Rodica Volintiru la Conferinta Femeilor ~ Detroit 7 Iunie 2014

Rodica Volintiru Detroit 1Domnului ii place o inima sincera. Domnului ii place cand noi venim inaintea Lui sinceri si nu ne justificam. Nu incercam msa ne acoperim pacatele, greselile, ci venim cu acea sinceritate a unui copil: „Tata, fara Tine sunt pierdut.” Si imi vad mizeria, starea inimii mele, ca nu-i dupa voia Domnului.

Mai multe lucruri mi-a pus Domnul pe inima ca sa vorbesc in aceasta zi si vreau sa incep cu aceasta provocare de-al iubi pe Isus. Totul incepe de la relatia de dragoste care trebuie s-o avem cu Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Acest Dumnezeu atat de mare si atat de puternic, datorita Domnului Isus a devenit taticul meu. Ava inseamna taticule, ca sa indraznim sa venim la El cu rugaciunile noastre si sa vorbim cu El ca si un tatic scump si drag. Si am mai spus aseara, poate sunt femei, poate ai fost abuzata, poate ai fost batuta, poate n-ai avut tata. Iti este greu sa te conectezi cu tata din cer. Dar totusi, prin Domnul Isus, cand pasesti prin credinta si te apropii de Hristos, incepi sa te apropii si de Dumnezeu Tatal si altfel e rugaciunea ta. Cand vii cu asa o siguranta, cand te duci in rugaciune, stii ca taticul tau are atata putere si atata dragoste. Si vrea sa te asculte , vrea sa-ti raspunda, ii place de tine. Abia asteapta sa petreaca timp cu tine si abia asteapta sa-ti raspunda la rugaciune. Cand pleci din locul rugaciunii, tu pleci plina de bucurie.

Am mai spus si am scris si in carte si acuma  fac aceasta mica paranteza- John White… un om al rugaciunii din America, a plecat in India, un om al rugaciunii, misionar si se zice ca a fost omul ce a mancat cel mai putin, cat postea intr-un an si a dormit cel mai putin. Toata noaptea sta in rugaciune si cerea Domnului: „Doamne, da-mi un suflet pe zi sau mor. Da-mi doua suflete pe zi sau mor.” Si urmatorul an a zis: „Da-mi patru suflete pe an sau mor.” Noaptea intreaga se ruga plans, in agonie. Cand a murit, i-a gasit inima din stanga, deplasata putin in dreapta. Nu stiu daca ai fost vreodata in agonia aceasta a sufletelor pierdute, nu este usor. Dar el, de cate ori se ridica de la rugaciune, se ridica intr-o bucurie copilareasca, incat striga: „Aleluia! Slava Tie.” Fata lui radia; pana atunci a fost in iad, sa smulga sufletele din iad. Cand termina rugaciunea, era totala pace si bucurie. De ce? El a stiut ca Tata a luat aminte. Deja astepta sa vada rezultatul. Si a doua zi, cu sufletul cu care vorbea, se pocaia, se si boteza si ramanea un crestin devotat. Relatia care o avem cu Tatal, cand venim la rugaciune, cand plecam de la rugaciune este o asa conectie de bucurie si de dragoste si siguranta ca El ne-a ascultat rugaciunile si ne va raspunde la rugaciune.

De aceea vreau sa vorbesc despre ce mi-a pus Dumnezeu pe inima- despre intimitatea cu Hristos si apoi vom vorbi despre lupta spirituala in care toti ne confruntam la un nivel mai mic sau mai mare. O lupta spirituala, cand traim intr-o lume atat de grea. Din toate partile lupta: din inauntru, din afara, la toate nivelele. Cum sa biruim? Cum spune Psalmul 10: Cum sa stapanesti in mijlocul dusmanilor? Cum sa fii biruitor in mijlocul incercarilor? De aceasta avem nevoie noi, astazi, ca si crestini.

VIDEO by hearthofprayer

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari