Jubileu Arãdean 1922 – 2012 – Gheorghe Bradin despre inceputul credintei

Sursa acestui articol Bis. Betania Caracal – http://www.betaniacaracal.ro/

Gheorghe Bradin

Sursa Pozei -Daniel Purdel Redactor-sef al revistei Cuvantul Adevarului

Sa fie binecuvintat Dumnezeu:Tatal Domnului nostru Isus Hristos,care imi da mie ocazie sa pot vorbi acum la praznicul Rusaliilor,despre felul in care Duhul Sfint S-a pogorit in Romania si cum a progresat sau regresat Biserica Penticostala de la inceputul ei si pina in ziua de astazi.

 Nu pot vorbi sau scrie in articolul meu despre toate lucrurile intimplate fiindca acele nu ar uncape intr-un articol de revista si ar trebui pentru ele sa se tipareasca o carte destul de mare, voiesc insa sa scriu prin mila Domnului numai despre lucrurile mai principale.

 In anul 1920 Dumnezeu a lasat ca Autorul acestui articol sa treaca prin incercari trupesti si si sufletesti neinchipuit de mari.De 6 ani urmam credinta Baptista si am decis sa iubesc pe Dumnezeu in orice imprejurari si cu orice risc.Deaceea in fata greutatilor prin care am trecut,am zis si eu;De ar vrea Dumnezeu sa ma zdrobeasca,intinda-Si mana si ma prapadeasca.Imi va raminea aceasta mangaiere,aceasta bucurie in durerile cu cari ma copleseste:ca niciodata n-am calcat poruncile Celui Sfint”.Iov.6.9-10dar Cel ce a zis lui Petru:Ce fac Eu,tu nu sti acum,dar vei intelege mai tirziu,Ioan 13,7,a lasat ca aceste lucruri sa se petreaca si cu mine.Zguduit sufleteste si cu sotia bolnava de o boala de apa la plamani, am facut tot ce am putut ca ea sa primeasca vindecare.In anul 1921,am auzit ca in Statele Unite ale Americii se gasesc un fel de credinciosi la rugaciunea carora se vindeca bolnavi.Am cautat ca oricum sa pot intra cu ei in legatura si dupa o lupta de aproximativ 2 ani,am putut prinde aceasta legatura cu fr.Pavel Budean,de la care am primit indrumarile necesare pentru a incepe in noua credinta si a urma calea mantuirii primind botezul Duhului Sfint si lucrarea celor 9 daruri duhovnicesti,aratate de ap.Pavel in 1 Cor.12,8-10.

 Penticostalistii{asa se numea noua credinta}din America,erau grupati in cateva organizatii dintre care una purta numele de;”The Church of God”,a doua The Assemblies of God si a treia The Apostolic Faith.Dintre acestea cea dintai si a treia au fost si sunt cu spalarea picioarelor la Cina Domnului,Ioan 13 iar cea de a doua fara spalare.Cum fr.Budeanu a facut parte in cea dintai,era firesc ca noi sa primim de la el si spalarea picioarelor la Cina Domnului.

 In ziua de 10 sept.anul 1922 s-a deschis prima adunare penticostala in Romania si aceasta in com.Paulis jud. Arad.Ei i-a urmat o a doua adunare{tot in acel an}in com Cuvin din jud Arad. Primele botezuri cu Duhul Sfint au inceput in anul1923.Unii voiesc sa arate ca la acea data se mai gaseau penticostali in Romania dar noi n-am avut nici o cunostinta despre existenta lor si dupa cum vom vedea mai jos,nici autoritatile statului n-au avut.

 In anul 1923 ni se interzice functionarea si ni se cere sa dam Ministerului de Culte unele date:Cate adunari avem,cu cine avem legaturi,etc.In anul1924 inaintam Ministerului o cerere detailata despre originea si activitatea penticostala semnata de 50 de personae{toti citi ne aflam atunci in Romania}.La aceasta cerere am inaintat un Memoriu de credinta tiparit in America si intitulat:Declararea fundamentului adevarat.In acest an am avut si primul botez in apa tinut de fr.Budeanu {fiind in tara}in com.Paulis,jud Arad.In anul1925,intervine decizia Ministerului de Culte nr.5734din 29 ian.care printer sectele cu character interzis,se numara si penticostalistii,mentionind:Ad.5.Secta Penticostalistilor avind aderenti exclusive in com.Paulis si Cuvin din jud Arad,sub conducerea lui Gheorghe Bradin.Doctrina este tiparita in brosura de 14 pagini”Declararea fundamentului adevarat”.Este oprita,fiindca doctrina nu reprezinta credinta tuturor aderentilor ei,ci numai anumitor persoane initiate si nu ofera garantii suficiente de intrunirea conditiilor art.22 din Constitutie.Cu toate ca in acest an am tiparit un Memoriu de credinta in Lipova jud. Timis,pe care l-am anexat la noi cereri pe care le-am inaintat Ministerului,Decizia impotriva noastra sa mentinut.

 In anul 1926,se mai infiinteaza 4 adunari penticostale{catre cele doua care mai erau inainte}si acestea au fost in comunele Micalaca,Maderat,Pincota si Soimos,toate din jud.Arad.

 Inanul1927,credinta penticostala trece in Banat,este primita de fr.Isbasa in vcomuna caruia Domnul vindeca de o boala foarte grea pe fr.Traian Manguta.Trece apoi si in Ardeal prin jud.Mures si Tirnava Mica.

 In anul1928,credinta penticostala este dusa de fr.S.Borlovan,in vechiul Regat si este primita de vreo cateva biserici baptiste din jud.Corvului in frunte cu fr.Ioan Bododea din Braila si M.Radu din Galati.In acest an suntem din nou opriti prin decizia Ministerului de Culte nr.24536din1928.

 In anul1929,am facut prima mare greseala, cind reorganizindu-ne,sub denumirea de Biserica lui Dumnezeu Apostolica,am ales in lucrare persone neincercate{1Tim.3;6}

 Si atunci am tiparit un Memoriu de credinta in Braila insa compus de autorul articolului.Procesul verbal de constituire a nouei organizatii {sub care se ascundea cea veche}a fost incheiat in ziua de 22 feb.si prin el bisericile din Brailita Galati,Lascar Catargiu si Costache Negri,aderau la noua organizatie in fruntea careia – la propunerea noastra – a fost pus fr.Bododea ca presedinte iar fr.M. Radu ca secretar.Avind intelegerea cu totii ca daca Ministerul va lasa libera asoc.Biserica lui Dumnezeu Apostolica noi toti ceilalti din tara ,vom trece sub acea denumire.La inceput Ministerul prin adresa nr.15723/1929 da un raspuns in baza caruia se spera intr-o libertate,dar lucrurile s-au schimbat atunci cind prin adresa nr.32881/1929 Ministerul cere date precise asupra nouei organizatii.In acest an am inceput a tipari revista” Glasul Adevarului”,iar mai tirziu “Cuvintul Adevarului” in fruntea careia am pus pe fr Bododea ca redactor care era singurul retribuit cu o plata lunara in asociatia noastra.In anul 1930 fr.Bododea scrie in revista Cuvintul Adevarului nr 1 din ian.un articol intitulat:Ce este Biserica Apostolica pe care speram ca prin mila Domnului sa-l reproducem intr-un numar viitor al revistei noastre.Tot in acest an,Ministerul Cultelor prin ordinul nr.93114/1930 dat catre Domnul Prefect al jud. Arad,numeste pe aderentii Bisericii lui Dumnezeu Apostolice”penticostalisti”si ordona inchiderea caselor lor de rugaciuni.

 In anul1931,Consiliul Inspectorilor pentru Culte prin avizul nr.49 din 11 martie,arata ca doctrina asociatiei Biserica lui Dumnezeu Apostolica este una si aceeasi cu a Penticostalistilor si prin urmare trebuie mentinuta interzicerea.

 Mai dureros insa si mai regretabil decit orice prigoana a fost faptul ca in acest an venind in tara fr.Gustav Schimid dela misiunea cu nespalarea,a tras pe unii conducatori de partea sa in fruntea carora sa pus fr.Bododea.Intrtinuti de aceasta misiune,au inceput a propaga invataturi impotriva acelor pe care le propagau mai inainte.Si fiind desarcinati din insarcinarea pe care o aveau s-au organizat deosebit, scotindu-si si o revista intitulata :Credinta Apostolica.Grosul fratilor insa nu i-au urmat si nici chiar adunarile din jud.Covurlui cu care fr.Bododea s-a organizat cu doi ani mai inainte,nu l-au urmat.De aici incepe o pagina neagra a Bisericii lui Dumnezeu Penticostale.De aici incep luptele fratridice {intre frati} si aceia care trebuiau sa semene dragostea si sa vesteasca Evanghelia pacii,incep acum sa se certe,sa se razboiasca si sa se urasca intre ei.O mare blama,o mare rusine si un mare dispret s-a pus prin faptul acesta pe lucrarea Duhului Sfint.

 In anul1932,revista Cuvintul Adevarului este trecuta spre a tipari la Lipova jud Timis,avind ca redactor pe autorul articolului.

 In anul1933,s-a cautat in mai multe rinduri a se impaca si a se uni cele doua grupuri de penticostali ,dar fara rezultat.Faptul acesta a fost foarte prielnic ca printer noi sa se poata strecura o multime de invatatori si prooroci mincinosi.

 In anul 1934, fiind pus in postul de secretar al asociatiunii noastre fr. Ioan Danciu,prin mai multe interventii viguroase facute cu un domn deputat de pe acele vremuri,Ministerul Cultelor prin ord.44627/934,ordona ca in mai multe judete din tara sa ni se faca ancheta.Ancheta s-a facut, in cea mai mare parte s-a stabilit nevinovatia noastra,cu toate acestea am fost mentinuti interzisi.

 In acest an Crestinii dupa Evanghelie publicau fotografia fr.Eugen Bodor{dela nespalare}in revista Crestinul nr3-4,pe care o insotesc de un articol in care arata in culorile cele mai negre viata pe care a avut-o intre dinsii susnumitul frate.Tot in acest an fr. Bodor este exclus de catre fratii cu nespalarea si atunci retragindu-li-se ajutoarele pe care le primeau din afara,se unesc cu noi si in conferinta de la Medias predau toata averea lor mobila si recunosc un singur centru:pe cel din Lipova.Unirea aceasta n-a durat nici jumatate de an,fiindca ei au tiparit niste apeluri catre fratietate anuntind-o ca ei si-au format o noua organizatie,fara statute,fara presedinte,etc.In anii care au urmat starea Bisericii lui Dumnezeu Apostolice-Penticostale din Romania,a ajuns intr-un impas foarte greu.Fiindca lucratorii si predicatorii nu aveau cunostiinta necesara in lucrarile Duhului Sfint.Cele doua partide desbinate lucrau una in detrimentul alteia.Prigonirile religioase s-au intensificat si mai mult si din cauza lor si educatia ce s-ar fi putut da membrilor,a fost imposibil sa li se dea.Astfel unii dintre membri si chiar dintre lucratori au ajuns a comite cele mai regretabile fapte in numele Duhului Sfint,si aceste fapte, umpleau fata de rusine unui credincios cu adevarat,invataturile ratacite s-au tinut lant.In anul 1938,am comis a doua mare greseala cind cautind sa usuram greaua cruce ce apasa pe umerii nostrii,am primit oferta de unire a baptistilor independenti.Am fost atunci si suntem astazi acuzati de unii ca am declarat ca parasim invataturile penticostale .Ca ce fel de invataturi penticostale au fost acelea pe care noi am declarat ca le parasim,se poate vedea limpede din tractatul “O lamurire scurta” pe care l-am tiparit in anul1938 si in care am declarat urmatoarele:”Eu am parasit mintea de copil si odata cu ea si neorinduiala,necuviinta si neintelepciunea care sunt neplacute lui Dumnezeu,1Cor.14:33-40,nu vreau sa mai lucrez asa ca sa fiu numit nebun”de nimeni,Cor.14:23si nu vreau ca Statul sa vada in mine un om periculos,contrar ordinei publice si bunelor moravuri.

 Ceea ce am primit in schimbul neorinduielii,a necuviintei si a neintelepciunii,pe care le-am parasit este,sa cred si astazi in nasterea din nou,in viata sfinta fara a ma conforma modei lumesti,in botezul cu Duh Sfint si cu foc si in lucrarea Duhului Sfint ca pe timpul apostolilor”In urma unor asemenea marturisiri,se intelege foarte usor ca noi am fost penticostali in inima si suflet si despre acest lucru,autoritatile au fost convinse.

 Si pentru dovada vom reproduce adresa Primariei Paulis,din care se poate constata acest lucru:Romania,Primaria comunei Paulis jud Arad nr1669 ziua4 luna iun.anul1938.UNIUNEA BAPTISTILOR INDEPENDENTI PANCOTA .La cererea Dvs.cu nr.215/938,avem onoarea a va incunostiinta ca luam la cunostinta actul dv.deoarece membrii pe care ii numiti ca membrii in comunitatea dv.sunt de rit penticostal,practica aceea credinta pina in ziua de azi,treceri oficioase si legate nu au facut,ci numai s-au ascuns sub aceasta denumire spre a nu fi observati si urmariti de autoritatiNotar:ss Panda LS.Primar:ss Stoian.

 Ministerul Cultelor care era bine informat de acest lucru,ne-a interzis activitatea si astfel am ramas tot ca mai inainte.In anul1940 luand legatura cu fr. Iacob Iosif {presedintele comunitatii baptiste din Arad}am cautat sa lamurim punctele de doctrina care ne deosebesc si daca se poate- sa lucram in unire.Si acest lucru se poate constata din revista”Pacea”nr.10-11 din 1 iun.1940.

 Deci cu acesti frati,am lucrat uniti darn u contopiti.

 Venind timpul dictaturii si sugrumindu-se libertatile religioase,am ramas asa cum eram si mai inainte:prigoniti.

 Ziua de 23 aug.1944,ne-a gasit desbinati asa cum ne-au lasat anii de dinaintea dictaturii.Si atunci am fost rugat staruitor de unii frati sa incepem din nou a reorganiza Biserica Apostolica-Penticostala,ceea ce la inceput am sovait si numai dupa ce fratii m-au asigurat ca imi vor da tot concursul pentru starpirea invataturilor si practicelor false,am acceptat si astfel s-a pus la 20 mai1945 piatra fundamentala pe care a inceput zidirea s-au mai bine renasterea duhovniceasca a Bisericii lui Dumnezeu Apostolice-Penticostale din Romania.

 In anul1945,Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania,a fost mentinuta sub Decizia Ministerului de Culte nr.31999/939.

 Dar astazi, in urma acordului cu privire la Romania realizat de Ministrii Afacerilor Straine al U.R.S.S.,ai Regatului Unit si ai Statelor Unite Americane la 26 dec.1945si in urma acceptarii de catre Guvernul Roman a acelei deciziuni,Ministerul Culelor, prin adresa nr.25411/din 20 mai1946 si apoi prin deciziunea nr.64803/946 publicata in Monitorul Oficial nr.3 din 3 ian.1947,a recunoscut asociatia religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica-Penticostala “din Romania,acordindu-i libertate deplina.Slavit sa fie Dumnezeu pentru toate acestea.

 Dupa ce am aratat intr-o mica masura ,cum a evoluat miscarea penticostala in Romania,sa ne aducem aminte in aceasta sarbatoare a Praznicului de Rusalii de cuvintele psalmistului care zice:”De n-ar fi fost Domnul de partea noastra,cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra,ne-ar fi inghitit de vii,ne-ar fi inecat apele,ar fi trecut raurile peste sufletul nostru”Ps.124 Domnul m-a pedepsit,dar nu m-a dat prada mortii”.Ps.118.Slavit sa fie Numele Lui in veci de veci! Amin.

 Gh Bradin

A judeca sau a nu judeca – Iosif Ton

sursa pozei voxdeibaptist

Articol scris de Iosif Ton (preluat de la resursecrestine.ro).

Motivul pentru care nu trebuie să judecăm şi să nu pronunţăm sentinţe asupra altora este faptul că noi nu avem toate informaţiile despre persoana aceea. Noi vedem numai nişte manifestări exterioare şi de moment ale omului, dar nu ştim ce este în adâncul lui şi de aceea, dacă îl judecăm vom pronunţa o sentinţă greşită!

Aşa de uşor spunem noi cuiva „laşule”, pentru o singură acţiune sau lipsă de acţiune, şi poate că dimpotrivă, omul acela este printre cei mai curajoşi oameni! Acelaşi lucru cu calificativele „prostule”, „lingăule”, „stupidule”, „trădătorule”, „falsule”,etc., etc..

Redau aici articolul in intregime:

În Biblie ni se spune uneori sa judecam (de ex. Luca 12:57), iar alteori ni se spune sa nu judecam (de ex. Matei 7:1-5). Veţi observa ca în ambele locuri citate Cel ce vorbeşte este Domnul Isus. Se contrazice Domnul Isus pe Sine Însuşi? Desigur că nu. Problema este la noi, că nu ştim că „a judeca” aste folosit în limbajul comun în mai multe sensuri. Când vedem şi înţelegem aceste sensuri, urmează doar să punem întrebarea: În acest text în ce sens este folosit termenul a judeca?

Gelu Arcadie Murariu a publicat în Romanian Times nr 169, din 11-24 sept. 2006, un articol în care dă pe scurt cele trei sensuri ale cuvântului a judeca. Iată-le:

„Mai întâi, a judeca înseamnă a soluţiona dispute între oameni, domeniu ce cade în sarcina judecătorilor de la tribunal.

În al doilea rând, a judeca înseamnă a discerne situaţii, a cântări fapte, a evalua, a stabili adevărul şi a decide în concordanţă cu el: „Şi pentru ce nu judecaţi voi înşivă ce este drept” (Luca 12:57).

În al treilea rând, a judeca înseamnă a emite judecăţi asupra altora şi a-i condamna, în afara unui sistem juridic, fără a fi calificaţi să o facem, fie pe baza unor criterii personale subiective, fie pe baza unor criterii biblice pe care le aplicăm la alţii dar nu la noi înşine.” (Italicele îmi aparţin, I.Ţ).

Cu privire la sensul prim, a soluţiona dispute între oameni nu este ceva atribuit doar judecătorilor de la tribunal. Apostolul Pavel spune că atunci când apar litigii între fraţi din Biserică, acestea trebuie soluţionate de oameni competenţi din Biserică (1 Corinteni 6:1-6).

Cu privire la al doilea sens, pe lângă citatul dat de G. Murariu din Luca 12:57, unde Domnul Isus ne cheamă să judecăm noi înşine ce este drept, mai adaug 1 Corinteni 14: 26-29 Pavel dă instrucţiuni ca în Biserică „să vorbească doi sau trei şi ceilalţi să judece”, adică să evalueze ideile vorbitorilor!

În ceste două sensuri ale cuvântului, noi suntem chemaţi să judecăm şi să nu ne temem să o facem. Dar ceea ce trebuie să înţelegem mai bine este al treilea sens al cuvântului a judeca. Dau din nou aici cuvântul lui G. Murariu:

„Acesta din urmă este un fel foarte periculos de a proceda şi semnalat cu vehemenţă în Scripturi. Cine acuză (acuzarea fiind parte a procesului de judecată) se aliază cu Acuzatorul („pârâşul fraţilor”), iar cine judecă (privilegiul Celui fără greşeală) uzurpă locul Judecătorului. A judeca pe alţii implică riscul de a fi judecaţi, la rândul nostru, de Dumnezeu, pe baza aceloraşi principii (cu acelaşi grad de asprime) după care i-am judecat noi pe ei (Matei 7:1-2). Un risc demn de luat în seamă. Felul acesta de a judeca este atât de impropriu încât Isus a folosit hiperbola bârnei pentru a-l înfiera, iar pe culpabil l-a calificat ca „făţarnic” (Matei 7:5).

Din aventura judecăţii nedrepte nu putem ieşi cu faţa curată. Judecăţile aplicate altora indică fără urmă de dubiu că ceva nu este în regulă în viaţa noastră. Omul pe care îl judeci eşti tu însuşi, principiu ilustrat în chip desăvârşit în episodul confruntării împăratului David de către proorocul Natan. Verdictul este întotdeauna: „Tu eşti omul acesta!” (2 Samuel 12:1-14).”

Îi sunt recunoscător lui G. Murariu pentru această explicare a termenului „a judeca.” Să ducem acum analiza acestui termen ceva mai departe şi să vedem cum se aplică ea în viaţa practică. Apostolul Pavel ne avertizează:

„De aceea, să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor” (1 Corinteni 4:5).

Motivul pentru care nu trebuie să judecăm şi să nu pronunţăm sentinţe asupra altora este faptul că noi nu avem toate informaţiile despre persoana aceea. Noi vedem numai nişte manifestări exterioare şi de moment ale omului, dar nu ştim ce este în adâncul lui şi de aceea, dacă îl judecăm vom pronunţa o sentinţă greşită!

Aşa de uşor spunem noi cuiva „laşule”, pentru o singură acţiune sau lipsă de acţiune, şi poate că dimpotrivă, omul acela este printre cei mai curajoşi oameni! Acelaşi lucru cu calificativele „prostule”, „lingăule”, „stupidule”, „trădătorule”, „falsule”,etc., etc..

Dar este ceva mai mult în actul acesta de a judeca şi de a pronunţa sentinţe de calificare, sau – cel mai adesea – de descalificare. S-a observat de foarte mulţi analişti că de regulă cei laşi, îi declară laşi pe toţi ceilalţi; cei mincinoşi, îi suspectează şi acuză de minciună pe toţi ceilalţi; cei hoţi îi suspectează şi acuză de furt şi de necinste pe toţi ceilalţi, etc.

Aceasta ne spune Domnul Isus: Tu acuzi pe cineva că are o aşchiuţă în ochiul lui, dar aceasta o faci deoarece în ochiul tău este o bârnă!

Cu alte cuvinte, când ai tendinţa să judeci si să califici pe alţii cu cuvinte înjositoare, fii atent că problema este în tine! Caută şi vezi că tu însuţi suferi de boala pe care o vezi aşa de bine la altul!

Domnul Isus, ca Dumnezeu întrupat, ne spune apoi că la judecata finală a lui Dumnezeu, unul dintre criteriile după care ne va judeca va fi acesta: Cu ce fel de judecată i-ai judecat tu pe alţii vei fi judecat tu! De ce? Fiindcă prin judecata ta ai scos la iveală ce era în adâncul tău şi ai făcut rău altora prin ceea ce era în tine! Răul pe care l-ai făcut celor cărora le-ai aplicat cuvinte înjositoare, umilitoare, jignitoare, rănitoare şi ucigătoare, trebuie să cadă acum asupra ta!

Prin urmare, a judeca şi a pronunţa sentinţe este unul dintre cele mai periculoase lucruri pe care le putem face!

Atunci, ce-i de făcut? Să ne fixăm bine în structura noastră de gândire şi de comportament: Să judec ideile acestui om, dar niciodată să nu calific omul datorită ideilor lui! Să spun că ideea este greşită, dar să nu descalific omul pentru ideea lui!

Mai adaug aici o dimensiune pentru termenul a judeca. Unii se grăbesc să spună: „Omul acesta nu-i născut din nou”; sau, „Omul acesta nu-i mântuit?” Acestea sunt judecăţi care îi aparţin numai lui Dumnezeu şi el le va pronunţa numai la judecata Lui! Dacă eu fac asemenea judecăţi, eu mă aşez pe scaunul de judecată al lui Dumnezeu şi nu mi se cuvine locul acela! Şi voi fi pedepsit aspru pentru o asemenea acţiune!

Eu pot să spun: După cum se poartă şi cum vorbeşte omul acesta, El nu-L cunoaşte pe Dumnezeu! Sau, duhul meu nu mărturiseşte cu duhul lui! Sau, eu simt că omul acesta nu ne duce pe calea cea bună!

Sau, pot spune:

Comportamentul acestui om nu este comportamentul unui fiu de Dumnezeu; sau, comportamentul acestui profet nu este după cuvântul lui Dumnezeu, deci nu mă pot baza pe profeţiile lui.

Dar dacă el este mântuit sau nu, aceasta o va spune numai Dumnezeu!

Ceea ce vreau să observaţi este cu câtă gelozie vreau să fim în toate după Sfânta Scriptură. Unii râd de noi din cauza aceasta. Noi considerăm că aceasta este atitudinea fundamentală a copiilor lui Dumnezeu.

Articol Iosif Ton – din Revista Christian Reader 1989 (sursa George W Galis)

Sursa: Revista „Christian Reader” din libraria personala – George W Galis.

^^^^^^^^^

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari