnezeu in actiune. Cel mai bun invatator. Cand citesti cuvintele Scripturii si nu le intelegi, cere ajutorul Duhului Sfant. Cere invatatorul si El iti va explica totul. Asa spune Hristos in Ioan cap. 14 si in cap. 16, zice, ‘Duhul va va descoperi toate lucrurile. Va va descoperi adevarul.’ E cel mai bun dascal; e un dar de la Dumnezeu. Acuma, un dascal, un invatator, ce face? Confrunta. Califica. Interpreteaza. Lumineaza.(37)

Uitati, noi credem ca noi stim sa ne rugam. In Romani 8:26-27 spune asa,

26 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuş Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27 Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentrucă El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.’ 

 ‘căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm,’ nu-ti place asta; tu ai crezut ca stii sa te rogi. Dar, ne straduim. Si ucenicii au cerut Domnului Isus, ‘Invata-ne sa ne rugam.’ Noi nu vom stii niciodata sa ne rugam desavarsit. Intotdeauna avem nevoie de cineva, sa ne ajute cum sa ne rugam. Uitati, spune Pavel ca noi nu stim cum sa ne rugam. Dar, insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. Rugaciunile noastre sunt foarte slabe, imperfecte. Duhul, insa, poate lua rugaciunea ta si s-o desavarseasca, sa o alinieze voii lui Dumnezeu. Pentru asta, trebuie sa asculti Duhul Sfant. Cand El vorbeste, tu sa asculti. Acum, Duhul si cuvantul conlucreaza. Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu lucreaza impreuna. Cat iti da Domnul viata, sa fii deschis la cel mai bun invatator, Duhul Sfant. Asta te va face intelept, echilibrat, cumpatat.  Si Duhul lui Dumnezeu poate vorbi si prin Cuvant, poate vorbi prin circumstante, prin visuri si prin vedenii, prin prooroci. E treaba Lui ce metoda alege. De aceea, asta asteapta Dumnezeu, sa ascultam de invatatura. Asa sa ne ajute Dumnezeu. (Photo credit allposters.com)

4. Biserica – Si ultimul punct. Deci, avem o carte, avem o minte, avem un invatator. Dar, mai trebuie ceva. Al patrulea dar care ni l-a dat Dumnezeu este o scoala. Si scoala este biserica. Da, frati si surori, unii n-au nevoie de biserica. Ei sfideaza biserica; ei sunt sfinti. Asa mi-a spus unul, ca nu mai poate pacatui. I-am zis, ‘Tocmai ai pacatuit, ca te-ai ingamfat.’ Numai Hristos n-a pacatuit. In rest, toti suntem mari pacatosi. Biserica este darul lui Dumnezeu. E o scoala, in care invatam unii de la altii, din care ne ajustam unii pe altii. Scoala aceasta e darul lui Dumnezeu, pentru ca n-ai facut nimic pentru biserica. Hristos a murit pentru biserica, nu tu si nici eu. De aceea, trebuie sa iubesti biserica, indiferent cum e, ca Dumnezeu s-a indurat de noi si ne-a ales si ne-a rascumparat. Biserica este o comunitate a celor nascuti din nou. E locul unde dam socoteala unii altora si cerem socoteala unii la altii. E o reciprocitate. De aceea, in biserica te formezi. Aici, ne frecam unii de altii. Nu avem toti aceleasi pareri, mai avem cateva conflicte… Nu-i nimic. Sa nu va sperie aceste lucruri. Sa nu credeti ca biserica-i perfecta. Noi suntem imperfecti oricum. Nu asteptati perfectiune la biserica. Sunt unii care se izoleaza pentru ca nu pot sa stea cu pacatosii in biserica. Foarte urat- sa iti sfidezi fratii si surorile de credinta. Asa cum suntem, trebuie sa ne vedem toti intr-o scoala, sa invatam unii de la altii, sa ne ajutam unii pe altii si ar trebui sa ne iubim unii pe altii.

VIDEO by Elim Hunedoara

Emil Bartos – Suferintele lui Isus la Biserica Betania Dublin

Matei 27 :32-50 

emil-bartos32 Pe cînd ieşeau afară din cetate, au întîlnit pe un om din Cirene numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Isus. 33 Cînd au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: ,,Locul căpăţînii„, 34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, cînd l -a gustat, n’a vrut să bea. 35 Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul care zice: ,,Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.„

36 Apoi au şezut jos, şi -L păzeau. 37 Şi I-au scris deasupra capului vina: ,,Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.„ 38 Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tîlhari: unul la dreapta şi celălalt la stînga Lui. 39 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, 40 şi ziceau: ,,Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!„

41 Preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii şi bătrînii, îşi băteau şi ei joc de El, şi ziceau: 42 ,,Pe alţii i -a mîntuit iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El!43 S’a încrezut în Dumnezeu: să -l scape acum Dumnezeu, dacă -L iubeşte. Căci a zis: ,Eu sînt Fiul lui Dumnezeu!„ 44 Tîlharii cari erau răstigniţi împreună cu El, îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură. 45 Dela ceasul al şaselea pînă la ceasul al nouălea s’a făcut întunerec peste toată ţara.

46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eli, Eli, Lama Sabactani?„ adică: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?„ 47 Unii din ceice stăteau acolo, cînd au auzit aceste vorbe, au zis: ,,Strigă pe Ilie!„48 Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l -a umplut cu oţet, l -a pus într’o trestie, şi i -a dat să bea. 49 Dar ceilalţi ziceau: ,,Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să -L mîntuiască.„

50 Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi -a dat duhul.

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari