UNITATEA CU DUMNEZEU – Nelu Brie – Conferinta UNITY Londra (2016) CREDO TV

Nelu Brie Conferinta UNITY 2016 Londra

NELU BRIE: O chemare la unitate. O chemare la a ne aseza sub puterea cuvintelor Domnului nostru Isus Hristos. Evenimentul de astazi se desfasoara in trei sesiuni care vor aborda pe rand trei aspecte foarte importante ale unitatii crestine.

  1. In prima parte, la aceasta sesiune, se va vorbi despre UNITATEA CU DUMNEZEU. Nu putem vorbi despre unitate duhovniceasca, despre unitate in Domnul a celor mantuiti fara sa ne referim la unitatea fiecaruia dintre noi cu Dumnezeu. Unitatea noastra cu Dumnezeu ne transfera acea identitate spirituala pe baza careia se poate realiza unitatea dintre noi. Copiii lui Dumnezeu sunt una. Dar, mai intai, trebuie sa fie copii lui Dumnezeu. (Vizioneaza mesajul de la prima sesiune, rostit de Pastorul Nelu Brie aici – Unitate cu Dumnezeu – Nelu Brie – Conferinta UNITY Londra (2016) CREDO TV) PAGINA ACTUALA
  2. A doua sesiune va avea in vedere un aspect la fel de important al unitatii noastre: UNITATEA CREDINCIOSILOR IN BISERICA LUI DUMNEZEU. UNITATEA BISERICII LUI DUMNEZEU. UNITATEA POPORULUI LUI DUMNEZEU. (Vizioneaza mesajul din sesiunea a 2-a, rostit de Pastorul Moise Ardelean aici – Unitatea Bisericii ca si Comunitate – Conferinta UNITY Londra – Moise Ardelean (2016) CREDO TV)
  3. In partea a treia , se va vorbi despre UNITATEA CREDINCIOSILOR IN FAMILIE. Este asa de important ca familia sa fie unita. Familia formeaza apoi biserica si laolalta slujim pe Dumnezeu ca popor al lui Dumnezeu. (Vizioneaza mesajul din sesiunea a 3-a aici – Unitatea Credinciosilor in familie – Conferinta UNITY Londra (2016) Mircea Detesan)

Conferinta Bisericilor Penticostale din Londra UNITY 2016

Astazi, in mesajul care urmeaza sa vi-l impartasesc, vom vorbi despre unitatea noastra cu Dumnezeu, despre relatia noastra cu Dumnezeu. Si, inainte de orice si de toate, as dori sa citim Cuvantul Domnului pe care il gasim in epistola 2 Timotei 4:1-8

1 Te rog fierbinte*, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care** are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa:
2 propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră*, ceartă, îndeamnă** cu toată blândeţea şi învăţătura.
3 Căci* va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura** sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători dupㆠpoftele lor.
4 Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta* spre istorisiri închipuite.
5 Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă* suferinţele, fă lucrul unui evanghelist** şi împlineşte-ţi bine slujba.
6 Căci eu* sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării** mele este aproape.
7 M-am luptat* lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.
8 De acum mă aşteaptă cununa* neprihănirii, pe care mi-o va da în** „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Locul din Scriptura despre care am citit ne vorbeste despre umblarea in credinta a apostolului Pavel. Scriind lui Timotei cateva cuvinte, in aceasta ultima epistola a sa, apostolul Pavel se pune in fata ca o pilda. Intr-un fel, este o concluzie a vietii sale. Un rezumat succint al vietii sale. M-am luptat* lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa... Acest barbat a fost un om unit cu Dumnezeu. Un om al lui Dumnezeu printre multi oameni care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. O lumina a lui Dumnezeu in mijlocul unei generatii care se ducea la pierzare. Apostolul Pavel a stralucit si straluceste peste veacuri.

Dumnezeu ne cunoaste pe fiecare dintre noi. Si noi suntem chemati sa fim oameni ai lui Dumnezeu. Si noi suntem chemati sa fim uniti cu Dumnezeu. Si noi suntem chemati sa umblam cu Dumnezeu. Experientele noastre cu Domnul sunt cunoscute mai mult sau mai putin de cei din jurul nostru. Dar ar trebui sa fie bine intiparite in sufletul nostru si bine subliniate in ce priveste identitatea noastra crestina. Dati-mi voie inca de la inceput sa intreb: Sunteti dvs. oameni ai lui Dumnezeu? (Notite pana la minutul 19:45)

Mesajul Pastorului Nelu Brie incepe la minutul 14:00

Conferinta UNITY Londra – Nelu Brie (2016) CREDO TV

VIDEO by Credo TV

NELU BRIE – DESPRE BIBLIE SI CRISTOLOGIE – RUGACIUNE PENTRU NATIUNE – SIBIU 2016

Photo Agnus Dei

Photo Agnus Dei

Noi credem si marturisim ca Biblia este Cuvantul scris a lui Dumnezeu, revelatia dumnezeiasca pentru neamul romanesc.

VIDEO by Prodocens Media

Un puternic sentiment al apartenentei de biserica – Nelu Brie

Photo credit

Eu am fost foarte incurajat cand vizitand una dintre familiile adunarii, la unul dintre copii am vazut asa un puternic sentiment al apartenentei de biserica.

E Timotei, uite-l acolo in bratele lui Flavius. S-a uitat la mine, micut, cu un an in urma si imi zice: „Eu te cunosc pe tine!” A venit de la joaca, a intrat in casa, „Eu te cunosc pe tine.”

Am zis: „Ma bucur ca ma cunosti, dar de unde ma cunosti?”

La care, Timotei a zis: „Vii la biserica mea!”

Mai mult aici ….

Nelu Brie – Relaţiile din Sânul Bisericii – 9 principii care guvernează relaţiile creştine – Biserica Lumina lumii Paris – Duminica 15 martie 2015

Impacă-te cu fratele tău!

TEXT – 2 Timotei 2:22-26

22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.
23 Fereşte-te de întrebările nebune şi nefolositoare, căci ştii că dau naştere la certuri.
24 Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,
25 să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;
26 şi, venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.

Transmisie live a programului religios din biserica Lumina lumii din Paris.
http://www.luminalumii.fr Mesajul Pastorului Nelu Brie incepe la minutul 2:05:00 (2 ore 5 min)

Nelu BrieNelu Brie: Dumnezeu ne-a binecuvantat sa traim in comunitate. Dumnezeu l-a creat pe om fiinta sociala. El a randuit sa ne aseze impreuna si sa formam familii, sa formam sate, orase, sa formam biserica locala- trupul Domnului nostru Isus Hristos. E un har. E un har sa fim impreuna. Inchipuiti-va cum ar fi fost in aceasta dimineata, daca dvs. ati fi venit la biserica  si s-ar fi facut ora 9 si n-ar mai fi venit nimeni, numai tu. Poate ca ti-ai fi zis: Precis, n-am tinut bine minte anunturile. Cred ca incepe la zece. Sa se fi facut 9:30, 9:45, 10:00 si sa nu mai fi venit nimeni. Sa se fi facut 10:30, 11:00 si n-a venit nimeni. Ce ti-ar fi trecut prin minte? La ce te-ai fi gandit? Probabil ca cei mai pocaiti dintre noi, care am fi ramas asa, am fi zis: Precis  o fost rapirea. Frai dragi, e o binecuvantare ca suntem mai multi. E o binecuvantare ca ne-a infratit Domnul. E o binecuvantare ca tragem laolalta. E o binecuvantare ca formam impreuna o comunitate, o comunitate in care avem simtaminte fratesti, simtaminte crestine, guvernate de Cuvantul lui Dumnezeu si indrumate si animate de Duhul Sfant. Binecuvantat sa fie Domnul.

Odata, un rabin si-a intrebat discipolii: Cand si care-i momentul din care se face trecerea de la noapte la zi? Pana intr-un punct este noapte, dupa care e zi. Care-i punctul acela dupa care poti sa zici: De acum e zi? Unul dintre discipoli a zis: Zi, s-a facut atunci cand e destul de multa lumina, ca sa poti face deosebirea intre un caine si o oaie. Ii vezi de departe si iti dai seama, ii oaie, nu-i caine.  Atunci e zi. Un altul s-a ridicat si a spus: Probabil ca-i adevarat, dar dupa parerea mea, zi este atunci cand vezi in departare doi pomi si iti dai seama, e destul de multa lumina, ca sa-ti dai seama care este maslin si care este smochin. Atunci e zi. Rabinul i-a oprit pe baieti si le-a spus: Baieti, parerea mea este alta. Zi este atunci, cand e destul de multa lumina, ca sa-ti poti da seama, ca strainul care vine e fratele tau.  Atunci e zi, cand in strain il vezi pe fratele. Si, asa-i.

Acuma, cand e vorba de relatiile dintre oameni buni, potrivit Cuvantului lui Dumnezeu, relatiile dintre crestini sunt guvernate de principii, principii sfinte, principii care se intemeiaza in Cuvantul viu a lui Dumnezeu. Am cercetat Scripturile si am notat noua principii care guverneaza relatiile crestine. Sigur ca nu o sa le aprofundam pe toate, pe 8, le numerotam. Pe unu il aprofundam.

1. Principiul Iubirii – Primul principiu este principiul iubirii. Domnul Isus a spus: Sa va iubiti unii pe altii. Oriunde e nevoie de iubire, dar in biserica, nevoia asta e la superlativ si acolo este implinita la superlativ principiul iubirii.

2. Principiul Unitatii – Domnul Isus se ruga zicand: Ma rog Tata, ca ei, ucenicii mei, sa fie cu toti una. Domnul Isus isi doreste ca-n biserica sa fim uniti. In biserica de la inceput, in biserica primara, despre ea se spunea ca multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Viziunea unitatii – Potrivit principiului unitatii, crestinul este chemat sa-si guverneze relatiile, filtrandusi actiunile toate in viziunea unitatii. Oare ce fac, uneste sau desparte? Oare fapta mea, vorba mea, atitudinea mea, reactia mea, raspunsul meu, cladeste unitatea sau indeparteaza pe frati, rarefiaza relatii? Principiul unitatii.

3. Principiul slujirii – Apostolul Pavel spune: Purtati-va sarcinile unii altora. Potrivit acestui principiu, in relatiile lor, crestinii, fratii si surorile traiesc in asa fel incat sa-si implineasca nevoile unii altora. Adevarul este ca in multe feluri, in practica, lucrul acesta se realizeaza. Cand ne vom deschide bine ochii, vom vedea asta. Dar mai bine este sa ne deschidem ochii inspre ceea ce am putea face si n-am facut. Principiul slujirii – sa ne slujim unii altora. Sa slujim lui Dumnezeu, purtandu-ne poverile unii altora.

4. Principiul Comunicarii – Apoi, un alt principiu foarte foarte important, principiul comunicarii. Si comunicarea face parte din legile relatiilor din biserica. Biblia zice: Vorbiti intre voi. Adica, se cere sa vorbim intre noi. Ne si spune cum: Vorbiti intre voi cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnicesti. Eu as rezuma zicand: Vorbiti intre voi, frumos. Locul citit in aceasta dimineata ne avertizeaza cum sa nu vorbim. Nu cu nitrebari nebune care isca certuri, nu provocari de un fel sau de altul, ci o vorbire frumoasa, o vorbire  in spiritul invataturii crestine- cu psalmi, cu cantari de lauda, cu cantari duhovnciesti. Ce inseamna oare sa vorbim cu psalmi? Sa zicem ca pateste unul dintre noi un necaz. Se plange omul, zice: Uite, am dat de necaz, a venit inundatia si mi-a manat casa. Si tu, vorbesti in psalmi: Sa te asculte Domnul in ziua necazului! Asta inseamna ca vorbim cu psalmi, sa dam replica din psalmi? Nu. E vorba de atitudine. E vorba de simtire si e vorba in acelasi timp de construire a relatiilor prin cuvinte frumoase.

5. Principiul Autoritatii Spirituale – Nu trebuie apoi sa pierdem din vedere principiul autoritatii spirituale, care de asemenea este chemat sa guverneze relatiile din sanul bisericii, din sanul familiei. Zice Pavel: Supuneti-va unii altora in frica lui Hristos si dati-va intaietate unul altuia si fiecare sa se vada mai mic. Sa aveti simtiri cumpatate unii fata de altii. Fiecare sa vada pe cel de langa el mai presus decat pe sine. Este principiu autoritatii, adus in zonele mai concrete ale vietii, principiu autoritatii ne invata ca in sanul familiei  sa ne cinstim parintii, sotia sa recunoasca autoritatea sotului, in biserica, sa ascultam de mai marii nostri in Domnul si sa le fim supusi, ca biserica lui Dumnezeu, sanatatea bisericii locale tine de pazirea acestui principiu. Dumnezeu este impotriva razvratirilor. Dumnezeu este impotriva dezbinarilor.  Dumnezeu este impotriva neascultarii. Dumnezeu iubeste pe cei smeriti si binecuvanteaza pe cei ascultatori. Aduceti-va aminte, si Isus a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.  Cate am putea vorbi numai de principiul acesta.

6. Principiul Bunavointei  sau al Ingaduintei – un principiu inaltator, descris in Cuvantul lui Dumnezeu in Epistola catre Coloseni – Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. – Coloseni 3:13. 3:12 Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Si apoi, ingaduiti-va unul pe altul, principiul bunavointei. Fratii lui Iosif se simteau in primejdie. Adevarul e ca o facusera lata. L-au vandut pe Iosif. Si-au batut joc de copilul acela si l-au dat rob. Iar dupa aia si-au mintit tatal. Anii au trecut, dar Dumnezeu trage odata linia. Si cand a tras linia, a venit vremea scadentei. Incercati, va rog, sa va puneti in pielea fratilor lui Iosif. Sa stiti ca acuma voi sunteti slabi si Iosif ii tare. Sa stiti ca sunteti vinovati, ca ati facut-o lata de tot.  Sa stiti ca Iosif va are la mana si sub putere, ca ati furat paharul. Sa stiti ca el are autoritate in Egipt si numai un gest face si va cade capul si sa stati fata in fata cu el. Ce ati simti? Iosif s-a uitat inspre ei, stiti ce a zis Iosif? Negresit, voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a shcimbat raul in bine. Iosif a zis: Ma voi purta cu voi cu bunavointa. Asta-i principiu ingaduintei, sa zici asa in tine: Eu decid, orice ar fi, cu fratii mei, ma port cu bunavointa- principiul ingaduintei. 

7. Principiul Smereniei – Ca apoi, sa vorbim aici despre principil smereniei, care este foarte important. O atitudine de cumintenie, de smerenie, de umilinta, asta atrage oameni. N-ati bagat de seama c aomul mandru rarefiaza de langa el oamenii? Omul mandru, omul caruia i se pare ca e el grozav, ca stie, ca-i destept, ca poate, ca are intotdeauna dreptate, omul asta-i singuratic. Dar cel smerit, cel bland,  atrage langa el si dupa el oamenii ca mierea, cand vin albinele la ea. Dar, si mustile vin cateodata. Omul smerit ii aduce pe toti. In relatii, sa ne impodobim cu smerenie, spune Cuvantul. Impodobiti-va cu smerenie legaturile voastre. Este principiul smereniei.

8. Principiul Vigilentei – Apoi, principiul vigilentei – asta-i foarte complex. Zice Pavel: Vegheati unii asupra altora. Principiul vigilentei: fiti cu ochii in patru. Diavolul da tarcoale. Mustra-l pe fratele tau cand cade, nu-l lasa. Nu-l lasa sa se duca  la vale tot peste cap. Nu-l lasa sa alunece, apuca-l daca aluneca.  Daca trebuie in apucarea asta sa-l mustri, mustra-l. Dar, fa-o cu Duhul blandetii, ca sa-l ridici.  Este principiul vigilentei. Si nu numai pe latura asta. Vigilenta asta ne cheama sa lucram azi in perspectiva viitorului, devine intelepciune, e principiul semanatului si a seceratului. Seamana acuma si o sa fie relatie frumoasa in viitor.

Principiul Reconcilierii

9. Principiul Reconcilierii – E ultimul principiu, pe care-l vom aprofunda: principiul reconcilierii. Textul nostru spune ca robul lui Dumnezeu nu trebuie sa se certe. Apoi, Scriptura, tot in locul pe care noi l-am citit, ne spune sa ne ferim de vorbele, de certurile, de cuvinte, de intrebarile nebune si nefolositoare, ca stim ca ele dau nastere la certuri.

N-am vrea sa vina cearta. N-am vrea. Dar, daca a venit, ce-i de facut? 

Isus zice: Impaca-te cu fratele tau. Va indemn, in cele ce urmeaza, cat timp vom avea la indemana si e destul ca sa aprofundam acest principiu- principiul reconcilierii, sub titlul: Impaca-te cu fratele tau!

Impaca-te cu fratele tau!

Isus incepe sa vorbeasca despre aceasta intr-o imprejurare aparte. E vorba de o slujba de la biserica, am zice, daca  ar fi sa contemporanizam imaginea. Un om s-a dus la biserica. E preocupat sa-l multumeasca pe Dumnezeu. El a citit porunca intai si a doua, unde scrie: Domnul e Dumnezeul tau si Lui sa te inchini. Manat de forta acestor cuvinte, a iesit din casa, s-a pus pe drum si a venit la biserica. S-a infatisat inaintea lui Dumnezeu la altar, cu darul lui. E constient ca are o datorie fata de Dumnezeu. E constient ca ar trebui sa se inchine lui Dumnezeu, sa-l onoreze pe Dumnezeu, ca si noi toti cei prezenti. Acolo, in atmosfera incarcata de prezenta lui Dumnezeu in fata altarului, Dumnezeu ii activeaza memoria. Acolo isi aduce aminte de ceva. „Stai un pic, dar eu am o cearta cu frate meu. Intre mine si fratele meu e un conflict.” Memoria il rascoleste, nu-i da liniste. El incearca sa amane problema: „Lasa, ca rezolvam dupa.” Isus ii zice: „Auzi, aia e vocea lui Dumnezeu. Nu o stampara, nu o apasa, nu o stinge, las-o sa se auda. Urmeaza-i mesajul. Du-te si impaca-te cu fratele tau. Lasa-ti darul la altar. Impacarea cu fratele, potrivit zicerii Domnului nostru Isus, impacarea este imperativa! Impacarea nu este secundara, auxiliara.

Dimpotriva, dupa zicerea Domnului Isus, impacarea este imperativa.

(Notite din mesaj de la minutul 2:05:00 pana la minutul 2:24:35, mai sunt aprox 35 min din mesaj)

VIDEO by Lumina lumii Paris

Scrisoare din partea Președintelui Cultului Penticostal și a Rectorului ITPB către pastorii penticostali și bisericile penticostale române

Ardelean Brie ITPCitește și – Foaie de Informare Institutul Teologic Penticostal Bucureşti Mai 2015

Scrisoare din partea Președintelui Cultului Penticostal și a Rectorului ITPB către pastorii penticostali și bisericile penticostale române

Salutări sfinte în Numele Domnului nostru Isus Hristos!

ITP

Photo Agnus Dei

Vă scriem această scrisoare cu rugămintea arzătoare ca în duminica Rusaliilor să faceţi în biserica dvs. o colectă specială pentru susţinerea financiară a Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti. Pe lângă nevoile curente ale şcolii ─ bugetul financiar lunar mediu fiind de 150.000 lei ─ Institutul Teologic Penticostal are nevoie urgentă de investiţii în reparaţii şi modernizarea campusului.

După cum veţi vedea şi în scrisoarea de informare primită, clădirile şcolii necesită reparaţii la acoperiş, termoizolare şi reparaţii la faţadă, iar sistemul de încălzire trebuie reformat în întregime (nefiind reparat de douăzeci de ani). Valoarea aproximativă a acestor investiţii depăşeşte suma de 410.000 lei. Până în prezent, din resursele şcolii, s-a refăcut faţada corpului principal, lucrările fiind oprite din cauza lipsei de fonduri.

De asemenea, vă rugăm să aduceţi la cunoştinţa bisericii anunţul privind înscrierile la examenul de admitere pentru licenţă şi masterat şi, dacă e posibil, să expuneţi afişul/pliantul pe care îl veţi primi.

Vă mulţumim anticipat şi vă încredinţăm de rugăciunile noastre. Fie ca Domnul să vă răsplătească bunăvoinţa şi să vă poarte de grijă în toate privinţele!

Împreună lucrători în ogorul Domnului,

– Pastor Moise Ardelean, Preşedinte

– Pastor Ioan Brie, Rector ITPB

Descarcă de aici Srisoarea de informare

Descarcă de aici afișul ITPB

www.itpbucuresti.ro

ITPB Nevoile Urgente Mai 2015 Click sa maresti poza

ITPB Nevoile Urgente Mai 2015 Click sa maresti poza

Scurt istoric Institutul Teologic Penticostal Bucuresti

Foaie de Informare Institutul Teologic Penticostal Bucureşti Mai 2015 – Nelu Brie, Moise Ardelean

CITESTE si Scrisoare din partea Președintelui Cultului Penticostal și a Rectorului ITPB către pastorii penticostali și bisericile penticostale române 14 Mai 2015

v

Foaie de Informare Institutul Teologic Penticostal Bucuresti Mai 2015

Pagina 1

Descarcă de aici Srisoarea de informare

Descarcă de aici afișul ITPB

www.itpbucuresti.ro

Foaie de Informare Institutul Teologic Penticostal Bucuresti Mai 2015Pagina 2

Foaie de Informare Institutul Teologic Penticostal Bucuresti Mai 2015Pagina 3

Foaie de Informare Institutul Teologic Penticostal Bucuresti Mai 2015Pagina 4

Se apropie evenimentul BELIEVE 2015 Cluj-Napoca cu Ravi Zacharias, Nelu Brie, Cristian Barbosu

Believe2015 Ravi Zacharias,Nelu Brie,Cristian Barbosu

Anul 2015 este anul în care orașul Cluj-Napoca a fost desemnat Capitala Europeană a Tineretului. Sub această emblemă, Clujul este gazda unui amplu program de evenimente adresate tinerilor. În total, sunt programate peste 1500 de concerte, marsuri, activități cultural-educative și de divertisment și alte evenimente de acest gen, pe parcursul întregului an.

În acest context, comunitatea bisericilor evanghelice din Cluj se unește pentru a organiza un eveniment care se adresează în primul rând generației tinere. La BELIEVE, dorim să oferim răspunsuri la întrebările profunde despre viață, credință și adevăr. Vrem să aducem mesajul evangheliei înaintea tinerilor, pentru ca aceștia să Îl cunoască personal pe Mântuitorul Isus Hristos.

Toate pozele sunt de la RZIM Romania – http://www.believeromania.ro/
Believe Facebook Page – Believe2015

Fa click sa descarci aplicatia Believe Romania aici

Fa click sa descarci aplicatia Believe Romania aici

Aplicația Believe face tot posibilul pentru a vă oferi informații precise, corecte și actualizate despre conferința ce va avea loc in luna mai.

Aplicatia BELIEVE pentru Android, multumim Ovidiu.Lazurca

https://play.google.com/store/apps/details…

Aprilie 29, 2015 – Pentru ca toate locurile scoase la vanzare s-au epuizat, am decis sa punem la dispozitie si locurile din sectoarele care sunt in tribuna B, ringul 2 datorita faptului ca Sala Polivalenta din Cluj-Napoca este dotata cu un cub de proiectie imens care va face ca experienta din acele sectoare sa fie binemeritata. Va asteptam.

Photo RZIM Romania

BILETELE s-au pus in vanzare !
Puteti cumpara bilete la BELIEVE, pentru voi sau grupurile voastre, de aici: www.believeromania.ro
Avand in vedere ca in acest weekend s-au vandut peste 2500 de bilete, va sugeram sa va cumparati biletul cat mai curand pentru a va asigura locul la conferinta !

Nelu Brie – Ce are Isus pentru Toma

TEXT – Ioan 20:24-29

Isus Se arată şi lui Toma.
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”

Nelu Brie Aprilie 2015 Lecturand Sfanta Scriptura si cunoscand si vietile oamenilor, eu am invatat ca exista doua feluri de credinta.

Primul fel de credinta este credinta vulcanica. O credinta aprinsa. E credinta care muta muntii. E un fel de credinta care te umple de entuziasm. Aceasta a fost credinta lui Daniel, care a mers in groapa cu lei. Aceasta a fost credinta lui Moise, care a despicat Marea Rosie. Credinta lui Elisei, care l-a vazut pe Ilie inaltanduse la cer. O credinta vulcanica, puternica, ferma, neclatinata.

Al doilea fel de credinta  e credinta sovaielnica: „Doamne, cred, dar fa-mi un bine. Ajuta-ma credintei mele.” Credinta sovaielnica nu e mai putin credinta. Si ea e credinta. Romancierul rus, Dostoievski, spunea ca „Eu nu cred ca un copil. Nu ca un copil cred. Osana mea s-a nascut in cuptorul indoielii.” Si Toma a fost pe aproape.

Ma gandesc ca cei mai multi dintre noi ne identificam mai usor, nu cu credinta aceea vulcanica, ci cu credinta sovaielnica. V-as intreba: ati avut vreodata indoieli? Nu trebuie sa ridicam mana. E o intrebare la care raspunsul se da in taina. Oricum ar fi, Scriptura din aceasta zi ne imbarbateaza, ca si daca sovaim, atata timp daca ramanem acolo  unde ne asteapta Dumnezeu sa fim, e bine. Dumnezeu ne va ajuta.

Isus a venit la ucenici. Nu numai Toma era sovaielnic. Sovaielnici erau toti, ca stateau cu usile uncuiate, de frica iudeilor. In faza aceea de inceput, de infiripare, de inchegare, a credintei in invierea lui Isus, Domnul, inaintea revarsarii a Duhului Sfant, avem aceasta stare de framantare, de ingrijorare, de teama. Isus a venit la ei. Cand Domnul Isus vine, El nu vine niciodata cu mana goala. Intotdeauna, El aduce cu Sine ceva. In scurtul mesaj pe care vi-l voi impartasi, vom raspunde la o intrebare: Ce are Isus pentru Toma? Sau altfel: Ce are Isus pentru cel sovaielnic?

Cu ce vine la el? La Toma, Domnul Isus, a venit cu trei lucruri.

  1. Intai, i-a adus un mesaj.
  2. Apoi, i-a adus o dovada.
  3. Ca la urma, sa-i lase o provocare.

1. Mesajul

pace voua peace

Un mesaj: Pace! Pace Voua! O dovada: Pune mana in mana Mea. Si un mesaj: Nu fii necredincios, ci fii credinciosTotul debuteaza plin de caldure si cu dragoste si cu o compasiune iesita din comun. Doar Domnul Isus e in stare sa faca asa. Cand s-a aratat ucenicilor Sai, le-a zis: Pace voua. Noi obisnuim sa ne salutam intre noi cu salutul  ‘Pace’ sau ‘Pacea Domnului’. Pentru noi este un salut. Pentru Domnul Isus a fost mai mult deca un salut. A fost ceva incarcat de semnificatie si ma gandesc ca in salutul pe care ni-l dam unii altora, ar trebui sa ne miscam spre acest continut. Isus a transmis ceva, cu adevarat. N-au fost vorbe doar. Cand El a zis ‘Pace voua’, nu au fost doar cuvinte, acolo s-a intamplat ceva. Cuvintele acelea au prins viata. Cuvintele acelea au adus un continut. Cuvintele acelea au transferat, au dus ceva in sufletul ucenicilor. Isus a zis: Pace voua. Mesajul este mesajul pacii.

Oamenii sunt flamanzi dupa pace. Nu e vorba numai de pacea dintre noi, adica opusul razboiului, ci e vorba de acea pace interioara. De aceea, liniste si stabilitate, satietate si semnificatie interioara si convingere ca totul e bine. O, cata ingrijorare nu-i la oameni, cata temere, cata frustrare, cata neimplinire, cata ste nepotolita si foame nesaturata, dupa nici ei nu stiu ce. Singurul care satura este Isus. Singurul care poate umple acel spatiu  este Isus. Si cand El vine, aduce aceasta pace. A zis: Pace voua. Mesajul are baza. Mesajul este un mesaj actual. E un mesaj care arata ca ceva Dumnezeiesc s-a intamplat. Acel ceva Dumnezeiesc se aseaza la baza mesajului. Cel mai bine baza a mesajului ‘pace voua’ este descrisa de ap. Pavel  in epistola catre Romani, in cap. 4:24-25

24 ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,
25 care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Isus Hristos, Domnul nostru,  a fost dat din pricina faradelegilor noastre. El a murit din cauza pacatelor noastre. Si a inviat din cauza ca am fost socotiti neprihaniti. Dupa cum la baza mortii Sale, cauza mortii Sale este vina pacatului nostru, cauza invierii Sale, potrivit acestui text, este decretul de iertare dat de Dumnezeu. Dumnezeu a primit jertfa lui Isus. Si a confirmat faptul ca aceasta jertfa se constituie in izvorul pacii, prin faptul ca l-a inviat pe Domnul nostru Hristos. Si de acum, pentru noi toti este speranta, este pace.

Romani 5:1, ap. Pavel, frumos descrie si adanceste ca o concluzie a celor citite: Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Cand veti citi cu atentie, veti vedea ca deasupra cuvantului ‘pace’ sau cuvantului ‘avem’, verbului ‘avem’, este o nota si nota aceea de subsol, te trimite la un sens avut in vedere aici. Este ‘sa avem pace cu Dumnezeu’. Fiindca suntem socotiti neprihaniti prin credinta, fiindca a murit Isus pentru noi, fiindca a inviat Isus, Domnul, pentru noi, fiindca s-a indurat Dumnezeu, fiindca toate acestea ne-au fost aduse ca un dar din partea lui Dumnezeu, ca o concluzie- sa avem pacea lui Dumnezeu. E un imperativ, nu e doar o constatare. Nu e doar o realitate care se arata, ci este si un  imperatic: sa avem pace cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, noi suntem invitati sa intram in aceasta stare de har si sa ne bucuram de mesajul care a fost adus. Sa avem pace cu Dumnezeu. Vremea fricii a trecut, frati si surori. Vremea temerilor si a nelinistilor a trecut. A inceput veacul mantuirii. A inceput vremea aratarii Imparatiei lui Dumnezeu. Domnul primeste pe cei care cred in Isus. Dumnezeu are mila de noi. El constituie acel cadru obiectiv al pacii. Va chem in aceasta dimineata, in numele Domnului nostru Hristos, sa venim la Domnul cu credinta si asa cum El s-a aratat in acea zi lui Toma, sa se arate in chip spiritual noua, cumva, in rugaciunea noastra si sa ne aduca acea pace. N-avem nevoie de pace, oare?

Mai intr-una din zile m-a napadit framantarile, poverile grele ale slujirii. Nu le spun eu nimanui. Le spun lui Dumnezeu. Dar, asa impovarat si impins in toate partile, cum a zis apostolul ‘dinauntru temerii’. Cu temerile astea m-am dus sa ma rog. Nu stiam unde sa ma trag, undeva la rugaciune. Am zis ca merg acolo unde-s pompierii, in partea aceea dupa linii de strand, a fost acolo o bariera. Am zis: Nu, nu, bariera asta de tren nu m aopreste pe mine sa merg la rugaciune. Nu-i nimic, astept pana se ridica. Si m-am dus. Dar, asa o bucurie! Asa o prezenta a lui Dumnezeu si asa o confirmare interioara: „Pace! Te-am chemat sa faci lucrarea Mea si sunt cu tine. Nu te teme! Sa ai pace.”

Daca te-a chemat Dumnezeu sa fi parinte si ai misiunea de parinte, nu te teme, Dumnezeu e cu tine si-ti da pace. El se arata sa dea pace. Poate careva e ingrijorat cu privire la paine, la locul de muncaHristos da pace. Trebuie sa traim cu pace in inima, nu cu teama. Oricare traieste cu teama are viata orientata spre mormant, ca femeile care se duceau la mormant ca sa unga corpul neinsufletit al Domnului Isus. Dar, de acolo au plecat cu alta orientare, orientarea spre inviere. Haidem sa luam asa acest cuvant al credintei ‘orientarea spre inviere’.

De ce sa ne orientam viata spre mormant? De ce sa traim cu aceasta perspectiva? Unii dintre dvs. sunteti inaintati in varsta si intr-o zi, conversand cu cineva, asa, inaintat in varsta, spunea: „O, pentru minen-a mai ramas mult.” Am zis: „Stai. Stai. Sa nu gandesti asa. Sa nu gandesti asa. N-a mai ramas mult din aceasta alergare. Partea frumoasa de acuma vine.Te vei intalni cu Domnul. Viata trebuie orientata spre viata vesnica, spre inviere, nu spre mormant!” Crestinii traiesc cu pace in inima! Crestinii traiesc cu speranta. Isus s-a aratat si a adus lui Tomaacest mesaj: Pace!  Si acest mesaj trebuie primit de fiecare dintre noi. Dumnezeu sa ne ajute.

2. Dovada

La baza mesajului se gasesc dovezi. M-a intrebat cineva: Dar, pot eu crede acest mesaj? Are mesajul acesta substanta? Poate fi dovedit mesajul acesta cumva? Isus a confirmat mesajul, insotindu-l cu dovezi. El a venit si cu dovezi: Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Ioan 20:27 Frati si surori, dovada e invierea lui Isus. Isus a inviat cu adevarat. Isus, Domnul, a inviat cu adevarat! A doua zi de inviere am fost la Timisoara. Acolo a avut loc marsul invierii. Mii de oameni au proclamat invierea Domnului Isus Hristos pe strazi. Dar inainte de asta, am fost invitat sa fiu intr-o familie si sa  vorbesc cu un ucenic sovaielnic. Isi pierduse credinta, credinta in inviere. N-am stiut cum sa iau si sa pun in sufletul lui credinta in inviere. Am putut face tot ce pot face omeneste.

Fratii mei dragi, ce ziceti dvs.? Daca invierea lui Isus s-ar fi intamplat in urma cu un an de zile. Hai sa face maceasta presupunere sau aceasta calatorie in timp. Imaginati-va ca am trai acum, la un an dupa invierea Domnului Isus. Sigur, Petru traieste. Ioan traieste. Toma-i printre noi. Cei 500 de frati, inca nu a murit nici unul dintre ei. Toti is printre noi. Pavel inca nu-i crestin. Persecuta pe frati. Unul, Iacov, a murit ca martir, cumva deschizand drumul. Si Stefan a trecut la Domnul, martor puternic al invierii Domnului. Dar noi suntem la un an si vreunuia dintre noi i-ar veni indoiala. Oare a inviat Isus sau n-a inviat? Si ca sa scape de indoieli, am zice: Vino incoace un pic. Hai sa stai de vorba cu fratele Petru. Hai sa stai de vorba cu fratele Ioan, care au zis: ‘ce am vazut cu ochii nostri, ce-am pipait cu mainile noastre, aceea va vestim. Noi L-am vazut. Noua, ni s-a aratat.Noi am fost transformati de forta invierii Sale, din cuvintele Sale. Chiar a inviat Domnul! Nu crezi? Hai sa mergem sa-I vezi mormantul gol. Uite-i gol!

N-a fost golit in anul 500, ca dupa aia sa se nasca traditia. A fost golit atunci, in dimineata aceea, la trei zile dupa ingroparea Sa. Pentru cei din vremea aceea, bucurosi de faptul ca erau contemporani martori ai invierii lui Isus, a fost mult mai usor. Ce ne ramane noua, celor care traim peste veacuri, este sa fim convinsi de veridicitatea, de autenticitatea acestei relatari. Asta-i baza. Trebuie sa gasim drum si convingere ferma , ca ce scrie aici  in aceasta carte e adevarul. Studiind pentru teza de doctorat, am fost preocupat sa dau un raspuns la o intrebare. Chiar in Evanghelia aceasta sunt vorbele lui Isus? Chiar e aici marturie autentica? N-o fi oare o poveste inventata de biserica? N-o fi oare un mit, o legenda, care s-a dezvoltat mai tarziu? E oare adevar veridic, istoric, confirmat, stiintific? Peste 300 de cartiam cercetat, documente vechi, eu stiam, stiam din atatea experiente anterioare. Dar, acum am vrut cu ochii ratiunii, cu mintea critica, sa probam acestea. Frati si surori, se confirma stiintific. 

Istoricii spun ca Alexandru Macedon a fost, altii vorbesc despre Socrate si despre Plato. N-am vazut unul sa puna la indoiala existenta lor. Stiti pe ce baza cred? Relatari similare- mult mai putine, mult mai vagi, si mult la nu stiu a cata mana. NOI AVEM MARTURII de la PRIMA MANA, confirmate peste veacuri de biserica lui Isus, care, i-at-o prezenta aici; de mormantul gol, care-i gol si azi in Ierusalim, de aceasta carte [Biblia], care dainuie peste veacuri si de viata ta Lucian si Dana si Florin, care a fost schimbata prin Isus Hristos, tocmai in ultimul an. Isus e viu! E viu, oameni buni! Si El da un mesaj: PACE VOUA! Mesaj pe care-l confirma cu invierea.

3. Provocarea

Apoi, sa ne lase o provocare – Fii credincios. Fii credincios. Fii credincios. Pe Toma, L-a intampinat cu niste cuvinte superbe. Cand a auzit Toma acele vorbe spuse de Isus, acele dovezi, acea provocare, Toma a ingenuncheat, a cazut cu fata la pamant inaintea Domnului si a zis: „Domnul meu si Dumnezeul Meu!” ….nu fi necredincios, ci credincios.” Asta a fost provocarea.

28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 

Aici s-a intamplat ceva. In prima faza… ingaduiti-mi aceasta observare, in prima faza, Isus a intrat in spatiul in care erau ucenicii. Usa incuiata, ei vorbeau intre ei. Ceilalti se sileau, cei zece, sa spuna lui Toma cum s-a aratat lor Isus. Erau transfigurati, transformati de puterea invierii lui Isus, plini de bucurie. Inima din ei fusese deschisa. Isus era in sufletul lor acum, li s-a aratat o saptamana inainte: „Nu ne ardea inima in noi cand ne descria Scripturile?” Si a stat cu ei la masa si de bucurie, spune Cuvantul ca asa o bucurie mare a venit peste ei ca nici nu puteau crede din cauza bucuriei. Eu am experimentat odata soiul asta de sentiment, dar o sa va spun alta data despre el. Cred ca am inteles semnificatia acestui moment, cand ti se intampla ceva ce nu-ti vine sa crezi ca se intampla, si de bucurie ca acel ceva se intampla, tu stai in loc. Oare o fi sau n-o fi? Asa, sentimentul acela. Acolo, s-a intamplat ceva, Isus, a intrat in sufletul acelor ucenici. Isus, efectiv, a patruns fiinta acelor ucenici si a intrat in inima lor, in ei, in corpul lor, in sufletul lor, in duhul lor. Si de acolo s-a schimbat totul- nasterea din Dumnezeu.

Acum e randul lui Toma. In prima faza, Isus a intrat doar in incapere. Iar acum, cand aude mesajul, cand vede dovezile si cand asculta provocarea, Toma se deschide. Se deschide, asa, ca portile largi  a unei case: „Vino inauntru.” Isus a intrat inauntru. Ca raspuns, Toma declara: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” Provocarea a fost: Fii credincios. Sigur, vom zice noi, cei de peste veacuri: O, ce frumos ar fi daca si noua ni s-ar intampla asa, ca lui Toma. Preci ca am crede toti, daca deodata, in spatiul acesta inchis, undeva asa aici la mijloc, nu stiu cum, Domnul s-ar arata.” V-as pune o intrebare: Unde era Isus in timp ce ucenicii si Toma vorbeau despre El si Toma zicea ca nu poate sa creada daca nu vede? Unde credeti ca era Isus atunci? Unde era oare? Acolo era. Acolo era. Dar, cum era El acolo? Nevazut ochilor de carne, dar, ACOLO! Auzindu-i cum vorbesc, Isus a decis  sa se arate vizibil. Si deodata, in fata ochilor lor, a aparut in carne si oase. Hmm, unde-I oare Domnul Isus acum?

Eu ma infior la gandul ca e aici. E viu. Si are acelasi mesaj: PACE VOUA. Si aceeasi provocare: Fii credincios. Vom zice: „Dar, arata-Te, atunci.” Totusi, Isus, a decis sa ne faca parte de o fericire, pe care n-au avut-o cei din prima generatie. Auziti-o: 29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” Asta-i fericirea noastra. N-au vazut, dar au crezut. Crede-ti dvs.? Cu toata inima, cu tot sufletul! Slavit sa fie Domnul. In Duminica aceea, Duminica Tomei, Isus a venit la ucenicul Lui iubit cu un mesaj: Pace. A venit cu o dovada, cu un argument: invierea Lui. Si, cu o provocare: Fii credincios. Leaga-te de acest cuvant: Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut. Daca esti sovaielnic, nu-ti bate capul prea tare. Vino asa cum esti la Isus si spune-I: „Doamne Isuse, simt ca ceva nu-i in regula. Parca se rupe ceva in mine. As avea nevoie de o vizita a Ta. Vino la mine. Si va veni. Si acolo va lucra si va misca numai cum El stie. Numele Lui sa fie binecuvantat! Va chem sa fim credinciosi si sa ne miscam dinspre sovaielnicie inspre credinta aceea ferma intre care intotdeauna, Hristosul Cel inviat sau de la care, spre care, ne conduce Hristosul Cel inviat. Slavit sa fie Numele Lui! Amin. 

Mesajul Pastorului Nelu Brie la minutul 2:31:00

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Beneficiile Invierii – Nelu Brie

 

Viata oamenilor este plina de evenimente, de lucruri importante si neimportante. De-a lungul timpului, oamenii au descoperit criterii de evaluare si selectie a lucrurilor din viata lor, astfel încât sa poata face diferenta între ceea ce este important si ceea ce este neimportant. Unul dintre criteriile folosite pentru evaluarea acestor lucruri este rentabilitatea, adica un lucru este important si prezinta interes atunci când el este rentabil, avantajos, când aduce beneficii.
Fiind în contextul Sarbatorii Pastelor, vorbim despre suferintele Mântuitorului, dar si despre glorioasa Sa Înviere. Învierea Domnului Isus Cristos dintre cei morti este miezul crestinismului si speranta crestinului.

Brie noi 13 1Dincolo de aspectul traditional, religios, care da un sentiment de bucurie, care sunt beneficiile concrete, practice, ale Învierii Mântuitorului? Pentru omul modern din secolul XXI, atât de ocupat cu problemele vietii cotidiene, traind într-o societate bogata, tehnologizata, unde religia nu mai este prioritara, este Învierea Mântuitorului rentabila, aduce vreun beneficiu real?

Daca Învierea este doar o problema de traditie si religie, atunci nu toti oamenii vor avea interes pentru acest subiect. Daca este, însa, rentabila în mod practic, daca aduce beneficii concrete, atunci dintr-o data oamenii vor avea interes si pasiune pentru aceasta.

Care sunt beneficiile Învierii Mântuitorului?

Printre altele, Învierea Domnului Isus descopera oamenilor caracterul, intentiile, resursele si posibilitatile nevazutului Dumnezeu.

I. ÎN PRIMUL RÂND, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI DESCOPERA PUTEREA LUI DUMNEZEU:

  • a. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca profetiile facute cu sute de ani în urma despre Învierea Mântuitorului s-au împlinit cu precizie (Psalmul 16:10; Romani 1:4). Aceasta împlinire arata ca Dumnezeu este suveran în istorie si are putere sa conduca si sa controleze evenimentele.
  • b. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca ostasii romani care pazeau mormântul sigilat al Mântuitorului au lesinat de frica în momentul glorios, ceresc al manifestarii puterii divine în Înviere (Matei 28:3-4).
  • c. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca natura a resimtit implicarea divina în acest eveniment (Matei 28:2). A avut loc un mare cutremur de pamânt în momentul actiunii îngerului pentru Învierea Mântuitorului.
  • d. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca Diavolul a fost înfrânt si Cristos a învins prin Înviere, calcând în picioare pentru totdeauna puterea satanica asupra oamenilor care intra cu Dumnezeu într-o relatie spirituala, prin credinta si pocainta (Geneza 3:14-15).
  • e. Învierea descopera puterea lui Dumnezeu prin faptul ca moartea nu are autoritate asupra sufletului si duhului oamenilor nascuti din nou. Daca în momentul mortii trupul merge înapoi în materie, sufletul credinciosilor merge la Dumnezeu, pentru odihna vesnica (1 Corinteni 15:51-55). Puterea Diavolului este moartea (Evrei 2:14) si puterea mortii este pacatul (1 Corinteni 15:56). Însa Diavolul, moartea si pacatul au fost înfrânte prin moartea si învierea dintre cei morti a Împaratului Isus Cristos.

Beneficiul omului contemporan din Învierea Mântuitorului este sa fie ocrotit si vindecat de aceasta putere a lui Dumnezeu care controleaza istoria si universul.

II. ÎN AL DOILEA RÂND, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI DESCOPERA PACATUL OAMENILOR:

  • a. Învierea Mântuitorului a descoperit minciuna ostasilor (Matei 28:15).
  • b. Învierea Mântuitorului a descoperit viclenia preotilor (Matei 28:12-14).
  • c. Învierea Mântuitorului a descoperit necredinta ucenicilor (Luca 24:11).

Beneficiul omului contemporan din Învierea Mântuitorului este ca acesta poate fi iertat si mântuit de vinovatia pacatului, primind prin credinta si dreptul sa mosteneasca cerul.

III. ÎN AL TREILEA RÂND, ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI DESCOPERA O NOUA PERSPECTIVA A VIETII:

  • a. Perspectiva divina pe pamânt (Galateni 2:20) – Nu exista onoare mai mare decât sa traiesti cu Dumnezeu în aceasta viata plina de lacrimi si nesiguranta, sa-L lasi sa-ti modeleze caracterul, valorile, prioritatile, relatiile, viata de familie… întreaga existenta.
  • b. Perspectiva slujirii pe pamânt (Matei 28:19-20) – Nu exista beneficiu mai mare decât sa muncesti pentru Dumnezeu si sa primesti plata în odihna eterna din rai. Talentele si resursele noastre trebuie puse în slujba Lui, având o motivatie corecta si o viata sfânta.
  • c. Perspectiva învierii pentru viata eterna (1 Corinteni 15:22-23; 2 Corinteni 4:14). Viata pe pamânt este scurta si plina de necazuri. Traind fara Dumnezeu, fara o relatie spirituala cu El prin credinta, omul pierde si viata aceasta, si pe cea viitoare. Traind cu Dumnezeu, urmându-L în fiecare zi, omul câstiga si viata aceasta, fiind sub protectia si grija Domnului, dar si viata eterna, când omul, schimbat într-un trup de slava, va trai etern cu Dumnezeu în rai.

Si când te gândesti ca, în acelasi timp, oamenii nemântuiti se vor chinui vesnic în iad! OARE SE MERITA!?
Învierea Mântuitorului este necesara si valabila si pentru tine; ea este SUFICIENTA pentru toti oamenii, dar este EFICIENTA doar pentru cei care se nasc din nou din Cuvântul lui Dumnezeu si din Duhul Sau cel Sfânt. Foloseste fiecare zi pentru viitorul tau etern – este singurul lucru cu care ramâi!

Alte articole/predici – Pastorul Nelu Brie-

* Mesajul Invierii de Pastorul Nelu Brie

Rector Lect. univ. dr. Ioan Brie – Hristos a Înviat

Noi mărturisim că „Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi”.
Institutului Teologic Penticostal din București vă urează un Paște Fericit, cu deplină pace, bucurie şi speranță.
Hristos a Înviat!
Rector
Lect. univ. dr. Ioan Brie

Institutul Teologic Penticostal Bucuresti

Mesajul Invierii de Pastorul Nelu Brie

Procesul Domnului Isus a fost unic si prin faptul ca Cel condamnat a fost gasit vinovat nu pentru ceea ce a facut, ci pentru ceea ce a fost El. Aparenta înfrângere a mortii Domnului Isus a culminat cu reala victorie a Învierii. Daca totul s-ar fi terminat fara înviere, viata ar avea astazi un alt sens, iar vesnicia ar fi un infern. Cine ar sterge astazi lacrimile vaduvei, ale orfanului si ale celui lovit de valurile vietii, daca nu ar fi înviat Isus? Cine ar iubi pe cei neiubiti, cine ar ierta pe cei neiertati, cine ar hrani pe cei nehraniti, cine ar mângâia pe cei nemângâiati… daca nu ar fi înviat Isus? Cine ar raspunde rugaciunilor disperate, cine ar sterge lacrimile fierbinti, cine ar ierta pacatele daca nu ar fi înviat Isus? Pe cine ar cauta natiunile, cui s-ar închina milioanele de oameni, cui i S-ar dedica imnurile si adorarea daca n-ar fi înviat Isus? Dar Isus a înviat si învierea Lui este speranta muritorilor.

Exista un mesaj în Învierea lui Isus care traverseaza veacurile si cheama pe oameni la dragostea si iertarea divina. Învierea celui Înviat pune în evidenta câteva adevaruri universale:

I. Dumnezeu este mai tare decât Diavolul.

Diavolul a fost învins de Dumnezeu si în cer, si pe pamânt. În cer a fost învins înainte de creatie, când sclipitorul înger Lucifer, împreuna cu a treia parte dintre îngeri, s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu. Drept pedeapsa, el a fost aruncat în vazduh si din înger al luminii a devenit înger al întunericului, din Lucifer (purtator de lumina) a devenit Diavolul (Instigatorul, Dusmanul).

Pe pamânt a fost învins la Golgota, când Isus, parasit de oameni si de Dumnezeu, l-a învins prin cruce. Mormântul sigilat, garzile imperiale, complotul preotilor corupti, tradarea lui Iuda… nu L-au putut tine în mormânt – A ÎNVIAT. În timpul procesului lui Adam si Eva din Eden, Dumnezeu face o promisiune, care s-a împlinit la cruce: ,,Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samanta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu Îi vei zdrobi calcâiul” (Genesa 3:15). Mântuitorul a zdrobit capul Diavolului la cruce, si în felul acesta a înfrânt pacatul si moartea. Dumnezeu este iubire, Diavolul este ura. Dumnezeu este mai tare decât Diavolul.

II. Dragostea este mai tare decât ura.

Dumnezeu este personificarea iubirii, Diavolul este personificarea urii. Din ura s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu, din ura a instigat pe primii oameni în Eden, din ura a vrut sa-L distruga pe Isus. Ura oamenilor, acumulata de-a lungul mileniilor, sfida justitia divina chemând judecata si mânia lui Dumnezeu. Ura lor L-a aruncat pe Isus pe cruce si L-a coborât în mormânt. Ce pret aveau oamenii pacatosi în fata sfinteniei lui Dumnezeu? De ce meritau oamenii sa vina Fiul lui Dumnezeu pe pamânt si sa moara pentru ei? Cu ce L-am obligat noi pe Dumnezeu sa ne iubeasca si sa-Si jertfeasca singurul Fiu pentru rascumpararea noastra? Motivatia Mântuitorului de a veni pe pamânt a fost iubirea, iubirea pentru oameni, pentru suferinta si durerile lor. Dragostea a luat asupra ei si vinovatia umana, platind dreptatii lui Dumnezeu prin moarte. A urmat apoi Învierea glorioasa si Dragostea a iesit afara, aducându-ne vestea iertarii. Dragostea este vesnica, ura este vremelnica. Dragostea este mai tare decât ura.

III. Binele este mai tare decât raul.

Dumnezeu este personificarea binelui, Diavolul este personificarea raului. Primul rau l-a facut în lumea îngerilor înainte de Creatie, când a instigat o treime dintre îngerii lui Dumnezeu, apoi pe Adam si Eva, apoi cele 6.5 miliarde de oameni… În ciuda metodelor meschine, violente, lipsite de scrupule si demnitate, Diavolul a fost învins pentru totdeauna. În ciuda metodelor transparente, pline de iubire si bunatate, Isus a învins pentru totdeauna. Toata viata, Domnul Isus a facut numai bine, fiind ca un Miel în mijlocul lupilor. Stia ca are la dispozitie 12 legiuni de îngeri, însa nu a vrut sa faca rau nici chiar dusmanilor Sai. Raul a fost biruit prin bine, nu prin rau, caci Mântuitorul nu a folosit metodele Diavolului. ,,Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine”. Finalul a dovedit si în acest caz ca binele triumfa, pentru ca Dumnezeu este de partea binelui. Binele este atmosfera cerului si a sufletelor mântuite de cel Înviat. Binele este vesnic, timp în care raul este trecator. Binele este mai tare decât raul.

IV. Viata este mai tare decât moartea.

Dumnezeu este personificarea vietii, Diavolul este personificarea mortii. Viata aduce bucurie, moartea aduce lacrimi; viata aduce primavara, moartea aduce iarna; viata aduce speranta, moartea aduce resemnare. Firicelul de iarba va sparge întotdeauna asfaltul, ghiocelul se va ridica întotdeauna deasupra zapezii. Este de neînteles faptul ca Mântuitorul ne-a adus viata prin moartea Sa si a învins prin slabiciune. Când Domnul a fost pus în mormânt, nici macar ucenicii nu au mai crezut ca se poate face ceva si au ramas dezamagiti si fara speranta. Prin moarte, Domnul a distrus boldul mortii (1 Cor. 15:55-57), adica pacatul care ne despartea de Dumnezeu. Viata este eterna, moartea este temporara. Viata este mai tare decât moartea.

V. Adevarul este mai tare decât minciuna.

Dumnezeu este personificarea adevarului, Diavolul este personificarea minciunii. Domnul Isus în viata de pe pamânt a fost Adevarul, El ne-a adus adevarul din partea lui Dumnezeu (Ioan 1:14; 8:32,45-46;14:6). Bucuria oamenilor de la Florii s-a transformat în ura la Paste, iar minoritatea a devenit majoritate. Oamenii au omorât Adevarul, dar El n-a ramas în mormânt, ci a înviat, dovedind ca este invincibil si vesnic. În El poti avea încredere, este Dumnezeu în cer si pe pamânt. Oamenii L-au omorât pentru ca faptele lor erau rele, si, iubind pacatul, n-au vrut adevarul (Ioan 3:19-21). Cei de atunci au preferat sa spuna ca Hristos nu a înviat. S-au cheltuit bani pentru a raspândi aceasta minciuna. Minciuna ostasilor romani pusi la cale de preotii vremii nu a rezistat. Astazi toti oamenii stiu ca Isus a înviat ca este Dumnezeu viu si vesnic. Lupta dintre adevar si minciuna continua si astazi (Matei 28:11-15), însa Adevarul va învinge mereu, pentru ca adevarul este vesnic. Adevarul este mai tare decât minciuna.

VI. Speranta este mai tare decât disperarea

Dumnezeu este personificarea sperantei, Diavolul este personificarea disperarii. Scopul pacatului, al bolilor, al mortii este sa aduca disperarea în inimile oamenilor. Destinul oamenilor nascuti din nou este în mâna strapunsa de cuie a Mielului lui Dumnezeu. În lucrarea mântuitoare exista speranta, disperarea nu mai are efect, Isus ne-a platit datoria. Speranta este mai tare decât disperarea.

Indiferent care îti este starea sufletului la sarbatoarea de Paste, adu-ti aminte de aceste adevaruri universale probate de istorie. Ele au scopul sa-ti aduca dragostea lui Dumnezeu, sa te încurajeze, sa te ridice, pentru ca Dumnezeu este mai tare decât Diavolul, dragostea mai tare dacât ura, binele mai tare decât raul, viata mai tare decât moartea, adevarul mai tare decât minciuna, speranta mai tare decât disperarea. Aceste adevaruri nu au scopul doar sa te informeze, ci si sa-ti spuna ca Dumnezeu te iubeste, Îi pasa de tine, destinul tau este în mâna Sa!

Alte articole/predici – Pastorul Nelu Brie-

Nelu Brie – Vremea Cercetarilor- Florii

Luca 19:41-44

Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea,42 şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.

43 Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:44 te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.„

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu 13.04.2014

Predica incepe la minutul 73:00 sau 01:13:50

Nelu Brie – Patru principii fundamentale ale unei casnicii fericite

O casnicie fericita este compusa din doi soti buni iertatori. Rutha, Sotia lui Billy Graham. Photo www.dennisselisseth.com

Nelu Brie – Patru principii fundamentale

ale unei casnicii fericite 

Efeseni 5:19-31

19 Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.
20 Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.
21 Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.
22 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;
23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.
25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26 ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi.
29 Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;
30 pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui şi os din oasele Lui.
31 „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup.”

As vrea sa subliniez din Cuvantul lui Dumnezeu ca Dumnezeu a facut familia  pentru ca sa ofere omului cadrul in care sa fie fericit. Voia lui Dumnezeu cu privire la casniciile noastre  este sa fim fericiti in familie. Cuvantul casa sau casnicie nu vine de la verbul de a casni, ci vine de la cuvantul casa. Voia lui Dumnezeu este sa fim fericiti. As vrea insa sa subliniez pentru toate familiile, fericirea in viata de familie nu este un cadou care il primesti in ziua nuntii. Fericirea este o realizarela care ajungi prin efort, pe parcursul unei vieti. Fericirea nu este un cadou care ti se da, l-ai primit, multumesti frumos si te duci mai departe bucuros de ce ai primit. Nu. Nu. Fericirea este o realizare. Dumnezeu asigura toate conditiile necesare ca noi sa fim fericiti, ca noi sa asezam samanta primita, in pamantul potrivit. Si s-o ingrijim si ingrijind-o, ne vom bucura de rodul pe care-l vom culege si se vor uita altii inspre casnicia noastra si vor zice: „Iata niste oameni fericiti.”

Dumnezeu din cer sa ne calauzeasca, sa intelegem ca fericirea, in viata de familie, nu este un cadou, desi ea este un dar care vine de la Dumnezeu. Dar acest dar a lui Dumnezeu trebuie sa fie ingrijit. Fericirea nu creste, nu vine de la sine. Buruienele pe marginea drumului cresc singure. Dar, intr-o casnicie, fericirea nu vine singura. Ea vine daca este cautata, daca este ingrijita, daca este cultivata. Intreb: Este Dumnezeu de partea tuturor familiilor credinciosilor? Dar, ati vazut dvs. familii de credinciosi nefericiti? Faptul ca a fost Dumnezeu de partea lor nu i-a ajutat prea mult, daca n-au fost si gata sa faca sacrificiile si sa duca lupta care Dumnezeu le-a asezat-o ca responsabilitate.

Privitor la viata de familie, as vrea sa subliniez ca Dumnezeu este Creatorul familiei. Familia vine de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care oamenii l-au putut lua din Eden a fost familia. In acelasi timp, Dumnezeu a randuit niste principii si niste reguli pe baza caruia familia sa functioneze. Dumnezeu a facut familia, dar, Dumnezeu n-a facut familia fara reguli. El a facut si familia si regulile, nu doar familia. Dumnezeu este cel care a construit, a gandit familia si i-a gandit structurile, mecanismele in baza carora ea sa functioneze. Acest aspect este foarte important. Dumnezeu a dat familia, dar n-a dat doar familia, ci a dat si niste reguli dupa care functioneaza familia. Nu poti primi familia si sa respingi regulile si in acelasi timp sa te astepti sa fie bine in familie. Familia este darul lui Dumnezeu. Dar. acest dar este servit impreuna cu regulile. Si regulile sunt asezate intr-un manual de instructiuni, Biblia. In Sfanta Scriptura sunt puse.

Descoperim 3 adevaruri foarte simple:

  1. Dumnezeu a creat familia
  2. Dumnezeu a gandit reguli dupa care functioneaza familia
  3. si cu intelepciunea lui nemarginita a asezat regulile intr-o carte, in Sfanta Scriptura.

Acum, noi, cei ce ne-am casatorit, trebuie sa stim, ca primind de la Dumnezeu casnicia, am primit si regulile.  (Mesajul scris pana la minutul 10, mai sunt aprox 39 de min din mesaj)

VIDEO by  abiel mony

PAGINA Nelu Brie PREDICI

Pastorul Nelu Brie la Emisiunea Paşi prin credinţă cu Pastorul Cornel Avram (partea a 2-a)

Dr. Nelu Brie, Pastor al Bisericii Penticostale Emanuel din Sibiu si Noul Rector al Institutului Penticostal din Bucuresti, intervievat de Pastorul Cornel Avram, Biserica Happy Valley, Phoenix, Arizona.

Vezi Partea 1-a aici…

VIDEO by Credo TV

Nelu Brie – Problema drogurilor, frati si surori, in curand o sa fie si pe cararea noastra…

Photo credit afm.mb.ca

…trebuie sa bagam de seama  ca Isus Hristos este Domn si peste familiile noastre. Doreste sa fie Domn peste familiile noastre. Acestui barbat necajit, [indracitul din Marcu 5] Isus i-a zis, dupa ce l-a tamaduit: „Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.” 20 El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau. Permite-mi sa pun intrebarea: este Isus si Domn peste familia ta? Cheama-L!

Daca Isus este Domn in tine, daca apartii Domnului Isus, in tine a venit o prezenta, o putere. In tine locuieste Dumnezeu, frate, sora. Si in momentul in care te-ai dus in casa ta, in familia ta, acea prezenta Dumnezeiasca din tine trebuie sa se reverse in familia ta, chiar daca nici unul din casa nu este intors la credinta.

Prezenta ta in casa aceea, in familia aceea, faptul ca esti parte, esti madular a acelei case, a familiei tale, esti mama, esti tata, fiu sau parinte, bunic- prezenta lui Dumnezeu din tine sa se reverse in casa ta. Cum a zis Pavel, cand a vorbit despre sotii credinciosi care au soti necredinciosi. Cei necredinciosi sunt sfintiti prin frati. Copiii lor sunt sfintiti prin frati. Adica, se intampla ceva acolo, spiritual. E o revarsare a prezentei lui Dumnezeu, a binecuvantarii lui Dumnezeu. E o revarsare a domniei, o exprimare a domniei lui Isus. Isus e Domn! Apoi, daca se intampla sa fii cap de familie si sa fii crestin, autoritatea este si mai mare. Si ea trebuie sa fie exprimata in numele Aceluia care a potolit furtuna si a scos demonii. Isus e Domn, slavit sa fie numele Lui!

Photo credit www.ziuanews.ro

Eu cunosc o intamplare pe care mi-a relatat-o un apropiat, un prieten pastor. In biserica in care slujeste s-a confruntat cu o situatie foarte complicata. Unul dintre copiii dintr-o familie, baiat la 16-17 ani, incet, incet, a alunecat, s-a dus in lume. Si a fost prins in cursa consumului de droguri si a comercializarii drogurilor. Era folosit de traficantii de droguri ca sa vanda droguri.

Problema asta, frati si surori, in curand o sa fie si pe cararea noastra. Deja, in liceele si facultatile, scolile din Romania, au aparut aceste probleme. Sa fim foarte atenti. In America, cine a fost si stie, e o problema mare de tot. Ei, baiatul, copilul drag, nascut din parinti credinciosi, adus la binecuvantare a fost smuls, facut traficant de droguri. Nu-l mai scapau, nu-l mai lasau. Fura din casa ca sa-si cumpere droguri. Si daca facea pret bun, primea doza pe gratis, daca vindea mai departe.

Familia necajita a venit la fratele pastor sa ceara sprijin. S-au rugat, au postit si i-a invatat sa faca ceva: „Invita pe acesti traficanti,” pe care-i stia, erau in anturajul, cercul copilului lor, „invita-i la o cina.”

I-a invitat la o cina. Au fost cinci la numar: hotarati, ingamfati, stapani pe situatie si imposibil de a fi dovediti. Au venit la masa, au mancat, si dupa ce au mancat, tatal, asa cum a fost invatat din Cuvant, a spus: „Domnilor, v-am invitat cu o mare rugaminte. Lasati-l in pace pe baiatul nostru. Noi va respectam. Faceti ce vreti voi, este treaba voastra. Nu ne amestecam in problemele voastre, dar am rugaminte arzatoare: lasati-l in pace pe baiatul nostru.”
Au ris: „Ce treaba avem noi cu baiatul tau..”
Au ris, asa, batojocoritor.
La care, tatal le-a spus: „Eu totusi insist, lasati-l in pace pe baiatul nostru.”

Si n-au vrut. Au batjocorit. Si, la despartire, cum a fost invatat, acel tata a spus: „Daca asa sta treaba, atunci, in numele Domnului Isus, care este Domnul familiei mele, se va intalni cu voi judecata lui Dumnezeu. Isus este Domnul copilului meu, daca nu vreti sa-l lasati in pace, Domnul meu imi va apara casa. Treaba voastra.”

Au plecat razand: „Mai vedem noi,” au zis ei.  Peste doua luni, in aceeasi zi, toti 5 au fost impuscati. Sigur ca nu dorim moartea pacatosului, dar cateodata, Dumnezeu care-i Domn intervine si ia viata acelora care se intersecteaza cu interesele Imparatiei Sale.

Isus e Domn. Daca e Domn in inima ta, peste trecutul tau, se rasfrange Domnia Sa si peste casa ta. Nu mai sta, temandu-te de ziua de maine, de circumstante pe care nu le poti controla, de imprejurari napraznice care pot sa se abata asupra casei tale. Isus e cu tine in casa ta, e Domnul tau. Trebuie sa te bucuri de asta si sa te odihnesti in asta si sa lasi sa se reverse aceasta binecuvantare a prezentei lui Dumnezeu in casa ta, peste copiii tai. Si cand pleaca la scoala sau la munca, sau in calatorie, sa pui peste ei numele Domnului. Si oriunde se vor duce, cu ei e Dumnezeu. Amin!

Extras din predica rostita 22 Februarie 2015 la Biserica Emanuel Sibiu.

Va urma (pe maine) predica integrala in scris…

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Pastorul Nelu Brie la Emisiunea Paşi prin credinţă cu Pastorul Cornel Avram (prima parte)

Dr. Nelu Brie, Pastor al Bisericii Penticostale Emanuel din Sibiu si Noul Rector al Institutului Penticostal din Bucuresti, intervievat de Pastorul Cornel Avram, Biserica Happy Valley, Phoenix, Arizona. Pastorul Nelu Brie impartaseste cateva din experinetele dumnealui referitoare la calauzirea primita din partea lui Dumnezeu  incepand cu momentul dinainte de intoarcerea dumnealui la Dumnezeu, la credinta si apoi, pe parcursul vietii de credinta si de slujire.

Vezi Partea a 2-a aici …

VIDEO by Credo TV

Nelu Brie – Puterea Duhului Sfant

  • Nelu BrieEu cred cu toata inima si am afirmat si in alte imprejurari, ca viitorul bisericii este mult mai mare si glorios decat trecutul ei. Viitorul bisericii lui Dumnezeu este mai inaltator decat trecutul ei. Sa nu uitam ca ne asteapta ziua intalnirii cu Domnul. Dar si in expresia ei de pe pamant, biserica lui Dumnezeu are rezervate  din partea Domnului multe binecuvantari. In seara asta as dori sa vorbim despre una dintre ele si anume puterea Duhului Sfant….
  • Umplerea cu Duhul Sfant – Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant, poate sa patrunda sufletul, sa penetreze sufletul, sa ajunga in ratiune, in sentimente, in vointa. Poate sa penetreze mintea, sa intre in mintea unui om, sa treaca asa cum lumina trece prin aer. Poate ca pe palierul acesta vom intelege mai bine conceptul de umplere cu Duhul Sfant.

TEXT – Faptele Apostolilor 1:4-8

4 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.
5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7 El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Biserica crestina este chemata sa fie un popor a lui Dumnezeu, prin care Dumnezeu sa-Si proslaveasca Numele si sa-Si faca pe pamant, printre oamenii Sai, lucrarile Sale minunate. Domnul Isus, inainte de a pleca la cer, a lasat  copiilor Sai fagaduinta, fagaduinta care a primit- de la Tatal, fagaduinta care anunta ca, nu dupa multe zile, Duhul Sfant se va cobori peste ucenici. Si in urma acestei lucrari Dumnezeiesti, ei, ucenicii, vor primi o putere, in urma careia, prin care vor fi capacitati sa fie martori pentru Domnul Isus in toata Iudeea, in Ierusalim, in Samaria si pana la marginile pamantului. Adevarul este ca cei 12 ucenici ai Domnului Isus, nu ar fi avut nici o sansa de succes in implinirea misiunii lor, daca nu ar fi venit peste ei puterea Duhului Sfant.

De fapt, biserica primara a fost insotita de Dumnezeu si binecuvantata de Dumnezeu prin aceasta putere. Marturia lor, miracolele care au fost savarsite, providenta divina care s-a exprimat printre ei, toate acestea erau reprezentari concrete ale puterii Duhului care opera in biserica. Biserica a inceput prin puterea Duhului, a continuat, a actionat prin puterea Duhului. Si asa a facut tot timpul cat a fost Duhul Sfant in mijlocul ei. Cand biserica a pierdut puterea, ea s-a ascuns, cum spunea un om a lui Dumnezeu, in transee- incercand cumva sa protejeze teritoriile cucerite. Biserica insa nu este chemata sa fie o entitate care sta in transee. Caracterul ofensiv al bisericii lui Dumnezeu este marturisit de Domnul Isus in multe locuri, mai ales atunci cand El spune ca portile locuintei mortilor nu vor birui biserica. Batalia dintre biserica si locuinta mortilor nu se da la usile bisericii, ci se da la usile locuintei mortilor.

Pe de alta parte, nu putem sa nu observam faptul ca in vremurile noastre, adunarile noastre trec printr-o criza de putere duhovniceasca, de putere spirituala. Se vede aceasta criza, nu doar in adunari, ci se vede si in familii. Se vede la fel de bine si in vietile crestinilor. O criza de putere, o lipsa de angajare duhovniceasca, care poate sa aiba la baza multe explicatii. Probabil ca in unele circumstante este vorba de indoiala, in altele de indiferenta, in altele, poate ca au aparut frustrari de un fel sau de altul. Sau, poate si mai rau, in loc s-au asezat surogate care sunt numite putere a lui Dumnezeu, dar de fapt nu sunt asa.

Eu cred cu toata inima si am afirmat si in alte imprejurari, ca viitorul bisericii este mult mai mare si glorios decat trecutul ei. Viitorul bisericii lui Dumnezeu este mai inaltator decat trecutul ei. Sa nu uitam ca ne asteapta ziua intalnirii cu Domnul. Dar si in expresia ei de pe pamant, biserica lui Dumnezeu are rezervate  din partea Domnului multe binecuvantari. In seara asta as dori sa vorbim despre una dintre ele si anume puterea Duhului Sfant.

Puterea Duhului Sfant

Vorbind pe marginea acestui subiect si cu gandul la timpul de rugaciune care urmeaza sa-l avem peste o saptamana, in aceasta seara vom cauta raspunsla trei intrebari:

  1. Cine este Duhul Sfant? Cu atat este mai relevanta aceasta intrebare, cu cat Isus a spus: „Voi veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant peste voi.” Cine este de fapt Duhul? Cine urmeaza sa vina?
  2. Ce este puterea Duhul Sfant? Care sunt valentele si expresiileacestei puteri? Domnul a zis: „Voi veti primi o putere.” Ce asteptam sa vina? Ca in final, sa mergem spre lucrurile concrete cautand raspunsul la intrebarea:
  3. Cum se primeste aceasta putere? Si ce implica de fapt cautarea dupa ea?

Sigur ca, daca ar fi sa punem intrebarea: cati dintre noi cei prezenti suntem linistiti, multumiti,  cu experientele noastre duhovnicesti si cu masura de putere pe care am primit-o de la Dumnezeu> Probabil ca n-ar fi printre noi niciunul care sa spuna: „Starea in care ma gasesc e buna si n-are cum sa cunoasca vreo imbunatatire pentru ca sunt deja pe culme.” Nu cred ca ar fi printre noi un asemenea om cu o asa indrazneala, cu o asa experienta, ca sa nu zic: cu o asa orbire. Haidem sa luam la rand aceste trei intrebari.

1. Cine este Duhul Sfant?

Sau, cine este Duhul? Cuvantul Duh vine din ebraicul Ruach, care inseamna vant sau miscare a aerului si cuvantul grecesc pneuma, care inseamna acelasi lucru. Cu alte cuvinte, Duhul lui Dumnezeu, sau ‘duhul’, cum spunea un om a lui Dumnezeu numit Tozer, un mod de fiintare, un mod de existenta. Si aici, ne referim la duh in general. Dumnezeu care a creat tot ceea ce exista, a creat si a impartit lucrurile in doua mari realitati: Realitatea spirituala si realitatea materiala.

Cand e vorba de realitatea spirituala in aceasta componenta a existentei sunt ceea ce se numeste duhurile. Sunt duhuri de ingeri, duhuri rele care si-au pierdut demnitatea. N-au fost facute de la inceput rele. Ele au devenit rele in urma caderii in pacat. Sunt duhurile oamenilor, duhul nostru, fiecare are un duh al lui. Este Creatorul care este duh. Dumnezeu este Duh. In sanul Sfintei Treimi este aceasta persoana care se defineste pe Sine ca fiind Duhul Sfant.

Materia are un mod al ei de fiintare. Materia are greutate. Este supusa legii gravitatiei. Poate fi cantarita. Poate fi masurata. Poate fi prelucrata. Asa-i materia. Noi avem corp si din aceasta perspectiva suntem materie. Ne-am nascut in trup. Ne-am hranit cu lapte, care este materie. Am mancat paine, care-i materie. Ne-am imbracat cu haine, care sunt tot materie. Locuim in case care-s facute tot din materie. Aceasta componenta a existentei lumii materiale este o forma de existenta creeata de Dumnezeu. Dar mai exista o forma de existenta, o forma fiintiala creata tot de Dumnezeu si aceea se numeste duh.

Este duhul nostru, sunt duhurile ingerilor, sunt duhurile demonice. Dar deasupra acestor forme create de Dumnezeu, exista ceva suprem, insusi Dumnezeu care este duh. Daca materia are propietatile ei si Duhul are propietatile lui. Felul lui de fiinta, felul lui de existenta- el nu se poate cantari. E duh. Dimensiunile nu i se pot masura. E duh- nu poate fi incadrat in spatiu. Nu-i materie, e duh. Si ceea ce este foarte interesant de observat este ca duhul poate patrunde materia. Trece prin ea. O patrunde, daca am folosi expresia lui Tozer- „o penetreaza”. Trece prin ea. Asa cum lumina trece prin aer, e aer, e intuneric bezna. Se deschide un geam, se aprinde un bec. De-odata lumina intra prin aer. Asa, duhul trece prin materie. Zgomotul merge prin aer. Sunetul. Duhul are propietatea de a patrunde corpurile. De a patrunde lucrurile. De-a patrunde lumea materiala si de a influenta, de-a locui in ea.

Duhul poate sa patrunda trupurile noastre. Nu doar duhul, ca Duh Sfant, si duhurile. De aceea vorbim despre duhuri demonice care locuiesc in trupuri de oameni. Un duh rau a intrat in cineva, spunea Scriptura intr-o imprejurare. Asa avem duhurile noastre, duhul care locuieste in noi, duhul nostru. Trup, suflet si duh suntem. Dar acel duh anima corpul. Il ia Dumnezeu? Cade fara viata corpul. De ce spun toate acestea? Noi vorbim despre locuirea Duhului Sfant in noi.

Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant, poate sa patrunda sufletul, sa penetreze sufletul, sa ajunga in ratiune, in sentimente, in vointa. Poate sa penetreze mintea, sa intre in mintea unui om, sa treaca asa cum lumina trece prin aer. Poate ca pe palierul acesta vom intelege mai bine conceptul de umplere cu Duhul Sfant. Mai trebuie sa spunem ca Duhul lui Dumnezeu este cel care da viata, energizeaza. Nu trebuie sa intelegem Duhul ca fiind curajul pe care cineva s-ar putea sa-l aiba, adica: ‘Ii plin de duh’- ca ii curajos. Nu, Duhul da curaj. Dar, Duhul nu e curaj. Nici n-ar trebui sa intelegem ca Duhul este entuziasm sau ceea ce vine, asa, de odata peste noi, o bucurie, o stare de bucurie. Acestea sunt efecte ale Duhului. Duhul este ceva mult mai adanc.

Nu trebuie sa pierdem din vedere ca Duhul Sfant este viu. E persoana. El reprezinta o fiinta cu caracter personal, cu existenta personala. Aceasta fiinta care in natura ei, in substanta ei este Duh, ne patrunde in corpul tau, madularele, in oase, in vene, in muschii, in organele tale interne, in brate, in picioare, El patrunde in personalitatea ta. El poate patrunde personalitatea omului, structurile interne ale sufletului, ale spiritului. Acel izvor al vietii, inima omului, acolo intra Duhul. E persoana, si e Divina. E Dumnezeu. E Atotputernic, prezent pretutindeni, e vesnic, e neschimbator. Simte. Se bucura sau se intristeaza. Iubeste sau se manie. Actioneaza. Misca. Imputerniceste. Ridica, trimite, cheama, e dinamica in – Lui. aici gasim sensurile sau raspunsurile la intrebarea „Cine este Duhul”. Prin urmare, cand ne apropiem de Dumnezeu sau cand citim aici in acest Cuvant ca „Voi veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant peste voi”, nu trebuie sa intelegem ca si cum ar veni peste noi o umbra. Nu trebuie sa intelegem ca si cum s-ar apropia de noi o influenta, cum ar bate un vant a carui adiere o simti peste tine.

Nu, e Duh si are propietatea de a penetra, a patrunde materia, sufletul, trupul,  mintea, carnea, simtamintele, personalitatea. Si tu esti persoana. Iata cum Duhul Sfant intra intr-un om. Il patrunde si face din el locuinta- templu, casa. „Trupurile voastre,” spunea Pavel, „sunt temple ale Duhului Sfant.” Adica, a venit aceasta persoana care este Dumnezeu Duhul Sfant si efectiv s-a napustit, s-a aruncat, s-a coborat peste om si l-a patruns. Inchipuiti-va spatiul aceasta care-i plin cu aer, il respiram. S-a facut lumina. Lumina asta trece prin aer. Aerul e aer, lumina e lumina. Dar lumina e aici, a patruns prin aer, prin moleculele de aer a trecut. Aerul are greutate. E materie. Dar, lumina l-a penetrat. Tu esti trup, suflet si spirit. Duhul are propietatea de a patrunde materia, spiritul si Duhul si sufletul omului. Fiinta lui personala se aseaza peste persoana noastra si divinitatea, Dumnezeirea, in atotputernicia Sa, face din noi locuinta Sa. Asta a vrut sa spuna Domnul cand a spus cuvintele: „Se va pogori Duhul Sfant peste voi.”

Nu e numai asa, stiu eu, o emotie, o tresarire. Nu e o influenta venita din exterior. Este efectiv un mod de fiintare care se suprapune pe modul nostru de fiintare omenesc. E Duhul care intra in noi. Trebuie sa avem asta in minte. Asta face din crestini ceva unic. Pentru ca o persoana divina, Dumnezeu Creatorul, Dumnezeu care impreuna cu Tatal si cu Fiul e slavit in veci – Dumnezeu Duhul Sfant, vine. Nu o putere, e acest Duh care se coboara, se aseaza si locuieste in acela in care si-a gasit placerea. Acuma, te intreb: E Duhul lui Dumnezeu in tine? E Duhul lui Dumnezeu in fiinta ta, a patruns fiinta ta? Cu asta sa mergem spre intrebarea:

2. Ce este puterea Duhului? Cum se cuantifica ea? 

De observat este ca in cuvantul  ‘putere’ – limba greaca este foarte complexa si cu multe nuante de sens. Limba romana nu are aceeasi bogatie. E cuvantul ‘dunamis’, care inseamna forta, putere. E energie acolo. E o forta dinamica. De aici, poate si cuvantul dinamita. Inchipuiti-va energia care se declanseaza prin explozie, se elibereaza prin explosie. Puterea Duhului este acea energie spirituala capabila sa transforme radical viata unui om. Cand vine, are capacitatea de a transforma radical viata unui om. Cand se aseaza, cand il patrunde, cand se aseaza in personalitatea lui, se aseaza in fiinta lui, in mintea lui, in sentimentele lui, in judecata lui, in vointa lui, in liberul lui arbitru, cand se pune acolo, rupe legaturile pacatului, desfiinteaza vechile obiceiuri si transforma efectivfiinta aceea. Asta-i puterea Duhului.

Noi nu putem asta. Nu putem nici lamuri pe cineva. Daca ar fi sa ne batem in vorbe doi, cel mai destept invinge pe cel mai putin destept. Vorba lui Petre Tutea: Cel cu scule mai multe il bate  pe ala fara scule. Dar inima, nu i-o castigi niciodata. Exista insa ceva de la Dumnezeu. Cand acest Duh patrunde, cand intra efectiv in omul care aude cuvantul, cand prin vorbele vii rostite din Evanghelia lui Dumnezeu, Duhul care a agatat aceste vorbe si care a si creat aceste vorbe intra efectiv, patrunde ca lumina prin aer, asa intra in fiinta aceea, il schimba. Acolo-i putere de viata.

O discutie intre doi mineri: Amandoi betivi candva. De acuma, unul s-a intors la credinta. Si daca s-a intors la credinta, de pahar nu s-a mai tinut. S-a tinut de familie, s-a tinut de Evanghelie, s-a tinut de bierica si de munca. Dar, gata cu paharul. Colegii lui l-au luat peste picior si la bascalii. SI printre altele, i-au spus: „Auzi, Daca tot e rau sa bei vin, ia explica-ne si noua, cum a facut Hristos din apa vin?” La care, omul s-a uitat asa la el si a zis: „D-le, eu nu stiu multe lucruri N-as putea sa-ti explic cum a facut din apa vin. Dar, pot sa-ti explic ceva: Cum a facut din vin, ciorapi.” Au facut ochi: „Ce vorba-i asta?” „Iti explic. Cand eram cu voi la pahar si dupa ce luam salariu, nu ne mai trezeam trei zile. Mergeam acasa, faceam scandal, spargeam tot ce-i princ asa, imi bateam nevasta si copiii. Si, nu mai ramaneau bani nici de mancare, nici de taxa si nici de cele si imi trimiteam copiii, incalcati fara ciorapi, la scoala. S-au dus banii pe bautura. De-acuma, m-am intalnit cu Isus, copiii mei au ciorapi. Vezi cum a facut din vin, ciorapi?” E Duhul care schimba.Cand vine, trebuie sa faca aceasta schimbare, oameni buni. Schimbarea este o schimbare profunda, o schimbare care te transforma in martor.

Ungerea Spirituala – Puterea Duhului este ungerea spirituala care da consistenta cereasca inchinarii noastre, inchinarii noastre in biserica, inchinarii noastre personala. E asa numita rugaciune prin Duhul. Exista o parte a inchinarii care tine de efortul nostru. Ne silim. Dar, peste efortul nostru vine ceva Dumnezeiesc. Cand acest Du vine si patrunde biserica, iata, ceva se intampla, simtim in aer. Am simtit azi dimineata. Asa-i? E ceva Dumnezeiesc care patrunde comunitatea. Merge printre randuri, ne atinge. Cei duhovnicesi o simt. Iar cei care nu sunt duhovnicesti se mira: Ce-i aici? Dar cand vine si peste ei, ei zic: Vai de mine! Aici e Dumnezeu. Taina inimii e data pe fata. Omul incepe sa-si vada pacatele. Incepe sa se caiasca, sa se intoarca la Dumnezeu si spune: Si eu vreau sa ma pocaiesc. E Duhul care intra in atmosfera bisericii. Dar si cand te rogi acasa. Cateodata rugaciunea e asa o povara, numai sa te rogi n-ai vrea. In schimb, cand vine Duhul si patrunde atmosfera aceea, intra peste tine, se aseaza in vorbele tale si iti curg din gura vorbe  la care nu te-ai gandit. Ce sa mai vorbim, cand iti spune vorbe in alta limba? Dar, chiar si cele romanesti, simti cum din cosul pieptului tau, tasneste pentru lauda lui Dumnezeu rugaciunea. Ala-i Duhul. O, cum nu L-am dori si in cantarile si in rugaciunile si in toata atmosfera bisericii si in predici. Amin.

Aceasta putere a Duhului, cand vine si de ea avem nevoie si pe ea trebuie s-o cautam, acorda bisericii o trasatura- foarte interesanta trasatura. Trasatura care face din ea o marturie divina. Numai Duhul poate sa faca asta. Duhul lui Dumnezeu se coboara peste biserica si biserica nu-s peretii astia (fizici). Nu, nu, biserica sunteti/suntem noi, dvs., noi impreuna. Acei 2 sau 3 sau 200 sau 500 pusi impreuna in numele lui Isus, in adunarea lor, in comunitatea lor, in comuniunea lor, din ei, Duhul face o fiinta spirituala, un organism spiritual care-i comparat cu un corp. E folosita metafora trupului, care trup, are madulare ce-s legate intre ele si au un cap. Acolo-i unitate, e o legatura. Duhul, cand vine si se aseaza peste biserica, face ca in biserica sa fie bucurie, sa fie pace, sa fie putere, sa fie dulceata, sa fie har, sa fie semnificatie, sa-ti doresti, cum spunea astazi cineva, cu cat vine mai mult, cu atat te simti mai atras sa te duci la adunare.

Mai in  urma cu ceva vreme am primit asa o observatie, un comentariu din partea unui membru din adunarea noastra. Stiti ce a zis ca-i place cel mai mult in adunare? Timpul de rugaciune. Ca acolo-i ceva. Si printre altele mi-a zis: „Nu stiu ce sa facem cu spectacolul.” Nici  eu nu stiu. Intelege-ti? La un moment dat, deci, cand Duhul se retrage, ramane spectacolul, distractia. Daca-i de calitate sau nu. Te chinui sau te bucuri, depinde de calitatea spectacolului. Dar, cand e Duhul, acolo-i viata. Cantarea da viata. Trebuie sa cantam. Nimeni n-a zis sa nu cantam. Daca cineva a vazut ca este spectacol, inseamna ca a notat absenta Duhului. Roaga-te sa vina Duhul si toate o sa prinda viata. Ca biserica trebuie sa se roage, trebuie sa cante, trebuie sa citeasca si sa predice Evanghelia. Ce sa facem cand venim laolalta? Biliard? Astea le vom face pana Domnul va veni. Dar daca Duhul lipseste, ele raman doar un spectacol ieftin. Daca Duhul e prezent si opereaza prin acestea, toate-s vii si schimba. De asta avem nevoie. Si pentru asta, in aceste zile, postim si ne rugam. Si de maine intr-o saptamana, vom fi seara de seara sa staruim sa vina acel Duh, care sa dea bisericii Emanuel acel specific Dumnezeiesc, care sa-i convinga, fara sa-i spunem noi o vorba, pe oamenii care intra aici. Sa-i convinga si sa stie: Aici e Dumnezeu. Dumnezeu sa ne ajute si sa aiba de noi mila.

Puterea Duhului Manifestata Prin Miracole – Puterea Duhului, cand Duhul lui Dumnezeu vine, El este acea forta, acea energie care produce minuni. El face minuni. Aduce raspuns la rugaciuni. Realizeaza miracole. Noi credem in minuni, vindecari supranaturale. Eliberari de puterea intunericului, dezlegari de patimi. Exorcizari. Interventii providentiale a lui Dumnezeu. Circumstante gandite, operate de el. Cand esti in mijlocul lor, ti se par fara noima. La doua, trei luni distanta, iti pui mana in cap s zici: „Slavit sa fi, Doamne, cum ai lucrat.” E opera Lui. Duhul lui Dumnezeu, cand vine, puterea Duhului cand vine intr-o comunitate, intr-o familie , intr-un om, el capaciteaza cu aceasta energie, cu aceasta putere, de-a fi miracole.

Puterea lui Dumnezeu se manifesta prin minuni, prin vindecari. Si adevarul este ca pe acest palier avem mult de cautat pe Dumnezeu. Ii multumim ca ne-a raspuns. Ne-a raspuns in multe feluri. Si ce mai stiu este ca Duhul lui Dumnezeu va face acele miracole ori de cate ori considera ca este necesar. E persoana, e Dumnezeu, noi sa-L cautam si Duhul va dirija si lucrurile acestea. Noi sa fim dependenti de El. Sa venim la El cu trupurile noastre, cu sufletele noastre, cu duhurile noastre, ca El sa intre prin noi cum lumina intra prin aer. Sa se salasuiasca in noi si apoi va stii El ce e de facut si cu minunile si cu vindecarile.

Vom fi echipati cu daruri, pentru ca aceasta putere a Duhului inseamna exprimarea  potentelor, a darurilor Duhului, care sunt lasate dupa cum voieste El si  si cui voieste. Este tot lucrarea Duhului.

Elanul Divin – Mai trebuie sa spunem ceva. Duhul lui Dumnezeu, puterea Duhului lui Dumnezeu, e reprezentata de acel elan divin. Nici nu stiu cum sa-mi gasesc cuvintele – acel elan divin pus peste cantaret. Adica, e ceva Dumnezeiesc ce vine peste el, il suprapune. Peste predicator- acel elan Dumnezeiesc care creeaza o convingere, care-l determina pe cel care aude Evanghelia ca sa zica: „Cred si ma pocaiesc.” Duhul va dovedi lumea vinovata. Trebuie sa cautam asta. Avem nevoie de asta. Fara aceasta putere a Duhului in mijlocul bisericii ne stingem, murim. Devenim robii sistemelor religioase, dirijate de oameni- fara Hristos, fara viata, fara mantuire. 

Spurgeon a zis ca daca n-ar fi Duhul in biserica sau daca nu-i Duhul in biserica, atunci, pe usa acelei biserici trebuie sa batem niste scanduri. Sa nu mai poata fi deschisa usa aia. Si ca sa inteleaga cineva de ce s-au batut scanduri in usa ei, sa se scrie acolo mare: AICI LOCUIESTE MOARTEA. NU INTRATI ACOLO. Dar daca-i Duhul, acolo-i viata. El face ca toate sa propaseasca, sa prospere, sa infloreasca. V-as intreba: Avem noi nevoie de Duhul Sfant sau n-avem noi nevoie? O, cati dintre noi traim ca si cum n-am avea nevoie. Ne-am gasit mersul nostru si fara sa ne mai punem multe intrebari, stim … In viata unui om, in viata unei familii, in viata unei biserici din care lipseste Duhul, totul este previzibil, predictibil, usor de anticipat, nu se intampla nimic, nu te abati din drum, totu-i cum stii.

Un frate, cu inima zdrobita, care mijlocea in rugaciune pentru trezire spirituala, l-au pus fratii sa se roage la deschiderea unei slujbe. S-a rugat printre altele zicand: „Doamne, fa azi ce n-avem in program.” Cand avem totul in program si nimic din afara programului nu se mai intampla, e bai mare. E bai mare. Sa vina in acea viata de la Dumnezeu peste noi, oameni buni. Sa aspiram catre Dumnezeu, sa tanjim dupa El, ca sa vina peste noi. Si atunci, ce vom face? Ma gandeam asa: Cum cantam noi alta data? Claudiu, iti aduci tu aminte cum cantam noi alta data – „E putere.. e putere..”? Cum cantam alta data? Tot cantam si acuma cantam. Da cum? Amintiti-va, va rog, de vremea aceea de cercetare, de bucuria aceea care s-a asezat ca ceva, ca un curent care a trecut prin noi. Conductorul e acolo, dar lipseste forta adusa de curent sa vina peste noi. Sa ne-o dorim. Sa o cautam.

Acum, mergand spre incheiere, n-as putea totusi sa trec la urmatorul gand cu incheierea fara sa fac o indoita observatie. Duhul lui Dumnezeu lucreaza in acord cu planul lui Dumnezeu. Nimeni nu-L poate manipula. Nimeni nu poate sa-L dirijeze, nu-L poate trimite. Nu-L poate lua, nu-L poate controla. El opereaza in acord cu planul lui Dumnezeu. E fiinta divina, e persoana divina, e Dumnezeu. Nu-L obligi sa faca minuni cand vrei tu. Nu. Nu. El e suveran. Au aparut facatori de minuni la comanda. Ei sunt siguri ca vor fi minunile si camerele de luat vederi le aduc. Ziaristii is de fata. Se vor intampla minuni. Poftim?

Si mai inca o observatie. Duhul lui Dumnezeu isi manifesta puterea in slabiciune. Adica, puterea Lui se face desavarsita, nu cand se uneste cu partile noastre tari! Ci atunci cand se intalneste cu slabiciunea noastra, care ne face sa strigam strigatul disperarii omului limitat. „Doamne, ai mila de noi!” Atunci vine Duhul. Pavel nu mai putea. Tepusul, suferinta: „I-al de la mine, Doamne. Nu-l mai pot duce.” De trei ori s-a rugat. Si Duhul i-a spus, Domnul i-a spus: „Puterea mea se face desavarsita in slabiciune.” Iar cand le scria Corintenilor, le vorbea despre felul lui de predicare. Avea asa un fel de predicare ap. Pavel, cel putin asa se descrie pe sine, in ep. 1 Corinteni. Nu stiu daca am avea placere mare sa-l ascultam vorbind. Ca orator stralucit nu l-am auzit. Mi-e teama sa fac comentarii. Citesc doar textul. Deduceti dvs.

1 Corinteni 2:1-

1 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.
3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii,

Ati vrea sa ascultati un asemenea predicator? Auziti ce zice el:

ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
5 pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. 

Sa o aduca Dumnezeu peste noi. Puterea lui Dumnezeu se face desavarsita in acest fel de slabiciune.

3. Cum putem sa primim aceasta putere? 

Acum, mergand spre a treia intrebare: Cum putem sa primim aceasta putere?

  1. Intai, trebuie sa fii sigur ca poti sa fii umplut de Duhul Sfant. Trebuie sa fii sigur ca-i pentru tine, ca-i planul lui Dumnezeu pentru tine. Ca esti vizat, ca Duhul te poate patrunde. Trebuie sa fii sigur.
  2. Apoi este foarte, foarte important sa fii sigur ca a fi umplut cu Duhul Sfant nu implica nimic ciudat, bizar, anormal, excentric, ceva de care trebuie sa fugi. Am inatlnit printre noi aceasta parere: „Vai, esti umplut cu Duhul Sfant, botezat cu Duhul Sfant. Ce patesti! Ce ti se intampla, te manifesti!” Ascultati-ma, astea sunt descurajari de la cel rau. Va trebui sa fii convins ca in aceasta opera Dumnezeiasca nu-i nimic bizar, nimic ciudat, nimic de care trebuie sa fugi. Este Dumnezeiesc. E de la El. Slavit sa fie numele Lui.
  3. Apoi, trebuie sa doresti sa fii umplut cu Duhul Sfant. Trebuie sa-ti doresti asta. Vei spune: „Dar, eu imi doresc, frate.” Chiar esti sigur? Intelegi tu ce-ti doresti? Esti siur ca-ti doresti? De fapt, ce-ti doresti, cand iti doresti sa fii plin cu Duhul? Iti doresti ca aceasta fiinta  suprema, numita Duhul Sfant, parte din Sfanta Treime, Dumnezeu adevarat, El e Duh, sa vina peste tine. Sa-ti patrunda oasele, muschii, venele, sistemul nervos. Sa intre in organele tale interne. Sa intre in sufletul tau. Sa-ti patrunda vointa, ratiunea, sentimentele. Sa intre in caracterul tau si sa intre in acele incaperi ale sufletului inc are nu-i lumina. Si apoi sa puna randuiala, sa-si aseze tronulin sufletul tau. Sa patrunda in constiinta ta si sa decida ce-i rau si ce-i bine. Sa faca reforma in personalitatea ta. Iti doresti asta? Sau, de fapt, n-ai chiar vrea? „El sa-mi conduca afacerea? Pai, am atatea lucruri planificate, prgramate, care trebuie sa se implineasca.” Ecouri din trecut. Curse, tot soiul. Sa le fac si pe astea. Relatii de cultivat. Promisiuni de implinit. Nu chiar e vremea sa vina Duhul sa faca revolutii din astea. Ne punem in randuiala intai.” Ce inseamna, de fapt, sa vina Duhul? A veni Duhul inseamna efectiv – sa fii stapanit de El. Gata cu libertatea. De fapt, asa gasesti adevarata libertate. Vorba fratelui Petru, la predica de dimineata: „Cine-i liber? Cine nu se poate lasa de fumat? Sau cine nu vrea sa se apuce de el?” Cine-i liber? Stim cine-i liber.
  4. In final, ati dori sa fii plin de Duhul Sfant inseamna sa vrei sa fii stapanit de El. Sa-i predai Lui cheile sufletului. Sa te predai total si ireversibil. Sa accepti. Sa asculti. Cand zice El sa vii, te duci. Cand zice El sa pleci, pleci. Nu uita ca este persoana. Si plinatatea Duhului nu poate fi definita decat in termenii unei relatii interpersonale. Esti persoana, Duhul e persoana. A fi plin de Duh inseamna sa fii patruns de Duhul care sa te conduca din interior. Sa faca din tine un ucenic autentic al Domnului Isus. Vrei asta? Slavit sa fie Domnul daca vrei!

Dar, trebuie sa stii pretul, ca s-ar putea ca unii oameni sa nu primeasca raspuns cand se roaga, pentru ca ei doresc doar beneficiile, doar statutul, care deriva din ce inseamna plinatatea Duhului. Nu vor ascultarea. Si Dumnezeu nici nu le da. Ce sa le dea? Ca nue Duhul Sfant si botezul Duhului Sfant un trofeu cu care sa ne impodobim si sa ne aratam intre ceilalti mai grozavi. Trebuie ascultare totala. De fapt, asta a spus Petru, cu cuvintele: Dumnezeu a dat Duhul Sfant celor ce asculta de El. Apoi, trebuie sa fii sigur ca ai nevoie sa fii botezat, sa fii umplut. Trebuie as fii sigur ca ai nevoie. E foarte posibil ca unii dintre noi sa nu fie atat de siguri. E foarte posibil sa ne fii gasit felul nostru independent de supravietuire. Putem depasi marea si in barca gaurita. Mai scoatem apa, mai vedem noi. Rezolvam noi cumva. Exista oare acea disperare pe care a avut-o Petru, nu in barca, a fost si acolo disperat, dar stia ca e in barca. Disperarea omului aceluia care s-a pornit sa umble pe mare si incepe sa se scufunde. Strigatul acela: „Doamne, scapa-ma!” No, acolo a fost exprimata in mod autentic nevoia. Si acolo a dat Dumnezeu. Dar, cand zici [simplu]: „Doamne, scapa-ma,” dar am planul B, C, D, E… nu mai functioneaza.

Mai e ceva. Ceva foarte, foarte important. Va trebui sa-ti aduci trupul inaintea lui Dumnezeu. Cum scrie la Pavel: „Aduceti dar trupurile voastre ca o jertfa vie.” „Doamne, aici sunt.” Stiti ce inseamna asta, practic? Sa vii la rugaciune. Si cu fiinta ta, cu tot ce e, sa te pui in fata lui Dumnezeu si sa zici: „Doamne, acum coboara-te peste mine si fa din mine locuinta Ta. Schimba-ma. Transforma-ma. Innoieste-ma. Locuieste-ma, patrunde-ma prin trupul meu, sufletul meu, duhul meu. Fa din mine casa Ta, Templul Tau.” Roaga-te asa. Isus a zis ca Tatal v-a da Duhul Sfant celor ce Il cer. Si crede ca Dumnezeu iti va raspunde. Ca va face. Slavit sa fie Domnul.

Mesajul incepe la minutul 1:17:45 (77:45)

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Video

Nelu Brie – Armele Luminii

Aceste arme ale luminii trebuie sa faca parte din trairea noastra de zi cu zi!

TEXT: Romani 13:11-14

11 Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.
12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13 Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.

Nelu Brie ianuarie 2015Cu deplina certitudine marturisim ca Dumnezeu ne iubeste si ca voia Lui cu privire la noi este mantuirea. Dumnezeu doreste salvarea sufletului nostru. Locul din Scriptura pe care l-am citit, in mod deosebit, este adresat celor credinciosi, celor care formeaza biserica lui Dumnezeu. Sigur ca acest cuvant este adresat  fiecarui om care-l aude, indiferent de experientele lui duhovnicesti anterioare. In acest verset am intalnit in acest pasaj, o expresie, care mi-a atras atentia si anume: armele luminii. Armele luminii – ce-i de observat e ca ap. Pavel, adresandu-se celor credinciosi, spune: Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ne-am astepta sa scrie: sa ne imbracam cu faptele luminii. , ca sa fie un echilibru in antiteza- faptele intunericului – faptele luminii. Sa ne dezbracam de faptele intunericului, sa ne imbracam cu faptele luminii.

Surprinde faptul ca ap. Pavel foloseste expresia armele luminii. E altceva. In seara aceasta vom vorbi despre armele luminii. Trebuie sa observam ca  aceasta expresie ne comunica ideea de conflict. Armele sunt folosite intr-un conflict. Ideea de confruntare, de razboi, de lupta. Cu siguranta ca in aceasta expresie este cuprinsa si ideea de dusman. Lupti cu cineva. Cineva te agreseaza. Trebuie sa te aperi. Potrivit invataturii Scripturii, in jurul nostru exista un razboi spiritual, un conflict in care sunt implicate forte  care ne depasesc puterile. Noi suntem oameni slabi. Razboiul este impotriva celui mai puternic oponent, vrajmas- diavolul, care are sub puterea, sub autoritatea sa forte demonice, duhuri de draci, organizate in structuri ierarhice – capetenii, cum spune Scriptura- stapaniri, puteri ale intunericului.  Daca ar fi ca Dumnezeu sa ne abandoneze, ne-ar parasi si ne-ar lasa pe mana celui mai slab dintre demoni, am fi pentru el ca praful dupa cumpana

Suntem slabi. Insa, prin Domnul, suntem mai mult decat biruitori. Intelegem identitatea noastra in Hristos. Dumnezeu a pus in noi viata noua. A pus in noi Duhul Sfant si impreuna cu Dumnezeu suntem invingatori. Mai mult decat invingatori. Acela care ne asigura biruinta este Dumnezeu. Slavit sa fie numele Sau. Asa stand lucrurile, Cuvantul din seara aceasta, ne invita sa ne inarmam, sa ne echipam cu ceea ce se numeste armele luminii. Vom vorbi despre armele luminii, dar mai inainte de a le identifica, trebuie sa realizam contextul in care ap. Pavel vorbeste despre aceste arme. Contextul este reprezentat de un idealsi de un pericol. Contextul este reprezentat de o viziune: viziunea crestinului, dar si de primejdia care-l paste la fiecare pas.

Armele luminii in contextul idealului si al primejdiei

1. Idealul suprem: Mantuirea. In ce priveste idealul sau viziunea, ap. Pavel spune ca acest ideal este mantuirea- vers. 11 – este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Tot ce este spus in acest cuvant este spus in conceptul acestui ideal, a acestei viziuni. Noi ne dorim mantuirea. Mantuirea este aproape de noi.

Daca ar fi sa ne raspudem la intrebarea: ce ne dorim cel mai mult d ela Dumnezeu? Ce am astepta sa primim cel mai mult din partea Sa? Care este idealul nostru cel mai inalt, aspiratia noastra cea mai inalta? Nazuinta, dorinta noastra cea mai arzatoare? La aceasta intrebare, un crestin ar trebui sa raspunda: mantuirea. Toate celelalte se supun acestei prioritati. Salvarea sufletului, mostenirea Imparatiei lui Dumnezeu, apucarea vietii vesnice, certitudinea ca dupa ce sfarsesti alergarea pe pamant, te duci la Dumnezeu in cer. Ti se face intrare libera in Imparatia cereasca a lui Dumnezeu. Iti gasesti un loc. Ti se face loc. Esti primit in multimea ingerilor, in sarbatoare. Auzi cuvintele: vino, rob bun de mosteneste Imparatia care ti-a fost pregatita. Acesta este idealul. Asta vrem. De aceea ne-am pocait de pacatele noastre. In lumina acestui ideal ne-am botezat in apa. Ca am auzi Cuvantul: oricine v-a crede si se va boteza, va fi mantuit. De aceea ne dam toate silintele. De aceea venim la adunare. De aceea ducem lupta cea buna a credintei, pentru ca stim ca vom avea ca sfarsit al alergarii noastre mantuirea sufletelor noastre. Ap. Pavel vorbeste despre armele luminii in contextul acestei viziuni. Pentru crestin, viziunea mantuirii, a mostenirii Imparatiei lui Dumnezeu trebuie sa fie idealul suprem.

Toate celelalte aspiratii vor fi asezate intr-un plan secundar. Toate cele legate de realizarile din lumea aceasta, toate cele care raman pe pamant,  vor fi supuse acestui ideal. Domnul Isus a spus, este consemnat in Evanghelia dupa Matei 16:24-26 –
24 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
25 Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Idealul suprem este mantuirea. Mantuire, pe care o primim de la Domnul nostru Hristos, care a murit pentru noi. Sa nu pierdem din vedere acest ideal, oameni buni. S-ar putea, fermecati de mirajul acestei lumi sa ne lasam abatuta atentia spre lucruri marunte, pamantesti, care trec odata cu intrebuintarea lor si raman aici si ne tin legati de pamant, inrobiti in lucruri mici ca sa ne faca oameni mici. Idealul e mantuirea. Sa nu pierdem asta din vedere. Mantuire este idealul.

2. Primejdia: Caderea de la credinta. In contextul acestui ideal, asezat de Dumnezeu in fata oricarei ucenic al Domnului  Isus, ap. Pavel vorbeste si despre pericolul major. Despre armele luminii se vorbeste in contextul idealului si in contextul primejdiei, a pericolului. Pericolul este descris cu cuvintele: să vă treziţi în sfârşit din somn; … 12 Noaptea aproape a trecut, …. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Iata ca astea pot fi haina noastra duhovniceasca. …şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. Exista un pericol, acest pericol, in esenta, poate fi rezumat cu cuvintele: cadere de la credinta. Se poate cadea de la credinta. Pentru cei care l-au primit pe Domnul, pentru cei in a caror inima s-a asezat idealul de a mosteni Imparatia lui Dumnezeu, viziunea de a mosteni Imparatia lui Dumnezeu, calea lor poate fi intretaiata de o primejdie, de un pericol teribil- pericolul de a-si pierde mantuirea/credinta.

Apostolul avertizeaza 1 Timotei 1:18-20 – 18 Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca, prin ele, să te lupţi lupta cea bună
19 şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.
20 Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească. Incearca sa inlocuiesti in locul numelui lui Timotei, numele tau, si in locul unde scrie fiule, pune fiica (daca esti fata/ femeie). Iata pericolul. Nu e un pericol ipotetic. Nu-i o primejdie virtuala, potentiala. E reala, exemplificata cu exemple concrete.

In generatia noastra sunt alte nume (ca si Imeneu si Alexandru); sa fereasca Dumnezeu sa fie al nostru pe acolo. Iata pericolul. Pericolul de a incepe, pentru ca, dati-mi voie ca sa va spun, ca nu poti cadea din ce n-ai, numai din ce ai. Daca scrie Scriptura ca au cazut din credinta, inseamna ca au fost candva in ea. Pe de alta parte, in 1 Timotei cap. 6:9-10 ni se vorbeste despre o alta fata a acestui pericol. O fata extrem de atractiva „9 Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare.” Cine nu vrea sa se imbogateasca? Daca ai vorbi cu un tanar: ce vrei sa faci? Si iti da exemple. Cei ce vor sa se imbogateasca- unii au mers pana acolo incat au justificat  teologic lacomia lor, avutia, postuland asa numita teologie a prosperitatii. Credem in binecuvantarea lui Dumnezeu, dar de la aceasta, pana a face ideal din relatia cu Dumnezeu = imbogatirea, e mult. Iata ce spune urmatorul verset- 10 Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iata pericolul.

Avem in fata un ideal si ne paste un pericol. Cuvintele din 2 Petru 2:20-21 exemplifica si ilustreaza si intaresc inca odata aceasta primejdie. Iata ce spune ap. Petru despre o categorie de oameni care, ciudat, au fost copii ai lui Dumnezeu, au umblat o vreme cu Dumnezeu, l-au parasit pe Dumnezeu si au ajuns robi unor lucruri grave si in ciuda acestor stari, pretind mai departe ca sunt ai lui Dumnezeu. Pretind, cu o convingere care se doreste impusa si altora. Misioneaza in convingerea lor. Iata, de ex. ce e scris aici – 20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. 21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Iata ce cuvant.

Frati si surori, dati-mi voie sa marturisesc ca aceste cuvinte nu au legatura numai cu oamenii din vremea lui Petru sau din vremea lui Pavel. Ele sunt extrem de graitoare si de relevante si pentru noi, in zilele de acum. Exista pericolul caderii de la credinta. Nu-i departe de noi aceasta primejdie. S-ar putea chiar sa ne fi dat tarcoale. Cel rau sa fi gandit conspiratii, sa fi facut planuri, sa fi gandit circumstante in care sa ne atraga capcane.

Avem un ideal: vrem sa mostenim Imparatia lui Dumnezeu. Si ne confruntam cu un pericol: pericolul pierderii mantuirii.  In aces context, ap. Pavel le spune celor din Roma si prin ei, noua: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; Nu-i vorba de somnul fizic. E vorba de acel somn spiritual- o stare de relaxare, o stare de siguranta. As vrea sa intreb: poate cineva dormi  atunci cand nu se simte in siguranta? Cand dormi? Cand te simti in siguranta. Dormi linistit, nimic rau nu se poate intampla. Somnul sigurantei, somnul indiferentei, somnul rutinei, somnul autosuficientei. Este vremea sa ne punem intrebari. Suntem noi intr-o relatie sanatoasa cu Dumnezeu. E vremea sa ne trezim. Adevarul este ca omul cand doarme si viseaza. Si in vise e o lume reala. Il auzi pe cate unul vorbind si te miri ce scoate- reflectarile visurilor sale, din somnul sau. Cateodata, cand visam noaptea, visam ca zburam. Ne trec iute impresiile, cand ne sculam dimineata. Este caesul sa ne trezim. Crestinului i se cere luciditate. 

Armele Luminii

In circumstanta aceasta, cum spuneam, apostolul vorbeste despre armele luminii. Aceste arme ale luminii sunt niste instrumente,  niste unelte, niste deprinderi chiar, puse la indemana lui Dumnezeu, la indemana credinciosilor de Domnul Dumnezeu- niste mijloace de aparare, niste mijloace  de atac, daca dorim, discipline spirituale (daca dorim) lucruri simple, la indemana oricui, intarite prin harul lui Dumnezeu, explicate in Sfanta Scriptura si in care ni se cere sa perseveram. Aceste arme ale luminii trebuie sa faca parte din trairea noastra de zi cu zi. Multe sunt. Despre 5 vom vorbi. Sa nu va asteptati in aceasta seara sa spunem lucruri extraordinare si noi, de care n-ati mai auzit niciodata- cine stie ce rachete nucleare care au rezolvat definitiv si ireversibil problema sigurantei noastre eterne. Nu. Sunt la indemana noastra. Si tocmai pentru ca sunt atat de comune, le pierdem din vedere si le lasam nefolosite.

Suntem chemati sa ne aducem aminte de idealul vietii noastre: mantuirea sufletului. Sa nu uitam ca ne paste o primejdie: primejdia de a fi abatuti din cale si a ne pierde chemarea. In acest context, Dumnezeu ne indeamna si ne invata prin Cuvantul Sau sa ne inarmam cu armele luminii:

  1. Rugaciunea –  in fiecare zi
  2. Postul – in fiecare saptamana. Postul este forma practica cu care ne tinem in stapanire corpul. Nu singurul, dar unul dintre cele mai practice si la indemana. Acest Cuvant are puterea sa ne tina cararea dreapta.
  3. Citirea Scripturii – in fiecare zi. Cine citeste Biblia nu poate sa fie inrobit (de pacat).
  4. Partasia cu adunarea – un lucru simplu – „Vers. „Nu parasiti adunarea” este pus in contextul mantuirii, viziunea mantuirii si pericolul pierzarii. Perseverenta- consecventa in partasie cu biserica, legatura frateasca. Aceasta parasire a bisericii este o expunere la un pericol teribil, care poate sa-l faca pe om  sa-si piarda mantuirea.
  5. Fuga de faradelege – Separarea de faradelege,, impotrivirea fata de pacat, fuga de pacat. Ap. Pavel ne invata: fugi de poftele tineretii. 2 Timotei 2:19 – 9 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui”; şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” 22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Acest cuvant nu e doar pentru tineri. Poftele sunt ale tineretii, chiar daca omul a imbatranit. Fugi, omule in varsta, de poftele tineretii. Fugi, tinere, de poftele tineretii. 

Aceluia, care va poate pazi de orice cadere  sa fie slava in vecii vecilor.

Mesajul incepe la minutul 1:09:00 (69:00)

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari