Intreita slujba a Domnului Isus Hristos – Emil Bartos

Intreita slujba a Domnului Isus Hristos: Imparat, preot si profet Photo www.reformationtheology.com

In limba latina, aceasta expresie este cunoscuta in mediul teologic, mai mult ca monos triplex. Monos triplex – triplex, simplu de dedus in limba romana, intreit. Munus se refera la slujba. In limba engleza e ‘office’, „three offices of Christ”, cele 3 slujbe ale lui Hristos. Si aceste slujbe deriva din cele 3 daruri pe care le-a primit Domnul nostru de la magi.  E vorba despre aur, tamaie si smirna. Dar pana a ajunge a descrie insemnatatea  celor 3, as vrea cate ceva sa spun despre magi.

Emil Bartos

Emil Bartos

Cuvantul ‘magi’ vine din limba latina si are o radacina in vechile limbi rasaritene, de unde avem ‘magie’. Se refera mai mult la cei care nu doar sunt intelepti, magii, ci sunt cei care aduc ceva  magic, ceva misterios, ceva descoperire. Deci, mai degraba, cuvantul ‘mag’  se asociaza cu misteriosul. Candva, in secolul VI, acestor magi li s-a dat si un nume. La inceput n-au avut nume, evident. Nici nu stim daca au fost trei. Deducem doar ca au fost 3 magi, dupa cele 3 daruri pe care le-au adus. Nu neaparat au fost trei. Dar cred ca numele lor: pe unul il chema Blathazar, Melchior si Gaspar. Asa au primit numele in secolul VI. Asta a fost partea traditiei. Noi nu avem dovezi concrete despre chiar cine au fost ei. O fi fost intelepti veniti in rasarit? O fi fost astronomi sau astrologi mai degraba, cei care studiaza stelele? E posibil. Dar cele mai multe teorii sau cele mai acceptate spun de fapt ca cei trei erau un fel de regi, de imparati in zona lor, in regiunea de unde veneau pentru ca, Tertulian spunea lucrul acesta in secolul III, in Vechiul Testament scrie ca Mesia trebuia sa primeasca inchinare din partea regilor. Iarasi, acestea sunt mai degraba speculatii, interpretari.

Mai putin conteaza cine erau cei trei. Ne intereseaza mai degraba, acum, ce semnificatie au darurile magilor. Evident ca Matei nu ne vorbeste despre magi la intamplare. El alege in mod special aceasta istorisire, aceasta naratiune, ca sa transmita un adevar. Mereu este asa.  Ca sa intelegeti, Matei, prezinta in toata Evanghelia lui pe Isus ca rege. Domina ideea imparatiei. Chiar si predica de pe munte e asa structurata incat sa arate spre Isus ca rege, ca imparat. E adevarat ca Evanghelia lui Matei era destinata mai degraba evreilor. Si dorea Matei sa le explice acestora, sa-i convinga ca Isus este Mesia, in adevar, Cel promis.  Cuvantul Mesia, in limba ebraica, este echivalent cu Hristos in limba greaca, adica ‘unsul’ in limba romana. Asta inseamna Mesia, unsul lui Dumnezeu, Cel pe care, adica, Dumnezeu L-a ales sa mantuiasca, prin care sa vorbeasca. De aceea, asa ma uit la magi si asa ne uitam la darurile acestor magi, care reprezinta sau subliniaza spiritul mesianic al evenimentului, a lui Isus Hristos, venirea lui Isus Hristos in lume.

Fiecare detaliu este insemnat, insa eu n-am sa ma opresc la fiecare din aceste detalii, ci la cele trei daruri. Aurul, de obicei, era asociat cu imparatul. Smirna era asociata cu profetia, profetul. Si tamaia era asociata cu  preotul. Deci, cele trei daruri vorbesc despre cele trei slujbe ale lui Isus: de imparat, de profet, de preot. Au fost chiar teologi insemnati, Calvin, Staniloaie, care si-au structurat toata teologia lor sistematica pe cele trei daruri, cele trei slujbe ale lui Isus Hristos de imparat, de profet si de preot.

Dar, putin altfel am sa abordez acest subiect azi. Matei incepe scrierea lui cu geneaologia lui Isus, cu lista aceasta de nume din spita neamului lui Isus Hristos in Evanghelia lui Matei, capitolul 1, cu asta incepe: cartea neamului lui Isus. Si toate numele de acolo au sens pentru evrei. Gasesti chiar femei printre ele, dar se arata faptul ca Isus Hristos a fost o persoana istorica si cand citesti, e interesant ca ajungi prin spita neamului lui Isus, ajungi la David. E clar, cel mai insemnat rege lui Israel. Si toata structura aceasta a cartii, a genealogiei, vorbeste despre acest aspect. E ca si cum ti se prezinta cineva  care are o istorie  legata de istoria din trecut. Cineva care te reprezinta. Si asa as vrea sa privesc la cele trei daruri.

Unsul profetit, Mesia profetit reprezenta speranta poporului evreu, speranta unficarii casei lui David. Stiti ca evreii chiar si astazi spera lucrul acesta. Ei nu cred ca Isus a fost Mesia. Ei cred ca Isus e posibil sa fi fost unul din profetii din perioada respectiva, dar nu Mesia pe care ei Il asteapta. Trebuie sa fie de alt calibru, trebuie sa fie altfel in sensul mai razboinic, mai dinamic, unul care sa nu moara pe o cruce. Ideea aceasta ca Mesia Cel promis se lasa jertfit pe un lemn de cruce, nu avea loc in teologia, in gandirea evreilor. De aceea, pentru evrei, Mesia trebuie sa vina. Pentru noi insa, credem ca Isus Il reprezinta pe Mesia. El a fost Mesia, cel promis, si aceasta se vede in cele trei slujbe pe care le-a avut, slujbe care sunt oglindite in cele trei daruri.

1. Profetia, prima dimensiune a lucrarii lui Hristos

As vrea sa le iau pe rand. Am sa incep cu profetia. Prima slujba a lui Isus este cea de profet. Asta se vede si in prima lucrare care a facut-o Hristos , cand dupa botez, a vorbit despre imparatia Lui. Isus este reprezentat ca profetul. Ce inseamna lucrul acesta? Inseamna ca El a venit sa ne aduca adevarul. El a venit sa ne aduca ceva de la Dumnezeu. Profetul, sa stiti, ca nu este numai cel care vorbeste despre lucrurile viitoare. Profetul, in general, in Vechiul Testament  era cel prin care vorbea vorbea Dumnezeu, cel care avea un cuvant de la Dumnezeu. Si Isus Hristos este prezentat  ca profetul care rosteste adevarul lui Dumnezeu. De aceea, Ioan, cand vorbeste despre El in Ioan cap. 1, spune ca acest Cuvant s-a facut trup, a locuit printre noi, plin de har si de adevar. El ne-a dus harul si adevarul. Si mai tarziu, Isus se prezinta ca fiind adevarul, El insusi. „Eu sunt calea, adevarul si viata.”

E ca si cum se vedea consumarea sau implinirea profetiilor. Mai ales pentru evrei, conta foarte mult , ca evreii traiesc astazi foarte mult sub impresia profetiei. Si multi crestini traiesc , de fapt, mereu sub spiritul profetic. Mereu se uita in viitor. Ar trebui sa traiasca mai mult in prezent, dupa observatia mea, ca daca te uiti prea mult in viitor, nu stii cum sa traiesti in prezent. Dar, Isus, pe de alta parte, ne reprezenta pe noi, asa cum se vedea. Matei, cred eu, ca la asociat nu odata pe Isus cu Moise. Moise a fost considerat cel mai mare prooroc al Domnului din Vechiul Testament. Pai, Moise, n-a primit el legea? N-a fost el chemat de Dumnezeu pe muntele Sinai? N-a vorbit Dumnezeu cu el direct?

Vedeti asocierea? Chiar la inceputul Evangheliei dupa Matei, Isus vorbeste de pe munte, predica de pe munte, asa cum Moise s-a urcat pe munte; Isus, s-a suit si El pe munte. Si de acolo a vorbit, asa cum Moise a venit si ne-a vorbit cuvintele lui Dumnezeu. Asa, Isus a venit si ne-a vorbit cuvintele lui Dumnezeu. Paralela este evidenta. Dar in loc ca sa strige ca in vechime: „Asa zice Domnul…” Isus a spus: „Eu va spun…” Se identifica cu adevarul, cu proorocul care vine sa vesteasca adevarul. Aceasta este prima dimensiune a lucrarii lui Hristos. (notite din primele 12 minute, mai sunt aprox 35 min din mesaj)

La Biserica Cetatea de pe munte | Prays House,145-151 London Road, Croydon, CR0 2RG

VIDEO by ISUS PENTRU TOTI

Predici Emil Bartos

There’s not a „Trinity Verse” by Fred Sanders, Biola University

Winter 2011 – Biola  (University)  Magazine (source)

Think Bigger

There’s not a ‘Trinity verse’ — and that’s a good thing

By Fred Sanders

The Trinity is a biblical doctrine, but let’s admit it: There’s something annoying about how hard it is to put your finger on a verse that states the whole doctrine.

The Bible presents the elements of the doctrine in numerous passages, of course: that there is only one God; that the Father is God; that the Son is God; and that the Spirit is God. We can also tell easily enough that the Father, Son and Spirit are really distinct from one another, and are not just three names for one person. If you hold all those clear teachings of Scripture in your mind at one time and think through them together, the doctrine of the Trinity is inevitable. Trinitarianism is a biblical doctrine and all the ingredients are given to us there: Just add thought and you have the classic doctrine.

Like most evangelicals, though, I would prefer to have a doctrine be stated clearly and concisely in one place. I like my doctrines verse-sized. I sometimes wish there were one verse that said, “God is one being in three persons, Father, Son and Holy Spirit.” The doctrine of the Trinity, though, is simply not verse-sized. Sometimes that feels like a disadvantage, but in fact it’s an advantage. The doctrine of the Trinity is a massive, comprehensive, full-Bible doctrine that serves to expand our minds as readers of Scripture. In Scripture, God is leading his people to understand who he is as Father, Son and Spirit.

For example, set aside for a moment the desire to fit the doctrine into one verse. Look instead at how it shows up in a slightly larger (three verses) passage, Galatians 4:4-6: “But when the fullness of time had come, God sent forth his Son … to redeem those who were under the law, so that we might receive adoption as sons. And because you are sons, God has sent the Spirit of his Son into our hearts, crying, ‘Abba! Father!’” Paul is describing God’s greatest acts in the history of salvation, and those acts are specifically Trinitarian: The Father sends the Son and the Spirit to save.

Or think even bigger: In a crucial passage of Romans, Paul summarizes his message in five verses, and there is a necessarily Trinitarian cadence to his summary: “Therefore, since we have been justified by faith, we have peace with God through our Lord Jesus Christ. … We rejoice … because God’s love has been poured into our hearts through the Holy Spirit who has been given to us” (Rom. 5:1–5).

Or try to take in 12 verses at once: Ephesians 1:3-14 is one gigantic sentence (in Greek) that surveys all of God’s plans and intentions from eternity past, through our present salvation, and on to final redemption. Three times it points us to the kind intention of God’s will, and three times it points us to the praise of his glory. The fundamental movement of the passage, though, is from the Father’s choosing and predestining us in love, through the beloved Son’s death for our forgiveness, to the Holy Spirit’s work sealing us for redemption.

Once you learn to see the Trinity shaping these larger stretches of Scripture, you’re ready to notice how entire books of the Bible are structured by the same Trinitarian logic. In Galatians, for example, Paul proves his gospel of faith against salvation by works in a three-part argument: The Galatians received the Spirit by faith, God promised Abraham that he would justify the Gentiles by faith, and Christ redeemed us from the curse of the law. The great arc of Romans runs from the Father’s judgment through the Son’s propitiation to the Spirit’s deliverance.

If you want to catch a glimpse of the Trinity as the big story behind the Bible, the best thing to do is to read the Gospel of John fast, in one sitting. Your dominant impression during the first half will be that the Father and the Son love each other, and in the second half the Holy Spirit will burst into your attention as the fulfillment of the revelation.

There are a handful of verses where the three persons are named in one place, such as Matthew 28:19 and 2 Corinthians 13:14. These classic passages have the advantage of being comfortably verse-sized. But when we move on from the partial glimpses of the Trinity we can get from single verses, we are led on to larger stretches of argument, wider vistas of insight, and a more inclusive expanse of God’s self-revelation through Scripture. And that prepares our minds for the biggest Christian thought of all: The whole Bible is one complete book that reveals the Trinity. That fact is what the ancient church fathers meant when they summarized the Christian faith in the Apostles’ Creed: “I believe in God the Father … and in his only Son, our Lord Jesus Christ … and in the Holy Spirit.”

The Trinity is a biblical doctrine, therefore, in a very special sense: not in any one verse, but as the key to the entire book.

Fred Sanders is an associate professor of theology in Biola’s Torrey Honors Institute; Sanders’ latest book, The Deep Things of God: How the Trinity Changes Everything, was published in August 2010.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari