Saptamana Casatoriei 2015 – Caramizile Casniciei

Am ales Partea a 2-a – Scopul lui Dumnezeu in Casnicie, de unde sa porniti. Mai jos, linkuri spre toate capitolele:

click to read book

fa click sa citesti carti

O carte pentru familii crestine:

  1. Part 1 Legamintul
  2. Part 2 Scopul lui Dumnezeu in casnicie
  3. Part 3 Timpul
  4. Part 4 Dragostea
  5. Part 5 Rolul sotului si a sotiei
  6. Part 6 Reguli pentru o lupta dreapta
  7. Part 7 Finantele
  8. Part 8 Viata Spirituala

de Scot & Cheri Scheer

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”… Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om” (Geneza 2:18,21-23). Cu toate că ştim că în Grădina Edenului, pe când omul se afla singur, starea lui era perfectă, Dumnezeu aruncă o privire şi văzu că omul avea nevoie de ajutor. Planul lui Dumnezeu pentru om a fost femeia şi Dumnezeu a făcut femeia din om. Dumnezeu S-a implicat în căsătorie. Căsătoria este parte a minunatului plan al Dumnezeului Creator care a ştiut ce este mai bine pentru om şi ce anume i-ar aduce împlinire în viaţă, în sens strict, după cum rezultă din acest text, omul este incomplet fără nevasta sa. Pe la începutul anilor şaptezeci, am citit despre o misiune în care erau foarte mulţi celibatari, convinşi că Dumnezeu le spusese să nu se căsătorească, pentru a lucra pentru Domnul. Ne-a fost destul de greu să credem că Dumnezeu ar spune aşa ceva. E interesant de remarcat că astăzi, cei mai mulţi din acel grup sunt căsătoriţi. În acest capitol vom studia şase scopuri biblice pentru căsnicie. Deşi căsătoria este mult mai complexă, acest studiu concentrat va oferi o bază bună de la care să putem porni. Cu cât lucrăm mai mult la această temă, cu atât suntem mai convinşi de taina planului şi scopurilor lui Dumnezeu în această sfântă unire.

PRIETENIE

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24). Adam şi Eva au trăit o experienţă unică în sensul că nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice şi psihologice. În lipsă de altcineva, ei şi-au fost prieten şi iubit unul altuia. Dacă avea loc o conversaţie, ea trebuia să aibă loc între ei doi. Dacă exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celălalt se puteau întoarce. Ne-am gândit de multe ori că luna de miere ideală ar trebui să se petreacă pe o insulă pustie. Dacă ne uităm mai atent la acest text, vedem că el spune „a lăsa şi a se lipi”. Lista celor pe care trebuie să-i laşi include prietenii, fraţii sau surorile, echipa şi asociaţii. Verbul „a se lipi” înseamnă literalmente a fi nedespărţit unul de celălalt. Partenerul de viaţă ţi-a fost dăruit de Dumnezeu pentru a-ţi fi cel mai bun prieten. El trebuie să-ţi fie sfătuitor, coleg de echipă, primul la care să alergi în nevoie, primul cu care să-ţi împărtăşeşti biruinţele şi eşecurile. „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor” (Eclesiastul 4:9-12). Una dintre cele mai serioase probleme pe care le întâmpină cuplurile în a deveni prieteni este aceea a unor deprinderi relaţionale neformate în momentul încheierii legământului, în general, oamenii nu ştiu cum să fie prieteni buni. Cele mai multe familii şi exemplele care se dau nu funcţionează bine în această privinţă. Copilul de cinci sau şase ani s-a confruntat deja cu durerea respingerii şi a înşelării în relaţii. Este uşor să construieşti ziduri care să dureze o viaţă fără a fi instruit în acest sens. Dacă relaţiile se rup (unul dintre parteneri fiind afectat emoţional sau fizic). când rănile încă nu au fost vindecate, poate pune bariere în calea prieteniei din familie. În doi este mai bine decât de unul singur. Dacă faci din partenerul tău cel mai bun prieten, vei avea o bună răsplată. Merită efortul să încerci tu însuţi cum să fii un prieten bun şi apoi să lucrezi la relaţia ta de căsnicie, în aşa fel încât să devii cel mai bun prieten al soţului/soţiei tale. O prietenie sănătoasă cere timp şi efort, dar beneficiile pe care le aduce sunt mari.

photo via visualphotos.com

ÎMPLINIRE SEXUALĂ

Dumnezeu a gândit într-un mod minunat sexualitatea. Nu uitaţi, sexualitatea este îngăduită numai în cadrul căsătoriei. Dumnezeu este Cel care a creat organele genitale, la fel ca şi hormonii şi dorinţele. Legătura fizică dintre soţ şi soţie este ceea ce face ca relaţia lor să fie unică şi specială. Prin pofte trupeşti, abuzuri şi perversiuni, duşmanul a încercat să distrugă darul acesta preţios. „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat” (Evrei 13:4). Ideea de bază este că, în cadrul căsătoriei, tot ceea ce nu se opune Cuvântului lui Dumnezeu este în asentimentul celor doi şi este făcut din dragoste, poate fi socotit demn de onorat. O relaţie sexuală puternică este fundamentală pentru împlinirea omului în cadrul unei căsnicii sănătoase. Intimitatea sexuală este parte a procesului de regăsire a adevăratei unităţi şi de a deveni unul într-o relaţie sexuală sănătoasă, fiecare poate găsi împlinirea emoţională şi eliberarea de stres.

ÎMPLINIRE UMANĂ

„Iată aceea care este os din oasele mele…” (Geneza 2:23). Actul propriu-zis al facerii femeii din bărbat denotă planul lui Dumnezeu privind relaţia de căsătorie, în căsătorie, omul devine complet, în esenţă, întregindu-se cu partea care-i lipsea „Nu este bine ca omul să fie singur” Putem ajunge aşadar la concluzia că este bine să fii căsătorit, , Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un harpe care-l capătă de la Domnul” (Proverbe 18:22). Cel mai minunat şi de altfel unicul drum spre împlinirea şi întregirea fiinţei umane este drumul căsniciei. Asta nu înseamnă că o persoană necăsătorită nu poate fi împlinită şi nu-şi poate găsi mulţumirea în viaţă. Cu toate acestea, Biblia arată limpede că o parte din planul lui Dumnezeu pentru căsătorie era ca prin această unire doi oameni să-şi găsească mai multă împlinire decât ar avea dacă ar fi singuri. Cuplurile căsătorite folosesc adesea expresia „cea mai bună jumătate a mea” când vorbesc despre partenerul de viaţă, în căsătorie, unu şi cu unu fac tot unu. Este o taina minunată cum e cu putinţă ca doi indivizi să se poată uni atât de complet, încât Dumnezeu să îi privească drept unul singur. Numai o relaţie personală cu Cristos poate fi comparată cu pacea, dragostea, bucuria şi împlinirea pe care o căsătorie inspirată de Dumnezeu le poate aduce. Orice fel de nevoie emoţională poate fi împlinită printr-o astfel de căsătorie.

ÎNMULŢIREA

„Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Geneza 1:28). în planul lui Dumnezeu era cuprinsă şi ideea ca bărbatul şi femeia să aibă copii. Una dintre ereziile de astăzi este propaganda că lumea este suprapopulată. Mulţi creştini au căzut în cursa minciunii că datoria noastră este să reducem numărul persoanelor din familiile noastre. Reducerea numărului membrilor unei familii în zilele noastre poate fi motivată în primul rând de egoism. Foarte multe cupluri tinere de astăzi trăiesc cu sentimentul că un copil le-ar întrerupe modul de viaţă; ei nu ar mai putea să se bucure de plăcerile şi bogăţiile statutului actual dacă intervine un copil în existenţa lor. Probabil că nu greşesc, dar gândirea lor este pervertită şi seamănă a egoism. Dumnezeu doreşte ca noi să avem familii copii pe care să-i creştem în dragoste şi temere de El. Pentru aceasta este nevoie de muncă, dar este probabil momentul să ne întoarcem la standardele biblice şi la modelele ei, în loc să rămânem la stilul nostru de viaţă egoist. „Fiii sunt o moştenire de la Domnul” (Psalmul 127:3). Nu există nimic altceva în experienţa umană care să depăşească mândria de a avea propriul tău copil. Este o extraordinară experienţă să fii capabil să creşti un copil şi să ai grijă ca el să crească în frică şi temere de Dumnezeu. Cât de mare este entuziasmul de a-ţi conduce propriul copil la Isus şi de a-i arăta cum să îl iubească pe Dumnezeu. Ce mare binecuvântare să vezi cum creşte acest copil, ştiind că poartă în el genele tale şi sistemul tău de convingeri către generaţia care va veni. Una dintre cele mai mari oportunităţi pe care le ai pentru a aduce o schimbare în lume şi a lăsa posterităţii ceva de valoare constă în a creşte un copil credincios. Familia care descoperă de la bun început această revelaţie şi are mulţi copii este o familie binecuvântată.

STABILIREA AUTORITĂŢII

„…şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16). În planul creator al lui Dumnezeu, femeia a fost destinată să se supună soţului ei care îi este cap şi conducător. Nici un bărbat nu-şi poate supune nevasta. În schimb, soţia poate fi iubită, cinstită, respectată şi protejată, pentru că în felul acesta ea alege să se supună bărbatului ei. Un bărbat îşi poate îndeplini rolul de conducător manifestându-şi şi puterea şi tandreţea în acelaşi timp. El poate fi o persoană în care soţia sa să aibă încredere, căreia să i se supună de bună voie. Bărbatul trebuie să-şi conducă, să-şi iubească şi să-şi apere nevasta, aşa cum face păstorul cu turma sa. În căsătorie, fiecare învaţă să-şi dezvolte şi să practice aceste deprinderi legate de autoritate. „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Cristos” (Efeseni 5:21). „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Cristos este capul Bisericii” (Efeseni 5:23). Una dintre cele mai mari lecţii de viaţă este cea a crucii. A învăţa arta propriului sacrificiu este esenţa succesului oricărui tip de relaţie. A muri faţă de tine şi a învia pentru gloria lui Isus Cristos e suprema ţintă a unui creştinism care aduce roade, în căsătorie, Dumnezeu a stabilit într-un fel anume autoritatea: Dumnezeu are autoritate asupra bărbatului, iar bărbatul are autoritate asupra femeii. Atât bărbatul cât şi femeia se supun lui Dumnezeu, apoi unul altuia. Poziţia de cap a bărbatului este asemenea celei pe care o are Cristos faţă de Biserică. Fiind capul, El iubeşte, îngrijeşte, protejează şi hrăneşte Biserica; la cruce, El Şi-a dat viaţa pentru ea. Revolta înseamnă ignorarea autorităţii şi este exact opusul supunerii. Dacă-l înveţi pe copil care este atitudinea corectă faţă de autoritate şi care este adevăratul înţeles al supunerii, ai putea să-i formezi caracterul în aşa fel încât să fie fericit şi să aibă o căsnicie reuşită. În caz de divorţ sunt citate multe cauze, dar cea mai des amintită este revolta: refuzul de a se supune.

Modelul lui Cristos

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare „vorbesc despre Cristos şi despre Biserică” (Efeseni 5:31-32). Textul biblic care ne vorbeşte despre Cristos ca despre un mire şi despre biserica sa ca despre o mireasă ne atrage atenţia asupra unicităţii acestei legături. În rugăciunea rostită de Isus Cristos în Ghetsimani, El S~a rugat pentru ca trupul lui Cristos să fie una, , tot aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una. De aceea soţul şi soţia trebuie să devină una. Pavel le spune efesenilor că aceasta este o taină. A fi una în Cristos şi în căsătorie este ceva supranatural, care poate fi înţeles numai prin credinţă. Credinţa noastră în Dumnezeu şi dragostea noastră pentru El se dezvoltă pe măsură ce ne maturizăm în cadrul familiei. Adevărata noastră dragoste faţă de Dumnezeu se dovedeşte prin dragostea pe care o arătăm soţiei sau soţului. O persoană care crede că îl poate iubi pe Dumnezeu fără sa-şi iubească partenerul de viaţa se înşeală singură, în experienţa noastră de viaţă ca soţ şi soţie, am ajuns să ne dezvoltăm calităţi precum dragostea, grija faţă de celălalt, iertarea, dăruirea şi acceptarea care sunt necesare unei vieţi creştine pline de succes.

ADAM ŞI EVA

Foarte mulţi oameni au o părere greşită faţă de ce ar trebui să fie cu adevărat o căsnicie reuşită. Ei şi-au format o înţelegere şi anumite păreri despre căsătorie, urmărind exemplele părinţilor lor sau a altor cupluri pe care le-au luat drept modele. Filmele de genul „fericiţi până la adânci bătrâneţi” pot să îi determine sa-şi dorească aşa ceva, dar Hollywood-ul în general nu se ridică la înălţimea idealului. Să ne reîntoarcem puţin la Grădina Edenului. Grădina descrie planul iniţial al lui Dumnezeu pentru căsătorie, în lipsa conştiinţei binelui şi răului, nu exista pe atunci gelozie, rivalitate, mânie, cicălire, egoism, condamnare, indiferenţă, nevoie de performanţă, tensiune etc. Sună ca în cer? Acesta a fost planul iniţial al lui Dumnezeu. Puterea creatoare a lui Dumnezeu, în plenitudinea sa, a fost peste acel loc şi acel cuplu. Avem aici tabloul unei armonii perfecte între Dumnezeu şi natură. Grădina şi prezenţa divinităţii a împlinit orice nevoie senzuală, fizică, emoţională şi spirituală. Adam şi Eva nu aveau ce să-şi mai dorească. Câtă vreme au avut grijă de grădină, zilele lor au fost lipsite de griji. Mediul era perfect şi inocenţa de dinainte de păcat le îngăduia libertatea de a nu folosi hainele. Se lăsau învăluiţi de plăcerile oferite de grădină. Eva a fost cu adevărat aleasa lui Adam şi numai a lui. El nu avea cu cine să fie comparat. Mintea lui nu a fost deranjată de vederea unei alte femei. S-a întâmplat oare ca ei să se plimbe într-o zi prin grădină, de-a lungul râului, şi să fi făcut dragoste în plină zi? Eva râdea când Adam alerga după ea şi o purta către malul râului, ca apoi s-o arunce în apă. Înotau împreună şi sfârşeau prin a adormi între florile sălbatice. Imaginaţi-vă o căsnicie fără nici o zi proastă, fără cuvinte acre, fără presiuni din afară… pace desăvârşită, dragoste, libertate, bucurie şi acceptare. Noi nu putem decât să ne imaginăm cum a fost; putem noi oare să facem din acest tip de relaţie un scop pentru căsnicia noastră? Isus a venit ca să ne salveze. El a venit ca să redea omului ceea ce diavolul a furat de la el. Prin cruce noi putem experimenta propria noastră poveste de dragoste din Grădina Edenului. Stabiliţi-vă ţeluri cât mai înalte. Dumnezeu v-a lăsat să întrevedeţi ce înseamnă căsătoria încă din ziua în care v-aţi căsătorit. Primele zile de după căsătorie sunt atât de importante, pentru că fiecare dintre cei doi descoperă intimitatea cu celălalt. Luna de miere este de obicei un timp când te străduieşti să-i faci plăcere celuilalt, să-i întâmpini nevoile şi să abandonezi pe deplin orice dorinţă egoistă şi orice punct din agenda ta. Ca şi creştini, viaţa de căsătorie ar trebui să continue să fie la fel de frumoasă. Nu vă împăcaţi cu mai puţin, pentru că Cristos a plătit pentru aceasta cu viaţa Sa.

Teme de casă:
1. Ce crezi că este un prieten?
2. Cât de mult preţuieşti prietenia?
3. Ce urmăreşti prin împlinirea sexuală în cadrul familiei?
4. Ce anume consideri a fi o viaţă sexuală perfectă?
5. Cum crezi că vei fi împlinit prin căsătorie?
6. Cum crezi că te va propulsa căsnicia la un nivel mai înalt în celelalte domenii ale vieţii? (de ex. afaceri, prieteni etc.).
7. Cum crezi că îţi vor aduce copiii împlinire în căsnicie?
8. Ce înseamnă pentru tine supunerea?
9. Cum vezi relaţia ta de căsătorie în contextul relaţiei dintre Cristos şi Biserică?

Beniamin Faragau – Puterea Pacatului Este in Lege

Romani cap. 7 Nu ştiţi, fraţilor, -căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el? 2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei. 3 Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă -i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. 4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.

Interesant ca de la vers. 3 pleaca de la familia mica barbat/sotie, analogia ridica lucrurile la analogia familiei mari, respectiva familiei ceresti Hristos-mireasa Lui. Cu alte cuvinte, familia noastra este patentata, modelata dupa relatia pe care Hristos o are cu biserica.

In Eden, omul a intors spatele la Dumnezeu prin neascultare. Dar in momentul acela, legea lui Dumnezeu l-a dat pe mana sarpelui pe om. Mai intai pe femeie, apoi pe barbat. Scriptura spune, bolul mortii este pacatul. Moarte- inseamna despartire. Puterea pacatului este legea.

Daca veniti cu mine inapoi in Eden, sarpele era in Eden. Cap. 3 nu ne spune de unde a venit, cum a aparut, cum a cazut Lucifer. Asta putem noi specula citind texte aiurea de prin Biblie. Dar unde tace Biblia, trebuie sa tacem si noi. Si unde vorbeste Biblia, tre sa vorbim si noi. Asta inseamna sa ne inchinam lui Dumnezeu cu smerenie si frica. Dar daca puterea Pacatului, si acuma pun pacat cu P mare, adica, Satana, sarpele, diavolul este legea, dragii mei, in Eden, pana cand Dumnezeu n-a dat legea si dati-mi voie sa va duc la legea din Eden, “Poti sa mananci cu placere din orice pom din gradina. Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, ca in ziua in care vei manca din el, vei muri, negresit.”

Pana cand Dumnezeu n-a dat legea, sarpele era acolo. Nici prin minte nu i-a trecut s-o ispiteasca pe femeie. Dar in momentul in care Dumnezeu a dat legea, s-a dus repede cu ispita: “Oare a zis Dumnezeu? Nu veti muri. Dumnezeu stie ca veti fi ca El si nu vrea sa fiti ca El. Vrea sa va tina sub papuc.”

Cand femeia a intins mana si a luat din fructul oprit, sarpele s-a dus la Dumnezeu cu porunca Lui. A zis: “Stapane Doamne, uite aicea ce-ai spus Tu. Ce zici? Uite ce-a facut femeia.”

Dumnezeu, dragii mei, a trebuit sa spuna: “E a ta. Ia-o.”

Observati, puterea pacatului este in legea. Legea lui Dumnezeu consfinteste relatia dintre om si Satana. Cu alte cuvinte, noi suntem, daca vreti, nevasta diavolului din pricina caderii. Legea lui Dumnezeu spune ca aceasta relatie este pe viata.

Cum sa scapi din aceasta relatie? Pai, Pavel mi-a spus: “Daca-i moare barbatul, nu mai este sub legea barbatului ei, este libera sa se marite dupa altul. Dar am o problema, barbatul meu nu moare. E adevarat? Este un inger. El nu moare. Ce nadejde am, sa scap din aceasta relatie? Dragii mei, una singura. Si aici este taina aceasta despre care vorbeste Pavel.

Taina: Hristos si Biserica. A venit Domnul Isus Hristos sa-mi imprumute mie moartea Lui. Nu stiti ca toti cati am fost botezati in Hristos, am fost botezati in moartea Lui? Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am murit impreuna cu El. Dragii mei, nimeni nu se pocaieste devenind penticostal sau baptist, sau mutandu-se dintr-o biserica in alta. Religia nu mantuieste pe nimeni. Sunt garduri pe care noi le-am creat. Unora le place intr-un fel, altora in alt fel. Daca vrei sa fi mantuit, trebuie sa mori, pentru ca altfel n-ai cum sa te dezlegi inaintea dreptului Dumnezeu de relatia cu sotul tau, care este Satan, care este diavolul.

Dar cum sa mor? Pentru ca daca eu as muri in trup, moartea invesniceste relatia mea cu dumnezeul meu, cu sotul meu pentru eternitate voi fi a lui. Trebuie sa mor fara sa mor. Doamne, cum se poate intampla asa ceva? Doar daca Fiul lui Dumnezeu iti imprumuta moartea Lui; o moarte fizica de-a binelea, atarnat pe lemnul crucii, cu piroanele in maini si in picioare si cu sulita infipta in coaste si aruncat intr-un mormant.

O astfel de moarte trebuie sa ti se atribuie ca sa poti rupe relatia cu cel rau. Dragii mei, nu va jucati cu lucrurile acestea. Din pacate, biserica nu mai are untdelemn, de multe ori predicam povesti in loc sa predicam Scriptura si oamenii nu mai stiu Cuvantul si adevarul si mantuirea. Nu exista nici un alt nume dat sub oamenilor, in care sa fie mantuiti, decat unul singur- Cel care a fost atarnat pe lemn din pricina mea si din pricina ta. Cel care a platit pacatele noastre si acesta nu-i altcineva decat Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat.

Scriptura spune ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine si netinandu-ne in seama pacatele. Ce extraordinara mantuire, ce extraordinara taina. Dar, in momentul in care eu ma pocaiesc, cad la picioarele crucii Domnului Isus, imi marturisesc pacatele si moartea Lui mi se atribuie mie, relatia mea cu Satana se rupe. Slavit sa fie Domnul! Se rupe relatia cu Satana. Si pot sa devin al altuia. Altfel si Hristos ar fi fost vinovat, si nici eu n-as fi putut fi al Lui. Vers. 4- 4 Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.-

Tot astfel, dragii mei, dupa modelul casniciei pamantesti si in relatia dintre mine si sotia mea, legea lui Dumnezeu consfinteste relatia. Dragii mei, divortul nu-i posibil decat cu aprobarea legii. Spuneam ca atunci cand tinerii vin la altar, ei dau relatia in mainile lui Dumnezeu. Si nu pot face nimic in ea pana cand Dumnezeu nu le da aprobarea.

Casnicia e ideea Lui, nu-i a noastra. Nu-i o convenienta sociala. Nu te intelegi, nu-ti mai convine, le trantesti odata de pamant. Nu, dragii mei, in ultima instanta, daca ai venit la altar, ai de furca cu Dumnezeu. Inaintea Lui va trebui sa stai. Observati, aceasta relatie este mutata intre mine si Hristos, intre biserica si Hristos. El, Hristos, S-a dat pe Sine pentru mireasa Lui, ca, prin moarte, sa rupa, legaturile care ne legau de Satan, sa ne puna deoparte pentru Sine.

Spuneti-mi, ce ati spune despre o fata care s-a pus deoparte pentru un baiat, dupa care incepe sa calce in strachini si traieste ba cu unul, ba cu altul, si si-a facut numele si cinstea de toata rusinea. Ce ziceti despre ea?

Dar, ganditi-va, asta am facut noi, cand L-am marturisit pe Hristos ca Domn. Ne-am pus deoparte pentru El. Spuneti-mi, ce zice Mirele, cand eu umblu pe toate cararile, accept toate compromisurile? Eu, mireasa Lui. Eu, care ar trebui sa ma pastrez sfanta si fara prihana pentru Mirele ceresc. Aceasta inseamna ca El s-a dat pe Sine pentru ea, pentru Biserica- ca s-o sfinteasca. Inseamna oare ca moartea Domnului Isus Hristos a devenit operanta in mod automat pentru toti muritorii? NICIDECUM! S-a dat pe Sine ca s-o sfinteasca.

Citeste mai departe aici…

PAGINA Beniamin Faragau PREDICI/STUDII

Cristian Barbosu – Care-i scopul lui Dumnezeu in casnicie si Responsabilitatile Care Tin De Sanatatea Relatiei de Cuplu – Seminar pentru familii 2

Photo credit psuchronicles.com

Vezi Partea I aici – Ce aduce fericirea in casatorie? 

VEZI PAGINA Cristian Barbosu PREDICI aici

Cristian Barbosu, casatorit cu Anne 20 de ani cu 3 copii. Partea 2-a:

cristian barbosuMergem si cladim pe premiza: O casatorie sanatoasa e o casatorie fericita si ca totul porneste si se incheie cu legamantul. Si am vazut cum din punct de vedere biblic, casatoria este privita de Dumnezeu ca un legamant si discutand defectele si implicatiile legamantului am observat ca putem ajunge la binecuvantari sau putem ajunge la consecinte. De aceea, vreau sa ne axam, in perioada asta care ne sta in fata pe cateva din responsabilitatile care tin de sanatatea relatiei noastre de cuplu. Dar, inainte de a ajunge la ele as vrea sa ne uitam in Genesa 2, un capitol care ne exprima scopul lui Dumnezeu, intentia lui Dumnezeu in casnicie. Genesa 2:18-

Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.„19 Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le -a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care -l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela -i era numele. 20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească. 21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus -o la om. 23 Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.„ 24 Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Care e scopul lui Dumnezeu in casnicie?

couple w kidsLiteralmente, din textul pe care il avem in fata, scopul lui Dumnezeu a fost sa ajute fiinta umana sa se intregeasca, sa fie completa, ca sa poata impreuna sa implineasca voia lui pe acest pamant. E foarte interesant cum cu un capitol inainte, biblia vorbea de creerea omului si vorbeste tot la plural in limbaj conjugal, cand spune ca Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu, parte barbateasca si partea femeiasca. De aceea nu e bine ca omul sa fie singur, pentru ca cadrul in care se intampla lucruril , cadrul casniciei, a relatiilor de familie,  trebuie sa fie intregite. In alte cuvinte, trebuie sa fie doua fiinte, una care sa o implineasca pe cealalta si asta (e) interesant cum se deduce din textul citit. Dumnezeu nu-i face orice ajutor lui Adam, ci observam in text ca ii face un ajutor potrivit. ‘Ajutor potrivit’, in limba ebraica, sensul literalmente inseamna ‘fata in fata’, e ca si cum ai doua piese de ‘puzzle’ care stau fata in fata si prin inbinarea lor se potrivesc de minune. Se complementeaza, devin o unitate. De aceea, in majoritatea cazurilor, verbur respectiv ‘potrivit’, descria complementaritate- corespondenta. Ce denota practic acest lucru este foarte clar, ca femeia e creata in concordanta cu nevoile, cu structura, cu tiparul barbatului. Si psihologia, anatomia, chiar si bunul simt ne dezvaluie atat de clar ca personalitatea trasaturile, nevoile, chiar si structura anatomica sunt atat de bine completate de caracteristicile unice ale femeiilor. Nevoile barbatului, cu nevoile femeii, ambele se completeaza. Poza via www.istockphoto.com

BARBATUL        –        FEMEIA

Initiaza, conduce                  Raspunde
Logic, rational                       Emotionala
Constant                                 Schimbatoare
Hotarat                                   Intuitiva
Compartmentalizat            Integrata
Rezistent                           Fragila/Sensibila
Vede imaginea de ansamblu   Priveste in detaliu
Independent                          Dependenta
Mai mult pe a face                Merge pe ‘a fi’

Diferentele astea, chiar daca oscileaza uneori, sau ca accent difera, pentru ca nu toti suntem la fel, dar in general le recunoastem. De ce? Fiindca asa ne-a creat Dumnezeu. Ba mai mult, e foarte interesant cum din text, Adam, dupa ce este creat, Eva este creata, dar este creata altfel. Desi in traducerile noastre acelasi cuvant este folosit, spre exemplu, „Dumnezeu l-a ‘facut’ pe Adam din taran pamantului”(Gen. 2:7), e un cuvant diferit fata de cel pe care-l foloseste cand e vorba de facerea Evei. Cuvantul ‘facut’ al lui Adam, verbul, definea o actiune obisnuita de modelarea unui lut. De aceea, cand spune Dumnezeu ca l-a facut din tarana pamantului, foloseste procesul acela de modelare al olarului, al lutului. Cand e vorba de facerea Evei, e un alt cuvant. Nu e un cuvant ce descrie munca unui olar, o munca obisnuita, ci e un cuvant care descrie munca unui artist. Nu a unui om care face o oala din lut, ci a cuiva care ornamenteaza obiecte de decor.

E foarte interesant sa observi lucrul asta si sa-ti dai seama ca Dumnezeu lucreaza atat de precis pe Eva, incat sa i se potriveasca atat de bine lui Adam. Asta imi spune multe. Imi spune un adevar simplu, dar cu implicatii profunde si anume, ca barbatul si femeia nu sunt la fel, sunt diferiti. Adam e intr-un fel, Eva e intr-un altul. Complementari, da. Dar, nu sunt uniformi. Aici vine implicatia si aici e cel mai important. Ai grija la ce asteptari ai de la el, sau de la ea, fiindca s-ar putea sa ai asteptari gresite in casnicie. Mai ales cei care cautati un partener in casatorie, sau poate cei care deja sunteti casatoriti, nu va asteptati ca partenerul vostru de viata sa fie aidoma voua. Asa ceva nu exista si nici nu a fost intentia lui Dumnezeu sa existe. Daca Dumnezeu vroia sa creeze doua fiinte identice ar fi facut roboti si cloni.

Multi cred ca tu ajungi sa ai o casnicie fericita cand gasesti pe cineva care gandeste la fel, are gusturi ca ale tale, are acelasi stil, etc. Sau altii, mai grav, asteapta ca partenerii lor de viata, desi sunt diferiti, ei tot tanjesc si dupa 10 sau dupa 20 de ani sa ajunga si ei, in sfarsit, sa gandeasca ca ei. Sa devina ca ei. Si nu putini sunt cei care incearca sa constranga si sa-si determine partenerul sa ajunga asa. Si nu-i norma, nu-i sanatos si nici macar biblic. Casnicia nu a fost creata intre doua fiinte identice, ci doua fiinte complementare, care tocmai diferentelor dintre ei ajung sa se complementeze. De aceea ne-a adus Dumnezeu impreuna. Asta e scopul lui Dumnezeu pentru a implini anumite lacune, nevoi pe care eu le am si pe care nevasta mea le poate implini. Exact la fel si invers.

Despre aceasta dorinta in unitate vorbeste Dumnezeu in concluzia declarativa in finalul acestui pasaj. 24 Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. ‘Se va lipi’- complementaritatea respectiva’. ‘Un singur trup’- o unitate. Acel intreg, acel puzzle despre care am discutat. Asta e scopul lui Dumnezeu.

Observati ca nu Adam si-a cautat nevasta. „Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om”. Inainte de a-si descoperi Adam nevoia  de un partener, Dumnezeu i-a initiativa. De aceea, daca-ti cauti partenerul potrivit, fa bine si cere-i lui Dumnezeu sa se implice. Lasa-L pe El sa ti-L aduca, nu mama, nu matusa, nu unchiu. E foarte important, mai ales cand esti temtat sa te indragostesti sau poate cazi indragostit de cineva care nu are aceleasi valori pe linie de credinta ca ale tale. Daca nu aveti acelasi Dumnezeu, daca nu porniti de la acelasi nivel, daca nu intelegeti la fel nevoia, claritatea in existenta lui Dumnezeu, e foarte, foarte greu sa ajungi la complementaritatea respectiva, fiindca luna de miere va trece si cand vei ajunge la luna de marmelada iti vei scoate coltii. Cheama-L pe Dumnezeu, lasa-L pe El sa-ti caute nevasta sau sotul.

Pe de alta parte, insa cauta-o si tu. Adam n-a gasit nimic care sa i se potriveasca. (Gen 2:21) Adam simtea ca ceva nu se potriveste. Intreaba-te in lumina acestui pasaj, daca Dumnezeu ti-a adus-o si ti-a pus-o in fata. Daca te-ai casatorit cu ea, oare de ce ti-a dat-o? Nimic, in lumea guvernata de Dumnezeu nu e la intamplare. Probabil ca ti se potriveste. De aceea, incearca, in loc sa te uiti la diferente si sa accentuezi diferentele, incearca sa te uiti sub ce forma te completeaza Dumnezeu prin ea. Ce vrea sa-ti comunice Dumnezeu prin ea? Sa iti implineasca anumite lipsuri. Nu-i asa? Sa-ti implineasca anumite nevoi. De ce? Pentru ca fiecare dintre noi avem nevoi primordiale. Nevoi, pe care barbatul le are si sunt caracteristice barbatilor, indiferent de cultura, civilizatie, epoca istorica. Nevoi, care sunt caracteristice femeilor, destinate specific femeilor. Si in functie de aceste nevoi, foarte interesant cum Scriptura vine si pliaza, construieste responsabilitatile. In functie de nevoile femeii- responsabilitatile barbatului si in functie de nevoile barbatului- responsabilitatile femeii. (14:00) Photo below via www.istockphoto.com

couple-having-discussion-on-couch

Nevoile femeii

1. Dragoste

DRAGOSTEA. In Efeseni 5:25-27, cuvantul spune „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea, 26 ca s’o sfinţească, după ce a curăţit -o prin botezul cu apă prin Cuvînt, 27 ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.28 Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta, se iubeşte pe sine însuş. 29 Căci nimeni nu şi -a urît vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;” Cuvantul cheie, care apare in acest text, cuvantul care definteste in general responsabilitatea barbatului fata de sotia lui este: IUBESTE-O!  Barbatilor, iubiti-va nevestele. De ce? Fiindca nevoia principala a femeii este dragostea. Cuvinte, complimente, tandrete, cadouri, flori, afectiune, imbratisari, dragoste, dragoste, dragoste. E prima si cea mai importanta nevoie a unei femeie.

As dori, in cele ce urmeaza sa vedem cateva modalitati inc are trebuie sa-si manifeste sotii dragostea fata de sotiile lor. Si biblia e destul de explicita in domeniul asta. Fiindca, barbatilor nu le vine in mod natural sa iubeasca, mai ales in stilul in care cer si asteapta sa le iubeasca nevestele lor.

Tu iti arati dragoste fata de sotia ta cand:

Te jertfesti, te lupti impotriva firii tale. Cuvantul cheie este jertfa. Cand tu te lupti impotriva firii tale, impotriva ceea ce nu-ti vine in mod natural, dar o faci de dragul altuia, tu jertfesti. „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S’a dat pe Sine pentru ea,”- s-a jertift pentru ea. A jertfi inseamna sa faci un lucru care nu iti este in obisnuinta, ceva ce te costa, ceva ce nu-i usor, ceva ce insa e benefic. Tu sti ca-l faci benefic pentru celalalt.

  1. Afectiune – Niciodata nu vei reusi sa-ti multumesti nevasta cand e vorba de afectiune. Asa cum noi respiram aer, asa respira ele dragoste. Nu-i telepatica, ci manifestata vizual, practic palpabil. Multora dintre noi, ca barbati, nu ne vine natural. Tocmai de aceea Scriptura spune, „precum Hristos a iubit biserica”, la fel si tie. Trebuie sa te jertfesti, sa o faci natural. Daca nu intelegem ca manifestarile si asteptarile dragostei sunt diferite, daca nu intelegi ca partenerul tau de viata, poate percepe iubirea altfel decat tine, si ea si tu veti fi frustrati, fiindca ea asteapta una si tu ii dai altceva. Tot din iubire spui tu, dar nu ce o umple pe ea, ci ce te umple pe tine. Fi foarte atent sa nu pui motorina pe un motor care merge cu benzina. Ai intentii bune, dar..
  2. Comunicare – Specialistii afirma ca debitul verbal al femeii este mai mare ca al barbatului si asta inseamna ca femeile comunica mai mult decat barbatii. O nevoie, pe care si tu o stii bine ca ea are nevoie sa vorbeasca, mai ales ca e o fiinta relationala, emotionala, cere interactiune. 95-98% dintre barbati cauta sa discute unul cu altul numai cand au nevoie de ajutor si sunt intr-o problema. Femeile cauta sa discute unele cu altele si cand nu s-a intamplat nimic si asta ne da peste cap pe noi, care nu suntem formatati asa. De aceea, daca vrei sa ai liniste si pace, trebuie sa umpli rezervorul afectiv. Cum umpli rezervorul, te uiti la rezervorul respectiv si daca are motorina, bagi motorina. Daca are benzina ii bagi benzina. Incearca sa-l umpli, ca daca ajunge pe rosu si nu mai are combustibil nu o sa rezolvi nimic. ATENTIA NEIMPARTITA- nici cu televizorul, nici cu ziarul, nici cu calculatorul, fiindca o discutie fata in fata cu nevasta-ta inseamna de la inima la inima.
  3. Preotia – Sotia ta se simte iubita, implinita cand vede ca tu cauti cresterea spirituala a familiei tale. Asta e o datorie a sotului. Sa o iubeasca ca sa o sfinteasca. Dar, cum sa-mi sfintesc eu sotia? 1 Corinteni 11 „Vreau sa stiti ca Hristos este capul oricarui barbat si barbatul este capul femeii si ca Dumnezeu este capul lui Hristos. In alte cuvinte, tu esti liderul spiritual in familia ta. Nu nevasta, pentru ca asta-i tendinta. Cine se roaga cel mai mult cu pruncii? Sotia. Cine se asigura ca copiii merg la biserica, sau la scoala duminicala, sau la repetitie? Sotia. NU, Dumnezeu te-a pus lider spiritual in familia ta. Esti preot si vrei nu vrei, intr-un fel sau altul, pe tine ca si sot te va trage la raspundere daca nu iti implinesti rolul. De aceea te intreb, cat de interesat esti tu de cresterea familiei tale, cat de mult tu te rogi cu nevasta-ta? Nu va puteti imagina cate familii vin la biserica, sunt activi in biserica, fac totul pentru biserica, dar, in familie nu se roaga impreuna. Cat de mult iei initiativa in lucrurile spirituale? (26:00)

2. Oferi protectie

Efeseni 5:27 „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci sfîntă şi fără prihană.” Cum poate biserica asta sa ajunga curata si nepatata? Poate numai atunci cand este protejata, ocrotita, nu patata, lovita, nu primeste zbarcituri. Barbatul, eu si cu tine am fost chemati de Dumnezeu sa oferim siguranta, protectie sotiilor noastre. De aceea, una din nevoile de baza ale sexului feminin este nevoia de protectie. 1 Petru 3:7  Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Fraza cheie este „dand cinste femeii ca vas mai slab”. Cu alte cuvinte, oferind acel cadru de protectie, de onoare, de grija nevestelor noastre. De ce? Tocmai fiindca sunt mai fragile, mai sensibile si au nevoie de protectie si suport.

Dumnezeu creeaza barbatul din material brut, dintr-un clei, dintr-o bucata. Cand e vorba sa creeze femeia, cuvantul in Genesa descrie munca unui sculptor, a cuiva care face ornamente. El e puternic, e creat sa fie solid, e mai dur. Ea e un vas mai slab. E creata sa fie fragila, sensibila, are nevoie de gingasie. Sunt doua lucruri diferite. Ea, nu in sensul inferioritatii este un vas mai slab, ci in sensul fragilitatii. Tocmai pentru ca sunt doua tipare diferite- observati in text: Barbatilor, tratati-va sotiile cu intelepciune. Intelepciune, in greaca Noului Testament inseamna: alege dinmai multe optiuni care e cea mai buna. De aceea, barbatilot, tratati-va sotiile cu intelepciune, dand cinste sotiilor ca un vas mai slab, fiindca daca nu faceti asa, daca calci responsabilitatea legamantului tau de a o iubi, de a o ingriji, de a o hrani, ca un vas mai slab, fi atent ce consecinte sunt asociate cu lipsa de tandrete in familie: CA SA NU VA FIE IMPIEDECATE RUGACIUNILE VOASTRE. Degeaba te crezi mare in viata de credinta, degeaba te rogi si cauti solutii in fata lui Dumnezeu, daca nu iti tratezi nevasta cum iti cere legamantul, rugaciunile tale nu se vor duce nici macar pana in tavan.

3. Manifesti grija

„Tot asa trebuie sa-si iubeasca barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi, caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul, ci-l hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos biserica.” 1 Timotei 5:8 „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s’a lepădat de credinţă, şi este mai rău decît un necredincios.” Si barbatul fiind lider al familiei are aceasta responsabilitate clara de a purta de grija, dar nu in detrimentul celorlalte puncte mentionate pana aici. Fiindca vin uni care se justifica, „Ce mai vrei tu sa vin eu sa ma rog cu pruncii mei? Nu-ti dai seama cat lucrez, cat muncesc? Cine aduce paine in casa asta? Nu vezi ce obosit sunt? Vrei acuma sa mai si tratez cu un vas mai slab? Munca mea e mai importanta decat mofturile tale. Nu-s mofturi, dragul meu, sunt nevoi. Cand munca ajunge pe primul loc si nevoile neimplinite, asteapta-te la probleme. De ce? Fiindca nevoile principale ale sotiilor noastre au de a face cu legamantul si responsabilitatile noastre, a sotilor fata de ele, a rolurilor noastre fata de ele. (34:00)

VIDEO by bisericaefraim

Nevoile Barbatilor

1. Respect

 Poza via smashingtops.com

Fiti supuse: Efeseni 5:22-24

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; 23 căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mîntuitorul trupului. 24 Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.

Aici deschidem cutia Pandora. Aceasta porunca se repeta in mai multe locuri in Scripturi si asta inseamna ca e ceva important. Indiferent unde locuieste un barbat, el are nevoie de respect. As vrea sa vedem cum Dumnezeu implineste nevoia aceasta prin aceasta porunca care o da femeii: Fi supusa, arata respect barbatului. Cuvantul in Greaca ‘supus’ este un cuvant compus care inseamna a aseza ceva sub altceva. Nu ca inferioritate, ci ca potrivire, ca complementaritate, ca functionalitate. Spre exemplu, cravata intotdeauna o pui sub guler. Nu o pui deasupra gulerului, nu o pui la camasa fara guler, nu o legi la brau, nu o pui pe cap, cravata ti-o pui sub guler. De ce? Fiindca acolo ii e locul. Pentru acolo a fost facuta, ba chiar gulerul a fost creat in asa fel incat sa se potriveasca acolo si numai acolo.

E adevarat ca cuvantul sperie. De ce sperie? Din cauza abuzurilor care s-au intamplat in diferite familii. Dar ideea esentei e ‘respectul’, Dumnezeu cere ca nevestele sa-si respecte sotii. Ce inseamna asta? Inseamna ca barbatul ia toate hotararile in casa? Nu ne-aparat. Dar barbatul are si este responsabil pentru bunul mers al familiei. Si are autoritate lasata din partea lui Dumnezeu. Si cand e vorba de autoritate, nu exista, chiar si in lumea noastra, autoritatea merge mana in mana cu respectul. Acolo unde iubirea nu se manifesta e o problema. De aceea, cand vorbeste de supunere as vrea sa ne uitam la cateva lucruri si detalii importante.

Fiti supuse in mod voluntar

In mod voluntar „Fiti supuse”. Cand vorbeste de supunere, in greaca spune ‘in mod voluntar’ supunetiva. Tu insuti ca sotie, de la tine, nu fortata de cineva, ci voluntar sa te supui. Lucrul asta vreau sa-l retii, pentru ca respectul adevarat nu poate veni din afara, doar dinaluntru si asta e diferenta mare dintre crestinism si alte religii care vorbesc tot de supunerea femeii, dar forteaza supunerea. La fel cum barbatul trebuie sa se jertfeasca pe sine insusi, sa arate dragoste femeii, la fel si pentru femeie stiu ca nu-i vine usor. Trebuie sa-si respecte barbatul, sa mearga impotriva instinctelor ei si sa poata sa se aseze la locul care Dumnezeu i la dat. In Genesa 3 Biblia ne atrage atentia asupra acestui pericol. Eva a fost creata cu scopul de a-l ajuta pe Adam. In Genesa 3:16, Dumnezeu vorbeste si dupa ce pacatul se intampla, consecintele vin si Dumnezeu spune asa, „Femeii i -a zis: ,,Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.` Cuvantul dorinta n-are de a face cu probleme sexuale, pofte sau nevoi psihologice. Ci e vorba de acelasi cuvant ca si in cazul lui Cain din Genesa 4:7, unde Dumnezeu vine si spune, „Pacatul pandeste la usa, dorinta lui se tine dupa tine”. E vorba de o stare care te impinge spre constrangere, impunere, silire, fortarea cuiva. In alte cuvinte, dorinta lui de a te domina, a te stapani.  Se tine dupa tine. In cazul nevestei, dorintele tale se vor tine dupa barbatul tau, adica te vor impinge mereu, te va forta sa-l domini, sa-l controlezi, sa te lupti mereu pentru pozitia aia pe care Dumnezeu ia dat-o. (40:00) „Dar el va stapani peste tine”. Vezi, cand tu nu-ti respecti barbatul, cand tu te revolti, cand uneori il tratezi ca si pe un gunoi, sau pur si simplu nu il bagi in seama, atitudinea asta e un rezultat direct al unei probleme mult mai adanci, care nu mai tine de modul in care tu ai crescut sau cum ai fost educata, ci tine de spiritualitatea ta fiindca exista o legatura spirituala intre lipsa de respect si consecinta pacatului. Pentru necredincios e ceva normal. Pentru credincios este insa anormal.

Nevestele care nu se lupta sa-si respecte barbatii umbla in fire si nu in voia lui Dumnezeu. La fel ca si in cazul barbatului, care in loc sa caute tandrete, gingasie, iubire fata de sotiile lor, nu le pasa, merg inainte ca cei din lume. Nici o diferenta. Dar, datorita legamantului, si ma intorc inapoi. Datorita legamantului si responsabilitatilor care le avem, care ne sunt scrise, fagaduintele care le facem inaintea lui Domnului, lucrurile astea nu raman fara consecinte. De aceea, trebuie sa avem mare grija. Dumnezeu l-a facut pe barbat capul. Sunt familii in care exista doua capete. Stiti ce inseamna un singur trup cu doua capete? Monstru.

Fiti supuse in Domnul

Asta inseamna ca arati respect fata de sotul tau in lucrurile pe care Domnul le aproba. Nu in situatii imorale, nu in situatii ilegale, nu in situatii de pacat, in care sotul tau te impinge, te forteaza, te indeamna sa-l aprobi. Nici vorba. In Domnul inseamna in perimetrul moralitatii si spiritualitatii in care Dumnezeu ne-a  creat sa fim. Pe de alta parte, tot aceste cuvinte ‘in Domnul’ te ajuta si in situatii cand omeneste vorbind nu mai simti de loc respect fata de sotul tau. Poate te-a frustrat la culme. Poate te-a enervat, te-a suparat. Dar in loc sa-l faci varza, ce-ar fi sa-i arati respect? Si nu ne-aparat datorita faptului ca tu crezi in el sau il respecti la momentul ala, ci poti sa-i spui, „Doamne, la momentul asta, tu sti cat de frustrata sunt, tu sti cat de suparat sunt pe el, si asa mai departe, dar ‘In Domnul, inaintea Ta ma supun si nu pentru el o fac, ci o fac pentru Tine, tocmai ca sa respect legamantul  si ma supun in Domnul sotului meu chiar si cand el este imperfect fata de mine. Si asta e jertfa, pe care atata sotul trebuie sa o aiba fata de nevastasa, cat si nevasta trebuie s ao aiba fata de sot, chiar si cand nu-i vine de la sine. Anormal, dar normal pentru un crestin. (43:00)

2. Suport casnic

Nevoia suportului sau responsabilitatii casnice. 1 Timotei 5:14 „ Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor,” . O nevoie esentiala a barbatului  e sa aiba o nevasta care e gospodina, care sa se ingrijeasca de ceea ce inseamna camin, casa. Nu e mare lucru, e un pat curat, e o mancare calda, o grija pentru copii, un ajutor moral. In casa ei, nevasta trebuie sa stie cum sa-si administreze lucrurile. De ce? Fi atent cum continua textul, „să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară,” Responsabilitatea pamanteasca , trebuie sa se ingrijeasca, sa fie gospodina legata automat de vertical sa nu dea potrivnicului, diavolului…. nu-ti indeplinesti indatorirea din legamant, responsabilitatea care o ai inaintea lui Dumnezeu? Dai prilej potrivnicului. (44:00)

3. Relatiile intime

Probabil unul dintre cele mai sensibile puncte legate de barbati: O nevoie a barbatului si o datorie a femeii- este legata de relatiile intime. 1 Corinteni 7. Uni considera ca astfel de subiecte sunt tabu in biserici. Eu nu cred lucrul asta. Eu cred ca mai multe ravagii s-au facut in biserica pentru ca biblia nu a fost predicata pe subiectele astea si oamenii au fost lasati dupa capul lor. Daca Biblia vorbeste si noi trebuie sa vorbim. Ce ne spune Biblia? Ceea ce constatam si noi. Nevoia sexuala e reciproca. Sotul si sotia o au, dar procentajurile difera. Sotii sunt cu mult mai vulnerabili, cu mult mai expusi pericolului acestuia. De aceea, textul din Corinteni ne ajuta sa intelegem lucrul acesta.

1 Corinteni 7:2 Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta.Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.” Subliniati cuvantul ‘datorie’. Aceeasi expresie pe care am intalnit-o si in Exod. cand era vorba de dreptul celui casatorit. In cadrul legamantului marital, expresia aceasta are de a face cu relatiile intime dintre cei doi. De aceea, relatiile intime nu sunt ceva optionale, ci sunt considerate o datorie. Acum, pe cat suntem de seriosi in a le spune celor necasatoriti sa se fereasca, sa ramana curati, sa nu paseasca aici, sa aiba foarte mare grija, pe atat de seriosi trebuie sa fim cand vorbim celor casatoriti celor care s-au casatorit sa-si indeplineasca datoria conjugala fata de sot sau sotie, fiindca e lucru foarte serios.

In Talmud, scrierea de capataie a evreilor dupa Scripturi sta scris: „O sotie ar trebui sa prefere un salariu mai mic din partea sotului, decat un salariu mai mare,” si fi atent,” decat o separare de el.” Eu as scrie Talmudul si eu l-as pune in mainile fiecarui Roman care pleaca in strainatate sa lucreze. Pentru ca numai eu stiu cate dezastre am intalnit in familii de pocaiti, care zic ca merg sa le faca la prunci bani si la neveste tot felul si pana la urma e dezastru in casatoria lor, tocmai datorita acestei probleme, pentru ca nu suntem imuni. Barbatii cad si cad groaznic in pacatul acesta, si cad si femeile. Pe vremea Domnului Isus, evreii faceau juraminte, posteau si se infranau de la placeri si nevoi trupesti, dar limita prescrisa- erau 2 categorii de farisei in vremea aia, oamenii care intr-un fel ghidau viata religioasa in Israel. Era scoala lui Hilel si scoala lui Samai. Scoala lui Hilel spunea: O saptaman sa ramana fara relatii intime. Samai- maxim 2 saptamani. De ce? Tocmai din cauza pacatului si a ispitei curviei.

De aceea Pavel in 1 Corinteni 7 spune Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp.ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăş, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpînirii voastre.” Esti in legamant, nu mai vrei sa ti legamantul? Gasesti motive, inclusiv pe tema asta sensibila. Satan stie mai bine ca tine, ca daca tu nut-i implinesti treaba asta, Satan va veni si te va ispiti. Atentie! Cel rau abia asteapta sa prinda un prilej. Si aici vreau sa adaug ceva. Nu stiu de unde si pana unde s-a nascocit ideea in anumite cercuri crestine ca sotia pocaita, cu cat e mai neingrijita cu atat e mai sfanta. Sfant esti cand asculti de Domnul, ce-ti spune Domnul legat de sotul tau. 1 Corinteni 7:34 Femeia maritata se ingrijeste de lucrurile lumii, cum sa placa barbatului ei.” Tu trebuie s aplaci barbatului tau, nu doar inainte de casatorie, ci si dupa. De ce e important acest subiect? Fiindca pe latura sexuala, barbatii sunt atrasi din punct de vedere vizual. Si daca nevasta nu se ingrijeste sa fie atractiva- nu vorbesc aici indecenta si chestii degenul acesta , ci atractiva, lucruri normale, tu-ti expui sotul la ispita.  De aceea, Scriptura spune ca tu trebuie sa placi barbatului tau. (50:00)

 Concluzie

Vreau sa reiterez cuvantul ‘jertfa’. Toate responsabilitatile barbatului, toate responsabilitatile femeii nu au cum sa fie implinite in fire, fiindca firea e atinsa de pacat si trage mereu spre focul ei. De aceea, in casnicie avem nevoie de Dumnezeu. De aceea, o casnicie intre un barbat credincios si o fata necredincioasa, sau o fata credinciaosa si un barbat necredincios. ma refer la cei care sunt nascuti din nou si au o relatie cu Dumnezeu, nu te baga si nu te injuga la un jug nepotrivit. Gandeste-te de dinainte. Nu te lasa prins si indragostit  de ea sau de el, ca apoi sa-ti tragi firele dinc ap. Ieri am stat de vorba cu o femeie casatorita de 10 ani, care a venit in disperare si a zis, „Nu mai stiu ce sa fac.” De ce? „Nu mai am alte solutii. M-am casatorit cu el, l-am iubit, am crezut ca-l atrag spre Domnul, am crezut ca-l evanghelizez si la momentul asta nu mai exista nici o sansa. Copiii nostri sunt praf, pentru ca vreau sa ma duc cu ei la biserica si el nu-i lasa. Eu vreau sa ma rog, el imi spune, „Ce tot te rogi atata? Lasa-ma in pace.” Cand e vorba de jertfa, eu ma jertfesc, el tot timpul e egoist si trage oala la el. Nam cum sa-i explic. Nu ai cum sa-i explici, din momentul cand mintea lui nu a fost reinnoita si Hristos nu traieste in el. Pentru ca numai un om normal, in sensul spiritual al cuvantului isi da seama ca in relatii, tu trebuie sa te apleci catre celalalt, nu numai de dragul lui, ci si de dragul lui Hristos. Si daca n-ai pe Hristos ca ‘backupul’ tau, niciodata nu o sa poti sa faci fata singur.

Foarte interesant. Cuvantul care apare cel mai des cand e vorba de casnicie este cuvantul agape. Ceea ce lumea nu ar,e Dumnezeu are: Agape, care inseamna dragoste jertfitoare. In toate pasajele ce tin de viata de familie in Scripturi, cuvantul acesta e folosit pentru a descrie iubirea dintre sot si sotie si invers. Si asa cum astazi, pentru noi, anumite lucruri de genul acesta par  anormale, la fel de anormal era pe vremea apostolului Pavel. Spre exemplu, expresia, „Barbatilor, iubiti-va nevestele”, cuvantul agape folosit pentru a descrie dragostea sotului fata de  nevasta, in lumea greco romana si in lumea iudaica, mentalitatea patriarhala domina deciziv. In alte cuvinte, nu-ti puteai permite sa vi la un barbat sa-i spui sa-si iubeasca nevasta, mai ales sa foloseasca cuvantul agape, sa se jertfeasca pentru ea. (54:00) Cand Pavel vine si spune, „Barbatilor jertfiti-va de dragul lor,” e o experienta socanta, revoltatoare, pentru orice grec, roman, evreu din vremea aceea. Ne mira lucrul acesta? Nu, pentru ca Dumnezeu a fost si atunci, e si azi impotriva mersului acestei lumi. De aceea, lucrurile astea par ciudate pentru cei din lume, dar ele reprezinta tiparul divin a unei casnici sanatoase, cand e vorba de Dumnezeu. E o atitudine a inimii, a acelei dragoste, care se hotaraste, „Iau o hotarare, in momentul in care intra in casnicie,” intra in casnicie iubind altfel. (57:00) Mai sunt 10 minute din seminar.

Florin Ianovici – Slujirea – Mesajul surorilor la Biserica Philadelphia Mansuè, Italia

Uploaded by on Jan 16, 2012

Biserica penticostala Philadelphia din Mansuè (TV) – Italia
Predica pastorul Florin Ianovici – 10 Decembrie, 2011

PAGINA Florin Ianovici aici.

Dumnezeu din cer, pe pamintul acesta a lasat ca barbatul sa aiba femeia lui.
Umbra pe fata lui Adam l-a facut pe Dumnezeu sa zica, „Nu este bine ca omul sa fie singur”. (Vedeti), noi avem impresia ca tot trebuie sa ne plingem ca Dumnezeu sa stie de ce avem nevoie. Si Dumnezeu i-a adus pe Eva lui Adam.

Probabil aici este secretul fericirii noastre- Secretul fericirii noastre in familie e ca in fiecare dimineata sa iti aduca Dumnezeu sotia. In alte cuvinte, sa poti sa vezi cu ochii lui Dumnezeu, nu cu ochii tai. Cind Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam, Adam a exclamat cu cea mai frumoasa declaratie de dragoste sub soare: „In sfirsit!”

Ceva paradoxal…
si macar ca Dumnezeul nostru este tot ce dorim (adica Dumnezeu era cu Adam in gradina) si totusi in acea viata desavirsita cind i-a adus-o pe Eva – si iata ca macar ca Dumnezeul nostru este tot ce dorim, iata ca in anumite situatii, relatia pe care o stabilesti cu cea de linga tine e atita de importanta, este esentiala in viata ta, incit va trebui sa spui: „Iata ca pina si Adam, care a avut totul din plin, nu tu greutati, a cerut-o pe ea si ea a venit. ” Sa va incurajeze lucrul acesta.

Caramizile casniciei (Part 2) Scopul lui Dumnezeu in Casnicie

click to read book

fa click sa citesti carti

O carte pentru familii crestine:

  1. Part 1 Legamintul
  2. Part 2 Scopul lui Dumnezeu in casnicie
  3. Part 3 Timpul
  4. Part 4  Dragostea
  5. Part 5 Rolul sotului si a sotiei
  6. Part 6 Reguli pentru o lupta dreapta
  7. Part 7 Finantele
  8. Part 8 Viata Spirituala

de Scot & Cheri Scheer

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”… Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om” (Geneza 2:18,21-23). Cu toate că ştim că în Grădina Edenului, pe când omul se afla singur, starea lui era perfectă, Dumnezeu aruncă o privire şi văzu că omul avea nevoie de ajutor.

Planul lui Dumnezeu pentru om a fost femeia şi Dumnezeu a făcut femeia din om. Dumnezeu S-a implicat în căsătorie. Căsătoria este parte a minunatului plan al Dumnezeului Creator care a ştiut ce este mai bine pentru om şi ce anume i-ar aduce împlinire în viaţă, în sens strict, după cum rezultă din acest text, omul este incomplet fără nevasta sa.

Pe la începutul anilor şaptezeci, am citit despre o misiune în care erau foarte mulţi celibatari, convinşi că Dumnezeu le spusese să nu se căsătorească, pentru a lucra pentru Domnul. Ne-a fost destul de greu să credem că Dumnezeu ar spune aşa ceva. E interesant de remarcat că astăzi, cei mai mulţi din acel grup sunt căsătoriţi.

În acest capitol vom studia şase scopuri biblice pentru căsnicie. Deşi căsătoria este mult mai complexă, acest studiu concentrat va oferi o bază bună de la care să putem porni. Cu cât lucrăm mai mult la această temă, cu atât suntem mai convinşi de taina planului şi scopurilor lui Dumnezeu în această sfântă unire.

PRIETENIE

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24). Adam şi Eva au trăit o experienţă unică în sensul că nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice şi psihologice. În lipsă de altcineva, ei şi-au fost prieten şi iubit unul altuia. Dacă avea loc o conversaţie, ea trebuia să aibă loc între ei doi. Dacă exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celălalt se puteau întoarce. Ne-am gândit de multe ori că luna de miere ideală ar trebui să se petreacă pe o insulă pustie.

Dacă ne uităm mai atent la acest text, vedem că el spune „a lăsa şi a se lipi”. Lista celor pe care trebuie să-i laşi include prietenii, fraţii sau surorile, echipa şi asociaţii. Verbul „a se lipi” înseamnă literalmente a fi nedespărţit unul de celălalt. Partenerul de viaţă ţi-a fost dăruit de Dumnezeu pentru a-ţi fi cel mai bun prieten. El trebuie să-ţi fie sfătuitor, coleg de echipă, primul la care să alergi în nevoie, primul cu care să-ţi împărtăşeşti biruinţele şi eşecurile.

„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor” (Eclesiastul 4:9-12).

Una dintre cele mai serioase probleme pe care le întâmpină cuplurile în a deveni prieteni este aceea a unor deprinderi relaţionale neformate în momentul încheierii legământului, în general, oamenii nu ştiu cum să fie prieteni buni. Cele mai multe familii şi exemplele care se dau nu funcţionează bine în această privinţă. Copilul de cinci sau şase ani s-a confruntat deja cu durerea respingerii şi a înşelării în relaţii. Este uşor să construieşti ziduri care să dureze o viaţă fără a fi instruit în acest sens.

Dacă relaţiile se rup (unul dintre parteneri fiind afectat emoţional sau fizic). când rănile încă nu au fost vindecate, poate pune bariere în calea prieteniei din familie. În doi este mai bine decât de unul singur. Dacă faci din partenerul tău cel mai bun prieten, vei avea o bună răsplată. Merită efortul să încerci tu însuţi cum să fii un prieten bun şi apoi să lucrezi la relaţia ta de căsnicie, în aşa fel încât să devii cel mai bun prieten al soţului/soţiei tale. O prietenie sănătoasă cere timp şi efort, dar beneficiile pe care le aduce sunt mari.

photo via visualphotos.com

ÎMPLINIRE SEXUALĂ

Dumnezeu a gândit într-un mod minunat sexualitatea. Nu uitaţi, sexualitatea este îngăduită numai în cadrul căsătoriei. Dumnezeu este Cel care a creat organele genitale, la fel ca şi hormonii şi dorinţele. Legătura fizică dintre soţ şi soţie este ceea ce face ca relaţia lor să fie unică şi specială. Prin pofte trupeşti, abuzuri şi perversiuni, duşmanul a încercat să distrugă darul acesta preţios. „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat” (Evrei 13:4).

Ideea de bază este că, în cadrul căsătoriei, tot ceea ce nu se opune Cuvântului lui Dumnezeu este în asentimentul celor doi şi este făcut din dragoste, poate fi socotit demn de onorat. O relaţie sexuală puternică este fundamentală pentru împlinirea omului în cadrul unei căsnicii sănătoase. Intimitatea sexuală este parte a procesului de regăsire a adevăratei unităţi şi de a deveni unul într-o relaţie sexuală sănătoasă, fiecare poate găsi împlinirea emoţională şi eliberarea de stres.

ÎMPLINIRE UMANĂ

„Iată aceea care este os din oasele mele…” (Geneza 2:23). Actul propriu-zis al facerii femeii din bărbat denotă planul lui Dumnezeu privind relaţia de căsătorie, în căsătorie, omul devine complet, în esenţă, întregindu-se cu partea care-i lipsea „Nu este bine ca omul să fie singur” Putem ajunge aşadar la concluzia că este bine să fii căsătorit, , Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un harpe care-l capătă de la Domnul” (Proverbe 18:22).

Cel mai minunat şi de altfel unicul drum spre împlinirea şi întregirea fiinţei umane este drumul căsniciei. Asta nu înseamnă că o persoană necăsătorită nu poate fi împlinită şi nu-şi poate găsi mulţumirea în viaţă. Cu toate acestea, Biblia arată limpede că o parte din planul lui Dumnezeu pentru căsătorie era ca prin această unire doi oameni să-şi găsească mai multă împlinire decât ar avea dacă ar fi singuri. Cuplurile căsătorite folosesc adesea expresia „cea mai bună jumătate a mea” când vorbesc despre partenerul de viaţă, în căsătorie, unu şi cu unu fac tot unu.

Este o taina minunată cum e cu putinţă ca doi indivizi să se poată uni atât de complet, încât Dumnezeu să îi privească drept unul singur. Numai o relaţie personală cu Cristos poate fi comparată cu pacea, dragostea, bucuria şi împlinirea pe care o căsătorie inspirată de Dumnezeu le poate aduce. Orice fel de nevoie emoţională poate fi împlinită printr-o astfel de căsătorie.

ÎNMULŢIREA

„Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Geneza 1:28). în planul lui Dumnezeu era cuprinsă şi ideea ca bărbatul şi femeia să aibă copii. Una dintre ereziile de astăzi este propaganda că lumea este suprapopulată.

Mulţi creştini au căzut în cursa minciunii că datoria noastră este să reducem numărul persoanelor din familiile noastre. Reducerea numărului membrilor unei familii în zilele noastre poate fi motivată în primul rând de egoism. Foarte multe cupluri tinere de astăzi trăiesc cu sentimentul că un copil le-ar întrerupe modul de viaţă; ei nu ar mai putea să se bucure de plăcerile şi bogăţiile statutului actual dacă intervine un copil în existenţa lor. Probabil că nu greşesc, dar gândirea lor este pervertită şi seamănă a egoism. Dumnezeu doreşte ca noi să avem familii copii pe care să-i creştem în dragoste şi temere de El. Pentru aceasta este nevoie de muncă, dar este probabil momentul să ne întoarcem la standardele biblice şi la modelele ei, în loc să rămânem la stilul nostru de viaţă egoist. „Fiii sunt o moştenire de la Domnul” (Psalmul 127:3).

Nu există nimic altceva în experienţa umană care să depăşească mândria de a avea propriul tău copil. Este o extraordinară experienţă să fii capabil să creşti un copil şi să ai grijă ca el să crească în frică şi temere de Dumnezeu. Cât de mare este entuziasmul de a-ţi conduce propriul copil la Isus şi de a-i arăta cum să îl iubească pe Dumnezeu. Ce mare binecuvântare să vezi cum creşte acest copil, ştiind că poartă în el genele tale şi sistemul tău de convingeri către generaţia care va veni. Una dintre cele mai mari oportunităţi pe care le ai pentru a aduce o schimbare în lume şi a lăsa posterităţii ceva de valoare constă în a creşte un copil credincios. Familia care descoperă de la bun început această revelaţie şi are mulţi copii este o familie binecuvântată.

STABILIREA AUTORITĂŢII

„…şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16). În planul creator al lui Dumnezeu, femeia a fost destinată să se supună soţului ei care îi este cap şi conducător. Nici un bărbat nu-şi poate supune nevasta. În schimb, soţia poate fi iubită, cinstită, respectată şi protejată, pentru că în felul acesta ea alege să se supună bărbatului ei. Un bărbat îşi poate îndeplini rolul de conducător manifestându-şi şi puterea şi tandreţea în acelaşi timp. El poate fi o persoană în care soţia sa să aibă încredere, căreia să i se supună de bună voie.

Bărbatul trebuie să-şi conducă, să-şi iubească şi să-şi apere nevasta, aşa cum face păstorul cu turma sa. În căsătorie, fiecare învaţă să-şi dezvolte şi să practice aceste deprinderi legate de autoritate. „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Cristos” (Efeseni 5:21). „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Cristos este capul Bisericii” (Efeseni 5:23).

Una dintre cele mai mari lecţii de viaţă este cea a crucii. A învăţa arta propriului sacrificiu este esenţa succesului oricărui tip de relaţie. A muri faţă de tine şi a învia pentru gloria lui Isus Cristos e suprema ţintă a unui creştinism care aduce roade, în căsătorie, Dumnezeu a stabilit într-un fel anume autoritatea: Dumnezeu are autoritate asupra bărbatului, iar bărbatul are autoritate asupra femeii.

Atât bărbatul cât şi femeia se supun lui Dumnezeu, apoi unul altuia. Poziţia de cap a bărbatului este asemenea celei pe care o are Cristos faţă de Biserică. Fiind capul, El iubeşte, îngrijeşte, protejează şi hrăneşte Biserica; la cruce, El Şi-a dat viaţa pentru ea. Revolta înseamnă ignorarea autorităţii şi este exact opusul supunerii. Dacă-l înveţi pe copil care este atitudinea corectă faţă de autoritate şi care este adevăratul înţeles al supunerii, ai putea să-i formezi caracterul în aşa fel încât să fie fericit şi să aibă o căsnicie reuşită. În caz de divorţ sunt citate multe cauze, dar cea mai des amintită este revolta: refuzul de a se supune.

Modelul lui Cristos

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare „vorbesc despre Cristos şi despre Biserică” (Efeseni 5:31-32). Textul biblic care ne vorbeşte despre Cristos ca despre un mire şi despre biserica sa ca despre o mireasă ne atrage atenţia asupra unicităţii acestei legături. În rugăciunea rostită de Isus Cristos în Ghetsimani, El S~a rugat pentru ca trupul lui Cristos să fie una, , tot aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una.

De aceea soţul şi soţia trebuie să devină una. Pavel le spune efesenilor că aceasta este o taină. A fi una în Cristos şi în căsătorie este ceva supranatural, care poate fi înţeles numai prin credinţă. Credinţa noastră în Dumnezeu şi dragostea noastră pentru El se dezvoltă pe măsură ce ne maturizăm în cadrul familiei. Adevărata noastră dragoste faţă de Dumnezeu se dovedeşte prin dragostea pe care o arătăm soţiei sau soţului. O persoană care crede că îl poate iubi pe Dumnezeu fără sa-şi iubească partenerul de viaţa se înşeală singură, în experienţa noastră de viaţă ca soţ şi soţie, am ajuns să ne dezvoltăm calităţi precum dragostea, grija faţă de celălalt, iertarea, dăruirea şi acceptarea care sunt necesare unei vieţi creştine pline de succes.

ADAM ŞI EVA

Foarte mulţi oameni au o părere greşită faţă de ce ar trebui să fie cu adevărat o căsnicie reuşită. Ei şi-au format o înţelegere şi anumite păreri despre căsătorie, urmărind exemplele părinţilor lor sau a altor cupluri pe care le-au luat drept modele. Filmele de genul „fericiţi până la adânci bătrâneţi” pot să îi determine sa-şi dorească aşa ceva, dar Hollywood-ul în general nu se ridică la înălţimea idealului.

Să ne reîntoarcem puţin la Grădina Edenului. Grădina descrie planul iniţial al lui Dumnezeu pentru căsătorie, în lipsa conştiinţei binelui şi răului, nu exista pe atunci gelozie, rivalitate, mânie, cicălire, egoism, condamnare, indiferenţă, nevoie de performanţă, tensiune etc. Sună ca în cer? Acesta a fost planul iniţial al lui Dumnezeu. Puterea creatoare a lui Dumnezeu, în plenitudinea sa, a fost peste acel loc şi acel cuplu.

Avem aici tabloul unei armonii perfecte între Dumnezeu şi natură. Grădina şi prezenţa divinităţii a împlinit orice nevoie senzuală, fizică, emoţională şi spirituală. Adam şi Eva nu aveau ce să-şi mai dorească. Câtă vreme au avut grijă de grădină, zilele lor au fost lipsite de griji. Mediul era perfect şi inocenţa de dinainte de păcat le îngăduia libertatea de a nu folosi hainele. Se lăsau învăluiţi de plăcerile oferite de grădină. Eva a fost cu adevărat aleasa lui Adam şi numai a lui. El nu avea cu cine să fie comparat. Mintea lui nu a fost deranjată de vederea unei alte femei. S-a întâmplat oare ca ei să se plimbe într-o zi prin grădină, de-a lungul râului, şi să fi făcut dragoste în plină zi? Eva râdea când Adam alerga după ea şi o purta către malul râului, ca apoi s-o arunce în apă. Înotau împreună şi sfârşeau prin a adormi între florile sălbatice. Imaginaţi-vă o căsnicie fără nici o zi proastă, fără cuvinte acre, fără presiuni din afară… pace desăvârşită, dragoste, libertate, bucurie şi acceptare. Noi nu putem decât să ne imaginăm cum a fost; putem noi oare să facem din acest tip de relaţie un scop pentru căsnicia noastră?

Isus a venit ca să ne salveze. El a venit ca să redea omului ceea ce diavolul a furat de la el. Prin cruce noi putem experimenta propria noastră poveste de dragoste din Grădina Edenului. Stabiliţi-vă ţeluri cât mai înalte. Dumnezeu v-a lăsat să întrevedeţi ce înseamnă căsătoria încă din ziua în care v-aţi căsătorit. Primele zile de după căsătorie sunt atât de importante, pentru că fiecare dintre cei doi descoperă intimitatea cu celălalt. Luna de miere este de obicei un timp când te străduieşti să-i faci plăcere celuilalt, să-i întâmpini nevoile şi să abandonezi pe deplin orice dorinţă egoistă şi orice punct din agenda ta. Ca şi creştini, viaţa de căsătorie ar trebui să continue să fie la fel de frumoasă. Nu vă împăcaţi cu mai puţin, pentru că Cristos a plătit pentru aceasta cu viaţa Sa.

Teme de casă:
1. Ce crezi că este un prieten?
2. Cât de mult preţuieşti prietenia?
3. Ce urmăreşti prin împlinirea sexuală în cadrul familiei?
4. Ce anume consideri a fi o viaţă sexuală perfectă?
5. Cum crezi că vei fi împlinit prin căsătorie?
6. Cum crezi că te va propulsa căsnicia la un nivel mai înalt în celelalte domenii ale vieţii? (de ex. afaceri, prieteni etc.).
7. Cum crezi că îţi vor aduce copiii împlinire în căsnicie?
8. Ce înseamnă pentru tine supunerea?
9. Cum vezi relaţia ta de căsătorie în contextul relaţiei dintre Cristos şi Biserică?

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari