100 de ani de la nasterea poetului crestin Costache Ioanid

sursa pozei Romanian Times

La data de 3 Decembrie s-au implinit 100 de ani de la nasterea poetului crestin Costache Ioanid, fiind al patrulea fiu nascut in familia parintilor sai, Titus si Ecaterina in Comandaresti din nordul Bucovinei.

Citeva aspecte din viata lui:

Costache Ioanid s-a nascut in anul 1912. In anul 1934 a absolvit  Academia de arta dramatica cu notă maximă. Poetul Mihai Codreanu îl recomandă Teatrului Naţional din Iaşi. In 1938 se mută în capitală. Lucrează sculptură şi regie pentru teatrele bucureştene. Ca urmare a unui diagnostic eronat, face peritonită şi este internat de urgenţă la Spitalul Brâncovenesc unde chirurgul şef îi sugerează să se roage înainte de operaţie.În timpul intervenţiei chirurgicale, trăieşte zguduitoarea experienţă a morţii clinice, eveniment care îi adânceşte predispoziţia meditativă. Se simte cercetat. Dupa ce in 1939 se căsătoreşte cu Elena Ştefănescu din Iaşi, in 1940 devine membru al Bisericii Lutherane a cărei pastor era Richard Wurmbrand. Scrie primele poezii creştine, pe care le şi recită în biserică. Intre 1941-1944, pe durata războiului este încadrat ca şi cartograf la Marele Stat Major.

1945-1953– Scrie poezii creştine, frecventează în mod regulat biserica şi deschide ultima expoziţie în aer liber, de sculptură caricaturală.

1958– Pastorul Richard Wurmbrand se întoarce în penitenciar pentru şapte ani, biserica se reduce la câţiva membri care se întâlnesc în secret.

1958-1961Poezia evanghelică devine preocuparea sa principală şi scrierile sale circulă ilegal în toată ţara. Îşi câştigă existenţa din pictură peisagistică şi sculptură ornamentală.

1963- Se află în stare de arest la Malmaison. Poeziile sale reprezintă un pericol pentru ideologia comunistă, atee. Reacţia oficialităţilor dovedeşte din ce în ce mai clar cât de eficient este cuvântul inspirat de Cristos în vreme de prigoană. În tot cursul anului este urmărit în permanenţă şi ridicat pentru anchete, cel puţin odată pe săptămână. Este permanent susţinut de soţia sa Elena.

1966- Continuă să fregventeze cercuri de rugăciune şi studiu al Scripturii. Activitate poetică intensă. Este recunoscut ca unul dintre cei mai de seamă poeţi creştini alături de Traian Dorz şi alţii…
1981- Moartea soţiei sale.

1982- Imigrează în USA (Portland, Oregon)cu dorinţa de a ajuta la publicarea poeziilor sale.
1987– Noiembrie, de Ziua Recunoştinţei pionierilor americani, trece la Domnul.

Daca blandetea este o forma de lepadare de sine pentru cel tare, smerenia este o lepadare de sine pentru cei inzestrati cu talente deosebite.

Nimeni nu poate spune despre un tantar sau despre un purice ca este “bland”. Blandetea nu sta alaturi cu slabiciunea si cu lipsa de posibilitati. Putem spune ca este “bland” doar despre o entitate care, daca ar voi, ne-ar strivi sau ne-ar ului prin declansarea exploziva a posibilitatilor potentiale. Bland este, nu puricele, care oricat s-ar stradui nu poate decat sa sara si sa se ascunda, ci elefantul, leul sau ursul; bland poate fi omul foarte puternic sau inzestrat cu posibilitatea de a distruge.

In mod similar, despre smerenie sau umilinta nu se poate vorbi in situatia celor cu posibilitati limitate, ci doar in cazul acelora care, prin ceea ce sunt si prin ceea ce pot face, se ridica cu mult peste media societatii din jur.

Probabil ca cel mai frumos exemplu de smerenie pe care l-am vazut a fost viata pictorului, sculptorului, artistului si poetului crestin Costache Ioanid. L-am intalnit de multe ori si mi-a facut cinstea sa ma numeasca printre prietenii lui din mai tanara generatie.

Prietenia lui exemplara cu familia lui Aurel Popescu, si venirea lui printre noi la serile de studiu si predici ale lui Liviu Olah sau Iosif Ton, mi l-au adus aproape si mi-au deschis calea catre inima si casa dansului. (preluat de la viatavesnica.ro)

Daniel Branzai – Amintiri cu sfinti

Costache Ioanid

REPOSTARE: Am obtinut permisiunea Pastorului Daniel Branzai sa postez o serie de articole preluate de la situl dinsului. Pastorul si scriitorul Daniel Branzai a publicat 4 volume sub titlul ‘Amintiri cu sfinti’ (Volumul 4 urmeaza sa apara de la tipar in urmatoarele luni)

Despre venirea lui Ioanid la Christos iata ce citim in marturia lui Christian Ioanid, fiul sau, asa cum a aparut ea in prefata volumului de poezii „Porumbite albe”:

Intr-o dupa amiaza de vara a anului 1940, pe o banca din parcul Carol din Bucuresti, blindul poet de mai tirziu citea cu nesat Sfinta Scriptura. Linga el, o doamna il urmareste cu discretie. Un copilas, cu ochii rotitori, ce se joaca prin preajma, ii atrage atentia doamnei ca vecinul ei citeste Biblia. Cu o „viclenie orientala”, doamna (Sabina Wurmbrand) intreaba: Ce carte cititi, domnule?” „Cea mai minunata carte din lume, doamna!” Urmeaza prezentari reciproce si invitatia de a participa la slujba din viitoarea duminica de la Biserica Luterana din strada Olteni. El nu stia nimic despre protestantism. La vremea aceea, Costache Ioanid era „greco-catolic”, ca si stramosii sai, si considera probabil aceasta apartenenta (chiar formala fiind) ca pe o necesitate traditionala. In rest, stia ca iudeii L-au rastignit pe Domnul Christos si de aceea sunt de dispretuit si vrednici de osinda. Cind, in duminica urmatoare, tatal meu s-a infiintat la aceasta biserica, nu mica i-a fost surpriza sa constate ca mai toti credinciosii erau evrei botezati, iar trei dintre cei patru pastori erau si ei evrei sadea: Richard Wurmbrand, Iancu Moscovici si Felix Iacobsohn. Contrariat de lipsa de ritual,Ioanid a fost in schimb fascinat de modul „obisnuit” de a vorbi, nedeclamativ si cu argumentatie luata din viata de toate zilele. In aceste conditii, continua sa se duca duminica de duminica la aceasta biserica si, destul de repede, este transformat launtric si botezat.

Bucuria acestei revelatii ii urmeaza o multime de intrebari, cele mai multe pline de candoare. De un farmec deosebit este una dintre ele, pusa pastorului Richard Wurmbrand: Spuneti-mi va rog, cum se pot impaca crestinismul, asa cum l-am acceptat eu acum, si doctrina legionara, in a carei valoare sociala purificatoare inca mai cred?

Raspunsul: „Probabil ca poate sa existe apropiere. Eu nu stiu pentru ca nu m-am gindit niciodata la asta. Ceea ce vreau sa-ti spun insa este faptul ca, devenind crestin adevarat, vei fi atit de ocupat incit nu vei mai avea vreme sa te gindesti la astfel de probleme!” Si asa a fost. (Amintiri cu sfinti, Volumul II P.111, autor Daniel Branzai)

In ciuda uriasului sau talent, Ioanid a fost un om smerit si simplu. Cine l-a urmarit de aproape a avut ocazia sa simta ca aceasta umilinta a lui, aceasta dorinta dupa anonimat era o urmare a dezbracarii de sine rezultate din intilnirea cu Dumnezeul care a venit sa moara pentru noi la Golgota. Sfintul Macarie obisnua sa spuna: „De dragul tau Dumnezeu S-a smerit pe Sine Insusi.” Ioanid a cintarit mult aceasta realitate si s-a hotarit sa traiasca pururi in umbra unei vinovatii personale a carei pedepsire a fost suspendata pe Calvar.

In prefata volumului de poezii „Porumbite albe”, Mircea Ciobanu scrie despre Costache Ioanid urmatoarele rinduri: (El) a facut multi pasi in adincimile simplitatii. El s-a retras, ca sa zicem asa, dinaintea oricarei ispite de a face vasul mai graitor decit continutul.Literatura romana nu poate gasi decit un singur exemplar asemanator – in poemele lui V. Voiculescu, cele din urma, in care gindul despre mintuire covirseste orice ispita de a cauta frumusetea in exterior.

Adevarata umilinta nu sta in a fi in stare sa spui: „Sunt nevrednic!”, ci in a le da dreptate celor care-ti spun de la obraz, in batjocura: „Esti nevrednic!” Ioanid a stiut mereu sa doreasca umilinta ca pe o acceptare a parerii lui Dumnezeu despre propria lui persoana. Asta nu l-a facut deloc neplacut sau nepotrivit celor din preajma. Dimpotriva!

Cu dinsul s-a adeverit inca odata zicala: „Daca vrei sa fii pretuit de oameni, nu te vorbi singur de bine.”

Cine l-a vazut inconjurat de oameni si mai ales de multimea tinerilor a dat dreptate celui care a observat ca „Cine fuge dupa glorie va fi ignorat de ea: cel ce, dimpotriva, se fereste de ea cu modestie, va fi imbratisat de easi laudat de toata lumea”. (Amintiri cu sfinti, Volumul II P.112, autor Daniel Branzai)

Daniel Negrea – Ce dor frumos

COSTACHE IOANID

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari