Avraam, si stationarea pe interzis- Nicoloae.Geantă

Avraam pleaca din Ur cu destinatia Canaan. Drum cu sens unic, fara parcari. Totusi, el stationeaza la Haran. Acolo ii moare tatal, Terah. Domnul l-a scos din groapa (Isaia 51:1-2) si l-a impins spre tara unde curge lapte si miere pe Avraam, nu pe Terarh. Firea veche nu intra in tara promisa.

Avraam a coborit apoi in Egipt. In tara pacatului. Acolo a vrut sa-si piarda sotia. Dracul stia ca din Sara se va naste Isaac, Israel, Isus. Avraam era sa ne lase fara mantuire. De aceea Dumnezeu loveste cu urgie pe Faraon.

Avraam se pierde niste nopti prin cortul slugii sale Agar. Daca n-ar fi dormit acolo, azi nu mai existau teroristii lui bin Laden. Nu, nu prin ei vine mantuirea. Dar de unde se pricopsise Avraam cu Agar? Din Egipt. Dacă nu se cobora…

Avraam emigreaza in Gherar, unde cere viza in schimbul sotiei. Ea, urma sa-i nasca lui fiul promisiunii, nu lui Abimelec. Minciuna sa era să-l bage pe Abimelec în iad.
Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu. A fost socotit neprihănit prin credinţă. Cum, căci a gafat de 4 ori? Nu pentru ceea ce a făcut Avraam a fost numit prietenul lui Dumnezeu. Ci pentru că aşa l-a numit Dumnezeu. Când Dumnezeu spune ceva se transformă în realitate!

Nu staţiona pe interzis! E periculoso sporgesi! Chiar pentru cel ce crede că stă în picioare!
SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.com/2013/02/avraam-si-stationarea-pe-interzis.html

Florin Ianovici – Ce mi-ai facut? Noiembrie 20, 2012

ianovici

La Seara de tineret Biserica Betel-Crangasi, Bucuresti. Multumim frumos fratelui Paul Ion pentru video!

Text – Genesa 12:10 Avram si Sara in Egipt

Ce mi-ai facut?  Aceasta intrebare este pusa de Faraon, un necredincios.

–Credinta este o succesiune de pasi in viata… Crestinii la inceput mergeau ‘pe cale’… Satana n-are nici o problema cu cei ce stau pe loc si nu-l deranjeaza absolut de loc cand vede ca in viata tu nu-ti mai dai interesul sa mergi. Cand vede pe cineva tras pe dreapta il lasa in pace. El intotdeauna va avea de lupta cu cei ce intai pleaca, strabat, care inainteaza, care se straduiesc… Ni se spunea in seara asta ca definitia a ratarii in viata nu ar fi faptul ca din cand in cand ai esec, ci ca atunci cand ai esec renunti sa mai lupti. Daca tu renunti sa mai lupti, atunci deja putem vorbi despre o ratare in viata. Cand diavolul se uita la tine, si chiar daca esti trantit, si chiar daca la un moment dat esti plin de vanatai, si esti uneori intr-un loc unde nu-ti convine sa fi, important este sa continui sa mergi inainte. Important este sa continui alergarea.

Insa, vom vedea noi ca nu orice alergare e buna. Nu orice drum pe care il urmam noi in viata este bun. Nu faptul de a merge este esential, ci faptul de a merge in directia care trebuie este esential. Nu faptul ca nu te lasi batut in viata este un lucru bun. De exemplu: Daca fumezi si bei si faci prostii, Dumnezeu iti spune: Renunta la felul acesta pentru ca nu este bun.

–Sa nu va fie de mirare, ca orice om pe pamantul acesta care va cauta sa fie consecvent cu Dumnezeul lui si va cauta sa aiba o viata atenta cu Dumnezeul lui, va avea acest cuvant in viata lui (v.10)- „A venit insa o foamete.” Acest cuvant „insa” subliniaza faptul  ca cineva sta in spate si se uita atent la inaintarea ta. A venit un „insa” care n-ar trebui sa fie acolo. Pe pamantul acesta suntem urmariti pas cu pas. Exista o putere a intunericului la care nu-i place orice alegere de lumina pe care tu o faci… Si daca tu pe pamantul acesta esti hoatarat sa mergi cu Dumnezeu… cel rau nu poate sa aibe acces asupra inimii noastre… dar, el totdeauna va incerca sa dirijeze circumstantele vietii ca voi insiva, voi sa va distrugeti launtrul. El poate sa foloseasca circumstantele, aceasta foamete care exista, aceste crize care pot sa apara pentru ca biblia spune ca ‘lumea zace in cel rau’.

–Oamenii nu pierd lupta la capitolul ideologiei, oamenii nu pierd lupta la nivelul mintii. Stiti unde pierdem examenul? La cele mai elementare teste in viata. La paine, la relatii, la boala, la bani. La poftele trupesti. Aici pierdem noi batalia si diavolul stie. Ca la nivel de minte, la nivel de cunostinta nu va putea sa biruie. Pentru ca noi stim, cunostinta a crescut. Intreaba pe cine vrei si stie: Isus Hristos a murit pe cruce. Isus Hristos este Mantuitor. Isus iarta. Toti credem lucrul acesta. Dar nu aici pierdem noi examenul. Noi stim in cine ne-am increzut. Dar stiti unde dam examenele? La lucrurile elementare.

La acel telefon, care te ia pe neasteptate si nu esti pregatit si traiesti o minciuna. Te ia pe neasteptate momentul in care va trebui sa dai socoteala pentru nadejdea care este in tine si va trebui sa te impotrivesti celui rau si nu o faci pentru ca ti-e mai drag banul. Ti-e m-ai drag avantajul, ti’e mai drag sa pastrezi prietenia.

–Egiptul a fost intotdeauna asemuit cu ceea ce Dumnezeu numeste adversar pentru oamenii credinciosi. Egiptul reprezenta acea vreme, ca si astazi de altfel o multitudine de idoli. Egiptul era opusul oamenilor credinciosi. Marea problemei a vietii noastre este caci cand te indrepti spre Egipt, cand omul coboara in zona de pericol, nimeni si niciodata nu poate sa fie puternic cum a fost cand s-a pastrat departe in ziua de conflict.

Vreau sa va spun un lucru: Cand te apropii de zona in care Satan e stapan, nu ti-a sunat Dumnezeu din clopotel? Nu stii ca n-ai voie sa faci lucrurile acelea? Nu-ti tremura putin carnea pe tine si nu te ia asa un fior launtric? Cand stii ca n-ai ce sa cauti acolo? Biblia spune foarte clar si limpede in privinta aceasta: Nimeni nu e asa de puternic incat sa joace pe teritoriul Satanei si sa creada ca el ramane credincios. Intotdeauna credinta inseamna o separare. Tovarasii separate, tovarasii diferite, gusturi diferite, vise diferite. Totul se schimba in momentul in care esti un credincios.

Actul I

A vrut Satana sa atace fagaduinta– Primul lucru pe care-l vrea Avram in Egipt este paine. Pentru asta s-a coborat el, ca sa aibe ce sa manance. Si Egiptul e generos, va da paine. Intrebarea e: Care e costul acestei paini? Intotdeauna sa iti pui intrebarea: Cat costa painea care iti da Egiptul? Pentru ca Biblia spune ca in momentul in care ai intrat in Egipt, ai intrat in imparatia unui despot- Faraon, care avea puteri absolute. In teritoriul lui nu poti sa-ti impui regulile tale. Nu poti sa te duci intr-un bar in care se fumeaza si se bea si sa spui: Am venit aici sa va cant un cantec din harfa.

Sa nu credeti ca avem dreptul sa fim oriunde. Caci pe teritoriul celui rau nu se intervine in felul acesta. Numai cand Dumnezeu deschide o usa, numai cand Duhul lui Dumnezeu te trimite. Atunci e diferit pentru ca Dumnezeu creeaza mijloacele ca sa fi acolo.

Sarai a devenit sotia Faraonului. Ce s-a intamplat cand ea a devenit sotia lui Faraon? Cand ea a devenit sotia Faraonului ea nu mai era sotia lui Avram. Nemai fiind sotia lui Avram si fiind in haremul lui Faraon, cum avea sa se mai nasca Isac? Era o profetie, era o fagaduinta si primul atac pe care Satana la dat a fost impotriva fagaduintei.

Daca voi, de exemplu, faceti compromis si minciuna, nici macar sa mai intrebati care e viitorul vostru. Pentru ca ce-a vrut Satana mai mult sa stinga? Viitorul. Acest act prezent, acest compromis, aceasta minciuna, aceasta ipocrizie nu era de o atitudine reprobabila. Nu era doar un moment: Oh, am gresit si eu. S-a stins ceva in momentul acela. Stiti ce s-a stins? Posibilitatea unui viitor luminos. N-am vazut pe nimeni, calcand principiile lui Dumnezeu, ramanand prietena cu cineva din afara bisericii, cautand sa aiba o prietenie cu cineva in afara bisericii, ramanand intr-un mediu foarte pacatos unde a trebuit sa minta- si sa aiba parte de fericire. N-am vazut-o pe nimeni sa fie fericita. N-am vazut decat povesti triste, la capatul caruia s-au varsat lacrimi. Nu exista sansa unei fericiri impotriva matematicii lui Dumnezeu.

A vrut Satana sa rupa relatia dintre soti. Pierd examenul intr-o relatie in momentul cand dovedesc egoismul.Egoismul este cel care a ucis multe relatii.

Cand ajungi in Egipt te apuca frica, cand ajungi in Egipt faci compromis. Cand ajungi in Egipt te centrezi pe tine insuti pentru ca asta este esenta lumii si a Egiptului. Stiti ce spune lumea? Iubeste-te pe tine insuti, cat poti tu! Si pe altul sa nici nu-l bagi in seama.

A vrut Satana sa-l compromita pe Avram cu Dumnezeu. Faraon este instiintat de Dumnezeu printr-un vis si vine a doua zi si zice (lui Avram): Ce mi-ai facut tu mie? Dumnezeul tau mi-a zis ca e nevasta-ta.  In momentul acela se intampla ceva. Faraon trebuia sa aibe o marturie deosebita din partea lui Avram. Cand Avram a ajuns in Egipt, macar ca nu trebuia sa ajunga, dar totusi a ajuns si Dumnezeu i-a spus: Te voi face o urgie. Cum trebuie sa fim noi? Trebuie sa fim o binecuvantare. Unde esti tu prezent, cei din jur ar trebui sa spuna: De cand ai venit tu, esti o binecuvantare. Noi ca sa putem sa fim o binecuvantare trebuie sa traim ca o binecuvantare, trebuie sa traim in adevar. Faraon l-a expulzat pe Avram.

Acuma, Egiptul putea sa fie altfel, daca Avram era altfel? Exista o sansa ca Egiptul sa fie altfel. Multe rele vom auzi noi in cer ca noi puteam sa le stopam cu marturia noastra, si n-am facut-o la timp. Poate Egiptul nu mai era Egiptul care a fost daca Avram era integru la momentul acela. Si Faraon la expulzat pentru ca n-a fost o binecuvantare, a fost un dezastru pentru ei. Dar, nu se termina aici. Este si-

ACTUL II

Zice Biblia ca Avram, dupa 25 de ani, in anul respectiv Avram primise pe Dumnezeu in vizita. Cei trei care au venit acolo, clar era ingerul Domnului si a primit promisiunea: Anul viitor pe vremea aceasta vei primi un fiu. Si ce credeti ca face Avram? Acuma, e s-a mutat la Filisteni si acelasi lucru, Avram il repeta. Ce ne invata episodul acesta al doilea in care Avram face aceleasi greseli?

De ce s-a dus prima data Avram in Egipt? Din cauza foametei. Si a mintit din ce cauza? Din cauza ca s-a dus in Egip si stiind cine sunt Egiptenii. Dar acum de ce s-a dus in Gherar? Nu mai era foamete. Motivul pentru care a coborat in Egipt nu mai exista. In schimb s-a intamplat ceva. A facut acelasi lucru. Obiectul fricii n-a mai existat, dar frica a ramas. Avram avea aceiasi frica si a reactionat cu aceasi minciuna. Acelasi motiv al fricii este prezent. Gen 20:10- 11 Şi Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?„11 Avraam a răspuns: ,,Îmi ziceam că, fără îndoială, nu -i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Un pacat care a fost netratat. Avram nu spune ca a gresit. El zice: Oricum in tara asta ei n-au frica de Dumnezeu si sunt indreptatit sa fac lucrul acesta. Ce spune Avram? In toate lucrurile in se argumenteaza. Aici ne blocam in viata. Dumnezeu atatea oprotunitati ne-a oferit sa ne schimbam felul dea f i si caracterul. In momentul in care, insa vine cineva sa iti bata obrazul, ca e seful, ca e mama, tata, sau vecinul si ce-i spui tu? Ce sa vorbesc cu FIlisteanul acesta?

„Ce mi-ai facut?” este rostit de un necredincios (Faraon, Abimelec) unui credincios (Avram). Sara care de prima oara a fost tacuta (cu Faraon) acum minte si ea (cu Abimelec) pentru ca 25 de ani de nerezolvare a unui lucru nu te fac mai pocait. (Abimelec ii spune ce rau „ne-ai facut” noua in timp ce Avram vrea sa-i mearga „lui” bine. Un necredincios caruia ii pasa de multi si un credincios cauira ii pasa de el.)

Stiti ce mi se pare mie ciudat? Ziua in care Satana incepe sa-ti tina o predica. Acesta mi se pare cel mai umilitor lucru in viata. Si Abimelec ii spune in felul urmator: Mai Avrame, ce ai facut tu aicea, dandu-mi nevasta (cum ai facut si cu Faraon) este un fel de comert. Ai dat nevasta asta si eu ti-am dat oi si boi. Faraon cand a luat-o a stiut ca trebuie sa o plateasca. A platit. Cum vrei sa traiesti in viata asta? Stau de vorba cu frati care spun: Frate nu mai pot sa traiesc de datorii. Daca asta ai ales, asta-i limba Egiptului. In astea esti ancorat.

S-ar putea intr-o zi sa se apuce lumea sa ne predice. Mi-au spus unii: Si eu am venit la voi la adunare. Si am mers pe spatele unor tineri  si i-am auzit vorbind. I-am vazut cum se comporta. Mi se pare un lucru ciudat. Eu nu cred ca este o culoare de pocainta. Dar exista o atitudine de pocaiti care este valabila si la 6 dupa masa si la 8 dimineata si la 12 noaptea. Cum aratam, cum suntem, cum mergem, cum vorbim, cum ne purtam, toate in lumea aceasta vor avea o consecinta. Nu exista doar ca „Dumnezeu este in inima mea”. Da, dar niciodata nimeni nu Il vede. Tu trebuie s aai o marturie.

In ziua in care necredinciosul se ridica si spune credinciosului: Ce mi-ai facut? In ziua aceea noi suntem niste oameni care stam cu capul in jos. Dumnezeu zice sa te prezinti inaintea lui Dumnezeu ca un omincercat care n-are de ce sa-i fie rusine.

Video  Published on Dec 10, 2012 de inventivstudio

Gabi Lupescu – Pasul căsătoriei stă direct în mâna lui Dumnezeu

File:Bartolomé Esteban Perez Murillo 022.jpg

Rebeca : – Mamă, mamă! Ascultă-mă, să-ţi spun… Când veneam de la fântână, un om a alergat înaintea mea cerându-mi să-i dau apă…

Mama : – Şi ce-ai făcut?

R. – Eu?!… M-am oprit şi i-am aplecat vadra pe mână, zicându-i: „Bea, domnul meu!”, iar când l-am văzut bătrân, am umplut repede adăpătoarea şi pentru cămilele lui.

M. – Dar drumeţul, ce a zis?

R. -Să vezi! Când s-au săturat cămilele de băut, omul acela a scos darul acesta, mi l-a dat şi a întrebat: „A cui fată eşti?”

M. – Şi tu i-ai spus, desigur!???

R. – Da… şi i-am mai spus că avem nutreţ din belşug pentru cămilele lui şi-ar putea rămâne la noi peste noapte… Atunci omul acela s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu!”

M. – Şi unde ai lăsat pe omul acela?

R. – S-a dus fratele meu să-l aducă. Iată-i că vin !.

Povestitorul: – În atmosfera aceasta de animaţie, un călător intră în casă. Îmbrăcămintea lui şi a celor ce-l însoţeau, mărturiseau că erau de departe. N-a vrut să stea jos, n-a vrut să mănânce ci voia să le povestească ceva însemnat. Le spuse mai întâi cine este, de unde vine, cine l-a trimis şi cum a ajuns aici. Toţi îl priveau fără să-l înţeleagă prea bine. Înălţându-şi capul, călătorul zise :

Călătorul : – Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă doreşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia îi voi zice: Dă-mi, te rog să beau puţină apă din vadra ta! şi care îmi va răspunde: Bea tu însuti, şi voi da de băut şi cămilelor tale, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!”. Cunoasteti aceasta istorioara ,din Sfanta Scriptura putin explicata mai pe intelesul nostru …???

Noi, contemporanii, de regulă nu găsim elemente comune …cu acest fel de a gândi şi proceda. Nici nu ştii cum e tânărul, cum arată, dacă e înalt, prezentabil! Ce situaţie are… Apoi riscul de a merge pe meleaguri străine, fără prieteni şi… cunoscuţi. Nu e aşa că e prea de tot?
Oare o fată nu s-ar trage speriată înapoi? Şi care părinţi nu ar spune: „Du-te bătrâne, cum să ţi-o dăm în asemenea condiţii? Sunt multe fete pe lume…”

Dar nu! După clipe de linişte solemnă, tatăl se ridică şi spune: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu putem spune nici rău nici bine; ia-o şi du-te ca să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”

„Domnul a spus!” Dar Domnul e Acelaşi! Domnul încă mai poate vorbi!
În această atât de delicată problemă a căsătoriei, cu urmări ce ating veşnicia, venim înaintea Ta Doamne, şi Te rugăm, arată Tu copiilor Tăi, celor ce caută lumina în acest hăţiş, arată-le Tu drumul cel drept pregătit pentru fiecare, după măsura cea mare a iubirii Tale!.Simti tu tanar si tanara , ca este ceasul sa te casatoresti ??? Cum vei proceda …?

Întemeiaţi pe Biblie şi având în dreapta noastră experienţa fericită a sfinţilor, noi rămânem în convingerea că pasul căsătoriei stă direct în mâna lui Dumnezeu. Nu omul, ci Dumnezeu!

Când omul nici nu se gândea, Dumnezeu a făcut o feme…ie şi tot El a adus-o la om. El pune la cale, El aduce la îndeplinire, iar omul, înţelegând voia Sa, doar primeşte darul şi e fericit.
Experienţa primei căsătorii perpetuează exact aceleaşi prevederi din Eden. Fiecare pas spre căsătorie, are în spate un program divin de îndeplinit, de care depinde totul.

Dumnezeu şi astăzi rânduieşte pentru robul Său, ca şi pentru Isaac şi Rebeca, un ajutor potrivit. Pentru că aşa stau lucrurile vom avea multe de întrebat şi multe de spus, pentru că toţi cei ce vin în urma noastră să cunoască secretul fericirii familiale.

Eclesiastul 3:1 „Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru sub ceruri îşi are ceasul lui.”Să nu mire pe nimeni faptul că începem discuţia problemelor ce privesc căsnicia sau chestiunea vârstei celui ce doreşte după un cămin.Căci, cu toate că vârsta este un aspect secundar faţă de discernământul spiritual, faţă de alegerea partenerului şi aprobarea divină, totuşi de amănuntul acesta se leagă esenţialul, poate al tuturor celorlalte aspecte.V-aţi gândit de ce patriarhii se căsătoreau aşa târziu… deşi atingeau maturitatea fizică tot aşa de repede ca şi noi? Cercetaţi genealogia şi veţi observa că nici unul nu se căsătorea mai devreme de 60 de ani înainte de potop, iar cei de după potop le urmează îndeaproape exemplul. Isaac avea 40 de ani când o ia pe Rebeca de soţie. Chiar Moise trecu de 40 de ani când o lua în căsătorie pe Sefora. „Căsătoriile timpurii… să nu fie încurajate. Băieţi şi fete păşesc în legământul căsătoriei cu iubire necoaptă… cu judecată neîmplinită, fără sentimente nobile şi înălţătoare, şi iau asupră-le binecuvântarea căsătoriei conduşi …doar de pasiuni copilăreşti.”

O, câte nenorociri blestemate s-au plămădit din neînţelegerea adevărului că orice lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui…

Fraţii mei tineri, aşteptaţi cu răbdare potolirea vânturilor. Să nu daţi crezare gândurilor frământătoare… Păstraţi cu tărie înţelepciunea aceasta, căci este ştiut: Aceea care scutură pomul cu scopul de a culege fructele coapte mai repede, niciodată nu se vor bucura de binecuvântările şi dulceaţa rodului …pe care le află culegătorul răbdător.

„Şi Samson a zis tatălui său: Ia-mi-o că-mi place!” (Judecători 14:3)
Iată un tânăr care vrea să se căsătorească. Declaraţia lui răsunătoare este importantă prin aceea că aduce în discuţie două probleme de căpătâi care confruntă pe orice t…ânăr în cauză.
Prima problemă: priveşte criteriile prin care se face o alegere.A doua problemă: priveşte legătura dintre afectiv şi raţional, sau dintre pasiune şi judecată.
Le vom cerceta pe rând.„Ia-mi-o că-mi place!”
Indiscutabil, lui Samson îi plăcea persoana pentru nişte însuşiri ale ei. De ce ordin erau acestea? Timp, n-avusese s-o cunoască. Era prea „june” pentru o gândire profundă. Filisteanca era frumoasă, şi nu este frumuseţea un criteriu, regina tuturor criteriilor? Oare nu din contemplarea frumuseţii se zămislesc toate pasiunile şi legăturile afective? Şi nu gândeşte toată lumea aşa?Să vedem cât de îndreptăţită este această mentalitate.

Proverbe 31:30 Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

Iată o persoană: este frumoasă, apreciată şi iubită pentru aceasta. Şi vine o boală ce o desfigurează. Peste noapte preţuirea şi aprecierea celor din jur se răceşte şi dispare. Dar este drept? Nu a rămas omul de fapt acelaşi, cu acelaşi suflet şi calităţi?

Cât de amar trădează vicleana frumuseţe… Câte tragedii pe motivul acesta. Toţi cei ce o accepta drept criteriu, vor sorbi odată şi odată veninul ei, căci chiar şi fără boală, timpul jefuieşte pe fiii oamenilor de acest dar trecător.

Articole de acelasi autor

Rebeca

Cintare de Marta Bergheaua Album: Drumul spre Canaan,Picturi: Daniel Gerhatz
Uploaded by (via) multumesc Ana B.!

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari