Ce zic oamenii de Dumnezeul meu? (30 Aprilie, 2017)

Ce zic oamenii de Dumnezeul meu? (30 Aprilie, 2017)

Ce zic cei din jurul meu de Dumnezeul meu> Noi vorbim despre un Dumnezeu personal, unic si nevazut. Si fiind nevazut, nu-L putem arata pe Dumnezeu. Sau, nu putem arata spre Dumnezeu. Ci, trebuie sa-L intrupam pe Dumnezeu, sa-L invederam pe Dumnezeu.

Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Un studiu asupra cartii DANIEL –

 

Beniamin Faragau – Ce inseamna sa-L inalti pe Dumnezeu?

Beniamin Faragau – Ce inseamna sa-L inalti pe Dumnezeu?

(12 Martie, 2017)

Beniamin Fărăgău – Un început bun nu garantează un sfârșit bun

Beni Faragau 1

Un inceput bun nu garanteaza un sfarsit bun. Faptul ca l-am primit pe Domnul in 19– inca n-a terminat batalia in viata mea. Ea continua si batalia acolo pe strazi si adanc in mine, cu firea mea, carnea mea, Domnul insasi coboara in vietile noastre, dragii mei,  ca prin puterea Lui sa putem omori firea pamanteasca, sa o putem rastigni, sa putem ramane pe scaunul de domnie al Domnului.

Aveti pe ecran o provocare si provocarea este reala, mai ales cand o vezi in viata unor oameni mari ai lui Dumnezeu si in viata bisericilor. Va aduc aminte de biserica din Efes, poate una din cele mai bune biserici care a stat langa adevarul lui Hristos. Si Hristos trebuie sa-i spuna: Ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai. Intoarce-te la faptele tale dintai.

Dragii mei, in dragostea dintai,  faptele dintai au cucerit Asia pentru Domnul. Cu mare putere se raspandea Cuvantul lui Dumnezeu. Dar, cu trecerea timpului, ne obisnuim, lasam garda jos. Acceptam jumatatile de masura si in felul acesta compromisul  intra in viata noastra. De cateva luni de zile parcurgem drumul spre Scaunul de Domnie al Domnului. Si l-am vazut pe Solomon sezut pe el. Dar ceea ce poate uitam este ca sunt conditii si pentru a ramane pe scaunul de domnie si pentru a ajunge pe scaunul de domnie, desi am ajuns acolo pe cheltuiala Lui, nu pe cheltuiala noastra.

[…] Aud aceasta peste tot prin tara pe unde umblu: Daca suntem necredinciosi, totusi, El ramane credincios ca nu se poate tagadui singur. Uitam sa citim Scriptura cu ochii deschisi, sa citim tot ce spune Pavel. 2 Timotei 2:11-12  11 Adevărat* este cuvântul acesta: Dacă** am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. 12 Dacă* răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El. Dacă** ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi. Partea asta nu ne place. Noi suntem experti in a nu auzi ce nu ne place in Scriptura. 

[…]Cand atunci, cu inima buna, David vrea sa-I faca un templu Domnului, Domnul ii spune: Nu tu si nu acum. David invata ca lucrurile in Imparatia lui Dumnezeu se intampla dupa calendarul lui Dumnezeu. Nu vi s-a intamplat sa vreti sa fortati mana Domnului, sa se grabeasca oleaca? Vreau sa va spun, daca as stii butonul acela, l-as apasa cu amandoua mainile, acuma. Nu totdeauna Dumnezeu lucreaza cand vrem noi si cum vrem noi. Da? Trebuie sa inveti sa-L lasi pe Dumnezeu  sa fie Dumnezeu, sa-Si implineasca planurile dupa voia Lui si dupa programul Lui. Iar daca te invredniceste  sa te ia in jug alaturi de El, nu El trage cu tine, tu tragi cu El. Si trebuie s-o facem spre slava Lui. Si in ultima instanta, cand am ajuns la sfarsitul drumului, dragii mei, va trebui sa recunoastem ca totul este pe cheltuiala Lui.

Orice compromis costa

Dar, David a mai invatat ceva: cand intri sa conlucrezi cu un astfel de Dumnezeu, orice compromis costa. Ma intorc inapoi cu 500 de ani. Moise se lasa induplecat in ultima instanta in fata rugului aprins, sa ia jugul pe umar. Coboara in Egipt, Domnul este gata sa-l omoare, trec cele 10 urgii, ies din Egipt si 40 de ani se lupta cu poporul acesta si ajunge in fata stancii. Si Dumnezeu ii spune: Moise, vorbeste stancii. Moise poate n-a fost atent, 40 de ani de oboseala pentru Domnul? Si in loc sa vorbeasca stancii, loveste stanca si intoarce reflectoarele spre el. Doamne, scump l-a costat neatentia in conlucrarea cu un astfel de Dumnezeu: „Nu vei intra in tara.” Cantecul de lebada a lui Moise il gasiti in Deuteronom: „Doamne, te rog..” pana cand Dumnezeu trebuie sa strige la el: „Nu vei intra in tara.”  Dragii mei, asta a invatat si David cand Dumnezeu i-a spus: Ti-s mainile pline de sange si nu vei putea zidi templul. A invatat ca orice compromis costa.

Ne miram oare ca David incearca sa-i transmita lui Solomon  cel mai important lucru pentru viata lui? Si cel mai important lucru este ascultarea de Dumnezeu. Nu ceea ce realizezi pentru Dumnezeu, ci cum traiesti in relatia cu Dumnezeu. …

Notite scurte din primele 12 minute. Mesajul = 39 minute

Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau

Photo credit www.mikeqdaniel.com

Coloseni 3:1-3

Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus,
unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Textul din ziua de astazi vorbeste despre implicatiile invierii Domnului Isus Hristos. Duminica invierii, dupa cum se vede si in decorul din fata noastra, nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Imaginati-va un mormant in care au intrat ucenicii si au vazut giulgiul, ca si cum trupul ar fi fost in continuare in el, dar gol. Doar stergarul de pe cap era impaturat si pus deoparte. Piatra, data la o parte si puterea invierii aparand inaintea lor in ziua aceea. Dar, Duminica invierii nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Pavel vorbeste si despre una si despre alta, la aceeasi biserica, in aceeasi scrisoare, in acelas text. In Capitolul 2:20, el spune ca- aţi murit împreună cu Hristos…’ si asta este Vinerea Mare. Iar, capitolul 3:1 continua cu Duminica invierii- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos

Beni Faragau Paste 2014

Noi ne-am bucura sa incepem viata crestina cu invierea si intr-adevar, prin invierea Domnului Isus Hristos am fost nascuti din nou, la o nadejde vie, la o mostenire nestricacioasa, neantinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru noi. Dar, practic, viata noastra incepe in Vinerea Mare, viata de crestin. Si acolo, in mormantul Domnului Isus Hristos s-au ingropat doua lucruri, doua feluri de lucruri. In primul rand, vers. 20 continua- Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii,- Cred ca odata cu Hristos au fost ingropate toate incercarile nereusite ale omului de a se impaca cu divinitatea. Am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui. Suntem religiosi in structurile noastre. Oriunde ai umbla in istorie, in lumea aceasta, oamenii au cautat pe Dumnezeu. Au cautat mijloace de a se apropia de El, de a se impaca cu El. Dar, Domnul Isus Hristos, atunci cand a zis: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine„, practic a anulat orice alta incercare, deschizand drumul spre casa, drumul spre Tatal. Si lucrul acesta l-a facut pentru ca El si numai El a putut plati in Vinerea Mare, pacatele noastre, ale tuturor.

De aceea, Pavel le scrie Colosenilor, care, ca si astazi, erau incoltiti de tot felul de idei care li se imbiau ca sa se apropie de Dumnezeu. Vers. 8 spune – Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8) Vers. 16 continua – Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti, 19 şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu. Odata cu Hristos s-au ingropat toate incercarile nereusite ale omului, ale omenirii de a se impaca cu Dumnezeu.

Dar, in Vinerea Mare s-a mai intamplat ceva. Impreuna cu Hristos a fost ingropata intreaga omenire. Dragii mei, si tu si eu am iesit din giulgiul acesta, pentru ca acolo am fost si noi, in coapsele Domnului Isus Hristos. Dupa cum toti am fost in Adam, in coapsele Lui si de aceea purtam, intr-un fel, semnele pacatelor lui. Tot asa, toti am fost in al doilea Adam, incepatorul unei noi rase umane, in Cel care a venit sa mantuiasca planeta aceasta din caderea primului Adam. Asadar, nu doar Hristos a murit fata de invataturile incepatoare ale lumii, ci si noi am murit impreuna cu El, fata de ele. 20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, continua vers. 20, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21 ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!„ 22 Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, 23 au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.

Relatia cu Dumnezeu, si as vrea sa subliniez, dragii mei, relatia cu Dumnezeu nu poate fi mijlocita. Nu poate fi garantata nici de reguli alimentare, nici de ritualuri religioase, nici de experiente mistice, chiar daca ai avut vedenii si ai vazut ingeri, si nici de practici ascetice. Poate ca toate acestea isi au locul si rolul lor, in purtarea in mod aspru cu trupul nostru, spune Pavel. Dar nu in felul acesta te apropii de Dumnezeu. Scoateti-l pe Hristos si toate astea n-au nici un rost, nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti. Ele sunt doar niste invataturi si porunci omenesti. Doar o incercare a firii noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Dar Hristos n-a murit in Vinerea Mare doar pentru invataturile incepatoare ale lumii, pentru filozofiile sau religiile care croiesc sau incearca sa croiasca un drum spre Dumnezeu. Ci, a murit pentru pacatele intregii lumi. Ascultati implicatia acestui fapt.

„Dupa cum prin moartea de care a murit, El Hristos a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna. Iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu, tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos Domnul nostru.” Dati-mi voie sa eliminim din text acel ‘in Isus, Domnul nostru’. Stiti ce ar ramane din viata crestina? O incercare de a zice: Am murit fata de pacat, am inviat pentru Dumnezeu. Am murit fata de pacat. Well, ar fi incantantii inutile pentru ca nu te-ar ajuta la nimica. Daca n-as fi fost impreuna cu Hristos in mormant si daca n-as fi inviat impreuna cu Hristos, cum spune Pavel, dragii mei, ce ma socotesc eu, sau ce ma gandesc eu n-ar avea absolut nici o valoare. Baza obiectiva este acolo, in aceasta realitate istorica a mortii si a invierii Domnului Isus Hristos.

Viaţa crestină începe in Vinerea Mare, dar nu se opreşte acolo

Asadar, viata crestina incepe in Vinerea Mare, dar nu se opreste acolo. Hristos a inviat! Dupa moartea impreuna cu Hristos urmeaza si o inviere impreuna cu El. Coloseni 3:1- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

De fiecare Paste, dupa ce ne salutam unii pe altii cu ‘Hristos a inviat’ si ‘Adevarat ca a inviat’, cantam cantarea ‘Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le’. Nu stiu ce simtiti dvs. cantand aceste cuvinte, dar este un mesaj de biruinta, un mesaj in care, in sfarsit, lupta cu pacatul, lupta cu cel rau, lupta cu Satana, cu sarpele, pare sa fi fost castigata. Aproape ca ai spune, dupa ce ai terminat de cantat: „In sfarsit, ce este greu a trecut.”

Ma intorc cu vreo 35 de ani in urma si imi aduc aminte de o experienta a familiei noastre. Andreea era mititica, Filip o tinea pe Nora de fusta si Benisor avea vreo 5 ani si deja facea cea pasi cu noi. Cu doua valize imense si cu o plasa plina de scutece ne-am dus sa facem concediu la mare. Ne-am tarat cumva pana la aeroport, am urcat si tot drumul pana la Constanta, stewardesele n-au stiut cum sa linisteasca ba pe unul, ba pe altul. Ii durea urechile. Cand termina unul de urlat, incepea celalalt. In sfarsit, am ajuns, am coborat. Am ajuns cumva in centrul Constantei, am luat trolebuzul si am ajuns la Mamaia. Nu stiam unde-i hotelul; aveam biletele. Ne-am luat valizele si pruncii si ne-am tarat cumva pana in usa hotelului. Am intrat in hol si am cerut cheia, sa intram, in sfarsit, dupa toata oboseala, sa ne asezam intr-un fotoliu sau sa ne intindem in pat. Receptonarea ne spune: „Imi pare rau, mai trebuie sa asteptati. Camerele nu sunt gata.” Am asteptat o ora, o ora jumate. In sfarsit, am primit cheia. Am tarat valizele si pruncii, am deschis usa, le-am trantit toate in mijlocul camerei, am cazut intr-un fotoliu si am zis: „Whew.. in sfarsit sunt in concediu.”

Cati dintre noi nu ne imaginam viata crestina in acest tipar? Eu am crescut intr-o familie crestina. Cu toate acestea, cantam in cor, aveam chitara pe gat, dirijam corul. Cu toate acestea, cand am ajuns acolo in fata lui Hristos- stiti primul tablou din Coloseni- noi in fata Lui, punandu-i intrebarile, am avut o framantare incredibila, incredibila. Timp de o luna de zile, cand intram in adunare, izbucneam in plans. Nu mai stiam ce-i cu mine. Ziceai ca am inebunit. Pana intr-o Duminica dimineata, cand in sfarsit, am capitulat. A urmat botezul. Ca si cum as fi primit cheia de la camera de hotel. Am deschis usa si am zis: „Whew.. lupta s-a terminat.”

Ce-i viaţa crestină? Umblaţi si gândiţi-vă.

Ce-i viata crestina? Viata de dupa invierea noastra, impreuna cu Hristos. Pavel foloseste doua cuvinte. Nu promit prea mult: a umbla si a gandi. Umblati si ganditi-va. Coloseni 3:1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Traducerea nu este foarte fericita. Dar, nici daca as schimba cuvantul pe care-l foloseste Cornilescu in toate celelalte texte din Noul Testament, tot nu m-ajutaprea mult. In celelalte texte, el spune ‘cautati lucrurile de sus’. Poate ca cuvantul acesta are mai multa forta. ‘A umbla dupa cele de sus’- umbli cand ai timp, cand nu esti tare obosit. ‘A cauta cele de sus’ este ca si cum ti-ar lipsi ceva si ai vrea sa castigi lucruri, sau sa gasesti lucruri pe care l-ai pierdut sau pe care-l cauti. Si apoi continua: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ca sa intelegem forta, totusi, a acestor cuvinte, as lua 3 texte din Noul Testament, care folosesc exact acelasi termen in limba greaca:

  1. Fuga in Egipt a lui Iosif si a Mariei cu pruncul, pentru ca Irod cauta sa-L omoare.
  2. 12 ani mai tarziu, sfintii parinti coboara cu Isus Hristos la 12 ani, in Ierusalim ca sa se inchine la Templu. Probabil ca era momentul in care El era uns intre barbatii lui Israel.
  3. Al treilea text este o pilda a Domnului Isus Hristos cu oaia ratacita.

1. Umblaţi după lucrurile de sus

1. Fuga in Egipt – Dati-mi voie sa le iau pe rand si sa va port pe scena in dreptul acestor texte. Pruncul s-a nascut; nu stiu cat timp avea, cand intr-o noapte, un inger a venit la Iosif si i-a zis: „Iosife, scoala-te, ia pruncul si fugi in Egipt si ramai acolo pana iti voi spune eu. Caci Irod are sa caute (asta este cuvantul) sa caute pruncul, ca sa-L omoare.” Irod umbla sa omoare pruncul. Stiti istoria. Magii nu s-au mai intors la Irod. Irod, infuriat, a zis: „Un imparat a lui Israel?” Era nebun, oricum. Si-a ucis doi dintre fii si nevasta. Ce era pentru el un prunc? Irod umbla sa omoare pruncul. Mi-as putea imagina ca Irod s-a pornit sa caute pe pruncul. L-a cautat aici, l-a cautat acolo, a vazut ca nu-i: „Un prunc… ce poate fi un prunc?” Nu, nu. Istoria continua astfel. In mania lui, si asta este forta cuvantului, in mania lui si-a trimis ostenii si a colindat imprejurimile Betleemului si toti copiii sub 2 ani au fost macelariti, toti copiii de parte barbateasca. Poate ca acum ne putem imagina forta acestui cuvant: sa umblati.

2. Domnul Isus, la varsta de 12 ani, la Templu – 12 ani mai tarziu, din Nazaret, Iosif si Maria impreuna cu Isus, cu toti satenii, toti cei din cetatea Nazaretului, au pornit spre Ierusalim. Era una din sarbatorile lui Israel. Isus Hristos venea cu ei. A intrat in templu, s-a uitat. Probabil ca acolo au fost ritualuri. Dupa ce s-au terminat sarbatorile au pornit spre casa. Era, de obicei, un puhoi de oameni. Isus era cu verisorii Lui, cu prietenii Lui, cu vecinii si la un moment dat, parintii baga de seama ca nu-i copilul. Il cauta peste tot si cand nu-L gasesc, in Luca 2:45-46 ni se spune: Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să -L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări. S-au intors la Ierusalim sa-L caute. Sa-L caute. Acesta este termenul. Dupa 3 zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor ascultandu-i si punandu-le intrebari. Maria a venit tremurand in fata Domnului Isus si a zis: „ şi mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.` (vers 48) Nu stiu daca va puteti imagina inima Mariei in cele 3 zile, cautarea celor doiin cele 3 zile. Ei umblau, cautau lucrurile de sus fara sa fi stiut precis ce cauta.

3. Pilda cu oaia ratacita. Dati-mi voie sa inchei cu pilda cu oaia ratacita. In Luca cap. 15 sunt mai multe pilde. Oaia ratacita, banul ratacit si fiul ratacit. Vers. 4 – ,Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte? Sau se duce dupa cea pierduta si o cauta pana o gaseste.

Priviti, va rog, cele 2 instante. Se cauta un copil sau se cauta o oaie. As putea sa-mi imaginez, daca as fi in locul pastorului, ca da, o oaie este valoroasa si ma duc s-o caut. Dar, daca am colindat toti spinii, toate rapele, si a venit seara si intunericul si oile mele-s pe izlaz, m-as da batut la un moment dat si m-as intoarce la cele 99. Cel putin, sa nu mai fure leul sau lupul inca una. V-ati putea imagina ca Maria si Iosif sa fi facut a fel cand a cazut seara? Sa zica: „Nu-i. Hai sa mergem inapoi in Nazaret dupa 3 zile?” Dragii mei, daca am inviat impreuna cu Hristos, sa umblam, sa cautam lucrurile de sus pana cand vom ajunge sa ne bucuram de ele. Pana le vom gasi; pana ele vor deveni o realitate in adancurile noastre, in fiinta noastra, in relatiile noastre. Asta este mesajul textului. Astea sunt implicatiile invierii.Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus

Dar, apoi, Pavel adauga al doilea cuvant: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Deci, umblati dupa lucrurile de sus si cand umblarea a incetat, continuati-o in gandurile voastre; ganditi-va la lucrurile de sus.

Ma intorc inapoi la Maria si Iosif, cand Il cautau pe Isus, la 12 ani. S-au intors in Ierusalim sa-L caute si textul spune: Dupa 3 zile L-au gasit in Templu. Naratorii Scripturii lasa suficiente goluri ca imaginatia noastra sa poata construi mai departe, sa poata face punti peste goluri. Va puteti imagina ce s-a intamplat dealungul celor 3 zile? Seara, in Ierusalim, incepea la ora 18:00, ora 6 dupa masa, ora noastra; sunau trompetele pe zidul templului, se inchideau usile cetatii, lumea se retragea in case si venea noaptea, pentru ca dimineata venea devreme. La 5:45 suna trambita si toata viata incepea sa miste in Ierusalim. Imaginati-i pe sfintii parinti. S-au aciuit, probabil unde statusera in timpul sarbatorii, le-au spus ce s-a intamplat, au pus capul pe perna, pe paie, nu stim exact, si cred ca Iosif a adormit, cum fac barbatii. A inceput sa sforaie. Uitati-va la Maria, care se fosnea in asternutul ei, se intorcea de pe o parte pe alta. Se gandea- unde ar putea fi pruncul? Observati, cand am terminat umblarea, punem capul pe perna, dar atunci incepe gandirea. Si in felul acesta, umblarea si gandirea creeaza ciclul celor 24 de ore. Si daca Dumnezeu iti da harul sa te si visezi la lucrurile la care te-ai gandit, nu te opresti o clipa.

De ce e important sa ne gandim? Cand Iosua se pregatea sa intre in lupta, Iosua 1:8, Dumnezeu ii spune: „Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! Daca veti rasfoi cartea Iosua, veti vedea un lucru interesant. Dumnezeu vorbea cu el noaptea si ii spunea strategia pe care trebuia sa aplice. In zorii zilei, probabil cu noaptea in cap, Iosua isi chema generalii si le spunea ce au de facut. Intotdeauna am ramas uimit si am zis: Incredibil conducator. Da, pentru ca el nu s-a multumit sa umble doar, ci el a cugetat, a gandit, a stat de vorba cu Dumnezeu, cand nimeni nu era in jurul lui. Iar cand au venit zorile, a putut sa dea ordinelede lupta.

Dati-mi voie sa spicuiesc cateva versete din Psalmul 119: 15-16;48

  • Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. 16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
  • Vers 48 – Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
  • Vers 52 – Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
  • Vers 148 – O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

Cat de mult iubesc legea Ta? Toata ziua ma gandesc la ea. Cand, in felul acesta te gandesti la lucrurile de sus, dragii mei, gandirea va genera umblarea. Gandirea va controla umblarea. Cand Domnul Isus Hristos ne naste din nou, incepe aici, ne inoieste in duhul mintii noastre. Avem o metanoia, o schimbare a gandirii, a raportarii noastre la Dumnezeu. A raportarii la adevarurile Lui. Si in momentul in care gandirea noastra se schimba, vom observa, chiar daca trupul nostru este supus mortii din pricina pacatului, ca incetisor, gandirea trage dupa ea umblarea. La o astfel de gandire se refera Pavel cand spune- 2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Dati-mi voie sa ma intorc in Ierusalim. Ma uit la Iosif, el doarme, O vad pe Maria fosninduse, intorcanduse dupa o parte pe alta. Nu putea sa inchida ochii; n-avea liniste. Prin minte ii trec tot felul de evenimente. Si-aduce aminte de noaptea aceea in care Iosif a trezit-o si a scuturat-o, si i-a zis: „Scoala-te, ia pruncul; trebuie sa fugim in Egipt.” „Ce te-a apucat in mijlocul noptii?” „Irod cauta pruncul, sa-L omoare, un inger al Domnului a venit la mine si mi-a spus.” Infrigurata, a luat pruncul si au plecat in Egipt. Dar apoi, si-a adus aminte de momentul acela in care, in Nazaret, a intrat lumina, arhanghelul Gabriel. Si a inceput sa-i vorbeasca despre pruncul pe care-l va naste in chip miraculos. Si-a adus aminte de cuvintele lui: El va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt si Dumnezeu, Tatal Lui ii va dascaunul de domnie al Tatalui Sau, David.” Apoi, si-a adus aminte de momentul intrarii in Ierusalim, doar cu 3 zile in urma. Momentul intrarii in Ierusalim in care pruncul abia a asteptat sa intre in Templu si cand a intrat in Templu, a inceput sa se uite in jur si a inganat „Casa Tatalui Meu”. L-a scuturat pe Iosif si a zis: „Scoala-te, hai sa fugim la Templu.” Nu stiu daca intelegeti modul in care gandirea iti poate determina si controla umblarea. Ascultati-l pe psalmist in Psalmul 119:59-60-

Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

Observati, gandirea controleaza umblarea. So, dati-mi voie sa citesc, nu e foarte lung Psalmul 1- aproape toti il stim pe dinafara. Incepe cu umblarea, dar as vrea sa notati felul in care gandirea te ajuta in umblare si iti controleaza si iti directioneaza si iti calauzeste umblarea:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

De unde vine puterea aceasta ca omul sa nu se duca la sfatul celor rai? In vers. 2. – ci isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte se gandeste, cugeta la Legea Lui. Vers. 4 – oare de ce e asa cu cei rai? [Pentru ca] nici nu gandesc, nici nu umbla dupa cele de sus. [Ei] gandesc si umbla dupa cele de pe pamant. Gandul castigarii premiului ceresc, premiului alergarii ar trebui sa te insufleteasca zi si noapte.

Dragii mei, poate va intebati, cum este posibil astazi, intr-o lume aglomerata lucrul acesta? Foarte simplu. Cum isi va tine tanarul cararea sau umblarea curata? Indreptandu-se dupa Cuvantul Domnului. Stiti ce face el, ca sa fie lucrul acesta posibil? „STRANG CUVANTUL TAU IN INIMA MEA, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta.” (28) Faceti odata recensamantul minutelor din 24 de ore. Vedeti cate clipe pierdute aveti. Rascumparati-le, zilele sunt rele. Memorati Scriptura, adunatio, cititio in fiecare dimineata. Nu porni la drum fara ea. Vei avea la ce gandi, la ce medita. In timp ce stai in statia de autobuz, poti rasfoi versetele pe care le memorezi, poti repeta un verset.

Ce inseamna a umbla dupa lucrurile de sus

Viata crestina este, deci, zugravita de Pavel prin aceste doua cuvinte care se completeaza unul pe celalalt. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus si sa va ganditi la lucrurile de sus. Acuma, daca v-as lasa aici, poate ca imi veti spune: Dar ce inseamna sa umbli dupa lucrurile de sus? Care sunt ele? Il las pe Pavel sa dea raspunsul si voi citi din Coloseni 3:12-17-

12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Numai cei care au inviat impreuna cu Hristos sunt niste alesi ai lui Dumnezeu. Cei care n-au inviat sunt alesii lui Satan. Sunt doar doua imparatii, doar doi dumnezei. As vrea sa vedeti ciudatenia acestei afirmatii (din vers. 12 ) ca parca e o gandire ebraica turnata in straie grecesti. Tu imbraci ceva pe tine, nu imbraci in tine lucruri. Ori, aici este vorba de ‘in tine’, sursa sau pupitrul de comanda, de izvorul fiintei tale. „Pazeste-ti inima mai mult de cat orice, caci din ea ies izvoarele vietii.” Si textul spune: „Imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.” Astea sunt lucrurile de sus. Textul continua. Ce inseamna sa umblam dupa lucrurile de sus? Inseamna sa ne imbracam cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu ingaduinta unii fata de altii si daca chiar avem pricina sa plangem cu iertare unii fata de altii, cu dragostea care crede totul, iarta totul, nadajduieste totul, cu pacea lui Hristos care stapaneste in inimile noastre, cu Cuvantul lui Hristos care locuieste din belsug in noi.

Stiti care este dictonul celui rau de cand e istoria? Dati-le mult de lucru, sa nu aiba vreme sa umble dupa naluci. Noi ne numim crestini. Credem ca Hristos a inviat si noi am inviat impreuna cu El. Credem ca Dumnezeu nu-i un om, ca sa minta. Ce-a promis, El va face. Si ascultati ce ne-a promis. „Cautati”, asta este termenul, „mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui” si toate aceste lucruri, mancarea si imbracamintea, vi se vor da pe deasupra. Si daca aveti ce manca si ce imbraca, va este de-ajuns.

Credinta noastra se vede in umblarea noastra. Sau mai bine zis, in lucrurile dupa care umblam, in lucrurile care ne framanta ziua si noaptea gandul. Ce inseamna, sau care sunt lucrurile de sus? Dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, crenciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Asta este roada Duhului.

Din vers. 4 am sari in vers. 12, ça sa las, in dimineata invierii, gustul acesta a lucrurilor de sus. Dar, exista o problema. Si problema v-as ilustra-o printr-o intamplare pe care am trait-o si eu in toamna anului trecut. Am fost in Italia si intre biserici, in fiecare seara a trebuit sa fug intr-un oras sa predic. Cineva ne-a dus sa mancam niste mititei intr-un loc foarte frumos. Era pe malul unui lac urias in Italia. Si acolo, candva, un patron avea o fabrica de nu stiu ce. In timpul razboiului, nemtii au cucerit tot locul, au transformat-o intr-o fabrica de hidro-avioane; existau si pistele pe care lansau hidro-avioanele in apa. Un loc absolut feric, dragii mei, cu iesire la lac. Din pacate, totul era in paragina. Casa unde locuise patronul respectiv n-avea geamuri, usi, mizerie pe dinauntru. Toate hangarele si halele daramate, prabusite. lemnele putrezite acolo, in mijlocul acelui loc feric. Balarii, murdarii, O fundatie, primind locul respectiv, nestiind ce sa faca cu ea, o pus pe un Roman sa o ingrijeasca. A umplut-o cu gaini si ratuste si si cu toate cele pe acolo; nici nu stiai pe unde sa calci. Am zis: „Wow, daca ar veni un investitor si ar lua locul acesta cu iesire la mare… ” Era un munte, care foarte bine a fost ales, dragii mei. Nici macar avioanele nu puteau bombarda casa omului respectiv, pentru ca treceau peste munte, peste casa. Era un tunel care te scotea pe sub munte pana la malul lacului. Mi-am imaginat cumparand terenul acela. Si dorind sa construiesc ceva nou, frumos, ceva din lucrurile de sus pe el. Da, dar era o problema. Era plina de daramaturi, de molozuri, de mizerie. Degeaba as fi venit cu cel mai fantastic plan. In primul rand, ar fi trebuit sa aduc o echipa care sa scoata toata murdaria, molozul si mizeria de pe locul respectiv si sa las terenul viran. Sa ma uit la plnurile lucrurilor de sus si sa incep sa construiesc. Spuneti-mi, nu-i la fel in viata noastra?

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos,” Sa nu va imaginati ca terenul vietii voastre este ca un loc viran, in care vine Hristos cu planurile si incepe sa puna lucrurile noi pe ele. In nici un caz. Dati-mi voie sa continui cu textul: să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.
11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Nu stiu daca ati umblat vreodata iarna in padure. Frunzele se vestejesc, dar se incapataneaza sa stea atarnate de crengile copacului ca si cum… si daca ai fi destul de departe si n-ai vedea bine culorile, ca pomu-i verde. Dar vine primavara si viata incepe sa pompeze dinlauntru inspre afara. Si cand plesnesc mugurii, arunca moartea jos si vine viata la lumina. Si totul se umple de verdeata si flori. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, nu cumva sa va imaginati ca incepe concediu. Nu exista nici un cuvant in tot textul nostru care sa sugereze „in sfarsit”, pot sa ma arunc in fotoliu, sa las mainile jos, dau drumul la vasle, pentru ca a inceput concediul. Nu stiu ce simtiti dvs. citind astfel de texte, dar mie imi vine sa spun: „Daca nici dupa ce am inviat impreuna cu Hristos n-am liniste si odihna, atunci, da-o incolo. Mai bine fac si eu ce a facut pastorul respectiv, care n-a facut-o in pilda noastra [cu cele 99 de oi si oaia pierduta]. N-am gasit-o; n-am gasit-o. Ma intorc cel putin la cele 99.”

Inainte de a va da batuti, as vrea sa va dau o veste buna: Hristos a inviat! Hristos a inviat! Hristos a inviat! „Si, ce daca a inviat? La ce ma ajuta?” Daca si cel care a inviat din morti are de dus o batalie. Mai intai, sa omoare ce e vechi, sa curete terenul si apoi cu truda sa adune in viata lui tot felul de lucruri care nu-i obisnuit. Ca nu-s obisnuit cu iertarea, cu indelunga rabdare, cu bunatatea, cu smerenia, cu blandetea. Nu-s in firea mea. Nu sunt in firea mea. Eu sunt obisnuit cu celelalte, cu manie, cu vrasmasie. Cu astea am crescut. Astea se tin de mine. Si ce daca a inviat Hristos? Dragii mei, dati-mi voie sa inchei citind a nu stiu catea oara, cateva versete din prima rugaciune a lui Pavel din Efeseni. Si asta este rugaciunea pentru mine, rugaciunea luata pentru mine, pentru casa mea. Pentru noi toti, cei care astazi sarbatorim invierea Domnului Isus. Ascultati-l pe el. Dupa ce a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce exista in viata Efesenilor, in Galateni 1 vers. 17 continua-

17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I -a pus totul supt picioare, şi L -a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Vers 17 & 18, Duminica trecuta am vazut ca aceasta bogatie a slavei mostenirii Lui in sfinti, o adunam intocmai dezbracand si imbracand, in fiecare moment, este ca bulgarele acela care creste de la un pas la altul. Este ca painea de toate zilele, care ne-o da Dumnezeu in fiecare zi. Fiti atenti la vers. 19-20. Hristos a inviat! Si atata vreme cat stam in Cel care a biruit moartea, stam in locul biruintei. Cata vreme suntem in Hristos, puterea invierii lucreaza si in noi credinciosii. Ati vazut oameni vechi inoinduse. Ati vazut curvari vindecati? Hoti transformati in propovaduitori ai lui Hristos? Dar intrebarea mea, daca ai inviat impreuna cu Hristos, da, simt si eu, simti si tu lupta. Dar vezi pasi spre biruinta? Bogatia slavei, mostenirea adunanduse in tine. Un caracter schimbat, chipul tau modelat dupa chipul Domnului Isus Hristos. Dragii mei, Domnul Isus este cinstit cu noi. Cand ne pornim pe urmele Lui, ne spune: „Vulpele au vizuini, pasarile cerului au cuiburi, Fiul Omului n-are unde a-si apleca capul. Vrei sa vii dupa Mine?” Daca cineva iti induce o imagine gresita, iti vei frange gatul la al doilea pas. De aceea, citeste Biblia cu ochii deschisi. Si accepta ce iti spune Scriptura. Viata crestina nu-i concediu, e razboi. Dar este razboi pe urmele Imparatului, pe urmele invingatorului. Si chiar daca avem de luptat, daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? Diavolul? Ingerii lui? Mama, tata, vecinii, sefii mei? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?

Cum altfel as putea termina, decat:

Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din morminte
Viata daruindu-le.

20 Aprilie 2014 – Coloseni 3:1-3 – Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice ~ Beniamin Faragau

Beniamin Faragau

Romani 14:1

Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice.  

Poate va intrebati, ce fel de indemn este asta de anul nou? Dragii mei, care dintre voi stie ce se va intampla in urmatoarele cinci luni cu vietile noastre? Nimeni, absolut nimeni. Dumnezeu a pus o cortina intre ziua de azi si ziua de maine si nu trebuie sa mergem nici la ghicitori, nici la vrajitori. Toate lucrurile astea sunt interzise in Biblie. Ci, trebuie sa ne atarnam de Dumnezeu, sa umblam cu El prin credinta. Dar, cu siguranta ca si in anul acesta vor fi batalii de dat, lucruri de realizat. Dragii mei, si in anul acesta va fi nevoie de fiecare strop de energie pe care o avem, sa o punem laolalta , sa conjugam puterile noastre pentru a da bataliile care vor sta inaintea noastra.

Sunt foarte multe diferente intre noi, dragii mei, din toate punctele de vedere. Nu stiu de ce Dumnezeu nu mantuieste  si nu aduna in staul doar oameni de acelasi fel, cu aceeasi educatie, cu aceeasi  cultura, aceleasi bunuri materiale, aceleasi aspiratii, aceleasi visuri. Dimpotriva, El ne ia de unde suntem, de la rascrucea drumurilor si cum suntem, ne pune intr-un trup, trupul lui Hristos. Imaginati-va ca toti suntem un pumn de energie, ca un degetar. Cum ar fi sa ne-o risipim in anul acesta neacceptandu-ne unii pe altii pentru ca gandim diferit in ce priveste mancarea sau imbracamintea sau muzica care ascultam, sau cartile care le citim sau aspiratiile care le avem. Diavolul stie exact ce sa faca ca sa macine energiile noastre ca sa nu realizam nimica. Si de aceea, Scriptura ne spune: Nu va apucati la vorba, la discutii asupra parerilor indoielnice. (Din primele 2:20 minute)

03 Ianuarie 2016 – Beniamin Fărăgău – Romani 14:1 Nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Faragau – Romani 11 – Israel in Planul lui Dumnezeu

PARTEA I

Biserica Baptista Iris Cluj-Napoca 25 Octombrie 2015

  • Poate ma intreb: Ce relevanta are pentru mine Israel in planul lui Dumnezeu? De ce sa ma intereseze un astfel de subiect?
  • Observati, Israel este in standby pentru ca numarul deplin al neamurilor inca n-a intrat. Care o fi numarul acela? Dar, daca va intra numarul deplin al neamurilor, ce se va intmpla cu noi?
  • In primul rand, daca Dumnezeu a lepadat pe poporul Sau, intrebarea este: a mantuit El pe vreunul dintre ei? Sau pur si simplu, i-a luat ca neam dupa ce s-a folosit de ei si a zis: „Cu voi am terminat, nu vreau sa am nimic. Nici nu am sa va dau nimica.” A doua intrebare, in schimb, vizeaza locul si rolul lor ca neam in istorie. In planul Sau, Dumnezeu mai are ceva pentru Israel, ca entitate nationala, ca neam, ca stat? Mai ales acum, ca el (statul Israel) exista.
  • …mantuirea vine de la iudei, nu doar ca Domnul Isus era evreu, ci pentru ca daca nu s-ar fi mantuit nimeni, nici macar ramasita asta, nici noi n-am exista.
  • ….Evanghelia a inceput sa se raspandeasca peste tot in lume, prin ei. Prin cine? Prin ramasita aceea care a fost mantuita…. Daca ei n-ar fi existat, noi n-am fi existat. Ei au fost mesagerii Domnului Isus Hristos si ne-au dat stafeta mai departe, ca sa o purtam si noi. 

Beniamin Faragau Octombrie 2015 Agnus Dei

Poate ma intreb: Ce relevanta are pentru mine Israel in planul lui Dumnezeu? De ce sa ma intereseze un astfel de subiect? Dati-mi voie sa va citesc doar 2 versete. In vers. 25, Pavel spune – 25 Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi*, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire**care va ţinea până va intra numărul deplin al neamurilor. Observati, Israel este in standby pentru ca numarul deplin al neamurilor inca n-a intrat. Care o fi numarul acela? Nu stiu. E treaba lui Dumnezeu sa-si guverneze planurile. Dar, intr-un fel, daca vedeti istoria lor, este legata de istoria noastra si istoria noastra de istoria lor. Nu ma gandesc la romani, in special, ma gandesc la toate neamurile. in afara poporului Israel. 

Dar, daca va intra numarul deplin al neamurilor, ce se va intmpla cu noi? Cand Dumnezeu se va intoarce spre Israel, se va lua cumva harul de la noi, Dumnezeu sa il dea lor? Asa ar fi . Daca Dumnezeu ar avea o ceasca de har, El nu poate imparti decat sau la unii sau la altii. Dar, prin definitie, harul este ca Dumnezeu: vesnic si nelimitat. Si eu cred ca atunci cand Dumnezeu se va ocupa special de poporul Lui, de poporul lui Israel, nu va uita nici de noi. Nici de tine, nici de mine.

Versetul 15 face o precizare interesanta – Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? S-au scris cantari, unele mai aproape, altele mai departe de adevarul Scripturii si una dintre cantari este ‘Cand harul de la neamuri…’. Nu vreau sa spun mai departe ca nu cred in ea in nici un fel. Dragii mei, daca citesc corect textul, cand Dumnezeu ii va primi inapoi pe ei, va fi o explozie de har pentru lumea intreaga. Cititi cateva din profetiile din Vechiul Testament, mai ales Isaia, Ezechiel si veti vedea ca in planul lui Dumnezeu exista suficient pentru toti. Si probabil, intoarcerea lor va starni  o revarsare de har peste neamuri. Capitolul 2 din Isaia spune – ‘Imparatii pamantului vor veni la Ierusalim. De acolo va veni legea.’ Cand? Cum? Dumnezeu stie.

Dar, revin la versetul 1 din capitol si il las pe Pavel sa puna intrebarea –  Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi* eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. A lepada ceva inseamna, daca joi vine gunoiul, il arunci pentru ca n-ai nevoie de el. Ce s-a intamplat, de fapt, cu ei? Si intrebarea as putea s-o despart. Are doua componente esentiale. In primul rand, daca Dumnezeu a lepadat pe poporul Sau, intrebarea este: a mantuit El pe vreunul dintre ei? Sau pur si simplu, i-a luat ca neam dupa ce s-a folosit de ei si a zis: „Cu voi am terminat, nu vreau sa am nimic. Nici nu am sa va dau nimica.” A doua intrebare, in schimb, vizeaza locul si rolul lor ca neam in istorie. In planul Sau, Dumnezeu mai are ceva pentru Israel, ca entitate nationala, ca neam, ca stat? Mai ales acum, ca el (statul ISrael) exista.

Slide Beniamin Faragau (photo capture)

Slide Beniamin Faragau (photo capture)

Dar, v-as aduce aminte de discutiile naostre de duminica trecuta. Pavel vorbeste despre vase de diverse intrebuintari, vase pentru doua destine diferite. Exista vase pentru o intrebuintare de cinste, cinstea pe care a primit-o Avram si descendentii lui a fost sa-l aduca pe scena istoriei pe Domnul Isus Hristos. Deci, ei au fost alesi in mod suveran, unilateral si irevocabil la aceasta lucrare sau slujba. Cand si-au terminat lucrarea si L-au adus pe Hristos pe scena, Dumnezeu le-a facut o alta oferta, de data aceasta o alegere la mantuire. Observati din imaginea de mai sus, pe toate palierele, Dumnezeul suveran hotareste cine, cum si ce se va intampla. Dumnezeu il alege pe Avram, „Iesi din tara ta, din casa ta, vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare, vei fi o binecuvantare. Toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine. El are doi copii. Dumnezeu il alege pe Isac, nu pe Ismael. Dintre cei doi gemeni, Dumnezeu alege pe Iacov, nu pe Esau. Dar, odata cu alegerea lui Iacob, descendentii lui care sunt femeia insarcinata din Apocalipsa – „Vei naste pruncul de parte barbateasca,” si il aduc pe Domnul Isus pe scena istoriei.

Pe Domnul Isus, in momentul acela, trecem pe ultima paliera, care este o alegere la destin, nu la slujire. Alegerea la slujire este unilaterala si irevocabila, din pricina juramantului pe care Dumnezeu l-a rostit pe muntele Moria cu ocazia jertfei lui Isac. Dar, tot Dumnezeu hotaraste si cum alegi destinul. Cu alte cuvinte, exista iad, exista rai. Exista mantuire si exista nemantuire. Intr-un fel, o instrainare de Dumnezeu. Su Dumnezeu ne-a spus ca destinul ni-l hotaram fata in fata cu Hristos. Poti sa-I pui toate intrebarile care te framanta: Cine esti Doamne? Poti striga din toti plamanii tai: Cine esti Doamne? Si El iti va raspunde la intrebarile pe care le ai. Dar dupa aceea, va astepta El un raspuns de la tine. Da sau nu? Poti sa-L primesti sau poti sa-L respingi. Daca marturisesti cu gura ta pe Hristos ca Domn, daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit, spune Scriptura.  Intrebarea este deci: Ce faci cu Domnul Isus Hristos? Ce faci cu Fiul lui Dumnezeu? 

Dar daca ma intorc inapoi la descendentii lui Avram in Romani 9:27 Pavel intreaba, citandu-l pe Isaia: Chiar daca numarul fiilor (sau copiilor) lui Israel ar fi ca nisipul marii, numai ramasita va fi mantuita. Observati, nu toti cei care se coboara din Israel sunt Israel, marea lor majoritate sunt pierduti. Sunt vrajmasi cu Dumnezeu. Ateii, la ora asta, nu cred in El. Doar o ramasita este mantuita. Intrebarea este: De ce? De ce s-a intamplat lucrul acesta? Dumnezeu in suveranitatea Lui condamna pe unii la nemantuire si pe altii la mantuire? Si cine esti tu, lutule, sa spui olarului  ce are de facut? Dragii mei, astfel de intrebari pui numai cand ai incurcat cele doua feluri de alegeri despre care vorbeste Pavel. Alegerea la mantuire este pentru toti oferita. De ce? Pentru ca Dumnezeu voieste sa mantuiasca pe toti oamenii si pentru ca Fiul lui Dumnezeu s-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti, spune Scriptura. Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare ca sa aiba indurare de toti. Si de aceea, Pavel isi incepe epistola catre Romani cu aceste cuvinte  care probabil le stim deja pe din afara: Am o vie dorinta sa va vestesc Evanghelia tuturor celor din Roma. De ce, Pavele? Pentru ca mie nu-mi e rusine de Evanghelia lui Hristos, fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea (si ascultati va rog, ce urmeaza) a fiecaruia (si este o conditie:) care crede. Care crede ca Isus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu. Dar, pe urma, el continua – ..intai a iudeului, apoi a grecului.

Dumnezeu nu foloseste pe nimeni fara sa-i raslateasca mai intai. El a folosit pe Avraam si descendentii lui si lor le-a oferit mai intai harul mantuirii, oferta in Domnul Isus Hristos. Deci, intai a iudeului, apoi a grecului pentru ca in ea, in aceasta Evanghelie este descoperita o neprihanire pe care o da Dumnezeu. Pe care nu o poti fabrica tu insuti, nu poti sa vii cu meritele Tale in fata Sa, trebuie sa accepti ceea ce iti da El, o neprihanire pe care o da Dumnezeu prin credinta si care duce la credinta, dupa cum este scris: cel neprihanit va trai prin credinta.

Si atunci intreb: de ce marea majoritate a evreilor au ramas nemantuiti? Pavel ne raspunde in capitolul 10 in primele 10 versete. „Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi. 2 Le mărturisesc că* ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere,” Observati, ravna nu e suficienta, trebuie sa o impletesti cu priceperea, cu intelegerea planurilor lui Dumnezeu. SI el continua in vers. 3 – pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu*, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi** şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. Cum au facut lucrula acesta? Fiind un popor al legii lui Dumnezeu, depozitarii legii, ei s-au uitat la lege si au vazut ca standardele sunt putin cam inalte pentru un trup atins de pacat, oricata ravna ar avea. Si atunci, au inceput sa coboare standardele, sa faca legea acceptabila pentru puterile noastre omenesti. Si si-au facut tot felul de reguli prin care au crezut ca daca le implinesc, Dumnezeu ii va primi pe portile deschise, cu bratele deschise. Ca isi vor merita locul si prezenta in poporul lui Dumnezeu. Au refuzat oferta lui Dumnezeu punandu-si inainte o neprihanire a lor insisi. S-au supus astfel neprihanirii pe care o da Dumnezeu. Si Pavel incheie in vers. 4 – Căci Hristos* este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. Toata legea este un indrumator spre Hristos pentru ca cine crede in El sa poata capata neprihanirea.

De ce numai o ramasita dintre iudei a fost mantuita? Pentru ca numai o ramasita s-a intors la Domnul. Numai o ramasita L-a marturisit pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Numai o ramasita a crezut ca Dumnezeu cu adevarat L-a inviat din morti a treia zi. Ei au vazut ca L-au omorat si L-au aruncat intr-un mormant, dar El s-a aratat dupa inviere doar celor credinciosi, nu si celor necredinciosi. Dati-mi voie sa stau un pic pe aceasta ramasita pentru ca mantuirea vine de la iudei, nu doar ca Domnul Isus era evreu, ci pentru ca daca nu s-ar fi mantuit nimeni, nici macar ramasita asta, nici noi n-am exista. Veniti cu mine sub crucea Domnului Isus. Pana si ucenicii Lui au fugit. Ioan a ramas acolo si Domnul Isus i-a incredintat pe mama Lui. Si Ioan a luat-o pe maica Domnului la el acasa. Dar, dupa inviere, in camera de sus, la un grup de ucenici, Domnul Isus sufla peste ei Duh Sfant. Si asta inseamna ca ei apartineau Imparatiei lui Dumnezeu. Si intre inviere si inaltare, El s-a aratat multora. Si Pavel spune, la peste 500 de frati deodata, dintre cei mai multi sunt in viata, iar unii au adormit. La urma, ca unei strapituri, mi s-a aratat si mie, spune Pavel. Dar, mai faceti un pas, doar zece zile, in camera de sus, de Rusalii, erau 120 de oameni asteptand implinirea promisiunii lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu se revarsa peste ei  si umpluti de Duhul Lui ies in piata si Petru incepe sa vorbeasca. Era o multime care se adunase din pricina vuietului care s-a auzit in cetate: Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi, pe Omul acesta, dat* în mâinile** voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.24 Dar* Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. – Faptele apostolilor 2:22-24 Sa stie bine, dar, spune el in versetul 26, toata casa lui Israel ca Dumnezeu L-a facut Domn si Hristos, Domn si Mesia pe cel pe care voi l-ati socotit un impostor. L-a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care l-ati rastignit  voi. Cand au auzit ei aceste cuvinte, ei care cu putine zile in urma strigasera din Ierusalim: „Rastigneste-L!”Au inlemnit in prezenta celui inviat si a zis: Fratilor, ce sa facem? 

Ascultati harul lui Dumnezeu oferit lor: „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. – Faptele apostolilor 2:38 Veti deveni purtatori de Dumnezeu. Cei ce au primit propovaduirea, conchide Luca in vers. 41, au fost botezati si in aceeasi zi, la numarul ucenicilor s-au adaugat aproape 3.000 de suflete. Mai intai, Ioan sub cruce, apoi cei 12 in camera de sus, 120 inainte de Rusalii, apoi peste 500 de frati. Dar, lucrarea mantuirii, a harului, nu s-a oprit aici la evrei. In Faptele Apostolilor 6:7  textul ne spune – Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă. Veneau la Domnul cei care L-au contestat, cei care L-au huiduit, cei care au zis: „La moarte cu El. Au inceput sa vina la Domnul. Daca cititi Faptele Apostolilor, vedeti explozia aceasta. Acuma, poate va intrebati: De ce nu se intampla si in Romania? E o mare diferenta intre noi si ei. Noi, dragii mei, am fost vasele pentru intrebuintare de ocara. Am facut afaceri, am crescut oi, boi, ne-am vazut de familiile noastre. Ei au fost un popor scaldat in Cuvantul lui Dumnezeu, 16 secole in prezenta unui Dumnezeu sfant cu toate razvratirile lor. 500, 3.000 5.000, 10.000, cititi Faptele Apostolilor, cand a venit prigoana prin Saul din Tars, care le tinea hainele celor ce il ucideau pe Stefan, ucenici au inceput sa se imprastie, sa sporovaiasca Evanghelia pe unde ajungeau. Si din Ierusalim, la porunca lui Dumnezeu, care a zis: Nu-i treaba voastra sa stiti vremurile, soroacele. Ci, voi veti primi o putere cand se va pogori Duhul Sfant si imi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, Samaria si pana in marginile pamantului, spune Scriptura. Si in felul acesta, Evanghelia a inceput sa se raspandeasca peste tot in lume, prin ei. Prin cine? Prin ramasita aceea care a fost mantuita. Daca ei n-ar fi existat, noi n-am fi existat. Ei au fost mesagerii Domnului Isus Hristos si ne-au dat stafeta mai departe, ca sa o purtam si noi. 

Dati-mi voie sa va duc cu un pas mai incolo in Scriptura, pana in Apocalipsa. Se rup pecetile, cel care rupe pecetile e Mielul. Planul lui Dumnezeu porneste, se desfasoara si se rupe pecetea a sasea. Toate semnele escatologice ale zilei Domnului apar. Imparatii pamantului se ingrozesc si striga muntilor: „Cadeti peste noi. A venit ziua maniei Mielului. Cine poate sta in picioare?” In momentul acela, patru  ingeri de la colturile pamantului se ridica  sa aduca blestemul si pedeapsa lui Dumnezeu. Si se ridica un inger de la rasarit cu o pecete in mana si spune: „Opriti-va, pana vom pune pecetea pe fruntea celor ce sunt ai lui Dumnezeu. Si ver. 4 spune: „Am auzit numarul acelor ce fusese pecetluiti, 144.000 din toate semintiile lui Israel.” Uneori va bat la usa oameni si va spune: Sunt 143.998 de locuri. Nu vreti sa faceti parte dintre ei? In primul rand, tine-ti cont de cine spune Scriptura. 144.000 nu are nimic de a face cu noi. Este din numarul semintiilor lui Israel. Asa ca spuneti-le sa plece, sa va lase in pace. Daca ma duc in Apocalipsa 14 incepand cu vers. 1, Ioan spune in vedenia sa: poi m-am uitat şi iată că Mielul* stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o** sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. ….urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. (vers 4) 

Ascultati-l pe Pavel punand intrebarea: (Romani 11:1) Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi* eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. Pavel spune ca daca ‘numai eu as fi mantuit, Cuvantul lui Dumnezeu ramane cu putere.” Nu tot ce se coboara din Israel este Israel. Vers. 2 – Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a* cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: 3 „Doamne*, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” 4 Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am* păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” 5 Tot aşa*, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. 6 Şi dacă* este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. 7 Deci, ce urmează? Că Israel* n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, 8 după cum este scris: „Dumnezeu* le-a dat un duh de adormire, ochi** ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.” 

 

PARTEA II

Biserica Baptista Iris Cluj-Napoca 1 Noiembrie 2015

Scara Cuvintelor: Beniamin Faragau – Viziunea Imparatiei

Emisiunea: Scara Cuvintelor

Prezentare

Viziunea Imparatiei Beniamin FaragauAn apariție: 2007
Nr. pag: 297
Format: 16,5×23,4
Copertă color, înfoliată mat
Legare broșată
ISBN:9789737515599

Editura: Fundația Istoria Binecuvântării în colaborare cu editura Risoprint

Cartea „Viziunea Împărăţiei” prezintă bazele studierii Scripturii, oferind o privire de ansamblu asupra celor trei etape de studiu: pasul exegetic (auzirea Cuvântului), pasul teologic (înţelegerea Cuvântului) şi pasul cultural (aplicarea Cuvântului). Cartea conţine şi o scurtă prezentarea a cărţilor ce compun programul de studiu Istoria Binecuvântării. 

Ca Moise odinioară la Sinai, mânați de foamea după Dumnezeu, cu ani in urma, am strigat si noi: „Arata-ne Căile Tale!” Iar Domnul, prin fiecare carte a Scripturii pe care a deschis-o prin Duhul Sau în faţa noastră, a făcut să treacă pe dinaintea ochilor sufletului nostru frumusețile nebănuite ale caracterului si cailor Lui.

Volumul de fata s-a născut ca urmare a peste douăzeci ţi cinci de ani de frământări si bucurii adunate de-a lungul cărării croite cu grija şi truda prin Scriptura: spațiul sacru al revelării de Sine a nevăzutului Dumnezeu. Drept urmare, lecturarea acestor pagini nu invita la îmbrăţişarea unei teorii, ci la călcarea unei cărări bătătorite deja, de-a lungul căreia sute şi sute de alți căutători de Dumnezeu şi-au găsit bucuria şi împlinirea întâlnirii cu El. Așadar, scopul acestei lecturi va fi atins cu atât mai repede şi mai eficient cu cât cititorul se va grăbi sa pună jos cartea de faţă pentru a lua în mâini Cartea Cărţilor, păstrând acest volum ca pe o harta care să-l ajute în ajungerea la țintă. Dar pentru că drumul este greu şi lung, motivarea trebuie să vină din partea Domnului Isus Hristos care, prin Duhul Său cel Sfânt, grăieşte sufletelor noastre: „Vouă v-a fost dat sa cunoașteți tainele Împărăţiei cerurilor”.
(Matei 13.11)

Cuprins

Introducere – Pilda semănătorului
Filosofia programului de studiu biblic „Istoria binecuvântării” – pasul exegetic
Paşi înspre o teologie biblică autohtonă – sau pasul teologic
Filosofie biblică a lucrării creştine – pasul cultural

DISPONIBILĂ, comanda aici – http://www.ib-ro.org/magazin/produs/veziunea-imparatiei

VIDEO by Credo TV

 

Beniamin Fărăgău – Romani 11:30-36

  • ….Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare ca sa aiba indurare de toti. Inainte de a incerca sa desfac textul, m-as intoarce la subiectul duminicii trecute: Pericolul taierii din maslin. Despre asta am vorbit, ca mana care te altoieste, te poate taia afara deoarece credinta nu este un dat odata pentru totdeauna. Ci credinta, dragii mei, trebuie intarita, pazita, cautata, trebuie inmultita pentru ca se poate pierde. O putem calca in picioare.
  • Credinta este alimentata de grasimea maslinului, de adevarurile lui Hristos. Mladita nu are viata in ea insasi, ne spune si pilda cu vita si mladita. Dar, in momentul acela cand ti-ai luat ochii de pe maslin, incepi sa iti croiesti propriile tale teologie si propriile tale idei despre planul lui Dumnezeu, despre mantuirea lui Dumnezeu.
  • ……cand incepi sa te relaxezi in cele spirituale, ti se strica teologia sau stiinta despre Dumnezeu si incepi sa migrezi doar in directia in care iti place tieSi incepi sa te falesti cu bunatatea lui Dumnezeu si uiti de asprimea lui Dumnezeu. Dar in momentul acela iti cade din maini si stiinta despre mantuire. Si foarte usor, mizand pe bunatatea lui Dumnezeu si neglijand frica si cutremurul cu care trebuie s duci pana la capat mantuirea, vei spune: „Eu am fost mantuit, am ridicat doua degete. am fost botezat. Dumnezeu, e treaba Lui sa ma tina.” Si mizezi pe suveranitatea lui Dumnezeu si uiti dreptatea lui Dumnezeu.

Beniamin Faragau

Avem inaintea noastra un text ciudat. Este vorba despre actiunea lui Dumnezeu si textul nostru spune ca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare ca sa aiba indurare de toti. Inainte de a incerca sa desfac textul, m-as intoarce la subiectul duminicii trecute: Pericolul taierii din maslin. Despre asta am vorbit, ca mana care te altoieste, te poate taia afara deoarece credinta nu este un dat odata pentru totdeauna. Ci credinta, dragii mei, trebuie intarita, pazita, cautata, trebuie inmultita pentru ca se poate pierde. O putem calca in picioare. Si am vazut data trecuta cei sapte pasi care duc la taierea noastra din maslin:

  1. In primul rand, incepem sa ne laudam unii impotriva altora: Doamne, multumesc ca eu nu sunt ca si vamesul acesta. Eu dau zeciuiala din isma, din chimen, din marar. Eu postesc de 2 ouri pe saptamana si 6 saptamani de aici incolo cu toata natiunea noastra. Eu iti multumesc, Doamne, ca nu sunt ca si ceilalti oameni. Observati, in primul rand, cand iti iei ochii de pe Hristos si incepi sa te compari in orice domeniu cu oamenii, ai pierdut din vedere faptul ca noi trebuie sa ajungem asemenea lui Hristos. In fiecare zi ar trebui sa privim in ochii Lui, sa ne comparam cu El, sa ne lasam modelati de Duhul Sfant intru chipul si asemanarea Lui. Dar, cand ai facut acest prim pas de a-ti lua ochii de pe El ca sa te compari cu altii, se intampla si in mod automat si al doilea pas:
  2. cu alte cuvinte, credinta noastra incepe sa se usuce si sa piara. Credinta este alimentata de grasimea maslinului, de adevarurile lui Hristos. Mladita nu are viata in ea insasi, ne spune si pilda cu vita si mladita. Dar, in momentul acela cand ti-ai luat ochii de pe maslin, incepi sa iti croiesti propriile tale teologie si propriile tale idei despre planul lui Dumnezeu, despre mantuirea lui Dumnezeu. Ai uitat ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine. Nu tu impui termenii, El impune termenii pentru ca El a hotarat planul mantuirii in Sine insusi. Dar, nu mai este decat un singur pas ca sa incepi sa fii neglijent in viata crestina.
  3. Sa uiti ca  mantuirea trebuie dusa pana la capat cu frica si cu cutremur, o spune ap. Pavel insuflat de Duhul Sfant. In momentul acela, cand incepi sa te relaxezi in cele spirituale, ti se strica teologia sau stiinta despre Dumnezeu si incepi sa migrezi doar in directia in care iti place tie. Si incepi sa te falesti cu bunatatea lui Dumnezeu si uiti de asprimea lui Dumnezeu. Dar in momentul acela iti cade din maini si stiinta despre mantuire. Si foarte usor, mizand pe bunatatea lui Dumnezeu si neglijand frica si cutremurul cu care trebuie s duci pana la capat mantuirea, vei spune: „Eu am fost mantuit, am ridicat doua degete. am fost botezat. Dumnezeu, e treaba Lui sa ma tina.” Si mizezi pe suveranitatea lui Dumnezeu si uiti dreptatea lui Dumnezeu.
  4. Dragii mei, pasul urmator este doar o consecinta: Vei fii taiat si tu. De aceea am terminat duminica trecuta cu aceasta atentionare a lui Pavel: „Pe voi insiva, incercati-va daca sunteti in credinta.” Si asta este datoria mea si datoria ta, a fiecaruia. Nu o facem unii pentru altii, noi fiecare pentru noi. „Pe voi insiva, incercati-va daca sunteti in credinta.” De ce? Numai prin credinta stai altoit in maslin. De ce au fost taiati? DIN PRICINA NECREDINTEI LOR. Nu recunnoasteti ca Isus Hristos este in voi? Nu simtiti radacina pulsand in voi? Grasimea, bogatia maslinului? Afara doar daca sunteti lepadati, spune textul. Am terminat cu doua intrebari: Cat ma preodupca cunoasterea lui Hristos? Si n-as vrea sa pierdeti din vedere intrebarea asta. Eu ma pot lauda cu ziua de maine. dar ziua de ieri a trecut si pot vedea exact cum mi-am trait saptamana. Cu ce m-am ocupat intreaga saptamana. A doua intrebare cu care ne-a lasat duminica trecuta: Oare convingerile mele sunt inradacinate in Scriptura corect interpretata? Cum imi traiesc viata? Cat ma preocupa lucrul acesta?

Dati-mi voie sa incep dimineata (astazi) cu cateva lamuriri legate de textul din duminica trecuta. Ati avut afirmatia: Radacina si maslinul il reprezinta pe Hristos. Dati-mi voie sa va recitesc textul: Romani 11:17-22

17 Iar dacă unele* din ramuri au fost tăiate şi dacă tu**, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
18 nu* te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
19 Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu* te îngâmfa dar, ci teme-te**!
21 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22 Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă* nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi** tu.

Cineva a facut a doua zi observatie, bine venita, cred eu si dati-mi voie sa v-o citesc: Inteleg fara echivoc ca ramurile taiate au fost initial in maslinul bun. Ei bine, daca au fost taiate din maslin inseamna ca mai inainte erau in acest maslin. Au fost in acest maslin. Si acum urmeaza intrebarea: Avand in vedere ca maslinul este Hristos, dupa definitia ta, cand au fost in Hristos, adica in maslin, ramurile care au terminat in a fi taiate?  Cand au fost in Hristos ramurile care au fost taiate?

Daca stam in contextul cartii si in mod special in contextul sectiunii in care ne aflam, capitolele 9-11, textul vorbeste despre planul de mantuire alcatuit de Dumnezeu in sine insusi. Dragii mei, El, inainte ca noi sa existam, a alcatuit planul de mantuire si il duce la indeplinire pas cu pas. Si planurile Lui se vor implini. Observati, Pavel plange pentru fratii Lui pentru ca au ramas nemantuiti, pentru ca si-au pus inainte o neprihanire a lor insisi, in loc sa se deschida pentru neprihanirea  pe care o da Dumnezeu. Deci, in mod evident contextul vorbeste despre planul mantuirii lui Dumnezeu. Si noi, in acest plan al mantuirii lui Dumnezeu, am afirmat ca radacina si maslinul il reprezinta pe Hristos. Si daca va uitati in paranteza, am scris, ‘nu pe Isus’. Isus vine pe scena istoriei doar cand evreii si-au terminat misiunea asi femeia aceea insarcinata din Apocalipsa 12 a nascut pruncul de parte barbateasca care va carmui toate neamurile cu un toiag de fier. Dar, ca sa gasim raspuns la intrebarea pusa ar trebui sa citim textul mai departe in Romani 11:30-32.

30 După cum voi odinioară* n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
31 tot aşa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
32 Fiindcă Dumnezeu* a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

Indurare pentru voi, neamurile, si indurare pentru ei, evreii. Indurare si pentru unii, indurare si pentru altii, fiindca: 32 Fiindcă Dumnezeu* a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. In buletinul duminical aveti patru intrebari:

  1. Cum a inchis Dumnezeu pe toti oamenii in neascultare? Sa raspund scurt si repede: Legandu-ne pe toti de Adam, de cel din care a descins toata omenirea.
  2. De ce numai inchizand pe toti oamenii in neascultare, a putut sa se indure de toti? Observati, intrebarea este un pic mai complicata. Pentru ca sa existe o simetrie in planul lui Dumnezeu. Si vom vedea despre ce este vorba.
  3. Cum a planuit Dumnezeu sa se indure de toti? Si poate cea mai grea intrebare este: Daca Dumnezeu este absolut suveran si El voieste sa mantuiasca pe toti oamenii, de ce la urma, larga e calea care duce la pierzare si multi sunt cei care merg pe ea? Si de ce la stanga Domnului Isus sunt mai multi decat la dreapta Lui si celor de la stanga le va spune: „Duceti-va n focul cel vesnic, pregatit pentru diavolul si ingerii Lui.

In primul rand, cred ca trebuie sa notam faptul ca mantuirea noastra, Dumnezeu trebuie sa ne mantuiasca si mantuirea noastra, pentru Dumnezeu este o problema legala. Si as vrea sa vi-L prezint pe Dumnezeu asa cum ni-L prezinta Scriptura, prin atributele Lui. Teologii vorbesc despre atribute non-morale si atribute morale. Atributele non-morale care nu tin de relatia cu noi, ci tin de cine este El, as putea sa spun ca este Atotprezenta Lui, Atotstiinta Lui, Atotputerea Lui sau imoabilitatea, neschimbarea Lui. Observati, Dumnezeu este toate aceste lucruri cu noi sau fara noi. Dar, daca citesti Biblia, observi ca Dumnezeu se defineste si prin atributele Lui morale. De pilda, prin Sfintenia Lui, Dreptatea Lui, Justitia Lui, Bunatatea Lui in care as putea ingloba: dragoste, bunavointa, indurare, har. Prin adevarul Lui, Dumnezeu este de odata si sfant si drept si just. Si bun si indurator si adevar. Ascultati-l Pe Pavel in cap 3 vers 4 vorbind despre atributele Lui morale si implicatiile acestor atribute: „Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.” – Romani 3:4 Observati, primul care este judecat, cand e vorba sa ne ofere noua pacatosilor mantuirea, este Dumnezeu insusi. Dar, cine sa-L judece? El insusi, dragii mei. Chiar daca noi am fi pacatosi si neascultatori de El. El ramane credincios tie pentru ca nu se poate tagadui singur.

As pune o intrebare: In ce context ar putea fi Dumnezeu acuzat de nedreptate? Aduc doua raspunsuri pozibile: In primul rand, daca si-ar schimba regulile in timpul jocului. Cu alte cuvinte, l-a creat pe om, n-a prevazut ca omul a cazut in pacat si atunci dintr-o data a gasit o solutie. Nu, nu. In cazul acesta era un Dumnezeu capricios, niciodata n-ai stii cum e bine, cum e rau cu El. Ori, Dumnezeu nu schimba regulile jocului. Este acelasi ieri, azi si in veci. In al doilea rand, Dumnezeu daca si-ar calca oricare din poruncile Lui, n-ar mai fi drept fata de Sine insusi. De aceea, Dumnezeu insusi trebuie sa ramana fidel, credincios poruncilor Sale.

Dar, cand e vorba de mantuire, pentru ca de aia discutam, cum da Dumnezeu mantuirea? Romani 3:21 Dar acum s-a arătat o neprihănire*1 pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc** Legea şi Prorocii – 22 şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu* este nicio deosebire. Iar vers. 25 continua 25 Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie*, prin credinţa în sângele** Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus

(Din primele 15 minute, mai sunt aprox 25 de minute din mesaj)

 

 

 

Beniamin Faragau ~ Romani 9-11 Predestinati sa fim asemenea chipului Sau

11 Octombrie 2015 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Fărăgău – Romani 8 Creștinul si Duhul Sfânt – 27 Septembrie 2015

Photo Agnus Dei

Photo Agnus Dei

Din seria: Predestinarea si liberul arbitru. Teologii deja se cearta pe tema asta de multa vreme…

„Ca sa poti sluji in Imparatia lui Dumnezeu, ai nevoie de puterea lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu nu o poti face cu puterile tale, o faci cu puterile Lui. Si de aceea, Pavel,  spune ca din El, tot trupul bine inchegat, dezlegat prin ceea ce da fiecare incheietura.. interesant este ca fiecare suntem incheiat, un unii cu altii, suntem incheiati cu Hristos prin Duhul Sfant. Cine n-are Duhul lui Dumnezeu nu este a Lui. O lucrare crestina nu poate fi facuta de un netaiat imprejur. Lucrarea crestina poate fi facuta de cel care e incheiat Duhul lui Dumnezeu si face lucrarea lui Dumnezeu.  Si atunci cand te alaturi unui astfel de grup, eu cred ca Dumnezeu trebuie sa te apuce, sa te intoarca la El, sa te pregateasca pentru o lucrare. Si de aceea, in slujire, e nevoie de Duhul Sfant si suntem in Romani cap. 8 Pentru slujirea ce ne asteapta avem nevoie de ajutorul Duhului lui Dumnezeu, puterea Duhului lui Dumnezeu.

27 Septembrie 2015 – Beniamin Fărăgău – Romani 8 Creștinul si Duhul Sfânt from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Faragau – Pacatul si Legea – Sub Lege sau sub har

Beniamin Faragau – Pacatul si Legea

Romani 7:7-13

21 Iunie 2015 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Faragau – Sub Lege sau sub har

Romani 6,7

14 iune 2015 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Faragau – Primul Adam si Al Doilea Adam

Creation-of-Adam16801050

Biserica Baptista Iris  24 Mai 2015 – Romani 5:12-21

12 De aceea, după cum printr-un* singur om a intrat păcatul în lume şi prin** păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…
13 (Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul* nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege.
14 Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care* este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină.
15 Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala, căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor* mulţi.
16 Şi darul fără plată nu vine ca printr-acel unul care a păcătuit, căci judecata venită de la unul a adus osânda, dar darul fără plată venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare.
17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe* toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea* a venit pentru ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit** şi mai mult,
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Beni FaragauNu stiu cum sunteti dvs., dar eu, citind Biblia si framantandu-ma cu ea, desi o fac de foarte multi ani, ajungi printr-un text care simti ca-ti scapa printre degete si nu sti ce sa faci cu el. Si oricat il intorci si te framanti, iti dai seama ca-s multe ale lucruri pe care nu le-ai descoperit. Si textul din fata noastra este unul dintre aceste paragrafe. Dar nu doar in fata textelor stai buimacit, dar stai si in fata vietii buimacit, de multe ori. Marti, am inmormantat-o pe Anca Ciora. De ce-i asa? O stie el. Cine urmeaza? O stie El. Dragii mei, intr-un astfel de moment, in camera de sus, Domnul Isus Hristos vorbind cu ucenicii, le-a spus: „Ma duc sa va pregatesc un loc. Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine.” Si pentru ca a vazut fetele descumpanite ale ucenicilor, a zis: „Stiti unde Ma duc. Stiti si calea intr-acolo.” „Doamne,” i-a zis Toma, „Nu stim unde Te duci. Cum putem sti calea acolo?” Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine.”

Dragii mei, nu cred ca exista o afirmatie din gura Domnului Isus Hristos, mai controversata ca aceasta. Daca ce a spus El este adevarat, El invalideaza in mod automat orice alt drum spre Dumnezeu. Nu toate drumurile duc spre Roma. Nu toate drumurile duc spre Dumnezeu. Nu toate religiile mantuiesc. Daca Domnul Isus are dreptate, El practic spune ca toti ceilalti pe o alta cale spre Dumnezeu n-au dreptate. Nu pot fi amandoua adevarate. „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” Ne miram oare, ca de-a lungul istoriei, crestinismul a fost persecutat, prigonit, este incomod?

Zilele trecute a aparut un best seller care cineva isi imagineaza, un roman. Toata lumea este cucerita de musulmani si Sorbona ajunge o universitate musulmana si cel mai bun profesor, rectorul universitatii, i se pune in vedere urmatoarea actiune: Ramai la catedra, daca te convertesti. Sau altfel, pleci de la catedra  si pleci din viata. Si romanul framanta framantarea acestui om si decizia lui. Daca ar fi mai multe cai spre Dumnezeu, de ce sa nu apuci pe cea mai comoda? Pe care ti-i l-a indemana? Dar daca exista doar una, trebuie sa o cunosti prea bine, ca sa te poti tine de ea in astfel de momente.

Dragii mei, as pune cateva intrebari:

  1. In primul rand: de ce este Domnul Isus singura cale spre Dumnezeu? Mantuirea noastra este mai intai si mai presus de toate o problema de legalitate. Dumnezeu nu poate, daca El este drept. Daca Dumnezeu este capricios, El face ce vrea. Se poate uita la tine, la ochii tai frumosi si te poate mantui. Daca vrea. Daca nu, te lasa nemantuit. Dar, daca este un Dumnezeu drept, El poate mantui doar prin judecata si dreptate. Orice nedreptate care ar putea fi dovedita in Dumnezeu, ar invalida tot ce spune Scriptura, tot ce Domnul Isus a facut pe cruce si a venit sa ne ofere, ar putea invalida insasi mantuirea noastra. Nu la intamplare, Pavel in Romani 3 vorbeste despre evrei, poporul lui Dumnezeu, care L-au respins pe El. Intreaba: oare credinta lor invalideaza credinciosia lui Dumnezeu? ‘Fereasca Dumnezeu,’ spune el. ‘Dumnezeu as fie gasit adevarat si toti oamenii  gasiti mincinosi, dupa cum este scris’. Doar in conditiile acestea poate Dumnezeu oferi mantuirea, daca El este gasit adevarat in absolut toate actiunile tale. Si, pe urma, Pavel da un citat: „ca sa fi gasit neprihanit, sau drept in cuvintele tale, si sa iesi biruitor cand vei fi judecat. Judecat de cine? Mai intai de el insusi. Un Dumnezeu drept sta fata in fata cu Sine. Nu se poate tagadui pe Sine. Nu poate calca legea Lui. Si acest Dumnezeu, atunci cand a dovedit lumea vinovata prin Pavel, prin Duhul Sfant, care lucra in el, vine cu vestea buna. „Dar acum s-a aratat o dreptate, o neprihanire data de Dumnezeu care vine prin credinta in Isus Hristos.” Nimic altceva. Pentru toti si peste toti cei ce cred in El nu este nici o deosebire. Cu alte cuvinte, nu exista mai multe solutii, pe care Dumnezeu sa le ofere. Noi tinem de-a noastre, tu sa tii de a ta. Prin credinta in Isus Hristos, peste toti si pentru toti cei ce cred in El nu este nici o deosebire. El, Dumnezeu, L-a randuit mai dinainte  sa fie prin credinta, sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-si arate neprihanirea, dreptatea Lui, ca trecuse cu vederea la care dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu. Pentru ca in vremea de acum sa-Si arate neprihanirea sau dreptatea Lui in asa fel incat sa fie drept si totusi sa socoteasca drepti sau indreptatiti pe cei ce cred in Isus Hristos. ‘ Observati, Dumnezeu ne da o intrare in Imparatia Lui. O intrare la Dumnezeu prin credinta in Isus Hristos, in moartea si invierea Lui.
  2. Dar as pune o intrebare care tine strict de spatiul legal: Ce-i da dreptul lui Dumnezeu, sa-mi atribuie moartea si viata Intrupatului Sau Fiu? Mie, cel care l-am necinstit, care am incalcat legea Lui, care sunt pacatos si merit implinirea legii Lui peste mine, plata pacatului fiind moartea. Ce-i da dreptul lui Dumnezeu?
    .
    (1) In primul rand, dragii mei, Dumnezeu n-a schimbat regulile jocului in timpul jocului. Solutia lui Dumnezeu in Hristos nu este un gand ulterior, a fost luat prin surprindere de pacatul lui Adam si atunci, repede, a gasit o solutie. Nu. Nu. Nu. El a alcatuit insusi in Sine un plan si ramane credincios planului Sau si legilor Lui. Pe de o parte, n-a schimbat regulile in timpul jocului si..
    .
    (2) nu a calcat nici una din poruncile Lui. Tocmai la o astfel de obiectie s-a  sau pentru a demonstra acest lucru, Pavel aduce inaintea noastra acest paragraf complicat si greu din capitolul 5:12-21. Priviti o clipa structura paragrafului. In vers, 12, Pavel incepe sa vorbeasca. Dupa care, din vers. 13-17, intra intr-o paranteza. Ca sa intelegi logica argumentului sau, trebuie pentru o clipa sa dai de o parte paranteza, sa citesti textul, ca sa vezi ce vrea sa spuna el, de fapt. Romani 5:12 si apoi vers. 18-21. 

12 De aceea, după cum printr-un* singur om a intrat păcatul în lume şi prin** păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

18 …Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe* toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.
20 Ba încă şi Legea* a venit pentru ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit** şi mai mult,
21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Din primele 8 minute, mai sunt aprox 38 minute din mesaj.

24 Mai 2015 – Romani 5:12-21 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Filip Fărăgău Mărturie – 3 Mai 2015

Filip Faragau

FILIP FARAGAU a plecat la Domnul – Citeste aici – Aplauze pentru Filip, aplauze!!!

Fiti cu totii bun veniti, mai de departe, mai de acasa, intre noi in aceasta zi. Dupa cum poate unii stiti, poate aflati acuma, fratele Beni este plecat la Focsani la o conferinta. Si acolo studiaza tot cartea Romani si am auzit  ca se bucura foarte mult fratii. Au un timp deosebit si ziditor impreuna. Eu am stiut de ceva vreme ca urmeaza sa plece si pentru ca m-a rugat ca atunci cand este plecat, sa il inlocuiesc eu la predica, ce n-am stiut insa este modul in care acest text care a venit la rand se va potrivi cu starea mea personala din aceste zile. De aceea, v-as cere permisiunea sa nu predic neaparat, ci mai degraba, sa fie cateva ganduri personale, mai degraba, o marturie vizavi de aceste cuvinte care au fost deja citite.

Citind acest text m-am gandit la doua cuvinte: adevaruri fundamentale. Cred ca acest text ne vorbeste despre fundamente, despre cele mai importante lucruri din viata, despre acele lucruri din viata pe care ar trebui sa le pretuim mai mult decat oricand. Suntem socotiti neprihaniti prin credinta in Isus Hristos. Avem pace cu Dumnezeu. Hristos a murit pentru noi, pe cand eram noi inca pacatosi, pentru ca astfel sa ne impacam cu Dumnezeu si dragostea Lui sa fie turnata in inima noastra. Sunt adevaruri pe care le rostim multi dintre noi deseori. Le-am cantat anterior, o facem in fiecare Duminica, le spunem in rugaciuni si le discutam poate si intre noi.

Dar, sunt situatii cand desi le credem, ne sunt aproape de inima, totusi parca au un rol secundar in viata noastra si voi reveni la asta imediat. Un cuvant, care in aceste 11 versete, l-am vazut ca se repeta de multe ori este cuvantul bucurie. Daca va veti uita in text, veti vedea ca el este la inceput si este si la concluzia textului. Pavel incheie spunand: Nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu. Mai mult, in prima parte a textului, legat de bucurie, avem o afirmatie care poate ne pune pe ganduri. Spune acolo textul: Ba, mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre.

Si m-am gandit in zilele astea la aceasta expresie. Necazul si bucuria nu prea au multe lucruri in comun. Cred ca multi de aici stiti mai bine decat mine ca necazul este necaz. El naste durere. Necazul naste panica de multe ori. Necazul naste incertitudini. Necazul poate sa nasca chiar razvratire. Si toate acestea se nasc din situatia in care ne aflam, situatie dificila, un necaz.

In nici un caz, necazul in sine nu are de a face cu bucuria, nu naste bucuria. Si m-am intrebat atunci: Dar, care este sursa bucuriei in mijlocul necazului. De unde vine ea? Si cred ca textul din Romani ne ofera un raspuns clar, un raspuns simplu.  Daca vom citi mai jos, ne spune: Sursa bucuriei, motivul bucuriei noastre  in mijlocul necazului este faptul ca dragostea lui Hristos a fost turnata in inimile noastre. Ma pot bucura in necazul meu pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inima mea prin Duhul Sfant.

Cand ma gandesc la dragostea lui Dumnezeu, de foarte multe ori, de cele mai multe ori, eu o definesc situationala. Cu alte cuvinte, definesc dragostea lui Dumnezeu prin lucrurile de care ma bucur in viata de zi cu zi. Si intr-adevar, Dumnezeu ne lasa atatea motive de bucurie. Nu cred, ca oricare de aici, daca v-ati gandi doar la ziua de ieri, nu ve puteti gandi chiar la un lucru mic , un lucru mare care v-a produs bucurie, care ati putut vedea dragostea lui Dumnezeu. El este un Tata bun, spune Biblia, care ne da din belsug lucruri de care sa ne bucuram.

Dar, cu toate acestea, textul nostru parca ne duce la esenta si ne spune ca daca Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi, o face in primul rand si cel mai plenar, pe faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Sursa bucuriei supreme, sursa bucuriei care ne poate insoti in fiecare zi, indiferent de circumstante, indiferent de starea noastra, sursa bucuriei supreme este dragostea lui Dumnezeu dovedita in Hristos pentru mine si pentru tine. Si asta, dragi frati si surori, nu ne-o poate lua nimeni. Dimpotriva, ea poate doar sa creasca in mijlocul unei incercari.

Va spuneam ca acest text ne vorbeste despre fundamente, despre adevaruri adanci. Si in saptamana care a trecut, am avut, mult timp, o imagine inainte. Si as vrea sa v-o descriu. Sper sa fie si pentru dvs. graitoare, asa cum este inca pentru mine. E imaginea unei scene de teatru. Si as vrea sa va imaginati o scena de teatru absolut ticsita, plina cu actori, actori foarte diversi. Avem, pe de o parte, clowni, jongleri, actori imbracati in toate culorile, actrite, unii slabi, altii grasi, unii inalti, altii scunzi. Foarte multa galagie, foarte multa harmalaie, fiecare isi rosteste rolul de odata. Dar, la un moment dat, in aceasta harmalaie, in aceasta inghesuiala, incet, lucrurile se linistesc si fiecare se trage, unii de o parte, altii de cealalta, a scenei.

Si incet, incet, se creeaza un culoar  si pe scena, in centru, la reflector, ramane un singur personaj, personajul principal al scenei. Era acolo dintotdeauna. Doar ca era inabusit, daca vreti, de toti ceilalti. Cam asa imi imaginez eu viata mea. Foarte multa galagie. O parte din aceasta galagie vine datorita alegerilor mele pacatoase, datorita deciziilor mele. Insa, o alta parte, vine si datorita multor activitati, lucruri pe care le fac, intalniri care le am, una dintre ele chiar foarte bune, legata chiar de viata bisericii, dar, care parca nu erau strans legate de Hristos, personajul principal. Desi, de multe ori cred ca fac lucruri pentru El, in Numele Lui, am simtit ca realitatea Lui in viata mea nu este cu adevarat fundamentala, sa marcheze cu adevarat tot ceea ce fac, motivatia mea.

Cu vreo trei saptamani inainte de Paste, am hotarat cu sotia mea sa tinem un post. Se practica, este chiar la moda si am zis ca ar fi cazul sa o facem si noi. Dar, adevarul este ca n-a chiar fost post. A fost dieta, as putea spune, pentru ca in alergarea zilnica, aglomeratia fiecarei zile, putine ori aveam ragazul sa ma rog, sa ma gandesc la viata mea, in prezenta lui Dumnezeu, sa ma opresc din alergare. Dar, totusi, aceste zile de post au avut un efect, nu cel pe care il asteptam sau il doream. Am inceput sa simt niste dureri ciudate la spate. Eu sunt obisnuit cu durerile de spate, suferind de hernie de disc. Mi-au spus ca poate sunt doar niste iradieri in acea zona. Dupa aceea, au inceput si niste dureri la stomac. Iarasi, mi-am zis: Cu siguranta ca sunt legate de schimbarea dietei, probabil. Dar, acestea, intensificanduse, am hotarat ca ar fi bine sa trec pe la un medic. Am facut lucrul acesta si am zis: hai sa fac niste analize mai amanuntite.

Ca sa scurtez o poveste lunga, zilele trecute am primit rezultatele acestor analize si diagnosticul a fost unul care nu ne asteptam de loc si anume limfom. Limfomul este un cancer al celulelor albe. Pentru cei cunoscatori sau interesati de terminologia mai specificaeste vorba de un limfom nonhodgkins difuz al celulelor b din sange. N-as vrea sa mai detailez acest aspect. Va pot spune doar ca medical vorbind, lucrurile sunt la inceput. Chiar maine am sa am o intalnire cu un hematolog pentru a discuta schema de tratament si desfasurarea medicala a lucrurilor. Statistic vorbind, prognosticul este unul bun. Dar, dincolo de asta, sunt convins ca atat viata mea, cat si viata dvs. este in mana lui Dumnezeu.

Asa cum probabil banuiti, nu-i usor sa primesti o asemenea veste, atat mie cat si poate, mai ales, Violetei. Ne-a fost greu sa o primim. Dar, as vrea sa va mai marturisesc ceva, felul in care Dumnezeu ne-a pregatit inimile pentru acel moment. A fost unul foarte special. Chiar inainte sa primesc diagnosticul, stateam cu Vio intr-o seara si ne gandeam la cateva versete din Filipeni cap. 4. Versete pe care Violeta le-a scris pe un card, pe o felicitare si a dat-o in ziua aceea unei colege de servici, de ziua ei. Si le citeam impreuna, gandindu-ne la ele si chiar la final, cand am terminat de citit, aproape in secunda urmatoare, am auzit sunetul telefonului care m-a anuntat ca am primit un email si pe email era chiar diagnosticul despre care va spuneam.

Dati-mi voie sa va impartasesc si cu voi aceste versete, care cred ca Dumnezeu le ia si le leaga de inima noastra, ca sa le luam cu noi in zilele care vor urma. Si ma rof ca Dumnezeu sa le faca o realitatesi in viata dvs. a fiecaruia, in momentul vietii in care va aflati.

Filipeni 4:4-8

4 Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
5 Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este aproape*.
6 Nu* vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.
7 Şi pacea* lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot* ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

In incheiere, va multumesc tuturor pentru rugaciuni si pentru sprijin. Cred din toata inima ca Cel care m-a creat si Cel care mi-a dat viata poate sa imi dea vindecare in trup. Si imi doresc cel mai mult, in aceasta situatie, ceea ce-mi doresc pentru fiecare dintre voi, ca sa-mi gasesc tot mai mult bucuria in Domnul, pentru ca El sa poata fi tot mai mult glorificat prin viata mea. Amin.

03 Mai 2015 – Filip Fărăgău from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Pasti 2015 – Beniamin Faragau – 12 Aprilie 2015

12 Aprilie 2015 – Pasti 2015 – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Faragau – 666 Numele fiarei sau numarul numelui ei

Vezi si Beniamin Faragau – Ce inseamna „Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia”?
Beni Faragau 1

Numele fiarei te va lasa afara, numele lui Dumnezeu te va duce pe porti in cetate. Care este numele fiarei ?

  • Tineti minte ce spuneam legat de numele dupa care toti tanjim intr-un fel si dam din coate sa ajungem sa ne facem un nume in lumea aceasta. Este o nevoie reala in noi, nevoia de semnificatie, tine de chipul lui Dumnezeu in noi. Si de aceea ne dorim un nume. El ne da identitate, valoare. Dar ceea ce putini dintre noi tinem minte, ca ne da, ne hotaraste si destinul.  Cu alte cuvinte, nu-i tot una ce nume porti. Calatorind prin istorie ajungem in Apocalipsa si in Apocalipsa, lucrurile se aleg pentru ca este vremea sfarsitului. Vei vedea oameni purtand numele fiarei si vei vedea oameni purtand numele lui Dumnezeu. Sa nu cumva sa credeti ca lucrul acesta va fi adevarat doar peste 5 ani, 10 ani sau 20 de ani. Lucrul acesta a fost adevarat din gradina Eden, de-alungul intregii istorii. Formele au fost diferite. Principiul acela universal, valabil, a fost mereu acolo.
  • La sfarsitul istoriei, dar nu numai atunci, dar si acuma, exista doar doua categorii de oameni: Biruiti si biruitori. Cei biruiti poarta pe frunte numele fiarei. Biruitorii poarta pe frunte numele lui Dumnezeu.

Beniamin Faragau (Biserica Iris 13 iunie 2010) Transcript Blogul Agnus Dei

Asa o zi calduroasa, un subiect atat de negru si de complicat. Nu stiu daca este unul dintre noi, care citind Apocalipsa, sa nu aiba curiozitatea sa afle  ce-i cu 666. Sa fiu cinstit cu dvs., ce va fi cu el nu stiu, dar nici n-am de gand sa stau, sa scormonesc in ce se intampla in jurul meu si sa dau vina pe unul sau altul din lucrurile pe care le vad. Ci, mai degraba, ma intorc in Scriptura si ma las invatat de ea. Scriptura imi spune, Ioan o spune cu gura lui, ca toata cartea Apocalipsa este o proorocie. Proorocul este un om al vremii lui. El vorbeste pentru cei vii din jurul lui, nu vorbeste pentru o posteritate nedefinita. Iar daca ma gandesc atent, ce-i prezenti in jurul lui Ioan, chiar daca erau despartiti de situatia in care el se afla, era pe insula Patmos, dar au primit scrisoarea de sub pana lui, din mana lui. Au fost cele sapte biserici ale Apocalipsei. Si toata cartea Apocalipsa este scrisa intr-un fel pentru ele. Deci, daca cele 7 biserici- Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, n-au inteles ce-i cu numarul 666, vreau sa va spun ca nu-i mare nadejde sa intelegem nici noi. Dar, Scriptura, fiind scrisa ca sa fie priceputa, cred ca oamenii de atunci au inteles mai multe decat intelegem noi astazi, buimaci de toate teoriile din jurul nostru.

Ce-ar fi, de pilda, daca am inlocui cele 7 biserici cu noi? Si as zice, pentru ca Dumnezeu este relevant si normativ pentru toata istoria, cred ca ceea ce ni se spune in toate profetiile Lui, trebuie sa aiba o valabilitate si pentru noi. Deci si noi astazi trebuie sa luam aminte, cum au luat ei aminte atunci la acest 666. Ca profetia sa fie valabila si pentru ei, acum 2000 de ani si pentru noi, dupa 2000 de ani, nu cred ca putem discuta despre forme. Ci trebuie sa discutam despre acel principiu universal valabil, acel adevar comunicat de Scriptura  care a calatorit de-alungul intregii istorii. De-alungul istoriei, acelasi adevar a imbracat diverse forme, nu totdeauna aceleasi. Un singur lucru a ramas constant: semnificatia acestui 666; nu s-a schimbat de-alungul intregii istorii. De aceea, in dimineata aceasta, n-am sa vorbesc despre forme. Va las pe dvs. sa speculati. In literatura de astazi gasiti  tot felul de speculatii. Ci, as incerca sa identificam impreuna cu dvs. functia respectiva, adevarul, cu principiul acela universal valabil, ca atunci cand veti vedea principiul acela ingemananduse cu o forma, oricare ar fi ea, sa stiti de ce sa va feriti sau de ce sa ne ferim.

Inainte de Apocalipsa am studiat cartea Geneza si am vazut ca din Geneza pleaca istoria facerii unui nume. Si intreaga istorie este o zbatere legata de conceptul acesta al numelui. Si inca pe primele pagini am vazut ca ti-l poti face singur, sau Il poti lasa pe Dumnezeu sa ti-l faca. De pilda, Nimrod impreuna cu ai lui, sub turnul Babel, au zis: „Haideti sa ne zidim o cetate, un turn, al carui varf sa atinga cerul, sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului.” In timp ce Dumnezeu i-a lasat la jumatate de drum, le-a incurcat limbile si Avram, probabil cu Terah, a plecat si el spre…. (nu stim). Dumnezeu il cheama pe Avram si ii spune: „Iesi din tara ta, din casa tatalui tau. Vino in tara pe care ti-o voi arata.Vo face din tine un nume mare si vei fi o binecuvantare.” Daca ne gandim, ce conteaza ce nume porti? In primul rand, cand iti faci tu un nume, vei fi un blestem pentru tine insuti si pentru altii, pentru ca vei deveni o gaura neagra, care asteapta ca toata lumea sa i se inchine inaintea lui. Cand il lasi pe Dumnezeusa-ti faca un nume, vei deveni un soare, o stea, care vei binecuvanta pe altii pentru ca esti tu insuti binecuvantat de Dumnezeu.

Tineti minte ce spuneam legat de numele dupa care toti tanjim intr-un fel si dam din coate sa ajungem sa ne facem un nume in lumea aceasta. Este o nevoie reala in noi, nevoia de semnificatie, tine de chipul lui Dumnezeu in noi. Si de aceea ne dorim un nume. El ne da identitate, valoare. Dar ceea ce putini dintre noi tinem minte, ca ne da, ne hotaraste si destinul.  Cu alte cuvinte, nu-i tot una ce nume porti. Calatorind prin istorie ajungem in Apocalipsa si in Apocalipsa, lucrurile se aleg pentru ca este vremea sfarsitului. Vei vedea oameni purtand numele fiarei si vei vedea oameni purtand numele lui Dumnezeu. Sa nu cumva sa credeti ca lucrul acesta va fi adevarat doar peste 5 ani, 10 ani sau 20 de ani. Lucrul acesta a fost adevarat din gradina Eden, de-alungul intregii istorii. Formele au fost diferite. Principiul acela universal, valabil, a fost mereu acolo.

Acum, as vrea sa citesc din Apocalipsa cap. 13. Nu uitati, in cap. 12, balaurul a fost aruncat pe pamant impreuna cu ingerii lui, s-a napustit impotriva femeii, Dumnezeu a luat-o din calea lui. S-a napustit impotriva ramasitei semintei femeii care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos. Si Ioan sta si vede ridicanduse din mare  fiara intaia. Balaurul ii da scaunul lui de domnie si puterea lui nespus de mare. Garantia este puterea politica, puterea politica a oricaror  vremuri din orice epoca istorica. Atunci, in vremea lui Ioan era imperiul Roman. Scaunul de domnie al Satanei era la Pergam, acolo unde era si procuratorul Roman. Pe urma, se ridica de pe pamant fiara a doua. Fiara a doua lucra cu puterea fiarei intaia. Avea doua coarne ca de miel, dar avea glasul ca de balaur. Identitatea fiarei a doua o vezi in glasul ei, nu in cornitele ei, care te-ar putea insela. I s-a dat putere sa faca o icoana, s-o faca sa vorbeasca si vers. 15 spune-

Apocalipsa cap. 13:15:

15. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbeasca si sa faca sa fie omorati toti cei ce nu se vor inchina icoanei fiarei.
16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Imediat in versetul urmator, 14:1 – 1. Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau. Apoi, apar 3 ingeri cu 3 mesaje. Primul vesteste o Evanghelie. Al doilea anunta caderea Babilonului. Si al treilea vine si vorbeste despre pericolul de-a primi numarul fiarei pe frunte si pe mana. Apoi, a urmat un alt inger, al treilea si a zis cu glas tare:

9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: „Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana, 10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei!  12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.” Apocalipsa 14:9-12

As incepe printr-o explicatie si v-as duce in Romani la un vers. pe care il cunoasteti. Pavel, dupa ce expune toata doctrina mantuirii in toata frumusetea ei si termina cu doxologia din cap. 11, la sfarsitul ei, vine si ne indeamna sa ne aducem trupurile ca o jertfa sfanta, placuta pe altarul zidirii trupului lui Hristos. Si in vers. 2 ne spune: „Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia. Ci sa va prefaceti prin inoirea mintii voastra, ca sa deosebiti bine voia lui Dumnezeu cea  buna, placuta si desavarsita. Daca ma uit, am 2 termeni pusi in contrast prin acea conjunctie adversativa. Nu asa, ci asa. Cand ai astfel de realitati in Biblie, una se defineste in oglinda cu cealalta. Daca nu intelegi ceva dintr-un termen, citeste-l atent pe al doilea.  Ce nu inteleg din aceasta comparatie sau contrast pe care-l face Pavel? Nu inteleg ce-i acela „chipul veacului acestuia”. N-are rost sa-mi scormonesc mintea si sa incerc eu sa insir lucruri acolo. Pot sa citesc partea a doua din contrastul nostru.

Cine sunt cei care se potrivesc chipului veacului acestuia? Cei carora nu le pasa de Dumnezeu, sunt complect dezinteresati de El. Nu-i intereseaza ce spune Dumnezeu, n-asculta si nu traiesc ce spun ei. Indiferent despre ce ar fi vorba, despre imbracaminte, despre mancare, despre ganduri, despre fapte, despre orice in lumea aceasta. Cand te rupi din mijlocul veacului acestuia, dintr-o data, voia lui Dumnezeu determinanta in viata ta. Doar daca L-ai proclamat pe Hristos ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti vei fi mantuit. Dar a fi Domn inseamna  a trai in ascultare de El. Cu alte cuvinte, daca n-am inteles ce este chipul veacului acestuia, al doilea termen mi-l explica.

Exact la fel este in Apocalipsa. In Apocalipsa am doua realitati puse in contrast  care duc la doua destine complect opuse unul celuilalt: A primi numele fiarei sau a primi numele lui Dumnezeu. Daca nu inteleg ce inseamna a primi numele fiarei, trebuie sa ma uit ce inseamna a primi numele lui Dumnezeu. A primi numele fiarei, nu poate fi decat opusul acestui lucru. Mi se pare simplu si clar. Si nu trebuie sa inventez eu raspunsul la intrebarea mea. Duhul lui Dumnezeu i-a dat destula intelepciune lui Ioan ca s-o faca. Deci, daca as compara Romani 12:2 cu toata problema noastra din Apocalipsa, primeste semnul fiarei acela care se inchina fiarei si icoanei ei. Primeste semnul lui Dumnezeu sau numele lui Dumnezeu, cel ce pazeste poruncile Lui si credinta lui Isus Hristos. Observati, in a doua parte, – „pazeste poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos.” Acuma, ce nu inteleg eu din textul acesta?

Nu inteleg foarte clar ce inseamna a te inchina fiarei si icoanei ei. Pai, trebuie sa fie exact opusul, contrastului pe care Scriptura mi-l creeaza. Si contrastul il aveti acolo, in versetele din cap. 14 vers. 11 si 12 sunt puse in contrast. 11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei! 12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.” Daca as da o definite, spun oricine nu pazeste poruncile lui Dumnezeu si credinta in Isus Hristosa primit pe mana semnul fiarei si pe frunte. Oare asa sa fie?

Ma duc inapoi la inceputul istoriei si va pun o intrebare: Cand a primit Eva pe frunte si pe mana semnul fiarei? Pentru ca revin in capitolul nostru. Balaurul- cine o fi balaurul? Pai, imi spune Ioan: sarpele cel vechi, Satana si diavolul. Cu alte cuvinte, balaurul este in spatele fiarei. Balaurul a dat scaunul de domnie fiarei si o putere mare. Balaurul sta in spatele scenei intregii istorii. El este dumnezeul veacului acestuia, stapanitorul lumii acesteia. Practic, noi suntem chemati la Domnul Isus, sa ne inchinam Lui. Sistemele politice si structurile din jurul nostru sunt doar o fatada. Nu ne spune Pavel, cei ce aduc si se inchina idolilor practic se inchina dracilor? Exista o lume spirituala in spatele scenei.

Dar, ascultati ce spune Dumnezeu: „Poti sa mananci cu placere din rice pom din gradina, dar din pomul cunostintei binelui si raului  sa nu mananci, ca in ziua in care vei manca din el vei muri, negresit.” Era oare valabil si atunci? Oricine pazeste poruncile lui Dumnezeu… Era valabil? Sigur ca era valabil. Dar a venit o alta soapta. Si cealalta soapta a spus: „Hotarat, nu vei muri. Dar Dumnezeu stie ca in ziua in care veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.” Stiti cum au inceput lucrurile? Au inceput aici (in minte). Eva asta si a zis: „Cine sa aiba dreptate? Sa aiba Dumnezeu dreptate, care mi-a interzis sa mananc? Sau sa aiba sarpele dreptate, care imi spune: „E o placere sa mananci, e de folos sa mananci.” Si la un moment dat, dand crezare, Eva a pazit porunca sarpelui si credinta in sarpe. Dand crezare sarpelui, a inceput sa gandeasca rau despre Dumnezeu. Si in clipa aceea, pe fruntea ei s-a scris numele fiarei. Dupa care, nu s-a multumit cu atata. A intins mana, a rupt si a dat si barbatului ei.  Si a primit semnul si pe frunte si pe mana. Rezultatul? Izgonirea din prezenta lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a facut sa raman in locul lor sangele jertfei , sa le dea vreme de pocainta. Dar in ultima instanta, cand se termina istoria, acest har nu va mai fi. Atunci oile vor fi despartite de capre si oile vor fi invitate in prezenta Tatalui si a Mielului. Si caprele vor fi aruncate in focul cel vesnic pregatit pentru diavolul si ingerii lui.

Cum primesc pe mana si pe frunte semnul fiarei? Ascultand de fiara si traind in baza sistemului ei de valori. Cum primesc pe frunte si pe mana numele lui Dumnezeu? Gandind in sistemul lui de valori si pazind poruncile Lui, traind in baza Cuvantului Lui. Nu doar cu buza Il fac pe Hristos Domn, ci cu toata viata mea Il fac pe Hristos Domn. Dragii mei, cel mai important verset este acesta si daca nimic altceva nu retineti din Apocalipsa, duceti-va cu el acasa: Aici este rabdarea sfintilor – Cand presiunea creste, aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos. Deci, de ce-i important si credinta lui Isus Hristos? Este unul in sala care s-a intamplat sa nu pacatuiasca in ultimii 10 ani? In ultimele 10 ceasuri? In ultimele 10 minute? Ce faci cu pacatele tale, daca nu crezi in Isus, ca jertfa si Isus ca Mare Preot? 12. Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.” Cu alte cuvinte, provocarea este sa biruim.

Cele 7 biserici au stiut foarte clar sa iei pe mana un nume sau altul. Cel care nu s-a pocait a ramas cu numele fiarei pe mana. Cel care s-a pocait la chemarea Duhului Sfant prin vorbirea lui Hristos a primit promisiunile unui nume nou. Celui ce va birui ii voi da o piatra alba si pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l stie nimeni decat cel ce-l primeste.  Sau cap.3:5 Biserica aceea caruia ii mergea numele ca traieste, dar era moarta.- 5. Cel ce va birui va fi imbracat astfel in haine albe. Nu-i voi sterge nicidecum numele din Cartea vietii si voi marturisi numele lui inaintea Tatalui Meu si inaintea ingerilor Lui.” Sau bisericii din Pergam, acolo unde era scaunul de domnie al Satanei, acolo unde fiara la omorat pe Antipa – Pe cel ce va birui, il voi face un stalp in templul Dumnezeului Meu si nu va iesi afara din el. Voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu, numele cetatii Dumnezeului Meu Noul Ierusalim, care se coboara din cer, de la Dumnezeul Meu si numele Meu cel nou.”

La sfarsitul istoriei, dar nu numai atunci, dar si acuma, exista doar doua categorii de oameni: Biruiti si biruitori. Cei biruiti poarta pe frunte numele fiarei. Biruitorii poarta pe frunte numele lui Dumnezeu. Dati-mi voie sa va duc la sfarsitul cartii, cap. 21.

1. Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era.
2. Si eu am vazut coborandu-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfanta, Noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei.
3. Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: „Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.”
5. Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: „Iata, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adaugat: „Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate.”
6. Apoi mi-a zis: „S-a ispravit! Eu sunt Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Celui ce ii este sete ii voi da sa bea fara plata din izvorul apei vietii.
7. Cel ce va birui va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu.

Dar cel ce nu va birui?

8. Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”

Observati, biruitorii vor intra in cetate. Vor beneficia de prezenta lui Dumnezeu. Vor manca din pomul vietii. Cei biruiti vor fi afara. Cei care vor fi inauntru vor avea numele lui Dumnezeupe frunte. Cei care vor fi afara vor avea numele fiarei pe frunte.

Numele fiarei

Uitati-va un pic mai atenti la ei si veti vedea in ce consta numele fiarei:

 „…fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii,

partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.”

Numele fiarei te va lasa afara, numele lui Dumnezeu te va duce pe porti in cetate.

Ultimul capitol din Biblie – Apocalipsa 22

12. „Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui.
13. Eu sunt Alfa si Omega, Cel Dintai si Cel de pe Urma, Inceputul si Sfarsitul.”
14. Ferice de cei ce isi spala hainele, ca sa aiba drept la pomul vietii si sa intre pe porti in cetate!
15. Afara sunt cainii, vrajitorii, curvarii, ucigasii, inchinatorii la idoli si oricine iubeste minciuna si traieste in minciuna!

Ce i-a tinut pe oamenii acestia afara?

Screen Shot 2014-08-28 at 11.47.45 AM

Captura video

In mod evident: nepazirea poruncilor lui Dumnezeu si necredinta in Isus Hristos. Dar, daca v-ati uita la ei, sunt oameni religiosi. Sunt oameni religiosi, dar cu inima impartita. Si de aceea, cred ca principiul care strabate istoria si imbraca diverse forme este unul simplu: Compromisul.

Cum verificam o astfel de concluzie? Cum verific o astfel de afirmatie? Revin la text:

16. Si a facut ca toti, mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mana dreapta sau pe frunte,
17. si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul numelui ei.
18. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este sase sute saizeci si sase.

Screen Shot 2014-08-28 at 11.53.03 AM

Captura Video

As vrea sa extrag elementele din text pe care sa pot construi, sa pot sa-mi verific intr-un fel concluzia. Cu orice concluzie as veni, trebuie sa se potriveasca ca o manusa pe textul nostru. Si sunt cel putin 4 lucruri in text  pe care nu le pot exclude. Trebuie sa le includ in talmacirea mea.

  1. Odata este numar de om. ESTE VORBA de o PERSOANA. Uitati-va la mine. [O persoana] in carne si oase care a trait in istorie. Deci este un numar de om.
  2. Al doilea, numarul acesta de om trebuie sa fie legat de cifra 666. Omul si cifra – este un numar de om, legate impreuna.
  3. Al treilea lucru este un context de Vanzare si Cumparare.
  4. Si in contextul vanzarii si cumpararii esti dus de val si te pomenesti  un inchinator al fiarei pentru ca ai acceptat compromisul in viata ta.

Spuneti-mi: cand in lumea asta nu s-a vandut si nu s-a cumparat? Si pe vremea lui Cain si Abel, ar fi trebuit sa mearga la Abel sa-i cumpere un miel sau sa-i ceara un miel, sa-i dea ceva in schimb. Dar, era prea mandru s-o faca. De cand e lumea, contextul acesta exista. Deci, indiferent unde l-as gasi, trebuie sa fie un om (nu cinci oameni- un om), trebuie sa fie de numele lui legat 666, sa fie in contextul vanzarilor si cumpararilor si sa duca la inchinare- la despartirea de Dumnezeu si la inchinarea idolatra.

De cand am inceput Apocalipsa, am spus ca acest cod, pe care vream sa-l descifram, al Apocalipsei, isi are dezlegarea in Vechiul Testament. Si atunci cand Ioan te trimite in Vechiul Testament, esti castigat, daca te duci si sapi putin. Nu-i totdeauna usor, pentru ca nu-i suficient sa gasesti versetul la care te trimite el. De multe ori, trebuie sa intelegi teologia intregii carti. Si vreau sa va spun ca biserica secolului I cunostea de 100 de ori mai bine Vechiul Testament decat o cunoastem noi. Ei n-aveau Noul Testament. Ei pe asta isi aparau viata si pe asta isi dadeau viata, pe intelegerea lui Hristos din Vechiul Testament. Omul de care se leaga cifra 666 in contextul vanzarii si cumpararilor, care duce la inchinare in fata fiarei- observati, toate cele 4 elemente sunt acolo- este Solomon. Nu se poate! Este epoca de aur a lui Israel. Well, asa pare cand te uiti la suprafata. Cartea Cronici, la care ne vom referi nu este o carte de istorie. Traducatorii se –- i-au inclus pe langa imparati si Samuel.(min 24) In toate canoanele ltiurgice ale evreilor este prima din ea. Sau, in celelalte, ultima din ea. Este teologia prin care Dumnezeu analizeaza intreaga istorie. Cartea incepe cu Adam si se termina cu robia babiloniana si cu edictul lui Cir, ca sa spuna istoriei ca Dumnezeu va continua sa lucreze.

Dar pe Solomon il stim cel mai bine din edificiu pe care l-a facut. Templul pe care l-a zidit la Ierusalim. Si noi toti il numim templul lui Solomon. N-a fost nimic la fel de falnic  ca si templul lui Solomon. Cand el a terminat de zidit templu- si vreau sa va spun: din perspectiva mea el a fost doar un diriginte de santier. Cel care a visat templu, cel care a proiectat templu. Cel care a primit pana si desenele furculitelor, a fost data lui. El a fost la toate razboaiele, a adunat toate materialele, pana cand toti au zis: „Destul, nu mai este nevoie. Avem destul.” David a trait pentru templu. Solomon a pus doar in lucrare lucrurile. Dar inima lui era la cu totul altceva. Nici n-a terminat bine templu si a bifat toate lucrurile si s-a dus la cumparaturi, sa aduca aur din Ofir, cu cine? Cu slujitorul lui Hiram, imparatul Tirului.

Dar cand s-a terminat templul a ridicat un piedestal impunator, s-a imbracat in fala lui imparateasca, s-a pus in genunchi, a ridicat mainile spre cer si a rostit o rugciune. Cititi-o in 1 Imparati 8:22-53. Rugaciunea este absolut superba. Ce-i cere lui Dumnezeu? „Doamne, noi ti-am facut o casa. Tu esti locatarul; fii bun si vino aici. Stim ca Tu nu locuiesti in case facute de maini omenesti. Cerurile nu Te pot cuprinde, dar Te rog, pune-Ti numele aici. Si daca noi sau altcineva va striga la Tine din locul acesta, asculta-l, te rog, Doamne. Daca va pacatui cineva, da-i iertare. Daca poporul Tau va fi batut de vrajmasi, scoate-l afara din robie. Daca vei inchide cerul si nu va fi ploaie, Doamne, indura-Te si da-le ploaie si grau. Doamne, daca ciuma si foametea si rugina si lacustele vor bantui tara, scapa-ne, Doamne, de ele. Dar ascultati vers. 41″Cand strainul, care nu este din poporul Tau, va veni dintr-o tara indepartata pentru numele Tau…” In tara aceea departata s-a auzit un zvon. La Ierusalim, in templu, locuieste un Dumnezeu. Si cand cineva se roaga acestui Dumnezeu, El raspunde din ceruri. Locuieste un Dumnezeu [acolo]. „Caci se va stiica numele Tau este mare, mana Ta este tare si bratul Tau este intins. Cand va veni sa se roage in locul acesta, asculta-l din ceruri.”

Dumnezeu ii raspunde lui Solomon: „Iti ascult rugaciunea si cererea pe care mi-ai facut-o. Sfintesc locul acesta, Casa pe care Mi-ai zidit-o, ca sa pui in ea pentru totdeauna numele Meu si ochii Mei si inima Mea vor fi acolo pe vecie. Dar, daca va veti abate de la Mine, voi si copiii vostri, daca nu veti pazi poruncile Mele….” – aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu. „Daca nu veti pazi poruncile Mele si legile Mele pe care vi le-am dat, si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei, sa va inchinati inaintea lor, voi nimici pe Israel din tara pe care i-am dat-o. Voi lepada de la Mine casa pe care am sfintit-o numelui Meu si Israel va ajunge de ras si de pomina prin toate popoarele. Si oricat de inalta este casa aceasta, oricine va trece pe langa ea, va ramane incremenit si va fluiera  si va zice: „Pentru ce a facut Domnul asa tarii acesteia si casei acesteia? Si se va raspunde: „Pentru ca au parasit pe Domnul Dumnezeul lor, care a scos pe parintii lor din tara Egiptului, s-au alipit si au slujit altor dumnezei, s-au inchinat inaintea lor si le-au slujit. De aceea, a facut Domnul sa vina peste ei toate aceste rele.”

Asta este Solomon. Numele lui se leaga de templul din Ierusalim. Dati-mi voie sa ma uit un pic mai atent la el. Dumnezeu, in Deuteronom 17, a dat imparatului, in mod special, inainte de-a fi existat vreunul, 3 porunci:

  1. Sa n-aiba multi cai
  2. Sa n-aiba mult argint si aur
  3. Sa n-aiba multe neveste

Spuneti-mi, care din ele le-a pazit Solomon? Absolut niciuna. Dar, ce rost aveau aceste porunci? Pai, caii erau puterea militara. Caii mergeau impreuna cu carele de razboi. Tine=ti minte, Faraon, cand a iesit din Egipt impotriva poporului si a intrat in mijlocul marii cu carele lor si ingerii au inceput sa scoata rotile carelor lor. Caii erau puterea militara. Aurul si argintul era puterea financiara. Fara bani nu puteai face razboaie. Iar nevestele, sa nu credeti cumva ca Solomon era un superman si avea nevoie de 100 sau 1000 de neveste. Nu, dragii mei, dar avea nevoie de suficiente aliante politice ca in vremea lui sa aiba pace. Si asa spune Scriptura. In vremea lui a fost pace. Doar ca atunci cand ai putere militara, putere financiara si aliante politice, nu trebuie sa te increzi in Domnul chiar asa de mult. Daca cumva te-a scapat [Domnul] printre degete, ai care si calareti. Si ai argint si aur si mai ai la cine fugi prin jur. Ce se intampla este ca atunci cand langa Domnul mai ei si pui ceva, te lasi de Domnul si imbratisezi lucrurile pe care le-ai adaugat Domnului.  Cu late cuvinte, iti vei pune andejdea in cai, in argint si in aliantele tale politice.

Avea cam 20 de ani cand a fost asezat ca imparat in Iuda, in Israel; inca nu era impartita atunci tara. Si Solomon s-a dus sa se inchine pe Gabaon, pe inaltimile Gabaonului, Domnului. Si Domnul i s-a aratat noaptea in vis. Si a zis: „Solomon, ai 20 de aniiti dau 3 optiuni: intelepciune, bogatie si faima. Alege. „Wow!” zice Dumnezeu, „un tanar asa de intelept sa aleaga intelepciunea si sa intoarca spatele la bogatie si faima?” Dumnezeu insusi a ramas mirat. Si pe deasupra i-a dat si celelalte doua. Atat de surprins a fost, iertati-mi afirmatia, de cererea lui Solomon. Te-ai gandi ca acest om va guverna pentru Dumnezeu cum n-a facut-o nimeni altcineva in istorie. Textul spune ca Solomon s-a intors la Ierusalim dupa ce a parasit inaltimile Gabaon si Cortul Intalnirii si a domnit peste Israel.

In Biblie veti gasi viata lui Solomon. Uitati-va la palmile mele si golul dintre ele este tot ce scrie despre viata lui Solomon. Palmile mele sunt prefata si incheierea / rezumatul. Si foarte interesant, cronicarul ia exact acelasi text si-l pune ca prefata si-l repeta ca si incheiere pentru viata lui Solomon. Oare de ce? Nu uitati, nu suntem intr-o carte de istorie, ci intr-o carte de teologie. Asta-i concluzia lui Dumnezeu legata de viata lui Solomon. Si continui textul, 2 Cronici 1 vers, 14 –

14. Solomon a strans care si calarime; avea o mie patru sute de care si douasprezece mii de calareti, pe care i-a asezat in cetatile unde tinea carele si la Ierusalim langa imparat.

Daca va duceti in Ierusalim, e Muntele Sionului. Si acuma sunt locurile in care isi tinea el caii, grotele in care isi tinea carale si caii. Cu alte cuvinte, deasupra, la vedere, era Domnul, increderea mea, stanca mea. Dedesubt, unde nu stie nimeni erau carale mele, de fapt, nadejdea mea.

15. Imparatul a facut argintul si aurul tot atat de obisnuite la Ierusalim ca pietrele, si cedrii tot atat de obisnuiti ca sicomorii care cresc in campie.
16. Solomon isi aducea caii din Egipt; o ceata de negustori ai imparatului se duceau si-i luau in cete pe un pret hotarat;
17. se duceau si aduceau din Egipt un car cu sase sute de sicli de argint, si un cal, cu o suta cincizeci de sicli. Tot asa aduceau si pentru toti imparatii hetitilor si pentru imparatii Siriei. 

Daca va uitati pe harta, in sud este Egiptul. Este Marea Mediterana si este pustiul arabiei, imediat dincolo de Iordan, si este o fasie ingusta pe care se poate urca dinspre sud inspre nord. Ce-a facut Solomon? Ca intr-o clepsidra, s-a asezat in punctul cheie. Nimic din sud nu mergea spre nord, decat daca negustorii isi lasau la vama taxele vamale. Si textul ne spune in 2 Cronici cap. 9:13 –

Screen Shot 2014-08-28 at 6.28.37 PM13. Greutatea aurului care venea pe fiecare an lui Solomon era de sase sute saizeci si sase de talanti de aur,

Dar, ce ciudat este ca versetul urmator spune:

14. afara de ce lua de la negustorii cei mari si de la cei mici, de la toti imparatii Arabiei si de la dregatorii tarii, care aduceau aur si argint lui Solomon.

Cu alte cuvinte, de ce nu mi-a spus Cronicarul: „Solomon primea anual pibul lui Israel, era cam atata.” El zice: „Nu, nu, nu.” Povestea asta cu vanzarea si cumpararea sau 666 talanti de aur, restul nici nu mai conteaza. Ce a facut Duhul lui Dumnezeu? I-a deschis mintea lui Ioan. La dus la jucaria asta mica din viata lui Solomon – 666. Si a luat de acolo 666. Dar cand Ioan se duce in Vechiul Testament  si ia 666 si il scoate de acolo, acest 666 trage toata viata lui Solomon cu el. Si ca sa intelegi ce vrea sa-ti comunice, trebuie sa cunosti Vechiul Testament, sa te intorci inapoi, sa iei cifra / cheia sa descurci ce scrie el.

Hai sa vedem la ce a dus toata aceasta vanzare si cumparare in viata lui Solomon. 1 Imparati 11. Nu citesc povestea cu craiesele si imparatesele si nevestele lui, dar vers. 4 continu –

4. Cand a imbatranit Solomon, nevestele i-au plecat inima spre alti dumnezei; si inima nu i-a fost in totul a Domnului Dumnezeului sau, cum fusese inima tatalui sau, David. 

Pai, nu uitati, deasupra era templul, dedesupt erau caii si carele- adica neascultarea lui de Dumnezeu. Si atunci, cand venea, se imbraca si isi punea coroana si isi lua sceptrul si mergea la templu si se inchina. Toata lumea batea din palmi si aplauda. Dar daca ai fi stiut inima lui Solomon…. Va citesc textul mai departe. Daca as pune o eticheta pe textul acesta, nu stiu cum l-ati numi dvs. textul asta „nu era in totul”? Fatarnicie? Sau compromis. Aproape-i bine, dar nu-i tocmai acolo, nu era totul al Lui.

5. Solomon s-a dus dupa Astarteea, zeita sidonienilor,

Hai sa lasam argintul, carele si nevestele. Problema s-a agravat cand inima lui a inceput sa se inchine altor dumnezei.

si dupa Milcom, uraciunea amonitilor.
6. Si Solomon a facut ce este rau inaintea Domnului si n-a urmat in totul pe Domnul, ca tatal sau David.

Oleaca cu dracul, oleaca cu Domnul. Oleaca cu fiara, oleaca cu mielul. Cam asa a fost viata lui, dragii mei. Cum ati numi o astfel de viata? Compromis.

7. Atunci Solomon a zidit pe muntele din fata Ierusalimului un loc inalt pentru Chemos, uraciunea Moabului, pentru Moloc, uraciunea fiilor lui Amon.
8. Asa a facut pentru toate nevestele lui straine, care aduceau tamaie si jertfe dumnezeilor lor.

Si sa nu le supere, din cand in cand, la brat, mergea si se mai pleca inaintea zeitatilor din Ierusalim. Cum ati numi lucrul acesta? Compromis.

Scriptura il numeste 666. Aproape 7, niciodata 7. Esti in groapa aceea, din care nu mai iesi in veci, pentru ca pe Dumnezeu nu-L multumesti cu o jumatate de inima si cu 85% din viata ta. Ori tot, ori nimic. De aceea, mantuirea incepe marturisindu-L pe Hristos ca Domn si lepadandu-te de Satana. Daca nu te-ai lepadat de Satana si daca iti mai plac caile lui si soaptele lui si chemarile lui, si te mai intorci la ele si nu fugi la Hristos, sa fi iertat si sa plangi pentru lucrurile astea, nu esti a Lui. Nu esti a Lui. Uitati-va putin, sa largesc zoomul apartului meu pe viata lui Solomon. Sa pun toata cartea, 1 & 2 Cronici inaintea dvs. Primul cuvant in Cronici este Adam. Ultimul cuvant in Cronici este nadejdea reintoarcerii din robia babiloniana.

Dar, acolo in Cronici este un om dupa inima lui Dumnezeu: David. A fost un curvar. El n-o tagaduieste, nici Biblia nu-l iarta. Cititi Psalmul 51, cititi istoria lui. A fost un ucigas, dragii mei. Mainile ii erau pline de sange. Uneori, in macelaria lui a taiat si a macelarit venele cailor. Si Dumnezeu i-a zis: „Imi pare rau, pentru asta nu poti zidi templul.” Dar a fost un om care s-a prabusit inaintea lui Dumnezeu. Nu s-a jenat sa-si puna pocainta in ziar, s-o scrie in versuri, s-o cante cu lira si s-o stie tot Israelul cine este pentru ca mangaierea lui Dumnezeu si iertarea i-au fost deajuns. Si Dumnezeu il numeste „un om dupa inima Mea”. Si ii face o promisiune. SI promisiunea viza pe fiul lui David. Stiti cine-i fiul lui David, Solomon. Spune textul in cap. 29:23 ca a sezut pe scaunul de domnie a Domnului. Wow! Un urmas al lui Adam pe scaunul de domnie al Domnului? Dar stiti ce promite Domnul urmasilor lui Adam? „Celui ce va birui ii voi da sada cu Mine pe scaunul Meu de domnie, dupa cum si Eu am biruit si am sezut pe scaunul de domnie al  Tatalui meu.”

Solomon ar fi trebuit sa intruchipeze aceasta biruinta. Sa fie o chemare spre cer pentru toti urmasii lui, pentru ca i s-a facut harul sa fie fiul lui David. Din pricina compromisurilor, Solomon a prabusit toata istoria dupa el in groapa si nimeni n-a putut s-o mantuiasca. Nici macar Dumnezeu. El a asezat un tipar in Israel si tiparul acela a tras o istorie intreagadupa el. Ca fiu al lui David, Solomon ar fi trebuit sa transforme Ierusalimul intr-o poarta spre cer, intr-o poarta spre Dumnezeu. Cand un strain va auzi despre Dumnezeul nostru, pe care noi il slujim cu bucurie si caruia ne rugam si i-am facut o casa in care sa locuiasca si va veni din tari indepartate, nu sa vada, ca si imparateasa din Seba. Sa-mi vada slava si hainele cu care sunt imbracati robii mei si mancarea lor. Astea-s pe deasupra. Ci sa vada pe Dumnezeul meu- pe care el (Solomon) nu l-a aratat imparatesei.

Dragii mei, ar fi trebuit sa fie Ierusalimul si templul o poarta spre cer. Stiti ce a facut Solomon? A jinduit la locul Tirului si a Sidonului. S-a inhaitat cu Tirienii si Sidonienii si s-a dus dupa aur din Ofir. Si a transformat Ierusalimul intr-o poarta spre compromis, intr-o poarta a comertului. In ce-l priveste pe Solomon, Scriptura spune: Inima nu i-a fost intru totul. A pastrat fatada, a pastrat masca. Dar dedesupt era putregai. Nu a fost intru totul a Domnului Dumnezeului Sau ca tatal sau, David. Sau, n-a urmat in totul pe Domnul, ca tatal sau, David.

Uitati-va o clipa pe muntele Sionului, acesti 144,000, spune sunt verguri. Nu s-au intinat cu femei. Traduceti-o in limbajul Scripturii. 1 Corinteni 12 „Te-am logodit cu un mire, ca pe o fecioara curata,” vorbeste Pavel despre biserica. Dar stiti ce fac ei? Urmeaza pe Miel, oriunde ar merge. Si asta este diferenta. Daca mergem spre Ierusalim si acolo urmeaza junghierea si rastignirea, trebuie s aleapad acel: „Sa te fereasca Doamne.” Noi asteptam tronuri, nu cruci si piroane. „Urmeaza pe Miel, oriunde ar merge.

Zilele noastre stam si filozofam pe tema codului de bare, a cipului care se planteaza pe mana si pe frunte, pasaportul biometric, si a hartilor retine fara de care nu poti intra in Statele Unite. Well, daca n-aveti ce face, puteti filozofa in jurul lor. Va spun ca exista o realitate care de 2000 de ani e prezenta in istorie. Si poate ca n-a stat de mult in oglinda sa vezi ce ai pe frunte. Spuneti-mi, o biserica in Romania, o biserica de-a pocaitilor, s-o spun asa, care a exclus pe cineva din adunarea generala din pricina barfei, a vorbirii de rau, a invidiei, a jumatatilor de adevaruri, a minciunii. Noi spunem ca intra lumea in biserica. Dragii mei, tot ce este in lume:  Pofta firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii nu sunt de la Tata, ci din lume. Pai, daca nu sunt de la tatal, de unde pot sa fie? Numai de la fiare pot sa fie. Numai de la balaur pot sa vina.

Dar noi am coborat garda. Eu am un duh si un suflet. Sau un suflet, depinde cum il definiti. Dumnezeu mi-a dat si un trup, sa-l poarte prin bucla asta fara sir al desertaciunii. Si cele doua merg mana in mana. Principiul universal valabil care va ramane dealungul istoriei si dupa moarte va merge in iad sau in rai. Cu carnea asta, cu forma asta care o imbraca si care se desface de la o zi la alta si o vor manca viermii. Eu nu cred in reincarnare. Dar cred ca dealungul istoriei, acest principiu universal valabil, numit o jumate de inima sau compromis, sau fatarnicie s-a reincarnat mereu in alte si alte forme. Ca va fi in viitor un cip, nu stiu. Ca va fi in viitor o pecete, habar n-am. Nu cred ca-i vorba de lucruri exterioare. Cred in schimb ca principiilese pot folosi de lucrurile exterioare.

In secolul intai, forma era un paharel, ca de Cina Domnului, un paharel. Intra-i intr-o sala. Era o statuie- chipul fiarei dintai. Fiara a doua i-a facut fiarei un chip si era doar procuratorul si cu tine. Si statea-i cu paharul in mana si stiai regula: stropesti putin  la picioarele statuii. Pleci acasa. Daca nu, pleci la ghilotina. Sa presupunem ca eu am fost inauntru, m-am gandit la copii, la nevasta si am intors un pic de ….. nu tot. Nu, numai un pic! Si nici nu cred ca am stropit un pic. Dar, a vazut procuratorul ca am facut gestul. Apoi l-am pus jos, am dat mana cu el si am plecat acasa. Chipul a inceput sa vorbeasca. Tot satul stia cine sunt. Tot satul stia cine sunt! Welll, forma atunci nu era un cip plantat sub mana. Dar daca vrei sa traiesti, sa cumperi, sa vinzi, la prunci paine si la nevasta  sa faci altceva decat a facut Antipa, care a fost ghilotinat de sabia procuratorului roman, atunci, trebuia sa iei jucaria aceea si sa faci un mic gest. Dar in inima ta era o inchinare la fiara, o lepadare de Hristos. Un punct. De aceea, in momentul acela, spune „aici este rabdarea sfintilot care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus Hristos.

Dragii mei, in timp ce filozofam, legat de codul de bare, de cipuri, de pasapoarte, de carti de credit si de toate celelalte, dati-mi voie sa ma opresc sa va pun o intrebare, incepand cu mine insumi. Este oare inima mea intru totul a Domnului? Spuneti-mi, pentru ce esti gata sa-L vinzi pe Dumnezeu? Poate pentru locul tau de munca, pentru o bucata de paine sau pentru ca sa te bata unul din mai marii ai lumii pe umar, sa-ti spuna: „Bravo!” [Si tu] esti gata sa te lepezi de El. Sau esti gata sa te lepezi de El din pricina poftei carnii care nu-ti da pace pana nu faci clickul acela, sa-ti umpli ochii cu murdaria acestei lumi. Sau te uiti la moda de pe strada. Si fara sa te gandesti ce faci pentru cei din jurul tau, lasi ca lucrurile sa vina in viata tasi sa te pangareasca pe tine si pe cei din jur. Este inima mea in totul a Domnului? Urmez eu pe Domnul ca si acesti 144.000 care au fost pecetluiti? Nu uita, si tu si eu am fost cumparati cu un pret, infiati, pecetluiti cu Duhul Sfant. Suntem fii de Dumnezeu, fii de imparat. Spuneti-mi: Cum ar trebui sa ne traim viata?

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei vazand faptele voastre bune, sa-l slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri. Stiti ce inseamna asta pentru mine? Oricare dintre noi putem fi o poarta spre Dumnezeu. Prin lucrurile marunte din jurul nostru, cand le faci in ascultare de Dumnezeu, esti o poarta spre Dumnezeu. Sau, poti sa faci lucrurile nepazind poruncile lui Dumnezeu si atunci esti o poarta spre moarte si spre iad. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei vazand faptele voastre bune, sa-l slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri. Aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu- si daca cumva s-a frant ascultarea, la Hristos repede si la crucea Lui si credinta lui Isus Hristos. Amin.

Biserica Baptista Iris, Cluj Napoca (13.06.2010).
Mesaj din cilul de predici „Lectii din Apocalipsa”.
Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Beniamin Faragau – Atentie la lumea din noi

  • Credinta, pocainta si ascultare – Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.
  • Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: „V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

TEXT  1 Ioan 2:12-17 –

12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13 Vă scriu, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari, iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău.

Nu iubiţi lumea

15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

 17 August 2014  Biserica Iris Cluj-Napoca

Beniamin Faragau:

Beniamin Faragau aug 14

captura vimeo

Suntem in 1 Ioan, o epistola a iubirii si am ajuns la o parte de atentionare. Daca luati toata epistola ca un intreg- pe deoparte avem coordonatele trairii crestine, pe de alta parte avem pericolele care ne ameninta pe cale. Este foarte interesanta aceasta combinare: Coordonatele credintei crestine si pericolele care ne ameninta pe cale. Atentionarile, cel putin pentru mine, ridica din punct de vedere teologic o intrebare importanta: Cum vede apostolul Ioan mantuirea si trairea vietii crestine? Deci, care este teologia lui cu privire la mantuire si la trairea vietii lui crestine? El ne-a spus in tot ce am parcurs in aproape 2 1/2 luni din carte, cum se intra si cum se ramane in Imparatia lui Dumnezeu. Am vazut ca totul depinde de pasul credintei. Dar credinta nu poate fi ancorata intr-o filosofie, ci intr-o persoana- persoana Domnului Isus Hristos care este intrupatul Fiu a lui Dumnezeu, care a trait printre noi, plin de har si de adevar si a murit pentru pacatele noastre. A fost ingropat, a inviat a treia zi si 40 de zile mai tarziu S-a inaltat la cer. Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.

Dragii mei, credinta, pocainta si ascultare. Iar ascultarea, dupa cum am vazut are cel putin doua fatete, doua coordonate:

  1. In primul rand, trairea in curatie
  2. Si in al doilea rand, iubirea de frati

In ultimele 3 saptamani am zabovit pe iubirea de frati. Dar intrebarea este ce crede Ioan spre mantuire. Ce crede Ioan despre modul in care noi ne raportam la Dumnezeu? Exista un slogan pe care-l auziti destul de des: „Odata mantuit, pentru totdeauna mantuit.” [Adica] important este sa intri pe poarta, dupa care poti lasa vaslele din mana si Duhul lui Dumnezeu te duce in Imparatia cerurilor. Oare Ioan crede acest lucru sau nu? Daca ar crede acest lucru, intrebarea mea este: De ce vine cu atentionare atat de serioase:

  1. In primul rand: Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume.
  2. In al doilea rand: Bagati bine de seama, duhuri anticristice sunt aici intre noi. Au fost acuma 2000 de ani, au calatorit cu noi dealungul istoriei. Sunt prezente astazi, se vor inmulti pe masura ce trece vremea. Stiti de ce? Pentru ca Domnul Isus Hristos este incomod. El a zis: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal de cat prin Mine.” Cu alte cuvinte, El exclude orice alt drum spre Dumnezeu. Daca Il putem scoate pe El din ecuatie, cu Dumnezeu ne impacam, indiferent cum Ii spunem.  Unii-i spun intr-un fel, altii in alt fel. Important este sa credem in Dumnezeu. Dar Domnul Isus Hristos face imposibil o astfel ed abordare. Si de aceea, atentie la duhurile anticristice.
  3. Iar daca nu esti atent si esti prins in plasa, ultima avertizare din Ioan este avertizarea cu pacatul care duce la moarte, pentru care nu este iertare: Hula impotriva Duhului Sfant sau pacatul cu voia. Dumnezeu n-a prevazut jertfa pentru ca este calcarea in picioare a Fiului lui Dumnezeu.

Dar, as incepe cu o prima intrebare: Cui vorbeste Ioan? Pe cine atentioneaza el? Vers. 12 – 14. Pe cine avertizeaza? Pe cine atentioneaza Ioan? Pe cei ce au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, adica, pe Domnul Isus Hristos: „Cuvantul era cu Dumnezeu. Cuvantul era Dumnezeu.” [Ei] au pacatele  iertate, in numele Lui au biruit pe cel rau. Sunt tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Sau se culeg din epistole alte cateva adevaruri spre destinatari. Cei care sunt nascuti din Dumnezeu sunt in El. Sunt in lumina, cei care au trecut din moarte la viata. Priviti o clipa imaginea din fata voastra, cei care sunteti cu noi de o vreme, ati vazut-o in Evrei. Am discutat indelete si nu fac altceva decat sa corelez texte, sa vedem daca concluziile noastre atunci, sunt sustinute de textul de astazi. Dragii mei, cand Dumnezeu vorbeste, El nu se poate contrazice. Deci ce spune Ioan, trebuie sa fie adevarat si pentru Petru si pentru Pavel si pentru Iacov, pentru intreaga Scriptura. Doar atunci, realmente am ajuns la adevar.

Etape in viata crestina Faragau

captura vimeo

In imaginea care o aveti [pe ecran], aveti un omulet negru in fata crucii care inca nu s-a decis  a-L marturisi pe Hristos ca Domn. N-a intrat in Imparatia lui Dumnezeu. Dar este un cunoscator, un luptator, ca Nicodim. Dar din partea Domnului Isus se aude un mesaj simplu si direct: „Daca nu va nasteti din nou…” Daca tu nu te nasti din nou, nu poti intra, nu posti vedea Imparatia lui Dumnezeu. Nu discuta Ioan cu acestia. Ci el [Ioan] discuta cu alte 3 categorii de oameni, pe care i-as putea aseza pe aceasta scara a maturizarii: Copilasi, tineri si parinti. Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: „V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

Deci, cei carora le vorbeste Ioan au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, au pacatele iertate, Cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Nu putem sa-i confundam. Cu siguranta sunt in Imparatia lui Dumnezeu si nu in afara ei. Totusi, ii avertizeaza de un pericol: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Am vazut cui scrie Ioan si pe cine avertizeaza Ioan. 

Dati-mi voie sa-l aduc pe Pavel, nu toate scrierile lui. Am sa iau doar una prin care am trecut nu de mult, Epistola catre Evrei cap. 5 vers. 12-cap 6:4.

12. In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.

Evrei 6
1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu,
2. invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu.
4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant,
5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor –
6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit.

Foarte multi din noi suntem bucurosi daca avem pacatele iertate si din pricina aceasta am avut acces la Dumnezeu si L-am cunoscut pe Tatal. Dragii mei, Dumnezeu nu ne-a mantuit sa ne lase in papucii prunciei spirituale. Ci ne-a mantuit sa ne creasca, sa ne maturizeze, sa ne aduca sa fim asemenea Fiului Sau, a Domnului nostru Isus Hristos. Cu alte cuvinte, nu ne putem multumi ca am intrat pe poarta, ca suntem inauntru. Un copil este bantuit de tot felul de pericole, da foarte usor din mana lucruri scumpe, lucruri importante pentru nimicuri. Si de aceea, trecem la cap 6:1. Lucrurile acestea le faci in tineretea ta, ca si iertarea pacatelor. Dar dupa ce ai iertate pacatele, ar trebui sa asezi temelia invataturilor incepatoare. Nu o sa am timp sa trec prin ele, dar la biblioteca aveti o carte: „Primii Pasi cu Dumnezeu”, unde aveti taina nasterii din nou si temelia invataturilor incepatoare- cum se ajunge la tineretea despre care ne vorbeste Ioan. Si el continua in Evrei, in vers. 3  – 3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu. Vom merge spre cele desavarsite, daca temelia este sanatoasa.

In momentul acesta, Pavel se opreste si se intoarce inapoi la originile vietii crestine – 4. 4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, 5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – 6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit. Observati, el vorbeste cu pruncii in Hristos. Atentie! Poti sa te intorci inapoi in starea in care erai inainte de intalnirea cu Hristos.

Ca si Pavel, si Ioan, vorbeste despre etape in viata crestina. Si daca priviti imaginea din fata voastra, dupa ce a intrat pe poarta crucii esti prunc in Hristos. Observati, nu conteaza cati ani ai din punct de vedere biologic, ci cati ani ai din punct de vedere spiritual. Daca abia te-ai impacat cu Dumnezeu, esti la inceputul vietii. Esti un copil in Hristos. Ca sa devii un tanar care l-a biruit pe cel rau, care sta in cauvant si cuvantul sta in el, trebuie sa faci pasi mai departe. Si ca sa ajungi la maturitatea parintelui, care l-a cunoscut pe cel ce este de la inceput si nu-l da din mana, indiferent cate ar veni peste el, va trebui sa faci un pas spre desavarsire, spre maturitate. Si Pavel si Ioan vorbesc despre etape in viata crestina.

  1. Daca ma intorc in textul din Evrei, primul pas pe care-L faci spre Dumnezeu este convertirea sau taina nasterii din nou.
  2. Dar imediat dupa aceea, trebuie sa mergi mai departe, sa asezi temelia adevarurilor incepatoare. Sa strangi cuvantul, sa intelegi cuvantul, sa stii pe ce stai.
  3. Si abia in al treilea rand poti merge spre cele desavarsite. Cu alte cuvinte, spre cunoasterea deplina a Domnului Isus Hristos. Sa implinim ce am cantat. Toate laudele noastre sunt pentru El; e ce avem mai de pret. Nu-l dam pentru nimic. Nici pe pretul vietii noastre nu-L dam pe Domnul Isus Hristos. Dragii mei, asta au facut martirii dealungul istoriei.

Dati-mi voie sa va aduc mainte de primul pas. Poate sunt intre noi, cei care se numesc crestini, declarat crestini, dar care nu au intrat pe poarta crucii. Ce inseamna sa te nasti din nou sau sa te convertesti, sa vii de la intuneric la lumina, cum spune Ioan. Atunci cand cineva intra pe poarta crucii, se intampla 5 lucruri in viata lui. Si aceste lucruri se intampla unul dupa altul. Este practic un lant de evenimente care se tin unul de celalalt.

  1. In primul rand suntem luminati.
  2. In al doilea rand gustam darul ceresc.
  3. Abia dupa ce am gustat darul ceresc ne facem partasi Duhului Sfant.
  4. Duhul Sfant vine cu sabia Duhului, adica cu Cuvantul lui Dumnezeu in viata noastra si incepe o lucrare de sfintire.
  5. Si in momentul acela, in masura ce suntem transformati intru chipul si asemanarea Domnului Isus Hristos, gustam puterile veacului viitor. Ne pregatim pentru atunci, pentru acolo. Dar o facem inca de pe aici.

De ce cred eu ça este important sa stim ça toate aceste lucruri se refera la momentul nasterii noastre din nou? Uitati ce spune el in Evrei 10:32 – Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte: 33. pe de o parte, erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor, si, pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. E clar ca e vorba de inceputul vietii lor crestine. Ca sa intelegem momentul acela a luminarii si cum se intampla, as veni in ziua de Rusalii, dupa coborarea Duhului Sfant cand ucenicii cu ceilalti 100+ de oameni, de credinciosi ies in piata. Multimea este adunata in fata lor si Petru incepe sa predice. Faptele Apsotolilor 2:22 – 22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; 23. pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. De ce ati facut-o? „Eram orbi,” ar fi raspuns ei dupa ce au fost luminati. „N-am stiut.” Domnul Isus, intr-adevar, i-a intrebat: „Daca nu credeti ce va spun, credeti macar din pricina minunilor pe care le vedeti. Dragii mei, Dumnezeu L-a lasat pe Hristos in mijlocul lor 3 1/2 ani si Hristos S-a lasat examinat in vorbele Lui, in faptele Lui, in pretentiile Lui.

Dar acum, martorii invierii stateau inaintea lor. Luminarea n-o facem noi. Numai Duhul lui Dumnezeu o poate face. Foloseste cuvantul pe care poate tu il spui vecinului tau. Dar combinatia aceasta intre cuvant si Duh, intre Duh si sabia Duhului poate sa faca luminarea in viata unui om. Ascultati-l pe Petru. EL confrunta pe niste oameni ce stiau de ce vorbeste, pentru ca au fost acolo in curtea lui Pilat. Au strigat ei insisi: „Rastigneste-L!” (16) „Sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri.”  „Voi l-ati rastignit si l-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu l-a inviat, dezlegandu-i legaturile mortii pentru ca nu era cu putinta si fie tinut de ea. Sa stie doar bine toata casa lui Israel ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care l-ati rastignit voi.” In clipa aceea, dragii mei, ceva se intampla cu multimea care-l asculta pe Petru. Au inceput sa zica: „Ce sa facem, fratilor?” Ce sa facem? Spuneti-mi, de unde vine acest strigat? Ceva s-a intamplat in ei. Au fost orbi, acuma au inceput sa vada. Aveau toate marturiile, framantarea din Ierusalim- erau peste 500 de frati cand L-au vazut inviat pe Domnul Isus. Vestea aceasta n-a putut ramane tainuita? Oamenii se intrebau: „Oare intr-adevar, asa sa fie?” Si in momentul acela au fost luminati.

In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

1. Devenit copil a lui Dumnezeu – Convertirea sau nasterea din nou

Esti luminat cand cuvantul lui Dumnezeu te aduce fata in fata cu Hristos si lumina neprihanirii Lui cade asupra vietii tale. Iti vezi murdaria, iti vezi nenorocirea, vinovatia, pentru ca El a trebuit sa moara si pentru pacatele talesi pentru pacatele mele. Eu, tu, noi L-am adus pe cruce. Esti mulinat cand vezi in forul tau launtric cine este Isus si cine esti tu. Si cand recunosti ca ai nevoie de iertarea Lui, ai nevoie de mantuirea pe care numai El poate sa ti-o dea. Observati, in momentul in care esti luminat, esti gol si descoperit inaintea lui Dumnezeu. Nu poti cumpara de la nimeni darul ceresc. Trebuie sa-l primesti din cer, trebuie sa-l primesti de la Cel ce este in cer, de la Dumnezeu insusi. Impotriva Lui am pacatuit, pe El L-am necinstit. Gusti darul ceresc in momentul in care pocainta ta se intalneste cu iertarea Lui, exact cum pocainta Fiului risipitor se intalneste cu bratele tatalui care il cuprinde.

Dar in momentul in care iertarea curata viata de pacat, in momentul acela, Duhul lui Dumnezeu poate cobori in viata ta. Dragii mei, Duhul lui Dumnezeu este un foc mistuitor pentru o inima murdara- „De aceea, pazeste-ti inima mai mult decat orice, ca din ea ies izvoarele vietii.” Duhul lui Dumnezeu, partasia Duhului este posibila doar cu unul care a fost curatit de pacat si unul care se curateste de pacat. Dar Duhul vine cu sabia Cuvantului si cuvantul incepe procesul sfintirii care ma ajuta sa gust din ce in ce mai mult din puterile veacului viitor. Chipul lui Hristos incepe sa ia chip in mine. Fratilor, ce sa facem? Ascultati raspunsul lui Petru: „Pocaiti-va,” le-a zis Petru, „fiecare din voi sa fie botezat in numele lui Isus, cufundat in moartea Lui si inviat in invierea Lui, spre iertarea pacatelor.” Restul face Dumnezeu. „Apoi, veti primi darul Sfantului Duh.” Apoi, veti intra in partasie cu Duhul Sfant. Taina convertirii: Trebuie sa fii luminat, sa gusti darul ceresc, sa te fi facut partas Duhului Sfant… Trebuie sa gusti Cuvantul cel bun a lui Dumnezeu si puterile veacului viitor. Si ai devenit copil in Imparatia lui Dumnezeu. Nu conteaza cati ani ai.

Dar, nu te poti opri acolo. Trebuie sa asezi temelia adevarurilor incepatoare a lui Hristos. In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos

-temelia pocaintei de faptele moarte, a credintei in Dumnezeu, a invataturii despre botezul, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. Asta fac tinerii, dragii mei, aduna cuvantul. Cuvantul ramane in ei. Au o temelie solida. Si de aceea, desi sunt in mijlocul lumii, bombardati de ispite, ei l-au biruit pe cel rau. Daca n-ai cuvantul in viata ta, nu vei putea spune- „Este scris”, in fata atacurilor celui rau. Dar, despre asta voi vorbi Duminica viitoare.

As vrea sa ma intorc in epistola noastra la 1 Ioan. Cum vorbeste el despre acest proces? Si pentru el exista etape in viata crestina. Observati, el vorbeste cu cei care au trecut prin poarta crucii: copilasi, tineri si parinti. Teologii se intreaba ce-or fii insemnand toate acestea. Nu intru in toate dezbaterile exegetice legate de aceste cuvinte. Dar in mod evident el aminteste 3 categorii de oameni in textul nostru. Si nu cred ca-i putem confunda. Copii, tineri si parinti. Ce-l face pe Ioan sa vorbeasca in termenii acestia? Daca acest Ioan este si evanghelistul nostru, stiti ca in teologie nu-i sigur. Dar, eu cred ca da. Atunci, el este singurul evanghelist care vorbeste despre un eveniment pe care altii-l lasa. Numai el aminteste de Toma.

Si numai el aminteste de momentul acela in care Petru, incarcat cu povara lepadarii lui de Hristos, nu mai poate. Zice: „Ma duc sa prind peste.” Si ceilalti zic: „Venim si noi cu tine.” Pescuiesc toata noaptea, in timp ce Domnul Isus, cu telecomanda in mana, muta bancurile de pesti pe partea opusa. Ei arunca plasa in stanga, pestii se arunca in dreapta. O arunca in stanga, pestii se duc in dreapta. Si dupa ce-s istoviti de tot, vin spre mal, sleiti, nedormiti, flamanzi si obositi. Vocea de pe mal striga: „Copilasilor!” Nu uitati, suntem la inceputurile umblarii lor cu Hristos. „Aveti ceva de mancare?” Ioan cunoaste vocea, Petru se arunca in apa, inoata la mal si textul spune: „Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu, mai mult decat acestia?” Tineti minte cuvintul lui Petru din camera de sus? „Doamne, daca toti acestia s-ar lepada, eu nu . Eu sunt gata sa ma duc la moarte.” Se leapada in fata unei slujnice de 3 ori. Cantatul cocosului il trezeste din somnul intunericului lui”Ma iubesti tu mai mult decat acestia?” „Doamne,” i-a zis Petru, „Da, stii ca te iubesc.” „Paste mieluseii Mei.” Notati cuvantul „mieluseii” Mei. Isus a zis a doua oara: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” „Da, Doamne,” i-a raspuns Petru, „stii ca Te iubesc.” „Paste oitele Mele.” A treia oara, i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” Petru s-a intristat pentru ca-i zisesera a treia oara: „Ma iubesti?” Si a raspuns: „Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Tu toate le stii.” Ascultati raspunsul Domnului Isus: „Paste oile Mele.”

Mieluseii Mei, oitele Mele, oile Mele. Intotdeauna, in trupul lui Hristos vor fi mielusei, vor fi oite, vor fi oi. Este adevarat pe plan fizic. Intotdeauna, intr-o biserica, asa cum sunt copii, sunt tineri si sunt maturi, este adevarat pe plan spiritual – Intotdeauna, indiferent ce varsta ai, poti sa fi un copil in Hristos sau sa fi devenit un tanar in Hristos, puternic, daca cuvantul ramane in tine. Sau poti fi un parinte care supervizezi si ajuti pe ceilalti sa calce pe urmele tale. Dar este foarte interesant, conceptele pe care Ioan le leaga de cele 3 categorii. „Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Ca si cum prima urgenta in viata unui copil este sa invete pocainta, sa invete sa-si ceara iertare, sa invete sa primeasca iertarea lui Dumnezeu. „Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate. Va scriu tinerilor pentru ca sunteti tari..” Observati, este o diferenta intre primii si deci: sunteti tari, cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel rau. Tinerii merg la razboi. Din pacate, tinerii sunt cei mai multi infranti in zilele noastre. Ceva le lipseste in viata.

Si pe urma vine la a treia categorie: „Va scriu parintilor pentru ca ati cunoscut…”  ‘Ati cunoscut’ este o realitate facuta, terminata. Ati ajuns intr-un fel la cel ce este de la inceput. Copiii au nevoie, in primul rand, sa invete iertarea pacatelor, sa intre in relatie cu Dumnezeu. Tinerii trebuie sa faca pasul mai departe: cunoasterea lui Dumnezeu in adunarea cuvantului, in asezarea temeliei in viata crestina. Iar parintii, cei care au cunoscut pe cel care este de la inceput, pot priveghea, episcopa asupra celor din jurul lor. Imi pun o intrebare. Va las pe dvs. sa o judectai. Sa fie cumva acestea accentele majore  care trebuiesc urmarite in viata unui crestin? Sau accentele majore care trebuie puse in lucrarile unei biserici? Lucrarea cu copiii, lucrarea cu tinerii, lucrarea cu maturii? Sau este pur si simplu o spiritualizare pe care incerc sa o fac?

1. Copilasii

Nu uitati, Scriptura se interpreteaza pe sine. Am facut deja paralela cu cartea Evrei. Si acolo am convertirea- intrarea pe poarta, am asezarea temeliei, tineretea ar corespunde cu Ioan. Si am cele desavarsite sau maturizarea spre care ne cheama Dumnezeu. As vrea sa inchei cu prima categorie, lasand pe Duminica viitoare celelalte doua. „V-am scris si va scriu copilasilor,…” Puteti sa va ganditi in doua paradigme. Fie e vorba de copiii nostri care stau in bratele noastre, alaturi de noi si care vrea sa-i vedem iertati de pacate, impacati cu Tatal, cat de repede in viata lor. Sau putem sa ne gandim la oameni maturi care de abia acuma au fost luminati si au intrat pe poarta. Si unii si altii au nevoie de acelasi adevar. Dragii mei, bataliile cele mai aprige in zilele noastre este pentru mintea copiilor nostri. Si vreau sa va spun ca aceste batalii incep de la varste din ce in ce mai fragede. Spuneti-mi, pana la ce varsta este copilul scutit de ispite?  E foarte greu sa spui, astazi. Dar v-as pune o alta intrebare. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, cei care aveti prunci, mergeti acasa si faceti exercitiu, la fel. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, sa citati textul acesta: „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii nu sunt de la Tatal, ci din lume. Si lumea cu poftele ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: „Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: „Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna „iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: „Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: „Ce-i cu tine? Esti pocait?” „Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! „N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: „De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: „Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: „Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] „de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient „pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: „Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? „Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? „Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: „Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” „Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: „Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la „nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] „dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, „daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: „Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate – L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar. Care sunt lucrurile de care vorbeste Ioan in dreptul tinerilor. Daca pun scara si urc un pas mai sus pe scara aceasta, oare ce ar trebui  un parinte si o biserica sa faca in lucrarea cu tinerii? Pe ce ar trebui sa-si focalizeze atentia? Despre toate acestea, Duminica viitoare.  

17 August 2014 – 1 Ioan 2:12-17 – Atentie la lumea din noi – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Beniamin Faragau – Ce-o sa faca copiii in fata presiunii de grup?

Photo credit www.theprospect.net

Beniamin Faragau (TEXT  1 Ioan 2:12-17) :

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: „Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: „Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna „iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: „Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: „Ce-i cu tine? Esti pocait?” „Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! „N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: „De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: „Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: „Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] „de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient „pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: „Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? „Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? „Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: „Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” „Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: „Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la „nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] „dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, „daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: „Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate – L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar.

Va urma…

Beniamin Fărăgău, despre avorturi + Invitație la Marșul pentru Viață 22 Martie Piața Unirii, Cluj-Napoca

photo M. Tripon  2012 via www.ziarulfaclia.ro

O voce pentru cei fără voce

„Marşul pentru Viaţă” este un eveniment care se desfăşoară desfăşoară anual, în mai multe oraşe din România, în jurul datei de 25 martie (sărbătoarea religioasă „Buna Vestire”) şi este organizat de asociaţii ale societății civile care compun mişcarea provita, în colaborare cu instituţii şi comunităţi religioase.

Scopul principal al „Marşului pentru Viaţă” îl reprezintă susținerea dreptului la viaţă pentru toate fiinţele umane începând cu momentul concepţiei şi până la moartea naturală. Totodată, este o afirmare a familiei tradiționale și a valorilor acesteia, care sunt temelia unei societăți solide și sănătoase.

Beni FaragauBeniamin Fărăgău: M-am gandit de multe ori la faptul ca Dumnezeu a gasit cu cale sa porneasca viata in cadrul familiei si daca ma intorc in Genesa, Dumnezeu a spus, ce-a impreunat El, omul sa nu desparta. Dar este la fel de interesant ca si viata se naste in acelasi fel, impreunand doua entitati. Si nu-i vorba doar de aspectul mecanic, pe care omul a incercat sa-l faca in zilele noastre. Aici este vorba despre taina aceea, a vietii. Si tocmai pentru ca noi nu ne putem atinge de ea, n-o putem fabrica, n-o putem produce, este atat de trist ca ne-am permis sa ne luam libertatea s-o stingem, s-o calcam in picioare. s-o aruncam la gunoi.

Si eu cred ça marsul acesta despre care vorbim, pentru proviata, ar trebui sa trezeasca pentru fiecare dintre noi dorinta aceea de a veni si de a spune: „Ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta. Ce a facut Dumnezeu, omul sa nu strice. Cred ca acesta ar trebui sa fie mesajul pe care oamenii ar trebui sa-l auda in zilele noastre.

Din pacate, odata cu instrainarea de Dumnezeu, ne-am permis sa stricam si lucrurile Lui, incepand de la natura si terminand cu viata, care-i cel mai scump lucru de pe planeta noastra. Ma bucur din toata inima de initiativa vare acuma se reia in fiecare an, si eu cred ca vocea aceasta ar trebui sa se auda din ce in ce mai serios, in cetatea noastra. Si toti, intr-un fel, ar trebui sa respectam viata si sa pledam cauza celor inca nenascuti. La asta sa ne ajute Dumnezeu.

Pentru ca exista o astfel de initiativa, cred ca e important sa nu stam pe margine, ci sa ne implicam si vocea noastra sa fie auzita. Asa ca, va incurajez pe toti sa faceti pasul acesta, sa va luati timpul si sa participati si sa fiti o voce in cetatea noastra ‘prolife’ PENTRU VIATA.

VIDEO by Marșul pentru Viață Cluj-Napoca
Blogul – http://marsulpentruviataclujnapoca.blogspot.ro

Reportaj Marșul pentru Viață Cluj-Napoca 2012

http://www.ziarulfaclia.ro

VIDEO by FacliadeCluj

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari