Iosif Ton – Biserica Penticostala Betania Cluj-Napoca 3 Mai 2015

Isaia 1:16-19

16 „Spălaţi-vă* deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi** să mai faceţi răul!
17 Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi* dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! –
18 Veniţi totuşi să* ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face** albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.
19 De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării,

Isaia 2:2-4

2 Se* va întâmpla în** scurgerea vremurilor cㆠmuntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi†† toate neamurile se vor îngrămădi spre el.
3 Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi*, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci** din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului.
4 El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor* făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu** vor mai învăţa războiul.

Isaia 11:9

 9 Nu* se va face niciun rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin** de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.

Isaia 52:10

10 Domnul* Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor neamurilor şi toate** marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.”

Isaia 55:6

6 „Căutaţi* pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.
7 Să se lase* cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile** lui, să se întoarcă la Domnul care† va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.

Viziunea aceasta, a proorocului Isaia, este cea mai luminoasa proorocie rostita vreodata. E viziune in cap 2, vers. 1, la noi, tradus, proorocia lui Isaia. In original e ‘viziunea’. Isaia a vazut.

In Iunie 1977am avut o viziune. Am vazut cum comunismul se va prabusi dintr-o data si toate tarile din Europa de Est vor deveni libere. Am spus la cativa prieteni: „Nu vamai luptati cu comunismul.Comunismul se va prabusi. Noi sa ne gandim, cum ne pregatim pentru vremeaaceea. Si au zis ca s-o fi intamplat ceva cu capul meu. Dar, m-ati auzit multi la Europa Libera, spunand mereu lucrurile acestea si n-ati crezut. Veneau din Romania, la mine, acolo in America si spuneau: „Frate, tot ce spui la Europa Libera e grozav. Dar, nu mai spune ca se va prabusi comunismul ca numai te faci de rusine cu asta.” Si eu zambeam asta asa larg si ziceam: „Uite care e problema voastra. Voi vedeti numai cat e de puternic dusmanul. Eu Il vad pe Taticu, deasupra. Si Taticu e Stapan pe istorie. Si intr-o zi, Taticu va face cu mana asa si dintr-o data, toate tarile vor alunga comunismul. Il vor lepada.” „Nu se poate, mai.” „Veti vedea. Dar, problema voastra este ca voi vedeti numai dusmanul. Eu Il vad deasupra pe Tata.” Si s-a intamplat cum am zis eu. Nu cum am zis eu, cum mi-a dat Tata sa vad.

Acum, cu viziunea aceasta am citit Isaia 2. Va veni o vreme pe pamant, cand oamenii isi vor lua toate armele si le vor topi  si vor face unelte agricole. Cand au cladit sediul Natiunilor Unite, pe la 1946, ei credeau ca prin Natiunile Unite se va face pace pe pamant. Si era euforia aceea dupa razboi si s-au intrebat: pe ce baza avem noi miziunea aceasta. Si acolo, la baza sediului Natiunilor Unite, au scris: Isaia 2:4. Isi vor face din sabii fiare de plug.Din armele lor, unelte agricole si academiile de razboi vor fi desfiintate, pentru ca oamenii se vor transforma. Si Isaia 11:9 – nu se va mai face nici un rau pe tot pamantul, pentru ca toti Ma vor cunoaste.

Eu Il cred pe Dumnezeu 100%. Si be baza aceasta, acum vreo doi ani, am scris o carte intitulata ‘O Tara Ideala’. Si primul capitol vorbeste despre utopii. De-a lungul secolelor, oameni mari si-au imaginat, cum ar fi planeta pamant fara rautate pe ea. Si cartile astea-s numite utopii. Utopia- topia e loc. Utopia- nu exista loc ca acela. E numai in imaginatia acestor oameni. Si eu spun in continuare, aceasta nu-i utopie, aceasta e viziunea pe care ne-o da Dumnezeu. Ca sa devina realitate, e nevoie de un singur lucru: ca toti oamenii care acuma-s rai, sa devina buni. Si cand toti oamenii vor deveni buni, nu va mai fi utopie, ci va fi realitatea lui Dumnezeu pe toata planeta.

In ultimii ani au aparut cateva carti scrise de savanti, ganditori mari, despre problema raului, mai ales secolul 20, a fost secolul raului: Hitler, Lenin, Stalin, Ceausescu si altii. Oameni rai, oameni cruzi, rautatea umana si acuma, mai nou, Islamul – o rautate si mai cruda. Si te infiori cand vezi pana unde merge rautatea. „Si, tu vii sa vorbesti despre bunatate?” Pentru ca toti savantii astia, care au scris carti savante despre rautate n-au nici un cuvant despre bunatate. De ce sa vorbim despre bunatate, pentru ca e imposibila. Ii utopie. Si eu zic: pentru voi e utopie ca voi nu-L credeti pe Dumnezeu. Si Dumnezeu ne spune ca va veni o vreme cand nu se va mai face nici un rau pe toata planeta, pentru ca toata planeta va fi plina de oameni buni. 14:49

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Stiri crestine – Mapamond Crestin – 3 mai 2015

  • Fa click pe poza pentru videoDoi congressmeni își fac griji pentru viitorul relației dintre Israel și America
  • Situația cu care se confruntă oamenii de afaceri creștini din Indiana
  • Vise și viziuni prin care musulmanii se întorc la Hristos
  • O tornadă foarte puternică a afectat zonele agricole din nordul statului Illinois
  • Hristos și cafeaua: împreună schimbă lumea de două ori mai repede
  • Istorisiri ale supraviețuirii din timpul Holocaustului
  • Conferinta Peniel 2015 – Cluj, 1-2 mai
  • ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

Filip Fărăgău Mărturie – 3 Mai 2015

Filip Faragau

FILIP FARAGAU a plecat la Domnul – Citeste aici – Aplauze pentru Filip, aplauze!!!

Fiti cu totii bun veniti, mai de departe, mai de acasa, intre noi in aceasta zi. Dupa cum poate unii stiti, poate aflati acuma, fratele Beni este plecat la Focsani la o conferinta. Si acolo studiaza tot cartea Romani si am auzit  ca se bucura foarte mult fratii. Au un timp deosebit si ziditor impreuna. Eu am stiut de ceva vreme ca urmeaza sa plece si pentru ca m-a rugat ca atunci cand este plecat, sa il inlocuiesc eu la predica, ce n-am stiut insa este modul in care acest text care a venit la rand se va potrivi cu starea mea personala din aceste zile. De aceea, v-as cere permisiunea sa nu predic neaparat, ci mai degraba, sa fie cateva ganduri personale, mai degraba, o marturie vizavi de aceste cuvinte care au fost deja citite.

Citind acest text m-am gandit la doua cuvinte: adevaruri fundamentale. Cred ca acest text ne vorbeste despre fundamente, despre cele mai importante lucruri din viata, despre acele lucruri din viata pe care ar trebui sa le pretuim mai mult decat oricand. Suntem socotiti neprihaniti prin credinta in Isus Hristos. Avem pace cu Dumnezeu. Hristos a murit pentru noi, pe cand eram noi inca pacatosi, pentru ca astfel sa ne impacam cu Dumnezeu si dragostea Lui sa fie turnata in inima noastra. Sunt adevaruri pe care le rostim multi dintre noi deseori. Le-am cantat anterior, o facem in fiecare Duminica, le spunem in rugaciuni si le discutam poate si intre noi.

Dar, sunt situatii cand desi le credem, ne sunt aproape de inima, totusi parca au un rol secundar in viata noastra si voi reveni la asta imediat. Un cuvant, care in aceste 11 versete, l-am vazut ca se repeta de multe ori este cuvantul bucurie. Daca va veti uita in text, veti vedea ca el este la inceput si este si la concluzia textului. Pavel incheie spunand: Nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu. Mai mult, in prima parte a textului, legat de bucurie, avem o afirmatie care poate ne pune pe ganduri. Spune acolo textul: Ba, mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre.

Si m-am gandit in zilele astea la aceasta expresie. Necazul si bucuria nu prea au multe lucruri in comun. Cred ca multi de aici stiti mai bine decat mine ca necazul este necaz. El naste durere. Necazul naste panica de multe ori. Necazul naste incertitudini. Necazul poate sa nasca chiar razvratire. Si toate acestea se nasc din situatia in care ne aflam, situatie dificila, un necaz.

In nici un caz, necazul in sine nu are de a face cu bucuria, nu naste bucuria. Si m-am intrebat atunci: Dar, care este sursa bucuriei in mijlocul necazului. De unde vine ea? Si cred ca textul din Romani ne ofera un raspuns clar, un raspuns simplu.  Daca vom citi mai jos, ne spune: Sursa bucuriei, motivul bucuriei noastre  in mijlocul necazului este faptul ca dragostea lui Hristos a fost turnata in inimile noastre. Ma pot bucura in necazul meu pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inima mea prin Duhul Sfant.

Cand ma gandesc la dragostea lui Dumnezeu, de foarte multe ori, de cele mai multe ori, eu o definesc situationala. Cu alte cuvinte, definesc dragostea lui Dumnezeu prin lucrurile de care ma bucur in viata de zi cu zi. Si intr-adevar, Dumnezeu ne lasa atatea motive de bucurie. Nu cred, ca oricare de aici, daca v-ati gandi doar la ziua de ieri, nu ve puteti gandi chiar la un lucru mic , un lucru mare care v-a produs bucurie, care ati putut vedea dragostea lui Dumnezeu. El este un Tata bun, spune Biblia, care ne da din belsug lucruri de care sa ne bucuram.

Dar, cu toate acestea, textul nostru parca ne duce la esenta si ne spune ca daca Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi, o face in primul rand si cel mai plenar, pe faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Sursa bucuriei supreme, sursa bucuriei care ne poate insoti in fiecare zi, indiferent de circumstante, indiferent de starea noastra, sursa bucuriei supreme este dragostea lui Dumnezeu dovedita in Hristos pentru mine si pentru tine. Si asta, dragi frati si surori, nu ne-o poate lua nimeni. Dimpotriva, ea poate doar sa creasca in mijlocul unei incercari.

Va spuneam ca acest text ne vorbeste despre fundamente, despre adevaruri adanci. Si in saptamana care a trecut, am avut, mult timp, o imagine inainte. Si as vrea sa v-o descriu. Sper sa fie si pentru dvs. graitoare, asa cum este inca pentru mine. E imaginea unei scene de teatru. Si as vrea sa va imaginati o scena de teatru absolut ticsita, plina cu actori, actori foarte diversi. Avem, pe de o parte, clowni, jongleri, actori imbracati in toate culorile, actrite, unii slabi, altii grasi, unii inalti, altii scunzi. Foarte multa galagie, foarte multa harmalaie, fiecare isi rosteste rolul de odata. Dar, la un moment dat, in aceasta harmalaie, in aceasta inghesuiala, incet, lucrurile se linistesc si fiecare se trage, unii de o parte, altii de cealalta, a scenei.

Si incet, incet, se creeaza un culoar  si pe scena, in centru, la reflector, ramane un singur personaj, personajul principal al scenei. Era acolo dintotdeauna. Doar ca era inabusit, daca vreti, de toti ceilalti. Cam asa imi imaginez eu viata mea. Foarte multa galagie. O parte din aceasta galagie vine datorita alegerilor mele pacatoase, datorita deciziilor mele. Insa, o alta parte, vine si datorita multor activitati, lucruri pe care le fac, intalniri care le am, una dintre ele chiar foarte bune, legata chiar de viata bisericii, dar, care parca nu erau strans legate de Hristos, personajul principal. Desi, de multe ori cred ca fac lucruri pentru El, in Numele Lui, am simtit ca realitatea Lui in viata mea nu este cu adevarat fundamentala, sa marcheze cu adevarat tot ceea ce fac, motivatia mea.

Cu vreo trei saptamani inainte de Paste, am hotarat cu sotia mea sa tinem un post. Se practica, este chiar la moda si am zis ca ar fi cazul sa o facem si noi. Dar, adevarul este ca n-a chiar fost post. A fost dieta, as putea spune, pentru ca in alergarea zilnica, aglomeratia fiecarei zile, putine ori aveam ragazul sa ma rog, sa ma gandesc la viata mea, in prezenta lui Dumnezeu, sa ma opresc din alergare. Dar, totusi, aceste zile de post au avut un efect, nu cel pe care il asteptam sau il doream. Am inceput sa simt niste dureri ciudate la spate. Eu sunt obisnuit cu durerile de spate, suferind de hernie de disc. Mi-au spus ca poate sunt doar niste iradieri in acea zona. Dupa aceea, au inceput si niste dureri la stomac. Iarasi, mi-am zis: Cu siguranta ca sunt legate de schimbarea dietei, probabil. Dar, acestea, intensificanduse, am hotarat ca ar fi bine sa trec pe la un medic. Am facut lucrul acesta si am zis: hai sa fac niste analize mai amanuntite.

Ca sa scurtez o poveste lunga, zilele trecute am primit rezultatele acestor analize si diagnosticul a fost unul care nu ne asteptam de loc si anume limfom. Limfomul este un cancer al celulelor albe. Pentru cei cunoscatori sau interesati de terminologia mai specificaeste vorba de un limfom nonhodgkins difuz al celulelor b din sange. N-as vrea sa mai detailez acest aspect. Va pot spune doar ca medical vorbind, lucrurile sunt la inceput. Chiar maine am sa am o intalnire cu un hematolog pentru a discuta schema de tratament si desfasurarea medicala a lucrurilor. Statistic vorbind, prognosticul este unul bun. Dar, dincolo de asta, sunt convins ca atat viata mea, cat si viata dvs. este in mana lui Dumnezeu.

Asa cum probabil banuiti, nu-i usor sa primesti o asemenea veste, atat mie cat si poate, mai ales, Violetei. Ne-a fost greu sa o primim. Dar, as vrea sa va mai marturisesc ceva, felul in care Dumnezeu ne-a pregatit inimile pentru acel moment. A fost unul foarte special. Chiar inainte sa primesc diagnosticul, stateam cu Vio intr-o seara si ne gandeam la cateva versete din Filipeni cap. 4. Versete pe care Violeta le-a scris pe un card, pe o felicitare si a dat-o in ziua aceea unei colege de servici, de ziua ei. Si le citeam impreuna, gandindu-ne la ele si chiar la final, cand am terminat de citit, aproape in secunda urmatoare, am auzit sunetul telefonului care m-a anuntat ca am primit un email si pe email era chiar diagnosticul despre care va spuneam.

Dati-mi voie sa va impartasesc si cu voi aceste versete, care cred ca Dumnezeu le ia si le leaga de inima noastra, ca sa le luam cu noi in zilele care vor urma. Si ma rof ca Dumnezeu sa le faca o realitatesi in viata dvs. a fiecaruia, in momentul vietii in care va aflati.

Filipeni 4:4-8

4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
5 Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape*.
6 Nu* vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea* lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot* ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

In incheiere, va multumesc tuturor pentru rugaciuni si pentru sprijin. Cred din toata inima ca Cel care m-a creat si Cel care mi-a dat viata poate sa imi dea vindecare in trup. Si imi doresc cel mai mult, in aceasta situatie, ceea ce-mi doresc pentru fiecare dintre voi, ca sa-mi gasesc tot mai mult bucuria in Domnul, pentru ca El sa poata fi tot mai mult glorificat prin viata mea. Amin.

03 Mai 2015 – Filip Fărăgău from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari