BIBLIA: Cine a împărtit Biblia în capitole si versete?

bible

Oricine cunoaște despre Magna Carta și regele John a auzit, probabil, de Stephen Langton, arhiepiscopul de Canterbury, care a intermediat pacea dintre rege și baronii lui rebeli și făcut Marea Cartă posibilă.

Profităm de învățarea sa profundă biblică de fiecare dată când ne deschidem Bibliile noastre, pentru că el a fost cel care a inițiat divizarea capitolelor pe care le folosim.Înainte de Langton (1150-1228), mai mulți oameni au încercat să împartă cărțile mai lungi ale Bibliei în bucăți mai ușor de gestionat. Dar, versiunea lui a fost cea care a prevalat și este baza capitolelor pe care le folosim astăzi.<

Avantajele capitolelor sunt evidente. În afară de faptul ca face sa fie mai ușor pentru elevi, ele ne ajută să ne găsim calea prin text prin identificarea diferitelor secțiuni ale unei narațiuni și ne spune unde povestirile și subiectele încep și se termină. Nu toate diviziunile capitolelor lui Langton se potrivesc, care este motivul pentru care unele Biblii aștern textul într-un mod prin care sa treacă peste titlul capitolului. Dar ceea ce este surprinzător este faptul că 800 de ani după lucrarea sa, majoritatea Bibliilor au aceste capitole întocmite de el.

Cum rămâne cu diviziunile versetelor? Ele au venit mult mai târziu. Italianul dominican școlar, Santi Pagnini (1470-1541) a împărțit Noul Testament în versete, dar ele au fost mult mai lungi decât cele pe care le avem astăzi, și nu au prins. Creditul pentru sistemul nostru de astăzi merge la un școlar francez, Robert Estienne (1503-1559), de asemenea, cunoscut sub numele de Robertus Stephanus (Estienne sau Etienne este franceza pentru Stefan). El a creat in 1551, un sistem de numerotare a versetelor în Noul Testament grecesc al său și în Biblia lui de Limba Franceza din 1553. Numerele au fost imprimate pe margini, dar în 1555 a produs un Vulgat (în limba latină), care le-a integrat în text. Estienne era un om învățat, dar condițiile sale de muncă nu erau uneori ideale: într-o circumstanță a împărțit Noul Testament în versete în timp ce mergea de la Paris la Lyon pentru a satisface termenul de limită al unui tipograf –  în ploaie.

Prima Biblie în Limba Engleză  care a folosit capitole și versete așa cum le avem astăzi a fost Biblia de la Geneva, în 1560. Aproape toate Bibliile le folosesc din cauza convenienței lor (deși traducerea populară , Mesajul, are doar capitole.).

Cu toate acestea, este important de a spune că, indiferent cât de utile sunt, ele pot sa ne inducă  în eroare. Ele sunt interpretări umane ale textului sacru, iar oamenii pot intelege lucrurile greșit. Un exemplu este povestea întâlnirii lui Isus

Nicodim din Ioan 3. Povestea incepe,de fapt, în Ioan 2: 23-25, și ignorând acest lucru înseamnă că nu o înțelegem la fel de bine cum ar trebui. Cititorii înțelepți vor fi atenti să nu acorde atenție doar la capitole și versete, dar la ceea ce textul spune de fapt. SURSA – Christian Today

Reclame

Distribuţia de Biblii înregistrează un record absolut în 2014

cristianos-biblia-cuba

Anul 2014 a însemnat anul în care s-au distribuit cel mai mare  număr de Biblii (în format clasic) de către Societăţile Biblice, în toată lumea. Numărul de Biblii complete distribuite, este de aproape 34…

Citeste mai mult aici – http://benidradici.com/distributia-de-biblii-inregistreaza-un-record-absolut-in-2014-3/

Cinci motive pentru care Manuscrisele de la Marea Moartă sunt importante

Qumran, pestera nr.4 unde au fost descoperite 90% din manuscrisele de la Marea Moarta. Photo Wikipedia

Qumran, pestera nr.4 unde au fost descoperite 90% din manuscrisele de la Marea Moarta. Photo Wikipedia

Sulurile au fost descoperite şi copiate în Palestina (Israel). De fapt, ele sunt practic singurele manuscrise care ne-au parvenit din perioada celui de-al Doilea Templu (încheiată în anul 70 d.Hr.). Ar fi chiar posibil – deși nu probabil – că Iisus sau unii dintre urmaşii Săi au folosit unele dintre aceste manuscrise, înainte să fie aduse la Qumran.

Dead Sea Scrolls Manuscrisele de la Marea MoartaSulurile au fost scrise în cele trei limbi ale Scripturii. Din cele 240 de manuscrise biblice de la Qumran, 235 sunt scrise în ebraică şi 5 în greacă, şi dintre cele 701 de pergamente nonbiblice, 548 sunt scrise în ebraică, 137 în limba aramaică, şi 5 în limba greacă. Acest lucru înseamnă că cel puţin unii evrei din perioada celui de-al Doilea Templu vorbeau limba greacă, şi întăreşte ideea că Isus şi de urmaşii Săi ştiau limba greacă.

Manuscrisele biblice confirma şi îmbogățesc Biblia ebraică folosită de către cercetători. Înainte de descoperirea lor, cea mai veche Biblie ebraică era Codex Leningrad (1008 d.Ch.), pe care se bazau cele cele mai multe ediţii folosite de cercetători. Există manuscrise și mai vechi, precum Codex Alep (începutul secolului al X-lea), și fragmente din Genizeh de la Cairo (începând cu secolul al IX) însă acestea nu reproduc integral textul Scripturii. Cel mai vechi manuscris biblic pe care îl avem în prezent este unul dintre cele de la Qumran, mai exact 4QExod-Lev, datând din aproximativ 250 î.Ch., ceea ce îi aduce pe cercetători mult mai aproape de timpul în care textele originale au fost compuse. Două dintre cele mai cunoscute și mai bine conservate suluri sunt Marele Sul al Cărții Isaia (1QIsaa, din 125 î. Ch.) și Marele Sul al Cărții Psalmilor (11QPsa, din 30-50 d.Ch.).

Sulurile cu suficient text pentru a fi identificate au fost împărțite în patru grupuri: proto-masoretic (mai exact, textul consonantic din spatele Textului Masoretic, ce reprezentată de aproximativ 40% din suluri), proto-samaritean (aproximativ 15%), pre-Septuaginta (aproximativ 5%), şi mixt sau neatribuit (aproximativ 40%). Manuscrisele proto-masoretice confirmă, în mod special acurateţea şi vechimea textului ebraic pe care îl putem consulta în ediţiile moderne ale Bibliei.

Cele mai multe dintre sulurile nebiblice aruncă lumină asupra iudaismului din perioada de dinainte de distrugerea celui de-al Doilea Templu. Anumite suluri ne ajută să înțelegem mai bine sectele evreiești precum fariseii, saducheii, şi esenienii. Documente sectare, cum ar fi Statutul Comunitar şi Documentul de la Damasc dezvăluie doctrinele şi învăţăturile esenienilor. Între acestea sunt, de pildă faptul că așteptau doi Mesia diferiți (al lui Aaron şi al lui David), şi alte informații privind stilul lor ascetic de viaţă. Un text fascinant numit Unele Fapte ale Legii (4QMMT) este un manifest care detaliază modul în care interpretau esenienii aproximativ 25 de legi din Pentateuh, un mod foarte diferit de cel al fariseilor.

Unele suluri sporesc înțelegerea noastră cu privire la Iisus și primii creștini.Niciunul dintre manuscrisele de la Qumran nu a fost scris de către sau pentru creştini, dar foarte multe dintre ele sunt relevante pentru înţelegerea contextului istoric al originilor creştine. Cele trei cărţi mai des întâlnite la Qumran sunt Psalmi (36 suluri), Deuteronom (30), şi Isaia (21).

Sulurile nebiblice sunt și ele la fel de pertinente. De exemplu, Apocalipsa mesianică (4Q521) descrie lucrările şi minunile care vor însoţi venirea lui Mesia, într-un limbaj foarte apropiat de cuvintele lui Iisus din Luca 4:18-19 (va aduce o veste bună pentru cei săraci, va elibera pe robi, va deschide ochii orbilor, şi îi va ridica pe cei asupriți), şi în Matei 11:4-5 şi Luca 7:21-22 (orbii vor vedea, morții vor învia și va aduce vești bune celor săraci ). Acest lucru îi ajută pe cititorii Bibliei să înțeleagă că în pasajele menționate Iisus a pretins a fi Mesia din profeție.

În concluzie, Manuscrisele de la Marea Moarta ajută cercetătorii să se apropie mai mult de textele originale ale Vechiului Testament și să contureze contextul istoric și cultural al perioadei inter-testamentale.

CITESTE mai MULT aici –

 

BIBLIA, ​despre vindecari, invieri din morti si​ scoaterea de demoni (exorcizari)

Photo

Photo

TATALUI, FIULUI, DUHULUI SFANT, 

​                             ​Toata Gloria in Veci !!!
 ​
BIBLIA, ​despre vindecari, invieri din morti
si​ scoaterea de demoni (exorcizari)

15. Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 
16. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. 
17. Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
18. vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” 

19. Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu
20. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari-l însoţeau. Amin.) (Marcu 16:15-20).
    Acest subiect e mai delicat si nu e tratat in Biserici, probabil din necunoastere, lipsa de indrazneala, din lipsa de intelegere, si mai ales din​ lipsa darurilor DUHULUI SFANT, pentru ca nu oricine poate face vindecari sau scoatere de demoni decat daca este inzestrat cu darurile necesare. 
    Oamenii, si in special cei care se pretind a fi slujitori ai Lui DUMNEZEU, dar care nu au darurile respective, incearca dupa parerile si metodele lor.
   La orice lucru pe care vrem sa-l clarificam, trebuie sa ne uitam in BIBLIE, si astfel nu gresim, pentru ca asa e scris in Cuvantul Lui DUMNEZEU, si nu dupa parerile oamenilor.
 BIBLIA, despre vindecari si invieri din morti (sunt scrise in multe locuri in Biblie, si au fost facute de DOMNUL ISUS HRISTOS si de apostoli).
    Daca nu am eu darul respectiv, nu inseamna ca nu-l are nimeni; nu sunt eu etalonul.​ Apoi, daca nu crezi, nu te intereseaza, sau poate ca iti bati joc de cei care cred, sau care au daruri de la DUHUL SFANT, nu te astepta sa capeti vreun dar! Cunosc frati si surori care au daruri de la DUHULU SFANT, lucru de care am beneficiat si eu si familia mea, avand descoperiri si vindecari!
   Marturii vindecare pentru slava DOMNULUI si pentru intarirea in credinta a altora, si indrazneala de a apela la DOMNUL nostru, care are putere si azi sa vindece si sa dea viata chiar! Eu, omeneste vorbind trebuia sa fiu mort de multi ani, dar iata ca au trecut vreo 10 ani si sunt tot aici p​e​ planeta Pamant!
  1. Eram in Hollywood, Florida si ameteam de cap rau de tot. L-am sunat pe un frate, Pavel Udria​, Pastor si Prooroc, ​din New Jersey, care s-a rugat la telefon si mi-a spus ca a vazut in vedenie o mana alba care a smuls o celula moarta din capul meu, inlocuind-o cu una vie, stralucitoare, lucru pe care l-am si simtit vreo doua zile (nu durere), iar ameteala mi-a trecut instantaneu! (Distanta dintre Hollywood si New Jersey e de peste 1.000 de mile, adica peste 1.700 km, in linie dreapta, cu avionul; fratele nu e medic).
  2. Eram tot in Hollywood si mi-era rau ca de moarte aproape zilnic, si-l sunam pe fratele Udria sa se roage (nu ne puteam permite asigurari medicale, pentru ca erau si sunt foarte scumpe, etc.). Intr-o zi mergand la serviciu la o intersectie mi s-a facut negru in fatza ochilor, l-am sunat (atat ziceam: ” roaga-te ca mor!”), ​s-a rugat si mi-a zis ca a vazut o mana alba care a smuls niste radacini negre de la mine din ficat! Zic: ” Ce ficat, frate Pavele, ca n-am avut niciodata nimic cu ficatul!” (Uitasem ca pe la 10 ani avusesem hepatita). 

Din 2000 DOMNUL imi daduse darul de vise si vedenii de noapte. Dupa vreo doua luni, DOMNUL imi arata un vis; in realitate eram in Hollywood, Florida, dar in vis eram in Arad, intr-un cabinet medical, stand in picioare; langa mine pe banca stateau un barbat si cumnata-mea. Vine doctorul, si-i zic: „Domnu’ doctor, sa nu-mi puneti prea multe diagnostice sa nu se ajunga si la ceilalti doi!” Facusem o gluma, care era adevarata, pentru ca stiam si in vis ca am mai multe boli. Pleaca doctorul si vine inapoi o doctorita cu rezultatele; ma cheama de-o parte, ne asezam pe-o banca si-mi zice clar: „Cancerul de la ficat e vindecat, dar ficatul mai are nevoie de timp pana isi revine la elasticitatea normala; de ganglionii de la plamanul stang, baza, sa nu te atingi ca sunt periculosi!” Asa s-a terminat visul. Iata ce au fost radacinile negre smulse de o mana alba din ficatul meu -cancer! Fratele Pavel Udria stiuse acest lucru, dar nu mi-a zis , sa nu ma sperie, ca si asa eram eu speriat destul!

Asta a fost in urma cu vreo 10 ani; deci dupa conditiile foarte grave de sanatate pe care le aveam atunci, ar fi trebuit sa fi fost mort de multi ani, dar iata ca DOMNUL m-a vindecat prin cineva care are darul de vindecare de la DUHUL SFANT, si traiesc si azi. Slava LUI!​

    Astea nu le-am auzit sau vazut la altcineva, ci mi s-au intamplat mie personal si nu am cum sa nu cred cele scrise in Cuvantul DOMNULUI, BIBLIA, despre aceste lucruri, indiferent daca cineva crede sau nu! Nu ma intereseaza interpretarile, parerile si teoriile altora, ci Cuvantul Lui DUMNEZEU si realitatea care mi s-a intamplat  mie​, Ioan Burca (atunci locuiam in Hollywood, Florida)​!
 
    Inca o data, toata gloria, pentru toate si in veci e a DOMNULUI! A noastra e intarirea in credinta in EL! Amin!

     Desigur ca DUMNEZEU poate lucra si lucreaza cum vrea El: direct, prin medici, farmacisti,  medicamente, tratamente cu plante, prin rugaciunile cuiva sau rugaciunile Bisericii, dar El are si slujitori care sunt inzestrati special de DUHUL SFANT cu daruri si altii nu pot face ceea ce lucreaza DUMNEZEU prin acestia, tot asa cum nu oricine poate face ceea ce face un medic, care 

​are ​pregatirea si cele necesare pentru tratarea bolnavilor.
 
    O remarca absolut necesara: medicii, medicamentele, etc. trateaza, fratii si surorile, Biserica, proorocii se roaga, ​dar INTOTDEAUNA Cel care vindeca e DUMNEZEU!
Iata cateva texte prin care putem sa ne clarificam in legatura cu aceste subiecte:
11. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. 
12. Cînd S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 
13. Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plînge!” 
14. Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Ceice o duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” 
15. Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui. 
16. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Un mare prooroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” (Luca 7:11-16).
12. În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 
13. Cînd s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i-a numit apostoli, şi anume: 
14. Pe Simon, pe care l-a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; 
15. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul; 
16. pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vînzător. 
17. S-a pogorît împreună cu ei, şi S-a oprit într-un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să-L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
18. Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi. 

19. şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi. (Luca 6:1219).​
15. Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 
16. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. 
17. Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
18. vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” 

19. Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu
20. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvîntul prin semnele, cari-l însoţeau. Amin.)
 (Marcu 16:15-20).
18. Isus le-a zis:

19. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. 

​(Luca 1o:18, 19).​
12. Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa. 
13. Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau. 

​(Marcu 6:12, 13).​
3. De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul”, decît prin Duhul Sfînt. 
4. Sînt felurite daruri, dar este acelaş Duh
5. sînt felurite slujbe, dar este acelaş Domn
6. sînt felurite lucrări, dar este acelaş Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. 
7. şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 
8. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaş Duh; 
9. altuia credinţa, prin acelaş Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaş Duh; 
10. altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tîlmăcirea limbilor
11. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaş Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. (I Corinteni 12:3-11).​
11. şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 
12. pentru desăvîrşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, ​ (Efeseni 4:11. 12).​

   Am dat mai multe texte pentru a se veda ca nu-mi expun parerile mele, sau ale altora, ci ceea ce scrie in Cuvantul Lui DUMNEZEU.
​    Iata o parodie de scoatere de demoni, facuta de un …preot, care se pare ca habar nu are ce scrie in Biblie!
    ​

Scoatere de demoni (exorcizari) dupa reteta omeneasca, facuta de un preot!

     Pentru a accesa link-ul de mai jos, posibil sa fie necesar cont deschis pe Facebook. Incercati, totusi; dati click pe link:​

Ce scrie in BIBLIE despre scoaterea de demoni (exorcizari)?

Au fost facute de DOMNUL ISUS HRISTOS, de apostoli si de cei carora DUHUL SFANT le-a dat astfel de dar sau daruri: apostolul Pavel, etc.

Nu scrie nicaieri in BIBLIE ca aceste daruri ale DUHULUI SFANT ar fi fost date numai pentru primul secol, etc. 

Prooroci mincinosi? Intotdeauna au fost, pentru ca diavolul cauta si el sa imite lucrarile Lui DUMNEZEU, si sa induca in eroare poporul si a reusit cu multi care nu sunt documentati, adica nu citesc BIBLIA.

​ (Exemplu cazul cu Proorocul Ilie si cei…850 de prooroci mincinosi​!

   Noi trebuie sa luam la cunostinta ca proorocii mincinosi exista, dar misiunea noastra nu-i sa le facem reclama, lor si diavolului, adica nu-i tot predicam pe acestia, ci trebuie sa predicam ce face DUMNEZEU prin proorocii Lui!

​ Daca diavolul are oameni sa fim siguri ca si DUMNEZEU are slujitorii LUI!

A fost un timp cand si eu doar le-am citit in BIBLIE, le-am crezut, dar ca ar fi posibil sa se intample si azi, nu am crezut si nici nu mi-am pus problema! Asa am primit invatatura de la inaintasi, asa am crezut, dar fara sa cercetez serios, si asa am si transmis mai departe ​dar ​nu prea mult, pentru ca nu era un subiect care credam ca ar fi de actualitate, necesar si care sa ma intereseze​.

​ ​P​roblema mare e cand ​tu sau ​cineva ​d​in familie ​e bolnav, sau e​ posedat de astfel de duhuri​ rele​​; cand doctorii, care sunt si ei numai oameni limitati, te trimit acasa din spital si iti spun sa-ti rezolvi problemele, ca mai ai de trait vreo trei saptamani, sau cat o fi!​ in special cand pe om il doare tare, incepe sa se intereseze; sau poate ​a gasit ​pe cineva sa-i explice, sau sa vada personal.
​ Daca nu am vazut altfel, azi putem vedea prin internet, la televizor astfel de lucrari.​

33. În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare: 
34. „Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfîntul lui Dumnezeu.” 
35. Isus l-a certat, şi i-a zis: „Taci, şi ieşi afară din omul acesta!” şi dracul, dupăce l-a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să-i facă vreun rău. 
36. Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpînire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!” 
37. şi I s-a dus vestea în toate împrejurimile. (Luca 4:33-37).
1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
2. Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat. 
3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 
4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 
5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre. 
6. Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat, 
7. şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!” 
8. Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!” 
9. „Care-ţi este numele?” l-a întrebat Isus. „Numele meu este „Legiune,` a răspuns el, „pentrucă sîntem mulţi.” (Marcu 
5:1-9).
​    ​

Iata aici doar cateva cazuri de scoateri de demoni. E VIDEO, Nu audio! Uitati-va si ascultati cu atentie ce e INAINTE si DUPA​ ce ies demonii din oameni. Daca-i pe vazute si ateii cred!

Priviti si va minunati de puterea Numelui DOMNULUI ISUS 

HRISTOS ​ si a DUHULUI SFANT!!!​
 
Prooroc Cornel Urs din Pancota, jud. Arad in misiune in India:
​ Ajutoare, Predica, Eliberari!
 
Prophet Daniel​ – Vindecari, Eliberari!
Femeie cantareata ​”​pop​”​- Eliberata din ghearele diavolului, In Numele Domnului ISUS HRISTOS ​
si prin puterea si darurileDUHULUI SFANT, incepe sa cante Cantarile DOMNULUI, pentru ca zice ca DUMNEZEU i-a dat voce si darul de a canta​!
Proph​et T. B. Joshua in Mexic. Vindecari, Eliberari​!​
Prophet T. B. Joshua –  Vindecari in masa, de la distanta​, Eliberari​!
Lasati DUHUL SFANT sa lucreze! – Canta: „Speranta”
https://www.youtube.com/watch?v=mD0PUJoJjW0

In Numele LUI esti vindecat! – Canta: „Rugul Aprins”
https://www.youtube.com/watch?v=Q5s8aYeceCA

Ioan Burca – robul DOMNULUI

                                                  Doctor in Teologie ​

Adevărul.ro: Biblia, prima carte tipărită din lume

Biblia a fost prima carte tipărită Photo Adevarul.ro

Biblia a fost prima carte tipărită
Photo Adevarul.ro

Istoria fascinantă a cărţii, de la tăbliţele din argilă şi pergament din piele de animale la e-reader. Biblia, prima carte tipărită din lume.

De-alungul civilizaţiei umane, omul a căutat şi a dezvoltat suporturi de scriere pentru transmiterea informaţiilor. Primele au fost tăbliţele din argilă. A urmat foiţele din papirus şi sulurile de pergamente din piele de animale. Hârtia a fost invenţia chinezilor, iar germanul Gutenberg este părintele tiparului.

Cartea, ca suport de scriere, are o istorie veche de 5000 de ani. De-alungul ultimelor cinci milenii, omul a căutat şi a dezvoltat diverse forme pentru transmiterea informaţiilor pe suport de scriere, ajungând de la tăbliţele de argilă din Mesopotamia la e-reader-urile şi tabletele performante, disponibile astăzi în toate ţările civilizate. Istoria cărţii se împleteşte de milenii cu istoria civilizaţiei umane. La început a fost argila. Acesta era materialul din care au fost confecţionate primele suporturi de scriere, iar invenţia aparţine mesopotamienilor. Descoperirile făcute de arheologi în apropierea oraşului mesopotamian Uruk atestă faptul că cele mai vechi suporturi de scriere erau folosite pentru ţinerea unor evidenţe ale oraşului.
Pentru a ”nota” pe tăbliţe, oamenii din antichitate trasau caractere în tăbliţele de argilă cât încă erau umede.Tăbliţele erau băgate în cuptor până se întăreau, iar inscripţiile rămâneau clare. Pe lângă tăbliţele de argilă, ţesăturile au fost vreme de câteva sute de ani, suport pentru scrierea şi transmiterea informaţiilor. Chinezii obişnuiau să scrie pe mătase cu ajutorul pensulelor.
Prima formă de tipar a fost xilogravura, folosită încă din secolul IX în China. Tehnica presupunea inscripţionarea textului pe o placă de lemn cu ajutorul căreia se făceau exemplare în serie. Germanului Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului cu litere mobile, i se datorează cărţile de astăzi. Pentru prima dată, Gutenberg a folosit în 1440 litere de plumb pe care le-a asamblat una câte una pentru a forma cuvinte.
Prima carte publicată în serie de către părintele tiparului Gutenberg a fost Biblia în 1456. Cartea sfântă a fost tipărită în 48 de exemplare, sub forma a două volume care aveau 1200 de pagini. Munca de imprimare a Bibliei la maşina inventată de Gutenberg a durat mai bine de doi ani.
Viziuni despre cartea electronică au existat încă din 1935. În era internetului, lângă cartea de hârtie şi-a făcut loc cartea în format electronic. Primul e-reader a apărut în 2007….

Citeste mai mult: adev.ro/nog5xf

= MICROCIPUL !!! = Prezentare, Implantare, Efecte si … APOCALIPSA, BIBLIA !!! – Ioan Burca

Tehnologia microchipului Photo credit www.microchip.com

 MICROCIPUL !!!!!!!

      Documentare din diferite surse, pentru a sti si a intelege despre ce este vorba.
      Am auzit pareri PRO si CONTRA.
    Aceasta problema e MULT PREA SERIOASA pentru a o ignora, amana sau a o lasa la voia intamplarii!
   DE CE?
   1. Pentru ca e vorba de VIATA PAMANTEASCA, a Noastra si a Copiilor nostri!
  2. Pentru ca e vorba de DESTINUL VESNIC, al Nostru si al Copiilor nostri!
   CE Trebuie sa Facem?
1. Sa ne DOCUMENTAM cat mai BINE posibil! 
    CUM? 
   Vizionand si ascultand cele postate mai jos si altele multe. 
  Nu avem TIMP pentru asta? Pentru atatea lucruri mai putin importante, lucruri de 
nimic sau chiar pacatoase, oamenii au, sau daca n-au isi FAC Timp!
 2. Sa luam Decizia CORECTA, cu ORICE RISC si CONSECINTE
  CARE e Decizia CORECTA?
    INTOTDEAUNA e cea care e conforma cu CUVANTUL LUI DUMNEZEU-BIBLIA!!!  ​

MICROCIPUL !!! – Prezentare, Fabricare ​, Implantare, Efecte, si … Apocalipsa, BIBLIA !!! 

16. Si a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mîna dreaptă sau pe frunte, 

17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.
18. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. şi numărul ei este: 
şase sute şase zeci şi şase.  (Apocalipsa 13:16-18).
 
​     Domnul i-a descoperit aceste lucruri apostolului Ioan, acum 2.000 de ani!​

    Sa NU ne pierdem VIATA VESNICA in Rai​ cu DUMNEZEU pentru niste ” avantaje” TEMPORARE, de cativa ani, luni sau zile, cat poate mai avem de trait pe Pamant!!!

​   NU acceptati semnul fiarei, NU treceti de partea diavolului!!!
Microcipuri … GRATUITE!

In diverse locuri frecventate: stat​ii ​de ​benzina, parcaje, supermarketuri, se distribuie gratuit​
mici cadouri, aparent promotionale, pt. autoturism: portchei, mascote, etc.

Sfatul este de a nu le accepta. Ele contin un microcip RFID de urmarire (candva numai in filme vedeam asa ceva…), cu ajutorul caruia hotii stiu totul despre tine: unde te afli,cand esti acasa, unde-ti stationeaza masina, etc..
In lipsa ta iti intra oricand in casa, te ataca la iesirea de la banca, iti fura masina, etc.
Este vorba de o retea europeana de criminali, pornita din Romania, un nou sistem infractional!
In Olanda oficialitatile au apelat la mijloacele mass-media spre a informa paturi cat mai largi ale populatiei.
Dar cum pot fi hotii capabili de astfel de performante?
Astfel de hoti tin pasul cu tehnologia de ultima generatie, s-au modernizat si au achizitionat deja sistemul de citire al cipurilor RFID.
​ ​

Photo credit www.tldm.org

Iata despre ce este vorba:

Fie că este vorba de microcipul RFID din paşaport, carnet de conducere sau buletin, sau chiar de celebrul implant RFID uman (localizat sub piele, pe braţ), există sisteme de urmărire care se bazează pe aceste microcipuri.

Referindu-ne la România , majoritatea marilor distribuitori şicomercianţi (Carrefour, Cora, Metro, Praktiker, Auchan, Bricostore, Diverta, Altex, Flanco, Media Galaxy, etc.) folosesc în produsele lor etichete ce conţin cipuri RFID.

Motivul invocat este protecţia împotriva furturilor. Aceste etichete RFID sunt plasate pe produsele respective în zone sau locuri greu accesibile sau greu de observat. Dacă scopul acestor etichete RFID este să prevină furtul, atunci de ce la ieşirea din spaţiul comercial nu suntem atenţionaţi să îndepărtăm aceste etichete RFID, pentru că ele nu mai au niciun rost odată ce am părăsit perimetrul monitorizat?
Odată am cumpărat o pereche de pantaloni de la Carrefour. Întro altă zi mă aflam la Metro, iar când am ajuns la casa de marcat, după ce plătisem toate cumpărăturile, a sunat alarma anti-furt a porţii de monitorizare RFID (prin care suntem obligaţi să trecem).

Aşa am descoperit că pantalonii mei aveau o etichetă RFID cusută în croiala pantalonilor. Având grijă să nu-mi compromit proaspăta achiziţie, a fost foarte greu să o îndepărtez, odată ajuns acasă, pentru că era practic ascunsă întro cusătură, şi foarte greu accesibilă.

Aşa am aflat pentru prima dată că poveştile citite şi văzute pe internet au devenit realitate chiar în România.

Desigur, AIM a mai scris despre acest subiect şi până acum. Care sunt noutăţile?
În mini-documentarul de mai jos puteţi vedea un sistem de monitorizare în timp real a etichetelor RFID aflate asupra persoanelor dintro clădire. În acest caz este vorba de un centru comercial mare.
Imaginile camerelor de supraveghere sunt folosite de sistemul de monitorizare RFID pentru a le combina cu identificarea tuturor cipurilor RFID aflate în spaţiul activ de urmărire.

În acest fel, sistemul oferă detalii complete atât despre persoana respectivă (prin datele extrase din microcipul RFID aflat în buletin, paşaport sau carnetul de conducere), cât şi despre obiectele aflate asupra sa (care conţin etichete RFID).

Astfel, agentul de monitorizare poate vedea „live” cum dl. Peter Stevenson [4], posesor al pasaportului F-1427883502, are o pereche de pantofi marca Tsubo, marimea 9, pe care i-a cumparat în urmă cu 4 luni de la un magazin aflat pe strada 47, numarul 15. De asemenea, domnul mai poartă o pereche de boxeri C-IN2 marimea L, un maieu Nike XL, o​ ​camaşă Debenhams XL, toate achiziţionate din acest centru comercial în urmă cu 7 saptamani.

Dar asta nu este tot. Dl. Stevenson mai are asupra sa 7 bancnote de 100 EUR, 4 bancnote de 10 EUR şi o bancnotă de 500 EUR, toate scoase din bancomatul X472 în acestă dimineaţă.
Cum este posibil aşa ceva?

Simplu. Mult prea simplu. Toate obiectele enumerate mai sus conţin etichete cu cip RFID, care sunt identificate în mod unic. De aceea se cunoaşte orice detaliu despre aceste obiecte, inclusiv data şi adresa de unde au fost cumpărate.

Vă rog să reţineţi că toate acestea sunt disponibile chiar acum, în acest moment. Realitatea depăşeşte orice imaginaţie.

   Pentru americanii care s-au lăsat implantaţi în braţ cu microcipul de identificare personală, acest scenariu este mult mai crud. Pe lângă faptul că ei pot fi monitorizaţi 24de ore din 24, 7 zile din 7, se supun unui înalt risc de a face cancer, datorită activităţii microcipului RFID plasat sub piele, aşa cum au demonstra​​t cercetările realizate pe cobai şi şobolani, în laboratoare.
    Desigur, posesorii de acte de identitate tip RFID „beneficiază” şi de riscul ca identitatea să le fie foarte uşor furată. De fapt, mult mai uşor ca până acum. Nici nu mai e nevoie ca hoţul să aiba acces la buzunarul în care se află buletinul. Este suficient ca să dispună de un echipament electronic de tipul acestui sistem de monitorizare RFID, pentru ca el să aibă acces la toate datele conţinute în microcip,şi astfel să le poată copia în doar câteva clipe.
Ce se întâmplă când hoţul se foloseşte de identitatea falsă pe care tocmai a copiat-o, pentru a fura? Chiar dacă reuşeşte să fugă, identitatea pe care şi-a asumat-o este evident trecută pe o listă specială. La prima detectare a acestei identităţi (să spunem – chiar în centrul comercial din acest exemplu), sistemul de monitorizare dă alarma şi poliţia arestează pe posesorul acestei identităţi (în acest caz – cel real).
Poliţia are chiar probe pentru faptul că posesorul acestei identităţi a furat. Totul este clar. Dl. Stevenson va face puşcărie nevinovat!​

Iată deci mai jos sistemul de monitorizare RFID integrat cu camere de luat vederi, într-un centru comercial.
Links:

​~ Iata cum puteti fi urmarit, gasit vinovat de furt si pedepsit!
~ Aici sunt experiente pe Taur si Pisica cu MICROCIPUL  prin anii 1960 !!!

~Controlul Mintii prin MICROCIP​:​

Experiente pe oameni prin anii 1980, la care a asistat   Prof. Dr. Ivan Vikovan – Pastor Evanghelist:
​De asemenea, descoperire prin Dr. Pavel Udria-Pastor Evanghelist​

  http://www.perlesicomori.net/index.php?option=com_avreloaded&view=popup&Itemid=3&divid=341 (audio)

~Aici e tot Ivan Vikovan​

 Microcipul-incepand cu minutul 44 (video)
​~Reactii d​espre Microcip in Media Americana (doar cateva din ele).​

 

   http://www.youtube.com/watch?v=rsbgqTCS9ZQ „Obama Care

~​” (​Asigurarea Medicala) contine MICROCIPUL!!! (Engleza).
Implantarea Microcipului:
~DE CE Trebuie sa REFUZAM MICROCIPUL? (Engleza).
   http://www.youtube.com/watch?v=9B8fD-1ujI4  CONTROLUL MINTII prin MICROCIP!!! (Engleza). 
NU acceptati semnul fiarei, NU treceti de partea diavolului!!!​


 

Alin Loloș – De unde știm că Biblia este adevărată ? (VIDEO)

VEZI PAGINA Alin Loloș aici

Alin LolosAlin Loloș:

Pentru oamenii care se intreaba daca Biblia este adevarata sau nu. De unde stiu ca Vechiul Testament este adevarat? De unde stiu ca Noul Testament este adevarat? De ce te iei dupa aceasta carte? Cum adica, toata ziua Biblia?

Mereu mi se adreseaza intrebari din acestea si am ales sa raspund la aceste intrebari, de ce cred ca Biblia este adevarata. Biblia nu este adevarata pentru ca eu o cred, ci, Biblia este adevarata pentru ca este scrisa de Dumnezeu prin oameni. Este scrisa sub inspiratia Duhului Sfant.

VIDEO by inventivstudio

Veridicitatea Scripturii (Subtitrare in Limba Romana)

De exemplu, specialistii considera ca Iliada prezinta o acuratete aproape totala deoarece perioada dintre original si cele mai timpurii copii este de aproape 400 de ani si exista 643 copii ale operei. Urmand acelasi exemplu, „Razboaiele Galice’ ale lui Cezar se considera a fi o lucrare de o mare acuratete, desi perioada este de 1000 de ani si exista doar 10 copii.

Noul Testament, pe de alta parte, nu are egal cand e vorba despre aceste criterii. Nu exista alte scrieri istorice care sa se apropie macar  de performanta aceasta. Timpul scurs intre scrierea Bibliei si cea mai timpurie copie este de 50 de ani si au supravietuit pana in prezent circa 25,000 de manuscrise. Dar, de ce este importanta aceasta acuratete? Pentru ca, in esenta, inseamna ca Dumnezeu spune: „Eu am protejat cuvantul Meu scris, in tot acest timp, pentru ca tu sa-l poti tine acum in mana, sa-l citesti si sa stii ca este revelatia corecta despre Mine. Vreau sa Ma cunosti pe Mine si caile Mele, asa ca ti-am dat cuvantul Meu, demn de incredere.”

VIDEO by bisericaefraim

Costache Ioanid – Cartea Vieţii

pray bible

Biblia, care înseamnă viaţă,
de păcat să te desparţi te-nvaţă,
iar păcatul, care-nseamnă moarte,
pe cel rău de Biblie-l desparte.

Biblia e ţarina fertilă,
ce rodeşte mângâieri şi milă,
pentru doborâţii de-ntristare,
bucurie şi înviorare…

Biblia e nou îndemn la luptă
pentru cel căzut, cu lancea ruptă.
Ea zvântează lacrima pe geană
şi alină fiecare rană.

Biblia e semnul la răscruce
ce arată calea care duce
către ţara unde călătorul
pleacă să-şi găsească salvatorul.

Biblia şi ieri, şi aei, şi mâine,
pentru cei flămânzi înseamnă pâine.
Celor arşi de sete în pustie,
ea-i răcoritoarea apă vie…

Biblia e dragoste paternă,
căpătâi celui ce n-are pernă.
Vindecare ia din ea bolnavul
şi eliberare află sclavul.

Biblia-i scrisoarea aşteptată,
fericirea cea fără de plată.

Biblia este eterna carte
Ea oferâ viaţă fără moarte.
Celui ce i-a dezlegat misterul,
strălucind îi revelează Cerul.

Frate, ai şi inimă şi minte
Cartea ţi-iese astăzi înainte…
cât aş vrea să te-ncalzească dorul,
să-i descoperi şi tu Autorul!

El e Cel ce-a plămădit din tină
chipul tău de vis şi de lumină,
El ţi-a dat ureche să auză,
tot ce-ţi spune Cartea-călăuză…

Dar puterea de a o-nţelege,
şi-ntre DA şi NU alege
primesc doar cei în cari coboară
duh din cer, să-i nască a doua oară.

Tată, ce dai ploaie şi caldură,
şi la sfinţi şi celor ce Te-njură,
milei Tale saltă-i stăvilarul
şi revarsă peste lume harul.

Să sfâşiem valuri şi peceţi
ce au ţinut închisă Cartea vieţii
şi-mbrăcaţi de Tine-n albă haină
să intrăm cântând în marea taină…

AMIN

nitaviorel1

Articole asemanatoare

Gabi Lupescu – Pasaje Biblice care dau viata

PAGIN Gabi Lupescu PREDICI aici

B I B L I A , este un balsam pentru suflet,trup si duh !

Cand vrei pace: Romani 5:1,2; Ioan 14
Cand totul merge dupa dorinta ta: Psalmul 33; 1 Timotei 6; Iacov 2:1-17.
Cand incepi un lucru nou: Psalm 1; Proverbe 12; Matei 5:13-16; Romani 12:1-2; Galateni 5:13-26; Efeseni 1:3-14;
Cand esti ingrijorat despre membrii familiei tale: Psalm 121; Isaia 40;
Cand esti descujarat: Psalmul 23; 42; 43
Cand ti se maresc greutatile: 2 Timotei 3; Evrei 13
Cand prietenii te parasesc: Matei 5; 1 Corinteni 13
Cand vin ispitele: Psalmul 15; 19; 139; Matei 4; Iacov 1.
Cand totul ti se pare coplesitor: Psalmul 34; 71.
Cand nu poti dormi: Psalmul 4; 56; 130.
Cand ai avut o cearta de cuvinte cu cineva: Matei 18; Efeseni 4; Iacov 4.

Cand esti impovarat: Psalmul 75:1-7; Matei 11:28-30.
Cand vrei iertare: Luca 15; Filimon.
Cand esti bolnav sau in dureri: Psalmul 6; 39; 41; 67; Isaia 26.
Cand ti se pare ca Dumnezeu este prea departe: Psalmul 25; 125; 138; Luca 10.
Cand te simti singur si nesigur: Psalmul 27; 91; Luca 8.
Cand iti este frica de moarte: Ioan 11; 17; 20; 2 Corinteni 5.
Cand ai pacatuit: Psalmul 51; Isaia 53; Ioan 3; 1 Ioan 1.
Viitorul ti se pare fara nici o nadejde: 1 Corinteni 15:20-28; 1 Petru 1:1-9; 1 Petru 5:10-11; Apocalipsa 11:15-19;
Cauti sa intelegi voia lui Dumnezeu: Romani 12:1-3; Efeseni 5:15-17; Coloseni 1:9-14; Iacov 1:5-8;
Ai nevoie de mangaiere: 2 Corinteni 1:3-7; 2 Corinteni 7:6-13;
Altii nu gandesc la fel ca tine: Matei 7:1-5; Romani 12:9-21; Romani 14:1-15: 7; 2 Corinteni 5:11-21;
Te simti ademenit de lume: 2 Corinteni 6:14-7:1; Iacov 1:26-27; Iacov 4:4-10; 1 Ioan 2:15-17;
Ai nevoie de siguranta mantuirii: Ioan 3:14-21; Ioan 11:25-26; Fapte 16:31-34; 1 Ioan 5:9-13
Altii au pacatuit impotriva ta: Matei 6:14-15; Matei 18:21-35; Coloseni 3:12-14; Iacov 2:12-13;

Esti ispitit de amaraciune: 1 Corinteni 13; Efeseni 4:29-5:2; Evrei 12:14-15;
Esti ispitit sa neglijezi inchinarea in biserica: Fapte 2:42-47; Evrei 10:19-25;
Ai nevoie sa fii intarit in credinta: Romani 5:1-11; 1 Corinteni 9:24-27; Evrei 10:19-25; 35-39; Evrei 11:1-12:13;
Ai nevoie sa-ti stapanesti limba: Matei 15:1-20; Iacov 3:1-12;
Esti inclinat sa-i judeci pe altii: Matei 7:1-5; 1 Corinteni 4:1-5; Iacov 2:1-13; Iacov 4:11-13;
Ai fost inselat: Matei 18:15-17; 1 Corinteni 6:1-8; Iacov 5:1-8;
Lucrurile merg bine: Luca 12:13-21; 1 Timotei 6:3-19; Evrei 13:5; Iacov 2:1-17;
Nu-ti cunosti darurile duhovnicesti: Romani 8; 1 Corinteni 1:4-9; 1 Corinteni 11:1-14; 25; 1 Petru 4:7-11;
Ai o functie de raspundere: Marcu 10:35-45; Luca 7:1-10; 1 Corinteni 16:13-14; Galateni 6:9-10;
Cand iti intemeiezi o familie: Efeseni 5:22-6:4; Coloseni 3:18-21; 1 Petru 3:1-7;
Te-ai certat cu cineva: 1 Corinteni 3; Efeseni 4:1-6, 4; 15-5: 2; 2 Timotei 2:14-26; Iacov 4:1-12;

Te simti atacat de fortele intunericului: Romani 8:38-39; 2 Corinteni 4:7-18; Efeseni 6:10-18; 2 Timotei 4:6-7;
Esti invidios: Galateni 5:13-15; 19-21; Iacov 3:13-18;
Te lupti cu trandavia: Efesni 5:15-16; Filipeni 2:12-13; 1 Tesaloniceni 4:1-12; 2 Tesaloniceni 3:6-15;
Te lupti cu poftele: Matei 5:27-30; Romani 7:7-25; Romani 13:8-14; Iacov 1:13-18;
Esti manios: Matei 21:22; Matei 18:21-35; Efeseni 4:25-5:2; Iacov 1:13-18;
Esti dornic de razbunare: Matei 5:38-42; Romani 12:17-21; 1 Tesaloniceni 5:12-15; 1 Petru 3:8-14;
Esti mandru: Matei 25:34-40; Marcu 10:35-45; Romani 12:3; Filipeni 2:1-11;
Te lupti sa scapi de robia vreunui viciu: Romani 6:1-23; Romani 12:1-2; 1 Corinteni 6:13-20; Filipeni 3:17-4:1;
Esti lacom: Luca 12:13-21; 2 Corinteni 9:6-15; Efeseni 5:3-7; 1 Ioan 3:16-18;
Vrei sa inveti sa te rogi: Matei 6:5-15; Marcu 11:22-25; Luca 18:9-14; Filipeni 4:4-7;
Te lupti cu nepasarea: Matei 25:1-13; Luca 12:35-48; 1 Tesaloniceni 5:1-11; Apocalipsa 3:1-6; 14-22;

„…Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata !”.

(Ioan.6:63)

Rusaliile – Filmul Faptele Apostolilor

Biblia Vizuala – Faptele Apostolilor scrisa de Luca.

Calatoriti alaturi de doctorul Luca (Dean Jones) in timp ce acesta relateaza povesti captivante despre pericole, luptele si victoriile care au marcat nasterea Bisericii crestine. Impartasiti vremurile pline de mistere si minuni care au urmat invierii lui Isus.Mergeti alaturi de Domnul. Priviti cum este dus in Rai.

Experimentati puterea de transformare a Rusaliilor si prindeti focul asa cum Dumnezeu foloseste pasiunea lui Petru (James Brolin) si a lui Ioan (Andre Jacobs) pentru a raspandi flacara credintei in tot Ierusalimul si in lumea intreaga. Puterea de a povesti a lui Luca aduce la viata stralucitor dragostea plina de compasiune ce-i uneste pe credinciosii de-a lungul timpului.

Biblia Vizuala este singurul film care urmareste cuvant cu cuvant Sfanta Scriptura. Subtritarea in limba romana are la baza Biblia. VIDEO by Cornel Gheres

Meditează La Hristos Indiferent De Cost – Tim Conway

(via) illbehonest.com/romana

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Meditează La Hristos Indiferent De Cost by Tim …, posted with vodpod

Meditează La Hristos Indiferent De Cost

Tim Conway

Fraţii mei, trebuie să ajungem în starea în care să-L păstrăm pe Hristos în inimile noastre, în minţile noastre, înaintea noastră, în orice vreme. Trebuie să vă întrebaţi: „Ce lucruri vin în viaţa mea care mă împiedică să fac asta?” Trebuie să luaţi în considerare perioade special dedicate. Ştiţi ce? Nu aveţi rezultatele unui Charles Simeon sau Jonathan Edwards sau Charles Thomas dacă nu faceţi ce au făcut ei. Şi anume să meditaţi [la Cuvântul lui Dumnezeu]. Trăim vremuri în care meditaţia este aproape imposibilă. Avem atât de multe jucării. Atât de mult zgomot. Atât de multe lucruri ce ne distrag atenţia. De exemplu, câţi dintre noi cei de faţă nu avem un telefon mobil în buzunar?

Erau timpuri în care Jonathan Edwards mergea cu calul în pădure să mediteze la Hristos şi nu-i suna niciun telefon. Nu priviţi ca pe ceva bun faptul că aveţi un telefon mobil şi că puteţi fi contactaţi în orice moment. Şi că indiferent când sunteţi apelaţi, răspundeţi. Ar trebui să existe perioade în vieţile voastre când ţineţi chestia aia [telefonul] închisă. Trebuie să fie un timp în vieţile voastre… Fraţii mei, haideţi să ne uităm împreună la o săptămână din vieţile voastre. Cât de mult timp petreceţi… Câţi dintre voi puneţi deoparte o oră în care să spuneţi: „Am să fac o plimbare şi voi încerca să meditez asupra primelor 4 versete din Evrei. Şi am de gând să le rumeg bine. Şi vreau să încep să pun întrebări. Şi mai vreau să pot compara diferite versete în mintea mea. Şi vreau să mă gândesc la Hristos. Şi la Persoana Lui. Şi vreau să mă gândesc la ce înseamnă toate astea.” Fraţii mei, când ajungeţi plini de acea bucurie de nedescris, plină de slavă generată de slava lui Hristos. De aici vine sănătatea, nu-i aşa? Bucuria Domnului este… ce anume? Este tăria noastră. Să nu-mi spuneţi că oamenii care ajung… nici să nu mai poată vorbi din cauza slavei pline de bucurie a lui Hristos, iar apoi singurele cuvinte pe care poate le mai pot spune, printre lacrimi, cu inima profund marcată de adevărul şi de realitatea Persoanei lui Hristos, şi când tot ce mai pot spune este: „Glorie, Glorie.” Astfel de oameni… nu se duc apoi şi încep să permită păcatului şi poverilor să se agaţe de ei. Sau nu se duc şi au nevoie ca alţii să le spună să fie supuşi celor din conducere, sau să participe la întâlniri, sau să aducă roade în vieţile lor. Sau să fie atenţi ca să nu cadă. Oamenii

page1image26192

nu se mai întorc înapoi după ce l-au experimentat astfel pe Hristos. Dar,… Ascultaţi aici, această carte Evrei spune foarte clar că veţi putea trăi aşa şi veţi putea câştiga cursa prin lucrurile pe care le faceţi. Asta e realitatea. Duceţi-vă până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. [Fil.2:12] Fraţii mei, oamenii cad din această cursă tot timpul. Cad din cursă tot timpul. Voi să nu cădeţi. Avem puternice încurajări să ne ţinem tari, fraţii mei.

Trebuie să vă dedicaţi umplerii minţii, inimii, credinţei şi cunoştinţei voastre… cu Hristos. Asta trebuie să fie o prioritate. Dacă aveţi timp să vă jucaţi jocuri video şi să staţi pe calculator şi să intraţi pe Facebook şi să scrieţi e-mailuri şi să trimiteţi sms-uri şi să vă uitaţi sau să citiţi despre orice lucru imaginabil… Fraţii mei, sunt poveri. Amintiţi-vă ce înseamnă povara. Poate spuneţi: „Dar mă uit la predici.” Fraţii mei, o predică pe Internet poate deveni o povară dacă nu vă faceţi timp pentru a fi singuri cu Hristos, meditând la slava Lui. Fără ca cineva să vă spună mură-n gură totul în permanenţă. Trebuie să staţi în Cuvânt pentru voi înşivă. Trebuie să vă rugaţi şi să umblaţi cu Hristos pentru voi înşivă. Nu să fiţi mereu hrăniţi cu linguriţa. Asta nu se pune. Sau spuneţi: „Păi, m-am uitat la 3 predici de Paul Washer aseară.” Fraţii mei, astea nu pot înlocui acest lucru [meditaţia]. Aceşti oameni au aflat slava stând singuri cu Hristos. Meditând la Cuvânt. Da, aceste lucruri pot fi bune, dar ele pot deveni o povară. Sau spuneţi, „Dar am prieteni şi vreau să comunic cu ei. ” Poate deveni o povară. Trebuie să faceţi sacrificii pentru a putea vedea slava lui Hristos. Iar asta şi numai asta aduce vindecare, fraţii mei. Nu există niciun alt mecanism de vindecare în viaţa de creştin, decât Hristos. A avea parte de intimitate, de slavă, de a apuca şi a fi apucat… de a fi aruncat la pământ şi umplut de bucurie. Nu există niciun înlocuitor pentru astea. Fraţilor, aceasta este esenţa acestei cărţi a Evreilor. O puternică încurajare. Să păstrăm până la capăt. Şi este numai El. Doar El, nădejdea noastră… Spune că Isus Hristos este nădejdea noastră. 1 Timotei 1:1 El este nădejdea. Nu avem nicio nădejde despărţiţi de El. Şi trebuie să o păstraţi până la capăt. A păstra până la capăt nu înseamnă a-i da drumul în schimbul acestor lucruri şi poveri din vieţile voastre, care se agaţă atât de uşor încât nu e nevoie decât să nu faceţi niciun efort ca imediat să vă îndepărtaţi de la cale. Este o luptă, fraţii mei! Doamne, ajută-ne!

page2image23336

Cum M-am Intors la Dumnezeu, marturie scrisa de Dumitru Cornilescu – traducatorul Bibliei in Limba Romana

Sa ne cunoastem inaintasii

credintei noastre – Vedeti cum

Dumnezeu se descopera!

O lucrare extraordinara si putin cunoscuta de credinciosi, ce ne dezvaluie modul in care Dumitru Cornilescu a inteles mintuirea in timp ce lucra la translatia Bibliei in Limba Romana. Nefiind sigur ca  intelege in mod corect mesajul Evangheliei, el s-a rugat lui Dumnezeu ca sa mai intoarca si pe altcineva la Domnul ca pentru el sa fie o confirmare ca  a inteles mesajul Bibliei. La scurt timp dupa ce s-a rugat primeste la el doi soldati care  in curind plecau spre razboi. Dupa  explicatiile lui Cornilescu din Biblie, acestia il primesc pe Hristos ca Mintuitor iar dupa aceea urmeaza o evanghelizare in mijlocul soldatilor cu programe de studiu al Cuvintului lui Dumnezeu  care tineau de la orele doua  dupa amiaza pina la orele noua seara in fiecare duminica. Petreceau 7 ore impreuna vorbind despre Mintuitorul (de cintat nu stiau nici o cintare, desi doreau sa cinte dupa indemnul Scripturii). Cititi aceasta autobiografie in care veti putea gasi detalii din viata  acestui om a lui Dumnezeu care a avut o mare influenta in viata de traire a poporului roman si caruia ne datoram prima translatie a Bibliei in Limba Romana.

La sfirsitul articolului puteti viziona Simpozionul Dumitru Cornilescu cu Dr.Prof. Iosif Ton, Daniel Cuculea, Timotei Mitrofan, si Petru Hututui.

Spre traducerea Bibliei

Eram la seminar şi învăţam pentru a deveni preot. Nu ştiam ce înseamnă să ai un Mântuitor personal. Dintr-o pornire lăuntrică îl iubeam fără să-L cunosc. Câteodată mă gândeam la viitoarea mea slujbă, dar nu puteam vedea cum va fi. într-o zi am primit de la directorul seminarului un catalog cu foarte multe cărţi religioase din străinătate. Am rămas uimit când am văzut atât de multe cărţi creştine, întrucât pe vremea aceea, la noi în ţară, erau foarte puţine.

Am început să comand aceste cărţi şi să le ci­tesc. Pe când le citeam, am aflat că toate vorbeau despre o viaţă creştină deosebită, cu totul diferită de viaţa religioasă de la noi. Ideea unei astfel de vieţi mă înflăcăra din ce în ce mai mult şi îmi ziceam mereu: „Asta are să fie slujba mea când mă voi face preot: să fac cunoscut poporului nostru această viaţă”. Dar cum?

Nu m-am mulţumit să aştept până mă fac preot. Am început încă din seminar să traduc câteva capitole din aceste cărţi; uneori chiar cărţi întregi, şi să le trimit spre publicare aproape la toate revistele religioase din ţară. Mă aşteptam să văd viaţa despre care îmi vorbeau ele. Dar viaţa nu venea.

Când eram la Universitate, din economiile mele şi banii pe care-i primeam ca pedagog la seminar şi cântăreţ la biserică, am început să tipăresc câteva din aceste capitole si chiar cărţi si tractate, şi să le împart prin ţară. Dar cu toată această lucrare, viaţa pe care o aşteptam nu venea.

Mă miram si ziceam: „Ciudat lucru! Sunt aceleaşi cărţi, aceleaşi gânduri: de ce nu vine aceeaşi viaţă despre care vorbesc ele?” Am în­ceput să mă gândesc mai temeinic şi să citesc cărţile cu mai multă atenţie. Cu prilejul acesta, am băgat de seamă că toate cărţile vorbeau de o singură carte: Biblia, în ele se spune că fiecare trebuie să aibă Biblia, s-o citească zilnic şi s-o trăiască. „Hm, îmi ziceam eu, iată un lucru pe care nici eu nu-l fac. Asta trebuie să fie pricina pentru care viaţa zăboveşte să vină”. Am început să citesc Biblia în fiecare zi dar – după câteva zile – Biblia nu-mi mai plăcea. Aveam înaintea mea o traducere aşa de proastă că n-o puteam înţelege. Mă miram cum de putea cineva să laude Biblia aşa de mult, când eu nu găseam nimic demn de laudă în ea. Dar când am început s-o ci­tesc într-o altă limbă, am înţeles-o şi mi-a plăcut.

,,Hei, mi-am zis eu, dacă e ca poporul nostru să capete viaţa creştină prin Biblie, trebuie să aibă o traducere pe care s-o înţeleagă. Dacă eu nu înţeleg traducerea de faţă, cum vor putea s-o înţeleagă ei?!”

Biblia din anul 1866

Atunci am început să mă gândesc să fac o altă traducere. Am început să traduc Evanghelia după Matei pentru mine. Dar greutatea era cu ce să o tipăreşti? Nu puteam să mă gândesc să tipăresc Biblia cu economiile mele, fiindcă era prea mare, în acelaşi timp, tipăream mereu cărţi mai mici, apoi am tipărit un calendar cu gânduri creş­tine pentru fiecare zi. Cineva a trimis acest calen­dar doamnei C., care era la Geneva. Era ceva nou la noi în ţară. Dânsa mi-a scris apoi cu privire la el. Când a venit în ţară, m-a rugat să vin s-o văd. Am vorbit despre lucrarea mea, i-am spus că mă gândesc să fac o nouă traducere a Bibliei: „Tocmai acesta este şi gândul meu”, mi-a răspuns dânsa.

Avea o sumă de bani, pe care o consacrase Domnului tocmai pentru acest scop: răspândirea Bibliei în ţară.

Aşa că s-a bucurat când a văzut că eu sunt gata să fac o altă traducere. Acum tiparul era asi­gurat, deci m-am apucat imediat de lucru.

Întoarcerea mea

Pe când lucram la traducerea Noului Tes­tament, a trebuit să caut fiecare cuvânt în greceşte, într-un dicţionar, ca să-i văd înţelesul. Şi pe când făceam lucrul acesta, m-am trezit cu totul cu alte păreri despre lucrurile cele mai obişnuite. De pildă, când am văzut că Biblia vorbeşte aşa de mult despre păcat, m-am gândit că păcatul trebuie să fie ceva grozav înaintea lui Dumnezeu, dacă El vorbeşte atât de mult despre păcat. Negreşit, totdeauna am crezut că păcatul trebuie să fie ceva foarte rău înaintea lui Dum­nezeu, dar dacă m-ar fi întrebat cineva:

–   Ce este păcat?
I-aş fi răspuns:

–   Dacă omori pe cineva, ai făcut un păcat.

–   Cine e un păcătos?

–   Ucigaşul e un păcătos si locul lui este la închisoare.

Dar când am citit că „oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii” (Matei 5.22), am rămas uimit, fiindcă ştiam că toţi se mânie în fiecare zi. Dacă ai de a face cu persoane supărăcioase, nu poţi altfel decât să te superi. Şi dacă toţi se supără, nu se poate ca lucrul acesta să fie aşa de grav. N-am putut să pricep versetul acesta şi am trecut mai departe. Când am ajuns la versetul din epistola către Romani, care spune că: „Toţi au păcătuit”, nu am putut fi de acord cu el, fiindcă ziceam: „Eu cunosc foarte multe persoane care n-au omorât niciodată pe nimeni şi nu sunt în închisoare. Nu pot pricepe de ce spune Biblia că toţi au păcătuit. Dacă nu cunosc pe alţii, măcar mă cunosc pe mine însumi. Eu n-am omorât pe nimeni, n-am fost în închisoare, aşa că nu pot spune că sunt un păcătos”. N-am putut înţelege nici versetul acesta, l-am lăsat şi am trecut mai departe.

Când am ajuns la celălalt verset: ,Nu este nici un om neprihănit. Nu este nici un om care să facă binele…” m-am înfuriat puţin pe locul acesta., Asta n-o pot crede”, mi-am zis eu. „Fiindcă eu cunosc multe persoane care au făcut multe lucruri bune. Şi dacă nu cunosc pe alţii, mă cunosc pe mine. Am făcut o mulţime de lucruri bune, împărţind broşuri, dând ceva bani pentru Dumnezeu şi aşa mai departe. Şi acum ce fac? Fac o foarte frumoasă lucrare: traduc Biblia în limba poporului meu. Dar atunci de ce spune Biblia că «nu e niciunul care face binele», când eu văd că este cel puţin unul… sunt eu însumi.” N-am putut pricepe şi am mers mai departe. Când am venit la un alt verset din epistola către Romani, care spune că: „Plata păcatului este moartea”, am zâmbit şi am zis: „E cu putinţă să crezi asemenea lucruri, fiindcă toată lumea moare: fie buni, fie răi. Ce fel de plată a păcatului e aceea dacă fiecare o capătă?” Aşa că nici asta n-am înţeles-o şi am mers mai departe.

Când am ajuns la versetul din Apocalipsa 20.14 care vorbeşte despre a „doua moarte”, adică iazul de foc, mi-am zis: .Asta-i moartea ca plată a păcatului. Dar asta-i ceva groaznic. Aş vrea să ştiu cine e acolo în iazul de foc”. Si, când am văzut că în iazul cu foc sunt ucigaşii (Apocalipsa 20.8), mi-am zis: „Foarte bine, ucigaşii trebuie să fie acolo, pentru că sunt mai păcătoşi”. Apoi am cercetat mai îndeaproape tot versetul ca să văd cine mai e acolo. Si, spre marea mea uimire,, am descoperit că acolo sunt şi mincinoşii.

„Cum” mi-am zis eu, e minciuna un păcat aşa de mare ca să fie pedepsită cu aceeaşi pe­deapsă ca uciderea? Doar orice om spune min­ciuni în fiecare zi. Si nu numai una, ci multe si de felurite soiuri: minciuni de afaceri, minciuni de nevoie, minciuni de linguşire, minciuni de politeţe, etc. Şi dacă e aşa, mi-aduc aminte că şi eu am spus o mulţime de minciuni în viaţa mea. De pildă, când eşti acasă şi vine cineva pe la tine şi tu nu vrei să te vadă, spui că nu eşti acasă. Asta înseamnă o minciună.” Aşa că acum m-am încredinţat de-a-binelea că eram un păcătos. Dar nu numai un păcătos, ci un păcătos osândit, care mergea spre iazul cu foc. Atunci a început să-mi fie frică si îmi ziceam mereu: „Nu vreau să mă duc acolo în ruptul capului”.

Nu cunoşteam însă calea mântuirii. Nu ştiam ce să fac ca să nu merg în iazul cu foc. Am cer­cetat mai departe. Când am ajuns la versetul acela     din epistola către Romani, care spune că: „toţi sunt socotiţi neprihăniţi fără plată”, am zâmbit şi am zis: „Ce ciudat! Cartea asta e plină de lucruri care se bat cap în cap. Până acum am văzut că toţi sunt păcătoşi, osândiţi să meargă în foc şi acum deodată iată-i pe toţi «socotiţi neprihăniţi fără plată». Care e deosebirea?” Şi, citind mai cu luare aminte versetul acesta, am văzut că era şi e o deosebire.

Da, „socotiţi neprihăniţi fără plată”, dar prin credinţa în sângele lui Isus

click sa citesti cartea

Hristos, pe care Dumnezeu L-a dat ca jertfă de ispăşire pentru păcate. „A”, mi-am zis, „Domnul Isus a murit pentru păcate. E adevărat?” învăţasem la şcoală că el a murit pentru păcatele întregii lumi (l Ioan 2.2). Dar la ce-mi foloseşte mie lucrul acesta, când eu sunt un păcătos şi păcatele mele nu sunt iertate? Dar, dacă a murit pentru păcatele întregii lumi”, mi-am zis eu, „a murit pentru păcatele mele, fiindcă şi eu sunt unul din lume”. Oricum ar fi, văd din cartea aceasta că este o iertare a păcatelor, că Domnul Hristos a murit şi pentru mine, deci iertarea aceasta e şi pentru păcatele mele. Slavă Domnului! Dacă voi zice lui Dum­nezeu: „Doamne, eu nu cunosc decât cartea aceasta. Tu ai zis că e Cuvântul Tău. Eu am citit în ea că Domnul Hristos a murit pentru mine, am luat iertarea pentru mine. Dacă mă vei osândi, nu-i vina mea, fiindcă am crezut ce spune Cu­vântul Tău.” Şi aşa am luat pentru mine iertarea păcatelor.

Acesta a fost cel dintâi pas. Al doilea pas a fost când am descoperit că n-aveam un Mântuitor mort, ci un Mântuitor viu, cu care puteam intra • în legătură. El a murit pentru păcatele noastre, dar a şi înviat ca să ne facă neprihăniţi. Si acum e un Mântuitor viu. ,,Bun”, mi-am zis, „tocmai asta e ce-mi trebuia, îmi place să am o persoană vie, căreia să-i pot vorbi”. Dar cea mai mare bu­curie a mea a fost când am descoperit că El este nu numai un Prieten viu, căruia îi pot vorbi, ci că în Mântuitorul cel viu am puterea să birui păcatul, pentru că El a frânt puterea vrăjmaşului prin învierea Lui. Dacă lucrul acesta e adevărat, vreau să-l iau pentru mine însumi, fiindcă nu mai vreau să trăiesc în păcatul care a omorât pe Mântuitorul meu.

Eu îmi închipuiam că păcatul face parte din firea noastră, că nu puteam altfel, că trebuie să păcătuim. Ce bucuros am fost când am descope­rit că există o astfel de putere care biruie păcatul. Astfel L-am luat ca Mântuitor viu al meu. Cel din urmă pas a fost când am descoperit că El e şi Domn. Domn înseamnă stăpân. El e stăpân, iar noi suntem robi. Noi nu mai suntem ai noş­tri, ci suntem ai Lui cu tot ce avem şi cu tot ce suntem. Când am văzut că apostolul Pavel era un rob al lui Isus Hristos, am zis: „dacă aposto­lul Pavel era un rob, cu atât mai mult trebuie să fiu eu rob.” Si aşa L-am luat ca Domn si Stăpân al meu, care n-are decât să poruncească, iar eu să ascult. Şi ce Domn si Stăpân minunat e El, căci te poţi încrede deplin în El.

Aşa m-am întors la Dumnezeu. Acum ştiam că eram născut din nou, un copil al lui Dum­nezeu. Ştiam că de acum trebuia ca toate să se înnoiască în viaţa cea nouă. Şi cel dintâi lucru pe care ar trebui să-l înnoiesc a fost traducerea Bibliei, la care lucram. Căci îmi ziceam: „Tradu­cerea de până acum e făcută de omul cel vechi. Eu sunt un om nou şi trebuie să am o nouă tra­ducere făcută de omul cel nou. Am început tra­ducerea din nou, dar acum nu mai citeam Biblia cu întrebările de mai înainte, când ziceam: Se poate? Să fie adevărat? etc., ci cu alte întrebări, şi anume: Am eu ce spune cartea aceasta? Sunt eu ce spune ea? Dacă nu, de ce nu sunt şi de ce n-am? Dacă da, slavă Domnului!

O întărire şi un început

Acum greutatea era că eram singura persoană care începuse o viaţă nouă în felul acesta. Citisem si alte cărţi care întăreau cele de mai sus. Dar erau… cărţi. Aşa că am început să mă gândesc: „viaţa asta e foarte frumoasă, dar cine ştie dacă nu e numai o închipuire a mea, fiindcă am că­pătat-o numai prin citirea şi cercetarea Bibliei!” Dar acum fiecare verset mi se înfăţişa într-o lumină nouă. Şi versetul acesta din Filipeni 4 mi-a venit în minte: „In orice lucru aduceţi cere­rile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri”. „Doamne”, am zis eu, „nu pot să spun că sunt un necredincios. Cred orice lucru din Cuvântul Tău, dar nu ştiu dacă sunt pe calea cea bună. însă dacă îmi dai prilej să văd un alt suflet venind la Tine, în acelaşi fel, voi fi deplin încredinţat că sunt pe calea cea bună.”

M-am rugat. După trei luni, m-am pomenit, într-o dimineaţă, cu doi tineri de la Şcoala Militară din Botoşani care m-au întrebat cum pot să fie pregătiţi pentru moarte. „Fiindcă”, ziceau ei, „trebuie să plecăm în curând pe front şi cine ştie dacă nu vom muri! Şi trebuie să spunem adevărul că nu suntem gata de moarte. Dumneavoastră ca preot trebuie să ştiţi cum poate fi cineva pregătit pentru moarte”,,Da”, am zis eu, „bine că aţi venit acum, fiindcă dacă aţi fi venit acum trei luni, n-aş fi putut să vă răspund la această întrebare. Domnul Hristos a murit pentru păcatele voastre şi, dacă luaţi pentru voi acest fapt şi vă daţi viaţa şi inima în mâna Lui, aveţi iertarea păcatelor chiar în această clipă. Iar dacă vă duceţi pe front si muriţi, Mântuitorul vă aş­teaptă să vă primească la El. Dar dacă vă veţi întoarce, veţi avea de făcut ceva pentru el şi anume să spuneţi şi altora cum pot fi pregătiţi pentru moarte”. S-au bucurat de această veste. Au primit-o îndată şi s-au întors la cazarmă, spunând celor­lalţi că sunt mântuiţi şi că păcatele le sunt iertate. Unii i-au luat în râs, alţii doreau să mai audă despre aşa ceva. Duminica următoare, au mai venit cu alţii si le-am spus adevărul si lor. Unii din ei s-au hotărât pentru Domnul şi, după câtăva vreme, era un număr destul de mare de suflete, cu care petreceam fiecare duminică după masă împreună, de la ora două până pe la nouă seara.

Aveam mult timp la dispoziţie, aşa că am simţit nevoia unei schimbări. Fiindcă toţi eram tineri, ne-ar fi plăcut să cântăm, dar nu ştiam ce să cântăm. Cântece din lume nu puteam cânta, iar cântări creştineşti nu aveam nici una. Dar, printre cărţile pe care le comandasem, la început, era şi o carte de cântări. M-am uitat prin ea şi am văzut că erau foarte frumoase Într-adevăr. Păcat că erau în altă limbă, nu în româneşte.

Acum însă obişnuiam să mă duc la Mântui­torul cu toate problemele şi i-am zis: „Mântui­torule, vezi în ce greutate mă aflu. Eu nu sunt un mare muzicant, dar Tu poţi să-mi dai putere să traduc câteva cântări”. M-am rugat astfel mai multă vreme, apoi am încercat, şi, după multă trudă, am tradus o cântare şi apoi altele, în duminica următoare, când au venit tinerii la mine, le-am spus că toate trebuie să se înno­iască în viaţa cea nouă, chiar şi cântarea. Ca urmare, am început să le cânt cântarea pe care o tradusesem. Le-a plăcut foarte mult şi, la ultima strofă, au început toţi să cânte. Am cântat timp de o oră, încât au învăţat cântarea pe dinafară, apoi s-au întors la cazarmă si au cântat-o şi acolo. Mulţi din camarazii lor au început să zică: .Asta-i frumos, aceştia se duc şi petrec cu muzică dumi­nica. Trebuie să ne ducem si noi la petrecere”. Au venit să petreacă şi mulţi dintre ei s-au hotărât pentru Domnul. Aşa a fost începutul.

Câteva fapte izbitoare au făcut să se întindă mişcarea.

Una dintre ele a fost întoarcerea la Dumnezeu a unui necredincios. Era un tânăr cult, dar care nu credea în nimic. Prietenii noştri, la început, doreau să-l facă si pe el să vină să audă Evan­ghelia, dar el nu voia. Unul dintre cei care s-au hotărât pentru Dumnezeu s-a îmbolnăvit. Docto­rul i-a spus să mănânce miere, dar miere nu se găsea în oraş în timpul războiului. El şi-a adus aminte că la mine mâncase miere la ceai. A rugat pe prietenul lui necredincios să vină la mine şi să-i aducă puţină miere. Necredinciosul nu voia să vină, căci zicea: „Omul acela îşi are părerile lui, eu le am pe ale mele, si nu vreau să mă cert cu el”. Dar prietenul lui i-a zis: „Dacă tu n-aduci vorba de credinţă, el nu începe”. „A, dacă e aşa”, a zis el în cele din urmă, „am să mă duc”.

A venit, şi a mai luat un alt prieten cu el. „Fiindcă” zicea el, „cine ştie, poate că ajungem la ceartă din cauza părerilor noastre deosebite si măcar să fim noi doi, iar el unul”. Când au venit, am început să vorbim despre toate: cum e vremea, cum merge războiul, etc., dar nici vorbă despre credinţă. Prietenul lui, care nu ştia nimic despre hotărârea camaradului său, şi-a zis: „Suntem în casa unui preot. Vorbim despre toate, numai despre religie nu. Nu este frumos. Trebuie să vorbim puţin şi despre credinţă, chiar dacă nu credem”. Şi a început să spună că „acum lumea nu mai crede în nimic”. Fără îndoială, m-am folosit de prilejul acesta si am început să vorbesc despre Evanghelie. Necredinciosul s-a supărat foc. A început să-mi spună o mulţime de lucruri neplăcute.

Eu am aşteptat până s-a liniştit şi apoi am început să vorbesc despre Mântuitorul. El a ascultat foarte liniştit şi, la urmă, a zis doar atât: „De ce nu ni se spun astfel de lucruri la şcoală?” „Pentru că”, am zis eu, „n-au trecut prin ele şi nu le au”. Lui îi plăcea să citească. I-am dat o carte şi l-am rugat să vină duminica viitoare şi să-mi spună dacă i-a plăcut.

în duminica viitoare, când a venit, l-am între­bat despre carte. A spus că i-a plăcut foarte mult şi că tot ce a găsit în ea era foarte adevărat. „Dacă e adevărat”, i-am zis eu „trebuie să iei o hotă­râre”. „Am şi luat-o”, a răspuns el. „Ce hotărâre?” l-am întrebat eu nerăbdător. „M-am hotărât pentru Domnul Hristos”. Ce bucurie pe noi, mai ales că el avea oarecare trecere printre tovară­şii lui, ca unul care era citit. El, prin pilda lui, a adus şi pe alţii.

Aveam si un foarte bun muzician, care a pregătit un cor. într-o zi, el era la carceră si citea o carte despre rugăciune. Un prieten al lui l-a văzut si a început să râdă de el. Apoi, a zis:„Dacă este adevărat că prin rugăciune se poate face atât de mult, roagă-te ca diseară pe la ora şase să-mi dea drumul din carceră şi să mă duc la Iaşi. Atunci am să mă întorc si eu la Domnul”. Muzicianul şi-a zis: De ce n-ar putea face Dum­nezeu lucrul acesta? Doar este spre slava lui”. Apoi a zis prietenului său:„Dorinţa ţi se va împlini”. Apoi s-a retras pentru câteva minute, s-a rugat într-un colţ şi a început să citească mai departe.

Spre marea mirare a celorlalţi, pe la şase sea­ra, a venit un soldat si a zis: „L. e liber si are or­din să plece îndată la Iaşi”. Ce răsunet a avut aceas­tă întâmplare în cazarmă! Fiecare a ştiut de ea. Duminica viitoare, si mai mulţi au venit să audă vestea Evangheliei. Aşa a început mişcarea

Lucrul la o şcoala normală

Când s-a terminat războiul, doi dintre cei întorşi la Dumnezeu datorită întâlnirilor noastre duminicale au fost nevoiţi să se ducă la şcoala normală de la B. să-şi finalizeze studiile ca să se facă învăţători. Simţeau că trebuie să facă şi acolo ceva pentru Domnul, dar nu vedeau ce. Nu puteau nici să predice, nici să vorbească prea mult cu colegii lor despre Domnul Isus. Erau într-o mare încurcătură.

Puteau însă să se roage. S-au hotărât să se ducă pe malul râului, în pădure, si să se roage. Au spus Domnului cam aşa: „Doamne, Tu ştii că noi nu putem să predicăm şi nu putem vorbi prea mult colegilor despre Tine. Dar Tu cunoşti sufletele din şcoala aceasta şi nevoia lor de un Mântuitor. Te rugăm să faci pe cei ce sunt fră­mântaţi de gândul mântuirii să vină la adunarea noastră . Noi nu vrem să vorbim nimănui si nu chemăm pe nimeni”. Aşa au şi făcut. După patru zile, a venit la ei un coleg şi le-a zis: „Am băgat de seamă că în fiecare seară voi vă duceţi în pădure. Puteţi să-mi spuneţi şi mie ce faceţi acolo?” Cei doi au rămas cam încurcaţi, dar au spus: „Ce facem noi poate nu ţi-o plăcea”. „Ce anume?” a întrebat el. „Ei, ne rugăm şi noi”. „Tocmai de asta am nevoie şi eu”, a zis el. „Cam bănuiam eu aşa ceva. Vreţi să mă lăsaţi să vin şi eu cu voi?” „Cu siguranţă!” a fost răspunsul celorlalţi. Ce bucurie a fost pe ei când au văzut că rugăciunea lor fusese ascultată aşa de curând. Acesta a fost începutul. Apoi au venit şi alţii, aşa că, după o vreme, erau destul de mulţi cei care se duceau frecvent si se rugau.

Mulţi dintre ei s-au întors la Domnul numai venind la această adunare de rugăciune. Fără îndoială, n-au mai putut rămâne ascunşi acum. Colegii lor au auzit. Unora le-a plăcut, altora nu. Se înţelege, nu prea le plăcea să se lase de păcat. Aşa că a început, ca de obicei, o mică prigonire.

Câţiva colegi neântorşi la Domnul s-au ho­tărât într-o seară să se ducă după ei la aduna­rea de rugăciune si să arunce cu pietre în ei. Credincioşii au auzit, dar au luat hotărârea să se ducă fără teamă, ca de obicei. S-au dus si au început să se roage. Apoi au venit cei neântorşi la Domnul cu pietre în mâini. Cel ce se ruga i-a văzut venind si a început să spună în rugăciunea lui: „Şi acum, Doamne, ai milă de cei ce vin cu gânduri rele împotriva noastră şi atinge-le ini­ma”. Deodată cel care era în fruntea cetei a aruncat şapca şi pietrele jos, şi a îngenuncheat şi el, mişcat de cuvintele rugăciunii pe care o auzise. Toţi ceilalţi au făcut la fel. Astfel i-a izbă­vit Domnul şi au avut o foarte bună adunare de rugăciune în seara aceea. După două luni, au isprăvit şcoala şi a trebuit să plece. S-au despărţit la gară, după o foarte frumoasă adunare de rugă­ciune pe care au avut-o pe marginea râului pe o lună frumoasă, înainte de venirea trenului, trenul care avea să-i împrăştie în lungul si în latul ţării.

Iată încă o întâmplare din viaţa lor. Unul din­tre aceştia, necredinciosul de care am vorbit la început, care era un bun creştin acum, era foarte sărac pentru că războiul abia se terminase, înainte de izbucnirea războiului, unul dintre prietenii lui i-a lăsat ca moştenire, în caz de moarte, un cufăr cu cămăşi pe care le-a dat spre păstrare unui alt prieten care locuia prin apropiere. Proprietarul cămăşilor murise, iar tânărul era acum stăpân pe ele. Gândul la aceste cămăşi a pus aşa de mult stăpânire pe el, încât nu putea să mai vadă sau să se mai gândească la altceva decât la cămăşi. Se gândea bietul om ce bine are să fie când are să pună mâna pe ele! Dar în curând şi-a dat seama că gândul la cămăşi era gata să ia locul Mân­tuitorului. Atunci a luat o hotărâre bărbătească. S-a dus la prietenul lui, a luat cufărul cu toate cămăşile acelea frumoase şi a venit pe marginea râului. A desfăcut cufărul şi a început să arunce în apă toate cămăşile una câte una, numai ca să scape de gândul grozav care pusese stăpânire pe el. „Şi astfel”, zicea el, „am fost slobod. Mi-am căpătat iar pacea tulburată de cămăşi. Era mai bine să fiu slobod şi cu Mântuitorul decât cu cămăşile şi fără Mântuitorul. Din clipa aceea viaţa mea a fost plină de bucurie şi putere. Mai târziu Domnul mi-a dat alte cămăşi în locul celor pe care le pierdusem pentru El”.

Întoarcerea unui preot şi lucrarea Sa

Cam pe vremea aceea a trebuit să mă duc la Bucureşti ca să-mi tipăresc traducerea. Acolo aveam un prieten preot. Era văduv. După moar­tea soţiei sale, îl frământa mult gândul să aducă suflete la Domnul Hristos. Dar nu ştia cum. El auzise despre întoarcerea mea şi despre lucrarea începută. Eram în corespondenţă. I-am scris câte ceva, dar n-a înţeles nimic. Când am venit la Bucureşti, l-am văzut si am început să stăm de vorbă asupra Evangheliei. Nu putea pricepe că el, preot cum se cade şi dintre cei mai buni, era un păcătos si nu putea să creadă că el trebuie să se întoarcă la Dumnezeu: era prea bun pentru aşa ceva! După multă vorbă şi supărare din par­tea lui, a spus că vrea să mă audă predicând în biserica lui şi că, dacă mai multă lume o să se întoarcă la Dumnezeu, „are să vadă”. După ce am predicat de câteva ori, mi-a spus că vrea să înceapă să predice si el, despre „întoarcerea la Dumnezeu”. ,Bun”, i-am răspuns eu, „dar tre­buie să fii întâi tu întors la Domnul”. „N-are a face”, a zis el, „am să predic altora”. A început să predice.

Într-o duminică, pe când predica şi zugrăvea grozăvia păcatului, a sfârşit prin a vedea grozăvia propriului său păcat si s-a întors la Dumnezeu prin propria sa predică, în timp ce căuta să în­toarcă pe alţii la Dumnezeu. De atunci a început să predice prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Venea lume din toate părţile. Biserica era plină, dar nu se vedea nici un rod. „Ce va să zică asta?” mă întreba el într-o zi. „Sunt întors la Dumnezeu, predic Evanghelia, dar nimeni nu se întoarce la Dumnezeu”. Eu i-am zis: „Vezi că unii din ascul­tători sunt foarte atenţi la predică. Cheamă pe câţiva dintre ei la tine acasă marţi seara să vor­bim cu ei despre sufletul lor”.

Pentru prima dată ne-am adunat cinci per­soane. După ce am vorbit mai mult asupra Evan­gheliei, urmarea a fost lămurirea unui suflet. Acesta a fost începutul. Apoi au venit alţii şi, în curând, odăiţa preotului a fost plină. La început lucram numai pentru bărbaţi. Pe femei nu le lă­sam să vină. Ele auzeau însă acasă de la bărbaţii lor şi ne-au cerut voie să vină şi ele. Le-am spus să mai aştepte. Au aşteptat, până când într-o seară au venit acolo fără să ne mai ceară voie. Aşa că a trebuit să le vestim Evanghelia şi lor. Dar, în curând, odaia devenise neîncăpătoare şi a trebuit să luăm sala unei şcoli. Acolo predicam amân­doi, o dată pe săptămână, si venea multă lume să asculte Evanghelia. Mulţi s-au întors pe atunci la Dumnezeu.

În acelaşi timp mi-am tipărit traducerea Bi­bliei, apoi mai multe tractate şi cărţi pentru înaintarea în viaţa creştină, precum si publicaţia „Adevărul Creştin” pentru evanghelizare. Mulţi şi-au pus pentru prima oară întrebarea dacă sunt sau nu mântuiţi, si unii dintre ei s-au întors la Dumnezeu prin citirea tractatelor, cărţilor sau a publicaţiei.

Se înţelege că o asemenea lucrare hotărâtă după Evanghelie nu putea să fie lăsată în pace de marele vrăjmaş al sufletelor: Satana. El nu poate fi mulţumit şi nici n-a fost. Ba încă a fost foarte furios şi a stârnit o mare împotrivire. Dom­nul a biruit, măcar că prietenul meu a fost dat afară.

Mulţi dintre cei întorşi la Dumnezeu au fost o dovadă minunată despre lucrarea Duhului în sufletele lor. Unii din ei au învăţat carte numai ca să poată citi Noul Testament.

Iată acum si o pildă despre felul cum lucra Duhul în suflete. Noi obişnuiam să învăţăm pe cei întorşi la Domnul că, îndată ce s-au hotărât pentru Hristos, Satana are să vină să-i încerce din nou, fiindcă nu-i place niciodată să urmăm pe Mântuitorul. „Când faci ceva care ţine de omul cel vechi”, ziceam noi, „Satana se bucură, dar Mântuitorul e foarte trist”. O femeie întoarsă la Domnul a luat aceste cuvinte pentru ea. într-o zi, pe când mătura casa si voia să pună nişte perdele, iată că ele au căzut, înainte de întoar­cerea ei, femeia se supăra foc când i se întâmpla aşa ceva şi drăcuia şi blestema. Acum însă şi-a adus minte că „lucrurile vechi au trecut” şi că era „o făptură nouă în Hristos”. S-a uitat împrejur şi, ca şi când Satana ar fi fost de faţă şi l-ar fi văzut, i-a zis: „Nu zic, mă, nu zic! Degeaba vrei să mă faci să zic vorbe rele”. Apoi a încercat din nou să pună perdele. Dar iar au căzut. Atunci iar s-a întors într-o parte şi a zis:,,Nu zic, mă, nu zic! Să faci tu ce ai vrea, nu zic!” Iar a încercat să pu­nă perdele. Dar înainte de a încerca, s-a uitat la Domnul şi a zis în inima ei: „Acum, Doamne, e rândul Tău! El a încercat de două ori! Ajută-mi Tu”. Şi când a încercat din nou, perdelele nu au mai căzut, iar femeia a lăudat pe Domnul pentru biruinţa câştigată.

Şi câte astfel de pilde s-ar putea înşira!

Cuvântul într-o şcoală de fete

Voi încheia cu o frumoasă dovadă despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Am fost rugat să dau lecţii de religie într-o şcoală, unde erau mai multe fete de la ţară. La început, nu voiam, fiindcă mă temeam să nu-mi pierd vremea vorbindu-le. Mai pe urmă, am acceptat, în pri­mele luni, a fost extrem de greu. Bietele fete n-aveau nici o idee de Cuvântul lui Dumnezeu şi erau pline de credinţe deşarte. Am dat fiecăreia un Nou Testament şi le-am rugat să citească în fiecare zi. Apoi am început să citesc si eu cu ele, căutând să le lămuresc un verset pe săptămâ­nă prin întrebări si răspunsuri. Se înţelege că, în toate aceste lecţii, căutam să le pun înainte cât se poate de lămurit calea mântuirii. După câte­va luni, totul părea în zadar. Dar, la urmă, a în­ceput să se vadă ceva rod şi multe din ele s-au hotărât pentru Isus. Clipele cele mai frumoase au fost la examenul de la sfârşitul anului. Nu-mi plăcea să fac un examen, dar regula şcolii îl cerea. Trebuia ca ele să înveţe în fiecare săptămână versetul pe care li-1 lămuream când făceam lec­ţia. Aşa că acum ştiau multe versete pe dinafară. Pentru examen, le-am spus să pregătească fiecare câte un verset, ca apoi să văd ce au înţeles din el. în ziua examenului, am rămas mirat, cât de mult ştiau aceste fete simple despre calea mân­tuirii. De pildă una din ele mi-a spus versetul 28 din Matei 11: „ Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” „Ce înseamnă asta?” am întrebat-o eu. „Ce înseamnă Veniţi la Mine? „Ei”, a răspuns ea, „înseamnă ce spune. Dumneavoastră staţi acolo şi eu aici. Dacă îmi spuneţi să vin la dumneavoastră, por­nesc îndată si vin la dumneavoastră”. „Bine dar cum poţi să vii la Domnul Isus în felul acesta?” „La fel, Domnul Isus este aici, chiar dacă nu-L vedem cu ochii trupului. Aşa că n-avem nevoie să mergem cu picioarele ca să venim la El. fiindcă El este aici. Doar îi pot spune că vin la El acum”. „Dar ce înseamnă să fii împovărat?” „Vedeţi dumneavoastră, noi de multe ori lucrăm din greu aici. Şi câteodată avem de purtat lucruri cam grele. Am vrea aşa de mult atunci să ne odihnim puţin. La fel e si cu păcatele. Noi suntem împovăraţi din pricina păcatului. Vina păcatului e foarte grea. Aşa că, venind la Isus cu păcatele noastre, El ne iartă şi ne dă odihnă”. „Dar tu ai venit la Isus?” „Da!” „Când şi cum?” „în cutare zi, când vorbeaţi despre versetul acesta, eu am făcut întocmai ce ne-aţi spus. Am văzut că eram vinovată din pricina păcatului. Şi am zis Dom­nului: «Acum, Doamne, sunt împovărată. Vin la Tine şi Te rog să-mi ierţi păcatele». Şi El mi le-a iertat”. „De unde ştii?” „Aşa a spus El”. „A fost vreo schimbare în viaţa ta de atunci?”, Da. înainte spuneam minciuni, dar acum nu mai mint, înainte mă mâniam, acum nu mă mai supăr, etc.” „Cum poţi să faci aşa ceva?” „Cer putere de la Domnul. El mi-o dă, eu o iau şi aşa birui”. „Adevărat?”, am întrebat eu pe directoare, care era de faţă la examen.„Da, da”, a răspuns dânsa, cu lacrimi în ochi. „Eu am băgat de seamă că de la o vreme fetele mele erau cu totul schimbate, dar n-am ştiut până azi că această schimbare s-a făcut prin lecţia de religie”.

Ce bucurie a fost când am văzut că 20 de fete din 30 câte erau în clasă erau hotărâte pentru Domnul Hristos. Într-adevăr, Evanghelia este vestită săracilor” şi e o „putere a lui Dumnezeu pentru oricine crede”.

* * *

Mă opresc aici. Cred că am scris destul ca să arăt că Domnul e acelaşi şi puterea Duhului este aceeaşi azi ca si în paginile Noului Testament. Lăudat să fie Numele Lui în veci! S ă ne încredem tot mai mult în El. El este vrednic de încredere.

Şi acum, dragul meu cititor, te întreb: ce ţi-au spus şi ce ţi-au adus ţie aceste rânduri? Dacă eşti întors la Dumnezeu, hotărât că vei fi îmbărbă­tat văzând cât de minunat lucrează Domnul. Şi nu mă îndoiesc că te vei ruga pentru această lucrare începută de El.

Dar dacă nu eşti mântuit, de ce n-ai vrea să fii tu mântuit acum, prietene dragă, după citirea acestor rânduri? Mântuitorul e acelaşi şi tu ai nevoie de El, cum am avut şi eu. El te iubeşte şi te aşteaptă să vii la El. Vrei tu să-L primeşti acum si aici? Să facă Domnul ca acesta să fie rodul citirii acestei „istorii adevărate”!

Mai jos, vizionati Simpozionul:

Editie Speciala, Pastor Dan Duca (Moderator) si Invitati:

Dr. Prof. Iosif Ton, Daniel Cuculea, Timotei Mitrofan, Petru Hututui la Centru Crestin Oradea-

 

John Wycliffe – o scurta biografie

Biografia lui John Wycliffe de la ViataVesnica.Ro:
John Wycliffe, care a trăit în timpul domniei regelui Edward III, în 1372, a fost profesor la Universitatea din Oxford. Într-o vreme în care doar puţini oameni s-au bucurat de educaţie, Wycliffe a fost cunoscut pentru erudiţia sa în filozofie şi religie.În această perioadă creştinismul era într-o situaţie tristă. Deşi toată lumea cunoştea numele Cristos, putini îi înţelegeu învăţătura. Credinţa, mângâierea, folosul Legii,lucrările lui Cristos, slăbiciunea omenească, Duhul Sfânt, puterea păcatului, lucrările harului, mântuirea prin credinţă si libertatea creştinului nu au fost pomenite niciodată în Biserică. În schimb, Biserica era preocupată doar de ceremoniile vizibile şi tradiţiile omeneşti. Oamenii îşi petreceau toată viaţa îngrămădind ceremonie după ceremonie în dorinţa de a căpăta mântuirea, fără să ştie că o puteau primi doar cerând-o. Oamenii simplii, needucaţi, care nu cunoşteau Scriptura, se mulţumeau să cunoască ce le spuneau pastorii, iar aceştia erau preocupaţi să îi înveţe doar lucrurile venite de la Roma, majoritatea învăţăturilor fiind date spre folosul propriului lor ordin şi nu pentru slava lui Cristos.Văzând că Evanghelia lui Cristos este pângărită de greşeli şi invenţii ale acestor episcopi şi călugări, s-a hotărât să facă tot ce-i stă în putere ca să schimbe situaţia şi să-i înveţe pe oameni adevărul. S-a luptat mult ca să declare în mod public faptul că intenţia sa era doar să scape Biserica de idolatrie, mai ales în ceea ce priveşte sacrementele şi împărtăşania.

Image via Wikipedia

Acest lucru a înfuriat desigur pe călugări, ale căror ordine au devenit avute în urma câştigurilor intrate din oficierea cereminiilor şi plata serviciilor lor. În curând preoţii şi episcopii s-au alăturat nemulţumiţilor, urmaţi de arhiepiscopul Simon Sudbury, care a întrerupt salarizarea lui Wycliffe şi i-a poruncit să nu mai predice împotriva Bisericii. Când nici măcar acest lucru nu s-a dovedit eficient, arhiepiscopul a apelat la Papă. Însa Wycliffe a continuat să-şi expună gândurile în predicile adresate poporului; regele Edwar purta simpatie faţă de predicile sale dar s-a putut bucura şi de spijinil unor nobili ca John de Gaunt, Ducele de Lancaster, fiul regelui şi Lordul Henry Percy.

Învaţăturile lui Wycliffe pot fi sumarizate în următoarele puncte, preluate din predicile sale:

– Sfânta euharistie, după rugăciunea de consacrare, nu este chiar trupul lui Cristos;

– Biserica Romei nu este mai importantă decât orice altă Biserică, şi lui Petru nu i-a fost dată mai multă putere de către Cristos decât altor apostoli;

– Papa nu are mai multă putere decât orice alt preot;

– Evanghelia este suficientă fiecărui om, fără alte reguli adăugate de oameni şi fără adăugiri la Evanghelie;

– Nici Papa şi nici o altă faţă bisericească nu are puterea sau dreptul de a pedepsi pe păcătoşi.

În 1377 i s-a ordonat lui Wycliffe să apară în faţa episcopilor săi şi să răspundă acuzaţiilor aduse de aceştia, din moment ce el a continuat să predice despre aceste lucruri deşi i se interzisese. Wycliffe s-a înfăţişat înaintea lor în ziua de joi, 19 februarie 1377, însoţit de patru călugări învăţaţi, Ducele de Lancaster şi Lordul Henry Percy, care era Lord Mareşalul Angliei.

Catedrala Sf.Pavel a fost înconjurată de o mare mulţime care s-a adunat ca să ajungă la Capela Doamnei Noastre, unde autorităţile bisericeşti erau în aşteptare. După câteva minute, Ducele de Lencaster şi lordul Percy s-au implicat într-o discuţie fierbinte cu episcopul, cu privire la Wycliffe, dacă el ar trebui să stea în picioare sau să şadă în timpul audierilor. În curând cearta a lăsat loc ameninţărilor, toţi cei prezenţi s-au alăturat grupurilor antagoniste şi conciliul a trebuit să fie dizolvet încă înainte e ora 9. Wycliffe a scăpat astfel de pedeapsa pentru cazurile sale. În curând a murit regele Edward III şi tronul a fost ocupat de nepotul său, Richard al II-lea. Ducele de Lancaster şi Lordul Percy au renunţat la slujbele lor guvernamentale şi s-au retras din viaţa publică, dar Wycliffe încă se putea bucura de sprijinul multor nobili. În 1377 Papa Grigorie a trimis un mesaj la Universitatea din Oxford, în care o mustra pentru că a lăsat ca învăţăturile lui Wycliffe să prindă rădăcină şi cerea ca Wycliffe să fie redus la tăcere. Acest lucru l-a încurajat pe arhiepiscopul de Canterbury şi pe elţi episcopi, care s-au hotărât să se întâlnească şi să cadă de acord asupra modului în care va fi pedepsit Wycliffe.

În ziua în care acesta urma să fie audiat, un bărbat pe nume Lewis Clifford, care era un membru al Curţii, fără însă a avea prea multă putere, s-a dus la episcopi şi i-a avertizat foarte serios să nu îl condamne sub nici o formă pe Wycliffe. Episcopii au fost atât de uluiţi de această cerere încât nu au luat nici o atitudine împotriva lui Wycliffe în acea zi.

Secta lui (oamenii neaprobati de regele Angliei si episcopii Bisericii Anglicane) a început să creasca în ciuda opoziţiei Bisericii. Unele persoane autoritare de le Oxford au încercat să îl facă să tacă, alţii l-au sprijinit cât au putut, iar Biserica [Catolica] l-a declarat eretic şi i-a ameninţat pe partizanii lui cu excomunicarea. O perioadă de timp Wycliffe ori a stat exilat, ori a stat ascuns, dar s-a întors în parohia sa înainte de a muri in 1384.

În 1415 Sinodul de la Constanz l-a declarat eretic notoriu pe Wycliffe, care a murit în erezia sa [anti Catolica] şi s-a dispus mutarea oaselor sale din pamântul sfinţit. În 1425 ramaşiţele sale au fost deshumate, oasele i-au fost arse si aruncate în râu, Cuvântul lui Dumnezeu şi adevărul învăţăturii lui John Wycliffe nu vor fii nimicite niciodată.

Deşi regele Richard s-a lăsat influenţat de Papa Urban şi Papa Bonifaciu IX si a publicat câteva decrete împotriva doctrinelor protestante, nu exista nici o mărturie ca cineva să fi fost condamnat la moarte pentru doctrine în timpul domniei sale.

Simpozionul – Dumitru Cornilescu

Editie Speciala, Pastor Dan Duca (Moderator) si Invitati:

Dr. Prof. Iosif Ton, Daniel Cuculea, Timotei Mitrofan, Petru Hututui la Centrul Crestin Oradea.

  1. Cum m-am intors la Dumnezeu, marturie scrisa de Dumitru Cornilescu (traducatorul Bibliei in Limba Romana)
  2. Din viata si lucrarea lui Teodor Popescu (Crestin dupa Evanghelie si prietenul lui Dumitru Cornilescu)
  3. Dumitru Cornilescu predica audio din Monte Carlo, 1970-75 (si o scurta biografie a translatorului de Biblie)
  4. Cartea online (mai jos-click pe capitol sa citesti)

Cuprins
Prefata
Ia ) Primii pasi
I b) O descoperire cruciala
I c) Scurta retrospectiva istorica
I d) Traducerea Bibliei
I e) Tiparirea Bibliei
II a) Incepe sa se lumineze de ziua!
II b) Intoarcerea la Dumnezeu
II c) O intarire si un inceput
II d) Cuibul cu barza
II e) Marea confirmare
II f) Adevarul se raspandeste
II g) Impotriviri
III a) Peregrinari
III b) Ländly
III c) In doi
III d) Pe cont propriu
IV a) Privind inapoi spre tara lui
IV b) O alta usa deschisa: America
IV c) Din nou acasa… la lucru
IV d) Recunostiinta
V a) O viata sfanta
V b) O cale de urmat

Viata si Lucrarea lui Dumitru Cornilescu (carte online) via Cristianet

Cuprins
Prefata
Ia ) Primii pasi
I b) O descoperire cruciala
I c) Scurta retrospectiva istorica
I d) Traducerea Bibliei
I e) Tiparirea Bibliei
II a) Incepe sa se lumineze de ziua!
II b) Intoarcerea la Dumnezeu
II c) O intarire si un inceput
II d) Cuibul cu barza
II e) Marea confirmare
II f) Adevarul se raspandeste
II g) Impotriviri
III a) Peregrinari
III b) Ländly
III c) In doi
III d) Pe cont propriu
IV a) Privind inapoi spre tara lui
IV b) O alta usa deschisa: America
IV c) Din nou acasa… la lucru
IV d) Recunostiinta
V a) O viata sfanta
V b) O cale de urmat

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari