Why Faith Makes Sense ~ Alister McGrath (A lecture focusing on C.S Lewis’ writings on the rationality of Christianity)

Why Faith Makes Sense”, a lecture focusing on C.S Lewis’ writings on the rationality of Christianity.

 

Reclame

Alister McGrath – Inventing the Universe Seminar

The Relationship Between Science and Religion (Part 1) – John Lennox, Keith Ward and Alister McGrath

Chris Jervis interviews scientists, theologians, philosophers and Oxford Professors John Lennox, Keith Ward and Alister McGrath on the relationship between science and religion. Lennox, Ward and McGrath respond to many claims made by the New Atheists, like Richard Dawkins (author of The God Delusion) and Christopher Hitchens (author of God is not Great). This is part of the ‘Oxford Professors vs The New Atheists’ Playlist: https://www.youtube.com/playlist?list…

VIDEO by Christianity Reason and Science

The Relationship Between Science and Religion (Part 2) – John Lennox, Keith Ward and Alister McGrath

Chris Jervis interviews scientists, theologians, philosophers and Oxford Professors John Lennox, Keith Ward and Alister McGrath on the relationship between science and religion. Lennox, Ward and McGrath respond to many claims made by the New Atheists, like Richard Dawkins (author of The God Delusion) and Christopher Hitchens (author of God is not Great). This is part of the ‘Oxford Professors vs The New Atheists’ Playlist: https://www.youtube.com/playlist?list…

VIDEO by Christianity Reason and Science

Atheism, Science and God (2 of 2) w/ John Lennox, Alister McGrath and Keith Ward

Philosophy, Science and the God Debate (Part 2) ‘Science disproves the existence of God’ – and thanks to high profile scientists – many people unquestioningly believe it. But top Oxford Professors, John Lennox, Alister McGrath and Keith Ward effectively challenge this widespread belief and show that science and faith in God are not incompatible.

VIDEO by Christianity Reason and Science

Atheism, Science and God (1 of 2) w/ John Lennox, Alister McGrath and Keith Ward

 

Philosophy, Science and the God Debate (Part 1) ‘Science disproves the existence of God’ – and thanks to high profile scientists – many people unquestioningly believe it. But top Oxford Professors, John Lennox, Alister McGrath and Keith Ward effectively challenge this widespread belief and show that science and faith in God are not incompatible. ‘Science disprovers the existence of God’ – and thanks to high profile scientists – many people unquestioningly believe it.

VIDEO by Christianity Reason and Science

Evidence, Faith and Knowledge – John Lennox, Keith Ward and Alister McGrath

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Chris Jervis interviews scientists, theologians and philosophers John Lennox, Keith Ward and Alister McGrath on the meaning of faith in Christianity. Is Christian faith blind? Is it against evidence? Lennox, Ward and McGrath respond to many claims made by the New Atheists, like Richard Dawkins (author of The God Delusion) and Christopher Hitchens (author of God is not Great). This is part of the ‘Oxford Professors vs The New Atheists’ Playlist:https://www.youtube.com/playlist?list…

VIDEO by Christianity Reason and Science

Martin Luther – Reluctant Revolutionary

From PBS Empires Series- http://www.pbs.org/empires/ – Luther teaches that one gains salvation through faith alone. VIDEO by PBS

Tim Keller – What Role Should the Bible Have in Society?

From the Q conference in Chicago, February 2010. Panel Discussion featuring Tim Keller, Alister McGrath, Brian McLaren, and Dempsey Rosales-Acosta regarding the Bible’s role in society.

Interpreting the Bible has become a divisive issue for some and little more than sport for others. Some want to talk about the “authority” of Scripture. They’re asking questions like, “How is the Bible authoritative in our lives today?” Others are wondering if the word “inerrancy” is making a comeback. Is it? Or is the term only useful for theological debates, to separate those who are “in” and those who are “out”? How then should we interpret the Bible as God’s word for our culture today?

Keller has some very useful apologetical comments in this panel discussion, the other 3 panelists- McGrath, coming from across the pond in UK, surprisingly dances around the question. MacLaren, we have all come to know his evolving religion since this video, and Dempsey Rosales-Acosta is a Catholic priest. Read Kevin DeYoung’s commentary and take on the subject of inerrancy, as represented in this video discussion, at this link- http://thegospelcoalition.org/blogs/kevindeyoung/2010/09/24/whos-afraid-of-inerrancy/

VIDEO by Jacob Mitchell

The Life of C S Lewis

lewis holy trinity church

See also John Piper’s

Lessons from an Inconsolable Soul

Learning from the Mind and Heart of C. S. Lewis

here – http://wp.me/p1eavz-4AY

Alister McGrath lectures:

Prof. Alister Mc Grath – C S Lewis: Reluctant Prophet at St. Paul’s London

VIDEO by StPaulsLondon by 7 April 2013 The Revd Prof Alister McGrath speaks on the life, faith and work of CS Lewis at St Paul’s Cathedral. Part of the St Paul’s Sunday Forum series of lectures with prominent Christian authors.

Alister McGrath on C.S. Lewis & the Postmodern Generation 50 years later (Christian Biography)

lewis

Biography snippets of Clive Staples Lewis, born in Belfast, Ireland 29th of November 1898 and died 22 November 1963.

A very interesting lecture, in which Dr. Alister McGrath gives some previously unknown details from C S Lewis’s life. Dr. McGrath (a former atheist, similar to C S Lewis himself) has written a biography for C. S. Lewis, for which he has done extensive research. I have met a few people who have been greatly assisted by Lewis in their search for God, while they were atheist. I have also seen college students greatly assisted by Lewis’s apologetics, especially Lewis’s book ‘Mere Christianity’,  so it a worthwhile biography to read up on and Dr. McGrath gives some detailed and personal insights into the man we now know as C S Lewis in the first video, following with a question and answer session in the second video.

Dr. McGrath explores some of the issues that Lewis engages, which remain important to us today. The theme of Dr. McGrath’s lecture is:

What does Lewis say to us today?

Dr. McGrath addresses 3 questions:

  1. So why does Lewis matter so much?
  2. What does he have to say to us today?
  3. Why does Dr. McGrath refer to Lewis as reluctant prophet?

The 4 themes of C S Lewis

(1) Christianity gives us a big picture

C S Lewis writes: „I believe in Christianity as I believe the sun has risen; not only do I see it but by it I see everything else.” His point is that Christianity gives us this way of looking at things which helps them to come into focus. It gives us a panorama of reality  and it enables us to see what things are really like, and where we fit into things as well. And for Lewis, the ability of the Christian faith to make sense of things is a very important reason for thinking that it is true.

(2) The argument from desire

This is a quote from Lewis’s book ‘Mere Christianity’: „If I find in myself a desire which no experience in this world can satisfy, the most probable explanation is that I was made for another world.” Well, what does he mean by that? Let me try and explain. He’s saying that most of us have this experience of longing for something that really satisfies, or the sense that there has to be more than what we know, there’s something beyond us. And Lewis starts to argue like this. He argues that there’s:

  • Spiritual longing
  • A sense of emptiness
  • Something that nothing created or finite can satisfy
  • A longing for God

So we begin to ask questions like: If there’s something, and we found it and we began to make sense of things, it will bring satisfaction and fulfillment to our lives. And then Lewis argues that, really, nothing in this world, nothing that is created or finite seems able to satisfy the deepest longings of humanity, because in reality, these are longings for God. And Lewis’s argument is that this experience of longing, which is so difficult to satisfy, is really a longing for God, which we get muddled about and attach to something else.

This a quote from Pilgrim’s Regress: „The human soul was made to enjoy some object that is never fully given- nay, cannot even be imagined as given- in our present mode of subjective and spatio-temporal experience.” There is something we are meant to possess, to enjoy, and it’s not something in this world. But, our desires and longings help us realize that we are looking for something and that it is not to be found in this world. It lies beyond it.

This is brought up clearly, in what I think is some of Lewis’s best writing, preached in the University Church, Oxford, on 8 June 1941. Sermon: Weight of glory- Title comes from John Donne, who spoke of the ‘exceeding weight of divine glory’. In this sermon Lewis explores this idea of desire. What he is saying is this: We think that this- for example, the quest for beauty- or a really important relationship, that this is going to satisfy us, that somehow this is our destination of our quest for meaning and truth. But in reality it’s a signpost, pointing beyond itself. It’s not the signpost we’re looking for, it’s what it points to. And he argues like this:

„The books or the music which we thought the beauty was located will betray us if we trust to them; it was not in them, it only came through them, and what came through them was longing.”

And so Lewis suggests that the things that create desire and longing- „like beauty, or the memory of past, these are good images of what we desire. In other words, not what we desire, but echoes of it or hints of it. But if they are mistaken for the thing itself, they turn them into dumb idols and they break the hearts of their worshippers.” So Lewis suggests that „they are not the thing itself; they are only the scent of a flower we have not found, the echo of a tune we have not heard, news from a country we have not visited.” Lewis is saying that one of the things you and I can help people to do is to realize that Christianity makes sense of this longing and points towards the One who is able to satisfy, to fulfill these deepest yearnings and transform us. So, Lewis ends this sermon by talking about his hope for transformation:

At present, we are on the outside of the world, the wrong side of the door… We cannot mingle with the splendors that we see. But all the leaves of the New Testament are rustling with the rumor that it will not always be so. Some day, God willing, we shall get in.”

(3) Lewis on Imagination and Stories

I think Lewis’s greatest contribution lies in his imagination, in his importance of stories. Even as a teenager Lewis realized the powerful appeal that stories made to the imagination. His conversion to Christianity was partly about discovering that Christianity told a „grand story’ that both made sense of things, and appealed deeply to his imagination.

(4) Translation

We need to translate the Gospel message into terms an audience can understand. Lewis is good on this. We’re coming up on Easter Day and we’re going to be using words like Atonement, Redemption, Salvation, and we all know that these are very rich and important words, but they’re words our culture does not necessarily understand. And so, we have to explain, unpack, translate these ideas for the benefit of our audience. For example, Paul talks with great excitement in Romans 5 about being justified by faith, but if you talk to your friends about justification, they will mean something like this: Justification is giving an excuse for being late at work, or it’s about things you do to the right hand margin on your word processor. So the important thing is how do we translate?

During World War II, Lewis began to speak to ground crews at Royal AIr Force bases. He had to learn how to express himself in terms that this audience could understand and appreciate. And he did it. That’s one of the reason his broadcast talks over the BBC in the 1940’s were so successful. They connected up with where people were.

C S Lewis's church Holy Trinity Headington

Photo from video – C S Lewis’s church Holy Trinity, Headington

This lecture was given at Lanier Theological Library. VIDEO by fleetwd1
This lecture by Dr Alister McGrath was sponsored by The Lanier Theological Library in Houston, TX and presented at Champion Forest Baptist Church in Houston, TX, Saturday, March 23, 2012 titled: „C.S. Lewis and the Post Modern Generation: His Message 50 Years Later”.

Dr. Alister McGrath is a Professor of Theology, Ministry and Education at Kingʼs College London, and Head of its Centre for Theology, Religion, and Culture. He is also Senior Research Fellow at Harris Manchester College, Oxford, and President of the Oxford Centre for Christian Apologetics. Until 2008, he was Professor of Historical Theology at Oxford University.

Dr. McGrath was born in Belfast, Northern Ireland in 1953. He attended Methodist College, Belfast, in 1966 studying pure and applied mathematics, physics and chemistry. McGrath continued his education and eventually earned both a Ph.D. in molecular biophysics and a Doctorate of Divinity from Oxford University. The interactions between these two areas of study—Christian theology and the natural sciences—have been a major theme of his research work.

Dr. Alister McGrath poses for a picture while ...

As a former atheist, McGrath is respectful, yet critical of scientific atheism. He has frequently engaged in debate and dialogue with leading atheists, including Oxford zoologist Richard Dawkins. McGrath has explored Charles Darwinʼs role in atheist apologetics and other controversial concepts of atheism, such as the „meme” in recent atheist accounts of the origins of belief in God.

McGrath is working on many projects, including his research on the late C. S. Lewis and a major intellectual history of the Swiss Protestant theologian Emil Brunner. His new book to be published in March is entitled C. S. Lewis – A Life. Reluctant Prophet, Eccentric Genius. This biography will be supplemented by a collection of eight major academic essays on Lewis, to be published in May 2013. Other forthcoming books are the first in a five-volume series entitled „Christian Belief for Everyone” and a new textbook on Christian History.

For more infomation on the Lanier Theological Library:http://www.laniertheologicallibrary.org/ VIDEO by fleetwd1

Alister McGrath Q & A

  • Did C S Lewis doubt God when his wife died?
  • What would C S Lewis think about our current culture?
  • Do you have any idea why Lewis made the ruler of Narnia a woman?
  • Is there any author today that could carry on Lewis’s legacy of writing compelling fiction, non-fiction, and children’s literature?
  • Has C S Lewis’s intellectual legacy done us any notable disservice?
  • How did Lewis’s Platonism influence his christianity?
  • Did Lewis continue his studies of Nordic Myth after his conversion?
  • Do any of his writings reveal any hesitations or change in his viewpoint?
  • What do you think of Lewis’s view of Scripture? (13:50)
  • Is it true that C S Lewis’s reputation is more admired in the US, while the British are more skeptical of him?
  • If someone has never read C S Lewis, where do you recommend they start?
  • Was Lewis willing to suspend some of his more orthodox views for the good of the story?
  • What story would you or Lewis use to explain justification in the 21st century?
  • C S Lewis operated from the margins of religious life. Why is he a central  figure now?
  • What would you say in regards to C S Lewis’ apologetics?
  • Could you speak to the correct order of Narnia books?

Related articles from this blog

From the C S Lewis Institute 6 videos- very, very interesting and from an extremely enjoyable lecturer:

More C. S. Lewis

  1. C.S. Lewis The Abolition of Man Chapter 1 – Men without chests
  2. C.S. Lewis The Abolition of Man Chapter 2 The Way
  3. C.S. Lewis The Abolition of Man Chapter 3

IN ROMANIAN:

Criticii postmoderni ai Bibliei şi arheologia recentă

Inca un articol mai vechi (2011) dar foarte important de la http://www.semneletimpului.ro:

Din zorii cercetării arheologice a Orientului Antic Apropiat, în 1799, nicio altă disciplină nu a oferit atât de multe informaţii şi evaluări despre oamenii, locurile şi evenimentele Bibliei. Orizontul arheologiei cuprinde globul pământesc şi caută să înţeleagă culturile şi diversele moduri de viaţă specifice antichităţii printr-un studiu al rămăşiţelor materiale ale trecutului, având impact asupra înţelegerii noastre cu privire la origini şi, în cele din urmă, cu privire la ce am devenit în prezent.

Foto: genesis.allenaustin.netAcest pod dintre cine am fost şi ce am devenit continuă să îi fascineze pe gânditorii din întreaga lume cu întrebări profunde: Cine sunt eu? De unde am venit? De ce mă aflu aici? Astăzi, după decesul modernismului, postmodernismul a devenit temelia majoră de reliefare a noilor viziuni asupra lumii. Cu toate că prin propria premisă filosofică sfidează definiţia, Os Guiness a oferit următorul rezumat: „Acolo unde modernismul a fost un manifest al încrederii în sine a omului şi al laudei de sine a acestuia, postmodernismul este o mărturisire a modestiei, dacă nu chiar a deznădejdii. Nu există adevăr, ci doar adevăruri. Nu există o cauză supremă, ci doar cauze. Nu există o civilizaţie privilegiată (sau cultură, credinţă, standard, model); există doar o diversitate de culturi, credinţe, standarde şi modele. Nu există o dreptate universală; sunt doar interese şi competiţia dintre grupurile de interese.”
În cele din urmă, scrie teologul Alister McGrath, de la Oxford, „această decepţie provocată de modernismul Iluminismului” a condus la o filosofie conform căreia „adevărul este că nu există niciun adevăr.” Această premisă majoră a condus la o reinterpretare radicală a Bibliei, sfârşind într-un nou nivel de critică a istoriei biblice.
Niels-Peter Lemche, de la Universitatea din Copenhaga, scrie că „suvenirele istorice [autentice] ale istoriei timpurii a Israelului nu sunt de găsit în naraţiunile istorice ale Vechiului Testament” şi, prin urmare, „nu putem salva istoria biblică a Israelului timpuriu”. Într-o altă colecţie de eseuri, publicată recent şi intitulată Poate fi scrisă o „Istorie a Israelului”?, Hans M. Barstad concluzionează: „Dacă adevărul istoric (verificabil) ar fi singura noastră preocupare, istoria Israelului nu numai că ar fi foarte scurtă (redactată pe zece pagini sau ceva în genul ăsta), ci ar fi, în acelaşi timp, total plictisitoare.”
Cineva ar putea închide aceste discuţii în turnul de fildeş al erudiţiei şi să se întrebe care a fost impactul lor direct asupra gândirii populare. Dar, aceste reinterpretări au primit titluri majore în presa destinată publicului larg. Un articol din U.S. News and World Report este intitulat „Bătălia pentru istorie”. Potrivit unei cărţi foarte populare, găsită în toate librăriile importante – Biblia dezgropată, de Israel Finkelstein şi Neil Asher Silberman – noua viziune cu privire la Israelul antic ne spune că „saga istorică înregistrată în Biblie, de la întâlnirea lui Avraam cu Dumnezeu… până la ridicarea şi prăbuşirea regatelor lui Israel şi Iuda, nu a fost o revelaţie miraculoasă, ci produsul genial al imaginaţiei umane.” Mulţi dintre cei care citesc aceste explicaţii sunt provocaţi cu întrebări majore care lovesc chiar în centrul dezbaterilor din jurul veridicităţii Bibliei. Sau, aşa cum întreabă titlul unui bestseller recent: Este Biblia adevărată? Pentru postmodernist, aceste întrebări devin din ce în ce mai relevante, iar pentru creştinism sunt esenţiale durabilităţii sale într-o lume care se schimbă foarte rapid.
William G. Dever, unul dintre arheologii de frunte ai Americii pe domeniul Orientului Apropiat, răspunde acestor atacuri într-o carte recentă, intitulată What Did the Biblical Writers Know and When Did They Know It? „Ironia este că cele mai mortale atacuri asupra Bibliei şi asupra caracterului ei veridic, atât în privinţa sensului istoric, cât şi a celui teologic, au venit în ultimul timp nu din partea duşmanilor săi tradiţionali – atei, sceptici sau chiar acei „comunişti necredincioşi”, temuţi de cei ce cred în Biblie, până de curând – ci chiar din partea prietenilor bine intenţionaţi ai Bibliei.”
Arheologia este una dintre disciplinele majore care ne permit să ne apărăm împotriva revizionismului postmodern, pe măsură ce sute de arheologi lucrează an de an să descopere trecutul. Descoperirile recente, din ultimii 15 ani, au oferit răspunsuri convingătoare bazate pe dovezi reale împotriva criticismului postmodern. În acest scurt eseu, vom arunca o privire asupra câtorva dintre acestea.

Oameni: David şi Goliat

Foto: korkedbats.comPovestea lui David şi a lui Goliat a captat imaginaţia studenţilor Bibliei de-a lungul timpului. Este povestea credinţei unui puşti lipsit de apărare care a stat în faţa unui campion filistean blindat în armură. Este povestea unei armate israelite care a tremurat de frică în Valea Terebinţilor, în timp ce filistenii o batjocoreau pe ea şi pe Dumnezeul ei. Cinci pietre împotriva scuturilor de fier, a coifurilor şi săbiilor. Dar care este istoria din spatele poveştii? Au existat cu adevărat un Goliat şi un David?
În 1992, Philip Davies, profesor de studii biblice la Universitatea din Sheffield, scria făcând apel la sprijinul arheologiei: „«Imperiul» biblic al lui David şi Solomon nu are nici cel mai mic ecou în înregistrările arheologice de până acum.” El a concluzionat că David şi Solomon nu sunt mai reali din punct de vedere istoric decât Regele Arthur al Mesei Rotunde. Dar argumentul său este unul fundamentat pe tăcere. În viziunea lui Davies şi a altor cercetători postmoderni, personajele şi istoriile Bibliei trebuie să aibă un echivalent istoric (arheologic). „Până când acest lucru nu se confirmă, nu poate exista o bază reală pentru a susţine că «Israelul» biblic ar avea vreo legătură anume cu istoria.” Biblia este vinovată până la proba contrară. Însă, astfel de argumente fundamentate pe tăcere sunt periculoase în orice disciplină. În arheologie, cu sute de arheologi lucrând, în prezent, în Orientul Mijlociu, pot avea un efect devastator.
În 1993, arheologii de la Tel Dan, din nordul Israelului, au făcut o descoperire remarcabilă. Dincolo de poarta cetăţii a fost descoperită o piatră de bazalt refolosită pentru un zid. După ce voluntarul a întors piatra, a observat o inscripţie pe ea. Arheologul şi un lingvist au publicat, ulterior, textul care menţiona o victorie a regelui aramean Ben-Hadad care se lăuda că a înfrânt „casa lui David” şi „casa lui Israel”. Inscripţia a fost datată pe baza tipului de scriere în jurul anului 850 î.Ch. Importanţa inscripţiei este dată de faptul că aminteşte, pentru prima dată, numele David. Este folosit aici în contextul unei referiri la „casa lui David”, numele dinastic din Iuda, folosit de asemenea şi în Biblie (1 Împăraţi 12:26; 14:8; 2 Împăraţi 17:21). Ideea este că nu are niciun sens să denumeşti o dinastie după cineva care nu există.
În vara trecută, a fost făcută o descoperire arheologică emoţionantă, care aruncă o lumină nouă asupra poveştii lui David şi Goliat. Potrivit Bibliei, Goliat venea din Gat (1 Samuel 17:4), una dintre cele cinci cetăţi ale filistenilor. Săpăturile moderne de la Gat (Tel es-Safi), conduse de Aren Maier de la Universitatea Bar-Ilan din Tel Aviv, au scos la lumina zilei, în sezonul de săpături 2005, o bucată de ceramică spartă, cu o inscripţie. Conform unei declaraţii a dr. Maier, din prezentarea făcută la American Schools of Oriental Research, în Philadelphia, în noiembrie 2005, scrisorile sunt redactate în scrierea proto-canaanită (cu litere semitice). Literele scrise fără vocale sunt: ALWT şi WLT. Oricum, în timp ce scrierea este semitică, limba în care e redactat textul este indo-europeană. Astfel, numele pot fi reconstituite sub forma „Wylattes” sau „Alyattes”. În urechea unui israelit ar putea suna astfel: Wylattes/WLT/Goliat. Faptul că numele sunt scrise în indo-europeană într-un text semitic este semnificativ. Indo-europeana indică spre o origine egeeană (greacă), acelaşi loc pe care Biblia îl prezintă ca loc de origine al filistenilor (Geneza 10:14; Ieremia 47:4; Amos 9:7). Redactarea sa într-o scriere semitică indică o adaptare a limbii, în forma scrisă, la contextul canaanit local în care s-au stabilit filistenii.
Unde a fost descoperită această inscripţie? Pe măsură ce arheologii dezvelesc cetăţile antice strat cu strat, ei pot să dateze artifactele din interiorul straturilor respective. Această inscripţie a fost găsită în stratul corespunzător distrugerii teribile a oraşului, pe care arheologii au identificat-o cu campania militară a lui Hazael din Siria (2 Împăraţi 12:17). Inscripţia este, prin urmare, sigilată într-un context stratigrafic şi poate fi datată între secolele al X-lea şi al IX-lea î.Ch., între anii 950 î.Ch. şi, cel târziu, 880 î.Ch. Contextul este important pentru că stabileşte că numele Goliat era cunoscut în cetatea Gat a filistenilor, la aproximativ 70 de ani după ce evenimentul care i-a avut ca protagonişti pe David şi Goliat a fost înregistrat în 1 Samuel 17. Dr. Maier, un foarte respectat arheolog, care este în prezent directorul Institutului de Arheologie al Universităţii Bar-Ilan, concluzionează că, în timp ce inscripţia nu îl numeşte, probabil, în mod direct, pe biblicul Goliat, indică totuşi către „un nume sau două nume asemănătoare numelui Goliat”. Aceasta confirmă că aceste nume erau folosite în Gat-ul filistenilor la un anumit timp după ce Biblia înregistrează conflictul dintre David şi Goliat.

Locuri/cetăţi: Haţor, Ghezer şi Monarhia Unită

Potrivit cu 1 Împăraţi 9:15, 16, Solomon a refortificat cetăţile Haţor, Meghido, Ghezer şi Ierusalim. Care este dovada arheologică a acestei refortificări? În anii 1950, când arheologii lucrau la Haţor, au descoperit o poartă monumentală care data din vremea lui Solomon. Yigael Yaden, arheolog al Universităţii Ebraice, a prezis că vor fi descoperite porţi similare la celelalte situri menţionate în textul biblic. Ipoteza lui s-a dovedit corectă. Spre sfârşitul anilor 1960, săpăturile de la Ghezer au descoperit o poartă cu aceeaşi arhitectură, care a fost datată de arheologi în secolul al X-lea, în timpul lui Solomon. Textele descoperite la cele două situri confirmă identificarea lor cu Haţor şi Ghezer. Însă, cercetătorii postmoderni au început să pună sub semnul întrebării această conexiune cu activităţile lui Solomon, afirmând că porţile ar trebui să fie datate mai târziu în istorie.
În 1990, am avut privilegiul să particip la săpăturile reluate de la Ghezer. Pe durata sezonului respectiv, lucrând cu profesorul William G. Dever de la Universitatea din Arizona, am descoperit dovada necesară pentru a plasa în mod ferm poarta în secolul al X-lea. Recent, în ultimele trei veri (2004-2006), Universitatea Adventistă Southern a fost implicată în noile săpături de la Haţor, cel mai mare sit vetero-testamental din Israel.  Aceste două situri au produs dovezi impresionante cu privire la perioada lui Solomon. Porţile acestor cetăţi şi zonele din jurul lor au adus la lumină ceramică şlefuită şi roşie din secolul al X-lea. Arhitectura ambelor porţi era alcătuită din pietre fin cioplite care trezeau amintirea descrierii biblice a muncitorilor fenicieni foarte talentaţi, angajaţi de Solomon să termine treaba. Astăzi, arheologii continuă să dezgroape dovezi care confirmă descrierile biblice din secolul al X-lea.

State/culturi: Canaan şi Filistia

Foto: katapi.org.ukNiels-Peter Lemche a afirmat curajos că nici Canaanul, nici canaaniţii nu aveau o identitate clară în al doilea mileniu î.Ch. În cartea sa The Canaanites and Their Land, scrie: „În mod sigur, locuitorii presupusului teritoriu canaanit din Asia vestică nu aveau o idee clară despre dimensiunea concretă a acestui Canaan, nici nu ştiau exact unde este situat Canaanul.” În esenţă, „canaaniţii Orientului Antic Apropiat nu ştiau că ei înşişi sunt canaaniţi.” Concluziile lui Lemche au fost puse la îndoială, dar el şi-a menţinut interpretarea proprie a surselor istorice, pe care le numeşte „imprecise” şi „ambigue”.
Această istorie revizionistă a Canaanului şi a canaaniţilor pur şi simplu nu poate să fie susţinută de dovezile arheologice aflate la îndemână. Termenul Canaan apare pentru prima dată în textele Orientului Antic Apropiat şi, pe baza acestei dovezi, regiunea a fost definită de cei mai mulţi dintre cercetători. Textele de la anticul oraş Ebla, localizat în Siria (cca. 2400 î.Ch.), menţionează pentru prima dată Canaanul, înţeles ca referindu-se la un teritoriu sau o regiune. Arhivele cu textele scrise în cuneiformele antice, de la Alalak şi Mari, indică de asemenea că oamenii din această regiune erau cunoscuţi drept canaaniţi, fiind făcute distincţii clare între ei şi alte grupuri. Scrisorile de la Amarna, descoperite în Egipt, oferă cea mai utilă documentare privind organizarea politică a Canaanului în jurul anilor 1400 î.Ch. Aici, expresii precum „toţi cei din Canaan”, „cetăţile Canaanului”, „teritoriile Canaanului” şi „pământul Canaanului” exprimă o entitate teritorială şi geografică cu anumite graniţe precizate, ce formează provincia egipteană din vestul Asiei.
Egiptenii se referă la Canaan şi canaaniţi de 15 ori în înregistrările campaniilor militare din regiune. Locuitorii nu numai că sunt descrişi în aceste înregistrări, ci sunt şi portretizaţi în reliefurile de pe zidurile templelor din Egipt. Reproducerea temeinică din aceste reliefuri indică faptul că teritoriul Canaanului era plin cu cetăţi şi locuitori care se întindeau de la Gaza, în sud, până la regiunile sudice ale Libanului modern. Cu siguranţă, din textele descoperite de arheologi mai sunt multe lucruri care pot face lumină privind acest teritoriu antic, menţionat în Scriptură.
Biblia îi descrie pe filisteni ca grup originar din Caftor sau Creta (Geneza 10:14; Ieremia 47:4; Amos 9:7). În 1992, Thomas L. Thompson a scris că „înţelegerea «filistenilor» ca reprezentând o populaţie străină intrusă în Palestina trebuie să fie respinsă.” El a pretins că dovezile arheologice sunt „superficiale” şi a susţinut că „ceramica «filistenilor» nu reflectă pur şi simplu poporul filistean. Nici nu există vreo justificare pentru a-i considera pe aceşti olari drept imigranţi sau descendenţi ai imigranţilor… ci, mai degrabă, ceramica reflectă o sinteză de tradiţii ceramice aparţinând mai multor populaţii.” Din păcate, nu există nicio perfecţionare a acestei ipoteze din respect pentru ceramică şi alte culturi materiale, lăsându-l pe arheolog să se întrebe ce anume o fi vrut să spună Thompson. Adevărul este că arheologia a explicat într-o manieră vie chestiunea filistenilor biblici, în ultimii 20 de ani.
Pe baza textelor egiptene şi a ceramicii (pictată cu aceleaşi motive ca vasele de olărit miceniene şi altele specifice zonei egeene), filistenii au fost văzuţi în mod tradiţional nu ca un grup indigen, ci în calitate fie de invadatori cuceritori, fie de grup migrator din lumea egeeană. Reliefurile egiptene ale lui Ramses al III-lea, de la Medinet Habu, înfăţişează aceste „popoare ale mării” sosind pe corăbii şi călătorind în care. Papirusul Harris I susţine că zicătoarea egipteană „filistenii au fost făcuţi pulbere” se referea la eşecul lor în faţa puterii militare a Egiptului.

 

Înregistrările arheologice pot fi citate în sprijinul acestei reconstrucţii. Siturile devastate din întreaga parte de sud a Palestinei, în timpul Bronzului Târziu şi a tranziţiei spre Fierul Timpuriu, au fost puse în seama acestor grupuri disperate ale „popoarelor mării”, provenite din lumea egeeană (greacă). Atelierele de olărit din oraşele filistene precum Aşchelon, Aşdod, Tel Miqne-Ecron şi Tel Qasile au oferit noi vase remarcabile, cu influenţe egeene, în perioada care a urmat acestor distrugeri, iar analiza neutronilor activi a confirmat că această ceramică a fost produsă pe plan local, mai degrabă decât de a fi importată. Noi tipuri de arhitectură, indicând influenţe egeene, includ (1) camere cu vatră la Ecron şi Qasile, cu forme paralele în Pilos, Micene şi Tirins, în Grecia; şi (2) caracteristici ale clădirilor megaron egeene care sunt evidente la Ecron. Mai mult, influenţe cultice sunt atribuite statuetei „Aşdoda” cu elemente similare celor din Micene. Săpăturile arheologice la aceste situri şi la altele arată că cultura filisteană a fost complexă şi avansată în comparaţie cu aceea a israeliţilor contemporani. Nu este nicio mirare că Samson a fost ispitit să coboare printre filisteni (Judecători 14:1).

Concluzie

Arheologia reprezintă una dintre puţinele discipline care are de-a face în mod exclusiv cu – artifacte, clădiri, oraşe şi teritorii – acele date tangibile, tridimensionale care, deşi acoperite de nisipurile timpului, aduc cu ele mărturii despre oamenii, locurile şi evenimentele trecutului. Pe măsură ce aceste monumente continuă să fie descoperite an după an, lumea biblică iese la lumină tot mai mult, oferindu-ne licăriri ale întinderii sale variate şi bogate.
Există o nevoie tot mai mare de cercetare arheologică atentă în Orientul Mijlociu. Cercetătorii biblici şi istoricii, confruntaţi acum cu provocările postmodernismului, se orientează tot mai mult spre domeniul arheologiei ca sursă primară de informaţie despre istoria biblică. Deşi disciplina se află încă în faza sa embrionară, arheologia începe să completeze detaliile marii istorii biblice de la începuturile sale timpurii. În cadrul acestei misiuni, pretenţiile revizioniste ale cercetării postmoderne continuă să fie provocate de arhivele de piatră din Orientul Mijlociu.

(Traducere: Florin Bică)

Why God Won’t Go Away (Alister E. McGrath)

Professor Alister McGrath of Oxford University lectures in this video  from rfvidz.

A one-hour lecture given in January 2011 to students and parents at a leading London school, in which Alister McGrath welcomes the debate about God initiated by the New Atheism (headed by the so-called „Brights” like Richard Dawkins, Sam Harris, Christopher Hitchens, and Daniel Dennett). The lecture engages some of the leading questions raised by the New Atheism, including whether faith is intrinsically violent, whether faith is irrational, and whether science undermines faith. Includes live questions from the audience.

Alister E. McGrath Home Page (Oxford  Univ.)

where you can access more information on his publications and lectures.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari