Creştinii Orientului sunt „martiri ignoraţi de politicienii Occidentului”

„Cred că este adevărat să spunem că am văzut mai mult de 80 de martiri în ultimele câteva zile”, a afirmat recent liderul Bisericii Anglicane, citat de BBC, în contextul persecuțiilor tot mai intense la care sunt expuși creștinii din Orientul Mijlociu. (PHOTO credit http://www.telegraph.co.uk– o femeie ranita este transportata la spital dupa bombardarea bisericii ei in orasul Peshawar, Pakistan)

Alegerea cuvântului „martiri” pentru a descrie drama celor 81 de creștini pakistanezi uciși de atentatori sinucigași ar putea părea nepotrivită pentru Occidentul secularizat. Însă, sublinierea arhiepiscopului de Canterbury, Justin Welby, atrage atenţia asupra agravării persecuției creștinilor și este perfect adecvată atitudinii de indiferență a politicienilor occidentali față de comunitățile creștine din Egipt, Siria, Irak sau Pakistan, consideră editorialistul Peter Stanford, care scrie pentru The Telegraph.

Dublul atentat comis recent în Pakistan este cel mai sângeros atac comis vreodată împotriva minorității creștine din această țară, scrie AFP. Creștinii, care reprezintă 2% din populația Pakistanului, sunt adeseori victime ale violențelor, dar foarte rar ale unor atentate. Și atunci, cum ar putea fi interpretată această escaladare a violenței într-o țară în care creștinii fuseseră feriți, până acum, de asemenea tragedii? Cu atât mai puțin pare de înțeles, în condițiile în care creștinii din Pakistan aveau o soartă chiar mai bună decât a coreligionarilor din Arabia Saudită, acolo unde peste 1 milion de creștini, majoritatea imigranți, nu beneficiază nici măcar de o singură biserică creștină.

Explicația ar putea veni din faptul că deși în Pakistan există toleranță, la nivel oficial, legile privind blasfemia lasă minoritatea creștină pradă unor atacuri constante. Mai mult, în urma eforturilor depuse pentru a reforma legea privind blasfemia (deseori invocată abuziv pentru a-i incrimina pe creştini) cei doi politicieni care au fost inițiatorii reformei au fost uciși de fanatici islamiști.

De asemenea, pentru o imagine de ansamblu a situației, trebuie evocată și acuzația de prozelitism care este adesea adusă împotriva creștinilor din Orientul Mijlociu. Ca şi în alte cazuri, „prozelitismul” de care se făceau vinovate victimele atacului din Pakistan era simpla participare la un serviciu divin. În acord cu spusele arhiepiscopului Welby, creştinii „mărturiseau credința lor în Hristos, mergând la biserică”.

Din păcate, situația din Pakistan nu este singulară. În multe țări din Orientul Mijlociu persecuțiile creștinilor sub diferite pretexte sunt intense. De exemplu, în Egipt, susținătorii președintelui demis, Mohamed Morsi, i-au acuzat pe creștini că s-au poziționat în tabăra opusă. „Frații Musulmani consideră că creștinii au fost cauza pentru care Morsi a fost demis”, a spus Episcopul Chiril William a Assiut. Drept urmare, „creștinii sunt pedepsiți. Am fost țapi ispășitori”, a continuat episcopul, citat de The Catholic Thing.

Aceeași poziție de țap ispășitor este suportată și de creștinii din Siria. Deși s-au bucurat de protecție în urma relațiilor lor cu regimul lui Bashar-al-Assad, odată cu intensificarea războiului civil creștinii au fost prinși între cele două părți în conflict. În momentul de față, rebelii sunniți sunt principalul pericol, ceea ce determină o susținere din partea creștinilor pentru regimul Assad. „De când am auzit că creștini au fost luați, ne rugăm ca să fi fost luați de către guvern, nu de către rebeli. Astfel, există o șansă ca să mai fie din nou în viață, dar în cazul în care aceştia au fost luați de către rebeli, vor fi uciși” a spus unul dintre liderii creștini din zonă.

Există chiar sate creștine în care rebelii vin și anunță de la difuzoare: „creștini, aveți la dispoziție 48 de ore pentru a pleca”, informează Christian Post. În fața acestor drame, este justificată întrebarea în legătură cu viitorul creștinismului din Orientul Mijlociu. Mai ales în condițiile în care bisericile creștine sunt percepute de fundamentaliști ca avanposturi ale influenței occidentale. Ciudată este, însă, poziția politicienilor occidentali care sunt extrem de reticenți în a lua apărarea în mod deschis creştinilor. Drept urmare, „politica occidentală de tăcere permite ca situația să se agraveze”, a spus Neville Kyrke – Smith, directorul organizației creștine Aid to the Church in Need. În opinia sa, politicienii occidentali au tendința de a rămâne rezervați pe motivul că problema are mai mult de a face cu geopolitica decât cu drepturile omului. sursa SemneleTimpului.ro

The BBC is the reason C S Lewis wrote „Mere Christianity”

You can listen to the surviving B.B.C. tapes here – C.S.Lewis BBC surviving audio tapes from the 1940′s, or read his Rationality of the Christian worldview here, and read some related articles at the bottom of this post.

I came across this information from Walter Hooper of Oxford, who was C S Lewis’s private secretary and contributed these bits to the preface of C.S. Lewis’s „Pleasures Forevermore” (Loyola University Press, 1983):

Although his readers don’t appear to notice any „change of voice” in his books, some– such as the Narnian Chronicles– were written simply because he enjoyed it. A few were written at the request of others, and Mere Christianity is one of them.

In fact, it didn’t originate in his mind as a book at all. What happened was that the British Broadcasting Corporation asked him to give a series of four fifteen-minute talks over the radio. The impact of those talks was so great that the B.B.C. asked for another series, and another, until the end– del, there was Mere Christianity. 

However, from the beginning there was a lot of talk going on behind the scenes. It was mainly about how, in such short radio talks, Lewis could– as was the intention of the BBC– reach the „Great British Public.” A „public” made up– as it is in the United States– of Christians of all the denominations and most Christians who are not Christians at all. Because of this, Lewis knew that his only chance of helping anyone was to confine his broadcast to those elements which all Christians believe.

Most people had never heard anything like it and they were entranced. „Entranced” because, odd as it may seem, there had hitherto been few broadcasts and few books about those elements in Christianity which unite us, but a great many about those things which (however true and important) divide us.

The „cathedral” intention behind Mere Christianity is very clearly defined in Lewis’s preface to that book. He said:

„Ever since I became a Christian I have thought that the best, perhaps the only, service I could do for my unbelieving neighbors was to explain and defend the belief that has been common to nearly all Christians at all times. I had more than one reason for thinking this. In the first place, the questions which divide Christians from one another often involve points of high Theology or even of ecclesiastical history which ought never to be treated except by real experts. I should have been out of my depths in such waters: more in need of help myself than able to help others. And secondly, I think we must admit that the discussion of these disputed points has no tendency at all to bring an outsider into the Christian fold. So long as we write and talk about them we are much more likely to deter him from any Christian communion than to draw him into our own. Our divisions should never be discussed except in the presence of those who have already come to believe that there is one God and that Jesus Christ is His only Son.

Related articles

Richard Dawkins: I can’t be sure God does not exist (via) The Telegraph (UK)

You 

Richard Dawkins & Rowan Williams (Archbishop of Canterbury)

Image via the BBC.UK

One perplexing thing I noticed in this discussion is that the Archbishop of Canterbury (who speaks on behalf of Anglicans as the Pope speaks on behalf of Catholics worldwide) does not believe in literal Creation or a historical Adam. He actually believes that the writers of the Bible did not know physics and so they wrote in their own understanding, yet even more troubling is the fact that he believes that „human beings had evolved from non-human ancestors but were nevertheless “in the image of God”. Dawkins pointed out to Archbishop Rowan that the Pope does take a literal understanding of Creation. Given the relationship between a literal belief in an Adam and Eve which affects the way one looks at the entire Bible, is it a wonder that the United Kingdom  slips into secularism more and more?

The video has now been posted here on Youtube:

Story by By , Religious Affairs Editor from the UK’s Telegraph Newspaper. Read entire story here.

He is regarded as the most famous atheist in the world but last night Professor Richard Dawkins admitted he could not be sure that God does not exist.

He told the Archbishop of Canterbury, Dr Rowan Williams, that he preferred to call himself an agnostic rather than an atheist.

The two men were taking part in a public “dialogue” at Oxford University at the end of a week which has seen bitter debate about the role of religion in public life in Britain.

For an hour and 20 minutes the two men politely discussed „The nature of human beings and the question of their ultimate origin” touching on the meaning of consciousness, the evolution of human language – and Dr Williams’s beard.

For much of the discussion the Archbishop sat quietly listening to Prof Dawkins’s explanations of human evolution.

At one point he told the professor that he was “inspired” by “elegance” of the professor’s explanation for the origins of life – and agreed with much of it.

Prof Dawkins told him: “What I can’t understand is why you can’t see the extraordinary beauty of the idea that life started from nothing – that is such a staggering, elegant, beautiful thing, why would you want to clutter it up with something so messy as a God?”

Dr Williams replied that he “entirely agreed” with the “beauty” of Prof Dawkins’s argument but added: “I’m not talking about God as an extra who you shoehorn on to that.”

There was surprise when Prof Dawkins acknowledged that he was less than 100 per cent certain of his conviction that there is no creator.

The philosopher Sir Anthony Kenny, who chaired the discussion, interjected: “Why don’t you call yourself an agnostic?” Prof Dawkins answered that he did.

An incredulous Sir Anthony replied: “You are described as the world’s most famous atheist.”

Prof Dawkins said that he was “6.9 out of seven” sure of his beliefs.

“I think the probability of a supernatural creator existing is very very low,” he added.

He also said that he believed it was highly likely that there was life on other planets.

 Watch a short clip from the debate (so far the only available video) and read entire story here.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari