Lazar Gog – Barbatul, Femeia si Autoritatea (despre acoperirea capului la inchinare)

Rev. Dr. Lazar Gog

Poti sa asculti mesajul Pastorului Lazar Gog in format mp3 aici- http://www.emanuelchurch.com/ in care sustine ca acoperitoarea e parul mai lung decat al barbatilor  sau faceti click  pe poza (sau vezi transcrierea mai jos)

O perspectiva diferita a Pastorului Nelu Brie in care sustine ca acoperitoarea nu poate fi parul – vezi aici – Nelu Brie – Invatatura Despre Acoperirea Capului la Inchinare

1 Corinteni 11:4-10

Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.                 Poza Bis. Prezbiteriana http://www.anneelliott.com

In seara aceasta, in cadrul acestui subiect atat de delicat pentru noi, vreau sa va prezint acest subiect: Barbatul, femeia si autoritatea. Aceasta este a 17-a lectiune a Pastorului Lazar Gog cu privire la Familia Crestina. Am putut sa observam in lectiunea precedenta, ca atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu dezbate aceste aspecte, legate de tinuta credinciosului si cand spun tinuta ma gandesc la imbracaminte si tinuta igenica. Cuvantul lui Dumnezeu este foarte specific. Am putut sa vedem cu texte biblice, nu ca sa ne justificam o pozitie sau o parere, ca noi vorbim potrivit cu ceea ce este scris. In Israel, gandirea pe care poporul evreu avea si care este o gandire dupa legea lui Dumnezeu, era cerut ca acest popor sa nu fie de natura de aceea de a fi considerat (dupa expresia romaneasca) ultimul popor, ultimul om, in sensul ca trebuie sa umble nespalat, dezbracat si zdrentuit. Ar fi parut ca o contradictie, ca o absurditate sa se numeasca copiii lui Dumnezeu, fii marelui Imparat si sa umble ca cei mai saraci si mai nepotriviti oameni pe pamant.

Tocmai de aceea, Cuvantul Domnului permite si vorbeste in folosirea cosmeticilor, a ornamentelor. Dar daca aceasta permisiune exista in Cuvantul lui Dumnezeu, ea nu este in sensul (niciodata) a abuzurilor, nu este niciodata in sensul exravagantei, nu este niciodata in sensul creeri unui nume. Nu este nicodata si este complet interzisa folosirea ornamentelor si a cosmeticilor cu sensul de a castiga pe cineva buna oara pentru Domnul. Cand ap. Petru scrie in prima sa epistola in cap. 3 si zice femeilor, „Purtati-va bland, cu intelepciune cu barbatii vostri,” vorbeste unor femei care aveau barbati necredinciosi. Si spune ap. Petru, „Tot astfel nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor, cand va vor veeda felul vostru de trai- curat si in temere. Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara care sta in impletirea parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, omul nou, omul launtric.”

Dace ne uitam la ceea ce spune ap. Petru (cum spuneam in lectiunea trecuta) s-ar parea ca el vorbeste in contradictie, se contrazice pe sine, pentru ca spune, „Sa nu umblati cu scule de aur, cu podoabe de aur.” Si pe de alta parte zice- si tineti minte ca sfintele femei din vechime doar cu astea umblau, se impodobea Sara si voi sunteti ficele lor.” El intra in contradictie cu sine insusi. Insa, o contradictie aparenta, pentru ca nu exista contradictie in Cuvant.  Daca va uitati in vers. 1 veti vedea ca este cea mai mare contradictie din Biblie, dar scapa foarte simplu. Primul verset din capitolul 3: „Daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara Cuvant prin purtarea nevestelor lor.” Aici este contradictia si aici este ceva aparent nebiblic. (7:30)

Cum spune ap. Pavel, ca se poate produce manturiea? Ca sa luam aceasta paranteza. „Dar cum vor chema pe acela in care n-au crezut? Si cum vor crede in acela despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara predicator, sau propovaduitor? Si cum vor predica daca nu sunt trimisi? Dupa cum este scris: Cat de frumoase sunt picioarele ale celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia? Dar nu toti au ascultat de Evanghelie, caci  Isaia zice, „Doamne, cine a crezut in predicarea noastra? Astfel credinta vine in urma auzirii.Iar auzirea vine prin Cuvant.” Si Petru spune: Sa se mantuiasca fara Cuvant. Se poate? Este contrar legii pe care o spune ap. Pavel. Ei nu se contrazic, de fapt. Ci, cand Petru spune ca ei pot sa fie castigati fara Cuvant, el are in vedere tocmai ideea de baza care a fost lansata in acest pasaj. Si ideea de baza este urmatoarea. Chiar si in procesul predicarii Evangheliei, intr-o familie in care un sot este credincios si celalalt necredincios, nu-l bate la cap toata ziua ca o cicalitoare pe cel necredincios pentru ca il intarati si nu-l mai castigi niciodata pentru Evanghelie. Vorbeste-i putin astazi si mai tarziu sa-i vorbeasca faptele tale facute in pocainta. Maine ii vorbesti din nou, pentru ca pocainta si credinta fara cuvant nu  se poate. Daca trebuie balanta si aici in predicare, sa nu-l bati la cap pe cineva, trebuie echilibru si in purtarea cosmeticilor sau ornamentelor.  Pentru ca, repet, daca vei veni in casa lui Dumnezeu cum nu vine nimeni- ti-au picat toate sprancenele si in casa toti le are, ai toate culorile si altii nu le are, iti spun cum ti-am spus randul trecut- esti ridicol.

UIta-te in jurul tau, daca nimeni nu e ca tine, nu te mai purta nici tu asa. Fiti intelepti, spune Cuvantul Domnului. Aratati echilibru, aratati balanta. De multe ori, noua ne sar niste lucruri in fata, le-am marcat pe alea si de multe ori cand studiem cuvantul Domnului multi se blocheaza cu o memorie gresita. Au localizat ceva, le-a sarit ceva in ochi, au nlocat memoria si nu pot sa mearga mai departe.

1 Corinteni 11:10 – De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.

Cand am citit, si cand a-ti citit acest verset si in special „un semn al stapanirii ei”, ce a-ti inteles in aceasta privinta? Veti zice ca raspunsul acestei biserici a fost ca inseamna ca femeia, din pricina ingerilor, sa aiba un semn al stapanirii, sa aiba peste ea o autoritate fata de care sa dea socoteala, caruia sa-i fie responsabila, fata de care sa fie supusa sau sa asculte. (13:50)

Cand apostolul Pavel dezbate aceste lucruri, el vorbeste ca si in multe alte locuri, determinandu-ne ca si Petru, sa credem ca el intra in contradictie cu ce stim cu felul in care noi gandim si mai ales ne purtam. Insa, apostolul Pavel, in special in pasajul acesta, el dezbate exact ceea ce da titlu la studiul nostru in seara aceasta, la lectia aceasta: Barbatul, Femeia si Autoritatea. Va rog sa va aduceti aminte de recomandarea care ap. Pavel a facut-o lui Timotei cu privire la principiu de interpretare a sfintelor Scripturi, „Ia seama la citire, apoi la invatatura care o dai altora.” Trebuie sa vedem ce citim in Cuvantul Domnului si ceea ce citim in ce e scris. Uitati-va in pasaj.

Obisnuinta, si a mea a fost intr-o bucata de vreme, pana cand am citit ce trebuie. Obisnuinta a fost aceasta, sa inteleg ca din pricina ingerilor femeia trebuie sa aiba o acoperitoare (batic il numim noi, Romanii) ca semn al stapanirii ei, adica ca semn ca ea este ascultatoare, ca este supusa, da socoteala cuiva. Si mai ales, de data aceasta ca socoteala este lumea ingerilor. Vreau sa va spun ca am gandit asa si am fost complet gresit. Si nu-mi este rusine sa recunosc lucrul acesta. Cand recitesc cand am crezut noi, acuma, De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. Daca ap. Pavel a avut in vedere supunere, scria un semn al supunerii ei, pentru ca n-a uitat cand a scris la Efeseni ca sa zica in cap. 5 „Supuneti-va unii altora.” Nu zice, „Stapaniti-va unii pe altii.” Spune, „Supuneti-va unii altora, in frica lui Hristos.” „Femeilor fiti supuse barbatilor vostri,” Biblia spune calr, limpede. Va folosi termenul. Ap. Pavel nu spune, dimpotriva, „supunere” in acest pasaj biblic. Contrar, apostolul Pavel vorbeste despre autoritate. (18:00)

Despre autoritate. Femeia, din pricina ingerilor trebuie sa aiba pe cap un semn al autoritatii ei. Nu inseamna al supunerii ei. Ci un semn al stapanirii, ca ea stapaneste. Ca ea este pe pozitie de stapan. Observati cum scrie? Uitati-va intr-o Biblie englezeasca: „Therefore, the woman should have a symbol of authority.” Nu supunere, care e „submission”. Un simbol al autoritatii. pe capul ei. Tot pe dos le-am interpretat. Ce vrea sa spuna ap. Pavel? El vrea sa spuna, sa dezbata ca noi cand stam de vorba cu DUmnezeu, fie ca predicam, fie ca ne rugam, noi stam de vorba cu o autoritate care este Dumnezeu, o autoritate Suprema. Si in limba greaca, la Dumnezeu ca autoritate ii spune fie „pneuma”, si dinamis (dinamita, inseamna putere), si in acelasi timp spune exousia, care inseamna putere, autoritate. In limba greaca spune in felul urmator: „De aceea femeia, din pricina ingerilor trebuie s iba pe cap o exousia. Este nume grecesc atribuit omului, ingerilor si lui Dumnezeu- un semn de autoritate, de stapanire.

As vrea sa intelegeti acuma despre taina de care Pavel vorbeste si despre care noi am vorbit cum nu trebuie de atatea vremuri. Pavel spune in felul urmator in comparatie cu 1 Timotei 2:11-16 „Femeii nu-i dau voie sa vorbeasca in biserica,” si ce ne place sa stim lucrul acesta. Si ap. Pavel zice, „In adevar, nu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat. Si nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat.” Altfel, dezbatut aspectul acesta, in scrierile lui Timotei zice, „Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere. De ce? Ca intai a fost intocmit Adam si apoi Eva.” Si inca mai zice Pavel, „Si nu Adam a fost amagit, fiind amagita a fost facuta vinovata de calcarea poruncii. Cu alte cuvinte si in Timotei si in Corinteni, cand dezbate problema aceasta, ap. Pavel ni se pare ca o umileste foarte puternic pe femeie. Dar, ap. Pavel este foarte constient ca vorbind in felul acesta si aratand prioritatea barbatului prin ordinea creatiei, datorita ordinei care exista in creatie.

Aratand lucrurile acestea si aratand bisericilor ca femeia s-a facut vinovata pacatuind prima, pentru ca ea a mancat din pomul oprit. Pavel a stiut, s-a oprit, si-a dat seama ca se va naste acest gand care se naste, care era deja in toata lumea iudaica si in toata lumea de-a lungul si de-a latul ei ca femeia trebuie sa fie tinuta intr-o stare de umilinta tot timpul. (21:40) Insa, si Pavelsi Isus, cand dezbate pozitia a femeii si a barbatului inaintea lui Hristos, ei amandoi o dezbat in unul si acelasi ton. Nici unul nu este mai mare decat celalalt. Pentru ca va zice Isus: „De la inceput n-a fost asa.” „Dar cum a fost?” A fost in felul urmator: Geneza 1:28 Si Dumnezeu i-a binecuvantat si a zis, „Creste-ti, inmultiti-va, umple-ti pamantul.” Si ce le-a mai zis? „Stapaniti-l. Fiti domni. Domnul Adam si Doaman Eva. Stapanul Adam si stapana Eva. Egali. Cu alte cuvinte, „V-am dat autoritate.” Exousia- v-am dat putere. Si acuma sa citim din nou.

„Nu cumva,” zice Pavel, „sa ganditi ca femeia este inferioara, ca s-au intamplat ceste lucruri, ca nu einferioara. Ci, va spun de ce,” zice Pavel, „Este drept ca barbatul are autoritate din cauza ordinei creatiei. Este drept ca ea a fost prima care a pacatuit. Tot asa de drept este ca mantuirea a venit prin ea, n-a venit prin barbat. Pentru ca mantuirea a venit prin ea. Isus Hristos, samanta femeii s-a nascut din femeie, nu barbat. Sunt egali. Atunci, daca sunt egali, inseamna ca amandoi sunt pusi din nou in pozitie de autoritate. Si aici, cand ii spune, „femeia, din pricina ingerilor, trebuie sa aiba in cap un semn al autoritatii, deci un semn de autoritate sau un semn de stapanire. Nu ca trebuie sa fie supuse. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fie supuse, cum spune Pavel in alta parte.

Ci, aci spune: Trebuie sa se remarce prin autoritate. Remarcarea ei ca autoritate este un semn particular, care vom vedea imediat. Si Pavel spune urmatorul lucru. Barbatul este cunoscut in Scriptura cu autoritate. Ingerii sunt cunoscuti in Scriptura cu acest nume: autoritate. Dovada: Efeseni 3:10 „Pentru ca domniile si stapanirile sant in locurile ceresti, stapanirile sa cunoasca prin biserica intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu.” In alta parte, cine ne spune ca sunt acestia care vin in biserica ca sa cunoasca intelepciunea lui Dumnezeu? Ingerii. Coloseni 1:16 , Coloseni 2:10 Ingerii sunt numiti domnii si stapaniri. Si cei buni si cei rai, pentru ca au putere. Si acuma, uitati ce spune ap. Pavel, ca sa intelegem ce zice el. (25:00)

„Frati si surori, as vrea sa stiti ca in voi doi, in frate si in sora, Dumnezeu a vestit o atat de mare incredere, incat va pus sa fiti egali in Hristos, exact ca in ziua Edenului.” Sa stapaniti amandoi. Va facut pe amandoi sa fiti autoritate sau stapanire. „Si as vrea sa stiti un lucru. Cand stapanirea cereasca, numita ingeri, vine si se coboara in biserica, el vede stapanirea pamanteasca numita barbat si se uita la stapanirea cealalta, egala cu el, numita femeie. Dar, cand se uita la voi doi, el vede ceva interesant in Corint. La noi nu vede acest lucru, in Corint la vazut. Vede ca aici in Corint, femeile sunt tunse la zero, sunt barbierite in cap. Si apostolul Pavel vrea sa le spuna in felul urmator, „As vrea sa stiti frati din Corint. Pentru ingeri, asa o desemnat Dumnezeu- de ce? Il vom intreba cand vom ajunge acolo- Pentru ingeri, Dumnezeu a stabilit, ca semn de recunoastere, parul lung, mai lung decat al barbatului. Parul lung la femeie. Acesta este semnul. Si ea este in autoritate si trebuieste considerata partener egal cu barbatul. Trei autoritati intalnesc in biserica acuma: Inger, barbat si femeie.

Si este evident si este normal sa se intalneasca aceste 3 autoritati impreuna, pentru ca aman-trei au aceiasi imputernicire din partea lui Dumnezeu. Tocmai de aceea e specificatia in Psalmi, mai inainte cand zice, „L-ai facut pe om pentru putina vreme, mai prejos decat ingerii.” Pentru ca va veni o vreme sa fie din nou ridicat in autoritatea aceea, egala cu a ingerilor. Si atunci, pentru a distinge intre ingeri si a vedea ca si femeia este in pozitie de autoritate (pentru ingeri doar), aceasta pozitie de autoritate este parul lung. Mai lung decat al barbatului. Nu spune cat de lung. Nu tuns la zero, nu barbierit in cap. E primul lucru pe care-l dezbate apostolul Pavel.

Ca dovada ca dezbate astfel de aspecte, legate de autoritate, precum si de lege locala- noi ne temem de multe ori de afectarea sfinteniei noastre si intr-adevar, cand ti se vede ca toate degetele iti sunt cu aur, si cand se vede ca toate culorile’s pe tine, aia sa nu mai spui ca-i sfintenie, ca aia-i fire. Ap. Pavel vine si zice in felul urmator: „Vreau sa discut de asemenea niste probleme legate de comportament local. Nu sa-l generalizati , ca atunci va bateti si faceti certuri in biserica. Si daca cineva iubeste cearta de vorbe, sa stiti ca nu-i obiceiul bisericilor lui Dumnezeu. (Vers. 16) Dupa ce dezvolta problema autoritatii (i.e. barbatu-i egal cu femeia, amandoi fiind considerati autoritate), in vers 14 zice, „Semnul autoritatii barbatului este intaietatea lui in creatie, semnul autoritatii femeii este parul mai lung al femeii decat al barbatului.” De aceea, asta este semnul ca si ea este considerata autoritate.

Si acuma, ap. Pavel merge mai departe si dezvolta ceva de natura, pe care noi numim „bun simt”. Si dati-mi voie sa va spun in paranteza lucrul acesta, „Daca s-ar vinde undeva bun simt, as vinde la foarte multi.” Nu se vinde bunul simt, se invata. Vers. 14 „Nu va invata chiar si firea (sau bunul simt), ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung, pe cand, pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung, pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoarea capului.” Ce dezvolta el? Probleme de mare sfintenie in biserica? Nu. Dupa ce a aratat ca femeia este egal cu barbatul, el dezvolta problema convietuirii sociale, a bunului simt. (30:30)

Sa ne uitam in Cuvantul Domnului. Ce zice ap. Pavel? „Nu va invata chiar si firea?” Care in greaca inseamna legea naturii, sau legea convietuirii sociale (common sense- bun simt). Nu vi se pare ca iarasi vorbeste Pavel in afara a ce el stie? Nu vi se pare? Pai, uitati cum trebuia sa fie Pavel: Levitic 19:27- „Sa nu va taiati rotund colturile parului si sa nu-ti razi colturile barbii”. Cine da porunca aceasta? Dumnezeu, prin Moise. Cand spune barbatului, „Tu sa nu-ti tai rotund coltul parului,” cu alte cuvinte, le spunea, „Sa nu va faceti frizura rotunda, eventual taiati parul drept.” Dar, uitati de ce. De ce sa nu se barbereasca si de ce sa nu se tunda? Pentru ca vecinii lor erau urmatorii.

Isaia 15:2 Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plîngă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sînt rase, şi toate bărbile sînt tăiate. A-ti auzit ce spune Cuvantul Domnului? De cate ori mergeau la templu, trebuia sa se rada si sa se barbiereasca. De aceea, daca a-ti vazut imagini cu Egiptenii si Faraonii sunt chei pe cap si barbieriti. Si lor le spune, ca sa nu va asemanati cu ei, voi nu va tundeti, nici nu va barbieriti. Umblati cu parul lung. Daca va uitati in 2 Samuel 14:26 Cuvantul Domnului este cert, cand zice de spre Absalom, „Cand isi tundea capul,” si-l  tundea in fiecare an, odata pe an pentru ca parul era greu. In Cantarea Cantarilor 4:1  si 5:11 „Ce frumoasa esti iubit-o. Parul tau este ca o turma” (mare), asta este femeia. Iar barbatul- zice, „Ce are iubitul tau, mai mult decat altul? Capul lui este o cununa de aur curat, pletele lui ca niste valuri..” Ei umblau pletosi si barbosi. Iar, daca se intampla sa isi tunda cineva parul sau barba, acesta era semnul prin care cineva a fost umilit in Israel.

2 Samuel 10:4-5  Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le -a ras barba pe jumătate, şi le -a tăiat hainele pe jumătate pînă la coapse. Apoi le -a dat drumul. David, înştiinţat de lucrul acesta, a trimes nişte oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriţi; şi împăratul a spus să le spună: ,,Rămîneţi la Ierihon pînă vă va creşte barba, şi pe urmă să vă întoarceţi.„ Ce lege avea poporul evreu din partea lui Dumnezeu? Sa aiba parul lung. De aceea l-a avut si Isus Hristos. Sa aiba barba, de aceea i-au smuls-o. Dar noi avem altceva. Zice apostolul Pavel, „Eu sunt evreu dintre evrei.” Acest apostol Pavel acuma ne spune ce crede el. Si el zice asa, „Nu va invata chiar si firea…”

De ce nu l-a invatat Dumnezeu, care I-a spus sa poarte par lung si barba lunga? De ce il invata firea ca trebuie sa fie fara barba si cu parul scurt?  Pentru ca acuma era intr-o cetate Romana, greceasca si frizura, cosmetica, coafura romano-greceasca avea par lung. Tocmai de aceea, daca veti citi orice scriere greceasca si romana, cand ii vedea pe dacii nostri cu cutitul intre dinti si cu barba pana aici, si nespalati i-a numit barbari. Cand ii vedea pe evrei cu barba lunga, cu parul lung, ziceau: barbari. Bunul simt, starea lor sociala ii invata ca barbatul sa se tunda extrem de scurt. Si Pavel vrea sa spuna, „Fratilor, dar firea va invata.” Vorbea unei adunari unde erau jumatate evrei si  jumatate greco-romani, pentru ca bisericile se formau pe langa sinagogi si acesti oameni erau obisnuiti cu parul lung.  si barba lunga si cu legea lui Dumnezeu. Dar, apostolul Pavel vrea sa le spuna, „Asta numai firea si bunul simt te invata sa te tunzi, nu sa ai barba lunga si par lung.

Deci ce vrea sa spuna el? Pe langa faptul ca si femeia si barbatul au autoritate ca si ingerii, si pentru ca simbolul autoritatii  este parul ei mai lung decat al barbatilor, apostolul Pavel mai spune ca in lumea in care noi traim este bun simt. Si bunul simt te invata in lumea asta sa te tunzi. Si aceasta nu poti sa o faci lege, cum mereu imi spun frati si surori, „Da o lege, fr. Gog de la amvon.” „Eu nu pot sa fac ce nu face Dumnezeu.” Pentru ca Dumnezeu nu are legi de felul acesta, Dumnezeu are legi de bunul simt. Daca ai bunul simt, ne asculti. Pentru ca, daca putea sa fie lege si dadea o lege, nu se mai potrivea legea pe care o dadea prin ap. Pavel, nu se mai potrivea nicaieri.

Nu exista lege de felul acesta. Este legea bunului simt si spun ca nu se potriveste peste tot. Daca umbli in pantaloni scurti in California, nu o sa umbli in Greenland unde se umbla tot timpul cu haine de piele, ca ingheata de umbla altfel. Bunul simt te invata sa vezi, sa sti unde traiesti si sa te comporti conform societatii de acolo. Evident, nu te vei comporta sa te duci sa faci pacat. Te vei comporta la linia aceea medie a cetatii in care traiesti. Deci, Pavel avea o lege Dumnezeiasca. Dar, firea la invatat sa se tunda. Deci, ce discuta el e o problema etica, o problema locala. Dar, noi Romanii, unde traim? Uita-te unde traim , uita-te la ce nivel am ajuns si bunul simt trebuie sa te invete si frica de Dumnezeu sa traim conform nivelului la care suntem, a societatii in care traim.

Acuma, ca ap. Pavel vorbeste in felul acesta, sa luam problema acoperirii a capului, asa cum este dezbatuta ea  si mai ales printre noi Romanii. Cand este vorba despre acoperitoare in sfanta Scriptura se folosesc doi termeni: Mahrama ca acoperitoare si par lung. Ca iti place, ca nu-mi place, asa scrie in Biblie. Zice cuvantul Domnului: Parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. Si apostolul Pavel nici nu putea sa vorbeasca altfel pentru ca grecii nu aveau notiunea de mahrama si nici Romanii. Notiunea aceasta o au arabii si evreii au avut-o.

Si atunci le spune: Sunt doua lucruri distincte, cand e vorba de acoperitoare. Este mahrama si parul lung. Uitati-va in Biblie. „Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau.” Si pentru ca n-are porunca specifica despre acoperitoarea barbatului, ne dam seama ca este acoperitoarea care vorbeste in lege, cand zice: Cand te rogi sa-ti acoperi capul. Dar, acuma, spune ap Pavel, pentru ca este umbra lucrurilor viitoare, vreau sa va spun ca barbatul nu mai este obligat sa-si acopere capul. Pentru ca s-a descoperit cine este acoperirea lui, este Isus Hristos. Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau profeteste cu capul dezvelit, cititi n felul urmator- cand cititi dezvelit- aici inseamna fara acoperitoare, fara mahrama, sau fara par lung.Dar ap. Pavel specifica despre ce acoperitoare vorbeste aici. El nu vorbeste despre mahrama. El vorbeste: Parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. Spune in felul urmator atunci: Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau prooroceste cu capul dezvelit- fara par lung pe cap- isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi curva, rasa. Daca o femeie nu se inveleste – cititi in felul urmator- daca o femeie nu lasa parul lung sa se si tunda, ca mahrama nu se tunde, parul se tunde. Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa, pentru ca o sa strige lumea dupa ea „desfranat-o”, atunci sa se inveleasca- cititi asa „sa lase parul sa creasca”. Nu este filozofie mai mare, este foarte simplu, trebuie sa ne uitam cu atentie in cuvantul Domnului.

Ce vom face noi? Vom merge acasa si vom zice: Fr. Gog ne-a dat dezlegare, toate venim fara batic la biserica acum. De aici noi vestim Cuvantul Domnului care ne invata sa avem si bun simt, sa ne spalam, sa ne parfumam, sa aratam bine, sa ne imbracam frumos si acest cuvant ne invata sa ne respectam unii pe altii. De aceea, spun surorilor, fie ca sunt tinere sau mai in varstaUitati-va in jurul dumneavoastra si nu fortati nota. Nu va dezleaga nimeni, ca va dezlegati singure cand o luati razna. Va dezlegati singure. Mergeti de asa maniere cum merge biserica si biserica merge bine. Daca mergeti cum merge biserica, nu pacatuiti. Timpurile vor merge de asa maniera incat biserica de generatia urmatoare nu va arata cum arata acuma. Sunteti de acord? Surorile nu se vor imbraca cum se imbraca acuma. Dar, nu fortati nota in aceasta directie. Lasati-o sa mearga natural.Cand am facut ceva, sa simt ca nu l-am facut pe fratele meu sa pacatuiasca, pentru ca daca lucrez in felul acesta si ma port in felul acesta, ma port ca un om liber, ma port ca un om care se teme de Dumnezeu.

Nelu Brie – Invatatura Despre Acoperirea Capului la Inchinare

pastor nelu briePastor IOAN BRIE – Invatatura dspre „acoperirea capului” la inchinare.

Textul 1 Corinteni 11:

  1. Vom studia imprejurarile, situatia de viata  in care acest cuvant a fost dat. Vom raspunde la intrebarea, „Ce s-a intamplat oare, in comunitatea bisericii din Corint, ca apsotolul Pavel a fost calauzit sa scrie pe aceasta tema? 
  2. De ce cere apostolul Pavel ca femeia crestina sa se roage, sa se inchine lui Dumnezeu avand capul acoperit si barbatul capul descoperit?
  3. Vom investiga dintre cele mai reprezentative interpretari gresite ale acestui pasaj.
  4. In final, pentru comunitatea Bisericii Emanuel si pentru toti cei ce vor sa umble in spiritul acestei invataturi, vom propune cateva solutii practice.

In primul rand, asa dar, contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura  lui Pavel, referitoare la acel context. Vezi transcrierea completa sub video.

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Textul   1 Corinteni 11:1-16

Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos. Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.

Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10 De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. 11 Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12 Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu. 13 Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită? 14 Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. 16 Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

Am citit unul dintre cele mai nepopulare texte din Noul Testament. Cand spun nepopulare, ma gandesc la diversitatea de discutie, controverse, luari de pozitie, atitudini, pe care acest pasaj biblic le naste. In mod general, atitudinile in acest paragraf biblic si fata de practica implicata in el este diversa.

  • In unele comunitati este ignorata deplin aceasta invatatura, socotindu-se ca fiecare este liber sa decida pentru sine ceea ce socoate ca este potrivit.
  • Altii resping aceasta practica, socotind-o o particularitate culturala a bisericii din Corint. Asta e problema celor din Corint. Noi locuim in Sibiu sau in alta parte, prin urmare nu ne priveste.
  • O alta categorie de oameni sustin ca aici, apostolul vorbeste doar celor care sunt casatoriti. Cei necasatoriti, fetele nemaritate nefiind implicate in discutie.
  • Pentru altii, insa, practica acoperirii capului este o norma de credinta, cel putin egala cu invatatura despre Sfanta Treime. Si fetele, incepand de la cele mai mici, pana la cele inaintate in varsta, trebuie sa aibe baticul pe cap, legat cat se poate de strans. Uni au mers pana acolo incat spun ca se gaseste un simbol chiar si in felul in care este asezat, innodat baticul. Sigur ca asemenea perspective de extrema nu sunt cu nimic mai sanatoase decat cele din spectrul opus.
  • Altii considera ca aceasta practica a acoperirii capului la femei, indiferent de varsta si de stare civila, trebuie sa fie facuta oriunde. Atat acasa, cat si la biserica, la locul de munca sau pe strada, ziua sau noaptea, pentru ca esti chemat sa te rogi neincetat si neincetat, ingerii lui Dumnezeu vegheaza.

Iata cat de diverse sunt opiniile acelor care se apleaca asupra acestui text. Spuneam la inceput ca acest pasaj este nepopular. Poate sunt si printre noi din acei care ar fi spus, „Ce bine era daca apostolul Pavel nu-l scria si cu asta problemele erau limpezite, cel putin in parte.” (5:46). Sigur ca nu suntem noi mai intelepti decat Duhul lui Dumnezeu, care l-a inspirat pe apostolul sa lase acest cuvant in Scriptura si nici nu ne trece prin minte sa vorbim despre autoritatea acestui cuvant care vine de la Dumnezeu si care are ceva sa ne spuna. Ne vom apropia de el, nu din perspectiva unei interpretari liberale si nici din perspectiva unei interpretari legaliste, ci din perspectiva a unei interpretari echilibrate, argumentata biblic, istoric, dar si cu aplicabilitate culturala. Un cuvant care sa ne duca aproape de spiritul principiului cuprins  in acest paragraf. (6:40)

Cuvantul va fi impartit in trei parti:

  1. Vom studia imprejurarile, situatia de viata  in care acest cuvant a fost dat. Vom raspunde la intrebarea, „Ce s-a intamplat oare, in comunitatea bisericii din Corint, ca apsotolul Pavel a fost calauzit sa scrie pe aceasta tema?
  2. De ce cere apostolul Pavel ca femeia crestina sa se roage, sa se inchine lui Dumnezeu avand capul acoperit si barbatul capul descoperit?
  3. Vom investiga dintre cele mai reprezentative interpretari gresite ale acestui pasaj.
  4. In final, pentru comunitatea Bisericii Emanuel si pentru toti cei ce vor sa umble in spiritul acestei invataturi, vom propune cateva solutii practice.

I.Contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura lui Pavel

In primul rand, asa dar, contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura lui Pavel, referitoare la acel context. Lucrurile trebuie sa le luam mai, privite dintr-o perspectiva mai larga. Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu sa duca evanghelia intre neamuri. Chiar aceasta chemare era deja un lucru revolutionar. Revolutionar pentru poporul Israel, revolutionar pentru poporul iudeu. Mantuirea se deschidea pentru natiuni. Mesajul apostolului Pavel a fost un mesaj care a provocat mentalitatile antice, intr-un fel in care n-au mai fost provocate pana atunci. Spre exemplu: apostolul a invatatca stapanii de sclavi si sclavii sunt frati in Hristos. Noi nu cunoastem indeajuns de bine mentalitatea antica, referitor la relatia dintre stapan si sclav, ca sa intelegem socul pe care la provocat aceasta invatatura Paulina. Stapanul si sclavul sunt frati; mananca din aceiasi paine la Cina Domnului si beau din acelasi pahar.

O alta particularitate revolutionara a mesajului lui Pavel este ca femeile crestine si barbatii crestini sunt egali in Hristos. Ca si unul si altul sunt primiti de Hristos. Si mandatul preotiei este incredintat si barbatilor si femeilor. Fiecare fiind recunoscut de Dumnezeu si avand dreptul sa se roage lui Dumnezeu. Mai mult, apostolul a invatat ca femeile crestine pot sa participe la intalnirile crestine, in adunarile crestine, in aceleasi incaperi cu barbatii. Lucru care in sinagoga iudaica era imposibil. Erau religii, in vremea apostolului Pavel, rezervate doar barbatilor. Cum spre exemplu, in mahomedadism astazi, numai barbatii ,erg la moschee. Apostolul Pavel spune ca si surorile pot sa vina la inchinare, in casa de rugaciune. Mai mult, ele se pot ruga acolo. Se pot ruga reprezentand adunarea. Pot lucra in lucrul lui Dumnezeu cu darurile Duhului, care i-au fost incredintate- spre exemplu proorocia.

Sigur ca, aceasta latura a mesajului apostolului Pavel, mesaj care venea de la Duhul Sfant, a fost un mesaj care a adus bucurie. Numai ca uni nu l-au inteles bine si au fortat limitele. De exemplu, intre stapani si sclavi, au zis, „Daca eu si stapanul suntem frati, maine sa se duca el la munca; eu nu mai merg.” Si sub numele ca sunt frati isi dispretuiau stapanii. Cam cum fac angajatii crestini care au patron crestin in vremurile noastre. Pe latura cealalta, femeile crestine si-au ridicat fruntea si au zis, „Nu ajunge sa fim alaturi de barbati, vrem sa fim peste ei.” Asta a fost problema din Corint. O emancipare dusa la extrema, o emancipare care a adus dezordine in viata de familie si i viata bisericii. Sub numele ‘ca sunt al lui Hristos’, n-au mai vrut sa-si urmeze sotii. N-au mai vrut sa aibe relatii conjugale cu ei, n-au mai vrut sa stea sub autoritatea lor, ca ele apartin lui Hristos. (12:45)

Si daca pe strada, conform normelor grecesti, se duceau la adunare avand capul acoperit. Era mare rusine sa umble pe strada femeie casatorita, in societatea Greco Romana cu capul descoperit in vremea aceea. Dar, cand intrau in adunare isi dadeau jos naframa si se aratau superioare barbatilor. Asta a fost problema. In aceasta situatie s-a cerut o rezolvare. Iar, rezolvarea venita de la Dumnezeu, prin apostolul Pavel a constat tocmai in acest pasaj. In vremurile noastre se intampla usor diferit. Surorile vin pe strada cu capul dezvelit si se invelesc la biserica si spun ca lucrul acesta nu e rau. Noi, sigur ca laudam exemplul celalat, a veni de acasa cu capul acoperit, dar nu facem din acesta o norma pentru toti.

Revenind asupra Cuvantului, teza apostolului Pavel, invatatura centrala, predata in acest pasaj este ca femeile crestine, femeia in general si in special femeia crestina care intelege, aude cuvantul lui Dumnezeu este invatata sa stea sub autoritatea barbatului, a sotului, in mod special. Si ca recunoastere a acestui statut, sa aibe capul acoperit cu un voal, cand se roaga sau prooroceste. Aceasta este invatatura. Pe partea cealalta, barbatii au datoria sa aibe capul descoperit.

Atentie, va rog: In contextul in care barbatii in Iusaism, cand se rugau, isi acopereau capul. Asta trebuie stiut. Intrebarea care se ridica acuma este intrebarea, dar de ce? Pana, insa la intrebare, haideti sa ne uitam la doua versete, 4 si 5, avand in vedere situatia- teza lui Pavel este aceasta: Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau.  Cuvantul cap, din acest pasaj are doua sensuri. Primul sens este sens de partea anatomica, cap si al doilea sens este sensul metaforic, de autoritate- precum, de exemplu, scrie in vers. 3 „Barbatul este capul femeii„, sau, inseamna ca partea asta in sus (capul) este barbatul. E sens metaforic. Dumnezeu este capul lui Hristos- sens metaforic. Versetul 4 ne spune ca orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit (aici nu este vorba de sens metaforic, ci ca partea anatomica) isi necinsteste capul sau.”  Ce sens are cuvantul „capul sau” aici? Si metaforic si partea anatomica. Se necinsteste si pe sine si pe Hristos, care este autoritate peste el. Urmatorul verset, vers 5- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Intrebarea este din nou, sens anatomic sau metaforic? Raspunsul este ambele sensuri. Pentru ca nu poti intelege cum poti, in vers 6 „razi sau a tunde capul” in sens metaforic. Probabil ca am putea gasi explicatii, cam cum ar putea o sotie sa-si tunda sotul.

II. De ce femeia crestina trebuie sa aibe capul acoperit

cand se roaga sau prooroceste?

Trecand peste partea aceasta, apostolul Pavel adanceste Cuvantul, mergand spre raspunsul la intrebarea: De ce? De ce femeia crestina trebuie sa aibe capul acoperit cand se roaga sau prooroceste? Si invers, barbatul crestin sa aibe capul descoperit.  In pasajul din cele 16 versete sunt puse in evidenta cel putin 7 raspunsuri la aceasta intrebare. Teologii crestini observa ca aici apostolul Pavel (citez) „face abuz de argument”. O problema care pare mica este argumentata cu o inflatie de argumente. „Prea multe se zice pentru o asa problema.” Tocmai pentru ca sunt multe se reflecta sensibilitatea si rezistenta, chiar din vremea lui Pavel la aceasta invatatura.

Argumentul # 1:

Principiul autoritatii barbatului in raport cu femei

Se incepe de la vers. 3 unde cuvantul spune: Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Acest verset reflecta principiul autoritatii spirituale, asa cum este el asezat de Dumnezeu in univers. „Hristos, capul oricarui barbat, barbatul capul femeii, Dumnezeu, capul lui Hristos.”  Vorbind de o ierarhie, am putea sa spunem (Cel mai sus) Dumnezeu, Hristos, barbatul, sotia. Atentie, ca rog: Ierarhie, nu in sensul importantei sau a valorii persoanelor implicate in aceasta structura, ci ierarhie in ce priveste autoritatea si responsabilitatea. Sotul are autoritate si responsabilitate.

Sotul e responsabil pentru ce se intampla in familia sa, pentru ca i s-a dat autoritate. Eva a mancat din pomul cunostintei binelui si raului si Dumnezeu l-a intrebat pe Adam, nu pe Eva. Probabil ca doar aici, stimate doamne, surori de credinta, convine 100% principiul autoritatii- cand e vorba de dat seama. Revenind la problema noastra, Biblia vorbeste despre statutul de supunere, pe care femeia il are in raport cu barbatul. De unde vine acest statut? Raspunsul Scripturii este ca statutul acesta vine din cel putin 4, sau chiar 5 ratiuni.

  1. Datorita prioritatii in creatie. Adam a fost facut intai, spune Pavel, si apoi Eva.
  2. Apoi, originea femeii. Femeia a fost luata din barbat, va spune Pavel, si nu barbatul din femeie.
  3. Scopul cu care au fost asezati in creatie fiecare. Femeia a fost facuta pentru barbat si barbatul pentru femeie.
  4. Si ordinea in pacatuire. Femeia s-a facut intai vinovata de calcare a poruncilor, lasandu-se amagita.
  5. Mai exista o ratiune. Este consemnata in Geneza 3:16, unde Domnul Dumnezeu a spus cuvintele: „Dorintele tale (adica ale femeii)  se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.”

In scopul protejarii femeii, in scopul ocrotirii ei in lupta spirituala, care a inceput, odata cu caderea in pacat- lupta a carui scop este mantuirea, Dumnezeu o aseaza pe femeie sub protectia  si responsabilitatea barbatului. Nu-i face dezonoare, dimpotriva ii da demnitate, asezand-o sub protectie.

Cand Dumnezeu instituie o stare, stabileste un legamant

Acum, trebuie sa observam un principiu biblic. Ori de cate ori Dumnezeu instituie o anumita stare, face un anumit decret. Stabileste un anumit legamant. Dumnezeu invoca simboluri, care au menirea de a vorbi despre respectiva stare. Spre exemplu:

  • In dreptul lui Cain, Dumnezeu a hotarat s anu fie omorat, sa fie fugar si i-a pus un semn.
  • A fost mai tarziu legamantul cu Noe. Urma ca pe pamant sa vina ploaie, ce inainte de potop nu se intampla. Si dupa ce acest lucru se intampla, Dumnezeu ii spune lui Noe sa nu se sperie cand va vedea ca vine ploaie, pentru ca Dumnezeu a hotarat ca legamant sa nu mai duca niciodata pe pamant potop. Care era semnul care vorbea despre decretul divin? Curcubeul.
  • Ulterior Dumnezeu a angajat cu poporul Israel un legamant. Legamant pe care l-a inceput cu Avram si apoi la continuat cu poporul Israel prin Moise si urmatoarele generatii. Acest legamant avea si el un simbol. Taierea imprejur. Aceia care participau, subscriau legamantului trebuiau sa fie taiati imprejur.
  • Exemplele pot continua. Spre exemplu: Legamantul cel nou, facut in Domnul nostru Isus. Are si el cel putin un simbol, daca nu doua. Botezul in apa si Cina Domnului.

Acuma, se ridica o intrebare. Cand vorbim de decretele divine, avem datoria sa respectam doar cerinta divina? Sau sa pastram si simbolul care vorbeste despre cerinta divina? Aduceti-va aminte ce era sa se intample lui Moise, din cauza faptului ca a neglijat simbolul. Dumnezeu il cheama sa fie izbavitor pentru Israel. Se porneste impreuna cu sotia si cei doi copii spre Egipt, ca sa fie liberator pentru Israel. Si pe drum il intalneste ingerul Domnului, care intr-o noapte a vrut sa-l omoare din pricina ca nu-si taiase imprejur copiii. Nevasta sa stia de aceasta oranduiala si in regim de urgenta a facut o taiere impejur radicala. Acest pasaj reflecta ca in ochii lui Dumnezeu- Moise nu era un om care singur isi lua cinstea sa fie eliberator. Dumnezeu ii vorbise, Dumnezeu il implicase in minuni. Dumnezeuii facuse trimiterea. Si cu toate acestea, Dumnezeu vrea sa-l ucida, pentru ca El nu are nevoie de servitori care neglijeaza parti ale Cuvantului Sau. Acest lucru este foarte sensibil.

Revenind, vorbim despre Cina Domnului, care reflecta impartasirea noastra spirituala cu Hristos Domnul, din care luam viata. Intreb: La Cina Domnului, este important doar sa ne impartasim spiritual cu Domnul, sau sa luam si elementele? Painea si rodul vitei- fizic vorbind. Si simboluri- Nu vom face cum au facut uni luand Cina Domnului prin internet. (25:00)

Unde este argumentul lui Pavel atunci? Argumentul este urmatorul: Dumnezeu a decretat ca femeia sa stea sub autoritatea sotului. Si ca simbol care sa vorbeasca peste veacuri prin acest statut, Dumnezeu a asezat ca femeia crestina sa aibe capul acoperit, cand se roaga, cand prooroceste. Prin urmare, femeia crestina va recunoaste statutul pe care il ocupa inaintea lui Dumnezeu si in relatia cu barbatul, extinzand principiu- in relatia din comunitate- femei, barbati- va recunoaste statutul pe care il are si va fi protejata in contextul, in cadrul acestui statut, acoperaindu-si capul. Lucrul acesta este evident. (26:25)

Rusinea parului lung la barbati si tunsoarea la femei. Facand altfel, in vers. 6, apostolul Pavel spune, „Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.”  Sa punem o intrebare grea. De ce oare era rusine, ca acuma nu e mai e rusine- e la moda sa fie exact invers, barbati cu plete si femei tunse. Si in antichitate erau femei tunse. Numai ca femeile tunse baieteste in antichitate, chiar prin faptul ca-si faceau tunsoare  scurte, sau chiar rase, spuneau ca sunt lesbience (in texte grecessti care va confirma ce va spun). Iar, parul lung la barbati era un simbol al homosexualismului. Si asta este probata stiintific din texte grecesti extrabiblice. (Asta doar in paranteza).

De ce era atunci rusine? Am citit si am auzit opinii care sustin ca acolo in Corint, niste surori in credinta, inainte ca sa se pocaiasca erau preotese la templul zeitei Vesta, sau Afrodita si acolo femeile alea se tundeau in semn de recunoastere pentru cei care vroiau sa participe la prosstitutie sacra. Si acuma, sigur ca increstinandu-se trebuiau sa poarte capul acoperit pana le creste parul. Si dupa ce le creste parul, dau jos baticul si acoperitul este parul lung. (E) o interpretare ciudata. Dar e o singura problema. Nu exista nici o evidenta istorica, evidenta care sa confirme ca preotesele vestale se tundeau chel. Nu exista.

Altceva ne spune istoria. Spre exemplu- un filozof, poet Latin, Tacitus spune asa despre obiceiuri Greco-Romane: Daca o sotie isi insela barbatul, era prinsa in adulter, cand barbatul o alunga de acasa o tundea chel si dezbracata in pielea goala era scoasa in strada sa se duca la parinti de la sotul. Apoi, Aristofan vorbeste despre un alt obicei Grecesc. Mamele erau lasate in casa sa ingrijeasca de casa si sa creasca copiii. Barbatii se duceau la razboi, cine stie in cate directii se duceau. Multe responsabilitati erau pe femeie in vremea aceea. Daca in mandatul ei de mama, femeia esua, copiii crescand si facandu-i rusine in sat, pe strada, in cetate, atunci obiceiul era ca aceasta femeie sa fie tunsa chel. Si prin faptul ca e tunsa chel sa-i fie rusine ca nu a fost mama buna si nu si-a crescut copii cumsecade.

Deci, rusinea care deriva din tunsul capului nu avea nici o legatura cu preotesele vestale, ci avea de a face cu fidelitatea fata de sot si statutul de mama. Cand apostolul spune ca daca nu vrea sa se inveleasca, atunci sa se tunda, el arata neascultarea aceasta si subliniaza aceasta infidelitate, nesupunere fata de sot, ca samburele care va aduce la infidelitate si la esec in statut de mama. Sa fie limpede: Cand mama, sotia nu recunoaste autoritatea sotului, mai devreme sau mai tarziu familia sufera, separandu-se si copiii o iau razna. Asta se intampla in practica.

Mergand spre celelalte argumente:

Argumentul # 2: Semnificatia creeri barbatului si a femeii Barbatul este slava lui Dumnezeu, spune Pavel. Femeia este slava barbatului (vers. 7).

Argumentul # 3: Prioritatea in ordine in creatieNu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat (vers. 8) .

Argumentul # 4: Relatia de scop dintre barbat si femeie (vers. 9) „şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.”  

Argumentul # 5: Versetul 10 – din pricina îngerilor,trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.  Acest al cincilea argument aduce in discutie existenta unor fiinte spirituale- ingeri. Ingeri care sunt angajati in relatiile cu biserica si cu familia. Din pricina lor, spune apostolul Pavel, femeia trebuie sa aibe capul acoperit. Acum, aici este o problema. Problema consta in faptul ca in textul grecesc lipseste expresia (care este scrisa in traducerea noastra) „un semn”.  Textul grecesc ar putea fi luat asa, literal, „De aceea femeia, din pricina ingerilor trebuie sa aiba pe cap stapanire.” Sau autoritate. Asa este textul grecesc. Vazut intr-un context mai larg, pasajul biblic este tradus foarte corect aici. In NLBT (Living Bible), scrie asa, „Asadar, o femeie trebuie sa poarte o invelitoare pe cap, ca semn ca este sub autoritatea barbatului.”

V-a intreba cineva: Dar, cine sunt ingerii? Spre exemplu, am citit intr-un comentariu, scris de  fratele Beni Faragau, pentru care avem o aleasa consideratie, dar interpretarea aceasta e o problema. Dansul spune asa: Femeia, din pricina demonilor (in Biblie scrie ingerilor) trebuie sa-si acopere barbatul, ca e vulnerabil in lupta cu Satana. Si ea trebuie sa stea in spate si sa-l protejeze de demoni. Orice altceva, numai sa nu isi acopere capul, sa nu stea sub autoritatea sotului. Ea este facuta aici protector. Lucrez la un studiu mai amplu, care va fi publicat, in care face o analiza profundata pe baza acestei interpretari.

Textul ne spune urmatorul lucru: Femeia crestina se misca, de altfel ca orisice alta femeie crestina sau necrestina si in sferele spirituale sunt ingeri si demoni. Din cauza ingerilor, chemati de Dumnezeu sa vegheze peste ordinea creatiei, sa protejeze pe cei tematori de Dumnezeu. Din pricina acestor ingeri, care asista la inchinare, se bucura de privelistea bisericii. Din cauza lor, cand te rogi, acopera-ti capul. Nu stiu. Nu ni s-a revelat care sunt implicatiile neascultarii. Dar fiti siguri, sigure ca sunt.

Argumentul # 6: Argumentul bunului simt De aceasta data este un argument pur cultural. Zice Pavel, „Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?” Nu. Argumentul avea forta in contextul culturii lor. Pentru ca luata din perspectiva culturii noastre, noi am spune: Nici o rusine. Urmatorul verset 14- Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. Nu va invata chiar si natura voastra fireasca, nu va invata chiar si cultura, sau am zice ‘bunul simt’? Se zice ca in spatiul Romanesc, in cultura secolului XXI nu mai e o problema. Nu-i chiar asa de rusinos ca in antichitate.  Aici e un argument cultural, care functioneaza sau are greutatea lui specifica in contextul in care cultura este formata de Scriptura si cu adevarat asa se crede. In Rusia, spre exemplu, probabil ca functioneaza, sau in Orient; in Romania, in spatiul occidental, tot mai putin, (functioneaza) acest argument.

Argumentul # 7:  Argumentul tine de vers 16, in care apostolul Pavel face o trimitere, o intelegere larga a principiilor acoperirii capului in toate bisericile lui Dumnezeu.

Dupa ce am vazut aceasta argumentatie, vom merge spre partea a III-a a cuvantului nostru:

III. Interpretari gresite a acestui pasaj biblic

Vom nota 5 interpretari gresite din spectrul liberal si din spectrul legalist.

1. Acoperirea capului este doar pentru femei casatorite.
Apostolul Pavel, in acest pasaj ar avea in vedere aici, in purtarea de val de catre femeile casatorite, cele necasatorite fiind in afara discutiei. In practica, acest lucru ar transforma acoperirea capului intr-un simbol al casatoriei, un fel de verigheta. Pe la tara, in mediile populare Romanesti, aceasta ideie inca exista. Cand femeia se marita isi acopera capul. Cata vreme a fost nemaritata se ducea cu coditele…. Aceasta traditie vine inca din spatiul iudaic. La Evrei acesta era obiceiul. Venind pe aceasta linie se sustine ca cele maritate sa aibe capul acoperit si cele nemaritate sunt libere sa aiba capul descoperit. Intrebarea este: Asa ne invata apostolul Pavel? Este oare invatatura cuvantului in aceasta forma?

Din start, consider ca aici apostolul Pavel se considera la toate femeile, indiferent de statutul lor civil. In primul rand, casatoria nu este mentionata in pasaj. In al doilea rand, pasajul 1 Corinteni 11:1-16 scoate in evidenta deosebirile care sunt intre barbati si femei, in cadrul oranduielii Dumnezeiesti. Argumentul al treilea, principiile din pasajul acesta sugereaza ca barbatii, in general, sunt si reprezinta capul femeilor. Si mai ceva, in vers 4 – Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.Citim, orice barbat insurat? Cand zice, „orice barbat”, sunt prinsi si feciorii? Sau numai soti? Orice barbat se refera la genul masculin, nu la clasa in genul masculin. Versetul 5- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.”Daca „orice barbat” din vers. 4 se refera la genul masculin, inseamna ca „orice femeie” din versetul 5 se refera la genul femenin, nu la clasa in genul femenin. Tertulian observa, inca de prin anul 220 aceasta nuanta a apostolului si o argumenta cu nuante de text grecesc. Noua nu ne sunt accesibile. In vremea aia era limba lor materna in care vorbeau si predicau.

Cuvantul Domnului, in locul acesta ne invata ca este vorba de orice femeie, ca gen femenin, nu clasa in gen. Cineva ar putea sa obiecteze, spunand: Da, dar ce scrie apostolul Pavel, „Cat despre fecioare, nu am nici o porunca de la Domnul.” 1 Corinteni 7:25 Versetul acesta este luat si mutat in alt context. In ce context spune Pavel ca pentru fecioare nu are nici un cuvant? Inseamna ca fetele fecioare n-au nici o porunca de la Domnul si de aici incolo pot trai cum vor, ca nu incalca nimic? Nicidecum. In 1 Corinteni 7 Pavel vorbeste despre relatia dintre barbati si femei in cadrul familiei. Acolo le spune cum sa se abtina de la relatii intime cand postesc, dupa ce principii guvernata viata conjugala, acolo se vorbeste despre divort, despre recasatorie. Acolo se vorbeste despre problema familiilor mixte- unul crestin, unul necrestin, de relatiile din sanul unei asemenea familii, despre asta se vorbeste. Si tot in contextul relatiilor din sanul familiei spune: Pentru fecioare nu am nici o porunca. Pentru ca de altfel si fetele sunt cuprinse in voia Domnului si li se cere sa asculte de Cuvantul Domnlui nostru. (41:51)

Femeia este casatorita sau necasatorita? Ca sa facem o aplicatie adaptata bisericii noastre, as spune asa: Prin „orice femeie” (noi) intelegem orice femeie adulta, casatorita sau necasatorita, botezata, care participa activ la rugaciune sau prin proorocie la adunarea bisericii. Nu sunt cuprinse aici fetele mici- copilasii, copiii. Dar, in schimb, cineva a ajuns la o varsta in care incepe sa faca o slujba in biserica si copiii de la scoala duminicala vin sa faca un program, ii invatam pe invatatorii de scoala duminicala sa respecte acest principiu, pentru ca vorbim de educatie si de crestere in invatatura lui Dumnezeu si in aceasta secventa. (42:51)

2. Invelitoarea nu este ceva artificial (de tip batic, palarie, val, sal) ci parul capului.
A-ti auzit aceasta interpretare? Ca de fapt aici, apostolul Pavel invata asa: Femeia crestina trebuie sa poarte par lung si barbatul sa se tunda rezonabil. Asa este interpretat textul. Prin urmare, femeia care poarta par lung, de la urmar, lasat in jos respecta textul si mai mult nu trebuie facut. Oare aceasta sa fie intelegerea corecta a textului Paulin?

Daca parul este invelitoarea capului despre care vorbeste Pavel, atunci toate versetele astea sunt in plus. O discutie degeaba. Concluzia aceasta o fundamentam pe urmatoarele argumente.

  • Prima Interpretare Gresita Daca parul este invelitoarea si femeia are datoria sa se inveleasca, i se cere sa se inveleasca si parul este invelitoarea inseamna ca nici o femeie, in mod natural nu are par. Ca trebuie sa decida ea daca are par sau nu. Vi se pare logic? Daca parul este invelitoarea, cerinta lui Pavel ca femeia sa se inveleasca in inchinare este absolut irationala, de vreme ce fiecare femeie are par pe cap. Este ca si cum mi-ar cere mie sa am doua picioare. Dar, numai cand ma rog sa am doua picioare. Este lipsit de logica sa tragi concluzia ca acoperitoarea este parul capului. Sigur, ca aceasta interpretare a plecat de la vers. 15 – Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. (45:15)
  • Daca parul este invelitoarea, atunci de ce cere Pavel femeilor sa se inveleasca. Care femeie e fara par, ca sa i se spuna, „Inveleste-te”. In plus, vers. 5 spune Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Daca parul este invelitoarea capului, atunci de ce ‘daca nu vrei sa te invelesti, tunde-te?’ Daca nu ai par, sa nu ai par. In plus, terminologia greceasca al textului din vers. 15 ne arata ca a ne inveli nu e acelasi cuvant ca si cuvantul par.
  • A 2-a Interpretare Gresita O alta consideratie. Daca parul este invelitoarea pe capul femeii in cadrul inchinarii publice, atunci aceasta concluzie ar distruge intreaga concluzie Paulina din acest pasaj, cele 16 versete fiind scrise degeaba. In plus,in text ar aparea niste tensiuni grozave care ar starni rasul oricui se uita cu atentie la text. Se spune aici: Orice barbat care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit…. Acoperit cu ce? Daca la femei, capul acoperit inseamna parul, la barbat ce inseamna? Tot par. Si atunci am spune „Orice barbat care se roaga cu par pe cap..” Dar, care barbat e fara par? Atunci, ar trebui sa mergem pana la capat spunand ca femeile trebuie sa poarte parul lung si barbatii sa se tunda chel. Dar chel doar cand se roaga. In rest vor purta peruca. Ce ciudat. Si invers, femeile sa aiba la biserica capul acoperit. Si in rest, pe strada, cand se roaga… si ajungem pana la urma ca in perioada moderna. Toate aceste concluzii se desprind in mod logic in text, daca asa vrem sa-l privim. Ce ne spune vers. 15? Este ca pentru femeie, parul este o podoaba, pentru ca i-a fost dat ca invelitoare a capului. Ioan Gura de Aur interpreteaza acest verset foarte frumos: Parul lung i-a fost dat femeii ca sa ceara invelitoare. (49:00)
  • A 3-a Interpretare Gresita este ca pasajul nostru nu are revelanta culturala noua ci este specific Corintului. (Vezi mai sus referinta la preotese vestale…) Dupa invatatura care o desprindem si de la Pavel, dar si de la contextul mai larg al societatii Greco Romane, in spatiul antic, femeile pe strada umblau cu capul acoperit. Spre exemplu” Plutarch, spre sfarsitul secolului 1, vorbeste despre obiceiul Roman- citez: Se obisnuieste ca femeile sa-si faca aparitia in public cu capul acoperit, iar barbatii, mai mult cu capul descoperit. Ioachim Ieremias intra in detalii, cum era imbracata o englezoaica, care era liberala in gandire, vine si arata cum in vremea respectiva, grecii si romanii se imbracau decent pe ulite. Nu a fost Corintul atat de dezmatat, incat in dezmatul lor sa spuna Pavel, „Ceva aicea se intampla dezastruos si biserica trebuie sa se recomande pentru o particularitate, chiar in vestimentatii.” Nu. Mai mult decat atat, traditia bisericeasca timpurie reflecta practica larg raspandita ca in adunari se purta capul acoperit. (50:00)

Am facut o investigatie ampla, incepand de la primii scriitori bisericesti, continuand apoi spre apologeti, parintii bisericii, continuand la reformatori si pana in zilele noastre. Cateva nume doar: Ireneu, Clement Alexandrinu, Tertulian, Origen, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur- numai din primele 4 secole. Parinti reprezentativi care in unison spun ca asa trebuie inteles pasajul lui Pavel: Femeia crestina sa aiba capul acoperit, ca semn ca recunoaste autoritatea barbatului ei. Avem o greutate. Citind, citind, am ajuns la o discutie cu un distins profesor din spatiu ortodox care spunea asa: Problema era ca in catacombele romane, femeile crestine par in gravuri cu capul descoperit. Asta reflecta ca in Roma acelor vremuri, femeile crestine nu purtau capul acoperit la biserica. De unde, apoi relaxarea in spatiul occidental, legat de acoperirea capului. Intr-o zi, ajung in Roma si un bun prieten m-a dus la catacombe. Nu ai acces acolo, dar pana la urma, cu niste rugaminti am putut sa observam niste gravuri. Si asa este. Insa, un detaliu mi-a sarit in atentie. In toate gravurile si desenele acelea apare potirul si spicele de grau- Cina Domnului, adica. Deci, femeia e cu capul descoperit la Cina Domnului in respectivele gravuri. Atunci, citeste, citeste. Un scriitor neamt, Hans Kuzelman, scrie un text care mi-a aprins becul. Zice el asa: La Romani, obiceiul de doliu insemna ca femeia sa-si descopere capul, de doliu. In Bihor, Zalau si astazi e obiceiul de doliu la tara, cand moare sotul tanar, sau un baiat mare. femeia a ramas vaduva, sau mama necajita, isi da jos baticul, isi despleteste parul si in sat merge tipand. Doliu – asta vine de la Romani. De odata, totul se leaga. Pictorul crestin zugraveste durerea in inima femeii crestine, care uitandu-se la masa Domnului, in centrul carui este Hristos crucificat, o doare si e in doliu. Este un limbaj artistic, nu reflectarea practica bisericii. Ca altfel, s-ar contrazice cu Tertulian, s-ar contrazice cu Ioan Gura de Aur, s-ar contrazice cu toata traditia bisericii din spatiul acela contemporan a acelor gravuri. (54:50)

O vorba despre cultura. O observatie de tip personal. Pe tot ce s-a scris pe acest text, pana in 1950, marea majoritate, peste 90% dintre autori interpreteaza conservator. Dupa 1950, randul celor care sustin interpetarea conservatoare se subtiaza, ajungand ca in ultimii 15 ani, 10% sa mai sustina conservator. Aceasta se suprapune cu miscarea feminista. Inca o observatie, mai mult de 70% de studiile pe subiect sunt scrise de femei. Mi se pare ca revolta pe care o traieste crestinul contemporan, crestinua contemporana, cand aude acest subiect se hraneste mentalitatile contemporane din chipul veacului contemporan. Chip al veacului, format din mentalitati feministe si nu din invatatura curata a cuvantului lui Dumnezeu. Sa avem mare grija cine ne formeaza mentalitatile si cum, ca acestea nu raman fara consecinte.  Ce sa mai spun, legat de obiceiul cultural? De exemplu, la evrei, daca iesea femeia maritata cu capul descoperit, dupa Hilel putea sa divorteze barbatul de ea. (56:00)

  • A 4-a Interpretare Gresita. Multe biserici din vest si nePenticostale din Romania nu cred ca femeia trebuie sa-si poarte capul acoperit. Oare Dumnezeu nu lucreaza si acolo? Oare Dumnezeu nu mantuie chiar si in bisericile acelea? Chiar nu o sa fie nimeni mantuit? Chiar in batic sta capul? Uite ca si dar de proorocie are si inseamna ca Dumnezeu accepta si asa. Fratii mei, de cand facem invatatura crestina, descriind comportamentul oamenilor? Invatatura se da pe temeiul Scripturii. Nu pe studiul maselor, ci pe Scriptura. Iar, daca luam pe acelasi argument: Uite ca a proorocit. Inseamna ca e bine sa fi ca ea, de vreme ce Dumnezeu a lucrat prin ea. Haideti sa ducem un argument de extrema. Va intreb: Magarita lui Balaam a proorocit? Ar fi bine sa fim si magarita. Iertati-mi indrazneala si afrontul pe care-l aduc la aceasta ideie. Dar asa mi se pare. Daca si Caiafa odata a proorocit, inseamna ca si Caiafa e bine sa fi. Fratii mei dragi, sa nu ne lasam impresionati de aceste abateri de la voia lui Dumnezeu, pentru ca luata din alta perspectiva, in bisericile americane, englezesti, canadiene, australiene, in urma cu 30 de ani femeile crestine aveau capul acoperit la biserica. Doar asa, pentru cei mai tineri dintre noi, mergeti pe internet si cautati asasinarea cu Kennedy. Uitati-va la femeile de pe margine, ca el a mers cu masina printre oameni. Uitati-va la oamenii printre margini sa vedeti ca femeile, in cea mai mare parte aveau capul acoperit si in public.

Deci, ceva s-a intamplat in acele societati, ceva ce incepe sa se intample in Romania noastra, in Biserica Emanuel. Baticul se ingusteaza tot mai mult, tot mai mult si dupa aceea va disparea si acesta. Si incet, incet o vom lua in alte medii. Dar as vrea sa va spun ca si in America, si in Canada si in Australia sunt biserici in care aceasta evlavie este tinuta. (58:00) Fratii mei, evlavia, aceasta intelegere a cuvantului, ca femeia trebuie sa aiba capul acoperit nu-i pur romaneasca, iata un exemplu- asa-s fratii penticostali italieni (le arata un youtube cu Italieni penticostali pe screen). (61:00)

  • A 5-a Interpretare Gresita. Femeia trebuie sa aiba tot timpul capul acoperit. Doua argumente: Rugati-va neincetat. Si daca neincetat trebuie sa te rogi, nu mai ai vreme sa dai jos acoperitoarea. Si ce, ingerii lui Dumnezeu numai la biserica sunt? (Asa ca) din pricina ingerilor, pe tot locul (sa fie acoperita). E pertinent argumentatia? Daca cineva doreste sa faca asa, nu ne opunem. Dar, textul biblic nu invata aceasta porunca. Ca, daca asa este, neincetat femeia trebuie sa aiba capul acoperit, ca neincetat trebuie sa se roage, stimati barbati, luati-va gandul ca vreodata mai puteti purta palarie vara, pe soare, sau caciula in cap iarna, ca e frig. Ca si noi trebuie sa ne rugam neincetat; si cand mai ai vreme sa pui palaria. Pavel spune lamurit: Cand se roaga femeia sau prooroceste…. si orice barbat care se roaga sau prooroceste. Si textul grecesc nu este ‘orice femeie credincioasa’ ci,  ‘orice femeie cand se roaga’. Acel verb, e un participiu care asa trebuie tradus: ‘In timp ce se roaga’.  Nu ‘care se roaga’. (63:30)

Concluzii

  1. Femeia crestina, indiferent de starea civila este datoare sa fie cu capul acoperit in cadrul rugaciunii, a manifestarii darurilor Duhului, indiferent de locul in care se roaga. 
  2. Consideram ca si principiul supunerii fata de barbat/fata de sot, precum si simbolul acestui principiu, adica acoperirea capului este o porunca de la Dumnezeu.
  3. Consideram ca acest pasaj biblic nu impune ca femeia crestina sa aiba tot timpul capul acoperit, sau barbatul tot timpul capul descoperit, ci doar in contextul activitatii de rugaciune.

Cateva aspecte specifice legate de Biserica Emanuel la minutul 64-73.

Articole asemanatoare

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari