Vladimir Pustan – Blândețea – frâul necesar 23 Octombrie, 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit Facebook Ciresarii

Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
În fiecare miercuri de la ora 19.30.
Se transmite LIVE pe Radio Cireșarii.

Vladimir Pustan la Biserica Penticostala Speranta, Oradea Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Predica #4 Blândețea – frâul necesar

Matei 5:5 Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!

Cateva fragmente din predica:

  • …ne nastem, neimblanziti. Trebuie sa puna cineva fraul pe noi. Si va garantez ca nici unul dintre voi nu-i liber sa alerge prin stepa acestei lumi. De fapt, o sa invatam pana la sfarsit, fraul pe noi il pune fie Dumnezeu, fie diavolul.
  • Ce inseamna balndetea? Blandetea inseamna puterea sub control.
  • Blandetea nu este numai o atitudine a inimii in fata lui Dumnezeu. Blandetea este o atitudine a inimii si in relatie cu semenii nostri.
  • Pentru cel bland, acuma, rasplata nu exista. Pentru ca, multi au incercat sa cucereasca pamantul acesta, dar, Biblia zice ca noi il vom mosteni.
  • …e mai suportabila suferinta daca intelegi de ce.
  • Toate necazurile pe care le-am avut cu fratii mei, de cand sunt pastor, au fost din cauza banilor. Daca am fi cu toti saraci, ca in Africa, sa stam fiecare in palmierul nostru, nici unul dintre noi nu ne-am certa. Daca toti am fi la ciorba saracilor, nici unul nu ne-am certa. In momentul in care vezi ce masina si-a parcat ala in fata, innegresti. Dintr-o data simti ca se rascoala ceva in tine. Simti niste nervi ingrozitori. Ne certam de la bani, ne certam de la lucruri, ne certam de la masini. Facem o competitie stransa: Cine are nevasta cea mai slaba. Cine are copilul care la 3 ani sa stie engleza. Toata viata nu facem altfel decat sa batem pitbullii mandriei unii cu altii, ca sa ne aratam ca suntem mai grozavi decat vecinii nostri. Cumparam lucruri de care n-avem nevoie, ca sa impresionam oameni care nu ne iubesc.
  • De ce ne apucam noi la bataie unii cu altii? Am avut odata niste necazuri cu oameni din biserica. Sunt vreo 15 ani de atunci. Asa cum ii numim noi prooroci, ma gandeam ca nu vorbesc din partea Lui, nici biserica nu era convinsa si gata sa gasim tot felul de metode. M-am dus undeva si un alt om, care vorbea de la Dumnezeu, a zis urmatorul lucru, „Tu care ti-ai pus in cap sa faci curatenie in biserica, nu-i treaba ta. Ca nu pe tine te-au jignit, ca n-au zis, „Asa vorbeste Pustan,” ci, „asa vorbeste Domnul. Pe El L-au jignit si El isi va curata pamantul, terenul. Tu stai deoparte.” Si am stat deoparte. Nu va bagati nici in razboaiele care va privesc, nici in alea care nu va privesc. Dar, mai ales, si va va durea lucrul asta, nu va bagati in acelea care nu va privesc in mod personal. Dumnezeu va va tine parte. Va va apara. Sa credeti asta.
  • Aici este ceva ce trebuie sa pricepeti bine. Omul bland nu trebuie sa fie bleg. Omul bland trebuie sa se lase pe el. Dar, cand e vorba de onoarea lui Isus Hristos si a lui Dumnezeu, omul bland trebuie sa sara din scaun. Pana acuma v-am vorbit despre un om care renunta- altii intai, nu-mi apar drepturile mele, is omul care ma las sa ma apere Dumnezeu. Dar, cand e vorba de Dumnezeu si de onoarea Lui sar in sus.

PREDICA- Vladimir Pustan:

Pustan Predica de pe munte 3Sunt anumite predici ce nu plac celor din sala. Sunt anumite predici care nu plac predicatorului. Asta, de exemplu, nu mi-a placut mie. Sunt momente cand cu oglinda Cuvantului lui Dumnezeu te descoperi cu o fata diforma. Ce vreau sa va spun e ca nu e durere mai mare decat  cand iti dai seama zilnic ca esti repetent si ca trebuie sa o iei de la capat de multe ori si cu pocainta si ceea ce ai crezut ca sti pana atunci. E ceva aici la mijloc pentru ca Isus Hristos ne spune sa fim blanzi si e o intrebare pe care trebuie sa ne-o punem: Oare poate fi bland sau fericit? Ca asa spune, „Ferice de voi, cei care sunteti blanzi.” Oare poate fi fericit un om bland intr-o lume in care numai cel adaptat mai bine supravietuieste? In care pestele mare il inghite pe cel mic, ca sa poata trai pestele mare? Credeti ca mai poate fi bland un om astazi, daca nu cumva n-are un temperament calvinist, predestinat? Unul din acela pe care-l vedem asa, linistit, ca apele acelea adanci? Oare cum e sa fi bland dupa Biblie?

De la ce vine cuvantul acesta- bland? Vine de la un cuvant grec  πραΰς (praus)(in L. Engleza ‘meek’), a pune capastru pe un cal neimblanzit. Din fire, cu toti suntem asemenea cai. Asa ne nastem, neimblanziti. Trebuie sa puna cineva fraul pe noi. Si va garantez ca nici unul dintre voi nu-i liber sa alerge prin stepa acestei lumi. De fapt, o sa invatam pana la sfarsit, fraul pe noi il pune fie Dumnezeu, fie diavolul. Cineva tot ne incaleca intr-un fel. Dar aici, cuvantul este a pune frau pe un cal neimblanzit. Si asta inseamna blandete. Adica, puterea sub control. Calul, oricum e puternic. Ce il tine? O bucata subtire de ata numita frau. Ma rog in seara aceasta ca Cuvantul lui Dumnezeu sa fie suficient de puternic sa ne faca blanzi. Nu suntem de la natura. Nu ne nastem blanzi. Trebuie sa fim domesticiti. Suntem manji salbatici, care trebuie sa fim domesticiti. Mereu va trebui sa ne tinem puterea sub control pentru ca daca nu, vom fi oameni care vom tipa mereu, cand ni se pare ca ni se face o nedreptate. Sau cand ni se pare ca nu suntem bagati in seama, sau suntem calcati in picioare. Tipam repede atunci cand simtim nevoia razbunarii si intram repede in vartejul razbunarii, fiecare (poate) dintre noi.

Spunea Aristotel ca blandetea este linia de mijloc dintre cele doua extreme: prea multa furie si prea putina pasiune. Trebuie ca sa fim pe mijloc, blanzi, pentru ca in fiecare dintre noi exista aceste doua extreme- de multe ori prea multa furie si de multe ori prea putina pasiune sa facem anumit lucru. Va trebui sa invatam ca trebuie sa fim blanzi. Suntem cai salbatici. Asa a fost Pavel. A trebuit sa-l puna Dumnezeu jos, pe sfantul apostol, pe drumul Damascului. Si a spus, „Ma Pavele, Eu trebuie sa pun capastru pe tine, ca tu mergi in iad.” Probabil ca-i strigatul lui Toma de Kempis: „Robeste-ma Doamne, sa fiu liber.” Adevarata libertate care vine din fraul lui Hristos- „Ia jugul lui Hristos pe umeri”. Cand te-ai bagat in jug ce esti? Un animal de povara. Asta esti. Dar, oricum, spuneam ca frau pune cineva pe noi. Hristos n-are decat frau si jug. Satana, de obicei are zgarda. Isus Hristos vrea sa ne spuna ca fiecare dintre noi trebuie sa fim blanzi ca sa putem fi fericiti. Se poate sa fi fericit fiind bland. (Photo below – credit)

Ce e Blândețea?

Blandetea, in primul rand, descrie o atitudine a inimii fata de Dumnezeu. In primul rand, noi cu Dumnezeu avem de a face si pe El Il onoram si cu El putem ramane impreuna cata vreme suntem blanzi. Iar, blandetea, cand vorbim despre Dumnezeu, se manifesta in doua feluri.

1. Un om care are blandete in fata lui Dumnezeu este un om supus.

Iov zice la un moment dat- batjocorit (mie asa mi s-a parut), omul cel mai bun, omul care daruieste, omul care face, omul care tine calea lui Dumnezeu are intr-o zi zece copii morti. Omul acesta ajunge bolnav, ramane fara avere. Nu mai are nici bani de medicamente. Se aseaza pe gunoi, sotia departe de el. Se scarpina cu un ciob. Are elefantita, o boala care o au vreo 5 oameni in lume. Nu intelege nimic. Si stiti ce spune? Incepe el sa intrebe. Fiecare dintre noi intrebam atunci cand ne moare copilul, atunci cand ne imbolnavim de leucemie, atunci cand ramanem fara servici, atunci cand n-avem o gramada de lucruri, ne intrebam: De ce? Si Iov pune intrebari: De ce mi se intampla mie asta? Adica, e mai suportabila suferinta daca intelegi de ce. Intotdeauna e mai suportabila suferinta atunci cand intelegi de ce suferi. De aceea ne doare suferinta copiilor mici, cand ii vedem in mainile medicilor ca trebuie operati. Ne doare foarte tare pentru ca ei nu inteleg de ce li se intampla asta. Noi cei maturi mai bagam de seama. Putem sa vorbim, fiecare dintre noi, macar cat a zis unul dintre domnitorii nostri, Petre Rares, cand a zis, „Eu am ajuns sa fiu rob la Polonezi pentru ca nu m-ati batut voi; m-a batut Dumnezeu pentru pacatele mele.” Dar, ganditi-va numai la ideea aceasta. Copiii nu inteleg de ce. Si Iov nu intelegea, ca un copil, de ce i se intampla toate lucrurile acestea. Atata de anagramat ii raspunde Dumnezeu, asa predica-i tine de parca e undeva intr-o biserica penticostala. Nimic nu intelegi, nimic. Ii spune Dumnezeu despre munti, despre furtuni, despre bivoli…

Deci, ii tine Dumnezeu o predica, la care zice Iov, neintelegand nimic, nici suferinta nefacand-o mai usoara rosteste ceva fantastic: supunere- asta-i hat pe el, asta-i frau. Zice asa, „Chiar daca m-ar ucide, totusi voi nadajdui in El.” Daca m-ar incerca Dumnezeu, as iesi curat ca aurul. N-am sa rostesc un cuvant impotriva Lui. Asta zice Iov. Nu intelege si se supune. Nu-i greu ca sa te supui cand intelegi. E greu sa te supui lui Dumnezeu cand nu intelegi nimic. Si cei mai multi, nu o sa-L pricepeti niciodata pe Dumnezeu. Si asa o sa si plecam de aicea in cer, neintelegandu-L pe Dumnezeu- nici in bunatatea Lui rascumparatoare, nimic din tot ce ni se intampla. Am vrea sa cuprindem cat mai mult si ne dam seama caci cu cat cuprindem mai mult, cu atata intelegem mai putin. E o lege ciudata asta. Intotdeauna, fraul acesta, in relatia cu Dumnezeu, blandul este un om supus. Este un om umil- smerenie, stiind ca toti am pacatuit.

Am citit de dimineata o asa de frumoasa ilustratie despre George Washington, generalul care a fost facut pana la urma presedinte al Americii, care a pus bazele Americii de astazi, asa cum o cunoastem. Adica, asa cum ar fi trebuit sa fie. Intr-o dimineata, stand cu generalul Lafayette de vorba, trece un negru. Stiti ideea, pe atunci nu erau lucrurile astea rezolvate. Trece un negru pe langa el si ridica palaria de pe cap si spune, „Buna dimineata, domn general Washington”. La care, Generalul Washington ridica si el palaria de pe cap si spune, „Buna dimineata, Domnule.” La care, Lafayette zice, „Ce-ai facut? De ce ai facut lucrul asta? Tu esti generalul nostru si tu esti alb. De ce ridici tu palaria din cap si te inchini in fata negrului?” La care-i da un raspuns absolut superb, zice, „Nu voi accepta. De aia mi-am lua palaria in fata lui, ca nu voi accepta niciodata ca el sa fie un  domn mai  mare decat mine. Daca el m-a salutat cu palaria ridicata, o ridic si eu pe a mea, pentru ca trebuie sa fiu un domn mai mare decat el.” Asta inseamna smerenia totala. Asta inseamna umilinta totala, aia in sensul bun, inaintea lui Dumnezeu. Supunere si smerenie. Asta se numeste blandete in fata lui Dumnezeu.

Dar, blandetea nu este numai o atitudine a inimii in fata lui Dumnezeu. Blandetea este o atitudine a inimii si in relatie cu semenii nostri. Si asta se manifesta prin cateva lucruri.

1. Omul bland nu e preocupat de el insusi

In primul rand, omul bland nu e preocupat de el insusi. Noi stim foarte bine ca pamantul nu se invarte in jurul soarelui. Noi stim ca pamantul se invarte in jurul nostru. Fiecare dintre noi cerem sa fim centrul al universului acesta. Blandul se manifesta altfel. Nu e preocupat de el insusi. Pentru ca „Fiul omului,” zice ca, „n-a venit ca sa I se slujeasca.” Isus Hristos n-a venit pe pamantul acesta ca un boier. Nu a spus sa I se faca bine, ca El e Isus, coborat din cer, Dumnezeu din Dumnezeu adevarat si lumina sfanta. Hristos a venit sa fie El rob. Scrie, „N-a venit sa I se slujeasca Fiului omului, ci el sa slujeasca si sa-si dea viata..” De aia Isus ii spune lui Petru, „Petru, am iubesti pe Mine?’ „Da.” „Bine, atunci ia reflectorul de pe mine si pune-l pe oitele mele. Daca ma iubesti pe Mine, Petru, iubeste-i pe ei.” Isus Hristos, mereu se trage din centrul atentiei. Mereu e in mijlocul ucenicilor, in mijlocul bisericii, dar vrea sa fie cat mai discret cu putinta. Trece prin ziduri; se duce si spune fratilor de credinta, „Pace voua.” Cu atata bucurie, cu atata simplitate, de fel necomplicat; nu vrea sa fie centrul atentiei. Nu s-a preocupat o clipa (in timpt de) 33 de ani jumate. Nu s-a preocupat o clipa pentru El. Noptile se ruga, ca sa aiba putere a doua zi sa faca bine. Vorbea cu oameni despre imparatie. Ii vindeca. Ii hranea, ca nu aveau ce sa manance. Isus Hristos, mereu in grija pentru altii, nu era si nu voia sa fie El centrul atentiei. Intotdeauna zicea, „Voi mai intai. Eu dupa aceea.” Ca si mama aceea. Asa il simt pe Isus Hristos, in timpul foametei din 1946, aici din Romania, cand mama aceea s-a dus toata ziua la sapa- povestea unul dintre copiii ei. Toata ziua a muncit in soare pnetru o bucata de paine mica (cat pumnul). Si a venit seara acasa, arsa de soare, cu buzele usacate si crapate. A rupt painea in doua. Amandoi copiii stateam in fata ei. A rupt painea in doua si o bucata mi-a dat mie si una la fratele meu. Toata ziua nu mancase nimic, bause apa. Si a spus, cand a rupt bucata asta de paine in doua, „Mama, tie ce-ti ramane?” Ea a zis, „Mie imi ramaneti voi.” Aia e bucata ei. Asa a facut Hristos. A rupt toate binecuvantarile astea in doua, 10, intr-o suta, in cateva miliarde si ni le-a dat noua. Omul bland este un om care e interesat mai mult de altii, intr-o lume egoista, in care totul vrem sa fie ancorat in jurul nostru.

2. Omul bland nu-si pretinde la nesfarsit drepturile sale

Cateva exemple din Biblie:

  • Avram cu Lot. Tot a inceput din cauza vitelor. Va rog sa notati. Toate necazurile pe care le-am avut cu fratii mei, de cand sunt pastor, au fost din cauza banilor. Daca am fi cu toti saraci, ca in Africa, sa stam fiecare in palmierul nostru, nici unul dintre noi nu ne-am certa. Daca toti am fi la ciorba saracilor, nici unul nu ne-am certa. In momentul in care vezi ce masina si-a parcat ala in fata, innegresti. Dintr-o data simti ca se rascoala ceva in tine. Simti niste nervi ingrozitori. Ne certam de la bani, ne certam de la lucruri, ne certam de la masini. Facem o competitie stransa: Cine are nevasta ce amai slaba. Cine are copilul care la 3 ani sa stie engleza. Toata viata nu facem altfel decat sa batem pitbullii mandriei unii cu altii, ca sa ne aratam ca suntem mai grozavi decat vecinii nostri. Cumparam lucruri de care n-avem nevoie, ca sa impresionam oameni care nu ne iubesc. Zice Avram catre Lot, „Lot, noi sa nu ne certam. Uite, nepoate, se cearta ciobanii nostri, se cearta pastorii, uite, e bine sa ne despartim. Avem prea multe vite.” Si spune o vorba, „Sa nu ne certam ca suntem frati.” Face un apel… La ce face? La faptul ca suntem frati. „Sa nu ne auda lumea ca ne certam aici la baza muntelui. Alege tu, Lot, unde vrei sa te duci.” Intrebare: Cui daduse Dumnezeu toata tara aia? Cui? Lui Avram. Ce zice Avram catre Lot? Alege unde vrei sa stai.” Superb. Fantastic. „Sa nu fie intre mine si tine cearta, du-te si alege unde vrei si acolo sa-ti duci oile si vitele.” Si stiti ce zice Lot? „Uite (ma duc) acolo, ca acolo e iarba mare.” Pe el nu l-a interesat daca este biserica in Sodoma si Gomora. El s-a uitat daca este iarba pentru vite, salon de bronzat pentru nevasta, si mall pentru fete. Atata l-a interesat pe Lot. Nu a intrebat: Este biserica? Este altar? Nu. Nu este nimic in Sodoma decat homosexuali. Daca punea intrebarea asta primea raspunsul. Era pacat, viciu si desfrau. Dar, el a ales iarba pentru vite. O parte dintre dumneavoastra veti face niste greseli uluitoare in viata, cand veti alege iarba pentru vite, ca sa aveti cele materiale rezolvate. Le-am spus la ai mei, „Nu va mutati daca nu stiti ca aveti o biserica mai buna decat asta pe care o parasiti.” In primul rand cautati iarba pentru suflet, Cuvantul lui Dumnezeu, pasiunile verzi. Era dreptul lui Avram si zice, „Alege tu, Lot.” Si el pleaca cu vitele pe munte. Cei care ati crescut la tara, stiti ce mananca vitele pe munte?Mai nimic. Credeti ca au fost happy vitele lui Avram? Nu. Dar nu l-a interesat pe Avram, daca vrea sa se duca Lot in Sodoma, ducase. Dar, el ce avea pe munte, in locul ala? Altarul era acolo. Betelul era acolo si a zis, „Mai Lot, sa moara vitele toate, eu am Betelul.Tu ti-ai ales Sodoma.” Nu-si pretinde drepturile niciodata. (Photo credit kennysideshow.blogspot.com)
  • David e pus de Dumnezeu sa fie rege. Il unge Dumnezeu prin Samuel sa fie rege. Saul il urmareste toata ziua sa-l ucida. Da cu sulita dupa el. Innebuneste Saul. Il prinde de doua ori David, in somn. Si ce face cu el? Il omoara? Pe legea lor, atunci, putea ca era legea dinte pentru dinte. Zice David, „Cum sa pun eu mana pe el, chiar daca am dreptul asta?” Nimeni nu la-r fi condamnat pe David. Nimeni. „Saul e omul care vrea sa te omoare; scapati viata si familia. Dumnezeu ti l-a dat in fata.” Gasea si versete biblice pentru asta. Traia intr-o lume in care toate erau de acord cu el si oamenii si Biblia si legea. Si zice, „Nu fac asta. Nu sunt eu ca el.” Dadea asta, nebunul, cu sulita dupa el. Se ferea numai. Feriti-va de sulite. Nu le mai aruncati inapoi. O sa va barfeasca o gramada. Eu stiu ca sunteti mai destepti ca ei. Eu stiu ca aveti cateodata limba si mai ascutita. Nu o folositi. In numele lui Isus Hristos.Daca va vorbeste cineva de rau, nu intoarceti raul acesta cu rau Feriti-va, ca nimeni nu zice sa stai asa, ca sa-l loveasca pe cel neprihanit acuma. Fereste-te daca poti, dar nu intoarce sulitele din perete, pentru ca daca devii un bun sulitas, nu esti copilul lui Dumnezeu. Atat dovedesti doar, ca esti un bun sulitas. In Filipeni 2:6 „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” Avea dreptul Isus sa cheme mii de legiuni de ingeri cand era pe cruce. Avea dreptul sa-i cheme pe pamant si sa-i bata pe cei ce L-au batjocorit. A facut asta? Nu. Aveti o gramada de drepturi. Dar, nu le folositi pe toate, nici atunci cand aveti dreptate. Ca (cateodata) abia asteptam, ca niste arcuri ca sa spunem ceva celui de langa noi. Renuntati la o gramada de lucruri, din dragul lui Isus Hristos. Aici e mai bine sa va lasati voi, nu va cereti toate drepturile.

3. Omul bland nu se apara

E atat de greu. Promitetimi ca veti citi in seara asta din Numeri capitolul 12. Se intampla ceva, la un moment dat in Numeri. Maria si cu Aron, sora si cu fratele lui Moise, se apuca sa-l vorbeasca de rau. Si Biblia zice in Numeri 12:1 ca l-au vorbit de rau ca s-a casatorit cu o Etiopeanca, o femeie neagra. 12:1 „Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.” Dumneavoastra chiar credeti versetul acesta, ca eu nu-l cred. vers. 2 „Şi au zis: ,,Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?„ Şi Domnul a auzit -o.” Versetul 1e justificarea lor. Versetul 2 e adevarul. Acuma intelegeti? Care a fost mobilul. femeia neagra? Nu. Vroiau sa fie sefi in locul lui. SI ganditi-va ca era vorba de fratele de trup si sora de trup. Lui Dumnezeu nu i-a placut nici ce au zis the femeie (Sotia lui Moise), ca nu-i treaba ta cu cine s-a maritat sau insurat (altcineva). Ei sa-si vada de sotii si de sotiile lor acasa. Punct. Dar aici e altceva si asta la enervat pe Dumnezeu rapid.

Vers. 3 „Moise însă era un om foarte blînd, mai blînd decît orice om de pe faţa pămîntului.” Toate-s cheie, versetele, puse in Biblie exact cum trebuie. Vedeti unde loveste acuma? Au vrut sa loveasca si in el. Pai, cand a auzit de la Dumnezeu, Moise, ca fratele sau, ca sora sa il vorbesc de rau, sa nu te enervezi, sa nu spui, sa nu te duci la altii, sa nu te plangi? Sa nu te duci la Iosua, sa scoata sabia de la brau? „Mai, is fratii mei, dar nu mai pot sa stau impreuna cu ei.” Nimic din toate astea. Nimic nu zice. Moise a auzit ca il vorbesc de rau fratii sai si Dumnezeu a auzit. Si stiti ce a facut Dumnezeu. A zis, „Moise, tu nu e bagi?” „Eu nu ma bag ca nu-i treaba mea.” „Lasa ca ma bag Eu,” zice Dumnezeu. O sa vedeti ca daca taceti din gura o sa va apere Dumnezeu pe voi. Nu-i treaba voastra sa dati drumul la razboaie mondiale sau in lupte de guerila. Te-a vorbit cineva de rau? Dumnezeu te va apara. A lovit cineva in tine? Dumnezeu te va apara. Nu va aparati voi.

De ce ne apucam noi la bataie unii cu altii? Am avut odata niste necazuri cu oameni din biserica. Sunt vreo 15 ani de atunci. Asa cum ii numim noi prooroci, ma gandeam ca nu vorbesc din partea Lui, nici biserica nu era convinsa si gata sa gasim tot felul de metode. M-am dus undeva si un alt om, care vorbea de la Dumnezeu a zis urmatorul lucru, „Tu care ti-ai pus in cap sa faci curatenie in biserica, nu-i treaba ta. Ca nu pe tine te-au jignit, ca n-au zis, „Asa vorbeste Pustan,” ci, „asa vorbeste Domnul. Pe El L-au jignit si El isi va curata pamantul, terenul. Tu stai deoparte.” Si am stat deoparte. Nu va bagati nici in razboaiele care va privesc, nici in alea care nu va privesc. Dar, mai ales, si va va durea lucrul asta, nu va bagati in acelea care nu va privesc in mod personal. Dumnezeu va va tine parte. Va va apara. Sa credeti asta.

Nu a zis Dumnezeu nimic altceva decat, „Sa se umple Maria de lepra. Si s-a umplut, de era alba ca zapada de sus pana jos, intr-o secunda. In clipa in care s-a umplut de lepra, Dumnezeu s-a si dus de acolo si vine Moise si vede pe sora sa, alba de lepra. Si zice Aron, „Fa ceva, ca noi nu mai avem intrare la Dumnezeu, ca Dumnezeu a plecat din tabara. Noi am barfit impreuna. Te-am barfit pe tine si pe nevasta ta. Noi am vrut ca tu sa mori. Noi am vrut sa ajungem sefi in locul tau, eu si cu sora ta. Si sora ta e bolnava. Primul lucru care-l face Moise cand il striga Aron, striga la Dumnezeu, „Doamne vindec-o acum!” In clipa aceea s-a vindecat. Pentru ca s-a rugat pentru ea in clipa aceea, nu peste o saptamana, nu peste cateva zile. Stiti ce este mai frumos in toata intamplarea asta? Zic mai departe versetele ca a trebuit sa se curateasca 7 zile. Tabara era pe punctul de a pleca. Si Biblia zice Moise a tinut tabara (2 milioane de oameni) 7 zile, pana i s-a vindecat sora sa, sa poata sa vina si ea. Si acuma, sa va spun ceva: Intotdeauna, sa nu lasati in urma un sfant iertat. Cand Hristos s-a atins de cineva, chiar daca greseste, barfeste, sau face altceva, voi sa nu plecati cu grosul trupei inainte. Luati-l si pe el/ea. Sapte zile au asteptat cu toti, pana cand s-a facut femeia bine si au zis, „Plecam cu toti.” Eu asa imi doresc, ca toti care suntem aici sa mergem in cer. Nici un sfant sa nu ramana afara. O facut pacate? Asteptati-l. Se va pocai si se va redresa si vom pleca impreuna. Mai asteptati-l. Tot fratele Traina Dorz spunea: Fati timp s-astepti din urma, cand mergi cu slabanogi… Nu toata lumea fuge.

Hristos nu S-a aparat si a vut parte de cel mai nedrept  (ca si Moise) proces din istorie. Oricare om are dreptul, indiferent cat de mare criminal este, are dreptul la o aparare si la un avocat care sa nu fie si procuror in acelasi timp. Hristos nu s-a aparat in cel mai nedrept proces din istorie. Spune in 1 Petru 2:23 „Cind era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri, si cind era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea Dreptului Judecator.” Un om bland nu se apara, il apara Dumnezeu.

4. Omul bland pune onoarea lui Dumnezeu pe primul loc

Aici este ceva ce trebuie sa pricepeti bine. Omul bland nu trebuie sa fie bleg. Omul bland trebuie sa se lase pe el. Dar, cand e vorba de onoarea lui Isus Hristos si a lui Dumnezeu, omul bland trebuie sa sara din scaun. Pana acuma v-am vorbit despre un om care renunta- altii intai, nu-mi apar drepturile mele, is omul care ma las sa ma apere Dumnezeu. Dar, cand e vorba de Dumnezeu si de onoarea Lui sar in sus. Cel mai bland om pe fata pamantului cine a fost? Moise. L-ati vazut cum a reactionat cand era vorba de el? A tacut si l-a lasat sa-l apere Dumnezeu. Nu se intampla odata, intr-o zi, cel mai bland om de pe fata pamantului se duce pe varful muntelui si primeste de la Dumnezeu cele 10 porunci? Si cand vine jos, ce se intampla? Il vede pe fratele sau. Ce facuse? Chef. El de sus auzea manele, de pe varful muntelui. Jos in vale se canta vartos. Nu mai vasusera pe Dumnezeu, Dumnezeu fusese ocupat cu Moise sus pe munte. S-au pus si au luat cercei din urechi de la femei, si-au luat celalalt sur, care-l aveau pe ele si pe barbati. Si-au facut un vitel si au zis, „Asta-i dumnezeul tau, Israele, care te-a scos din tara Egiptului.” Repede, repde au scos niste vin, niste bautura, si au inceput sa joace in jurul vitelului, ca asta-i dumnezeul cel adevarat. Cand a venit Moise, cel mai bland om de pe fata pamantului, el si-a dat seama ca onoarea lui Dumnezeu e in joc. Si ce-a facut? A zis, „Pacea Domnului. Uite, trebuie sa fim blanzi, ca asta-i viata. A apucat tablele si cand le-a azvarlit odata, praf le-a facut. Ce gest. S-a dus. Pe Aron, pe gangavu… i-a zis, „Eu sunt gangav, tu vorbesti bine si acuma te-ai gangavit tu Aron?” (Photo of Moses www.mushtaqbhat.com)

Onoarea lui Dumnezeu era acolo si n-a suportat ca Dumnezeul lui sa fie batjocorit sub chip de vitel. Si ce zice Biblia ca a facut? A aprins vitelul, l-a ars tot si l-a facut cenusa. Dupa care, a bagat cenusa la fiecare, cate o cana de cenusa cu apa pe ea si le-a dat sa bea bautura respectiva pentru ca prea le mergea dupa alti dumnezei. Cel mai bland om dupa fata pamantului devine cel mai aprig, cand e vorba de Dumnezeu.

Domnul Isus Hristos, „Fiti ca mine ca eu sunt bland si smerit cu inima.” In ziua de florii se duce in templu si ce vede seara? Astia faceau comert in templu. Si ce face Isus? Le-a rasturnat mesele. Era onoarea lui Dumnezeu. „Casa Tatalui Meu se va chema o casa de rugaciune,” si voi ve ati facut din ea? Pestera de talhari. Atunci cand e onoarea lui Dumnezeu in joc, nu pot sa stea schimbatorii de bani, nu pot sa stea acei care fac vitei de aur. Nu se poate, ca e onoarea lui Dumnezeu. Va rog frumos, indiferent cat veti fi de blanzi, atunci cand e vorba de onoarea Dumnezeului vostru sa sariti in picioare imediat.

Sa aveti un raspuns oricarui va cere socoteala de nadejdea care este in voi. Sa nu lasati cuvantul lui Dumnezeu sa fie terfelit in fata voastra niciodata. Trebuie sa spuneti drept si raspicat. Ca si profesorul acela care nu credea in Dumnezeu. A zis, „Nu cred in Dumnezeul vostru, scrie atatea prostii in Biblie. Cum adica putea sa stea ala (Iona) 3 zile in burta unui peste? A zis o fata, „Nu stiu nici eu. Asa am invatat la biserica si asa cred. Cand voi fi in cer, eu il voi intreba.” Si zice profesorul, „Si daca Iona nu va fi acolo?” Fata i-a zis, „Atunci o sa-l intrebati dumneavoastra.” Cand e vorba de tine, fugi. Nu te lua la tranta, ca nu o sa mai faca nimeni diferenta intre voi doi. La gramada  nu se mai stie care-i desteptul si care-i nebunul. Dar, cand e vorba de Dumnezeu, aparati onoarea cerului.

La ce e buna blandetea?

  1. La primirea cuvantului lui Dumnezeu. Si o parte dintre dumneavoastra aveti nevoie de foarte multa blandete ca sa va puteti pocai. Doar omul care-i bland se poate pocai. Iacob 1:21 „primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele.” Cuvantul acesta a fost pentru mine. M-a batut si ii multumesc pentru fiecare palma pe care am primit-o in aceasta seara, ca-i pentru mantuirea mea. Da, Doamne, m-am regasit in predica aceasta. Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie in noi cu blandete si ne poate mantui. Deci, va trebuie blandete pentru a fi mantuiti. Va trebuie blandete pentru a primi cuvantul
  2. Va trebuie blandete pentru a vesti cuvantul altora. Spune in 1 Petru 3:15 „Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blindete si teama,” Deci, cand vorbiti despre Dumnezeu cu altii, sa stiti cateva versete biblice, sa va spuneti marturia voastra si sa spuneti raspicat lucrurile acestea. Dar cu blandete. Exact asa, cum am vazut o poza superba. Sa vedeti cum facea unul evanghelizare. Avea o caciula din aia pe cap, avea o bicicleta, avea un trening si pantofi de lac in picioare. Avea o bicicleta din aia cu ghidon si avea un steag pe portbagaj la bicicleta (pe care scria) „Pocaiti-va pui de naparci”. Cred ca a avut un succes extraordinar.
  3. Avem nevoie de blandete ca sa slujim poporul lui Dumnezeu. Galateni 6:1 „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşală, voi, cari sînteţi duhovniceşti, să -l ridicaţi cu duhul blîndeţei. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” Voi ce sa faceti cu el? Sa-l impuscati, daca inca e ranit. „Voi care sunteti duhovnicesti, „(buni zice Biblia, „Il ridicati. Stati langa el pana isi revine.Rugati-va pentru el si postiti. Ridicati-l cu duhul blandetii.” Stiti ce puteti spune? Oricui ni se putea intampla. „Sabia loveste,” zice Biblia, „cand pe unul, cand pe altul.” Coloseni 3:12 „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
  4. Spune Biblia ca omul bland va fi rasplatit. Fiti atenti ce spune Biblia: Matei 5:3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” ESTE – un om sarac in duh, acum e in imparatie. El n-are treaba. El se bucura totdeauna. Il vezi vesel. El e i imparatie. Daca se intampla vreun necaz, trece peste asta. El este in imparatie. Lui nu i se poate intampla nimic. Dar, zice despre cei blanzi, mergem mai departe in vers. 5 „Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!” VOR- vor mosteni pamantul. Asta e la viitor deja. Pentru cel bland, acuma, rasplata nu exista. Pentru ca, multi au incercat sa cucereasca pamantul acesta, dar, Biblia zice ca noi il vom mosteni. Israel a mostenit pamantul vechi. Ce le-a dat Dumnezeu? Canaanul. Noi vom mosteni pamantul nou. Diferenta uriasa intre noi si Israel. Inseamna ca pamantul asta va arde intr-o zi si vom mosteni un cer nou si un pamant nou. Dar, cum sa primesti pamantul asta? Ca sa putem sa mostenim pamantul asta trebuie sa avem o calitate de fii. Si pentru ca sunteti fii, veti mosteni pamantul acesta. 2 Timotei 2:12 „Dacă răbdăm, vom şi împărţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.” Apocalipsa 3:21 „Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” Apocalipsa 21:7 „Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.” Blandul va mosteni aceste lucruri. Apocalipsa 21:1-7 –

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.„ Celce şedea pe scaunul de domnie a zis: ,,Iată, Eu fac toate lucrurile noi.„ Şi a adăugat: ,,Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut şi adevărate.„ Apoi mi -a zis: ,,S’a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.

Ma rog in seara aceasta sa ne faca Dumnezeu blanzi!

VIDEO by Fiti Oameni

Florin Ianovici – Ce mi-ai facut? Noiembrie 20, 2012

ianovici

La Seara de tineret Biserica Betel-Crangasi, Bucuresti. Multumim frumos fratelui Paul Ion pentru video!

Text – Genesa 12:10 Avram si Sara in Egipt

Ce mi-ai facut?  Aceasta intrebare este pusa de Faraon, un necredincios.

–Credinta este o succesiune de pasi in viata… Crestinii la inceput mergeau ‘pe cale’… Satana n-are nici o problema cu cei ce stau pe loc si nu-l deranjeaza absolut de loc cand vede ca in viata tu nu-ti mai dai interesul sa mergi. Cand vede pe cineva tras pe dreapta il lasa in pace. El intotdeauna va avea de lupta cu cei ce intai pleaca, strabat, care inainteaza, care se straduiesc… Ni se spunea in seara asta ca definitia a ratarii in viata nu ar fi faptul ca din cand in cand ai esec, ci ca atunci cand ai esec renunti sa mai lupti. Daca tu renunti sa mai lupti, atunci deja putem vorbi despre o ratare in viata. Cand diavolul se uita la tine, si chiar daca esti trantit, si chiar daca la un moment dat esti plin de vanatai, si esti uneori intr-un loc unde nu-ti convine sa fi, important este sa continui sa mergi inainte. Important este sa continui alergarea.

Insa, vom vedea noi ca nu orice alergare e buna. Nu orice drum pe care il urmam noi in viata este bun. Nu faptul de a merge este esential, ci faptul de a merge in directia care trebuie este esential. Nu faptul ca nu te lasi batut in viata este un lucru bun. De exemplu: Daca fumezi si bei si faci prostii, Dumnezeu iti spune: Renunta la felul acesta pentru ca nu este bun.

–Sa nu va fie de mirare, ca orice om pe pamantul acesta care va cauta sa fie consecvent cu Dumnezeul lui si va cauta sa aiba o viata atenta cu Dumnezeul lui, va avea acest cuvant in viata lui (v.10)- „A venit insa o foamete.” Acest cuvant „insa” subliniaza faptul  ca cineva sta in spate si se uita atent la inaintarea ta. A venit un „insa” care n-ar trebui sa fie acolo. Pe pamantul acesta suntem urmariti pas cu pas. Exista o putere a intunericului la care nu-i place orice alegere de lumina pe care tu o faci… Si daca tu pe pamantul acesta esti hoatarat sa mergi cu Dumnezeu… cel rau nu poate sa aibe acces asupra inimii noastre… dar, el totdeauna va incerca sa dirijeze circumstantele vietii ca voi insiva, voi sa va distrugeti launtrul. El poate sa foloseasca circumstantele, aceasta foamete care exista, aceste crize care pot sa apara pentru ca biblia spune ca ‘lumea zace in cel rau’.

–Oamenii nu pierd lupta la capitolul ideologiei, oamenii nu pierd lupta la nivelul mintii. Stiti unde pierdem examenul? La cele mai elementare teste in viata. La paine, la relatii, la boala, la bani. La poftele trupesti. Aici pierdem noi batalia si diavolul stie. Ca la nivel de minte, la nivel de cunostinta nu va putea sa biruie. Pentru ca noi stim, cunostinta a crescut. Intreaba pe cine vrei si stie: Isus Hristos a murit pe cruce. Isus Hristos este Mantuitor. Isus iarta. Toti credem lucrul acesta. Dar nu aici pierdem noi examenul. Noi stim in cine ne-am increzut. Dar stiti unde dam examenele? La lucrurile elementare.

La acel telefon, care te ia pe neasteptate si nu esti pregatit si traiesti o minciuna. Te ia pe neasteptate momentul in care va trebui sa dai socoteala pentru nadejdea care este in tine si va trebui sa te impotrivesti celui rau si nu o faci pentru ca ti-e mai drag banul. Ti-e m-ai drag avantajul, ti’e mai drag sa pastrezi prietenia.

–Egiptul a fost intotdeauna asemuit cu ceea ce Dumnezeu numeste adversar pentru oamenii credinciosi. Egiptul reprezenta acea vreme, ca si astazi de altfel o multitudine de idoli. Egiptul era opusul oamenilor credinciosi. Marea problemei a vietii noastre este caci cand te indrepti spre Egipt, cand omul coboara in zona de pericol, nimeni si niciodata nu poate sa fie puternic cum a fost cand s-a pastrat departe in ziua de conflict.

Vreau sa va spun un lucru: Cand te apropii de zona in care Satan e stapan, nu ti-a sunat Dumnezeu din clopotel? Nu stii ca n-ai voie sa faci lucrurile acelea? Nu-ti tremura putin carnea pe tine si nu te ia asa un fior launtric? Cand stii ca n-ai ce sa cauti acolo? Biblia spune foarte clar si limpede in privinta aceasta: Nimeni nu e asa de puternic incat sa joace pe teritoriul Satanei si sa creada ca el ramane credincios. Intotdeauna credinta inseamna o separare. Tovarasii separate, tovarasii diferite, gusturi diferite, vise diferite. Totul se schimba in momentul in care esti un credincios.

Actul I

A vrut Satana sa atace fagaduinta– Primul lucru pe care-l vrea Avram in Egipt este paine. Pentru asta s-a coborat el, ca sa aibe ce sa manance. Si Egiptul e generos, va da paine. Intrebarea e: Care e costul acestei paini? Intotdeauna sa iti pui intrebarea: Cat costa painea care iti da Egiptul? Pentru ca Biblia spune ca in momentul in care ai intrat in Egipt, ai intrat in imparatia unui despot- Faraon, care avea puteri absolute. In teritoriul lui nu poti sa-ti impui regulile tale. Nu poti sa te duci intr-un bar in care se fumeaza si se bea si sa spui: Am venit aici sa va cant un cantec din harfa.

Sa nu credeti ca avem dreptul sa fim oriunde. Caci pe teritoriul celui rau nu se intervine in felul acesta. Numai cand Dumnezeu deschide o usa, numai cand Duhul lui Dumnezeu te trimite. Atunci e diferit pentru ca Dumnezeu creeaza mijloacele ca sa fi acolo.

Sarai a devenit sotia Faraonului. Ce s-a intamplat cand ea a devenit sotia lui Faraon? Cand ea a devenit sotia Faraonului ea nu mai era sotia lui Avram. Nemai fiind sotia lui Avram si fiind in haremul lui Faraon, cum avea sa se mai nasca Isac? Era o profetie, era o fagaduinta si primul atac pe care Satana la dat a fost impotriva fagaduintei.

Daca voi, de exemplu, faceti compromis si minciuna, nici macar sa mai intrebati care e viitorul vostru. Pentru ca ce-a vrut Satana mai mult sa stinga? Viitorul. Acest act prezent, acest compromis, aceasta minciuna, aceasta ipocrizie nu era de o atitudine reprobabila. Nu era doar un moment: Oh, am gresit si eu. S-a stins ceva in momentul acela. Stiti ce s-a stins? Posibilitatea unui viitor luminos. N-am vazut pe nimeni, calcand principiile lui Dumnezeu, ramanand prietena cu cineva din afara bisericii, cautand sa aiba o prietenie cu cineva in afara bisericii, ramanand intr-un mediu foarte pacatos unde a trebuit sa minta- si sa aiba parte de fericire. N-am vazut-o pe nimeni sa fie fericita. N-am vazut decat povesti triste, la capatul caruia s-au varsat lacrimi. Nu exista sansa unei fericiri impotriva matematicii lui Dumnezeu.

A vrut Satana sa rupa relatia dintre soti. Pierd examenul intr-o relatie in momentul cand dovedesc egoismul.Egoismul este cel care a ucis multe relatii.

Cand ajungi in Egipt te apuca frica, cand ajungi in Egipt faci compromis. Cand ajungi in Egipt te centrezi pe tine insuti pentru ca asta este esenta lumii si a Egiptului. Stiti ce spune lumea? Iubeste-te pe tine insuti, cat poti tu! Si pe altul sa nici nu-l bagi in seama.

A vrut Satana sa-l compromita pe Avram cu Dumnezeu. Faraon este instiintat de Dumnezeu printr-un vis si vine a doua zi si zice (lui Avram): Ce mi-ai facut tu mie? Dumnezeul tau mi-a zis ca e nevasta-ta.  In momentul acela se intampla ceva. Faraon trebuia sa aibe o marturie deosebita din partea lui Avram. Cand Avram a ajuns in Egipt, macar ca nu trebuia sa ajunga, dar totusi a ajuns si Dumnezeu i-a spus: Te voi face o urgie. Cum trebuie sa fim noi? Trebuie sa fim o binecuvantare. Unde esti tu prezent, cei din jur ar trebui sa spuna: De cand ai venit tu, esti o binecuvantare. Noi ca sa putem sa fim o binecuvantare trebuie sa traim ca o binecuvantare, trebuie sa traim in adevar. Faraon l-a expulzat pe Avram.

Acuma, Egiptul putea sa fie altfel, daca Avram era altfel? Exista o sansa ca Egiptul sa fie altfel. Multe rele vom auzi noi in cer ca noi puteam sa le stopam cu marturia noastra, si n-am facut-o la timp. Poate Egiptul nu mai era Egiptul care a fost daca Avram era integru la momentul acela. Si Faraon la expulzat pentru ca n-a fost o binecuvantare, a fost un dezastru pentru ei. Dar, nu se termina aici. Este si-

ACTUL II

Zice Biblia ca Avram, dupa 25 de ani, in anul respectiv Avram primise pe Dumnezeu in vizita. Cei trei care au venit acolo, clar era ingerul Domnului si a primit promisiunea: Anul viitor pe vremea aceasta vei primi un fiu. Si ce credeti ca face Avram? Acuma, e s-a mutat la Filisteni si acelasi lucru, Avram il repeta. Ce ne invata episodul acesta al doilea in care Avram face aceleasi greseli?

De ce s-a dus prima data Avram in Egipt? Din cauza foametei. Si a mintit din ce cauza? Din cauza ca s-a dus in Egip si stiind cine sunt Egiptenii. Dar acum de ce s-a dus in Gherar? Nu mai era foamete. Motivul pentru care a coborat in Egipt nu mai exista. In schimb s-a intamplat ceva. A facut acelasi lucru. Obiectul fricii n-a mai existat, dar frica a ramas. Avram avea aceiasi frica si a reactionat cu aceasi minciuna. Acelasi motiv al fricii este prezent. Gen 20:10- 11 Şi Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?„11 Avraam a răspuns: ,,Îmi ziceam că, fără îndoială, nu -i nici o frică de Dumnezeu în ţara aceasta, şi că au să mă omoare din pricina nevestei mele.

Un pacat care a fost netratat. Avram nu spune ca a gresit. El zice: Oricum in tara asta ei n-au frica de Dumnezeu si sunt indreptatit sa fac lucrul acesta. Ce spune Avram? In toate lucrurile in se argumenteaza. Aici ne blocam in viata. Dumnezeu atatea oprotunitati ne-a oferit sa ne schimbam felul dea f i si caracterul. In momentul in care, insa vine cineva sa iti bata obrazul, ca e seful, ca e mama, tata, sau vecinul si ce-i spui tu? Ce sa vorbesc cu FIlisteanul acesta?

„Ce mi-ai facut?” este rostit de un necredincios (Faraon, Abimelec) unui credincios (Avram). Sara care de prima oara a fost tacuta (cu Faraon) acum minte si ea (cu Abimelec) pentru ca 25 de ani de nerezolvare a unui lucru nu te fac mai pocait. (Abimelec ii spune ce rau „ne-ai facut” noua in timp ce Avram vrea sa-i mearga „lui” bine. Un necredincios caruia ii pasa de multi si un credincios cauira ii pasa de el.)

Stiti ce mi se pare mie ciudat? Ziua in care Satana incepe sa-ti tina o predica. Acesta mi se pare cel mai umilitor lucru in viata. Si Abimelec ii spune in felul urmator: Mai Avrame, ce ai facut tu aicea, dandu-mi nevasta (cum ai facut si cu Faraon) este un fel de comert. Ai dat nevasta asta si eu ti-am dat oi si boi. Faraon cand a luat-o a stiut ca trebuie sa o plateasca. A platit. Cum vrei sa traiesti in viata asta? Stau de vorba cu frati care spun: Frate nu mai pot sa traiesc de datorii. Daca asta ai ales, asta-i limba Egiptului. In astea esti ancorat.

S-ar putea intr-o zi sa se apuce lumea sa ne predice. Mi-au spus unii: Si eu am venit la voi la adunare. Si am mers pe spatele unor tineri  si i-am auzit vorbind. I-am vazut cum se comporta. Mi se pare un lucru ciudat. Eu nu cred ca este o culoare de pocainta. Dar exista o atitudine de pocaiti care este valabila si la 6 dupa masa si la 8 dimineata si la 12 noaptea. Cum aratam, cum suntem, cum mergem, cum vorbim, cum ne purtam, toate in lumea aceasta vor avea o consecinta. Nu exista doar ca „Dumnezeu este in inima mea”. Da, dar niciodata nimeni nu Il vede. Tu trebuie s aai o marturie.

In ziua in care necredinciosul se ridica si spune credinciosului: Ce mi-ai facut? In ziua aceea noi suntem niste oameni care stam cu capul in jos. Dumnezeu zice sa te prezinti inaintea lui Dumnezeu ca un omincercat care n-are de ce sa-i fie rusine.

Video  Published on Dec 10, 2012 de inventivstudio

Perry Stone – Secrete De Dincolo De Mormint – Cele Cinci Cununi Partea 2

crown

Cinci Coroane Din Biblie

traducere Avram Cuc

In Limba Greaca exista doua cuvinte comune pentru cuvintul coroana din Biblie. Un cuvint folosit in Noul Testament este cuvintul „diadema”, care se gaseste in Apocalipsa (Apoc. 12:3; 13:1; 19:12). Acest cuvint este folosit cind este descris balaurul cel mare cu capetele lui pe care avea coroane, coroanele celor zece imparati in timpul lui Anticrist, si „multe coroane” pe capul lui Cristos cind El se va reintoarce pe Pamint ca sa-si aseze Imparatia. Cuvintul in Limba Engleza este diadem si intodeauna se refera la coroana unui imparat sau la un demnitar imperial.

Al doilea cuvint este cuvintul din Limba Greaca „stephanos”, care este cuvintul principal folosit ca sa descrie coroanele sau cununile pe care cei in credinta le vor primi daca ei vor fi gasiti credinciosi (1 Tes. 2:19; 2 Tim. 4:8; Iacov 1:12; Apoc. 2:10). Acest cuvint vine de la stepho, care insemneaza „a incercui”, si face referire la cununa unui victorios. In perioada Greco-Romana, aceasta cununa a fost data cistigatorului acelor jocuri. Era tesuta ca o garlanda de frunze din stejar, iedera, mir, si chiar din frunze de masline, sau in unele cazuri, o imitatie a acestora in aur. Nicaieri in Biblie nu este promisa unui credincios o „diadema”, deoarece numai Unul singur Imparat al imparatilor este vrednic sa poarte aceasta coroana imparateasca, si acesta este Cristos. Cei credinciosi, totusi vor primi „stephanos”, care este un premiu dat unei persoane care a cistigat la jocuri, a fugit alergarea, si a trecut linia de sosire.

Exista cinci feluri distincte si diferite de cununi care sint promise celor credinciosi ca fiind incluse in pachetul lor de pensie cereasca.

Cununa Care Nu Vestejeste

1 CORINTENI 9:24-25

24Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
25Toţi ceice se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de înfrînări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.

Ideea unei cununi care nu vestejeste ne indica o cununa care va dainui vesnic. Aceasta cununa indica un premiu pe care un credincios il va primi si care va fi o relicva in toate vremurile fara de sfirsit ca cel ce o va purta a fost credincios si ascultator  in viata lui sau a ei in a urma pe Domnul, pe cind traia pe pamint.

Cununa Bucuriei

1 TESALONICENI 2:19-20

19Căci cine este, în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sînteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?
20Da, voi sînteţi slava şi bucuria noastră.

Aceasta cununa este adesea numita cununa cistigatorilor de suflete, caci acolo va fi un premiu special pentru toti cistigatorii de suflete. Pavel cind s-a adresat Bisericii din Tesalonic, Grecia a scris despre aceasta in prima din cele treisprezece scrisori (catre Tesaloniceni) in Noul Testament. Scisoarea este impartita in cinci capitole, si in fiecare capitol, Pavel a amintit despre revenirea lui Cristos. El a spus acelei Biserici ca la venirea lui Cristos, ei vor primi o „cununa a bucuriei.” Noi vom fi rasplatiti pentru sufletele pe care le-am cistigat la Cristos, si fiecaruia credincios care a cistigat suflete la mantuire, va primi o cununa speciala pentru cistigarea de suflete!

Cununa Vietii

Scolarii Bibliei identifica aceasta cununa ca fiind cununa promisa in Apocalipsa 2:10, care este un premiu pentru credinciosii care indura si inving ispita si incercarea. Cind Cristos ne atentioneaza, „Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa” (Apoc. 3:11), El avertizeaza Biserica din Filadelfia ca sa fie credinciosa si sa indure atacurile inamicului. Exista  o cununa speciala pentru acei ce si-au infrinat trupul, mintea, si duhul lor ca sa urmeze pe Domnul pina la capat. Aceasta este cununa vietii.

Cununa Slavei

1 PETRU 5:4

4 Si cind Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.

La 1 Petru capitolol 5, apostolul Petru se adreseaza presbiterilor si ii sfatuieste sa pastoreasca cu credinciosie pe  credinciosii care sunt sub paza lor, nu pentru un cistig marsav de bani, si sa se dea ca exemplu celorlalti credinciosi. Daca vor fi gasiti credinciosi chemarii lor, atunci la venirea lui Cristos ei vor primi o „cununa a slavei.” Aceasta cununa este in particular pentru cei ce au servit ca presbiteri, pastori, episcopi peste cei credinciosi, ca si cum un pastor ar avea grija de turma lui.

Cununa Neprihanirii

2 TIMOTEI 4:8

8Deacum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi -o va da, în ,,ziua aceea„, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Este foarte interesant faptul ca Pavel mentioneaza ca aceasta cununa este data celor care „iubesc venirea Lui.” La prima vedere s-ar crede ca toti cei ce cred iubesc venirea Domnului. Totusi, sunt acei care sustin ca sint credinciosi dar care de fapt batjocoresc si iau in deridere ideea revenirii lui Cristos (2 Petru 3:3-4). Altii vor ramane de „rusine inaintea  Lui  cind El va reveni” (1 Ioan 2:28). Pentru cei ce asteapta revenirea Lui, vor primi o cununa a neprihanirii. Numai cei ce au un legamint activ cu Cristos, care sunt neprihanitii lui Dumnezeu prin Isus Cristos, vor primi aceasta cununa.                 Sint sapte binecuvintari promise celor ce vor birui, mentionate de Ioan in Apocalipsa capitolele 2 si 3. Aceste binecuvintari sunt:

1. Cel ce va birui va minca din pomul vietii , care este in raiul lui Dumnezeu (Apoc. 2:7).

2. Cel ce va birui nu va fi vatamat de a doua moarte (Apoc. 2:11).

3. Cel ce va birui va minca din mana ascunsa si i se va da o piatra alba pe care este scrisa un nume nou (Apoc. 2:17).

4. Celui ce va birui i se va da stapinire peste popoare. (Apoc. 2:26).

5. Celui ce va birui nu i se va sterge numele din Cartea Vietii (Apoc. 3:5).

6. Cel ce va birui va fi un stilp in Templul lui Dumnezeu si i se va da un nume nou (Apoc. 3:12).

7. Cel ce va birui va sedea pe scaunul de domnie impreuna cu Cristos (Apoc. 3:21).

Toate cele mentionate sint o parte din rasplatirile pe care credinciosii le vor primi pentru ca L-au servit pe Dumnezeu cu credinciosie.                                                                                                                                                                                                                           Alte premii vor include si aceea de a domni peste popoare impreuna cu Cristos in timpul Imparatiei de o mie de ani. In Evanghelia dupa Luca capitolul 19, Cristos spune ucenicilor sai o pilda despre servitorii care au primit daruri de la stapinul lor pentru credinciosia lor. Pe felul in care acesti dedicati si loiali slujitori si-au investit banii lor si timpul lor pentru lucrarea Domnului, li s-a dat sa cirmuiasca peste orase numeroase. In cartea Apocalipsa, toti credinciosii sint numiti „imparati si preoti” si au ca promisiune ca vor „imparati pe pamint” (Apoc. 5:10). In timpul Mileniului, vor fi mii de orase peste care vor fi pusi lideri care sa conduca  intregi regiuni. Acesti conducatori si imparati vor fi sfintii care vor trai pe Pamint in acea vreme.

Pierderea Rasplatei                                                                                                                                                                                                                                            Exista unele lucruri care rascolesc din adinc sufletul si sunt legate de judecata „bema”. In timp ce o persoana care va fi la aceasta judecata trebuie sa aiba un legamint de rascumparare, vor fi acolo totusi oameni care isi vor pierde acest premiu etern. Aceasta avertizare se gaseste peste tot in Scriptura.

COLOSENI 2:18-19

18Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti,
19şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu.

APOCALIPSA 3:11

11Eu vin curînd. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.

Cristos a spus ca daca cineva va ajuta pe altii „nu-si va pierde rasplata” (Matei 10:42). M-am gindit adeseori la faptul cum se poate ca cei credinciosi care au ajuns in rai – si oameni care au fost morti si apoi inviati impreuna cu „cei morti in Cristos” – au putut sa ajunga in rai si totusi  si-au pierdut rasplata sau cununa?

Privitor la aceste avertismente de a nu-ti pierde rasplata si sa nu lasi pe altcineva sa-ti ia cununa, cinci din cele sapte Biserici din cartea Apocalipsa au fost avertizate, ca sa se pocaiasca de caderile lor spirituale si morale sau vor suporta consecintele judecatii.

1. „Pocaieste-te, si intoarce-te la faptele tale dintai. Altfel, voi veni la tine, si-ti voi lua sfesnicul din locul lui” (Apoc. 2:5).

2. „Pocaieste-te dar. Altfel, voi veni la tine curind, si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele” (Apoc. 2:16).

3. „Iata ca am s-o arunc bolnava in pat; si celor ce preacurvesc cu ea, am sa le trimet un nacaz mare, daca nu se vor pocai de faptele lor” (Apoc. 2:22).

4. „Tine si pocaieste-te! Daca nu veghezi, voi veni ca un hot, si nu vei sti in care ceas voi veni peste tine” (Apoc. 3:3).

5. „(Pocaieste-te) dar fiindca esti caldicel , nici rece, nici in clocot, am sa te vars din gura Mea” (Apoc. 3:16).

Toti cei credinciosi, la „bema” isi vor avea incercate faptele lor printr-o forma de foc.

Related posts

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari