VIDEO – Cea de-a 3-a Ediţie – Festivalul de muzică religioasă corală Ioan Chișmorie la Biserica Penticostală ”Gloria” Bujac, Arad 11 octombrie 2014

VEZI BIOGRAFIA lui Ioan Chișmorie, scrisa de fiul sau St. Clair, aici

Cantari de Ioan Chismorie (originar din Maderat, jud. Arad). Prezinta fiul lui Ioan Chismorie – Saint Claire Chismorie si Moise Ardelean, Pastor Biserica Gloria Bujac, Arad.

Ioan Chismorie, nascut 29 ianuarie 1904 – d. 25 aprilie 1973

Programul din 11 octombrie 2014 la Biserica Gloria Arad-Bujac:

IOAN CHISMORIE

IOAN CHISMORIE

  1. Introducere de Program – Moise Ardelean, Pastorul Bisericii Penticostale Gloria (Bujac) Arad face introducerea evenimentului
  2. min. 35 – Corul Bisericii Călacea, Bihor
  3. min. 49 – Corul Bisericii Baptiste Maranata Arad
  4. min. 69 – Corul Bisericii Baptiste din Pâncota
  5. min. 83 – Mesaj fiul fratelui Ioan Chișmorie – Saint Claire Chișmorie
  6. min. 95 – Corul Bisericii Baptiste Renașterea Arad
  7. min. 104:30  – Cuvant Nelu Redis – recunoscut dirijor de cor din Arad a venit in locul Corului Bisericii Baptiste Speranta Arad, care va repeta acest program Duminica la Biserica Speranta. Urmareste aici, LIVE – http://www.speranta.net/multimedia/live
  8. min. 118:00 – Corul Bisericii Penticostale Gloria-Bujac Arad – Cate Daruri Minunate si Aud un cor de mii de pasarele
  9. min  130:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Isus iubit, venim cu dor”(Slavit sa fii o Doamne),
  10. min 148:00 Corurile  reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Tristul Pastor.”
  11. min 170:00 – Corurile reunite din bisericile de mai sus, conduse de Nelu Redis – „Cobori la noi, o Duhule Sfinte”

Fa click aici pe poza pentru program, durata = 3 ore –

Ioan Chismorie muzica corala Biserica Gloria Bujac 2014

Saint Claire Chișmorie :

Pace si bucurie, fratilor din Arad, Aradenilor si tuturor celorlalti care ati venit in seara asta sa va bucurati  cu noi la aceasta festivitate. In primul rand, as vrea sa felicit biserica gazda pentru frumosul locas de rugaciune care l-ati realizat si care l-ati facut. Multi dintre cei din Statele Unite ar dori sa  aiba asa o biserica cum aveti voi. Legaturile cu biserica din Bujac dureaza de multi ani inainte. Cand eram in anii ’70, il aveam ca coleg de liceu aici pe fratele Andra Aurel, pe fratele Ardelean, fratele lui fratele Moise Ardelean, fugeam seara de la serat si veneam la biserica. Anii au trecut, am plecat in State. Toti suntem acolo. Dar pentru mine, cat si pentru familia Chismorie si pentru Maderatanii mei de-aicea este o cinste si-o onoare ca-n seara aceasta sa putem sa luam parte la o asa festivitate.

Cand am intrat in biserica m-am pus in genunchi si am multumit Domnului pentru voi toti care in seara aceasta sunteti  prezenti aicea si care din dragoste pentru lucrarea Domnului si pentru compozitiile lui Chismorie ati venit sa ne bucuram in seara asta impreuna. As vrea sa aduc un cuvant de multumire, in primul rand, orchestrantilor, celor care au organizat si initiat acest festival sau sa spunem asa: concert muzical. Dupa cate am notat, acesta este al treilea eveniment ca acesta. Primul a avut loc in 2004 cand s-a implinit 100 de ani de la nastere, in Chicago, la Biserica Baptista pastorita de fratele Valentin Popovici. Si orchestrantii au fost fratele Laurean Popovici si fratele Florea Burca care a venit din Florida la noi in Chicago si a fost o seara de neuitat, un festival frumos. Al doilea a avut loc, asa cum a spus fratele Moise, in parcul din Maderat si acesta este al treilea concert muzical de genul acesta. Nu as vrea ca in seara aceasta sa creada cineva ca am facut, s-a initiat aceasta seara de concert muzical pentru a lauda numele nimanui. Numele Domnului sa fie laudat in totul. Amin.

Nu sunt nici predicator, nu sunt nici muzicant. Am fost al treilea baiat in familia Chismorie, cel mai mic dintre copii. In urma noastra a venit o sora. Si poate cand traia tatal meu, nu s-a gandit vreodata ca eu o sa fiu cel care o sa pot sa duc la capat lucrarea care a inceput-o el. Prin harul, ajutorul si mila Domnului am aici cartea Cantarile Armoniei, 99.9% e terminata. Chiar cand am plecat inainte, Marti am plecat din Chicago, m-am intalnit cu d-na de la tipografie de-acolo si a venit si ultimele retusari mai trebuiau si sper ca in doua, trei luni sa poata sa iasa de sub tipar mult dorita carte de cantari a lui taica-meu.

Prima editie a aparut in 1933 cand tatal meu avea 29 de ani. A venit vremea comunista, a tot incercat sa tipareasca cartea. N-a mai putut. Intre timp a tot compus, a tot compus, a inceput razboiul. Anii de razboi  a fost o periaoda grea pentru el, fiind ajuns pana in Crimea, la Odessa. Si si razboiul a fost un cadru in care el nu a incercat sa compuna. Acolo a compus cantarile, pe front. A compus cantarile: „Spre Tine, Doamne, prin nori de fum, prin guri de foc..” asta a fost compusa la Sevastopol. Sau: „Mare-i Domnul”… toate cantarile compuse in clipele de durere si de incercare a vietii lui.

Mi-aduc aminte ca eram mic, 16 ani am avut cand tatal meu a fost chemat acasa de Domnul. Si in lucrarea aceasta pe care am facut-o cu cantarile, adunand toate cantarile, am incercat sa le adun si multe le-am pierdut. Multe, n-am mai avut acces la ele. Visez de-atatea ori noaptea si zic: „Tati, ce bine ca te intalnesc. Cand ai facut cantarea asta? Cum ai facut-o?”
Si cand ma trezesc si vad ca-i numai un vis, asa dezamagit sunt.
Maica-mea ducea tot greul familiei in casa la noi. El tot timpul scria.
„Da, mai Ionica,” zicea, „vino afara, uita cata treaba avem.”
„Draga, lasa sa scriu. Nu vezi cum schimba astia cantarile? Cine stie cum s-or canta cantarile peste 30-40 de ani,” zicea el.
„Cobori, cobori” a fost scrisa in 1933. Pe atunci, tatal meu avea 27 de ani si a compus o cantare, care imnul, cununa compozitiilor lui, cantare care se canta si dupa 80 de ani. Si poate o sa se mai cante 20 de ani. Cine stie, Domnul stie cat o sa se mai cante, daca nu se schimba muzica mai tare de cum e acuma.

Mi-aduc aminte din povestirile pe care imi spunea mama si cum zic, am avut 16 ani cand taica-meu a fost chemat acasa. In anul 1951, tata a luat-o pe mama si a dus-o la Sinaia, sa-i arate Castelul Peles. Si plimbanduse prin parcul din fata castelului, vede o fanfara militara cantand acolo. Si taica-meu, cu haina lui taraneasca, care o are si in poza, s-a apropiat de fanfara. Vazand ca fanfara, fiind fanfara militara, canta bine si lumea-i aplauda pe fanfaristi.
Se duce la dirijor si zice: „Imi dati si mie voie sa bat bateria cu voi?”
Se uita la el, asa, zice: „Dar tu stii s-o bati bateria?”
Si-a luat taica-meu toba si toti au ramas uimiti, pana si fanfaristii. La un moment dat, el tragea fanfara dupa el prin toba.
La urma, vine dirijorul la el si zice: „Cine esti? Cum te cheama?”
Ii spune: „Sunt Ioan Chismorie, Maderateanul,” ca el atat de mult si-a iubit satenii si locurile unde s-a nascut, ca pe compozitiile lui nu ezita sa scrie ‘Maderateanul’.
Si zice taica-meu, la dirijor: „Pana dimineata o sa va fac un mars militar.”
S-a uitat dirijorul la el, asa. Dimineata, a venit tatal meu la cu marsul militar, le-a dat fanfaristilor si a inceput si a si dirijat. Vine dirijorul la el si-i zice: „N-ai vrea sa fii secundul meu, sa dirijezi pentru…”
Zice: „Eu am un alt Stapan pentru care lucrez,” si a gesticulat catre cer.

Tatal meu n-a incercat sa laude numele nimanui, nici in vremea comunista. A fost omul care (poate) a fost, din cultul baptist, cel mai persecutat si cel mai marginalizat. Nu cred ca a fost biserica baptista sau penticostala in Ardeal sau unde a auzit el si prin Suceava si prin Braila, si prin Constanta, in care sa nu fi fost el. Cand intra, primul lucru care intreba intr-un sat era: „Unde sta un pocait?”
„De care?”
„Baptist sau Penticostal,” ii spunea persoana respectiva.
„Nu te-am intrebat de care. Pocait, am zis.”
El a avut aceeasi placere sa cante, atat in bisericile penticostale, cat si in cele baptiste. Pentru el n-a fost, ca- asta-i baptist sau penticostal. La el, toti au fost una.

Cand fratele Galis a venit la festivalul care a fost in Chicago, a venit si a spus: „Am fost fratilor la Ierusalim,” a spus cum la cunoscut pe Chismorie si cand a fost la Ierusalim si acolo se canta cantarile lui Chismorie prin bisericile romane din Ierusalim. Primesc emailuri de la frati din Italia, din Spania, din Australia [spunand]: Ne-ar interesa cantarile lui Chismorie.
Le spun: „Mai asteptati putin si in curand va fi cartea finisata.”

Mai in vara trecuta, am primit un email de la Presedintele Confederatiei Baptiste din Moscova- Presedinte a Federatiei Ruse. Si-mi spune: „Nu stiu daca am contactat persoana potrivita, dar ne-ar interesa cantarile fratelui Chismorie, vrem sa le traducem in limba rusa.” M-am bucurat cand am vazut lucrurile [astea]. Le-am spus sa mai astepte o luna, doua si am placerea sa le-o trimit si lor in Rusia. Mai in vara, m-am pus pe internet si am cautat si am gasit „Doamne bun, asculta”, cantarea lui taica meu, tradusa si cantata in limba rusa. Tatal meu avea asa o oroare pentru rusi pentru ca a fost in razboi, a luptat impotriva lor si a vazut toate suferintele care le-a indurat acolo. Nu ne puteam noi gandi bine despre rusi. Cand fratele meu Felix, cand a fost chemat acasa la Domnul, s-a inscris la limba rusa si a facut tata un scandal: „Du-te, mai, si inscrie-te la limba engleza. Toata lumea gandeste spre Americani, tu gandesti spre Rusi.” A trebuit ca fratele meu sa mearga si sa se schimbe la engleza. Ce s-ar bucura el, acuma, ca sa stie ca cei la care s-a uitat atat de urat la ei ii canta cantarea lui in limba rusa acuma. Si cum zicea si fratele Galis si zic si eu acuma: „Vladivostoc, de la celalalt capat al Rusiei- psalmistul David spune: De la rasaritul soarelui si pana la apusul lui, numele Tatalui sa fie slavit, numele Domnului sa fie salvit!” Asa ma gandesc, ca si princ antarile lui, de la Vladivostoc pana la Perth, in Australia, pana la Portland american, in Arizona, cantarile lui Chismorie, oriunde in comunitatea americana, cantarile lui Chismorie se canta. Nu se canta cum se cantau mai de mult, dar se mai canta.

Copiii mei imi povestesc, cand merg prin Texas, prin Florida, cu corurile bisericilor: „Nu mi-am putut niciodata imagina ca asa faimos a fost bunicul nica.”  Toata lumea si cei mai in varsta vin si zic: „O, l-am cunoscut pe bunicul tau, l-am cunoscut asa si asa.” Pentru mine, seara aceasta e o cinste si o onoare, cum am mai spus. Alaturi de mine e nepotul lui Chismorie, Cristi si Amadeus. Ei sunt baietii fratelui meu, cel pe care Domnul l-a chemat acasa acum 10 ani. Cumnata mea e acolo si cei din fata sunt neamuri de-ale noastre, toti din prima banca de-acolo. Doresc ca Domnul sa va binecuvanteze si Domnul sa ne binecuvanteze pe noi si numele Domnului sa fie laudat. Amin.

Stiri crestine – Mapamond crestin – 11 octombrie 2014 – Despre Saeed Abedini, Hezbollah si De ce postează adolescentele fotografii provocatoare pe rețelele de socializare

Din sumarul ediției:
Alianța cu Hezbollah ar fi o greșeală gravă
Un musulman pakistanez a devenit un susținător al Israelului
Saeed Abedini: închis în Iran din cauza credinței creștine
Goana după apreciere: de ce postează adolescentele fotografii provocatoare pe rețelele de socializare
Freedom Tour – lupta împotriva traficului de persoane
ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari