= ​” ​Crestini de … 2.000 de Ani !​ ​​”​ =

Esti crestin? Photo by www.stevehackman.net

Esti crestin? Photo by http://www.stevehackman.net

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT,                             ​
Toata Gloria in Veci !!!

= ​” ​Crestini de … 2.000 de Ani !​ ​​”​ =

   Dupa 1989, pe unele canale de televiziune din Romania au fost spuse expresii ca acestea: „Ce cauta pocaitii astia sa ne predice Evanghelia, ca noi suntem crestini de 2000 de ani!? Poporul roman e crestin de 2​.​000 de ani!” Cei care s-au exprimat asa, „Inalt Preasfintiile” lor,​ probabil si credeau asta, sau poate ca voiau numai sa-i linisteasca pe romani ca sunt bine asa cum sunt, ca sunt pe calea dreapta, pe drumul spre rai si de aceea n-ar mai avea nevoie sa cunoasca Cuvantul lui Dumnezeu asa cum il reda Biblia. 

Biblia ne descrie un moment din viata Domnului Isus Hristos cand era pe pamant, din care putem invata multe lucruri (Ioan 8:30-47). Dupa ce a vorbit unei multimi de oameni din poporul Israel despre valoarea cunoasterii si ramanerii in Cuvantul Sau, Domnul Isus Hristos a fost intampinat cu urmatoarea replica: „Tatal nostru” I-au raspuns ei „este Avraam”. Observam ca acei oameni din poporul Israel s-au aparat in neacceptarea Cuvantului Domnului Isus, prin invocarea descendentei lor din Avraam. Si stim ca Avraam a fost omul credintei, omul care s-a increzut total in Dumnezeu, fiind socotit parintele tuturor credinciosilor si caruia Dumnezeu i-a facut mari promisiuni, printre care constituirea poporului ales, Israel, din descendentii lui.

   Din text se vede clar ca si ei aveau o parere foarte buna despre ei insisi, crezand ca descendenta din Avraam e suficienta pentru a-L multumi si chiar impresiona pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Din nefericire pentru ei si pentru toti cei ce cred asta, nu este asa. Nu ceea ce afirm eu despre mine insumi conteaza, ci ceea ce spune Dumnezeu are valoare. Parerea Domnului Isus despre ei era diametral opusa fata de parerea lor. Ascultati-o:

„Daca ati fi copii ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam. … Voi faceti faptele tatalui vostru. … Pentru ce nu intelegeti vorbirea Mea? Pentru ca nu puteti asculta Cuvantul Meu. Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii. … Cine este din Dumnezeu, asculta cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultati, pentru ca nu sunteti din Dumnezeu.” (Ioan 8:39-47)

​ ​Sunt cuvinte taioase, dar sunt adevarate cu privire la ei, pentru ca au fost afirmate de Domnul Isus Hristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, Cel caruia Tatal I-a dat toata puterea in ​C​er si pe ​P​amant.
In Evanghelia dupa Matei 7:22-23, scrie ca Domnul Isus a zis:

„Multi Imi vor zice in ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: „Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.”

Aici Domnul Isus nu se refera la cei ce-L urau si care pana la urma L-au rastignit, ci la unii din cei care au facut lucrari in numele Domnului Isus, dar care au crezut ca pot trai si in faradelege, adica in pacate. Darurile cu care au fost inzestrati, oricare ar fi ele, oricat de multe si oricat de mari, nu vor fi considerate la aprecierea finala daca nu au fost insotite de o traire dupa voia lui Dumnezeu. Ele pot fi de la Dumnezeu dar nu sunt criteriul determinant care califica pe cineva pentru Cerul lui Dumnezeu, pentru rai. Atunci ce anume ne califica pentru rai? Raspunsul il primim tot de la Domnul Isus in versetul 24:

„De aceea, pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele, si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca.”

Deci cel care FACE sau IMPLINESTE ce spune Domnul Isus, si nu cel ce asculta dar NU FACE. Si omeneste-i tot asa: daca faci ce-ti spune seful, acesta nu-ti va reprosa nimic. Ai facut ce ti-a spus el. Dar daca nu faci, sau daca faci ce-ti spune sotia, sotul, parintii, copiii, prietenii, rudele, vecinii, si nu ce ti-a spus seful, urmeaza pedeapsa, poate chiar concedierea. Daca seful nostru, care e om ca si noi, ne pretinde sa-l ascultam, crezi ca Dumnezeu nu ne pretinde asta? Crezi ca Dumnezeu accepta sa calcam in picioare la nesfarsit Cuvantul Lui? Nicidecum!

Revenind la afirmatiile conationalilor nostri redate la inceputul articolului, si cugetand la cuvintele Domnului Isus Hristos citate mai sus, cred ca cel mai folositor lucru pentru noi ar fi sa ne uitam in oglinda, adica in Biblie, in Cuvantul lui Dumnezeu, nu in alte carti, ca sa vedem cum aratam, cum ne spune Dumnezeu ca aratam.

Cuvantul „crestin”, asa cum am amintit si cu alte ocazii, vine de la„Cristos” asa cum scrie in Faptele Apostolilor 11:26: 

„Pentru intaia data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia.”

Inainte, urmasii Domnului Isus Hristos se numeau „ucenici”. Denumirea de crestini „li s-a dat” de catre cei care nu erau crestini. De ce? Pentru ca cei din afara vedeau ca ei urmeaza invatatura lui Hristos, si ca purtarea si inchinarea ucenicilor erau diferite de purtarea si felul lor de inchinare. Cand cineva afirma ca este crestin, in mod obligatoriu trebuie sa urmeze invatatura lui Hristos, iar in purtarea si inchinarea lui trebuie sa se vada inchinarea si purtarea lui Hristos. Cu alte cuvinte, prima conditie a unui om ca sa fie un crestin adevarat este ca el sa se asemene cu Hristos Domnul. Arat mai jos in ce si cum ar trebui sa se vada aceasta asemanare. 

1. ​Crestinul, fiind un urmas al Domnului Isus Hristos, trebuie:
a) ​S​a cunoasca Scripturile. Aceasta e baza si nu altceva. Domnul Isus a citat in cuvantarile, invataturile si dialogurile Sale, multe texte din Scripturi, pe care le cunostea pe de rost. Si scrierile apostolilor sunt presarate cu citate din Scripturi. Cartile Vechiului si Noului Testament sunt sursele autentice scrise prin inspiratie divina. Nu poti fi crestin adevarat daca nu citesti, cunosti, si folosesti ca baza a credintei si vestirii tale Scriptura. Este adevarat cu nu toti pot fi experti in teologie, dar fiecare poate deschide Biblia sa o citeasca, sa verifice, sa vad daca este pe Calea dreapta, si daca ce spune unul sau altul e conform cu ce zice Dumnezeu. Importanta nu are pozitia si pregatirea celui care-mi spune, ci daca ceea ce-mi spune este conform Bibliei.
b) ​S​a frecventeze Biserica. Mai precis casa de rugaciune, adunarea celor pe care Scriptura ii arata ca fiind socotiti credinciosi de Dumnezeu. Un crestin adevarat nu poate omite faptul ca Domnul Isus Hristos este prezentat de Scriptura ca unul care avea „obiceiul” sa mearga in locurile unde se strangeau impreuna oamenii ca sa se inchine si sa-L onoreze pe Dumnezeu. El a fost in Templu, in sinagoga, in locuri deschise unde oamenii se adunau cu scopul de-a cunoaste voia lui Dumnezeu. Si apostolii au facut acelasi lucru, si pe ei ii vedem in acele locuri destinate sa-L onoreze pe Dumnezeu. De-a-lungul veacurilor cei care L-au urmat pe Domnul lor au frecventat adunarile celor care-L iubeau pe Dumnezeu. Frecventarea locului unde se aduna crestinii este mai mult decat o obligatie, este o nevoie izvorata din inima. Nu e vorba de frecventari sporadice, intamplatoare, ci regulate si sistematice.
 c) ​S​a se inchine la timp, frecvent si corect. Domnul Isus petrecea nopti in rugaciune si era si este Fiul lui Dumnezeu! Inchinarea trebuie facuta dupa cum spune Dumnezeu in Biblie, si dupa cum au facut-o si apostolii Domnului. Noul Testament scrie despre inchinare si noi toti cei de astazi trebuie sa luam seama, ca sa ne inchinam ca atunci. Nevoia de inchinare nu s-a schimbat, asa ca nici felul ei nu poate fi schimbat fata de cum a facut-o Cel de la care ne tragem numele. Domnul Isus a specificat ca inchinarea placuta lui Dumnezeu este cea facuta in duh si adevar (Ioan 4:23)


​   d) S​a vorbeasca asemenea Domnului si apostolilor. O vorbire dreasa cu sare, inteleapta, curata, duhovniceasca. Nu cu jigniri, certuri, injuraturi, vorbe murdare, rusinoase, blesteme. Cei ce folosesc astfel de limbaj nu se aseamana defel cu cel folosit de Hristos Domnul si de apostoli.
 e) S​a faca faptele pe care le cere Dumnezeu. Faptele Fiului lui Dumnezeu sunt marturie pentru toti. Ale apostolilor la fel. Si veacurile mai recente au fost martore la fapte pe care numai adevaratii crestini le-au putut face. Exemple avem, dar trebuie sa fie urmate.

    Sa ne verificam daca suntem crestini dupa voia lui Dumnezeu, punandu-ne cateva intrebari:

    Este Scriptura pentru mine ce a fost ea pentru Domnul Isus Hristos?

    Frecventez eu Biserica dintr-un impuls launtric, din nevoia sufletului meu?

    Imi fac eu timp sa ma rog des?

    Vorbesc eu asemenea oamenilor lui Dumnezeu prezentati de Scriptura?

    Il onoreaza pe Dumnezeu faptele pe care le fac?

 „Poporul roman e crestin de 2000 de ani”, afirmatia mentionata la inceputul articolului cultiva ideea ca mantuirea si responsabilitatea fata de Dumnezeu este colectiva si nu individuala. Este adevarat ca Biblia scrie despre unele raspunderi si consecinte colective, dar in acelasi timp tot Biblia subliniaza puternic raspunderea personala a fiecarui om fata de Dumnezeu, si ca mantuirea este personala, individuala. Cand este vorba de binecuvantarile primite de la Dumnezeu, Biblia arata ca problema ramane la fel. Bazandu-ma pe Biblie, voi clarifica in randurile ce urmeaza aceste doua aspecte.

    In Biblie e scris ca Dumnezeu „face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.” (Matei 5:45) Deci El poate da binecuvantarile la comun, unui intreg popor, chiar daca nici unul din acel popor nu e crestin. Binecuvantarea cea mai mare pe care Dumnezeu a dat-o lumii intregi, inclusiv poporului roman in intregul lui, este Singurul Sau Fiu, Isus Hristos Domnul: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, …Ioan 3:16

Dumnezeu a dat pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele lumii, nu pentru ca oamenii au fost buni, ci pentru ca Dumnezeu a iubit oamenii desi ei formau lumea rea, pacatoasa, sortita iadului. Domnul Isus Hristos a murit pentru ca lumea sa fie scoasa din aceasta stare, sa fie rascumparata, sa obtina mantuirea.

    Domnul Isus Hristos a murit pentru pacatele intregii omeniri, dar salvarea de la iad, prin Domnul Isus Hristos, e personala

„…pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” … Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osindit.” Ioan 3:16; Marcu 16:16

Dumnezeu poate salva de la dezastre, razboaie, etc, un popor, sau popoare intregi. Salvarea de la iad, insa, Dumnezeu o da numai celui care crede si se boteaza si desigur duce o viata dupa voia lui Dumnezeu, calcand pe urmele Domnului Isus Hristos („cine” – deci acel individ). Salvarea de la iad nu este acordata unui popor intreg, nici daca 99,9% din oamenii acelui popor ar fi crestini autentici. Daca in lumea intreaga ar fi doar un singur om necredincios Domnului, acel om n-ar ajunge in rai numai pentru ca toti ceilalti au fost crestini.

Dumnezeu nu va judeca pe oameni la global, la comun. Chiar daca la recensamantul trecut 96% dintre romani s-au declarat crestini, si presupunand ca toti acestia sunt crestini adevarati, asta nu inseamna ca cei 4%, necrestini, nu vor mai fi judecati de Dumnezeu la Judecata de apoi. Biblia scrie foarte clar:

Fiecare ​a fost judecat dupa faptele lui … Oricine n-a fost gasit scris in cartea vietii, a fost aruncat in iazul de foc” (Apoc.20:13;15)
Aceste versete, si mai sunt si altele, ne arata ca a afirma ca un popor in intregul lui e un popor crestin (si acest lucru e valabil si cand este vorba de cel roman), este o mare greseala. S-a facut si se staruie in greseala asta, fie din necunoasterea Bibliei, fie pe alte considerente sau interese. Afirmatia aceasta este deosebit de daunatoare. De ce? Pentru ca induce in eroare milioane de oameni care cred ca sunt crestini, considerandu-se bine asa cum sunt, desi ei niciodata nu s-au pocait de trecutul lor pacatos si inca traiesc fara frica in tot felul de pacate. 

​Numarul exact al celor care ar putea purta numele de crestin, din orice popor, il stie numai Dumnezeu. Noua nu ni s-a dat nici posibilitatea si nici instrumentele ca sa-l stim. Totusi, cum ar fi corect sa spunem? Ca poporul roman s-a declarat a fi crestin in proportie de vreo 96%, ca multi dintre romani (nu stiu cati) au cunostinte biblice (mai multe sau mai putine) si ca unii dintre acestia (nu stim cati, multi, putini) sunt crestini adevarati, adica urmasi autentici ai lui Cristos.

​2. ​Cine poarta vina pentru faptul ca multi conationali nu sunt crestini adevarati? 
In primul rand fiecare pentru sine insusi; eu pentru mine, tu pentru tine si fiecare pentru el. In fata lui Dumnezeu nimeni nu se va putea justifica cu stramosii ori cu contemporanii sai. De ce? Pentru ca pe fiecare trebuie sa-l intereseze soarta sa vesnica, mai mult decat pe oricine altcineva. 

In al doilea rand, cei ce sunt in slujba de a predica Evanghelia, dar nu au facut-o in mod corect. Responsabilitatea lor insa nu ma absolva si nu te absolva de responsabilitatea personala.

Faptul ca unele cerinte ale Bibliei sunt ignorate de crestini si astfel ei nu pot fi adevarati urmasi ai lui Hristos, se materializeaza pentru ei in cateva consecinte aratate in Biblie: directie gresita, inchinare contrara voii lui Dumnezeu, trairea in pacate, suportarea unor pedepse personale, familiale, zonale, nationale, din partea lui Dumnezeu, si apoi un final etern in iad. Ce poate fi mai rau decat sa fi crezut o viata intreaga ca esti pe drumul bun si la trecerea din viata asta sa nu vina ingerii sa te duca in rai, ci sa vina demonii sa te duca in iad, sa te lase in locul in care n-ai fi dorit sa ajunga nici cei mai inversunati dusmani ai tai (in cazul in care ii ai)..

​3.​ Se mai poate face ceva?

Cat timp esti inca in viata asta, sigur ca da. Dincolo insa, nu; ar fi prea tarziu. Multi ar vrea sa-si traiasca viata asta de capul lor si sa-si rezolve problemele dincolo! Dar nu se poate. Nu pentru ca asa zic oamenii, ci pentru ca asa zice Dumnezeu. Ca sa preintampini asemenea lucruri care te-ar indeparta de ceea ce-ti doresti, este nevoie sa citesti si sa iei aminte la Cuvantul lui Dumnezeu, la Biblie, nu la alte carti care nu concorda cu ea.

Apoi asculta si FA, IMPLINESTE ce-ti spune DUMNEZEU, DOMNUL ISUS HRISTOS, si nu te lua dupa anumiti oameni care au doar pareri. Asculta-i si pe oameni, dar verifica-i cu BIBLIA. Nu te baza pe trecutul stramosilor tai fiindca nimic si nimeni nu-ti poate garanta acum ca ei au fost credinciosi autentici. Nu cred ca cineva ar putea spune cu precizie, pentru ca nu sunt date suficiente in istorie, care a fost nivelul spiritual al stramosilor nostri cu sute sau mii de ani in urma. Poate ca unii au fost crestini autentici, conform cerintelor lui Dumnezeu.

Chiar daca toti ar fi fost la un nivel spiritual inalt, asta nu-i o garantie pentru nimeni sa se considere crestin adevarat pentru simplul fapt ca ar fi stranepotul lor. Din istorie aflam ca stramosii nostri au facut destule greseli si multe destul de grave.

Fie ca e vorba de oamenii de rand, fie ca e vorba de cei sus-pusi, chiar domnitori, pe care cei de azi ii sanctifica, la cateva sute de ani dupa ce au murit. Dreptul si puterea de a declara sfant pe cineva e in exclusivitate a lui Dumnezeu. Deci, asa cum spune DOMNUL ISUS HRISTOS (nu oamenii), EU INSUMI trebuie SA FAC, adica sa IMPLINESC, ce-mi spune EL (nu ce-mi spun oamenii dupa parerile lor). Eu trebuie sa discern intre ce spune Dumnezeu si intre ce spun oamenii. Trebuie sa ma intereseze ce spune DUMNEZEU si Fiul Sau, DOMNUL ISUS HRISTOS, in Cartea Sfanta, Biblia. Atat! Nimic in plus, nimic in minus. In Biblie, DUMNEZEU, DOMNUL ISUS HRISTOS, DUHUL SFANT, apostolii (Petru, Ioan, Pavel, etc) ne spun si ne arata clar: credinta nu se mosteneste de la parinti, de la mosi sau stramosi, oricat de deosebiti ar fi fost sau ar fi ei. Poti sa-i ai ca stramosi pe Avraam, pe Moise, Petru, Ioan, Pavel, dar asta nu-ti asigura mantuirea, ci doar daca le urmezi exemplul traind si tu cum au trait ei, ​adica dupa Cuvantul Lui DUMNEZEU, ​si crezand in ce ​si in CINE ​au crezut ei.

Daca crezi ce spun unii asa zisi invatatori , „Inalt PreaSfintia ” lor, sau ce alte ranguri si-au mai dat, ca asa ceva NU e in BIBLIE, ca esti crestin de 2.000 de ani si ca nu mai ai nevoie sa citesti si sa implinesti ce spune DUMNEZEU si DOMNUL ISUS in Cuvantul Sau-BIBLIA- gresesti amarnic!​

CREDINTA IN DUMNEZEU, in DOMNUL ISUS HRISTOS ca e FIUL lui DUMNEZEU, MANTUITORUL, este PERSONALA, si SINGURA ADUCATOARE de MANTUIRE!​

    FIECARE TREBUIE SA CREADA si sa ia DECIZIA de a-L URMA PE DOMNUL ISUS HRISTOS, adica de A TRAI CONFORM CU VOIA LUI!​

 Nu asculta de cei care te mint, spunandu-ti ca esti bine asa cum esti! Asculta de DUMNEZEU!​

Doresc oricarui roman sa fie un crestin adevarat. Acest lucru este posibil numai daca, fiecare in parte va voi sa citeasca Biblia ca sa aflevoia lui Dumnezeu cu privire la sine, si prin credinta, s-o implineasca!

    Dumnezeu sa ne ajute la fiecare!
Amin!
                    Ioan Burca – robul DOMNULUI​

                      Doctor in Teologie
Aici sunt prezentate raspunsurile 

​”crestinilor de 2.000 de ani”, ​

care NU citesc BIBLIA. 

Asta-i invatatura pe care le-o dau

​ „Inalt Preasfintiile „lor, ​

 cei care ar trebui sa le prezinte Cuvantul DOMNULUI

​, dar care in loc de asta le prezinta traditii si obiceiuri, adica EREZII!​
Cine a scris Biblia?
 
Diferenta dintre Pasti si de Craciun… Ce sunt moastele?
.
​               Cristian Daniel Florea _ Fost Preot Ortodox – Marturie
 
​   Florin Pistricean – Fost Preot Ortodox si Calugar   ​
Trezeste, DOAMNE, Romania! ​
– Canta: Fratii Sfara
Fratilor, Credinta Noastra s-o pastram!
Canta: Surorile Onufrei​

     ​


 

 

 
Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari