Anul de indurare al lui Dumnezeu – Paradisul recastigat – Sorin Taban, serie, ultimul episod

Photo credit sites.google.com

O povestioara si parabola plina de invatatura in acelasi timp, dar  frumoasa ca si povestire, spune ca intr-o fantana adanca, erau doua broaste. Una mica, broscuta si bunica ei, o broasca  batrana si satula de zile. Uitandu-se intr-o zi in  sus, broscuta intreaba pe cea imbatranita de zile:

–          Ce este cercul de sus, cel albastru?
–          Aaaaa, e cerul draga mea, cerul!
–          Cerul? Ce mic este bunico!
–          Nu e mic…tu vezi doar putin din el…cand ai sa cresti mare si ai sa  iesi odata afara, ai sa vezi ca-i atat de mare, de nu-l poti cuprinde cu privirea…dintr-o parte a lui rasare soarele dimineata si in cealalta parte apune seara si…

Si a inceput bunica sa-I explice nepoatei cum e cu cerul cel mare creeat de Maretul Dumnezeu. Se spune ca broasca batrana a murit intr-o zi. Si broscuta mica, a ramas cu amintirile frumoase despre bunica. Mereu isi  amintea  povestile spuse de ea. Intr-o dimineata si-a adus aminte despre povestea cu  cerul acela despre care bunica zicea ca-I fara margini, cerul acela mare creat de Dumnezeu. “Saraca bunica” se gandea broscuta cu un zambet sugubat pe buze, “bunica mea era din generatia care mai credeau ca lumea a fost facuta de Dumnezeu”.. . Nu a crezut niciodata intr-un cer mai mare decat il vedea ea deasupra si nu credea nici in Dumnezeu, Creatorul,  dar i-a fost rusine s-o contrazica pe bunica; prea le zicea cu foc saracuta de ea.

Si zilele treceau si broscuta noastra a imbatranit fara sa iasa vreodata din fantana. Intr-o zi a murit si odata cu ea s-a stins si credinta ei: cerul e atat de mic, iar Dumnezeu nu exista… Nimic nu a putut-o convinge ca cerul este de necuprins si ca undeva, deasupra inaltului lui, Isi are casa Dumnezeu, Ziditorul tuturor celor ce se vad sau nu…S-a hranit toata viata cu o minciuna si a murit, fiind convinsa ca cerul era atat de mic, exact cat il vedea ea din fundul fantanii si ca si ea, ca si omul, s-au tras toti din maimuta evoluata si ea, din molusca traznita de fulgerele marelui Big Bang. Credinta ei nu a schimbat cu nimic realitatea; doar pe ea a tinut-o intr-o nestiinta adanca si paguboasa, doar pe ea…

Concluzia acestei fabule este simpla si sunt sigur ca fiecare din voi ati inteles-o. Poti crede orice, dar viata iti va fi schimbata si transformata, innoita si umpluta de miez, de sens, doar daca ceea ce crezi este Credinta Adevarata. Si despre Credinta Adevarata nu afli decat din Biblie.

Photo credit southernbackwoods.com

Am incercat in aceste meditatii, sa explic insemnatatea Craciunului pentru mine. Unii cred ca Mos Craciun este eroul Craciunului. Si este trist daca si tu ai acelasi mod de gandire…Unii cred ca bucuria Craciunului sunt cadourile. Si asta este o intelegere gresita…Altii, cupleaza Craciunul cu beteala, cu stelutele cu leduri, cu funditele rosii, cu bradul impodobit, cu colindele, sau chiar cu un copilas gingas infasat in scutece si culcat intr-o iesle…si isi zice ei in sinea lor ca e cea mai frumoasa poveste pe care orice copil trebuie s-o stie, asa, ca si cunostinte generale; cine stie? Participi odata la un concurs de televiuziune si pierzi potul cel mare, nestiind mitul despre nasterea lui Isus, care cica ar fi fost fiu de dumnezei…Da, pe toate le intalnim  in preajma Craciunului, dar nu ele sunt Craciunul…Unii asteapta tot anul Craciunul pentru ca de fiecare data, in preajma lui, la Sala Palatului, Stefan Banica Jr. tine un concert de colinde…Pentru gurmanzi, porcul este marea bucurie a Craciunului si-l asteapta incepand din ianuarie…Cat de trist! Cat de trist! Credinta broscutei este de multe ori si credinta noastra.

Intelegand ce este cu adevarat Craciunul si realizand cat de multi oameni habar nu au adevarata lui insemnatate,  am dorit s-o spun in gura mare tuturor si am dorit s-o scriu, ca sa ramana scris; poate cineva va citi, va viziona clipurile de la urma si fiind atent la tot ce spun si scriu eu acolo, sa ajunga sa aiba incepand din 2013 un Craciun adevarat, in care, evenimentul central sa fie nimic altceva decat nasterea Domnului Isus Hristos. Craciunul trait cu adevarat este cel in care serbezi ziua de nastere a lui Isus Hristos, Mantuitorul nostrum si in care El este viu in inima ta.

Am inceput expunerea mea aratand ca nu am aparut nici din maimute si nici in urma “marelui Big Bang” sau din nu stiu din ce fel de moluste ciudate si lipicioase. Suntem creati de Dumnezeu. Suntem facuti din tarana pamantului, partea trecatoare a noastra si care se va intoarce din pamantul din care am fost plamaditi de catre Creator. Am citat ce ne spune Genesa despre inceputuri, si anume ca Dumnezeu, care a dorit sa fie inconjurat de oameni, a suflat in om suflare de viata si omul a devenit un suflet viu. Deci, in trupul de tarana, vremelnic, efemer, Dumnezeu a pus viata. Viata inseamna ceva ce nu are cum sa moara. Daca ar muri, nu ar mai fi viata. Avem in noi suflare din Dumnezeu, care nu va muri niciodata ci va trai vesnic. Va trai vesnic pentru ca este din Dumnezeu, din VIATA. Am aratat ca planul initial a lui Dumnezeu a fost sa daruiasca lumii un viitor vesnic, frumos si impreuna cu El. Dar prin neascultarea lui de Dumnezeu, omul  a cazut in pacat si o prapastie uriasa, s-a deschis, sa cascat intre el si Dumnezeu. Odata cu el, pacatul a adus in lume moartea. Asa spuse-se Dumnezeu de la inceput si omul a ajuns sa vada ca ce spune Dumnezeu este chiar adevarul. Fusese avertizat de Dumnezeu sa asculte de El, altfel, va muri negresit. Departat de Dumnezeu, a-nceput sa duca dorul Edenului si al timpului frumos cand, in fiecare dimineata se intalnea cu Dumnezeu si povesteau de toate cele, cand erau prieteni, cand erau sub ocrotirea si dragostea Lui. Si a-nceput sa gandeasca cum sa faca sa-I recastige dragostea. A-ncercat sa-L imbuneze pe Dumnezeu chinuindu-se sa traiasca o viata curata, frumoasa, morala…dar obosea repede si cadea. A-ncercat sa mediteze adanc la Dumnezeu si la ce asteapta El de la oameni. Si a constatat ca mintea lui, murdarita de pacat, nu mai poate discerne bine intre adevar si minciuna, intre alb si negru, intre drept si stramb, intre bun si rau…si lumea s-a umplut de idoli, dumnezei falsi…si a-nceput chiar saracul om dezorientat sa li se inchine cu mare patima…omul a inceput sa caute alti dumnezei, unii care accepta pacatul, care accepta nedreptatea, care nu-i asa categoric impotriva pactului sub atatea forme josnice ale lui…si s-a intamplat exact cum ne spune Biblia: mintea omului s-a ratacit si depravarea si imoralitatea au umplu pamantul si omul a ajuns sa se indeparteze tot mai mult de Dumnezeul cel adevarat si sfant.

Sfantul Apostol Pavel, descrie atat de trist adevarul acesta, in Scrisoarea sa catre biserica din Roma. Dau mai jos textul citat, din dorinta de-a fi foarte clara situatia trista in care a juns omenirea datorita pacatului:

“ Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor.  Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.  In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati;  fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit;  si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.  De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile;  caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una care este impotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor.  Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.  Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori,  barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,  fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac. “ (Epistola sfantului Apostol Pavel catre Romani) Au aparut zeci si sute de dumnezei si sute si mii de religii, care au departat to mai mult pe om, de Dumnezeul adevarat. Prapastia se tot marea, se tot marea…Alti oameni, au crezut ca facand fapte bune, vor putea ajunge la Dumnezeu prin marinimia lor. Faptele bune sunt bune, dare le nu pot sterge pacatele. Aici nu este ca in matematica: minusurile  nu sunt sterse, anulate cu plusurile. Plusurile sunt plusuri si minusurile raman minusuri si trebuiesc rezolvate.

Contributia noastra la mantuirea noastra – Photo hischarisisenough.wordpress.com

Pacatele nu pot  fi sterse cu fapte bune. Unii oameni au gandit si creat tot felul de filosofii prin care au crezut ca vor ajunge la Dumnezeu. Au aparut jertfele care faceau ca mii si mii de animale sa-si piarda viata pentru a sterge vina oamaneilor. Dar, pacatele erau atat de multe, incat nu mai ajungea nici timpul pentru jertfe si nici animalele nu erau suficiente  pentru cat de multe pacate ar fi trebuit sterse…si, mai mult decat atat, inima omului devenise atat de impietrita incat Dumnezeu a strigat prin profetii Lui: “ nu mai voiesc jertfe daca mainile va raman murdare de pacat…nu mai doresc sange de animale daca inima va este departe de Mine!”. Alti oameni mai evlaviosi,  au decis sa mearga regulat la biserica…dar, nici acest obicei, bun dealtfel, nu a adus omului pacea, bucuria si siguranta mantuirii. Orice facea omul, purta amprenta pacatului. Nici o incercare nu reusea sa il apropie pe om  de Dumnezeu. Va aduceti aminte ca in episoadele trecute,  am explicat in detaliu “Dilema lui Dumnezeu” si modul in care a reusit sa o rezolve prin Isus Hristos. Fara varsare de sange nu este iertare, asa ne spune Biblia. Tot ea ne invata ca plata pacatului este moartea si ca dupa moarte ne asteapta judecata. Ai murit necredincios, neimpacat cu Dumnezeu? Viitorul vesnic este trist, in iad. Mori impacat cu Creatorul, te asteapta vesnicia in rai, impreuna cu El. Sunt adevaruri care nu trebuiesc cosmetizate in nici un fel, pentru ca functie de seriozitatea cu care le intelegem, ne pregatim pentru vesnicie. Nimeni nu stim cand vom muri; dar vom muri cu siguranta. Deci, e bine, e intelept  sa ne pregatim pentru vesnicie. Volter spunea: ”nu mi-e frica de moarte ci de vesnicia ei” Sunt biserici in care preotii indeamna oamenii la tot felul de ritualuri, traditii pomeni, fapte bune, mintind oamenii ca acestea vor sterge pacatele celor plecati dintre noi. Adevarul este scris in Biblie si este foarte clar. Dupa moarte vine judecata si nimic nu mai poate  schimba alegerile facute de om in timpul vietii lui.

Pentru ca nimic nu mai reusea sa repare relatia dintre Dumnezeu si om si pentru ca Dumnezeu este sfant, drept dar si dragoste, Dumnezeu a decis sa-si trimita Fiul, unicul Sau Fiu, pentru ca sa moara ca si Miel de jertfa, neprihanit, fara cusur, pentru pacatele mele si ale tale. Jertfa sfanta a lui Isus, adusa odata pentru totdeauna si astfel sa asigure fiecaruia dintre noi, sansa recapatarii cerului, a neprihanirii, a iertarii, a reimpacarii cu El…pentru ca sa putem sa fim eliberati de sub puterea pacatului, de sub robia lui, de sub hidosenia si povara lui istovitoare…Dumnezeu a pregatit o cale, o singura cale de a ajunge din nou in prezenta Lui, calea care este Isus Hristos rastignit. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata spunea Domnul Isus despre Sine Insusi. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.

Prapastia dintre om si Dumnezeu: pacatul. Photo www.setapartinchrist.com

Ce a vrut sa spuna prin aceasta Mantuitorul? A vrut sa spuna ca doar prin jertfa Lui pacatele pot fi sterse; doar prin jertfa Lui prapastia dintre om si Dumnezeu poate fi unita; doar prin crucea Lui, care ne ajuta sa trecem ca pe-un pod dintr-o parte in alta a prapastiei despartitoare de Dumnezeu; doar prin jertfa Lui putem fi infiati din nou de Tatal Ceresc; doar prin jertfa Lui relatia dintre om si Dumnezeu poate fi refacuta, reparata; doar prin El ca Mijlocitor, putem sta in prezenta lui Dumnezeu prin rugaciunile noastre; doar prin jertfa Lui, Duhul Sfant coboara din nou peste fiintele noastre si ne ajuta prin viata aceasta de pelerini pe pamant. Nimic altceva nu poate rezolva problema pacatului nostru. Nici preotul, nici faptele bune, nici sfintii, nici moastele, nici Fecioara Maria chiar, nici lumanarile aprinse, nici aghiazma, nici posturile, nici pomenile, nici icoanele, nici traditiile de orice fel, nu vor putea sa ne faca placuti inaintea Dumnezeului cel de trei ori Sfant. Doar prin jertfa Domnului Isus putem gasi iertarea pacatelor si impacarea cu Dumnezeu.

De aceea in episodul trecut am spus ca fiecare om care afla de Isus, trebuie sa ia o decizie personala in inima lui. Fiecare om poate, fie sa-L accepte ca Mantuitor, Stapan si Domn al vietii lui (si aceasta il va ajuta sa gaseasca adevarata cale  spre  Rai), sau, a doua optiune, alegere, decizie, este respingerea jertfei Lui, decizie care va duce sigur si trist si crunt catre un final vesnic si dureros si care in Biblie este numit “iadul de foc, acolo unde viermele nu moare si unde este plansul si scarsnirea dintilor…) O Doamne, ajuta-ne sa facem decizia corecta cu privire la viata noastra! Amin!

Isus Hristos, Darul lui Dumnezeu s-a pogorat printre noi. Mii de ani in urma, Isus s-a nacut intr-o iesle saraca si trista. A parasit cele mai inalte locuri ale sfinteniei si a venit in cele mai de jos locuri ale rautatii, cu un singur scop; sa moara pe o cruce ca jertfa de ispasire si sa plateasca odata pentru totdeauna pentru vina mea si a ta. Darul lui Dumnezeu, aceasta este insemnatatea Craciunului. Darul poate fi primit cu toata inima sau poate fi refuzat. Acceptarea duce catre cer. Refuzul duce in iad. Isus Hristos, Darul lui Dumnezeu, aceasta este frumusetea si insemnatatea Craciunului.

Craciunul fara iesle nu-I Craciun. Nu cauta degeaba Craciunul pe sub brad, ca nu ai sa-l gasesti. El este inteles bine, ca incepand la ieslea din Betleem si sfarsind glorios la Golgota, pe crucea din dealul iubirii, acolo unde Hristos ispasea vina noastra a tuturor. Darul este primit cu smerenie de catre unii si refuzat cu mandrie sau nepasare de altii. Tu? Tu ce faci? Ce decizi dragul meu? Ce decizi? Nimeni nu va mai putea sa faca ceva pentru tine dupa ce vei pune mainile pe piept. Incerc cu toata fiinta mea sa te conving ca Biblia este adevarata. In ea scrie clar ca dupa moarte vine judecata, unde tot ce ai spus in soapta se va auzi cu voce tare, unde tot ce ai crezut ca e ascuns, va fi scos la lumina, unde raul nu va putea fi explicat si argumentat in nici un fel, unde vei sta inaintea lui Dumnezeu si vei vedea ca esti judecat nu pentru pacatele tale, ci pentru ca ai respins jertfa salvatoare a lui Isus Hristos, singura posibilitate de impacare cu Dumnezeu, de iertare a ta, de castigare prin har a cerului pregatit de El pentru toti copiii Lui.

Stii cand mori? Stii ca trebuie sa fii pregatit? Stii ca poate nu mai ajungi dimineata de maine sau seara de azi? Esti impacat cu Dumnezeu? Ai rezolvata problema pacatelor tale? Isus Hristos, Darul lui Dumnezeu a murit si pentru tine. Poti accepta si crede in  jertfa Lui, sau poti s-o respingi si poti  amana momentul deciziei tale pentru El. Esti gata sa-ti asumi riscurile? Esti gata sa-ti asumi consecintele? Eu nu am avut curajul sa raman departe de Dumnezeu si am ingenunchiat la crucea lui Isus; L-am rugat cu cuvinte simple, ca si cum as sta de vorba cu tine acum, sa ma ierte de toata vina mea multa si grea. I-am spus ca singur nu mai pot duce povara pacatelor mele si ca ma apasa greu. I-am spus ca nu mai am pace si linsite si ca mi-e frica de moarte. L-am rugat sa ma invete ce sa fac si L-am invitat in inima mea; i-am spus tot pacatul meu, viciile mele, patimile mele, rautatea din mine si am deschis inima inaintea Lui ca sa ma curete. L-am invitat in inima mea si El a inceput renovarea, curatenia, innoirea, m-a impacat cu Dumnezeu si a mijlocit pentru mine. Pacea si bucuria iertarii au invadat inima mea si am inteles ca un Isus viu, trebuie urmat zi de zi, ascultat si am inteles ca orice porunca a Lui si orice invatataura pe care a predicat-o, va trebui insusita si traita zi de zi. Am inteles ca vrea sa devin un credincios adevarat, curat, real, autentic, transformat in fiecare celula a vietii mele si ca impreuna cu El trebuie sa lucrez si la salvarea altora. Mantuirea nu se primeste in mod egoist.

Am aflat despre adevar? Trebuie, sunt constrans,  sa spun tuturor din jurul meu, tot ce a facut Isus pentru mine. Nu sunt mai bun ca altii, dar El mi s-a descoperit prin jertfa Lui si mi-a castigat inima. L-am cautat si L-am gasit si am inteles apoi, ca de fapt eu doar am raspuns chemarii si cautarii Lui. “Cautati-Ma si Ma veti gasi, zice Domnul. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, daca Ma veti cauta cu toata inima” Asa zice Dumnezeu in Biblie, singura carte care merita atentia noastra, merita credinta noastra.  Biblia te desparte de pacat si pacatul de desparte de Biblie.

Intelegi acest gand adanc? Citeste Biblia. Daca nu ai una, scrie-mi un email si eu iti voi trimite o Biblie cadou. O voi cumpara si ti-o voi trimite cadou. Va fi o investitie facuta pentru salvarea unui suflet si in cer, ai sa vii bucuros sa ne cunoastem si-ai sa-mi spui ca articolele mele te-au condus la Isus, Salvatorul nostru.

Biblia ne vorbeste de “Anul de indurare a lui Dumnezeu” in care iertarea este gratuita, in dar, prin jertfa lui Isus Hristos. El nu are 365 sau 366 de zile. El se intinde de la jertfirea lui Isus Hristos si iata ca tine pana astazi. Dar Biblia ne spune ca intr-o zi pe care nu o cunoastea nici Domnul Isus chiar, anul acesta al indurarii, al indelungii Lui rabdari se va incheia. Harul si iertarea in dar, vor lua sfarsit. Ce urmeaza dupa? Judecata! Si tot in Biblie gasim un text care spune ca este “grozav lucru  sa cazi in mainile Dumnezeului cel viu”. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca atunci, cei nemantuiti vor amuti si se vor prosterne inaintea Lui, recunoascand eroarea uriasa de-a refuza jertfa salvatoare a lui Isus; dar va fi prea tarziu. Vor auzi chiar din gura lui Dumnezeu: “Plecati dela Mine blestematilor in focul cel vesnic care a fost pregati pentru diavolul si ingerii lui”. Iar celor mantuiti le va spune: ”Veniti binecuvantatii Mei in odihna Mea”. Tot ce am pus in ghilimele sunt citate din Biblie. Oare le crezi? Si daca le crezi si daca nu le crezi, credinta ta nu le schimba autenticitatea…le vei crede intr-o zi, dar va fi prea tarziu, daca refuzi cat se spune astazi, cat esti in viata, cat poti decide, harul si Darul nespus de mare al iubirii lui Dumnezeu, adica pe Isus Hristos, Mantuitorul nostru. “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” aspus Isus ucenicilor Sai. Mediteaza la acest lucru important pentru vesnicia ta. Poate ai sa spui ca nu ai fost ales; poate ai sa spui ca nu ai stiut; poate asa spui ca nu ai inteles; dragul meu, draga mea, daca citesti acum meditatia aceasta este dovada cea mai vie ca EL te cauta si te iubeste nespus de mult. Tu? Cum raspunzi la dragostea Lui? La dragoste se raspunde doar cu Dragoste! Dumnezeu sa iti umple inima de decizii bune!

De aceea m-am hotarat sa scriu experienta reala din viata mea. Poate vei citi si vei intelege ca fara Dumnezeu viitorul vesnic inseamna IAD. Cu El, impacat prin jertfa scumpa a Domnului Isus, ne asteapta vesnicia in RAI. Depinde cum raspunzi dragostei Lui dovedite atat de clar pe cruce la Golgota. Acolo Isus a murit intre doi talhari, a luat asupra Lui pacatele noastre, a fost parasit de Dumnezeu din cauza ca pacatele noastre au innegrit cerul si Dumnezeu nu l-a mai putut privi pe Isus, singurul Sau Fiu…Nu crezi ca merita sa meditezi la Darul Lui? Daca vei intelege aceasta, Craciunul va fi sarbatoarea cea mai frumoasa din viata ta! Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te lumineze ca sa decizi corect pentru vesnicia ta!

24.01.2012

s.t. frate si prieten

Paradisul recastigat

VIDEO by Towards Heaven

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari