Betleemul – Sorin Taban

Betleem – Photo www.bibleistrue.com

Vezi prima parte aici – 1. Insemnatatea Craciunului – Paradisul Pierdut – Sorin Taban

Betleemul – serie, episod 2

Spune-mi istoria lui Isus,
scrie-o in inima mea,
spune-mi caci e mai mareata,
decat orice ce s-a scris candva “

…asa au cantat copiii in seara de Craciun. Si am cantat si eu cu ochii in lacrimi, impreuna cu ei. Bunicul meu m-a invatat acest colind de cand aveam 4-5 anisori. Este despre Isus, Pruncul nascut in ieslea Betleemului. Este vorba despre un Imparat nascut sarac, pentru ca tu si eu sa fim imbogatiti. Cantecul acesta despre Betleem, este ceea ce va trebui si tu si eu sa intelegem bine de tot…el vorbeste despre adevaruri care stau la baza salvarii noastre. Betleemul si locul lui in istorie, este ceea ce voi incerca sa-ti explic in seara aceasta. Betleemul, locul in care a inceput istoria lui Isus, dar si istoria mea si a ta.

**********************************************************

” – Mi-a fost frica …Ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica, pentru ca eram gol si m-am ascuns “. Asa a raspuns Adam, cand Dumnezeu ca de obicei, venind in racoarea diminetii ca sa se vada cu el si cu Eva, nu i-a mai gasit la locul de intalnire… si Dumnezeu i-a stigat cu glas durut: “Unde esti?  Nu cumva ai mancat din pomul din care-ti poruncisem sa nu mananci? “

Paradisul pierdut, asa am intitulat episodul trecut. Dumnezeu gandise pentru om vesnicia, gandise neprihanirea, planuise Edenul fara de pacat…si omul, ascultand de satana, mintit de satana  inselatorul,  crezand ca va deveni ca Dumnezeu cunoscand binele si raul, a descoperit de fapt frica, groaza, vina,  fuga de Creator, intunericul, rusinea…si curand de tot avea sa cunoasca moartea. Moartea spirituala o gustase; a fost despartirea de Dumnezeu si s-a produs in momentul neascultarii de El. In curand insa aveau sa cunoasca si moartea fizica…rodul amar al neascultarii…Abel, fiul lor,  avea sa moara in curand omorat de fratele sau Cain…si de atunci, ochii omului au inceput sa planga plans de neoprit…

“…vei muri negresit !!! negresit !!! negresit !!! …unde esti ???  unde esti ??? unde esti ???  caci tarana esti si in tarana te vei intoarce… “  Refren asurzitor si cu ecouri taioase razbateau fara incetare inima lui Adam… pamantul incepuse sa rodeasca spini si palamida si sudoarea, umplea  fruntea omului dupa fiecare zi de truda grea…Eva, isi nastea cu durere fiii…pamantul era blestemat din pricina lor si ei erau acum izgoniti din gradina binecuvantata, gradina inceputurilor curate si bune…fusesera alungati de Dumnezeu ca nu cumva, pacatosi fiind, sa manance si din pomul vietii si astfel omul murdar si vinovat sa  traiasca vesnic…vesnic pacatos…Cum  s-ar mai fi intors ei  in gradina ! Dar niste ingeri stateau cu sabiile invapaiate si o pazeau la toate intrarile…Au inteles ca plata pacatului este moartea…au inteles ca Paradisul a fost pierdut…pierdut pentru totdeauna…

Dumnezeu privea cu inima sfasiata cum omul se  departase de El…si, ca la inceput, impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, Dumnezeirea toata, gandea un plan de salvare a omului…il iubea atat de mult, dar sfintenia Lui nu putea sa locuiasca la un loc cu pacatosul, cu pacatul. Il iubea pe pacatos, dar nu si pacatul care locuia acum in el…Dumnezeu era sfant si drept. Dreptatea Lui striga incontinuu sentinta: “Plata pacatului este moastrea !”. Dar Dumnezeu era si dragoste, netarmurita dragoste…Cum sa se impace sfintenia, dreptatea si dragostea? Cum sa locuiasca toate-n El?  Cum sa stea toate impreuna in acelasi Dumnezeu? Cum sa poata ierta cu marea-I dragoste si sa ramana si drept? Cum sa-l priveasca cu dragoste pe pacatosul cazut si sa ramana si la distanta fata de pacat, asa cum cerea sfintenia lui Dumnezeu? Cum?

Acest “CUM” se numeste in teologie,  ” Marea Dilema “. Dumnezeu Sfant, Drept si Dragoste, toate-ntr-Unul. Sfintenia Lui tinandu-l pe omulul pacatos la distanta…dreptatea Lui strigand fara mila  pedeapsa pentru pacatos, “moartea” si dragostea Lui, privind cu inima franta si ochii inlacrimati  dupa creatura mainilor Sale, pe care o iubea atat de mult si pe care o dorea din nou aproape de El…

……………………………………………………………………………………………

Omului ii era dor de Dumnezeu si de Eden si de partasia cu El, Creatorul, de acea relatie frumoasa de la inceputuri…si incerca in fel si chip sa repare ce a gresit. A incercat sa duca o viata morala, cat mai curata, crezand ca asa va putea ajunge din nou la inima lui Dumnezeu. A inceput sa aduca jertfe ca sa imbuneze cumva pe Dumnezeul cel sfant si drept. Apoi, si-a imaginat ca faptele bune pot fi o cale de-a ajunge la Dumnezeu. Sau poate religiozitatea ar fi putut restabili ambasadele din nou…sau poate filosofia sau meditatiile adanci la Dumnezeire ar fi reusit sa-I stinga mania si sa impace dreptatea lui Dumnezeu. Se spune ca sangele taurilor si al tapilor nu erau in stare sa tina pasul cu pacatosenia omului si practic, orice ar fi facut, orice fapta buna, orice purtare frumoasa si cu mila, orice bine, toate purtau amprenta murdariei si intinaciunii pacatului si prapastia uriasa  dintre Dumnezeu  si om, devenea din ce in ce mai mare si mai de netrecut. Dumnezeu era sus in sfintenie si dreptate, iar jos pe pamantul prafuit si murdar, plin de silnicie si pacat, traia omul, de-acum impovarat de griji si nevoi, asteptand cu frica si  infrigurare moartea, moartea cea aducatoare de moarte…moartea vesnica…

In Genesa 6, la versetul 5. ni se spune asa: ” Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui, erau indreptate in fiecare zi numai inspre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui. Si Domnul a zis: “Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut…caci Imi pare rau ca l-am facut…” Si Biblia ne vorbeste de cateva judecati: potopul, turnul Babel, apoi peste ani robia poporului Israel in Egipt, robia Babiloniana, robia Asiriana, robia grea de sub imperiul Roman si cea mai grea dintre robii, robia pacatului… Dar cea mai crunta judecata, a fost cand Dumnezeu a tacut fata de om, timp de 400 de ani. Poporul Lui nu a mai avut nici un profet, pe nimeni, chiar pe nimeni in stare sa auda vocea Lui Dumnezeu si sa transmita oamenilor mesajele Lui…400 de ani de intuneric greu, in care omul a gustat din plin despartirea de Dumnezeu. 400 de ani de apasare crunta, de tacere…fundul mocirlei, a gropii pieirii, asa descrie Biblia prapastia dintre Dumnezeul Cel Sfant si omul pacatos !

……………………………………………………………………………………………

Scriindu-va despre aceasta etapa trista a istoriei omenirii, ma cuprinde si pe mine groaza si frica si teama de un asa Dumnezeu…Sfant Sfant Sfant, asa ni-L descrie proorocul Isaia in cartea sa. Cand L-a vazut pe Dumnezeu in templu si cand a auzit oastea cereasca laundand pe Dumnezeu si strigand Sfant, de trei ori Sfant, proorocul a cazut cu fata la pamant si-a inceput ingrozit sa strige: “vai de mine, caci sunt un om cu buzele necurate si L-am vazut pe Dumnezeu!” In fata unui asa Dumnezeu nu ai nici o sansa de-a te dezvinovati si de-a trai…in fata Lui nu ai cum sa fii gasit drept, curat…nu ai cum…

Ma bucur insa ca am pe masa Biblia, Cartea in care este tot adevarul. Si citind cu atentie in Genesa, descopar cu bucurie ca Dumnezeu a promis omului un Salvator, un Mantuitor. Si promisiunea a fost facuta inca de la caderea lui in pacat. Ia auziti ce spune Dumnezeu in Genesa in capitolul 3:

”   Atunci (Adam si Eva) au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: “Unde esti?”  El a raspuns: “Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai facut?” Femeia a raspuns: “Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis sarpelui:

“Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.”

Am copiat exact textul din Genesa. Ultimul verset din acest citat, versetul 15, este prima promisiune a unui Salvator pentru om…este prima promisiune despre nasterea lui Isus Hristos. Este vorba de samanta sarpelui  si samanta femeii.  Este vorba despre o vrajmasie crunta care se va sfarsi cu zdrobirea calcaiului femeii si cu sfaramarea capului sarpelui. Vom reveni in detaliu la acest aspect al profetiei despre Domnul Isus, Mesia. Acum as dori ca doar in cateva cuvinte, sa subliniez ca sfaramarea capului sarpelui, a satanei, a avut loc la Golgota, pe cruce, atunci cand Isus, cu moarte pe moarte calcand, a biruit moartea, odata pentru totdeauna…zdrobirea calcaiului femeii, se refera la zdrobirea inimii Mariei care si-a vazut fiul murind nevinovat pe crucea blestemata. (vedeti ca scriu mereu satana cu litera mica; stiu ca este nume, si ar trebui scris cu majuscule, dar, mi se pare ca satana nu merita nici macar respectarea acestei reguli de gramatica. Isus insa, merita totul! Este unul din modurile prin care doresc sa-l umilesc din nou pe satana, care chiar nu merita nici un fel de atentie din partea noastra )

Inca de la caderea omului in pacat, Dumnezeu, in dragostea Lui nemarginita, a promis omului un Salvator, pe Isus, Mesia. Aceasta promisiune se innoieste mereu si mereu pe parcursul a peste 4000 de ani cat tine istoria Vechiului Testament. Voi cita mai jos cateva din aceste innoiri ale promisiunii lui Dumnezeu cu privire la nasterea Domnului Isus; urmariti cu atentie cat de precis apare locul nasterii, Betleemul, cat de exact se vorbeste despre fecioara care va ramanea insarcinata, cat de clar ni se arata istoria stelei care-a rasarit, cat de clar se prevesteste nasterea Lui ca prunc din semintia lui David, imparatul…apoi profetii care ne vorbesc despre macelul copiilor…sau poate vrei sa stii unde sunt profetiile din Vechiul Testament care vorbesc cu sute  si sute de ani inainte, despre patimile Lui, despre moartea Lui rastignit pe o cruce blestemata…sau poate vrei sa stii despre invierea Lui profetita-n Scripturi, inainte ca El, Domnul Isus sa moara…atat de multe proorocii si atat de clar implinirea fiecareia dintre ele, incat, nu ne-ar ajunge timpul sa le luam pe fiecare in parte. Fiecare profetie s-a implinit pana la ultima iota, pana la ultimul detaliu…Eu voi da doar cateva exemple mai jos. Voi da citatul profetiei din Vechiul Testament si implinirea ei in Noul Testament. Daca insa vrei sa stii mai multe, citeste Biblia. Nu ai o Biblie? Scrie-mi un email, da-mi adresa completa si promi sa-ti trimit o Biblie si adresa cea mai apropiata a unei biserici evanghelice din orasul tau, unde poti sa mergi si sa intrebi despre Adevar. E simplu; Dumnezeu se afla la o distanta de o rugaciune de tine!!! Daca intinzi mana, s-ar putea sa-L atingi! Daca te uiti cu bagare de seama la ce a creeat El, cu siguranta ai sa-L vezi…priveste rasaritul si apusul, priveste o gaza mica, priveste o petala de trandafir, priveste aripa unei libelule,  priveste omul in toata frumusetea si complexitatea lui, priveste stelele si muntii si vaile si apele toate si ai sa incepi sa-L vezi pe Dumnezeu Creatorul…

Profetii despre Domnul Isus:

* ” Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.” Genesa 3:15

** ” Dar, cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie…” Galateni 4:4

* ” Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei.”  Mica 5:2

** ” Dupa ce s-a nascut Isus, in Betleemul din Iudeea, in zilele imparatului Irod…” Matei 2:1

* ” De aceea, Domnul insusi va va da un semn: “Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel.” Isaia 7:14

** ” In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Ingerul a intrat la ea si a zis: “Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!” Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta. Ingerul i-a zis: “Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.” Maria a zis ingerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?” Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. ” Luca 1:26-35* ” Imparatii Tarsisului si ai ostroavelor vor plati biruri, imparatii Sebei si Sabei vor aduce daruri.” Psalmul 72:10

** ” …au venit niste magi de la Rasarit la Ierusalim…s-au aruncat cu fata la pamant si I s-au inchinat; apoi, si-au deschis visteriile si I-au adus daruri:aur, smirna si tamaie…” Matei 2:1,11

* ” Asa vorbeste Domnul: “Un tipat se aude la Rama, plangeri si lacrimi amare: Rahela isi plange copiii; si nu vrea sa se mangaie pentru copiii ei, caci nu mai sunt!” Ieremia 31:15

** “Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la magi.” Matei 2:16

* ” Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz. Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali, in vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare, tara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. “ Isaia 9:1

** ” Cand a auzit Isus ca Ioan fusese inchis, a plecat in Galileea. A parasit Nazaretul si a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in tinutul lui Zabulon si Neftali, ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: “Tara lui Zabulon si tara lui Neftali, inspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, norodul acesta, care zacea in intuneric, a vazut o mare lumina; si peste cei ce zaceau in tinutul si in umbra mortii a rasarit lumina.” De atunci incolo, Isus a inceput sa propovaduiasca si sa zica: “Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape.”  Matei 4:12-17

* ” Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; 6. atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie ”Isaia 35: 5-6

** ” Isus strabatea toate cetatile si satele, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand orice fel de boala si orice fel de neputinta care era in norod.” Matei 9:35 Pot continua pe inca zece pagini cu profetiile despre Domnul Isus din Vechiul Testament * si trece apoi implinirea lor in Noul Testament **. Lista este uriasa si s-au implinit toate pana la punct si virgula. Sunt atat de multe! Avem in Vechiul Testament, scrise cu sute de ani inainte profetii despre cum avea sa moara, cum avea sa patimeasca, cum avea sa fie vandut de unul din prietenii Lui, cum suma pe care a fost vandut era de 30 de arginti, cum avea sa fie rastignit, cum urma sa I se strapunga coasta cu sulita, cum nici un os nu-I va fi zdrobit, cum trageau la sorti soldatii pentru camasa Lui, cum se intuneca cerul si se facea noapte in orele rastignirii, cum era ingropat intre cei rai si la un loc cu cel bogat, cum va invia a treia zi…zeci si zeci de profetii, care, daca ai rabdare sa le citesti si sa le vezi apoi implinirea, nu mai poti decat sa iti pleci genunchii slabanogiti si sa I te inchini, tacut, smerit, si plin de reverenta, plin de multumire si intelegand ca salvarea nu a fost prin merit, ci prin har, nemarginit har.

De ce a venit Isus? Vrei sa intelegi motivul nasterii Lui? Raspunsul este simplu: ca sa rezolve “Marea Dilema a lui Dumnezeu”. Ca sa impace pe om cu Dumnezeu si sa-i redea statutul initial, de neprihanit, de copil al lui Dumnezeu, ca sa-l impace cu Dumnezeu, ca sa plateasca pentru vina mea, pentru vina ta, ca sa impace sfintenia, dreptatea si dragostea lui Dumnezeu, pe toate trei, in Sine Insusi. Am sa-ti explic mai jos si mai clar cum au avut loc evenimentele. Evanghelia dupa Luca 1: 26-35

” In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Ingerul a intrat la ea si a zis: “Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!” Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta. Ingerul i-a zis: “Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu.  Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.” Maria a zis ingerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?” Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. “

Ca sa putem ajunge din nou la Dumnezeu, era nevoie de o impacare. Era nevoie de un mediator. Era nevoie de cineva neprihanit, curat, fara pata, fara pacat, care sa poata pleda pentru salvarea, pentru iertarea omenirii, care sa poata sta inaintea unui Dumnezeu Sfant si Drept. Era nevoie de cineva la fel ca Dumnezeu, era nevoie de cineva Sfant si Drept si Dragoste.  Pe pamant insa nu se gasea nimeni in stare sa vina si sa medieze intre om si Dumnezeu, sa stea la mijloc, sa stea in spartura. Caci toti au pacatuit si erau lipsiti de slava lui Dumnezeu. Atunci, asa cum spuneau proorociile, Isus, Fiul lui Dumnezeu, a parasit cerul, s-a nascut umil in ieslea Betleemului, s-a nascut din Fecioara Maria, a luat trup de om,  ca al meu, ca al tau si a trait printre oameni plin de har si de adevar. A slujit trei ani si jumatate printre oameni. A invatat multimile despre cer, a pregatit ucenicii cu privire la tainele Imparatiei lui Dumnezeu, a vindecat ologi, surzi si muti, orbi, schiopi, uscati, leprosi, a inviat mortii si cel mai mult, a vorbit oamenilor despre posibilitatea iertarii pacatelor.  Ziua facea bine si predica multimilor care-l urmau, iar noaptea se retragea in munti, unde se ruga si cerea ajutor de la Dumnezeu. El si Tatal erau una. Tot ce facea era dupa planul bine gandit inainte de inceperea lumii. Toti credeau ca El va sfarama jugul greu al robiei romane, care apasa greu  grumazul lor si  nadajduiau ca El  le va deveni imparatul. Dar Isus le vorbea despre o imparatie care nu era de aici de jos. Domnul Isus le vorbea despre cer, despre Imparatia lui Dumnezeu. Domnul Isus venise sa rupa robia pacatului, sa aduca adevarata  eliberarea,  pentru vesnicie.

Domnul Isus le vorbea de pacat, de iad, de rai. Si predicile lui despre pacat, despre lumea pacatoasa, despre plata pacatului, despre o viata traita frumos inaintea lui Dumnezeu, au schimbat multe inimi impovarate de nevoi si griji sau de  esecuri repetate in dorinta de a placea lui Dumnezeu. Macar ca El nu facea decat bine, mesajele Lui clare despre pacat, au facut ca zi de zi, ura sa cuprinda inimile preotilor si ai invatatilor timpului, care au atatat multimea impotriva Lui. Dar El,  a trait pe pamant fara sa infaptuiasca niciun pacat. La varsta de 33 de ani si jumatate, noroadele L-au prins, romanii L-au judecat, si dupa ce Pilat L-a gasit nevinovat, L-au batut cu nuiele, cu bice cu carlige de plumb in capete, si-au batut joc de El, L-au imbracat in haine stacojii de purpura, ca si cum ar fi fost in haine de rege si legandu-L la ochi, Ii porunceau in batjocora sa ghiceasca cine L-a lovit, daca intr-adevar era El Fiul lui Dumnezeu…El insa tacea, ca un miel pe care-l duci la macelarie, ca o oaie muta inaintea celor ce o tund…n-a deschis gura deloc…

” …dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, avea fata atat de schimonosita de suferinta, ca-ti intorceai privirea de la El…” Asa descrie proorocul Isaia cu 700 sute de ani inainte patimile Domnului Isus…. A fost dat in mainile lor ca sa-si faca voia cu El. Isus, ducandu-Si crucea a ajuns pe Dealul Golgota si acolo a fost rastignit. Hulit, scuipat, batut, batjocorit, huiduit, dispretuit, Omul Isus a murit pe o cruce blestemata, atarnat intre cer si pamant, fara sa fi avut vreo vina. Parasii Lui se bucurau; in sfarsit Il vedeau atarnat pe lemn; satana se bucura si el,  crezand  ca a reusit sa zadarniceasca planul lui Dumnezeu, planul de salvare al intregii omeniri. Isus insa, era Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele intregii omeniri. Doar El si Tatal intelegeau ce se intampla acolo. Doar Ei stiau ca colo se implinea promisiunea facuta de veacuri: ” Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.”.  Maria statea langa cruce si privea…inima ii era zdrobita privind la moartea lui Isus. Sarpele insa nu stia ca acolo, pe cruce, samanta femeii ii strivea capul, biruia deplin asupra pacatului si instaura chiar de jos, de pe pamant, in inimile oamenilor, Imparatia lui Dumnezeu.  Isus a luat asupra Lui pacatele, vina, murdaria intregii omeniri si ispasea astfel pentru ca sa impace  pe de o parte sfintenia si dreptatea lui Dumnezeu si pe de alta parte dragostea netarmurita a lui Dumnezeu.

Cineva platea in locul omului, pentru vina Lui. Pe cruce insa, incarcat cu vina mea si cu vina ta, Isus, devenind pacat pentru noi, a fost parasit de Dumnezeu. Relatia frumoasa, perfecta, dintre El si Dumnezeu Tatal s-a rupt. Motivul pentru care s-a rupt relatia de inceput dintre Dumnezeu si om, era acelasi pentru care acum Dumnezeu si-a intors fata de la Fiul Sau…motivul era acelasi, pacatul… ” Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” , a intrebat Isus pironind cu privirea cerul…si tacerea a umplut apasator sfarsitul vietii Lui. El era strapuns pentru pacatele noastre. Privirile lui Dumnezeu, luate de la Domnul Isus din cauza pacatelor noastre, se indreptau din nou spre om, spre mine, spre tine. Era ca si cum eu, tu, noi, nu pacatuisem niciodata. Vina noastra era acum asupra lui Isus. El platea cu viata Sa pentru ca noi sa fim din nou impacati cu Dumnezeu. Un plan maret de mantuire. S-a pogorat din cer ca sa dea lumii viata. A trait neprihanit printre noi si, a platit cu insasi viata Sa pentru ca sa ma/sa ne impace cu Dumnezeu cel Sfant, Drept si Dragoste. A fost o lucrare de substituire. A murit in locul meu. A murit in locul tau. A murit in locul intregii omeniri. A fost ca si cum noi toti am fi murit ca plata a pacatului nostru. A fost Mielul lui Dumnezeu care platea pentru noi toti.

Aceasta se numeste in teologie, Har, dar nemeritat, mila, indurare, indelunga rabdare a lui Dumnezeu, care, s-a despartit de Fiul Sau si a acceptat jertfa Lui fara cusur, pentru ca eu si tu sa putem sa fim impacati cu El. Atunci a aparut un cuvant nou care exprima iubirea. Agape, dragoste jertfitoare, care se da fara sa ceara nimic in schimb. Apostolul Pavel descrie frumos acest lucru cand spune: “…pe cand eram noi inca fara putere, pe cand eram noi inca pacatosi, pe cand Ii eram vrajmasi, Hristos a murit pentru noi…” Ucenicul Ioan spune si mai adanc : “Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai”.

De asta a venit Isus. De asta Betleemul ramane in istoria omenirii locul atat de special, in care Dumnezeu s-a intrupat si a locuit printre noi plin de har si de adevar, pentru ca apoi, sa se lase rastignit, atarnat intre cer si pamant, pentru ca eu si tu sa putem fi iertati, salvati, rascumparati, recuperati din drumul sigur catre moarte vesnica si repusi din nou intr-o relatie buna cu Dumnezeu Tatal, Creatorul nostru, repusi in drepturi, ca la inceput. Dragostea Lui Dumnezeu, aratata prin Domnul Isus Hristos a putut rezolva marea dilema, a putut rezolvat acel “CUM?”.

Betleemul, locul in care Isus s-a nascut umil si smerit, locul in care s-a intrupat cu un singur tel, cu o singura tinta: Golgota, salvarea mea si salvarea ta. Intelegi Betleemul? Intelegi Craciunul? Intelegi de ce s-a nascut Isus? Fara Betleem, nu poti intelege Golgota, nu poti intelege mormantul gol, nu poti intelege vesnicia…nu poti intelege nimic…O melodie crestina spune frumos cam asa: ” Din Betleem la Calvar, de la iesle pan’ la har, in toata  salvarea mea, nu e decat Isus”.

Voi continua desenul inceput randul trecut, ca sa intelegi si mai bine de ce s-a nascut Isus. Trag nadejde ca urmarind schema pe care o voi prezenta, vei putea sa patrunzi si mai mult, planul de mantuire prin Isus Hristos, nascut in ieslea Betleemului si omorat pe crucea Golgotei, de dragul meu si de dragul tau…Dumnezeu sa te binecuvinteze drag prieten !!! Vizionare placuta si Domnul sa-ti descopere ceea ce eu nu am reusit sa-ti expun atat de profund…nu e usor sa vorbesti despre un plan atat de maret ! Dumnezeu sa te binecuvinteze !

s.t. frate si prieten                                                       29.12. 2012

Betleemul

VIDEO by Towards Heaven

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari