Science, Ignorance, and the Pursuit of Meaning – Satyan Devadoss & Stuart Firestein at Columbia
'That I may know Christ and the power of His resurrection. Philippians3:10
05 ian. 2015 Comentarii închise la An atheist neuroscientist and Christian mathematician discuss science, ignorance, faith and meaning at The Veritas Forum at Columbia, 2014
in Apologetics Etichete:2014, An atheist neuroscientist and Christian mathematician discuss science, Columbia, faith and meaning, ignorance, The Veritas Forum
Science, Ignorance, and the Pursuit of Meaning – Satyan Devadoss & Stuart Firestein at Columbia
22 dec. 2014 Comentarii închise la Excelsis Worship – Ce minunat Imparat – Concert de colinde „Deschide-ţi inima” – 2014, editia a II-a
in Musical Etichete:2014, Ce minunat Imparat, Concert de colinde "Deschide-ţi inima", editia a II-a, Excelsis Worship
Concert de colinde „Deschide-ţi inima” – 2014, editia a II-a
Eveniment organizat de Radio Vocea Evangheliei Timisoara • 92,2 Mhz in 9 Decembrie 2014 la Sala Capitol a Filarmonicii Banatul din Timisoara
Excelsis Worship – Ce minunat Împărat
https://www.facebook.com/excelsisworship
Sunet: Narcis Roșca, Claudiu Păltinean
Video: Andrei Guler
https://www.facebook.com/rve.timisoara
http://www.rve-timisoara.ro/
VIDEO by rve.timisoara
14 dec. 2014 Comentarii închise la Florin Ianovici – Inima franta (30 Noiembrie, 2014)
in Florin Ianovici, Predica Etichete:2014, 30 Noiembrie, Florin Ianovici - Inima franta
Photo credit beetleman.deviantart.com
1 Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
2 Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
3 Înălţaţi pe Domnul împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui!
4 Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.
5 Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
6 Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.
7 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.
8 Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
9 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
10 Puii de leu duc lipsă şi li-e foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de niciun bine.
11 Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
12 Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite?
13 Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
14 Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!
15 Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
16 Domnul Îşi întoarce faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ.
17 Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.
18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
19 De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.
20 Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărâme.
21 Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sunt pedepsiţi.
22 Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osândit.
Photo Cuvantul Adevarului
Este extraordinar sa urmaresti ce gand are Dumnezeu. De la primul ceas acestei zile, Domnul ne-a vorbit despre putere. Sa ne-o daruiasca Dumnezeu! Domnul, apoi ne-a vorbit despre incredere. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne incredem in El. Si acum, la sfarsitul acestei slujbe, Domnul ne-a vorbit despre o inima franta. Saptamana trecuta, in timp ce veneam spre biserica, un microbuz mi-a taiat calea si m-a lovit din plin. Cand am coborat din masina, am gasit un tanar care era extrem de calm. Intr-un fel, m-am bucurat, caci cui ii plac oamenii nervosi? Dar nu era calm pentru ca era calm, era calm pentru ca era a treia oara cand lovese o masina in anul asta. Era ceva obisnuit. I-am zis: „Tu n-ai vazut? Treci de pe dreapta pe stanga si mi-ai taiat calea?” In sfarsit, s-a uitat: „E lovita masina,” zice el, „dar nu-i lovita foarte rau.” „Nu,” i-am zis eu, „e lovita foarte bine. I-am zis: „Dar, uite, noi nu putem deschide capota.” Era atat de lovita in fata, incat nu se putea deschide capota. Si i-am zis: „Trebuie sa asteptam, sa ridicam capota. Si trebuie ca cineva care-i specialist sa spuna ce-i inauntru.” Si am avut dreptate, pentru ca atunci cand am mers cu ea la un specialist si am ridicat capota erau fisurate o multime de lucruri inauntru si sparte.
Apoi, cine stie sa deschida capota, decat Dumnezeu? Ce vede omul? O fata. Ce vede omul? Un zambet sau o ingandurare pe fata ta. Dar noi venim in locul unde Dumnezeu da la o parte totul si Dumnezeu spune cum e inima ta. Caci nimeni nu poate patrunde aici [in inima]. Aici patrunde numai Duhul lui Dumnezeu. In dimineata aceasta, despre asta as vrea sa va vorbesc, despre ceea ce poate ochii omului ii scapa, dar lui Dumnezeu, niciodata.
Iubitii Domnului, exista o ipoteza printre nenumarate ipoteze. Nu ca ar avea o importanta lucrul acesta, dar trebuie stiut. Exista o ipoteza potrivit caruia Domnul Isus Hristos a murit pe cruce pentru ca i s-a frant inima. Exista si un termen medical cu care n-am vrut sa va impovarez. Dar acest element, ca in momentul in care sulita i-a patruns coasta si din El a curs apa si sange, intareste ideea ca e posibil ca inima sa-i fi cedat pe cruce. Oamenii zilelor noastre au o expresie. Zice: „Frate, a murit de inima rea.” Adica, atat de suparat a fost, ca s-a imbolnavit literalmente. Eu o sa va spun, frati si surori, ca Domnul Isus a murit de inima buna. El a murit pentru ca a iubit. Si a iubit atat de mult , ca dragostea Lui a devenit o povara pentru inima. Sa te frangi inauntru, pentru ca iubesti, este unul dintre cele mai luminoase ganduri cu care omul ar trebui sa stea si sa se gandeasca la ele.
Exista insa, medical vorbind si nu stiu daca in dimineata aceasta avem cu noi medicii, exista o boala numita cardiomiopatie, o boala a stresului sau se numeste boala Takotsubo, de la un japonez. Am stat si m-am gandit, de ce au pus numele acestor boli de inima franta, ca asa se numeste- sindromul inimii frante. De ce o fi pus numele acestui om: Takotsubo? Si am gasit explicatia. Avea un vas cu care mergea la pescuit si vasul acesta, cand inima e franta, forma inimii e exact a vasului acestui om, de aici si denumirea. El mergea la pescuit, s-a imbolnavit de aceasta boala si vasul acesta era exact forma unei inimi care era franta.
Ce am vrut sa va spun este ca boala aceasta este o boala reverisibila, daca bolile de inima sunt aproape toate ireversibile, boala aceasta este reversibila. Adica, cu odihna, cu atentie, se poate ca inima sa-si revina. Si asta e o veste buna pentru ca eu am nevoie ca inima fiecaruia dintre noi sa fie sanatoasa. Iubitii Domnul, prima intrebare pe care vreau sa o pun astazi este:
Cine sufera?
Si am ajuns la o concluzie. Stiti cine sufera?
Oamenii sufera. Asta trebuie sa stim, ca suferinta e asa, cao suita de valuri care tot vin. Si-s mai multe valuri in suferinta: un val al fricii, un val al durerii, al singuratatii Valurile astea nu vin singure. Vine valul dezamagirii, vine depresia, necredinta. Cand incepe sa vina depresia peste tine, vine in valuri, vine in valuri, ca asa spune si Biblia: un val cheama alt val.
Dar dintre toate aceste dureri, cea mai cumplita este durerea unei inimi frante. Stiti de ce? Pentru ca inima franta are o durere si inauntru, in plan spiritual si are si o durere fizica in afara. O inima franta este inima cea mai atinsa de durere si de suferinta.
Iubitii Domnului, exista atunci cand inima omului se infrange, exista destui prieteni ai lui Iov care stau imprejurul nostru. Dvs. ati avut prieteni de-a lui Iov? Stiti cum i-am numit eu prietenii lui Iov? Prietenii care totdeauna vin sa-ti spuna ceva si niciodata nu te vindeca cu nimic. Intotdeauna au asa de multe sfaturi de spus, extraordinar de multe, dar nu ma vindeca cu nimic. Si o inima care este zdrobita, o inima care este franta primeste multe sfaturi. Eu mi-am notat cateva dintre ele. Poate ca si dvs. le-ati auzit:
As vrea sa va spun un lucru. M-am gandit mult la oamenii cu inima franta sau zdrobita. Oare de ce se frange inima? V-ati pus intrebareaDe ce se frange inima? De ce o inima poate fii zdrobita? Primul lucru care vreau sa vi-l spun in planul asta introductiv este:
1. O inima se frange pentru ca n-are carapace.
Si va mai spun un lucru: cei mai predispusi inimilor frante sunt copiii lui Dumnezeu. De cand am stat fata in fata cu Domnul Isus Hristos, de pe ochii mei a cazut o pacla, s-a dus un voal. Inima mea era impietrita si parca era o inima cu carapace. Dar din momentul in care i-am vazut chipul pe cruce si i-am vazut mainile strapunse, inima mea a devenit o inima sensibila. O inima sensibila este o inima predispusa sa se franga. Si mai bine iti spun: In numele Domnului Isus Hristos sa n-ai carapace, decat sa ai carapace. Pentru ca omul care are carapace este omul care se izoleaza. Este omul care-si dezvolta o filosofie sa nu fie niciodata omul ranit, sa nu fie niciodata omul care sa simta. Ori, eu astazi va spun ca Biblia zice: „Simtiti unii cu altii, ca tu nu ai carapace.” Pentru ca tu nu ai carapace, asteapta ca inima sa-ti fie franta. Asteapta ca inima ta sa fie zdrobita.
De ce inima noastra poate sa fie franta? Pentru ca tu traiesti. Pentru ca atunci cand vine Domnul Isus Hristos, El este autorul si Domnul vietii. Si orice inima care sta in prezenta autorului vietii este o inima vie. Dar eu va intreb in numele Domnului Isus Hristos: v-ati lovit vreodata la o mana inghetata? Si cum a fost? Va spun eu cum a fost: n-ati simtit prea multe. Ati simtit o mica durere. Dar dupa ce v-ati dus in casa si s-a dezghetat mana, cum ati simtit durerea? Foarte vie. Daca va ingheata picioarele in timp ce mergeti, nu le simtiti, aveti poate cel putin, furnicaturi. Dar cand ajungeti acasa la caldura, dintr-o data incep sa va doara cand ele revin la viata. Domnul Dumnezeu ne spune in dimineata asta: tot ce este viu va avea dureri. Tot ce este viu va simti suferinta. Si spune lui Dumnezeu asa in dimineata asta: daca-s viu, ma pregatesc de o portie de inima franta, pentru ca o vei avea. O vei avea. Daca nu vrei tu sa o ai, nu te lasa altii sa n-o ai.
Ea sangereaza. Dar stiti ce se intampla cand imi sangereaza mie inima? Ma uit la inima care sangereaza si zic asa: „Binecuvantat sa fie Domnul ca-s viu si nu-s mort.” Ce e mort nu mai sangereaza. Dar ce e vi sangereaza, dar daca sangereaza, e prezenta vietii.
2. O inima se frange pentru ca s-a angajat la ceva
De ce inimile se frang? As vrea sa va spun iarasi un motiv pentru care inimile se frang: pentru ca sunt oameni care pe pamantul acesta se angajeaza in ceva. Pentru ca sunt oameni care pe pamantul acesta care vor sa traiasca pentru ceva mai inalt decat ei insisi. Mai mult decat sa ma imbrac, mai mult decat sa mananc, mai mult decat sa dorm, mai mult decat sa-mi fie bine, m-am angajat la ceva. Si m-am angajat sa traiesc pentru onoarea si slava lui Dumnezeu. Cautand pe cei pierduti, spunand tuturor ca in Hristos Domnul exista vindecare. Ca-n Isus Domnul exista iertare. M-am angajat la o lupta. Si lupta asta te va frange, pe-alocuri. Iti va frange inima pe-alocuri. Dar lupta aceasta inseamna ca tu esti angajat in ceva. Ce esti tu? Nu stiu, sunt un ascultator iubit. Si stau acolo intr-un colt si-mi vad de treaba. Nu, nu, tu nu vei avea inima franta, pentru ca tu niciodata nu te angajezi in nimic. Dar, daca ai pus umerii sub un jug, te va frange. Ti se va frange inima. Omul angajat, omul care traieste pentru un ideal, pentru un gand, va fi frant. Cum va fi oare, sa fi dirijor de cor sau de orchestra? Cum o fi oare, sa iesi in fata si sa te gandesti toata saptamana cum sa canti o cantare? Cum o fi sa stai in fata a 1000 de oameni, sa-ti pregatesti un cuvant din Dumnezeu? Cum o fi oare, sa te urci in masina si sa te duci sa alergi, cand altii poate se duc acasa? E bine. E bine pentru ca traim pentru un scop. Traim pentru un gand, ne-am angajat. Avem un legamant cu Dumnezeu. Si chiar daca vom fi franti, noi vom merge inainte.
3. O inima se frange pentru ca am o nemultumire sfanta
De ce suntem franti? Stiti de ce suntem franti? Pentru ca orice om a lui Dumnezeu, care cauta, va avea parte de aceasta zdrobire a inimii. Nu stiu, dvs. ati putea spune la acest ceas din zi, din viata, ca va multumiti cu ceea ce aveti? Eu totdeauna am o nemultumire, sfanta, as vrea eu sa fie. Nemultumirea sfanta nu este ceea ce-mi fac altii mie. Nemultumirea sfanta este intotdeauna in raport cu ceea ce as vrea sa fiu eu fata de Dumnezeu. Asta e diferenta intre o nemultumire sfanta si nesfanta. Nemultumirea sfant cata totdeaunasa se razboiasca cu cei din jur. Nu? Nemultumirea sfant, te razboiesti cu tine insuti- pentru ca eu nu sunt destul. Si vreau sa va spun un lucru, cata vreme voi fi nemultumit, voi avea o inima franta.
Din primele 15 min (mai sunt aprox 55 de min din mesaj)
Biserica Penticostala Betel Bucuresti, Crangasi (30.11.2014). Predici pentru vremuri grele –http://www.fiti-oameni.ro
03 dec. 2014 4 comentarii
in MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare, Musical Etichete:2014, Corul si Orchestra Nationala BBSO, OFFICIAL VIDEO, Sfant Esti Doamne, Solist Răzvan Reste
Secvențe din evenimentulorganizat de Biserica Baptista Speranta Oradea în 30 noiembrie 2014 la Arena Antonio Alexe din Oradea.
Interpretare: Corul și Orchestra Națională BBSO.
Solist: Razvan Reste
Dirijor: Lari Muntean
Compozitor: Eddie James
Aranjament: Bradley Knight
http://www.bbso.ro
Videoclip realizat de BBSO Media in colaborare cu Medialux (www.medialux.ro), ProContact Media, Independent Films (www.ifilms.ro), Dream Studio (www.dreamstudio.ro) , PrincessPhoto (www.princessphoto.ro), Timotei Jinar (www.timoteijinar.ro) , Darius Cornean, Emanuel Pavel, Dani Satmari, Flaviu Dejeu, DJEMBA (http://www.djemba.ro), Sorin Meze
Sunet: Maranatha Sound – Beniamin Dudaș, Claudiu Păltinean, Nelu Petruș, Timotei Bondaș, Narcis Roșca
Recording & Mastering: Neluțu Petruș
Foto: Hanzi și Orsi Schuster (www.orsolyaschuster.ro)
Adobe After Effects – Samuel Filip
Stage Equipment: Sinton Expert
Vezi Evenimentul BBSO din 2012 & 2013 aici
Evenimentul Anual BBSO 2014 – RIDICĂ-TE
Secvențe din evenimentul organizat de Biserica Baptista Speranta Oradea în 30 noiembrie 2014 la Arena Antonio Alexe din Oradea.
Titlu: Măreț Dumnezeu
Interpretare: Corul și Orchestra Națională BBSO.
Soliști: Cătălin și Ramona Lup
Dirijor: Lari Muntean
Compozitor: Jennie Riddle, Crystal Yates William Yates
Aranjament: Bradley Knight
26 nov. 2014 Comentarii închise la Poemul „Semnele Venirii” – Nov. 23, 2014 Detroit, Michigan USA
in Musical Etichete:2014, Detroit, Michigan USA, Nov. 23, Poemul "Semnele Venirii"
27 oct. 2014 2 comentarii
in Florin Ianovici Etichete:2014, 7 Octombrie, Accesorii, Parul lui Samson
Articole asemanatoare –
Photo credit
TEXTUl BIBLIC – Judecatori 16: 16-22
16 Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,
17 şi-a deschis toată inima faţă de ea şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”
18 Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea şi au adus argintul în mâini.
19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi, chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.
20 Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
21 Filistenii l-au apucat şi i-au scos ochii; l-au coborât la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă.
Răzbunarea şi moartea lui Samson.
22 Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.
Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (07.10.2014) – seara de tineret. Mesaj din ciclul de predici „Accesorii”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
Florin Ianovici:
As vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca in aceasta seara putem sa avem partasie in jurul cuvantului lui Dumnezeu. Azi dimineata, cand m-am trezit si am deschis calculatoru, am aflat ca Statul Islamic a mai castigat o provincie si s-a cantonat cu tancurile la granita turciei. E o batalie puternica. E o batalie in care fanaticii castiga teren, pentru ca n-au nimic de pierdut. Este o batalie in care viata lor nu conteaza foarte mult pentru ca ei au niste valori sucite. In vremurile acestea ar trebui sa-I multumim lui Dumnezeu ca desi am venit pe ploaie, suntem intr-o tara libera. Si as vrea din toata inima, asa cum v-am impartasit gandurile acestea cu biserica , sa ne ajute Dumnezeu sa ne putem ruga . Vrem un stat crestin si o tara in care sa fie libertate- libertatea de-a crede si de-a exprima credinta cu voce tare. In aceasta seara as vrea sa va reamintesc ca cu catva timp inainte am inceput un ciclu de predici numit ‘Accesorii’. Accesorii, pentru ca vom vorbi despre elemente semnificative. Accesoriile sunt cele pe care le punem in fuga, cele care aduc o nota de frumusete care sunt necesare pentru ca noi sa aratam mai bine.
Am orbit data trecuta despre barba lui Mefiboset, spunandu-va ca dragostea nu creste peste noapte. Dragostea este o constructie. Dragostea inseamna sa zidesti. Dragostea inseamna sa te apleci asupra acestui lucru si sa rodesti. Sunt oameni care vorbesc despre dragoste si o fac. Sunt oameni care o traiesc, sunt oameni care dovedesc aceasta si rodesc in Dumnezeu. In aceasta seara vom vorbi despre un alt accesoriu si e ‘parul lui Samson’. Parul lui Samson este un element destul de important in povestea si-asa complicata a lui Samson. Parul acesta avea sa fie tuns de filisteni si odata cu el avea sa plece puterea. Este ceva ce pentru noi nu suna prea duhovniceste. Pana la urma, nu poate sa stea puterea cuiva in par. Si apoi, dupa ce i-a crescut parul, intr-un mod paradoxal, i-a venit si puterea. Si cu ultima lui dorinta a prabusit cladirea in care erau peste 2000 de filisteni. Nu stiu daca dvs. n-avet isentimentul acesta ca aceasta relatare din sfanta Scriptura are un element de stranietate, pentru ca-s anumite lucruri care nu se potrivesc in viata lui Samson si cel putin cultura si modul in care intelegem noi, astazi, Biblia. Buna oara, faptul de-a fi cu Dumnezeu si in acelasi timp de-a trai o viata dupa placerile tale.
Episodul la care ma refer acuma, ca sa va incurc cu totul, este unul de la Gaza. La Gaza, spune cuvantul lui Dumnezeu ca Samson a intrat la o femeie usoara si-a ramas peste noapte. Filistenii au prins de veste ca el a ramas acolo si dimineata, Samson se ridica cu puterea Duhului Sfant, smulge portile de 500 kg si le duce la o distanta de aproape 12 km pana pe muntele Hebronului. Eu dupa ce pacatuiesc nu ma simt plin de putere. Nu stiu cum va simtiti voi, eu ma simt golit. De aceea, in aceasta seara, cu multa seriozitate, cautand ca fiecare cuvant sa fie ancorat in Scriptura, cautand sa avem temelii bune, ca sa nu ne inselam pe noi insine, voi incerca sa vorbesc despre parul lui Samson si ceea ce ne invata el.
Primul lucru pe care as vrea sa vi-l spun este urmatorul. Cand eram diacon in biserica, ca orice pastor este obligatoriu sa fie si diacon. Participam la toate inmormantarile din biserica. Ma duceam la toate inmormantarile pentru ca in primul rand ,in Bucuresti, oamenii nu vin la inmormantari. Este un mod ciudat care tine de marele orase, a se instraina de oameni. Eu am crescut la tara, tot satul vine la inmormantare, indiferent ca l-a cunoscut sau nu pe omul respectiv. E un fel de solidaritate care tine de mediul rural, unde oamenii au o rusine unul fata de altul. Aici la noi, de-atatea instrainari, oamenii nu prea vin la inmormantari si m-am gandit atunci ca e bine. Si-apoi cu timpul am invatat ca e foarte intelept sa stai intr-o casa de jale. Uitandu-ma la reactia oamenilor si cum spune astazi Cristi, poate e ciudat pentru unii: de ce sa te gandesti la moarte cand esti tanar si ai toata viata inainte? Pentru ca exercitiul mortii face sa realizezi importanta vietii. Uneori, prin umbra mortii realizezi cat de luminoasa este viata si cat de important e sa ti-o traiesti bine.
As vrea sa va spun ca la acele inmormantari am invatat multe, un lucru ciudat este acesta. Ati bagat de seama ca toaleta celui ce moare, daca este barbat, este barbierit. M-am intrebat: de ce-l barbieresc. Am aflat cu stupoare la vremea aceea, ca dupa moarte, atat unghiile cat si parul, cat si barba, continua sa creasca. La orice om care moare, la o perioada de cateva zile continua parul sa creasca, continua barba sa creasca si chiar unghiile. Trupul are un mod ciudat de-a reactiona, un mod in care desi nu mai exista activitate cerebrala, la om nu mai exista suflare de viata, totusi, trupul acela are o lege care-i permite lucrurile acestea.
Si primul lucru pe care vi-l spun in aceasta seara este acesta. Samson, in toata perioada cand a trait cum a vrut el, parul a continuat sa creasca. Biblia spune ca el a fost inchinat lui Dumnezeu, fiind Naziret. Iar Nazireul avea un semn. Semnul era sa nu bei bauturi ametitoare, sa se fereasca de lucrurile necurate, sa fie inchinat Domnului, sa traiasca o viata de om sfant. Ei, in toata perioada asta, Samson a mancat miere din hoitul unui leu si astfel s-a spurcat. In vremea aceasta, el a pogorit si si-a luat o sotie din neamul filistenilor. N-aveau voie sa se incuscreasca cei din Israel cu cei din neamurile straine. In toata perioada asta, cum va spuneam, era in Gaza si a curvit cu acea femeie usoara. In toata vremea aceasta, in care Samson facea aceste lucruri, continua parul sa-i creasca. Pentru ca acele suvite, erau destul de multe, 7 la numar, continua sa creasca. Intrebarea pe care fiecare din noi si-o pune in aceasta seara, de la aceasta lectie, cu privire la acest lucru, este aceasta: Ce se intampla? Cum putem intelege noi si cum putem aplica lucrul asta?
Iubitii Domnului, vreau sa va spun ca Domnul are o maniera cu totul si cu totul aparte, speciala, de-a trata problema pacatului- o maniera unica. Noi nu vom vorbi in aceasta seara in mod deosebit, prietenilor. Vom vorbi in aceasta seara, in mod deosebit, fiilor si fiicelor de Dumnezeu, spunandu-va ca in viata noastra continua sa creasca parul, macar ca continua si trairea noastra in afara Cuvantului lui Dumnezeu. Intr-un mod ciudat, Dumnezeu lasa aceasta alternanta. in viata noastra. Continua ca parul sa creasca, harul lui Dumnezeu sa ramana cu noi, harul lui Dumnezeu sa ramana pentru noi si in acelasi timp, noi continuam o viata care este departe de standardele lui Dumnezeu. N-am sa vorbesc mult, dar am sa vorbesc foarte direct. Cunosc foarte multe situatii de oameni care sunt incovoiati, legati, tributari unui stil de viata care nu este biblic. Oameni care sunt macinati de patimi care nici macar nu au curajul sa le marturiseasca la cei din jur. Si totusi, intr-un mod ciudat, parul lui Samson ne invata ca Dumnezeu continua sa-si lase harul peste noi. De ce se intampla lucrul asta? De ce oare Samson n-a putut sa se trezeasca la vreme? Pentru ca intr-un mod ciudat, in viata, avem ceea ce s-ar putea numi comportament compensatoriu. Tine-ti minte aceste vorbe.
Ce inseamna un comportament compensatoriu? Inseamna ca ne amagim constiinta si ne amagim mintea, spunandu-ne ca macar ca stim ca anumite lucruri n-ar trebui facute, totusi, noi facem ceva si pentru Dumnezeu. Pentru Samson, marea cursa a fost pentru ca a putut sa continue alergarea pentru Dumnezeu, cata vreme parul continua sa- i creasca. A continuat sa faca ceva pentru Dumnezeu , dar din nefericire, n-a inteles ca cea mai mare lucrare este sa faci ceva pentru tine. In toata aceasta perioada in care noi suntem, vreau sa spun ca marea problema a mea si pot sa spun ca a celor mai multi de aici este ca traim duplicitar. Comportamentul compensatoriu face sa-ti gasesti fel de fel de subterfugii, fel de fel de motive, dincolo de care sa nu iei o hotarare strasnica sa te intorci cu inima la Dumnezeu, sa traiesti dupa Biblie. Te uiti la exemplele slabe din biserica si te compari cu ei, spunand ca tu esti mai bun decat ei. Te uiti la punctele negative a unei biserici, te agati de ele spunand: „De fapt, cine-i pocait la biserica?” Totdeauna ne uitam la lucrurile care ne convin si incercam sa ne adormim constiinta si sa ne adormim sufletul spunand ca oricum, Dumnezeu este inca cu mine, am fost la adunare si intr-un mod interesant, parul a continuat sa creasca pentru ca am simti doua fioruri sfinte in timpul cantarii. Este drept, dar aceasta are strict de-a face cu Dumnezeu, nu cu mine. Are de-a face cu faptul ca El lasa ca parul sa creasca, nu eu cresc inaintea lui Dumnezeu. Unul dintre lucrurile ciudate ale vietii si as vrea in numele Domnului Isus Hristos sa ne ajute sa intelegem , este ca de cele mai multe ori, acest comportament e nestatornic. Si va rog sa fiti atenti.
In momentul in care vad tineri, care incep sa-si gaseasca argument, sa-si gaseasca fel de fel de motive cu privire la trairea lor intr-o anumita stare, care si ei stiu ca nu este buna, intotdeauna acest comportament compensatoriu de va duce mai departe de ceea ce inseamna sfintenie. Vreau sa va intreb: a mai ajuns Samson sa gaseasca calea catre Dumnezeu, inapoi? Nu, fara socul care a fost. Sa citim cateva lucruri. Judecatori 14:1 – Samson s-a coborât la Timna şi a văzut acolo o femeie din fetele filistenilor.- aici cuvantul ‘s-a coborat nu are numai sens fizic, ci are si sens spiritual. Acest cuvant ‘s-a coborat la Timna’, nu se refera la faptul ca Timna era in vale. Ci se refera la faptul ca a inceput sa alunece. Un copil care a trait intr-o casa de oameni sfinti, Manoah, un copil care a fost promis de Dumnezeu, un copil care a venit prin revelatie, un copil care a fost binecuvantare a lui Dumnezeu, a inceput acest coboris spiritual. Acest cuvant ‘coborat’ inseamna in primul rand: alunecare pe o panta pe care nu trebuie.
Apoi, Biblia spune, continua cu aceste secvente si as vrea sa ne uitam cu doua capitole mai incolo, la Judecatori 16:1 – Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă şi a intrat la ea. Doua capitole mai departe, dupa ce a coborit si a inceput alunecarea, a intrat la aceasta femeie, ceea ce era extraordinar de grav. Si Biblia spune, doar un pic mai sus in Judecatori 16:4 – După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila. Urmariti progresia. Urmariti alunecarea. Urmariti cum pasii il duc din ce in ce mai puternic. Lucrul care l-a facut pe Samson sa alunece e gandirea aceasta compensatoriu. Ce inseamna gandirea compensatoriu? Inseamna caci cu cat ai mai mult dezechilibru in viata ta, cauti sa compensezi prin ceva ce este de fapt o amagire. Dumnezeul nostru ne aduce la biserica, nu sa compensam binele cu raul, nu ne aduce la biserica ca sa ne faca o lista si in stanga sa fie plusurile si in stanga sa fie minusurile. Dumnezeu ne aduce la biserica ca noi sa ne schimbam deplin, ca noi sa fim dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, deplin.
Dumnezeu asteapta de la noi desavarsire. Noi trebuie sa mergem din har in har si din putere in putere. Noi, din nefericire, pentru ca inca parul ne creste cata vreme el flutura in teritorii straine, gandim intr-un mod compensatoriu si ajungem sa fim mai rau ca paganii. Nu cred ca era pentru Samson un lucru onorabil ca sa traiasca in felul acesta, un fel de bufon, care atunci cand s-a casatorit, a facut o ghicitoare pentru tinerii care erau acolo si luati la intrecere pentru aceasta ghicitoare , ca un fel de petrecere, ca un fel de glume din acestea care le schimbi cu cei de langa tine. Si toate lucrurile acestea au mers din ce in ce mai rau, pana cand de la aceasta gandire compensatorie, a ajuns ca pur si simplu sa se poarte ca un pagan. S-a dus, a iubit-o pe Dalila si a stat impreuna cu Dalila. Nu mai putem vorbi la acele momente de cineva care sa semene cu Dumnezeu. Priviti-ma in ochi. Incetati sa mai ganditi compensatoriu. Dumnezeul nostru ne vrea cu totul. Incetati sa va mai ganditi, punandu-va pe cantar, sa spuneti: „Am inca ceva care mai compenseaza. Vreau sa va spun un lucru, dragii mei, Dumnezeu din cer se uita la tine si spune: continua parul sa creasca. Poate ca inca continui sa predici, poate ca inca mai tii microfonul, inca mai poti face ceva pentru Dumnezeu, dar gandirea aceasta nu-ti va ajuta pentru ca intr-o zi vei sta in fata filistenilor, vei pierde lumina ochilor. Vei vedea ca stai in negura temnitei. Cat inca nu este prea tarziu, sa incetam sa gandim compensatoriu. Sa spunem: „Tata Sfant din ceruri, eu am o mare problema cu lucrul acesta. Eu nu mai pot permite vietii mele sa mearga in acest fel. Eu am nevoie in aceasta seara sa stau de vorba cu tine si sa ma ajuti sa ies din aceasta problema, sa ies din aceasta groapa a pacatului. Si daca 99 de lucruri sunt bune in viata mea si 1 e gresit, la acela sa-mi dai puterea sa-l schimb pana nu-i tarziu.”
Aici este marea problema a lui Samson. Aici este marea problema a noastra. Dezvoltam o gandire compensatorie. Inca parul creste, inca harul lui Dumnezeu este prezent. In aceasta seara si mereu cand vin la biserica, cand simt fiorul launtru, ma intreb: „Doamne, pentru cine ai coborat in aceasta seara?” Ca daca ai fii cinstit, ai spune: „Pentru mine, in niciun caz nu ai facut-o.”
(Din primele 18 minute, mai sunt aprox 22 min din mesaj)
Biserica Betel Bucuresti, Crangasi (07.10.2014) – seara de tineret. Mesaj din ciclul de predici „Accesorii”. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
24 oct. 2014 Comentarii închise la Revista Genesis Editia Octombrie 2014
in MARTURIE, MEDITATIE, MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare, NEWS / STIRI Etichete:2014, editia Octombrie, Misiune in Madagascar, Predarea srafetei la Biserica Golgotha Chicago, Revista Genesis, stiri crestine, Stiri din Israel
20 oct. 2014 Un comentariu
in Predica Etichete:17 Octombrie, 2014, Mici sfaturi pentru parinti, Nicolae Geanta
Urmareste postarile lui Nicolaie Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/
Domnul mi-a pus pe inima un lucru si in seara asta pentru asta o sa ne rugam. Eu stiu ca voi va rugati la biserica si as dori sa mai facem inca odata rugaciunea astea si anume: spune in Psalmul 78:3-4 – Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut.
Vreau sa va provoc inca de la inceput seara asta, o sa facem o rugaciune pentru copiii nostri. Atatea probleme au copiii astia si eu care sunt profesor ii vad in scoli. Si-i vad copiii de pocaiti in scoli, atatea probleme cu care se confrunta. Cei care sunt adolescenti este perioada in care tinerii astia sunt pusi sub presiunea de-a fii ca altii si tot timpul cauta modele. Ei vin aici in biserica si uneori vad sau nu vad modelele. Si dvs. care sunteti in varsta sa nu uitati ce a spus Nicolae Iorga. A spus ca toti oamenii mari au fost candva copii, insa multi dintre ei au uitat lucrul asta. Sa nu uitati, copiii nu sunt ca noi, ca cei mari. Si cei care sunt tineri, pana la 13-14 ani, asa, si mai mici, sunt pusi sub o presiune fantastica din cauza nenorocitului de internet. , din cauza dracului, ca este in smartphone, ca de dimineata pana seara il butoneaza. Sunt pusi in presiune sa-si faca creste, sa se tunda nu stiu cum, sa se-mbrace nu stiu cum.
Ei au presiune continua, iar ce sunt putin mai mari, de varsta fetelor de aici sau altii, sunt pusi sub o alta presiune. Si presiunea aceea, stiti care este? „Mai adauga ceva pe langa dumnezeul tau. Il ai pe Dumnezeu, dar nu-i nicio problema sa iti faci niste unghii de 7 cm. Il ai pe Dumnezeu, canti in biserica, dar nu-i nicio problema ca ridici fusta doua palme peste genunchi. Il ai pe Dumnezeu, te rogi, postesti, dar nu-i nicio problema daca iti pierzi vremea pe Facebook sa dai likuri. Eu va zic de cateva lucruri cu care ei se confrunta si Dumnezeu sa ne ajute sa invatam de la ei. Si Dumnezeu sa ne ajute sa-i si admited, tinerii astia, generatia asta cea mai informata, generatia asta care nu sunteti biserica de maine; tinerii si copiii sunt biserica de azi. Amin. Problema este ca sunt foarte bombardati de diavolul. Vreau sa va spun in seara asta si cateva lucruri si sa ne si rugam pentru ei.
Spune ca intr-o seara a venit la un tata care statea la computer si scria ceva, baietelul lui de 8 ani.
A intrat pe usa si cu lacrimi in ochi a intrebat: „Tati, pot sa te intreb ceva?”
„Iesi afara, eu n-am timp.”
„Dar vreau sa te intreb numai o intrebare.”
El zice: „N-am timp acuma.”
„Hai, te rog frumos, o intrebare.” A zis: „Tata, cat castigi tu pe ora?”
Zice: „Castig $50.”
„Nu ai sa-mi dai si mie $35, ca mai am eu $15 si vreau sa cumpar o ora cu tine.”
Primul lucru care as vrea sa-l invatam in seara asta, inainte de-a ne ruga pentru ei, este sa va petreceti timpul cu ei. Pentru ca noi nu ne mai petrecem timpul cu copiii nostri. Pentru ca i-am lasat izbeliste si le-am bagat televizoare si le-am dat tot felul de computere si noi alergam ca nebunii de parca am stapani pamantul asta. Si va zic sincer ca timpul care-i acuma in copilarie nu se intoarce niciodata. Daca intram in casele romanilor, de dimineata pana seara, stiti ce gasim? Patul nefacut si masa nefacuta. Nu mai avem timp sa mancam cu ei. Nu mai avem timp as ne plimbam cu ei. Nu mai avem timp sa ne ducem prin parcuri cu ei. N-avem timp nici sa mai vedem luna pe cer cu ei. N-avem timp sa ne ducem cu sania, sa ne dam 2 m cu ei. Stiti de ce? Ca alergam cu tot felul de probleme ale noastre. Sa va faceti timp sa stati cu copiii dvs. Stiti de ce? Pentru ca spune ca sagetile unui arcas, in tolba cu sageti, sunt copiii facuti la tinerete. Si sageata pusa in arc, odata intinsa dupa ce i-ai dat drumul unde ai tras-o, acolo ramane. Daca ai intins arcul puternic, se duce departe. Daca arcul este mai slab intins, cade aproape. Si vreau sa va spun ca daca nu intindeti arcul acuma, cand ei sunt copii, dupa aceea poate sa fie prea tarziu. Sa va petreceti timp cu ei ca o multime de batrani in Romania stau cu nasul lipit de geam si le ingheata de geam, ca nu vine nimeni sa-i viziteze. Si stiti de ce? Pentru ca n-au avut o metamorfoza cu ei.
Mama mea m-a abandonat de inca cand eram mic si la 34 de ani niciodata nu m-a cautat. Niciodata nu mi-a dat, ce sa zic, cel mai ieftin creion care-l pot duce la scoala, niciodata. Si acuma, intr-una din zile, dupa ani de zile imi spunea: „O, nu ma suni.” Si i-am spus: „Nu ca nu te sun, dar vreau sa-ti spun un principiu. N-am avut noi o metamorfoza intre noi, pentru ca atunci cand am fost mic, nici nu ti-a pasat de mine.” Acuma, cand sunt mare si am ajuns ceva, normal e ca vrea si ea sa se si laude. Acuma, mama mea nu-i pocaita. Eu v-am mai spus aici acum un an ca am botezat pe mama mea care m-a crescut, nu mama mea care m-a nascut. Dar vreau sa va spun chestia asta, ca se vede, fratilor, si dupa aceea ne miram cand ajung tinerii nostri la o varsta de 18, 19 ani si nu mai stau cu noi. Stiti de ce? Ca noi nu ne-am facut timp cu ei. Sa va faceti timp cu ei cand sunt mici, ca ei isi vor face pentru dvs. cand veti fii batrani. Asta e o rugaciune pe care o sa o facem aici. Cei care aveti copii mici, o sa o facem pentru ei.
Photo credit www.thehealthymoms.net
Si vreau sa va mai spun un principiu, ca tinerii nostri si copiii nostritrebuie sa fie incurajati, ca de multe ori am uitat sa-i incurajam. Stiti ce se aude in casele romanilor? Sper sa nu se auda si la pocaitii nostri: „Esti un natangtoc, mai. Nu esti in stare de nimic.”
Sau, zice: „O, ce tantalaie esti tu. Odata te-am pus in viata sa cureti cartofi prajiti si tu ti-ai taiat si degetul.”
„Dar nu vezi, fata, ca tricoul se calca asa, camasa o calci pe dos. Ce faci?”
Si neincurajati. „Pai, cand eram eu ca voi, vai de mine…” Dar cum eram noi cand eram ca ei? „Si voi, acuma, nu mai aveti nu stiu ce.” Neincurajati. Dumnezeu sa ne ajute sa ne incurajam tinerii.
Dumnezeu sa ne ajute sa incurajam si pe ceilalti care-s mai slabi, ca noi de multe ori ii accesam numai pe aia care-s mai buni. Si eu am facut o greseala colosala acum, de curand, cand a fost ziua fetei mele mai mari, pentru ca am scris un email si a vazut si fata cea mai mica si dupa aceea s-a suparat. Sa-i incurajam si pe aia care-s mai razvratiti, ca stiti cine s-a intors acasa si l-a iubit pe tata? Fiul risipitor. Sa-i incurajati si sa le spuneti: „Puteti mai mult. Da, puteti mai mult. Te ajut.” Si Domnul sa ne ajute la asta
Si al treilea lucru pe care vi-l spuns, ca indemn de rugaciune: cand plecati acasa, stati cu ei, va faceti timp fratilor, ca daca nu, s-a putea sa-i pierdeti. Va mai zic ceva: timpul asta nu se mai intoarce niciodata inapoi. E drept ce va spun eu? Am fost 5 ani in Bucuresti si fata mea cea mai mare cand avea 5 ani, nu i-a trait cu mine si niciodata nu are sa se mai intoarca timpul ala inapoi. Cand era in clasa a I-a si a facut prima litera, cand avea nevoie de nu stiu ce protectie, cand trebuia s-o invat sa citeasca pe Biblie sau se roage, nu se mai intoarce timpul ala inapoi.
Si vreau sa va mai spun, apropo de chestia aceasta cu incurajarea. Stiti, incurajati-i si pe cei care sunt mai rai. Incurajati-i, nu tot timpul numai cei care sunt buni. Comparam si Dumnezeu sa ne ierte si rugati-va pentru ei. Spune in Biblie in Marcu 9 ca a venit la Domnul Isus un tata cu baiatul lui si a spus: „Doamne, se tavaleste pe jos, a cazut in foc, e epileptic, e indracit. Asta face spume la gura, asta mi-a intors viata pe dos. Nu stiu ce sa ma mai fac. Si stiti ce-l intreaba Domnul Isus?
„De cand faec asa?”
„Din copilaria lui.”
„Ah, si acuma vii cu el la mine?”
„Acuma vii cu el la mine, dupa ce a ajuns in inchisoare?”
„Acuma vii cu el la mine, dupa ce s-a prostituat?” :
Il aduci [copilul] inaintea mea dupa ce nu mai poate sa vina in biserica cu haina de mireasa, ca haina-i patata?”
„Acuma vii cu baiatul asta, dupa ce a batut pe nu stiu cine? Ia dat o capatana in gura unuia la scoala?”
„Acuma vii, dupa ce s-a rafuit la politie?”
„Acuma vii cu el la mine, dupa ce ai avut accident?”
„Acuma vii cu el la mine?”
„Da,” zice.
Si spune: „Doamne, rogu-te, daca poti…”
Si Domnul spune: „Daca pot?”
Si dupa aceea omul a inteles de fapt care-i problema.
Poate Dumnezeu sa ne schimbe copiii, fratilor? Poate Dumnezeu sa ne binecuvanteze copiii? Si in seara asta o sa ne rugam si rugati-va pentru copiii dvs. si stati, faceti-va timp cu ei. Incurajati-i cu dragoste si cand ii bateti sa le aratam tot dragoste.
In momentul in care a spus omul asta: „Doamne, ajuta-ma credintei mele.”
De fapt, asta a fost rezultatul. De ce-s copiii, de ce-i copilul tau asa? Din cauza necredintei mele. Sa stiti, copiii nostri se departeaza de biserica, nu-i slujesc lui Hristos si din cauza necredintei noastre. Eu nu pot sa spun ca un parinte care s-a purtat 100% pocait si i-a luat-o un copil razna, din 3, din 5, din 14, noi asa avem pocaitii multi copii. Nu pot sa spun ca ar fii parintele ala vinovat. Dar majoritatea copiilor o iau razna din cauza noastra, a parintilor.
Photo credit sursa
Stiti cu ce veti merge in cer si dvs. si eu? Cu casele, cu biserica, cu pastorul, cu fratii? Cu ce veti merge in cer? Singurul lucru pe care-l ia un pocait de pe pamant in ceruri e copiii lui. Si cum sa traiesti o vesnicie intreaga si sa regreti faptul ca copiii n-au fost ascultatori si n-au fost in biserica? Dumnezeu sa va ajute sa-i aveti in biserica. Sa-i aduceti inaintea lui Dumnezeu si pe Dumnezeu inaintea lor.
Sa faceti ca o fetita care era in clasa I-a si intr-o dimineata si la scoala a intrebat doamna: „Puteti sa dati o definitia sufrageriei?”
A venit un baiat si a zis: „Doamna, sufrageria este locul unde toata familia mea se intalneste de Craciun si de Pasti si mancam.
Altul a venit si a spus: „Sufrageria este locul unde noi primim musafirii si noi nu putem sa intram niciodata decat cu musafirii.”
Altul a venit si a spus: „Sufrageria este locul unde ne uitam la televizor la film.”
Si a venit o fetita mai simpla, asa, cu haine mai folosite, si a spus: „Sufrageria este locul in care in fiecare seara tata sta cu noi la rugaciune.”
Dumnezeu sa va ajute sa va rugati cu ei. Ne rugam ca Dumnezeu sa ii fereasca. Sunt atatea fete, vedeti, pocaitii au fete frumoase si sunt atatia smecheri pe margini care vor sa intre cu bocancii in viata lor. Sa le fereasca Dumnezeu pe cele care sunt mai mari. Dar sa-i fereasca si pe cei tineri, sa-i fereasca de Facebookul asta, sa-i fereasca Dumnezeu de necazuri, sa fie in biserica si sa fie alaturi de noi. Sa va duceti acasa, sa petreceti timp cu ei. Intr-o zi le-am vorbit parintilor la sedinta, au venit parintii si cand le-am vorbit despre relatia asta si dimineata a venit si a alergat una dintre fete si drept in bratele mele a sarit. A zis: „Lasati-ma sa va pup. Ce ati facut lui mama aseara la sedinta.”
„Pai,” zic, „De ce?”
Zice: „Cand a venit acasa, prima data in viata mea,” era in clasa XII-a, „s-a rugat cu mine in pat si 3 1/2 ore a stat sa-mi povesteasca. Niciodata nu mi-a vorbit pana aseara.”
Sa va duceti acuma acasa, cand va bagati cu ei in pat si mai stati de vorba cu ei. Vedeti problemele lor, fratilor. Noi le luam jucarii, le luam telefoane. Dar stiti de ce au nevoie? De dragoste si de afectiune. Sa-i incurajati si sa va rugati tot timpul pentru ei. Amin.
Nicole Geanta este Profesor la Colegiul Tehnic Constantin Istrati , Campina.
Biserica Penticostala „Betania”, Chicago (19 Octombrie, 2014). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
19 oct. 2014 Comentarii închise la Luigi Mitoi – Religie sau relatie? Biserica Penticostala Elim, Viena 2 Octombrie, 2014
in Predica Etichete:2 Octombrie, 2014, Biserica Penticostala Elim Viena - Austria, Luigi Mitoi, Religie sau relatie?
Luigi Mitoi: Religie sau relatie: Dincolo de acest joc de cuvinte, dincolo de aspectul linguistic, as vrea sa privim putin in Scripturi si sa intelegem mai mult, ce vrea Dumnezeu sa ne spuna. O sa citesc din Faptele Apostolilor 17:16 –
Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19 Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21 Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
29 Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32 Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”
33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34 Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.
Biserica Penticostala Elim, Viena – Austria (02.10.2014). O seara de studiu. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
18 oct. 2014 Comentarii închise la Luigi Mitoi – De ce exist? Are Dumnezeu un plan cu mine? Biserica Elim Viena Septembrie 30, 2014
in Predica Etichete:2014, 30 Septembrie, Are Dumnezeu un plan cu mine?, Biserica Elim Viena, De ce exist?, Luigi Mitoi
VEZI si – Luigi Mitoi – Creationism vs. Evolutionism Biserica Elim Viena – 1 Octombrie 2014
… sunt oameni care vor sa intre intr-un partic, vor sa ajunga oameni cu influenta, oameni cu putere, cu decizie in oras, in stat, in tara si oamenii acestia isi compromit absolut orice lucru din viata pentru ca sa puna mana pe putere. La o scara mai mica sunt oameni care fac acelasi lucru in biserica. Motivatia din inima lorn-o stie nimeni. Ei nu vor sa slujeasca, lor le trebuie putere. Noi nu vedem ce-i in inima umui om, ca oamenii nu-s din sticla. Daca traim mult langa ei incepem sa ne dam seama de motivatiile lor. Dar la prima vedere nu stii daca un om slujeste sau conduce pentru ca-l iubeste pe Dumnezeu si este un om sincer, un om smerit sau dimpotriva, este un om mandru care vrea sa slujeasca din aroganta, ca sa se impuna, sa demonstreze cine este el. Dumnezeu stie bine lucrurile astea. Noi, doar le banuim si uneori banuielile noastre sunt adevarate, alteori gresite.
Un om de stiinta, Victor Frank, el a spus ca principiul vietii, scopul vietii, rostul vietii este credinta. El a vrut sa spuna, de fapt, ca ceea ce defineste un om in viata, pe langa faptul ca are familie, pe langa faptul ca are serviciu, pe langa faptul ca are casa, pe langa faptul ca are rude si prieteni, are o viata normala, pe langa toate astea, el este un om care crede in Dumnezeu. Si credinta il defineste pe el, nu serviciu. Credinta il defineste pe el, nu familia. Adica, pe primul plan in viata lui este credinta in Dumnezeu si relatia spirituala personala cu Dumnezeu. Asa, de fapt, spune si Biblia. Apoi este relatia cu familia, apoi relatia cu biserica, samd.
Scumpii mei, in urma acestei introduceri, as vrea sa spun, ca o baza, ca o fundatie pe care sa incepem sa asezam raspunsul la intrebarea „de ce exist si care e planul lui Dumnezeu cu privire la mine”, as vrea sa spun un pic, care sunt fazele vietii umane in timp. Biblia ne spune in Psalmul 37:25 Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, – in aceasta afirmatie, psalmistul remarca procesul vietii, trecerea prin timp. Noi avem doua limite ale existentei: nasterea- si nimeni nu ne intreaba daca vrem sa ne nastem si in ce conditii, brunet, blond, intr-o familie de regi, in Romania, in America, pur si simplu ne trezim in viata. Si de asemenea, momentul mortii- nici aici nu ne intreaba nimeni daca daca vrem sa murim in masina, in spital, acasa, la 80 de ani, la 30. Pur si simplu, murim. Sunt doua evenimente care ne marcheaza existenta, dar noi nu avem niciun cuvant de spus.
Insa, daca nu putem sa spunem nimic in legatura cu nasterea si cu moartea, tot ce cuprinde aceste doua limite este responsabilitatea noastra. Uneori, noi citim gresit in Scriptura, acolo unde Iacov spune urmatoarele cuvinte. (Iacov 4:15) Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Unii predicatori si mai ales oamenii credinciosi citesc din Scriptura altfel decat cum scrie. Cum citesc unii din Scriptura? „Daca va vrea Domnul, vom face cutare sau cutare lucru.” Nu scrie Biblia asa. Puteti sa verificati; astazi, noi toti avem posibilitatea sa avem Biblia acasala noi. Pe vremea lui Ceausescu nu aveam aceasta oportunitate. Dar Biblia nu scrie: ‘daca va vrea Domnul, vom face’. Mi s-a intamplat ca am intrebat si eu ca si dvs. anumite persoane: „Vrei sa mergi la rugaciune in seara asta?” Si el zice: „Daca va vrea Domnul, o sa merg.”
Cand eram la inceputul credintei, apreciam raspunsul acesta ca fiind foarte duhovnciesc. Astazi nu-l mai apreciez ca fiind duhovnicesc. Sa va spun de ce. Pentru ca niciodata cand am vrut sa ma duc la rugaciune, Dumnezeu nu mi-a iesit in fata sa-mi spuna: „Nu te duce.” Raspunsul asta, noi il dam, unii dintre noi ca asa ne-am obisnuit, altii pentru ca l-am auzit la altii, altii pentru ca vrem sa aparem mai biblici in vocabular, dar, in primul rand nu-i biblic si-n al doilea rand nu-i real. S-ar putea sa pun la treaba constiinta cuiva, dar nu ma judecati inainte sa ma ascultati. Uitati cum zice Biblia: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” (subliniera este a mea) Ceea ce depinde de Dumnezeu nu e sa mergem sau sa nu mergem la rugaciuune, aia depinde de noi. Ceea ce depinde de Dumnezeu e sa traim. Si daca traim, de noi depinde daca mergem sau nu la rugaciune. Nu Dumnezeu imi spune cand sa ma duc si cand sa nu ma duc. Din punctul lui de vedere, ar trebui sa ma duc intotdeauna. Biblia zice: „Daca va vrea Dumnezeu, vom trai.” Viata noastra depinde de El, nu actiunile noastre. Actiunile noastre depind de noi. Noi hotaram:
Noi hotaram ce facem cu viata, cand traim. Dar de Dumnezeu depinde sa traim. Fratilor, a vrut cineva sa se duca la rugaciune si Dumnezeu sa-i zica sa nu se duca? De ce ziceti ca daca va vrea Domnul, ce vreti sa spuneti cu asta? De ce nu spuneti: „Daca Dumnezeu va vrea sa traiesc, as vrea sa fiu la rugaciune.” Asa e biblic. In intentia noastra de-a fi duhovnicesti, uneori parem altfel. Nu-i frumos sa spun ‘ipocriti’ ca e cuvant aspru. Dar constienti sau inconstienti putem aluneca usor in treaba asta. Daca tot vrem sa fim biblici, e bine sa fim biblici, nu pe langa Biblie.
Nu asta am vrut s-o spun, aceasta am spus-o doar intr-o paranteza. Am vrut sa spun ca exista un proces al vietii si noi incepem fara sa pricepem nimic din viata in care am intrat. Si as vrea sa va prezint cateva faze. Ele sunt doar assa, ca sa dezvoltam ideia ‘care este scopul vietii’ si cum il vedem in fiecare moment al vietii.
(Din primele 6:45 minute, durata mesajului 90 de minute)
Biserica Penticostala Elim, Viena – Austria (01.10.2014). O seara de studiu. Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
26 sept. 2014 Comentarii închise la Gabi Zăgrean – „Isus, Impăratul care vine pe nori” – A 46-a Convenţie a Bisericilor Penticostale Române SUA / Canada August 31,2014
in Conference / Conventii, MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare Etichete:2014, A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, August 30, Gabi Zagrean, Imparatul care vine pe nori", Isus
Alte predici/mesaje de la Conventie:
Fragment din predica:
Cateva fragmente din aceasta predica sun postate aici –
Beni Zagrean, fratele mai mare a Pastorului Gabi Zagrean:
Stimati frati si surori, vreau sa va spun, ca ori pe ce frate si prieten si coleg l-as fi prezentat in aceasta seara sa predice, as fi facut-o cu toata dragostea. Dar, pentru fratele care urmeaza sa predice am ceva aparte. El este unul dintre cei 8 cu care am impartit lumina de la lampa cu petrol. Este unul dintre cei 8 cu care am inconjurat pe mama la masa ei. Este unul cu care mi-am impartit invelitoarea undeva la tara. Este unul cu care am plans langa mormant. Dar, tot este unul cu care impreuna asteptam sa se intoarca regele nostru. Sunt chiar bucuros si multumesc Pastorului Vasile Cinpean si bordului ca mi-a dat harul sa prezint pe fratele meu. Tata i-a pus nume, a avut vedenie de ingeri, si i-a pus numele Gavril, ca si la inger- aducator de vesti. N-a reusit taticul nostru sa-l vada predicand; s-a dus la Domnul. Va stii cand se va intoarce. El este cel mai mic din familie. Vreau ca sa ne rugam lui Dumnezeu in aceasta seara. Noi nu suntem din familie speciala, dar cu tatal meu si cu el si cu ceilalti ne-am impartit camera in rugaciuni si am cunoscut pe Dumnezeu. Nici eu, nici Gabi, nu avem mare lucru ce sa va spunem. Dar Dumnezeu mereu are ce sa ne spuna. M-as bucura sa-l foloseasca Dumnezeu pe fratele meu, in primul rand pentru gloria Lui, pentru onoarea Lui, ca suntem nevrednici amandoi sa facem ceea ce facem. Si apoi, sa-l foloseasca pentru desavarsirea bisericii Sale. Pentru echiparea ei si pregatirea ei. As vrea dar sa urmarim din Apocalipsa 1:4-8-
4 Ioan, către cele şapte biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie,
5 şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său
6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
7 Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin.
8 „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Cel Atotputernic.”
Gabi Zagrean (2:12:00):
In anii acestia, nu foarte multi de slujire, am avut destule momente cand mi-am pus o intrebare in sufletul meu. E drept, este una, cum spunem noi Romanii, destul de incuietoare. Unul dintre acele momente le traiesc si acum, aici. Iar intrebarea care mi-am pus-o de multe ori si mi-o pun si acum, este: Ce caut eu aici? Nu in America, ca ati vazut, am frati, neamuri si prieteni aici. Si nici macar ce caut eu aici la conventie, pentru ca este deschisa pentru toti. Dar, ce caut eu aici la amvon, asta este o intrebare a carui raspuns probabil se va mai amina. Spun asta pentru ca cred cu toata inima mea ca a fii aici este o enorma responsabilitate si cred din toata inima ca Cel care poate cu adevarat sa vorbeasca, sa se atinga de noi este Domnul. Ma simt coplesit si de faptul ca am aici in stanga mea, pe scena, in stanga mea in sala, dreapta mea, in fata mea, o galerie importanta de oameni ai lui Dumnezeu pe care-i respect, pe care-i iubesc si-i pretuiesc fara sa ma fortez sa spun cuvinte mari. O parte din dumnealor, dau totusi un nume in seara asta, fratele Ezechiel Suciu, care l-am auzit Vineri seara, este unul din oamenii lui Dumnezeu pe care atunci cand eram copil in celebrele evanghelizari, iarna, in iernile aspre din Romania, imi facea mare placere si drag sa-l ascult intr-un duo cu fratele Zaharia. Anii au trecut, nu banuiam nimic. Dar cel care conduce istoria si vietile noastre a tuturor cand ne lasam condusi de El, este Domnul. Va aduc salutari din Beclean, din Biserica Betleem, de la colegi si de la frati. Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti. Amin.
Aceasta parte care mi-a cazut la imparteala cu si prin ajutorul fratilor, as spune ca e o tema foarte calda, foarte frumoasa, foarte pufoasa. Si cred ca este logic sa fie asa pentru ca nu-mi imaginez ca daca ma duc intr-o casa in care sunt o multime de copii si le deschid usa si le spun acolo: Am o veste pentru voi, vine tata! Ma gandesc ca rolul meu este unul simplu, frumos, grozav. Si daca dintr-o data din interiorul camerei vad multimea aceea de copii ca zboara spre usa, manati de o pasiune irezistibila si o dorinta arzatoare sa-l primeasca pe tata. Si eu ma trag putin deoparte si vad de-odata contopire si niste imbratisari puternice si lacrimi care curg, zic ca totul este logic si normal. Dar daca dintr-o data as vedea in casa aceea, cand am strigat „Domnul, Tata, vine,” niste copii care sunt preocupati cu totul altceva, si daca mesajul meu scurt, simplu si la subiect nu trezeste niste reactii de pasiune, nascuta dintr-o asteptare prelungita, atunci, deodata as avea parte de un soc. Nu-mi doresc in nici un fel sa stric efervescenta acestei seri sau acestei conventii. Dar, mi-aduc aminte foarte bine de un prieten, cateva luni in urma, care mi-a zis intr-o luni, dupa duminica: Eram asa de linistiti, ieri de dimineata, la biserica, cum te-ai ridicat tu sa predici. Nu stiu de ce tu si alti predicatori ca tine nu pricepeti, noi uneori venim la biserica sa ne relaxam, sa ne simtim bine, sa ne bucuram. Momentul cand toata linistea ne-ai stricat-o este atunci cand tu ai venit si ne-ai spus o gramada mai mare sau mai mica de lucruri care nu sunt in regula in vietile noastre. Si iti dai seama, ca atunci ne-ai dat peste cap aproape total.” Cu siguranta ca imi asum responsabilitatea in seara asta, in fata lui Dumnezeu si cred ca dvs. ca oameni speciali ai lui Dumnezeu v-ati rugat ca in continuare sa vorbeasca Domnul.
Nu-mi imaginez la Betezda vreo persoana, dintre multimea care zacea acolo, care si-ar fi dorit liniste in vremea aia. Ci imi imaginez ca toti, chiar si cei care n-aveau vedere, dintr-un gest fizic priveau spre cer. Si isi doreau sa coboare un inger care sa provoace o miscare si care sa provoace o tulburare. Pentru ca tulburarea si miscarea aceea aducea o posibilitate ca o persoana sa fie vindecata. Si acolo era un freamat. Nimeni nu era multumit cu linistea nascuta dintr-o paralizie, dintr-o cirja sau un baston, tras dupa el de ani de zile. Nimeni nu-si dorea linistea unui om, care buimacit, cauta printre ceilalti sa isi faca loc inspre scaldatoare. Nimeni nu-si dorea linistea unei maini sau a unui picior uscat. Nimeni nu-si dorea linistea unei boli incurabile, care scria pe ea: condamnare la moarte. Ci toti isi doreau ca Dumnezeu sfantul, cat de des, sa trimita ingerul sa tulbure lucrurile. Pentru ca in urma acelor tulburari sa vina vindecarea, sa vina adevarata liniste si odihna. Din toata inima, traiasca Domnul in veci!
In timp ce ma gandeam la tema asta mi-a venit in minte o cantare si nu numai una, pe care o stiu de cand eram copil:
Iata-L pe nori, vine pe nori
Cum te gaseste pe tine? Cum ma gaseste pe mine?
Fratele meu pomenea aici de tata. Am avut, ca multi dintre voi, onoarea sa vad lumina zilei printre oameni sfinti si oameni ai lui Dumnezeu. Simplii, e drept. Dar, care transpirau prin porii fiintei lor prezenta Dumnezeului celui viu. Am invatat in copilarie un lucru clar, ca tata si alti oameni care ma inconjurau, acolo era si Nicu, primarul din Beclean. Am trait impreuna in preajma acestor oameni ai lui Dumnezeu. Preaiubitii mei, viata era simpla, desi era greu si munceau cumplit si aveau o viata grea din toate punctele de vedere. Cu viata aia, noi nu mai avem nicio legatura astazi. Sa stiti ca tinta vietii lor si tot ce convergea in tot ce faceau, se citea lesne pe ei o singura asteptare, credeti-ma, una singura si aceasta era revenirea lui Isus Hristos. Cand se intalneau si vorbeau, la nicio intalnire nu lipsea tema asta. Cand se rugau, in nicio rugaciune nu lipsea tema asta. Cand cantau, din nicio cantare nu lipsea tema asta. Cand dadeau un indemn drept, simplu, necomplicat, fara puncte si subpuncte, vorbeau si se intampla un miracol pe care l-am citit de la 3 ani, 4 ani, 5 ani, 6 ani, 10 ani, 12 ani, samd ca deodata incepeau sa planga pentru ca o pasiune irezistibila era in sufletul lor pentru un Domn, pentru un Imparat si acesta este, a fost si va ramane in vecii vecilor, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Si sa spunem din toata inima ‘Aleluia’!
Asa ca atunci cand faceam vreo greseala si cate un pacatel mai mare sau mai mic, aveam o spaima in noi. Va aduceti aminte? Si se intampla uneori, marcati de aceasta realitate a venirii lui Isus Hristos, cateodata vedeam apusul soarelui, se amesteca deodata cu cativa nori si se rosea tot cerul. Ne-am adus aminte ca va veni Dumnezeu cu mania Lui, cum s-a spus si in seara asta. Si orice om se va boci inaintea Lui si simteam ca nu sunt pregatit sa plec, sa ma intalnesc cu Isus Hristos si cred [eam] ca acuma vine finalul si acuma vine Domnul. Eram de multe ori la miei, la animale pe camp. Cateodata, desi aveam 7-8 anisori sau 10, ingenuncheam pe camp si spuneam: „Doamne, te rog frumos sa ma ierti. Te rog frumos sa te atingi de mine. Vreau sa merg in cer. Vreau sa fiu cu Tine. Sa nu ma lasi, sa nu ma lasi.” Imi este foarte simplu sa va spun: Vine Domnul. Si sa va cert, sa credem, sa strigam: Maranata. Asta este foarte frumos. Dar in timp ce Domnul m-a miscat din aspectul asta, Domnul mi-a spus:
1. Superficialitatea
Exista pericole imense care pot sa va pasca in generatia asta, in ce priveste revenirea Imparatului pe nori. Si primul care-l aduc pe scena este cuvantul acesta: superficialitate. Daca este o criza astazi printre noi este criza de oameni care sa gandeasca profund, sa vorbeasca profund, sa slujeasca profund si sa-L iubeasca pe Dumnezeu cu intreaga lor fiinta. Superficialitatea este o problema imensa, majora. Nu cred ca trebuie sa va aduc multe argumente. Replicile noastre seci, ciudate, in care aproape niciodata nu stii ce o sa spuna, arata o gandire superficiala. Relationarile noastre sau relatiile noastre seamana de multe ori, iertati-ma, cu stixurile care atunci cand se ating, se rup instantaneu. Asa sunt si multe relatii dintre noi, superficiale, conjuncturare, nascute dintr-un interes imediat, dintr-o imbratisare care ai vrut-o sau n-ai vrut-o. Toate astea arata o problema majora. Isus Hristos Imparatul vine pe nori. Cum ma gaseste pe mine? Si cum te gaseste pe tine?
Desi pornim in viata asta intr-o copilarie spirituala, ma tem ca ne-a brazdat ani de zile in care am ramas exact in acelasi punct. 1 Corinteni 13:11 Ap. Pavel spune: 1 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Stimatii mei, una din caracteristicile copilariei spirituale este ca orice copil pe care-l vezi in preajma atunci cand intri in casa lui, cand esti si tu copil cu el, primul gest pe care-l faceeste egoismul. Pentru ca el dintr-o data isi strange toate jucariile si si le apara. Asa sta cu toate [in brate] sa nu i le ia nimeni. Dar si copilul meu care merge acolo este exact ca el. El are si el in mana lui o jucarie, dar n-o vrea. O vrea pe cealalta. Amandoi sunt niste copii, care dintr-un spirit de gandire de copil tin lucrurile cu toata puterea lor si cu toate eforturile lor. Sunt nerelaxati, nelinistiti, sunt agitati, plang si acolo se produce imediat o tensiune si un razboi. Fratii mei, Isus Hristos vine pe nori, binecuvantat sa fie numele Lui. Suntem aici la aceasta conventie, in aceasta seara, si as vrea sa avem curajul in fata lui Dumnezeu, sa ne asumam unele aspecte din viata noastra in care am gandit superficial, am vorbit superficial, am simtit cu ceilalti superficial si toata aceasta zona a superficialitatii, as vrea sa avem curajul sa o lepadam, ca sa putem sa facem un pas inainte pentru a putea sa Il asteptam ca oameni mari pe Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
Avem niste succese ciudate ca si slujitori. „Am reusit sa-i impac. Pana la urma l-a acceptat, pana la urma la lasat si pe el sa faca asta.” Astea sunt niste mari victorii ale noastre, de care ar trebui de foarte multe ori sa ne fie jena. Dupa ani de zile in care am auzit si vorbim si am impachetat viata noastra spirituala in tot felul de fraze: „Maranata”, „Domnul vine”, „iubim”, „Domnul”, samd, pentru ca una din riscurile superficialitatii este ca impachetam aceasta stare subtire de-a vorbi, de-a actiona in foarte multe fraze spirituale. Nu odata am vazut oameni, care ca si mine acuma, si-au largit venele la amvoane, cu rugaciuni si peste tot si care dintr-o data, in prima reactie, a dat dovada de o superficialitate enorma, socanta, devastatoare. Ca n-am fost capabili sa gestionam un gest al cuiva la iesire , ca n-am fost capabili sa gestionam o fraza care ni s-a parut ca nu este la loc si ne-a atacat marea noastra personalitate, asta aratand clar ca suntem oameni subtiri si superficiali. Ori in aceasta seara, Duhul lui Dumnezeu si puterea Lui sa se atinga de noi si sa faca din noi, din biserici, din slujitori niste oameni maturi, niste oameni cu o gandire profunda, adanca, in care Duhul lui Dumnezeu as se exprime prin noi. Si Dumnezeu sa lucreze in vietile noastre.
Nu, simplitatea nu inseamna superficialitate, pentru ca oamenii simpli sunt de atatea ori oameni adanci. Nu inseamna ca daca vorbim deodata extrem de sofisticat suntem si oameni profunzi. Pentru ca lupta asta pentru imagine, pentru un nume, pentru un sine, poate sa ne duca s jucam foarte multe roluri. Oricum, viata te-a aprobat si m-a aprobat pana in seara asta. Si Dumnezeu a ingaduit nenumarate momente si va mai ingadui, in care Dumnezeu va arata cat de mult suntem ancorati noi in Dumnezeu. Doamne, atinge-Te de noi si ajutane si adu o schimbare reala in vietile noastre.
2. Pericolul rasturnarii valorilor
Un al doilea pericol este pericolul rasturnarii valorilor. Am avut o mustrare puternica din partea Duhului Sfant cu ceva saptamani in urma, cand dupa ce am terminat o predica. Duhul lui Dumnezeu a dus in fata mea si in mintea mea, cateva persoane. Si mi-a zis, printre altele, cam asa: „O, tu iti bei cafeaua cu persoanele astea?”
„Da, Doamne.”
„Dar tu stii cat de rar vin ei la biserica?”
„Da, Doamne.”
„Dar tu stii de ce vin…”
„Da,” si i-am spus lui Dumnezeu scuzele care au alimentat propriul meu compromis.
„Si tu taci? Ei au rasturnat valorile.” Ei sunt intr-o liniste care ii duce si ii curma relatia lor cu Dumnezeu si merg in iad.
„Da, Doamne, dar ei sunt prietenii mei.”
Si m-am dus, prima data cand m-am intalnit cu ei am zis: „Vreau sa vorbesc cu tine.”
„Dar, ce? S-a intamplat ceva?” A vazut ceva gravitate pe fata mea.
Am zis: „Vreau sa spun ceva. Esti pe un drum gresit.”
„Dar, de ce?”
Si i-am spus: „Isus Hristos este gata sa vina pe norii cerului. Iar tu ti-ai infipt radacinile foarte serios in lumea asta. Valorile tale nu sunt valorile lui Dumnezeu. Angajatii tai vorbesc despre tineca de o fiara. Unii din preajma ta sunt speriati cand apari. Tu esti sfantul lui Dumnezeu?”
Mi-e mai usor sa spun in aceasta seara ca Domnul vine. E mai greu sa spun ca avem probleme si in viata noastra multe s-au rasturnat. Si versetul ala simplu din inima lui Isus Hristos de pe muntele fericirii: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea, si toate celelalte lucruri pe care neamurile le cauta, Eu, Domnul, vi le voi da pe deasupra. S-ar putea sa devina o poveste plictisiotare pentru multi de aici si totusi Isus Hristos Imparatul si Domnul Domnilor si Rege al Regilor este gata sa vina pe norii cerului. Cum ma gaseste pe mine? Ce valori cultiv eu in vremea asta? Da, bravo lor ca au luat premiu la citirea Bibliei, iar oare noi, care suntem aici, mii de oameni, ce premiu am fi luat in aceasta seara daca Hristos, Dumnezeu, ne-ar fi bagat intr-un concurs si ne-ar fi intrebat foarte simplu: In ultimele doua saptamani, zi-mi un verset care l-ai memorat. Da-mi un pasaj din Scriptura la care ai meditat. S-a predicat aici de fratele Cristi si ceilalti despre puterea Cuvantului. Dar cati dintre noi simtim cu adevarat in vietile noastre caci Evanghelia are putere? Ca Evanghelia ne schimba si ne transforma? Cand a fost ultima data cand ne-am intalnit cu puterea asta, cu cuvantul acesta viu, cu Dumnezeu insusi, sa spunem: „Doamne, aceasta =-i vocea Ta. Acesta e Dumnezeul care-mi vorbeste mie. Acesta-I Dumnezeul care ma schimba, care ma elibereaza.” Vorbim de biruinta ca sa ramanem in continuare captivi. Vorbim de lucruri mari, ca sa ramanem la fel de mici. Vorbim despre lucruri profunde si adanci, vorbim de rapire, de inviere, de cer, de eliberare, de cruce, de lucrurile mari a lui Dumnezeu si noi ramanem niste oameni subtiri si ieftini. O, suntem aici la conventie, dar vrem sa lepadam tot ce este de la loc. Am vrea, aici, in seara aceasta sa lasam toate valorile, intre ghilimele, ale lumii acesteia, sa ne prindem cu amandoua mainile de mainile si picioarele Domnului Isus Hristos si sa strigam cu toata adunarea: „Nu ne lasa, Doamne.”
Undeva, printre noi, niste copii marunti se uita. Daca eu am avut ocazia, cu Beni, sa vedem niste oameni care au lasat sa transpire din ei ca s-au agatat cu mabele maini si cu intreaga lor fiinta de cer, atunci a fost logic ca am avut onoarea sa stau ultimele trei luni cu tata, inainte de a pleca la 75 de ani din lumea asta. Atunci mi se pare logic – avea foarte multa apa la rinichi pentru ca i s-au blocat amandoi si nu mai putea sa respire. Si au fost multe momente prin spitale in Cluj, cand a simtit tata ca pleaca. Dar stiti dvs. ce a spus de fiecare data cand a simtit ca nu mai poate respira si se blocheaza lucrurile, pana veneau si trageau o mare doza si o sirinca de apa? „Tata bun, Aleluia! Vin la tine! Te iubesc.” Va dati seama ce onoare am avut eu, sa stau langa un om adanc a lui Dumnezeu? Iti mai imaginezi ca atunci mai poti sa-I mai spui: „Doamne, am bani, am aia, am aia, am prieteni, am relatii, am o cariera speciala pentru care am luptat o viata intreaga.” Si iti dai seama atunci ca nu poti sa faci fata acelui moment. Nimic nu te va tine atunci: nici biserica la care tii, nici grupul de lauda si de inchinare, care-ti face terapie de fiecare data si te mai trezesti putin si ne trezim si mai ridicam mainile si ne bucuram. Nici predicatorii pe care-i iubesti si pe o gramada nu-i iubesti si nu-i mai asculti. Si pe unii ii asculti pe internet si cand poti si mai faci o injectie ca la terapie si simti ca ai mai luat o doza de putere in tine si te mai duci, te mai tarasti 15 minute, ca dupa aceea, vine cineva care nu-ti place si esti mort de-a dreptul, pentru ca deodata valorile s-au inversat in viata noastra. Si asa cum Dumnezeu a vorbit prin fratele Lazar de dimineata, am abandonat lumea lui Dumnezeu si asta ne costa. Isus Hristos, Imparatul, vine pe nori si strigam cu toata adunarea: „Glorie Domnului!” Cum ne gaseste?
Ah, mergem sa ne rugam pentru o gramada de copii care ei sunt victime a unor parinti care n-au stiut sa-si reglementeze niste valori in viata. Matei 6:25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Sa spunem toata adunarea: Binecuvantat sa fie Domnul in veci!”
3. Pericolul relaxarii
Un al treilea pericol, sigur ca-l vad aici in fata mea pe fratele Lazar Gog, n-am vorbit cu dumnealui despre ce o sa predic in seara asta. Al treilea pericol este relaxarea. Toti mizam, ca si prietenii mei, pentru o biserica in care sa te relaxezi. As vrea sa spun ca relaxarea asta, in zona familiei si in orice zona a vietii noastre, a adus prejudicii imense. Multi ne-am casatorit, s-a implinit visul si a urmat relaxarea. Relaxarea asta, daca n-a fost data la o parte, le-a distrus relatia si familia.
Din punct de vedere spiritual lucrurile stau si mai complicat. Va voi da 3 imagini din Biblie prin care as vrea sa vedeti ca nu trebuie sa fim relaxati. Si as vrea, uitandu-ne la imaginile astea, sa vedem daca cu adevarat, dvs. si noi, care spunem: „Isus, Imparatul, vine pe nori”, putem plia o asemenea imagine.
Photo credit
1. Nu va relaxati, fiti gata – Exod 12:11 – Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci este paştile Domnului.
Va imaginati ca persoanele astea care erau echipate asa erau foarte relaxate? Eu zic ca nu. Eu zic ca oridecateori mergem de aici, abia asteptam sa ne desfacem cureaua, sa ne luam ceva lejer, sa ne dam jos pantofii care ne strang, sa ramanem in slapi pentru ca ne dorim sa ne relaxam, pentru ca toate astea ne provoaca un anumit discomfort. Dar Dumnezeu a spus: oamenii pastelui, oamenii crucii, oamenii nascuti asa cum s-a citit din Ioan, din dragostea Lui si prin iertarea Lui si care a facut din ei preoti ai Dumnezeului celui viu. Acesti oameni sunt echipati, incinsi la mijloc, incaltati, cu un toiag in mana si se citeste pe vietile lor o graba si cu o mana mananca. O mana este ocupata cu toiagul si cu o mana mananca. Si mananca repede si raman in picioare. Vedeti undeva in imaginea asta vreo relaxare? Vedeti pe cineva care sta tolanit aici si spune: Vine Domnul? Ca daca vreo persoana zicea, Hristos in inima lui, in mintea lui, fara voce, stapanul zaboveste sa vina, reactia imediata a acelei persoane este ca va intra in conflict cu altii. Va incepe sa bata verbal pe tovarasii lui de slujba, va face o gramada de lucruri care nu au nicio legatura cu Imparatia lui Dumnezeu. Asistam la imense dezbinari, conflicte nenumarate la multe, multe conflicte. Va imaginati ca mijlocul este incins, va imaginati ca suntem cu toiagul in mana, va imaginati ca suntem incaltati cu pasiunea ravnei de a predica si proclama pe Hristos? Va imaginati ca avem un vis, o tinta, pe care scrie Canaan?
Cum ti se pare ca areti in seara asta? Uita-te la sotul tau. E asa? Il vezi pe sotul tau incins cu adevarul? Il vezi pe tatal tau si pe mama ta cu toiagul in mana? Il vezi pe tatal tau, incaltat in picioare cu o ravna pentru Dumnezeu si pentru mantuirea altora si cu o pasiune irezistibila pentru Dumnezeu? Il vezi ca deodata sta in picioare si se hraneste din Pastele Domnului? Il vezi deodata si spune Dumnezeu: „Daca copiii vostri intreaba cand vad imaginea asta ciudata, ca-i noapte, trebuie sa dormim, ar trebui sa fim linistiti. Este o vreme in care toti, cei mai multi fac altceva. Cand vezi imaginea asta paradoxala, copiii intreaba: ‘Tata, de ce esti incaltat in noaptea asta? De ce esti incins, de ce mananci, de ce ai toiagul in mana?’ Sa le spuneti ca asta este o porunca vesnica, pentru ca acesta este simbolul ca noi avem o alta tara si visul lui tata si a lui mama este Canaanul.” Glorificat sa fie Dumnezeu. Ce vor citi copiii in viata mea cand se vor uita la picioarele mele, la mijlocul meu, la fiinta mea? Ce vor putea citi?
M-am temut pentru fiica mea cea mai mare, pentru ca fiind prima a platit pretul cu cele mai multe plecari. Si in plecarile mele ma opream de multe ori si ma rugam in masina singur. Si spuneam: „Doamne, n-am reusit sa fiu destul langa ea.” Cand aimplinit 18 ani mi-a scris o scrisoare. Si cand am inceput sa o citesc i-am scos pe toti afara din camera pentru ca am plans pana m-am… Si mi-a spus: „Tati, stiu ca n-ai reusit sa fii cu mine, dar eu te-am iubit si am citit in viata ta un vis si vreau sa iau visul tau si sa devina si visul meu. Si am citit in viata ta un vis pe care a scris: Il iubesc pe Isus. Nu sunt impotriva carierei, a scolii, sa nu ma intelegeti gresit. Dar uneori, in viata noastra de multe ori, lucrurile devin rasturnate. Si ne relaxam si stam linistiti ca o fii ceva.
Photo credit artist3i3.deviantart.com
2. Nu va relaxati, ziditi. Neemia 4:17 – Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma.
O a doua imagine pe care vreau sa v-o aduc, la fel ca prima, este din Neemia. Stiti toate textele astea in care cuvantul Domnului ne spune la un moment dat ca o parte din cei care zideau, intr-o mana tineau arma si cu una zideau. Va imaginati ca oamenii astia erau relaxati? Zi si noapte, cu o mana zideau si intr-o mana tineau arma. Foarte ciudata imaginea asta. M-am gandit d emulte ori la ea. Si Neemia le spunea: Aduceti-va aminte de copiii vostri de nevestele voastre, de fratii vostri si luptati pentru ei. Isus Hristos vine pe nori. Binecuvantat sa fie numele Lui! Cum ma gaseste pe mine? Unde-i tatal tau? E la zid. Ce face acolo? Ah, erau si din astia, el e cum a zis unu cand i-am zis: „Vrei sa faci ceva in biserica?” A zis: „Da.” „Ce?” „Eu vreau sa fiu observator.” Si stiti cum e observatorul? Ei sta si observa? Vreau sa-i spun acestei persoane care este observator in biserica urmatorul cuvant: Isus Hristos vine pe nori. Ma intelegi? Cum te gaseste pe tine? Nu, tata e la zis. Cu o mana tine arma, si cu o mana zideste. E foarte greu.
Photo credit Facebook
3. Nu va relaxati, slujiti. Luca 12:35 – Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
O a treia imagine este din Luca, in care Domnul Isus Hristos spune ca ‘Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.’ Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. 37 Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. Slavit sa fie Domnul! Mijlocul sa va fie incins si facliile aprinse. Si daca trebuie ca cineva sa se uite la tine, tu sa semeni cu un om care asteapta, exact ca si copiii din imaginea de unde mi-am deschis predica, niste copiii in hol. Le-am zis: „Voi pe cine asteptati?” „Pe tata.” Stiti de ce am venit eu la voi? Sa va spun ca vine Tata. Toti copiii zburda: „Vine tata! Vine tata!! Mijlocul sa va fie incins, sa fiti pregatiti, facliile aprinse. Sa fiti niste oameni care asteapta pe mirele lor sa se intoarca. Ferice de robii Sai pe care Stapanul ii va gasi la venirea Sa, facand asa. Binecuvantat sa fie Domnul in veci. Al treilea gand pe care vi-l spun: nu va relaxati, ci slujiti. Slujiti celui mare merita sa fie inaltat printre noi si acesta este Isus Hristos Domnul.
As vrea sa va las cateva idei, in final, foarte practice:
Intr-o zi, tundeam iarba afara si e bine ca Dumnezeu m-a pus sa tund iarba atunci. Baraia foarte tare masina aia si printre zgomotul ala am auzit deodata cateva fraze care nu mi-au placut. Prima v-o spun, in rest nu mai conteaza: „Nesimtit-o!” samd. Am zis ca cine stie cine-i, cineva pe strada. Dupa ce am terminat de tuns iarba si m-am dus in casa, sotia mea mi-a zis: „Stii ca vecina a spus niste lucruri despre fiica noastra Sara?” Si atunci mi-am adus aminte. Si nu era prima data. Si atunci mi-am zis in sinea mea si apoi cu voce tare: „Acuma, am sa ma duc sa-i spun aceste doamne, ca daca isi face impresia ca a fi pocait sau a fi pastor inseamna sa fii si prost, ca de azi inainte, niciodata nu mai are sa se apropie de gardul nostru si de copiii nostri. Pe urma, o sa discutam altfel. N-are rost. Gata!” Si asta a fost primul plan. In timp ce ma miscam prin casa, a venit Duhul lui Dumnezeu si mi-a zis: „Eu de ce te-am pus pe strada asta?” „Nu stiu, Doamne.” Am zis: „Chiar mi-am facut un plan sa-mi vand casa, ca daca astia raman aici 20 de ani, imi scot perii albi. Si fac miscarea asta.” Chiar incepuse sa se infiripe un plan. Si cand se infiripa: „Tu stii de ce te-am pus eu pe strada asta?” „Nu stiu, Doamne. Cu siguranta nu sa ma enerveze doamna asta.” Si a zis Duhul Sfant in continuare: „Asculta ceva.” Si a inceput sa curga, ce credeti?
Si in timp ce tot curgeau versetele, ca Domnul mi-a tot dat, [eu] ma micsoram incet. M-am facut tot mai mic, tot mai mic, pana ce am disparut si cand am disparut, am sarit deodata in sus si am zis: „Asta este ziua cand pot si eu, in sfarsit, sa sar de veselie, pentru ca cel care mi-a facut rau a spus niste lucruri rele si neadevarate si ma bucur ca cel care v-a lucra in continuare este Domnul. In momentul urmator am inceput sa ma rog: „Doamne, te rog sa binecuvantezi pe vecina mea. Si ce am facut atunci, fac si in seara asta. Te rog sa o binecuvantezi. Te rog sa o atingi. Te rog sa o mantuiesti. Te rog sa-i lucrezi la minte. Mi-am dat seama ca cel care a actionat-o este altcineva si am cerut ca numele lui Isus Hristos sa fie peste casa aceea. Cred ca sunt o familie de atei, tot timpul lucreaza duminica. Dar am un lucru foarte important si o tinta sa ma rog si sa postesc pentru ei, sa vad o minune intr-o zi si Cel care va mantui este Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos Binecuvantat sa fie Domnul in veci. Inainte cu doua zile asa vin aici, a venit cineva sa lucre la casa si i-a trebuit o scara lunga. Si nimeni nu avea scara lunga pe strada. Si am intrebat pe un vecin: „N-aveti o scara lunga?” „Vecinul are.” „Vai de mine, la asta nu ma duc.” Si am zis: „Doamne, ce sa fac?” „Asta-i momentul cand trebuie sa te duci inainte. Nu te-am pus Eu martor pe strada asta?” „Doamne, dar nu vreau sa ma umilesc. Da daca e si doamna pe acolo?” „Du-te.” Si m-am dus si cand m-a vazut vecinul mi s-au taiat picioarele. Doamna se uita la mine verde, colorata. Am zis: „Buna ziua.” Si ei au zambit instantanee. „Ai sa-mi dai o scara?” Si el se impiedica sa-mi dea scara. Nu mai putea de bucurie. Mi-a dat scara. Am zis: „Multumesc frumos.” Doamna vroia sa spuna ceva, am salutat-o. „Buna, dl Zagrean.” Am castigat o biruinta, pentru ca cel care lucra este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
Daca vrei sa construiesti o armata de scuze, nu vei face niciodata nimic. Fa acelasi lucru, cu aceeasi daruire asa cum spune Pavel in Coloseni. Sa facem toate lucrurile cu toata inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Stiti de ce? Isus Imparatul vine pe nori. Pentru ca oricine lucreaza cu strambatate, ia plata dupa strambatatea lui. Faceti toate lucrurile cu toata inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Ma intreaba o gramada: „O, tu de ce te duci sa predici la tigani?De ce te duci sa predici acolo? De ce faci asta?” Pentru ca am invatat o lectie simpla: trebuie sa faci toate lucrurile ca pentru Domnul si sa nu cauti niciodata la fata omului pentru ca cel care a mantuit pe tigani, pe romani, pe unguri, pe nemti, pe americani este Isus Hristos cu sangele Sau la cruce. Si El n-are oameni si cluburi selecte. El are oameni pe care-i iubeste pe toti la fel. Apostolul Pavel a zis: „Eu sunt dator si grecilor si barbarilor, invatatilor si neinvatatilor. Ah, tu esti un filosof, du-te la filosofi. Ah, tu esti un om destept si foarte educat, du-te la educatii. Daca esti sa te duci la tara, te duci dincolo.. Acolo sunt niste oameni pentru care Isus Hristos a stat pe cruce. Isus Hristos vine pe nori. E usor sa spui „Maranata”. Dar, nu este prea usor sa te duci acolo.” Este mai greu sa mergi in Africa si in alte locuri, sa suporti preturile care nu sunt foarte mari pentru noi. Intr-un singur punct: Isus Hristos vine pe nori. Si vrem, pana vine Isus Hristos, sa castigam suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu. Duhul Sfant sa coboare peste adunare, Duhul Sfant sa coboare peste inima.
Oamenii urla din iad dupa salvare, ei urla in gura iadului dupa mantuire. Noi ce facem? „Ma relaxez si eu putin.” „Unde?” „Ma duc sa ascult o predica buna, dupa masa.” „Foarte bine.” „Si dupa predica?” „Ma duc la restaurant.” „Si dupa restaurant?” >Ma duc acasa. Ma culc.” „Si dupa aceea?” „Luni is la lucru.” Si uite asa, timpul se duce…. As vrea ca sa va spun, ca anii care se duc, nu o sa mai revina niciodata. Dumnezeu sa binecuvanteze fiecare inima. Dumnezeu sa faca din noi o armata de slujitori. Si in toata povestea asta, Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem smeriti, ca, oricum, a fost un cuvant greu in conferinta asta. Ne-a chemat Dumnezeu la smerenie. Nu incerca sa te autopropui pe tine, sa te autopromovezi.
Lasa ca Dumnezeu are lucru pentru tine si Dumnezeu are lucru pentru mine. Dumnezeu ne va lua din smerenie, de acolo, si va face din noi ce El vrea. Lasati-L pe Isus Hristos- s-a spus de multe ori de aici: Isus Hristos este Domnul. Amin. Isus Hristos domneste. Amin. Pai, am o replica pentru dvs.: Va rog sa-L lasati! Nu este mai ciudat decat sa auziti cantarea „Lasati Duhul Sfant sa lucreze.” „Lasati Duhul Sfant sa lucreze” si noi cascam. O gramada de oameni impietriti. Lasati pe Isus Hristos sa fie ca Domn. Lasati-L pe El sa se implice in viata dvs., inaintea dvs., in vietile familiilor dvs. si Dumnezeu va lucra cu putere. Ramenti smeriti, nu va autopromovati. Nu va autoridicati. Ca cel care ridica si coboara este altcineva si acesta este Isus Hristos Domnul. Cand El are nevoie de mine si de tine, nimeni nu-L poate opri. Cand El deschide usile, nimeni nu le mai poate inchide, pentru ca Isus Hristos este Domnul. Si acest Domn vine pe nori si trebuie sa ardem pentru El in fiecare zi si sa fim pregatiti pentru ca mai avem putin. Habar n-am cand si cat.
Apostolul Pavel si-a facut un rezumat, el a spus la un moment dat, scriind prezbiterilor: nu pentru ca tin foarte mult si mi-e foarte draga viata asta, dar imi doresc foarte mult sa-mi sfarsesc cu bine calea si slujba pe care Dumnezeu mi-a dat-o s-o fac. Sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ramanem mantuiti si sa mergem pe calea mantuirii pana la capat. Sa ne ajute Dumnezeu sa slujim cu bucurie. Sa slujim in smerenie. Ca, vorba unui ganditor: Multi au inceput ca slujitori smeriti si au sfarsit ca celebritati. Si cred ca trebuie sa incepem smeriti si sa sfarsim tot smeriti. Zice ca atunci cand stai mult in lumina reflectoarelor, sa stiti ca incepem sa orbim. Atunci cand stam in lumina Duhului Sfant, o sa vedem din ce in ce mai clar si o sa vedem lumea lui Dumnezeu, valorile lui Dumnezeu. Sa ne elibereze Dumnezeu de orice stare in seara aceasta Sa ne elibereze Dumnezeu de superficialitate, sa aranjeze Dumnezeu prioritatile in vietile noastre. Sa ne elibereze Dumnezeu de relaxare, sa ne ajute Dumnezeu sa slujim cu bucurie dintr-un motiv simplu si esential: Isus Hristos Imparatul vine pe nori! Cum te gaseste pe tine si cum ma gaseste pe mine? Va iubesc si va pretuiesc din toata inima mea. Amin.
Predica incepe la minutul : 2:06:10
Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)
24 sept. 2014 Un comentariu
in BIBLE, Creation Etichete:2014, Festival of Trumpets, Paul Wilbur celebrates Rosh Hashanah 5775, sounding the trumpet
Photo credit 9pixs.com
23 The Lord said to Moses, 24 “Say to the Israelites: ‘On the first day of the seventh month you are to have a day of sabbath rest, a sacred assembly commemorated with trumpet blasts. 25 Do no regular work, but present a food offering to the Lord.’”
Paul Wilbur: In the synagogue this is known as the Day of judgment. Even the binding of Isaac, Genesis 22 is read on this day. Isn’t it interesting that the rabbis will say, „God doesn’t accept human sacrifices. That’s not in the Scriptures.” Yet, on Rosh Hashana, the reading of Genesis 22 and the binding of Isaac is accepted as the sacrifice for our sin, that his sacrifice, and as you know, there was a sacrifice for the sacrifice. Abraham raised his knife to do what the Lord told him to do with his young son, and then, there in the thicket was a ram caught by its horns. Now, isn’t it interesting that those horns that were caught is where we get these instruments- shofars.
The shofar is not a toy. it is not something to play with. Actually, on the last day, as the Messiah returns, 1 Thessalonians 4 says, „One day soon, you will hear the shout of the angel of the Lord, and at the blast of the shofar and those who have fallen asleep in the Messiah will rise first. And those of us who are still alive, who are still singing ‘Let God arise’, Psalm 84, will be caught up together with them in the clouds and forever you will be with the Lord. That’s a good promise.
The First Friday service of each month at Celebration Church is a Messianic service, which is an effective outreach to the Jewish community in our area. This service is held on the first Friday of each month at 7:30pm at the Celebration Arena and includes dynamic Messianic worship alongside strong biblical teaching centered on the Jewish roots of our faith.
The service is Jewish in form in that we light shabbat candles, read from the Torah in Hebrew, close the service with the Aaronic Blessing in Hebrew and worship with songs that are Messianic in flair and lyric. Both Jews and Christians will feel at home during this service and encounter the God of Israel in a new way.
Learn More at Wilbur Ministries http://www.wilburministries.com/first…
VIDEO by Wilbur Ministries
Night Of Extravagant Worship DVD can be purchased at Wilbur Ministries Store http://www.wilburministries.com/portf…
VIDEO by Wilbur Ministries
05 sept. 2014 29 comentarii
in Conference / Conventii Etichete:2014, A 46-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane SUA / Canada, August 31, cantarea de lauda are autoritate, Efeseni 1:17-23, invidie, Isus Domneste azi, Lazar Gog, Pretul ungerii divine, Singuratatea
Alte predici/mesaje de la Conventie:
Efeseni 1:17-23
17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.
Lazar Gog:
Suntem la concluzia serviciului de dimineata si vreau sa ne rugam lui Dumnezeu. Eu cred intr-un Mantuitor care este acelasi azi, ieri si in veci. Eu cred intr-un Mantuitor care intr-adevar este Domn. Si El este Domn peste toate. Cum spun englezii” He is Lord of all, or, not at all.” El este Domn cu adevarat si trebuie sa fie Domn in toate aspectele vietii personale, a vietii de familie si a vietii bisericii. In pasajul care l-am auzit citinduse, ap. Pavel face o rugaciune speciala inaintea Domnului si spune: Dorinta mea este, sa puteti, ca biserica, sa cunoasteti puterea nemarginita de mare a lui Hristos, a lui Dumnezeu. Si culmea acestei puteri sta in aceea, ca, a inviat din morti. Daca a putut sa-L invieze din morti, Dumnezeu, Tatal, Dumnezeu Isus Hristos si Dumnezeu Duhul Sfant, El poate sa faca orice minune, orice lucrare. Aici pe platforma, fratele Cinpean si fratele Antemie mi-au inminat o multime de bilete pe care fratii le-au scris- copii sub 7 ani, sub 9 ani, au tumoare canceroase pe creier, copii care nu pot sa umble pentru ca au distrofie musculara si au ajuns intr-o conditie in care sunt o bucata mare de carne pe care tata si mama trebuie sa-l ia in brate, sa-l spele, sa il hraneasca si sa-l poarte de pe un pat pe altul, de pe o canapea pe alta- parinti care striga dupa copii, sotii care-si cer sotii sa fie mantuiti, boli terminale, cancer si tot felul de situatii, tumori canceroase pe creier, conditii terminale in viata fizica, conditii terminale in viata de familie. De asemenea, unul dintre lucratorii nostri, un pioner in miscarea penticostala romana din diaspora, in special din Statele Unite, si un pioner al conventiilor penticostale romane, pastorul Sam Isfan este bolnav in spital si familia a cerut sa-l aducem in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Si vrem sa facem lucrul acesta. (Se face rugaciune la sfarsitul predicii).
In aceasta privinta, a temei pe care bordul de organizare a stabilit-o, „Isus Hristos este Domn”, tema mea este in aceasta dimineata „Isus Hristos este Domn, ca si cap al bisericii”. El trebuie sa fie cel mai mare peste tot, dar mai ales in biserica, in familie si in viata credinciosilor Sai.
Dar este mult sa vorbim de faptul ca El conduce, comanda, cunoaste si certifica . De aceea, pentru scopul conclusiv al acestei dimineti, voi insista asupra acestui aspect: Isus Hristos cunoaste nevoia bisericii.
El cunoaste. Ca si cap, El cunoaste nevoia mea, nevoia ta, nevoia casei mele, nevoia familiei tale. Si voi ilustra aceasta putere a cunoasterii Lui, ca Domn si ca Mantuitor, ca putere absoluta, printr-un model biblic din Vechiul Testament, modelul Samsom. Mie imi place foarte mult acest personaj biblic- Samson. Samson si Iosif au fost eroii mei preferati si raman eroii mei preferati din Vechiul Testament. La fel, David. Si de aceea, ma voi folosi de modelul Samson ca sa pot sa converg catre dvs. aceasta autoritate de cap a Mantuitorului Isus Hristos care cunoaste nevoia bisericii. De aceea, o sa mai citesc un pasaj. Este in Judecatori 15:14-19 –
14 Când au ajuns la Lehi, filistenii au venit spre el strigând. Atunci Duhul Domnului a venit de îndată peste el şi funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i-au căzut de la mâini. 15 A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat-o în mână şi a ucis cu ea o mie de oameni.
16 Apoi Samson a zis:
„Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi;
cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni!“
17 După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi.
Fiindu-i foarte sete, L-a chemat pe Domnul şi I-a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare izbăvire şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumcişi?“ 19 Dumnezeu a despicat groapa din Lehi şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson şi-a revenit şi s-a înviorat. De aceea au numit acel loc En-Hakkore, el aflându-se şi astăzi în Lehi.
Prin acest pasaj voi ilustra adevarul care il am inaintea dvs. Un amanunt, din aceasta istorie care ilustreaza puterea absoluta a lui Dumnezeu, controlul absolut a lui Dumnezeu, stapanirea absoluta a Duhului Sfant in viata celor ce se lasa la dispozitia lui Dumnezeu. Un amanunt special este in versetul 19, in trad. clasica Cornilescu versetul acesta spune in felul urmator: „Dumnezeua despicat crapatura stancii din Lehi si a iesit apa din ea. Samson a baut si duhul i s-a intremat.” Insa, vreau sa va retin atentia asupra catorva traduceri mai amanuntite asupra acestui verset, pentru ca in traducere este cheia care v-a declansa crdeinta in aceasta dimineata, cheia care va motiva inima ta, sa-L vezi ca Isus este Domn si accepti sa vii inaintea Lui cu problema ta. Uitati cum traduce King James Version.
King James Version
19 But God clave an hollow place that was in the jaw, and there came water thereout;
Adica, spune King James Version ca apa a venit, nu din stanca, ci apa a venit din stanca, prin falca.
The Anchor Bible
19 God broke open the jaw and water came out.
Prima traducere romaneasca de la 1688, Biblia Cantacuzido, prima traducere integrala romaneasca, sa vedeti cum traduce atunci, foarte, foarte aproape de textul ebraic.
19 Si deschise Dumnezeu rana cea dintr-o falca pe care iesit-a apa.
Observati, ca apa a venit prin falca. Si apoi, traducerea episcopului Bartolomeu de Cluj 2001 spune:
19 Atunci Dumnezeu a facut sa se iveasca o deschizatura in falca si prin ea a iesit apa.
Va mai dau un text, traducerea Septuaginta, autoritatea marelui om politic si carturar in acealsi timp, Andrei Plesu, au tradus Septuaginta, textul grecesc al Vechiului Testament. Si Andrei Plesu, cu echipa lui, traduce in felul urmator:
19 Si a deschis Domnul o spartura in falca prin care a iesit apa, de acolo.
Este important sa tinem minte lucrul acesta. Stiti de ce? Pentru urmatorul lucru. Dumnezeu i-a dat lui Samson o biruinta extraordinara. Este neomenesc sa i-ai o falca de magar in cazul acesta si cu o falca de magar sa stai impotriva unei ostiri bine inarmata a filistenilor, sa i-ai pe rand tot pe acte unul, ma gandesc ca ii lua cu capul subsuoara si cu falca ii tot adjusta pe filistenii acestia. Si apoi, spune, o mie de filisteni a pus la punct. Dar dupa ce a facut lucrul acesta, Samson a aruncat falca. Si apoi i-a fost foarte sete. A intrat in panica si a strigat catre Dumnezeu, disperat: „Vrei sa mor? Mi-ai dat biruinta si vrei sa mor?” Si Dumnezeu care i-a deschis ochii ca sa vada ca printr-o falca de magar poate sa-i bata pe filisteni si sa faca minuni supranaturale, Dumnezeu i-a deschis ochii din nou ca sa vada ca izbavirea lui vine tocmai prin lucrul care l-a aruncat la pamant, prin falca. De-acolo a iesit apa.
Stiti care este problema noastra? Ne rugam lui Dumnezeu, se coboara Duhul Sfant peste noi ca si peste Samson. Ne cerceteaza Duhul Domnului, cum poate nu ne-a mai cercetat- am trait de multe ori aceste experiente glorioase. Ne da Dumnezeu o mare biruinta si dupa ce ne da Dumnezeu aceasta mare biruinta, ne relaxam si aruncam falca. Aruncam, uitam rugaciunea. Uitam instrumentul prin care Dumnezeu ne-a trimis biruinta, cand Domnul nu vrea sa facem lucrul acesta pentru ca tocmai prin instrumentul prin care a venit biruinta, sub inspiratia Duhului Sfant, sub puterea Duhului Sfant, tocmai prin acela Dumnezeu vrea sa ne binecuvanteze in continuare. Foarte multi spun: „Dar, de ce sa ies eu in fata la rugaciune?” Este tocmai pentru ca ai pus falca deoparte, ai pus rugaicunea deoparte. Ai pus cantarea deoparte. Ai pus slujirea deoparte. Ai pus inchinarea deoparte. Te-ai relaxat prea mult si ai nevoie sa te intorci din nou la instrumentul la care Dumnezeu te-a binecuvantat.
Dar, daca ne uitam, sunt cateva lucruri. Cand Domnul domneste si El trebuie sa domneasca tot timpul, El se uita la nevoia ta si la nevoia mea. Si nevoia fundamentala a noastra in biserica in aceste timpuri- observati ca sunt vremuri din urma: Biserica este urita. Biserica este persecutata. Biserica este ignorata. Biserica este marginalizata. Dar in aceste vremuri din urma, daca biserica are nevoie de ceva, are nevoie de cel putin 3 ingrediente:
Credeti lucrul acesta? Sa ne uitam la pretul ungerii. Cand Hristos, care boteaza cu Duhul Sfant, cand Hristos, capul care unge cu Duhul Sfant, iti da ungere si imi da ungere, se intampla lucruri care nu totdeauna sunt convenabile pentru noi si de aceea oamenii parca fug de ungerea divina.
A. Invidie din partea celor apropiati tie
Uitati-va in Judecatori 15:11-12 – 11
Atunci trei mii de bărbaţi ai lui Iuda s-au dus la grota din Stânca lui Etam şi l-au întrebat pe Samson:
– N-ai ştiut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne-ai făcut una ca asta?
– După cum mi-au făcut ei mie, aşa le-am făcut şi eu! le-a răspuns el.
12 Ei i-au zis:
– Am venit ca să te legăm şi să te dăm în mâinile filistenilor!
– Juraţi-mi că nu-mi veţi lua viaţa! le-a răspuns Samson.
Cand un lucrator a lui Dumnezeu va fi plin de Duhul Sfant, plin de Cuvant, uns de Domnul cu autoritate, cand in viata acestui lucrator a lui Dumnezeu se vede ca Isus Hristos este cap si el merge unde-l trimite Domnul, face ce ii spune Domnul sa faca. Cand vorbeste Dumnezeu, ii va spune ce sa faca. Lucratorul acesta, inchinatorul acesta, sa nu se mire daca ocmai fratii lui, de multe ori, vor fi cei ce-l vor invidia cel mai tare. Iuda este frate de sange cu Samson, venea din Beniamin. 3,000 au venit sa-l lege, sa-l dea pe mana filistenilor. As vrea sa fac un apel catre toata adunarea, catre toata conventia, catre dvs. cei de la internet si de la televiziune.
Traim intr-o vreme cand uitam sa stam la dispozitia lui Dumnezeu si stam la dispozitia internetului. Deschidem toate blogurile si daca auzim de un lucrator a lui Dumnezeu, murdarim toata biserica lui Dumnezeu cu tot ce este murdar in lumea aceasta. Cred ca este timpul sa ne oprim si sa ne pocaim. David a auzit ca Saul a murit. Si Saul, prigonitorul lui, cand a murit si s-a dus vestea lui David, auziti ce spune de Saul: „Sa nu se auda lucrul acesta in Gat. Sa nu se bucure fetele filistenilor ca a murit un viteaz a lui Dumnezeu. De ce sa murdaresti biserica lui Dumnezeu? De ce sa murdaresti pe lucratorii lui Dumnezeu? Daca Dumnezeu vrea sa te foloseasca pe tine, marit sa fie Domnul! Doresc mai degraba, sa foloseasca Dumnezeu pe cineva din biserica, decat sa foloseasca pe cineva impotriva bisericii. Daca Isus este Domn si este cap, El are autoritatea pe cine sa foloseasca, cum sa-l foloseasca si cand sa-l foloseasca. De aceea, ma rog Domnului sa nu fie nici un invidios printre noi cand ridica Dumnezeu pe cineva: „Am venit sa te dam pe mana filistenilor.”
B. Singuratatea
Al doilea aspect este singuratatea. Un om care e supus voii lui Dumnezeu este de multe ori un singuratic. Samson nu are multi prieteni. Isus n-a avut multi prieteni. Dintre 12 apostoli, doar 3 avea mai apropiati. Ap. Pavel n-a avut multi prieteni. Stiti de ce? Pentru ca un om a lui Dumnezeu Il are prieten pe Dumnezeu. Si trebuie sa stea aproape de Dumnezeu, in legatura cu Dumnezeu.
Dar care este evidenta ungerii divine? Vrem sa facem ungerea cu untdelemn. Care este evidenta ca avem ungere divina?
Care este evidenta ca Dumnezeu, prin Isus Hristos, este cap peste aceasta conventie? Sunt 3 evidente:
Apoi, in final, Fiindca Domnul este capul nostru, pastreaza inca falca. Samson s-a relaxat. Asa cum ne relaxam noi de multe ori. Dupa o mare biruinta pe Carmel, Ilie s-a relaxat. Si cand oamenii se relaxeaza si pun deoparte rugaciunea, pun deoparte venirea la casa Domnului, pun deoparte Cuvantul Domnului, pun deoparte facerea de bine, pun deoparte binecuvantarea, stiti ce se intampla? Te umple frica, te umple spaima si cazi in depresie. Dragii mei, cand pui falca la o parte, cand instrumentul prin care Dumnezeu ti-a dat biruinta, ca si in cazul lui Samson, il arunci, macar ca prin acel instrument Dumnezeu a facut sa tasneasca apa, sa fie inviorat, pui la o parte lucrul prin care ai fost binecuvantat.
Nu te mira. Nu te mira, ca atunci, in biserica vine sa-ti faca ordine politia. Nu te mira ca atunci prietenii tai nu mai sunt oamenii tematori de Dumnezeu, ci-s derbedeii veacului si toti rebelii . Nu te mira, cand pui falca la o parte, cand renunti si ignori lucruri prin care ai fost binecuvantat, nu te mira ca viata iti merge cum iti merge, casa iti merge cum iti merge, business-ul iti merge cum iti merge, si biserica in care lucrezi si in care vrei sa te inchini lui Dumnezeu merge asa cum merge. De aceea, nu arunca falca. Cinsteste inca parintii care te-au crescut. Cinsteste inca pastorul care ti-a dat invataturaspirituala. Cinsteste inca pastorul care te-a ridicat si te-a facut om. Cinsteste inca familia aceea care te-a luat de pe strada si te-a ajutat ca sa nu fi un orfan, ca sa nu fi un nimenea, sa nu fi un homeless. Du-te in continuare si imbraca pe sarac. Du-te in continuare si viziteaza pe strain pentru ca prin aceea vine binecuvantarea. Arunca-ti painea pe ape, ca numai daca o arunci pe ape se intoarce inapoi la tine. Cuvantul Domnului spune: „Da-ti si vi se va da.” Pastreaza inca falca. Tine inca la rugaciune.
Vreau sa spun ca rugaciunea inca are putere, cand este sub controlul Duhului Sfant si a Domnului Isus Hristos. Vreau sa spun ca si azi, cantarea de lauda are autoritate, pune pe fuga pe toti dracii. Vreau sa spun ca si astazi facerea de bine are putere. Vreau sa spun ca si astazi, a fi milos este putere divina. Fi-ti milosi ca sa aveti parte de mila.
Lucrul, cu care zici: „M-am obisnuit prea mult, nu este un lucru de rutina, ci lucrurile pe care noi le avem randuite din cuvantul Domnului pentruca El comanda viata si principiile bisericii. Lucrurile acelea sunt lucruri care ne binecuvanteaza, care ne aduc binecuvantarea. Am sa va ilustrez si apoi am sa va chem la rugaciune. Am terminat seminarul la Bucuresti si am fost repartizat pastor in Ploiesti. Am primit repartitie in Bucuresti, dar autoritatile timpului nu m-au lasat sa intru in Bucuresti. Si m-au repartizat atunci in Ploiesti. Lucram la Ploiesti si la Bucuresti. Insa, mai ales pentru generatia tanara, sub regimul trecut, sub regimul comunist din Romania, cei ce v-ati nascut in ultimii 25 de ani, nu stiti lucrul acesta. Dar vreau sa va spun. Sub regimul trecut, n-aveai dreptul nici sa te muti dintr-un oras intr-altul. Ca sa te muti dintr-un oras in altul era similar cu a obtine visa la pasapoarte, sa intri in orasul celalalt. Asa ca eu mi-am luat familia din Cluj, sotia m-a facut Clujean si eu m-am dus sa o fac Ploiesteanca.
Ne-am dus in Ploiesti, m-am dus la centru de primire in Ploiesti si mi-au zis: „Da, unde munciti tovarasu?” Si i-am spus: „La Cultul Penticostal.” „Ah….” zice, „Noi n-avem nevoie de trantori in orasul acesta. Nu va putem da intrare in oras.” M-am dus atunci la partid. Si am vorbit cu adjunctul sefului de partid pe judet. Era politician, de formatie mi-a zis: ” D-l pastor, dvs. sunteti un cult liber in tara aceasta, aveti dreptul sa veniti in orasul acesta. Dar, noi avem prioritati in oras. Intai trebuie sa construim locuri pentru oamenii muncii socialiste. Trebuie sa mai asteptati un pic.” Adica, veniti la noi Joi, dupa Miercurea ciuc (never- niciodata).
Photo credit www.pinterest.com
M-am dus la securitate; acelasi lucru mi l-a spus. Daca nu aveai intrare in oras, tinerii trebuie sa stie lucrul acesta, nu puteai sa-ti inscrii copiii la scoala si nici pentru asistenta medicala. Si noi avem doi baieti; ne-a binecuvantat Domnul cu doi zmei, dar atunci erau zmei mai mici. Cel mare, Flaviu, cred ca avea trei sau patru ani. S-a imbolnavit. Dar, s-a imbolnavit asa de rau, frati si surori, ca am crezut ca-l pierdem. Era el slabut, de felul lui. Aproape ca a ramas numai piele si oase. Au venit frati sa ne ajute; ne-am rugat pentru el, ne-am rugat. Au venit frati sa ne ajute si ne-au dat tot felul de medicamente , ca l-am intoxicat mai rau de cum era copilul, daca n-am fost la doctor.
Atunci am zis cu sotia: „Mergem la doctor.” Si ne-am dus la spitalul judetean din oras, la Spitalul Judetean din judetul Prahova, in Ploiesti. A venit o asistenta si a zis: „Tovarasul God,” ca eram tovaras [i toti]. „Unde munciti?” „La Cultul Penticostal.” „Dar aveti intrare in oras?” Si i-am spus: „Nu am, nu avem.” „Atunci, nu va putem primi copilul.” Este criminal- un doctor, cand absolva un medic, face juramantul hipocratic ca ajuta si pe vrajmas. A zis: „Mergeti acasa. Nu va putem ajuta. Nu avem voie sa ajutam pe cei ce nu au intrare in oras.” Ne-au trimis cu copilul acasa. Ne-am rugat, iarasi. I-am mai dat ceva medicamente; mai rau [a fost] copilul. Inca, atat de rau a ajuns ca isi pierduse si vocea. Nu mai putea sa vorbeasca, din pricina tariei bolii.
Vine Duminica. Era Duminica dupa masa; era iarna. Trebuia sa ma duc la biserica. I-am zis sotiei: „Draga, ramai acasa cu Flaviu. Eu ma duc la biserica si dupa ce termin serviciu la biserica, ne rugam si acolo, vin acasa, daca tot asa este copilul, chemam un taxi. Mergem din nou, amandoi, la spitalul judetean, le spunem care-i conditia copilului, il punem pe copil pe masa si fugim de acolo. il lasam, sa se ocupe de copil. O sa moara copilul si o sa zica ca pocaitii l-au omorit, ca n-au vrut sa-l duca la doctor. Oricum, cadea-i rau cu ei.
Cand m-am intors acasa, sotia era cu copilul in brate. Sotia plangea; copilul nu mai vorbea. Si am zis: „Gata, ne echipam si fugim la spital.” Il lasam acolo la spital. Cand am spus lucrul acesta, am vazut ca si-a deschis ochii copilul si misca buzele ca sa spuna ceva. M-am dus la el, m-am aplecat asupra lui, am spus: „Flaviut, tati si mami te iubeste pe tine asa de mult. Daca tu vrei ceva si crezi ca tata poate sa faca ceva pentru tine, spune la tata. Tata face orisice pentru tine.” Ce nu fac un parinte, nu, pentru un copil? Si copilul si-a miscat buzele. A spus ceva. Dar nu putea sa vorbeasca. Am spus: „Flaviu, te rog, uite tata te roaga, vorbeste putin mai tare.” Si si-a adunat copilul fortele, asa cum statea pe bratele sotiei, mi-am pus urechea sa-l ascult. Si auziti ce-mi spune. Am reusit sa inteleg. Copil de 4 ani. A zis: „Tati, eu te-am vazut la biserica ca ai o sticluta cu parfumul lui Domnul Isus (sticluta cu untdelemn, dar copilul n-a stiut ce-i aia). Ai la biserica o sticluta cu parfumul Domnului Isus si cand fratii sunt bolnavi, ii faci cu parfumul acela a Domnului Isus pe oameni. Dar, pe mine de ce nu m-ai facut cu parfumul ala, sa ma faca pe mine bine, Domnul Isus Hristos?” Am inteles ca mi-a vorbit Domnul, pentru ca, asa, nu ma rugasem. Va spun cu frica de Domnul, sotia este martor. M-am dus, mi-am luat sticluta cu untdelemn. Abia am atins fruntea copilului cu untdelemn in numele Domnului Isus Hristos; a zburat din bratele sotiei in clipa urmatoare. A inceput sa fuga prin casa si ne-a cerut sa manance. Pentru ca Dumnezeu este mare.
Nu arunca falca. N-o pune la o parte. Nu arunca increderea in Domnul. Nu arunca rugaciunea. Nu arunca cantarea de lauda. Nu te relaxa inc redinta. Dimpotriva, mergi din putere in putere, din credinta in credinta, din experienta in experienta. Si in aceasta amiaza, in aceasta concluzie, vrem sa va incurajam la rugaciune.
Predica incepe la minutul 3:09:00 (sau 189:o0) Introducere Pastor in Biserica din Vancouver, Washington
Instructiuni: (VIDEO – Credo TV)
02 sept. 2014 9 comentarii
in Conference / Conventii Etichete:2014, Cea de-a 102-a Conventie a Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada, ci eliberati de dictatura pacatului, Federatia Bisericilor Baptiste din Europa, Hickory, La a 102-a Conventie a Bisericilor Baptiste, Mesaj Otniel Bunaciu, North Carolina, nu in frica de libertate, Otniel Bunaciu, Otniel Bunaciu Presedinte a Federatia Bisericilor Baptiste din Europa, Presedintele Federatiei Bisericilor Baptiste din Europa, Un viitor impreuna cu Hristos
Este o mare bucurie sa fiu in aceasta dimineata cu dvs. si vreau sa va aduc salutul fratilor baptisti din Romania, din partea Uniunii Baptiste din Romania si in acelasi timp, din partea Federatiei Europeana Baptista. Federatia Europeana Baptista se intinde din Irlanda pana la Vladivostoc. Se intinde din Norvegia si din Siberia pana in Egipt, Iordania, Israel. E o regiune mare geografica cu mai putini baptisti, 700.000, cu multe probleme in stiri, in zilele acestea. Dar, un loc pe care Dumnezeu l-a binecuvantat ca baptistii s-au nascut in zona aceasta din lume, mai precis, in Anglia. Uniunea Baptista din Romania are 1.800 de biserici cu 136.000 de credinciosi potrivit statisticii. Dar cand noi ne-am numarat, nu am mai gasit decat 100.000 si ma uit la voi aici si probabil ca unii dintre voi sunteti numarati si acolo si aici; asa facem noi Romanii cu numaratoarea. Dar, Dumnezeu ne-a facut asa o forta in Romania, pentru ca suntem a treia Uniune ca marime si de aceea, rugati-va ca Dumnezeu sa binecuvanteze ce se intampla in Romania. Vreau sa va multumesc pentru invitatia care mi-ati facut-o, sa fiu din nou cu dvs. Este a doua oara cand vin la un Congres al Asociatiei si ultima oara cand vin ca calitate de presedinte. Dar nu asta conteaza. Astept sa ma invitati si cand nu sunt presedinte, ca invitatia va fi mult mai valoroasa. Vreau sa multumesc conducerii dvs., in primul rand fratelui Sebi Rusu si fratelui Sorin Sabou pentru ca m-au invitat si au avut grija de mine, fratele Sorin Covaci, care m-a luat de la Detroit, m-a dus si a avut grija de mine si fratele Samuel Stan, care de cativa ani ajuta in networkul nostru de biserici Europene si venind la Conferinta aceasta si impartasind ceea ce se intampla cu voi aici.
I’d like now to take a few moments, to speak particularly to young people here, because I think that it’s important that you are here and I really really appreciate that you are here this morning with your parents. I would like to say that the dream of being in America was not so much for your parents. Maybe at one point it was for them. But, it was really for you. Your parents are here for a better future for you. And I think maybe you don’t understand the America that your parents understand. But I appreciate that you make an effort, because otherwise, you could still be in a country where the average income is about $400 a month. The minimum wage is $200 a month. But instead, you are blessed to be here, in one of the richest countries of the world. I would like to start my message by sharing one illustration and then I’ll move back to Romanian, my own language, and the one I speak without an accent. I apologize for my accent in English. Malala Yousafzai lived in the city of Mingora, this is in the North of Pakistan. She was 15 when her life was totally and dramatically changed. On a night in October 2012, she was going to school. And when she came back from school, she boarded a school bus. A Taliban soldier came on the school bus and said: „Who is Malala?” Her colleagues looked at her because they were all scared. They heard a shot and she was shot in the head. When she recovered from a very dangerous wound, Malala was invited to the United Nations, and when she was 16, Malala spoke at the United Nations about her experience of militating for education. And, in an interview, I heard her say something that really had an impact on me. The interviewer asked her how it was to be shot: „What did this do to you? What did it do to your dreams?” She said: „Men can shoot your body, man cannot shoot your dreams.”
Pe 25 decembrie 2012, in orasul Borno, din regiunea Yobe din Nordul Nigeriei, un grup de teroristi din formatiunea Boko Haram au bombardat Biserica Baptista acolo. Si atunci au omorat 6 credinciosi. De curans, la Alianta Mondiala Baptista din Izmir m-am intalnit cu o sora din biserica respectiva. Ea ne-a dus o marturie, pentru ca stiti intre timp, teroristii acestia au furat 300 de fete care erau la o scoala si erau ostatice si am fost impresionat si de marturia acestei femei. Ea imi spune ca dupa acel eveniment, toata biserica s-a temut sa mai vina la biserica, ca nu stiau cand se va mai intampla un alt eveniment, daca vin pur si simplu, in biserica cu pustile si-i impusca pe toti. Si mi-a spus: „Cateva luni am trait asa cu o teroare. Mergem la biserica? Nu merge? Unii veneam, vorbeam- ce sa ne facem? Pana cand a venit un moment critic. Fratii si surorile au zis: Sa nu mai ingaduim fricii sa ne fure bucuria. Nu stiu ce as fi facut eu. N-am fost in situatie. Din acel moment s-au decis sa-si incredinteze viata in mana Domnului si sa vina la biserica. Si spune ea: „De atunci, avem din nou speranta si avem si bucurie, pentru ca stim ca soarta noastra este in mana Domnului.”
Oare care sunt resursele pe care o persoana le are la dispozitie pentru a avea curajul sa traiasca fara frica? De unde isi gaseste asemenea om curajul pentru a trai liber in fata a provocarilor, a limitarilor, a restrictiilor cu care ne confruntam toti? Din perspectiva temei Congresului astazi- „Iata, stau la usa si bat”, as dori sa ne gandim la speranta pe care lucrarea lui Dumnezeu prin Isus Hristos o aduce in viata acelui credincios. Dar nu numai pentru el, ci pentru lumea in care Dumnezeu ne-a pus. In textul care a fost citit din Epistola catre Romani, Cuvantul lui Dumnezeu ne prezinta un contrast intre moartea si invierea lui Hristos. Cei care ati citit, stiti ca adesea Pavel adopta acest stil dramatic de a prezenta in contrast lucrurile, pentru a atrage atentia cititorului, pentru a scoate in evidenta ideea, forta ideii sale. Astazi, el ne pune inainte doua moduri radical diferite a rezista: Moarte si viata. Modul pe care Domnul Isus Hristos a demonstrat in viata Sa pentru a aduce speranta unei posibilitati noi in vietile noastre. Intrebarea pentru noi este: cum putem sa ne insusim aceasta schimbare radicala? Cum afecteaza aceasta schimbare perspectiva care pe noi o avem asupra lumii. Dar cum ne transforma modul de a trai viata?
Pana la urma, sa fi crestin, inseamna in primul rand sa fi ca Hristos si nu numai sa crezi in Hristos. Si dracii cred, spune Scriptura, si se infioara. Ceea ce doresc sa sugerez astazi pentru momentul nostru de reflectie, pleaca de la o experienta pe care am avut-o cu toti- a relatiei dintre frica si libertate. Nu ma refer aici la posibilitatea a fi eliberat de frica. Toti dorim sa ne eliberam de frica. Sunt mort de frica sa zbor cu avionul. Banuiesc ca aici toti sunteti foarte curajosi, desi in avion, vad ca toti cam tremura. Tremuram cu toti. Nu? Nu ma refer aici la frica de noapte. Eu sunt bucurestean si cand m-am dus in armata si m-au pus sa pazesc noaptea pe malul dunarii. Mi-era o frica! Am vazut odata un animal negru, au spus ca-i balaur, cand colo era vaca satului. Eram cu pusca gata s-o impusc, pentru ca, noaptea, vaca satului arata ca un monstru pentru un bucurestean care mergea doar pe strazi luminate. Nu ma refer aici la frica de paianjen. Nu ma refer la frica de spatii inchise. Nu ma refer aici la frica de inaltime. Ma refer aici la frica de libertate.
Aici in tara libertatii, oare, exista frica de libertate? Unii sociologi si psihologi spun ca frica de libertate zace ascunsa adanc in existenta omului si in mod deosebit in existenta omului modern. Pentru ca lumea si societatea in care traim incearca sa creeze o iluzie a libertatii si a autonomiei personale. Ne amagim cu acest gand ca putem sa traim liberi si autonomi. De exemplu: convingerea care pleaca de la dorinta de ati satisface placerile noastre. Shop ‘til you drop. American Express. Don’t leave home without it. (Fa cumparaturi, pana pici jos de oboseala. American Express credit card, nu pleaca de acasa cfara acest card) Cuvintele acestea, ca daca avem mai mult si ne va fi mai bine cumva, vom fi altfel. Suntem insa surprinsi sa descoperim ca ‘sa ai’ nu inseamna ‘sa fi’. E o diferenta intre a avea si a fi. Unii oameni reusesc sa aiba mai mult, dar ei descopera si ceilalti observa ca daca cineva are mai mult, nu inseamna in mod automat ca acea persoana va fi altfel, pentru ca are mult.
Un alt exemplu este convingerea moderna ca democratia bazata pe alegerea individuala este singura si cea mai buna solutie de organizare a lumii. Lucru pe care, eu, personal, il cred. Dar ne uitam cu surprindere la televizor si vedem ca o majoritate din cei care traiesc in societati tribale nu cred ca noi si vedem pe stiri care sunt rezultatele a acestor convingeri pe care noi le avem si ei nu le au. De fapt, noi stim bine si simtim in fiinta noastra ca in realitate nu suntem nici liberi si nici total autonomi.
Dictatura Materialismului – O lume focalizata pe materialism ne supune unor presiuni inimaginabile economice de care devenim robi. Suntem gata sa ne dezradacinam din familia noastra, sa plecam din locul nostru natal, cu care suntem obisnuiti. Ne supunem chemarii acestei forte.
Dictatura / Presiunea Grupului – Cei tineri, exista o presiune a grupului de oameni, imensa, si ne spune ce trebuie sa facem. Nu e interesant ca suntem gata sa renuntam la parinti, la familie, la prietenii dragi si stim sigur ca astora le pasa de noi. De ce ? Ca sa urmam un grup pe care nici macar nu-l cunoastem. Sunt straini; nu le pasa de noi. Nu suntem liberi; nu suntem autonomi, avem forte enorme in noi si ne dam seama ca nu putem sa separam lumea din afara, presiunile pe care le pune asupra noastra cu lumea dinauntru, cu libertatea care noi vrem sa o avem. Si ne creeaza o criza pe care noi o traim mereu, cu iluzia ca suntem liberi si autonomi. Dar experimentam frustrarea limitelor cu care ne confruntam atunci cand incepem sa ne temem de libertate.
Stiti ca , de fapt, pofta de putere care o avem toti este insotita de o profunda tanjire dupa supunere? Aceasta tensiune este exploatata de dictatori. Hitler, Stalin si Ceausescu au putut sa existe si datorita faptului ca au inteles ca supunerea nu este numai fata de autoritate care este impusa din afara. Ci supunerea este profund dorita dinauntru. Refuzam libertatea de care ne temem si suntem gata sa ne supunem dictaturii. Si cand ma refer la dictatura, nu ma refer aici doar la cea politica, ci la orice idee, la orice lucru, orice putere care poata sa puna stapanire pe viata tasau pe viata mea, pe viata noastra.
Exista o dictatura a materialismului. Exista o dictatura a pacatului. Exista o dictatura a natonalismului. Sunt tot felul de dictaturi. Si ajungem sa ne intrebam daca nu cumva libertatea devine o povara atat de mare, incat sa scapam de ea. Putem, oare, sa ajungem sa ne temem de libertate, deoarece, in forul nostru interior, stim ca ea nu este accesibila in fata puterii fortelor la care suntem supusi. Este viata noastra infranta de asa de multe ori, pentru ca ne temem sa fim liberi?
Consider ca aceasta stare in care se gaseste omul este de fapt un rezultat al pacatuluidin viata noastra, care ne face sa nu mai vedem relatia dintre om si Dumnezeu, Creatorul sau. Cea mai mare dictatura dintre toate este, de fapt, dictatura pacatului, care este la radacina tuturor celorlalte dictaturi. Astazi, Cuvantul lui Dumnezeu spune ca nu e suficient sa scapam de celelalte dictaturi. Degeaba ai plecat in America, sa scapi de dictatura, ca sunt altele aici, mai perfide, mai puternice. Daca nu scapam de dictatura pacatului, n-am facut nimic. Din cauza pacatului putem sa fim morti fata de Dumnezeu, devenind straini fata de El. Sau, pur si simplu, nerecunoscandu-L, pierzand astfel singura speranta de libertate pe care o avem cu adevarat.
Si Pavel vine si ne spune astazi, auziti ce ne spune Pavel in aceasta dimineata, dealungul secolelor: „Socotiti-va vii fata de Hristos.” El face aceasta chemare dupa ce ne explica: „Daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El.” Ce inseamna acest lucru pentru un crestin? In mod deosebit, cand viata sa se gaseste in fata unor dificultati? Cat de mare este puterea pacatului in viata noastra si cum poate fi aceasta infranta? Din afirmatia lui Pavel am putea intelege ca el ne indeamna sa fim morti fata de pacat si fata de dictatura lui, in sensul ca incetam sa existam fata de aceasta. Ati vazut cum arata un trup mort. E mort; nu mai misca. Nu face nimic. Dar Pavel e realist. El stie ca forta pacatului este parte din realitatea permanenta a unei lumi cazute, pana cand aceasta va fi rascumparata in finalul glorios pe care-l va aduce Domnul Isus Hristos. Dar el ne spune ca pacatul nu este cea mai mare forta din lume.
El ne indeamna sa nu privim moartea si invierea lui Isus Hristos doar ca pe niste evenimente simbolice. Multi oameni credin asta. Un popor intreg, in Romania, merge si ciocneste oua si canta si spune si atat. Nu sunt niste evenimente care au avut loc, pe care le credem si de care vorbim, la care ne gandim, sau poate chiar sarbatorim. El ne provoaca sa intelegem ce transformare poate sa faca moartea si invierea lui Hristos in viata mea, in viata ta, in viata noastra. De aceea, el vorbeste, de fapt, despre un mod diferit de a ne purta la puterea pacatului si anume: de a fi ca si morti fata de aceasta putere pentru ca sa fim vii fata de Dumnezeu. Nu este vorba de o stare pasiva fata de pacat, ca si cum cineva este mort fata de lume, ci de un mod de-a trai impotrivire fata de o putere care este ostila scopului pe care Dumnezeu il are pentru noi. Aceasta noua viata este posibila, spune Pavel, prin faptul ca luam parte in moartea lui Hristos si prin aceasta si prin invierea Sa. Ce veste minunata pentru noi in dimineata aceasta! Cel care ne spune: „Iata, Eu stau la usa si bat,” este acelasi care a invins puterea pacatului. Este Acela care ne-a adus bucuria invierii.
Haideti sa ne gandim, care este de fapt puterea pe care o avea pacatul in viata copiilor lui Dumnezeu. Imi place modul, foarte mult, in care un renumit ganditor crestin descrie raul ca fiind, de fapt, nimicul. Spune el, raul este nimicul. Asta nu inseamna pentru el ca raul nu exista. Asta nu inseamna ca raul nu are putere. Ceea ce spune e, de fapt, este ca noi, ca si crestini, recunoastem cu adevarat lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o prin Isus Hristos, numai atunci cand intelegem puterea harului lui Dumnezeu. Atunci, intelegem ca puterea raului nu poate fi niciodata egala cu puterea lui Dumnezeu. Frati si surori, puterea raului nu poate fi niciodata egala cu puterea lui Dumnezeu!!! Raul a fost infrant pe cruce si in inviere. Si atunci, noi trebuie sa ne traim viata cu aceasta intelegere si prin puterea pe care aceasta intelegere ne-o da. Spune el: Daca gandirea noastra este conditionata de ascultarea credintei crestina. Atunci, avem o singura libertate si anume: sa recunoastem ca nimicul a fost in cel din urma distrussi ca putem avea un inceput nou in amintirea celui care l-a distrus, adica in Isus Hristos.
Numai cand gandim asa putem intelege vestea buna, ca fiind mesajul libertatii lui Hristos de sub tirania pacatului. Eliberatorul, care a venit sa ne scoata de sub dictatura pacatului. Aceasta se intampla pentru ca in harul Sau, Dumnezeu a facut un legamant nou cu noi prin Isus Hristos. Si Dumnezeu isi asuma intreaga responsabilitate, dar ne da libertate, implinind tot ceea ce este necesar prin Isus Hristos. Asa de mare este dragostea si puterea lui Dumnezeu. Caci prin moartea si invierea lui Isus Hristos, El ne arata noua ca prefera sa fie Dumnezeul condamnat in locul creaturii Sale eliberate decat sa ramana Dumnezeul indiferent in locul creaturii Sale condamnate. Isus Hristos ne aduce eliberarea si prin harul Lui intelegem ca implicatiile pentru noi sunt enorme. Nu mai trebuie sa ne luptam singuricu speranta desarta ca putem sa ne salvam pe cont propriu. Nu mai trebuie sa incercam sa traim autonom si singuri in fata raului. Deoarece stim ca altul l-a infrant pentru noi si ca raul nu are nici o putere in fata celui ce ne-a salvat si ne cheama sa formam o comunitate a copiilor Sai.
Pavel ne spune, de fapt, ca noi, ca si crestini, suntem poporul celor inviati. Ce chestie tare aici, in aceasta dimineata, la Hickory, noi suntem poporul celor inviati. Va dati seama ca erati morti si ati inviat? Suntem poporul celor inviati aici in Hickory. Romanii Baptisti din America, poporul Celui inviat! Inviati din moartea fata de pacat. Si in acest motiv suntem chemati sa impartasim viata noua pe care invierea lui Hristos ne-a adu-so tuturor. Va aduceti aminte de imaginea de la mormant? Femeile care mergeau la cimitir sa-L planga pe prietenul si Invatatorul lor se asteptau sa gaseasca un mormant gol? Nu, un mormant cu turp in el. Cand te duci la cimitir, la ce te gandesti? Mormantul, cu trupul in el. Dar, au gasit un mormant gol. Nu le-a venit sa creada. Vedem ca s-au luptata sa inteleaga ce se intampla. In cercau sa faca legatura dintre mormantul gol si viata lor. Dintre mormantul gol si ce se intampla cu viitorul lor. Asta trebuie sa facem si noi astazi.
Asta ne spune Pavel: sa fim vii in Hristos. Dar, asta o face dupa ce mori cu El. Si trebuie sa intelegi ce inseamna asta pentru viata ta. Inseamna sa vii Duminica la biserica? Da. Inseamna, dar, nu-i suficient. Inseamna sa dai zeciuiala? Da. Dar nu-i suficient. Inseamna sa vorbesti frumos cu oamenii si sa nu injuri? Da. Inseamna. Dar nu-i suficient. E mai profund. Inseamna sa fi liber. Sa nu traiesti in dictatura pacatului. Un nou mod de gandire a transformat pe ucenicii lui Hristos si au devenit poporul inviat printre care suntem si noi astazi. Invierea a devenit din acel moment filtrul prin care au privit restul vietilor lor. E ca si cand te scoli dimineata, iti pui ochelariiinvierii si te uiti la lume cu ochelarii invierii. Si zici: „Mai, astia-s morti toti, dar eu sunt inviat, impreuna cu cei care au murit cu Hristos!” In loc sa se uite prin filtrul vietii prin dictatura, au privit prin filtrul vietii eliberate prin inviere. Si ghici ce s-a intamplat. Lumea, nu numai ca a aparut diferita pentru ei cand s-au uitat prin filtrul asta, ci lumea a fost o lume schimbata. Pentru noi, astazi, ca familia celui Inviat, situatia, as vrea sa spun, nu este diferita. Zi de zi suntem puis in fata mormintelor in vietile noastre, in care zac trupurile neindufletite ale viselor noastre, ale dorintelor noastre, ale planurilor noastre, asteptarilor pe care le-am avut de la noi si de la altii. Si poate, ca si femeile acelea, am vrea sa le imbalsamam. poate uneori am vrea sa le ridicam monumente funerare. Alteori, am vrea sa facem un pelerinaj la visul meu cazut. Sa spun tuturor ce vis mare am avut. Acuma, zace mort in mormantul vietii mele, acolo, si facem un pelerinaj. Mai ma intalnesc cu prietenii: „Hai la mormantul visurilor mele moarte.”
Dar, frati si surori Romani din Asociatia Bisericilor Baptiste din Statele Unite si Canada: Invierea lui Isus Hristos a golit si aceste morminte. Sunt goale. Sunt goale pentru cei care-L cunosc pe Hristos si au murit impreuna cu El. In locul lor se afla mormantul gol al Celui ce este viu si care ne invita la o viata cu Dumnezeul vietii pentru care toate mormintele sunt goale si vor ramane goale. Acesta ne spune: „Iata, eu stau la usa si bat.” Invitatia pentru un viitor impreuna cu Hristos, nu in frica de libertate, ci eliberati de dictatura pacatului.
M-am intalnit cu un frate din Kherson (Ucraina). Kherson este o localitate la vreo 500 km de Bucuresti si la vreo 90 km, acum, de granita- noua granita dintre Ucraina si Crimeea. E foarte aproape. De fapt, apa din Crimeea vine prin Kherson si e o situatie foarte tensionata. Si am fost la o sedinta si la pastorul acesta, a unei biserici mari de acolo, si [a fost acolo si] un frate pastor din Rusia. Am fost invitati sa spunem fiecare ceva de tara noastra. Fratele din Rusia a facut niste slaiduri si cand a aratat Rusia, a aratat-o cu Crimeea. Nu trecusera decat 2 luni de la invazia rusilor. Si l-am vazut pe fratele asta din Ucraina. Nu se astepta de la un frate baptist dintr-o alta biserica sa vada lucrurile asa. Fratele rus n-a zis nimic despre chestia asta. A dat un raport. Dar, cand a venit fratele ucrainean, si ei se cunosteau de multa vreme, acesti doi frati.
Fratele Ucrainean a spus: „Fratilor, stiti, pentru noi e o situatie foarte delicata. Si noi, ca si crestini, ar trebui sa ne reevaluam modul in care vedem lumea. Stiti? Ucrainieni se vad ca frati ai rusilor. Au luptat in al doilea razboi mondial impreuna. Am fost in Odessa in biserica baptista in ziua alegerilor lor si am spus: Noi nu stim ce sa credem, noi am fost frati aicea. Ce se intampla aici?” Si fratele asta spunea: „Daca l-as intalni pe presedintele Putin, as vrea sa-i spun doua lucruri. In primul rand i-as spune ca eu nu-s de acord cu ce a facut in Crimeea. Nu-i o treaba buna. In al doilea rand, as vrea sa-i multumesc, pentru ca de cand s-a intamplat treaba asta, toti crestinii din Kherson- si baptisti, si ortodocsi, si catolici, si penticostali, si metodisti, in fiecare duminica la pranz, mergem in piata orasului si ne rugam lui Dumnezeu sa ne aduca pace. Ne rugam lui Dumnezeu sa schimbe lumea. Stateam si ma uitam si m-am gandit: „Uite ce inseamna sa fii viu pentru Hristos. Uite ce inseamna ca filtrul tau sa nu fie filtrul lumii; sa fie filtrul invierii.
Domnul sa va binecuvanteze. Domnul sa ne binecuvanteze. Si Domnul sa va ajute sa traim vii pentru Isus Hristos, pentru ca a murit pentru pacat. Amin.
Predica incepe la minutul 55 (VIDEO prin Credo TV)
31 iul. 2014 2 comentarii
in Predica Etichete:2014, 29 Iulie, Biserica Betel Bucuresti-Crângaşi, Luigi Mitoi, Seara de tineret
Ioan 21:15-17
15 După ce au prînzit, Isus a zis lui Simon Petru: ,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decît aceştia?„ ,,Da, Doamne„, I -a răspuns Petru, ,,ştii că Te iubesc.„ Isus i -a zis: ,,Paşte mieluşeii Mei.„
16 I -a zis a doua oară: ,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?„ ,,Da Doamne„, I -a răspuns Petru, ,,ştii că Te iubesc.„ Isus i -a zis: ,,Paşte oiţele Mele„.
17 A treia oară i -a zis Isus: ,,Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?„ Petru s’a întristat că -i zisese a treia oară: ,,Mă iubeşti?„ Şi I -a răspuns: ,,Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.„ Isus i -a zis: ,,Paşte oile Mele!
2 Petru 1:1-10
Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către ceice au căpătat o credinţă de acelaş preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos:
2 Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!
3 Dumnezeiasca Lui putere ne -a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne -a chemat prin slava şi puterea Lui,
4 prin cari El ne -a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.
5 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa;
6 cu cunoştinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;
7 cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
8 Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.
9 Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.
10 De aceea, fraţilor, căutaţi cu atît mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.
Biserica Betel Bucuresti, Crangasi – seara de tineret
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro
21 iul. 2014 Comentarii închise la Stiri Crestine – 19 Iulie 2014
in NEWS / STIRI Etichete:2014, iulie, stiri crestine
Din sumarul ediției: