GREIERELE ŞI FURNICA – partea a II-a – Poezie de Aniversare 1 An – Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR

Photo credit

Photo credit www.relujo.com

Astăzi, 01 Decembrie 2015, cu ocazia împlinirii a unui an de la apariţia pe Facebook a primului articol al Asociaţiei Muzicienilor Creştini din România, AMCR, avem oportunitatea să postăm o poezie care sintetizează excelent toate articolele publicate pe această pagină până acum. Vă dorim lectură plăcută şi utilă.

GREIERELE ŞI FURNICA – partea a II-a –

Într-o dalbă primăvară, sub cireşul înflorit,
Greierele şi furnica la protest s-au întâlnit
Să dezbată, să dezmintă vorbele ce-au apărut
Şi ideile ciudate care mult rău le-au făcut.

„La Fontaine a scris odată”, zise greierele tare,
„C-am venit iarna la tine să îţi cer ceva mâncare.
Tu, deşi eşti hărnicuţă, mai aveai şi un defect:
Te-a descris ca egoistă. Ce zici de acest aspect?…”

Se gândi puţin furnica şi-i răspunse-n Re bemol:
„Frăţioare, despre tine se vorbeşte mai nasol!
Te acuză că eşti leneş, că tot cânţi în Sol major
Şi-ai venit apoi la mine ca un jalnic cerşetor…”

„Măi, ce logică ciudată”, zise greierele trist…
N-am mâncat nimic în iarnă, n-am murit şi-acum exist!
Oare de atâta vreme nimeni n-o fi înţeles
C-au greşit când pentru leneşi chiar pe mine m-au ales?

Ba mai mult, constat că unii spun că munca-i definită
Doar prin ce faci tu; iar arta este astfel înjosită…
Surioaro, Creatorul ne-a făcut ca să muncim
Dar nu toţi acelaşi lucru, c-altfel rău ne plictisim…”

Furnicuţa stă şi-ascultă, dar gândeşte cam aşa:
„Ce-ar fi dacă toată vara greierele n-ar cânta?
Cât de tristă-ar fi azi lumea şi ce mare sărăcie
Am avea cu toţi în suflet, fără nicio melodie!”

„Eu propun să scriem mare”, zise ea cu un oftat:
„Să muncească fiecare pentru ce a fost creat!
Muzica este venită chiar din sferele cereşti.
Să n-o confundăm cu lenea relatată în poveşti!

Muzica înseamnă muncă. Doar muncind vei reuşi
Să produci în lume artă care-apoi va dăinui!
Dacă greierele cântă şi nu cere-n schimb nimic,
Nu înseamnă că în artă preţu-i zero sau că-i mic!”

Şi-au ajuns apoi pe Facebook. Îi filmase un bondar
Prezentat demult ca trântor într-un vechi abecedar…
Iar morala, pentru oameni, evident, acum o ştim:
Muzica e tot o muncă. Oare cum o răsplătim?

Autor: Viorel Silion
Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR

Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR Facebook

Asociatia Muzicienilor Crestini din Romania AMCR Facebook

Urmariti PAGINA Facebook aici – https://www.facebook.com/Asociatia-Muzicienilor-Crestini-din-Romania-AMCR-597794087016946/?fref=nf

O Ţară Am

Romanilor de pretutindeni…
Sper sa o puteti citi fara sa plangeti…La sfarsit spuneti o rugaciune!

Photo credit Samuel Tutac

Photo credit Samuel Tutac

1 Decembrie – Ziua națională a României

 

00

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare. (Wikipedia)

rezolutia-unirii Romania

Pentru cine sărbătorim Ziua Naţională?

1 Decembrie, Ziua Marii Uniri nu înseamnă, nici pe departe, ziua naţiunii române, ci reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar nu ziua naţională a României. Promovarea imaginii armatei în centrul zilei naţionale este o eroare, ca şi depunerea coroanelor de flori.

Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Adevărata zi naţională a României este 10 mai. Aşa au considerat, încă din 1990, Regele Mihai, cât şi românii care mai puteau gândi liber, după patru decenii de regim totalitar. În perioada 1866-1947, ziua de 10 mai a fost sărbătoarea naţională a României, având trei semnificaţii majore: venirea şi încoronarea principelui Carol I, în 1866, declararea independenţei de stat a României în 1877 şi încoronarea ca rege a lui Carol I, în 1881. Elitele politice dinainte de 1947 vedeau ziua naţională ca pe o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor.  Cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului. O diferenţă fundamentală.

Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale. Pentru 90% din statele lumii, ziua naţională este data proclamării independenţei.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt beneficiarii sărbătorii. Ziua Marii Uniri nu înseamnă nici pe departe ziua naţiunii române, ci ea reprezintă momentul reîntregirii naţionale. Un ideal fundamental al românilor, dar în orice caz ,nu ziua naţională a României. Un profesor de drept ne spunea, în facultate, că raţiunea existenţei zilei naţionale pe data 1 decembrie e periculoasă în sine, pentru că ea arată în plan simbolic că românii sunt o naţiune cu o viziune expansionistă, cel puţin faţă de vecinii săi. „1 Decembrie” trebuie să fie o sărbătoare naţională legală, aşa cum e necesar să fie şi „24 Ianuarie”, dar nu sărbătoarea românilor.

Romanian National Anthem –

„Deşteaptă-te Române” (RO/EN)

National Anthem of Romania – „Deşteaptă-te Române” (Wake Up, Romanian!)
Includes lyrics in both Romanian and English.

De fapt, aceasta este una dintre diferenţele fundamentale ale elitelor politice care au populat arealul public înainte de 1947 şi după: dacă primii vedeau ziua naţională ca o sărbătoare a românilor, a cetăţenilor, cei care i-au eliminat şi înlocuit, au văzut ziua naţională ca o sărbătoare a statului, a Leviathan-ului. În plus, pierderile teritoriale de după cel de-al doilea război mondial, fac astăzi ca „1 Decembrie” să aibă mai degrabă o semnificaţie tristă şi victimizantă, de vreme ce Basarabia şi Cadrilaterul nu mai aparţin României.

„Unirea”, ca fenomen istoric şi politic, nu cinsteşte eroi.  Simbolul unirii este, prin excelenţă, unul prezent, care bucură, nu plânge, sărbătoreşte şi nu comemorează. E aproape limpede că foarte puţini decidenţi politici ştiu că există pentru aşa ceva ziua Eroilor, comemorată, în fiecare an, la data de 28 mai. Dacă mai iei şi în considerare remarca unui jurnalist, conform căreia în România există astăzi „153.959 de morminte ale eroilor noştri, multe dintre ele acoperite de mărăcini din cauza neglijenţei şi indiferenţei primăriilor şi consiliilor locale.”, înţelegi cum e de fapt confiscată şi utilizată în scopuri populiste şi politicianiste ziua naţională, amestecându-se bucuria cu falsa tristeţe, cultul eroilor cu sentimentele naţionale şi decenţa cu disimularea primitivă.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie, practic, actul de naştere al statului şi al românilor, în raport cu existenţa sa, ca entitate suverană. Dacă veţi avea curiozitatea să consultaţi lista zilelor naţionale a statelor lumii (http://en.wikipedia.org/wiki/National_Day), veţi constata că în peste 90% din cazuri este vorba despre data proclamării independenţei.

Photo credit infoinsider.ro

Mai ales în Europa, unde procesul de naştere a naţiunilor a fost unul vibrant, deseori dureros şi mai în toate cazurile intens, câştigarea independeţei reprezintă pentru statele bătrânului continent mândria naţională, actul devenirii lor naţionale. Din punct de vedere identitar, românii trebuie să vadă în sărbătoarea naţională, rostul existenţei lor ca popor şi nu ca populaţie întâmplătoare. Sentimentul apartenenţei românilor la acest stat, nu poate fi cultivat decât printr-o punere într-o ordine firească a lucrurilor şi nu pândidu-i şi păcălindu-i, ca nu cumva să se întrebe despre sensul simbolurilor naţionale.

Confiscarea de către stat – în sensul autoritar şi abuziv al termenului – a zilei naţionale încă din prima sa celebrare, a alungat românii din centrul acestui eveniment, indicându-le totodată că nu ei sunt „beneficiarii” sărbătorii. Ei stăteau în mulţimi dezordonate la Alba Iulia şi Bucureşti, în vreme ce „posesorii” puterii de după 1989, le vorbeau de la tribună, ca în vremurile ce tocmai trecuseră. Practic, românilor li s-a dat de înţeles prin acest lucru că nu ei contează în primul rând, ci statul, liderii şi instituţiile lor, iar ei sunt o cantitate neglijabilă, eventual de voturi, reactivată o dată la patru ani.

Sărbătoarea naţională este şi a fost, în cele două decenii, un fel de ipostaziere perfectă a modului în care arată România: o ţară divizată, fracturată, plină de inechităţi. Pănă şi ziua naţională arată ca o punere în scenă a privilegiilor, cu majoritatea fără putere, dirijată de o minoritate malignă şi hotărâtă.O teorie în sens invers a celei formulate de Václav Havel.

00În plus, sărbătorirea zilei naţionale a fost, în cei douăzeci de ani, de un kitsch inimaginabil şi de o ipocrizie crasă, dacă luăm în considerare ceea ce trebuia să semnifice şi să promoveze „1 Decembrie” şi realitatea din teren. Dacă preşedinţii României postcomuniste mai mult au divizat naţiunea decât au unit-o, în ultimii ani acest grotesc a trecut orice limite. Un preşedinte care a dezbinat încontinuu, a prăbuşit guverne, a distrus coaliţii şi partide şi a incitat la ură poate apărea în faţa românilor, de ziua lor, mimând solidaritate şi unitate? Dacă lucru se petrece, atunci totul e butaforie ieftină..

Pentru mulţi conaţionali, nici nu este clar, astăzi, dacă această combinaţie de sobrietate şi spirit miliatar, în care este exprimată, an de an, ziua naţională a României, este o comemorare sau o sărbătoare. Din punct de vedere al „amplasamentului” acestei zile în timpul sezonului rece, semnificaţia zilei dispare şi ea aproape cu desăvârşire. Îmi amintesc imagini din diferiţi ani, în care ceaţă sau vreme rea fiind, taburile defilau pe Kissellef zârindu-se când şi când, dând o senzaţie de teamă, disconfort şi dezordine.

Sărbătoarea naţională trebuie să fie o bucurie colectivă şi de aceea este esenţial ca ea să aibă loc în mijlocul celorlalţi, în aer liber, şi nu în faţa televizorului. Din nou, având data zilei naţioanle stabilită la „1 Decembrie”, ne asemănăm instantaneu cu Albania şi Ucraina.

În fine, românii nici nu au fost consultaţi după 1989 cu privire la ziua naţională.

Afla mai mult la linkul de mai jos:

Autor:  Alexandru Muraru, spunesitu.adevarul.ro via http://www.argumentpress.ro

La Multi Ani Romania – 1 Decembrie 1918, Ziua NATIONALA a ROMANIEI

‘O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri’
de Neagu Djuvara (Fragment din carte-audio)

VIDEO by Ada S

Sa cunoastem România

COLUMNA – Dacii si Romanii

Film istoric

Dacii (1966)

Film istoric – subtitrare in limba engleza

România, Hai Ridica-te – Catalin Ciuculescu

In acest In clip, Catalin canta impreuna cu Luci Ciuculescu, Andrada Dupu si un grup de tineri: Romania, hai ridica-te. VIDEO by Catalin Ciuculescu – intalnirile de la far Mangalia 2009 Versuri http://cantece.wordpress.com

(:România timpul tău este aproape
Domnul nostru îşi revarsă ungerea
Îi auzi chemarea sfântă
El să te ridice vrea
Şi să duci în lumea-ntreagă
Dragostea Sa:)

(:România, hai ridică-te
Peste tine, El străluceşte
România, timpul tău e-acum
Te doreşte Dumnezeu:)

(:România timpul tău este aproape
Domnul nostru îşi revarsă ungerea
Îi auzi chemarea sfântă
El să te ridice vrea
Şi să duci în lumea-ntreagă
Dragostea Sa:)

Binecuvântează Doamne Romania! (poezie)

Romania nor

Corul Barbatesc al Bisericii SION Prelipca la Biserica Logos Ploiesti, 05 nov 2012

Poezia de la minutul 15:35 din video.

Shirt badge/Association crest

Shirt badge/Association crest (Photo credit: Wikipedia)

Stand in post si rugaciune pentru tara
Te rugam Parinte, cerceteaza glia
Da-ne harul Tau de odinioara
Binecuvântează Doamne, România!

Binecuvântează Doamne, România
Cu lacrimi fierbinti de pocainta
Noi sa ne marturisim ticalosia
Tu s-aduci iertare prin credinta.

Binecuvântează Doamne, România
Cu prezent frumos si linistit
Sa putem cunoaste bucuria
De la rasarit la asfintit.

Binecuvântează Doamne, România
Cu copii cuminti si sanatosi
Care cresc iubind imparatia
Si-o marturisesc, nu sunt fricosi.

Binecuvântează Doamne, România
Cu feciori si fete intelepte
Care stiu ce inseamna omenia
Si iubesc umblarea pe caile drepte.

Binecuvântează Doamne, Romania
Cu familii nobile si sfinte
In care domneste armonia
Unde Tu esti cinstit ca parinte.

Binecuvântează Doamne, România
Cu batrani carunti si ocrotiti
Din care sa emane bucuria
Ca nepotii lor sunt fericiti.

Binecuvântează Doamne, România
Pe-orice masa da belsug de paine
Adu Doamne veselia
Pentru orice haz, iar pentru maine-

Binecuvântează Doamne, România
Cu un viitor stralucitor
Sa nu ne mai vindem omenia
Imbracand haina de cersitor.

Binecuvântează Doamne, natiunea
Cum iti spune inima de Tata
Da-ne insasi intelepciunea ca
Sa nu te uitam ca altadata.

Stand in post si rugaciune pentru tara
Te rugam Parinte cerceteaza glia
Da-ne harul Tau de-odinioara
Binecuvântează Domane, România.

Romania

Published on Nov 5, 2012 by 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari