Florin Ianovici – Semnele sanatatii spirituale – Biserica Betania Cluj

Florin Ianovici Biserica Baptista Betania Cluj dec 2013

Luca 4:16

16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S’a sculat să citească,
17 şi I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis -o, a dat peste locul unde era scris:
18 ,,Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.„
20 În urmă, a închis cartea, a dat -o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
21 Atunci a început să le spună: ,,Astăzi s’au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit.„
22 Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau: ,,Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?„
23 Isus le -a zis: ,,Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ,Doftore, vindecă-te pe tine însuţi`; şi Îmi veţi zice: ,Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.„
24 ,,Dar„, a adăugat El ,,adevărat vă spun că, niciun prooroc nu este primit bine în patria lui.
25 Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi cînd a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
26 şi totuş Ilie n’a fost trimes la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27 Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuş niciunul din ei n’a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.„
28 Toţi cei din sinagogă, cînd au auzit aceste lucruri, s’au umplut de mînie.
29 Şi s’au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să -L arunce jos în prăpastie.
30 Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.

In dimineata aceasta, m-am gandit sa va propun sa reflectam asupra unui aspect al vietii noastre de credinta. Ati observat, fara discutie, caci nici nu trebuie sa fi mare expert, ca ceva se schimba in fiecare zi la lumea aceasta. Aseara, le spuneam tinerilor de un lucru care eu insumi l-am facut, nici nu mai avem timp sa spunem mamei, sarut mana pentru masa. Era impardonabil in vremea mea, dar nici nu putea sa-ti trecea prin cap sa te ridici de la masa, sa nu spui mamei tale: sarut mana pentru masa. Eu am crescut intr-un orasel, Targu Ocna, mi-a zis, „Florine, daca te prind ca tu nu dai buna ziua la oameni, iti rup gura.” Asa mi-a zis. M-a speriat cu vorba asta. N-a fost rau, buna oara, ca asa a venit o mare binecuvantare in viata mea. Dadeam buna ziua, si de fapt nu buna ziua, ca la noi in oraselul acela, mai degraba iti spunea ‘sarut mana’, decat ‘buna ziua’. Si odata, spunand vecinului nostru care sedea inc cerdac ‘sarut mana’, dansul m-a facut sa ma apropii si mi-a zis, „Auzi, Florine, barbatii nu se saluta niciodata cu ‘sarut mana’.  Si asa a inceput una dintre frumoasele prietenii cu vecinul meu, care a facut facultatea de drept la Sorbona. Si m-a dus in mansarda si acolo avea cufere intregi cu cursuri litografiate si atunci am prins dragul de mirosul de carte. Dupa ce am ajuns sa dau eu la drept, propriu zis, de la politete sau prin politete, Dumnezeu mi-a trezit un vis si tot el l-a implinit. Lucrurile mari se dobandesc prin lucrurile mici, daca stii sa le faci la vreme.

M-am gandit in dimineata asta sa va spun ca nu trebuie sa fi expert sa vedeti ca lumea asta se schimba pe zi ce trece. Stai cu copiii tai la masa, care sunt cu ochii in iPhone. Sigur, intr-o oare care masura e si normal ca noi le-am cumparat. Dar asta-i alta poveste ca noi simtim nevoia sa fim buni. Si simtim nevoia ca copiii nostri sa vada ca suntem sensibili la nevoile lor si nu vrem sa fie nici izolati, nici stigmatizati pentru faptul ca ei n-au si altii au. Dar suntem atat de instrainati intr-o oarecare masura. In Bucuresti, daca intri in statia de metro si spui cuiva si spui, „Buna dimineata,” ala tresare si spune, „Ce ai cu mine?” Sau daca-i spui cuiva respectuos, un lucru, chiar la serviciu, se uita lung la tine si spune, „Ce-o vrea asta de la mine?” Neincrezatori, suspiciosi si instrainati. Dumneavoastra, aici in Cluj, sunteti intr-o oarecare masura ocrotiti. Noi, in Bucuresti, avem un trafic deosebit. Daca circuli in Bucuresti, pana la serviciu, auzi multe lucruri. Oamenii sunt nervosi, oamenii sunt agitati. S-a iutit vremea aceasta, nu mai este timp aproape de nimic. Si suntem tributari acestui stil de viata. Spuneam ca nu e nevoie sa fi expert ca sa vezi raul. Dar e nevoie sa fi intelept ca sa vezi binele.

M-am gandit sa va spun, in dimineata aceasta, despre un lucru care imi framanta inima. Expresia pe care Domnul Isus o foloseste in Luca 4 este una care trebuie sa ne dea de gandit. El spune, uitandu-se la ascultatori, „Negresit imi veti spune..” Asta inseamna ca atunci cand te ridici la amvon, vrand, nevrand, te expui acestei judecati si orice predicator care se ridica la amvon, trebuie sa inteleaga ca negresit, se expune unei judecati. „Negresit imi veti spune, doctore, vindeca-te pe tine insuti.” Vedeti, lumea aceasta ranita, lumea aceasta care sufera de diferite boliare nevoie de leac. Noi stim ca leacul de care are nevoie lumea este credinta, este Dumnezeu. Numai ca farmacia e biserica. Aici se gaseste leacul numit Hristos. Si cand spun biserica, nu spun 9-12, spun pretutindeni unde sunt copiii Lui, spun loc de munca, spun strada, spun loc de scoala, oriunde sunt copiii Lui, trebuie sa fie farmacia, pentru ca nimeni nu poate gasi medicament afara de El.

Acuma, iubitii Domnului, vreau sa ma gandesc si sa stau impreuna de vorba cu dvs., sa ne intrebam in aceasta dimineata urmatorul lucru simplu. Permitem Domnului sa ne foloseasca pe post de farmacie? Sau suntem, din nefericire, factori de imbolnavire? Pentru ca nu exista alt plan al lui Dumnezeu pe pamantul acesta, ci Hristos nadejdea slavei. Acesta este planul lui Dumnezeu. „Hristos in noi, nadejdea slavei.” Noi suntem purtatori de Dumnezeu. Chivotul din vechime nu mai exista. Fiecare dintre noi este un mic chivot. Noi am facut un legamant cu Dumnezeu si noi Il reprezentam. Noi suntem, dupa cum spune Domnul Isus Hristos, lumina lumii si sarea pamantului. Si cercetandu-ne in dimineata asta, care sunt bolile? Biserica n-are boli. Poate. Dar eu m-am uitat in Biblie si am gasit cateva avertismente. Eu nu spun ca am gasit boli, dar am gasit cateva avertizari. Primul lucru la care m-am gandit in aceasta dimineata este acesta:

Boala de ochi spirituala, se numeste barnis. Atunci cand tu vezi paiul din ochiul aproapelui tau si nu vezi barna in ochiul tau. Cineva spunea ca, de fapt, nici n-ar exista un pai in ochiul aproapelui, ca, de fapt, este reflectia barnei din ochiul tau. Vreau sa va spun un lucru, dragii mei, daca biserica nu are ochi sanatosi, nu vom fi vindecati. Vreau sa va spun din toata inima, am nevoie de priviri curate care sa se indrepte spre mine, ca la randul meu sa indrept priviri curate spre cel de langa mine. Privirile banuitoare, privirile ascutite ne schimba, ne aspresc, ne intristeaza. Fugi cand vezi o privire care te sageata. Si ramai fixat cu privirea la cineva care-ti zambeste.

Apoi, spune Biblia ca exista boli de urechi. E ca si cum, fara de a avea probleme auditive, folosim un aparat auditiv. Cand nu ne convine, pac, il inchidem. N-aud. Cand ne convine, pac, il deschidem. Iar aud. Eu am numit-o surzenie preferentiala. Ba sunt surd, ba nu sunt surd. Fratii mei, surorile mele, vreau sa va spun un lucru, nu putem sa auzim numai ce ne convine. Sa stiti ca intotdeauna va trebui sa auzim tot ce este rostit de la primul cuvant al lui Dumnezeu pana la ultimul. Noi va trebui sa auzim tot ce ne spune Dumnezeu. „Vorbeste Doamne, ca robii Tai asculta.” Ajuta-ne Doamne.

Exista boli de inima si acestea sunt grave. Si chiar exista o intamplare biblica, care mi-a dat prilej sa poposesc asupra acestui lucru. Intr-un moment in care era indreptatit David, de suparat, s-a suit impreuna cu ostasii lui, multi la numar, sa se duca sa se razbune pe cineva care se numea Nabal, care in traducere inseamna ‘nebun’. Sotia lui, Abigail, ii spune, „Cum ii este numele, asa este si felul lui. Si el se suparase pentru ca Nabal acceptase ca soldatii lui sa-i pazeasca turmele, dar cand a fost vorba sa-l rasplateasca pentru caest lucru a invocat viciu de procedure: n-avem contract. Da, dar putea sa nu accepte de la inceput paza. Ca daca n-accepta paza, ii spunea, „Imi pare rau, nu-ti voi plati.” Dar, acceptand paza este ceea ce se numeste aceptare tacita. Bun, si se suie pe cal suparat si se duce, nu ca sa faca rost de mancare. Vedeti, ca in mania noastra, noi nu mai gandim, ni se ard circuitele. La raul care exista deja, ca suntem nedreptatiti, adaugam si raul ca ne tulburam si stricam totul. Pur si simplu este o nauceala mania. Ne arde circuitul si nu mai gandim, nici cat am gandit pana atunci. Si in momentul in care se duce spre el, ii taie calea Abigail. Este un exemplu perfect, extraordinar, de frumusete exterioara. Cititi acasa, sa va delectati cu ce inseamna frumusetea lui Dumnezeu. Si ii spune, „Domnul meu, opreste-te.” „De ce m-as opri eu, ca-s suparat?” Pentru ca va veni un ceas in viata ta, cand vei avea dureri de inima. Sa nu cumva sa ai dureri de inima, gandindu-te cu regret. Sa stiti ca foarte multi din noi, pe 31 decembrie au dureri de inima: trecuta anul si nu m-am schimbat. Regrete. Sa stai mereu suspendat intre „O Doamne, ce am facut” si ce as fi putut face. Durerile de inima inseamna sa traiesti frumos ziua de astazi, ca sa nu te doara pentru ea maine. As vrea din toata inima sa nu avem unii fata de altii, nici resentimente  si sa nu traim intr-un fel incat sa ne doara inima, ci inima noastra sa fie sanatoasa. Ma culc si adorm in pace. Nu ma bantuie nimic din ce-am facut in ziua respectiva. Ajuta-ne Doamne.

Sunt boli de picioare, le-am gasit in Deuteronom 32:25, o boala, pot sa o numesc, cumva, a tinerilor. Se vor supara pe mine, dar Biblia spune ca ai voie sa te intristezi daca de pocaiesti, de fapt. Stiti, incapatanarea asta, indaratnicia. Exista anumiti tineri, care ei sunt totdeauna pe contra.
„Du-te.” „Nu.”
„Sezi.” „Ma ridic.”
Deci, intotdeauna, ei au descoperit cuvantul NU. E simpla viata lor.
„Invata.” „Nu.”
„Culca-te.'”Nu.”
„Vino acasa.” „Nu.”
Atat, sunt setati pe nu.
Indaratnicia. Acuma vreau sa va spun un lucru, dragii mei si vreau sa ma priviti cand spun lucrul asta. O sa spuneti, „Chiar asa de rea e incapatanarea?” Da.
Lipsa flexibilitatii in viata dovedeste mandria inimii tale. Cand nu cedezi in fata altor adevaruri, inseamna ca numai al tau conteaza. Biblia spune ca intelepciunea care vine de sus este incapatanata… Asa spune? [nu] Este usor de induplecat. In momentul in care accepti si parerea altcuiva, ce spui tu in mod direct? „Mai, are valoare ce spui tu. Te pretuiesc si esti un partener. In momentul in care nu-l auzi si esti incapatanat, ce spui tu, de fapt? „Si cu tine si fara tine…” Da, ati inteles ideea.

Exista inca un lucru, o boala de picioare, grava. Inainte de-ai spune Dumnezeu lui Moise din rugul aprins lucrurile mari- viziunea, trimiterea [ca] eliberator, Dumnezeu s-a uitat spre Moise si avea un plan fantastic, un plan extraordinar, sa-l trimita sa fie purtatorul Lui de cuvant. Dar, ii spune, „Descalta-te.” Extraordinar, ii spune, deci, Dumnezeu, prima grija cand s-a apropiat de Moise a fost, „Descalta-te. Ai venit cam cu noroi in adunare. Vezi ca esti cam prafuit.” Fratii mei, surorile mele, din toata inima, eu cred ca Dumnezeu este viu si cred ca Dumnezeu ne este bienvoitor. Dar Dumnezeu isi onoreaza cuvantul Lui si Dumnezeu are o matematica sfanta si ma tem de multe ori sa nu fiu acel inoroit, care opreste binecuvantarea lui Dumnezeu. Si va rog din toata inima si la dvs. nu vad sa fie cazul si ma bucur pt. aceasta. Dar ce stiu eu? E Duminica. Duminica e altfel decat orice zi din saptamana. Dumnezeu ne binecuvanteaza sa fim manierati si politicosi. Va spun cu toata dragostea, nu-i scaunul tau [la biserica], e a Domnului. Nimic din ce este aici nu imi apartine. E a lui Dumnezeu din cer. Trebuie sa avem foarte mare grija si sa ne purtam cu scumpatate, sa ne purtam intr-un mod politicos, intr-un mod evlavios. Atat mi-e de draga evlavia. Evlavia inseamna o purtare sfanta in raport de orice lucru din viata ta. Si atunci, iubitii Domnului, n-ar trebui sa ne uitam cand intram in Casa Domnului si sa nu fim cumva incaltati pe dos? Sau in caltarile noastre sa fie murdare. Atat de important este sa fim intr-o stare buna. As vrea din toata inima, Dumnezeu din cer, sa ne ajute sa avem maniere in Casa sfanta, si nu numai, peste tot. Sa stiti iubitii Domnului, ca uneori un cuvant politicos deschide un orizont spiritual cum nu te-ai gandit. Doar un cuvant, spus la timpul potrivit. Un om care este manierat atrage privirea si cand te vor intreba oamenii: De ce sunt purtarile asa? Sa spui, „M-am intalnit cu un gentleman.” Biblia spune ca Domnul Isus este Domnul Domnilor. Dumnezeul nostru este generos, bogat si este un Dumnezeu care ne invata purtarile frumoase.

Biblia mai spune ca mai exista o boala de picioare, care n-as vrea sa existe la nimeni: schiopatat de ambele picioare. Vedeti ca Biblia este extrem de frumoasa. Ea nu zice ca schiopatezi de un picior, ca e bine sa schiopatezi de un picior. S-a intalnit Iacov cu Dumnezeu si a zis, „Dupa ce ma intalnesc cu El, nu mai pot sa merg in felul meu semet. Ma cam tarai de picioare. Cand te intalnesti cu Domnul, nu mai mergi tu in batosenia ta. Mergi altfel, smerit cu Dumnezeul tau. Dar daca schiopatezi de ambele picioare, inseamna ca tu mergi in directii gresite, lucrurile sunt gresite, te afli pe o cale gresita. Dumnezeu sa ne ajute sa croim  carari drepte cu picioarele noastre.

O Doamne, am ajuns la un alt organ care poate sa fie afectat. In Ieremia 9:8 spune despre limba deosebit de ceea ce psune in Epistola catre Iacov, unde avem jumatate de capitol la acest subiect. Zice ca limba e ca o sageata. Cand eram copil, ma jucam de-a razboiul. Unii erau indieni si unii erau cowboy. Cu asta aveam noi, cu pistoale si cu sageti. Acuma sa nu facem in biserica o ploaie de sageti. Dumnezeu ne-a dat limba si cu ea sa binecuvantam pe Domnul.  Zice Zaharia arhanghelului Gavril, „Dupa ce voi cunoaste ca se va implini ceea ce ai vestit?”Pentru ca omul era batran, dupa atata rugaciune neimplinita, avea si el dreptul la indoiala lui. Arhanghelul Gavril ii spune lui Zaharia: dar eu sunt arhanghelul, trimisul lui Dumnezeu; ce alta explicatie sa-ti mai dau? Suparat ca nu a vazut, suparat ca nu a inteles, i-a zis, „Vei iesi afara si vei fi mut.” Daca Dumnezeu ar face asa cu noi? Pentru ca nu M-ai crezut, pentru ca ai vorbit ce nu trebuie, pentru ca nu te-ai increzut in mine, iti iau darul vorbirii. Oare cum ar fi? Ce tacere ar fi in tara asta! Dar uite, Dumnezeu ne lasa acest dar al vorbirii. De ce? Ca sa te duci sa spui acasa, „M-am intalnit cu Dumnezeu. Mi-a spus ceva frumos. Mi-a spus ceva care merita sa spun mai departe.” Si celelalte lucruri, da-ti pe ‘mute’, sa nu mai fie si ce nu trebuie spus, nu spune. E nevoie sa spui despre lucrurile rele? Chiar nu e nevoie, va garantez lucrul asta.

Mai sunt boli de stomac. Cand te uiti la cineva, pe ala nu-l digeri, orice ar fi. Mana- boli de mana. Zice: Mana celui care intinde ma va vinde, e cu Mine la masa. „Vreau dar, ca barbatii, sa se roage ridicand maini curate. Dumnezeu vorbeste intr-atatea feluri si sunt avertizmente pentru boli care le putem gasi.

De asemenea, inchei spunandu-va un lucru ciudat. Dvs. stiti ca noi nu avem simboluri. Noi am rupt-o cu simbolurile, uneori se pare ca teoretic pentru ca pestele si porumbelul la penticostali… eu sunt directorul revistei noastre si la n moment dat l-am stilizat porumbelul (facut mai mic). Am primit scrisori din tara: Te-ai lepadat de credinta. Atunci am zis, „Se pare ca noi numai zicem, dar nu si facem ceea ce zicem.” Pentru ca noi trebuie sa traim printr-o credinta care se increde in El si sa lasam putin lucrurile acestea care sunt neesentiale in viata, pentru ca astea sunt carje si ar fi bine sa umblam sanatosi.

In Galateni 5 spune „Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama ca sa nu fiti nimiciti.” Am stat si m-am gandit, „Cum adica, Doamne, ne muscam.” Acuma, vreau sa va pun o intrebare: cine musca? [Cainii]. Bine ati zis. Si atunci inseamna ca noi nici nu latram, nici nu muscam. Fratii mei, surorile mele, pare copilaresc ce va spun eu, dar luati aminte. Ganditi-va de fiecare data, cand aveti tendinta sa muscati pe cineva, ca Dumnezeu v-a facut dupa chipul Lui, sa fiti oameni. Ajuta-ne Isuse. Biblia spune ca exista chiar si tendinta sa ne mancam. Acuma, stiti cum este sa mananci din cineva? Ti-ai pus intrebarea asta, practic? M-am speriat. In ce cadru spiritual cade asta? Asta inseamna ca il rozi pe ala, intr-un mod continu, continu, continu. Tot musti din el, musti din el, nu-l mai lasi.

Care sunt semnele sanatatii?

M-am tot bandit: cum am putea sa ne facem noi sanatosi? Cum am putea sa ne punem in dimineata asta un diagnostic? Haideti sa vedem, care sunt semnele sanatatii? As vrea in aceasta dimineata, sa imi pun un diagnostic numit Biblia si sa-l vad. Sunt eu cu adevarat farmacia lui Dumnezeu? Acest adevar care-l propovaduiesc altora, mi-l propovaduiesc si mie? Traiesc eu ceea ce Biblia spune? Sau le spun altora sa traiasca Biblia si eu traiesc cum doresc? Si primul lucru care as vrea sa ni-l oferim ca proba a sanatatii este acesta. Biblia spune in felul urmator: „Duhul Domnului m-a uns. ca sa vestesc..” Si primul lucru pe care-l vestesti- „sa vestesc saracilor o veste buna”, sau evanghelia. Acuma, vreau sa facem putina aplicatie biblica. De exemplu, cand ne rugam pentru ungerea Duhului Sfant, noi tot timpul ne uitam in sus. La care Dumnezeu ne spune, „N-ar fi bine, pentru ungerea Duhului Sfant, sa va uitati inlauntru?” Ungerea Duhului Sfant, intr-adevar, tine de mila lui Dumnezeu. Ati vazut ca sunt dimineti cand ungerea Domnului s-a pus sa coboare la Betania. Nu e efortul omului. Sunt dimineti in care inima iti zboara. Pur si simplu, e har. Simti mireasma prezentei Lui. Si sunt zile in care-i greu. Parca lucrurile merg foarte greu si atunci, cum sa procedam? Ce ar trebui facut? Biblia spune, ungerea aceasta, care Dumnezeu o lasa peste voi este mai intai de toate o ungere care vine din interior.

Cum vine ungerea aceasta si cum se creeaza ea? Prin zdrobire, cum spunea pastorul vostru. Cum ma zdrobesc? Si aceasta e o intrebare. In momentul in care stai in rugaciune, cuvantul lui Dumnezeu, pe care-l citesti se opune firii tale pamantesti. Firea pamanteasca are niste dorinti- de marire, de bani, de putere, de respect de la ceilalti. Avem tendinte sa fim laudati, sa fim in frunte. Si atunci, vine Duhul lui Dumnezeu, prin Cuvantul Lui si ne spune, „Smereste-te sub mana tare a lui Dumnezeu. Lucreaza ca pentru Domnul. Leapada-te de tine insuti.” Si cuvantul lui Dumnezeu se ciocneste cu tendintele si dorinta  firii noastre pamantesti si din ciocnirea aceasta se naste o zdrobire, se naste untdelemn sfant. Oridecateori Duhul lui Dumnezeu, prin cuvantul Lui ciocneste, zdrobeste in noi tendinta firii pamantesti, din aceasta inclestare se naste untdelemnul interior. Oridecateori ai cedat Duhului lui Dumnezeu  in rugaciune si ai spus, „Faca-se voia Ta, nu mai am nici o asteptare si nu mai vreau sa primesc din mana omului nici o decoratie. Vreau sa primesc premiul alergarii ceresti in Hristos din mana Ta, Doamne. Si nu mai conteaza, Doamne, macar ca a contat lucrul asta, nu mai conteaza, pur si simplu, ma las zdrobit de Tine.” Cand te ridici, ai untdelemn pe dinauntru. Conteaza lucrul asta? Enorm.

Dar mai exista o sursa a untdelemului sfant pe care Dumnezeu ni-l descopera in aceasta dimineata si este semnul sanatatii. Iubitii Domnului, nici un om intors la Dumnezeu, nici un crestin care s-a intalnit cu Dumnezeu, nici un om transformat si inoit dupa chipul lui Dumnezeu nu poate vorbi dupa sanatate, nu poate vorbi ca este doctorul lui insusi, daca nu va avea acest aspect de care Dumnezeu ne spune. Care este aspectul? Ungerea pe care Dumnezeu ti-o da, prin daruirea care o ai fata de semenii tai- dragostea relationala. Am descoperit dragostea centrata pe noi insine: O Doamne, ajuta-ma. O Doamne, da-mi. O Doamne, da-mi. Si nu-i gresit. Dar Dumnezeu iti spune la un moment dat, tot concentrandu-te pe tine, nu vezi ca devii uscat? Nu vezi ca dupa 2 minute de rugaciune cu ‘da-mi’ si ‘fa-mi’ nu mai gasesti nimic de  spus inaintea lui Dumnezeu? Nu observati ca rugaciunea noastra, de cele mai multe ori se opreste abrupt? Sau de multe ori poate nici n-o incepem. De ce? Pentru ca n-am inteles un adevar fundamental- ca cel vindecat de Dumnezeu are o dragoste care se daruieste semenilor lui? Ca in rugaciune ai o lista cu oamenii care sunt necajiti, oameni pe care i-ai intalnit, rugaciunea ta continua. De multe ori n-ai indrazneala sa-i spui Domnului, „Ajuta-ma,” ca stii in ce situatie prapadita esti. Dar atunci, poti sa te rogi pentru cei de langa tine si odata cu rugaciunea facuta pentru ei, parca simti cum mila Domnului se revarsa si pentru tine.

Vreau sa va vorbesc in aceasta dimineata despre dorinta lui Dumnezeu de a unge Biserica Betania. Dumnezeu vrea sa va unga cu un untdelemn vindecator, dar Dumnezeu zice, „Eu ma ocup de sanatatea ta, ma ocup de finantele tale, ma ocup de ceea ce esti tu, dar tu ocupa-te de ceea ce Eu iti doresc si Dumnezeu spune, „Ridicati-va, daca sunteti vindecati, veti stii un lucru, ca voi trebuie sa va daruiti semenilor vostri.

Daca sunt sanatos [spiritual]

  1. voi avea o dragoste care se impartaseste
  2. nu ma voi ascunde in spatele adevarurilor generale, ci voi sta in fata lui Isus si voi spune, „Eu sunt omul acesta,” cum a zis David. Trebuie sa ma schimb, ca am pacatuit impotriva lui Dumnezeu.Am pacatuit impotriva cerului si imotriva Ta, Tata.
  3. Omul vindecat si sanatos va avea intelepciunea sa renunte. Sa renunte sa faca pasul care-l arunca in haos, sa renunte sa tina cu mana lui ceea ce nu poate decat Dumnezeu. Sa renunti la tot ceea ce inseamna truda omeneasca, sa renunte la tot ce inseamna metode omenesti si sa te increzi in Domnul si in puterea tariei Lui.

(Pana la Min 53:00 mai sunt 47 de min din mesaj)

PREDICA

PROGRAMUL INTREG – Predica incepe la minutul 19:10

Vine Dumnezeu cu adevarul personal. Lasa deoparte adevarul general. S-a rugat o femeie in dimineata aceasta si a zis, „Doamne, Dumnezeule, am fost mantuita de Tine, dar ajuta-ma pentru ca inca am lucruri nerastignite.” Dumnezeu ne zice in dimineata aceasta, „Nu va chem la biserica sa va indop cu adevaruri generale. Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al aproximarii sau a lucrurilor generale. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu personal. Se uita in ochii tai si spune, „Eu am venit pentru tine, sa-ti spun un lucru, ca daca vrei sa fi sanatos, tu trebuie sa schimbi ceva in viata ta.” Si vreau sa fiu sanatos. Nu ma lasa, Doamne, sa ma scald in generalitati. Nu ma lasa, ca biserica sa fie o aproximare a adevarurilor spirituale. Te rog vorbeste sufletului meu. Daca ma ustura, daca ma doare, daca ma voi simti incomfortabil, mai bine asa Doamne, decat sa plec de aici spunand- pot sa spun ce s-a cantat, ce s-a predicat, dar cel mai important e sa ma duc acasa, sa spun, „Oameni buni, eu sunt rau. Mi-am dat seama ca  ceva rau se intampla cu mine.

In fiecare Sambata, cand suntem acasa, daca Dumnezeu m-ajuta, cu sotia, noi avem timpul de marturisire. Ascultati-ma ce va spun, 45 de ani, in fiecare Sambata cand sunt acasa,  ne marturisim si ne punem serios problema mantuirii noastre. Ce crezi, ca-i joaca de copil? Dumnezeul nostru, acum Il privim in felul nostru, dar cand vom fi la judecata, Biblia zice Biblia ca ochii Lui sunt ca para focului mistuitor. Se va uita la tine si va spune, „Tu ai daruit altora niste cuvinte. Ai spus altora despre mantuire. Ai 40 de ani, ai 50 de ani,  dar te-a schimbat adevarul asta pe care il propovaduiesti tu? Te-ai lasat schimbat? Ai zis ca esti farmacia Lui, ca biserica, dar tie ti-ai administrat acest medicament? Biblia asta imi vorbeste mai intai mie, in dimineata asta si va marturisesc ca am stat cu capul in jos si am spus Domnului, „Doamne, sunt doua capitole in viata mea unde trebuie sa lucrez, pentru ca adevarul Tau trebuie sa ma schimbe.” „Voi sunteti aceia pentru care am venit.’
~~~
Fratii mei, surorile mele, cu toata cinstea va spun asta si cu toata responsabilitatea. Sunt pastor prin mila lui Dumnezeu, pastoresc o biserica. Dar in inima mea, spun lucrul asta, desi frati de ai mei ma judeca si au poate dreptate sa ma judece. Nu m-am simtit niciodata penticostal, cum n-ar fi bine nici tu sa te simti baptist. Si nu m-am simtit niciodata penticostal si nici nu cred ca ar trebui sa ne simtim prea baptisti, prea penticostali sau prea crestini dupa Evanghelie.

Ar trebui sa ne simtim copii nascuti din Dumnezeu, pentru ca vine Domnul Isus Hristos si spune, „Pentru voi conteaza eticheta, pentru mine conteaza credinta.” Pentru ca vaduva din Sarepta Sidonului nu avea nici o eticheta pusa, dar a gasit in inima ei credinta, pentru ca ea a zis, „Ma duc sa fac voia Ta, Dumnezeule, macar ca nu mai am nimic, macar ca dupa ce mancam vom muri.” Femeia aceea avea o credinta fantastica sub aspectul viitorului, dar a stiut sa cedeze prezentului si lui Dumnezeu inima ei.

Vreau sa va spun in dimineata aceasta un lucru, priviti-ma in ochi, fratii mei, surorile mele, va rog din toata inima sa nu ne inchidem unii fata de altii. Poate fi voia lui Dumnezeu, poate n-o fi, nu stiu. Primul grup cu care m-am intalnit in Bucuresti si care mi-au vorbit despre Dumnezeu au baptistii. Daca ma duceam la biserica lor, astazi aveati aici un baptist la microfon. Dar nici asta n-ar fi contat prea mult, pentru ca ceea ce ma califica pe mine inaintea lui Dumnezeu e credinta. Naaman sirianul a fost vindecat, vaduva din Sarepta a fost vindecata pentru ca nu eticheta defineste ceea ce sunteti, ci credinta. Am venit la voi in dimineata asta si am venit sa gasesc credinta.

Cand Fiul omului va veni, nu va intreba cate biserici  sunt infiintate. Ce va intreba Domnul Isus? Daca avem credinta. Si ce inseamna ‘daca avem credinta?” Domnul Isus, cand s-a inaltat la cer, ingerii s-au uitat si au zis, „De ce stati? Incepeti slujirea contra cronometru.”  Cand se va intoarce, se va intoarce in acelasi fel in care s-a suit. Si cand s-a suit, a zis, „Mergeti pana la capatul pamantului.” Cand se va intoarce, prima intrebare va fi, „Ati fost?”
~~~
Vine batranul prooroc, apasat. Imparatul zice, „Poftim, intra.” La care, proorocul se uita si zice, „David, bietul de tine, de un an de zile te tot minti ca esti pocait. Si imi dau seama ca nu ai putea primi adevarul , daca ti-as da doua palme. Asa ca am sa-ti spun o poveste. Un om sarac avea o mielusea. Asa o iubea, ca pana si painea de la masa copiilor o manca cu mieluseaua si dormea la sanul lui. Un om bogat avea multe oi si multi boi. La un moment dat, vine un calator si bogatul nu s-a indurat sa jertfeasca din oile lui si din boii lui, ci s-a dus la sarac si a luat aceasta mielusea si a sacrificat-o. Davide, cum ti se pare?”

Cata vreme adevarul era la nivelul general, a zis, „Da, merita moartea!” La care degetul  proorocului s-a indreptat catre el si a zis, „Tu esti acela.” Dumnezeu, in dimineata asta isi plimba degetul prin adunare. Nu vorbesc despre voi ca nu stiu ce va spune voua, dar Dumnezeu are degetul asupra mea. Si Dumnezeu imi spune, „Ti-am spus o poveste frumoasa, pentru ca stiu ca mintea ta si felul tau nu au puterea sa primeasca  ceea ce spun Eu.” Si de aceea vine Dumnezeu  cu atata har si ne ia Dumnezeu, ca un tata, in brate, si apoi, spune Dumnezeu, „Numai, treziti-va! Numai, treziti-va!”
~~~
Filosoful priveste in sus si zice, „De ce ai facut, Doamne, lumea?”
Materialistul, priveste in jur si isi pune urmatoarea intrebare, „Ce folos am eu de la lumea aceasta?”
Omul de stiinta se uita la lucruri in detaliu si spune, „Cum a facut Dumnezeu lumea aceasta?”
Crestinul se uita in el insusi si spune, „Cu ce as putea ajuta lumea aceasta?”
Iata ce spune Domnul, „Ai putea sa o ajuti fiind mai intai sanatos. Fiind sanatos (spiritual), te voi folosi ca farmacia mea.
Ce inseamna sa te vindeci pe tine insuti?

  1. Sa ai o dragoste impartasita.
  2. Sa treci de la adevarul general la adevarul personal.
  3. Sa ai intelepciunea de a renunta, cand trebuie sa renunti.

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Nelu Brie – A Doua Şansă – la Biserica Betania Cluj 25 Noiembrie, 2012

Multumesc sorei Bibi Danaila pentru atentionare la predica fratelui Nelu Brie. Faceti click pe poza fr. Nelu Brie sa accesati video sau cititi transcrierea predicii mai jos.

PAGINA Nelu Brie PREDICI aici

Ninive – capitala Asiriei via http://www.bible-history.com

Nelu Brie, pastorul Bisericii Emanuel din Sibiu si profesor la Institutul Teologic Penticostal din Bucuresti predica despre

Textul Iona 3:1-10

Existenta noastra se desfasoara in doua planuri diferite: planul terestru si planul ceresc. Viata fiecaruia dintre noi se desfasoara in aceste 2 planuri. Aceste doua dimensiuni se influenteaza reciproc. Pe pamant, noi oamenii facem ceea ce socotim potrivit sa facem. Deciziile si actiunile noastre se consemneaza, se unesc intr-un mesaj care pleaca spre lumea de dincolo. Mesajul nostru ajunge in spatiile creseti. Este consemnat. Atrage dupa sine decizii, ecouri,  care apoi se intorc in planul omenesc si ne determina viata.

In esenta, acesta este adevarul de la care se porneste in cartea profetului Iona. Oamenii, pe pamant fac ceea ce ei considera potrivit. Faptele lor se aud in cer, nasc decizii in cer care atunci se intorc pe pamant si determina cursul vietii.

In planul terestru este vorba de o cetate antica, capitala a unei dintre cele mai mari imperii care a existat vreodata- orasul Ninivei, capitala imperiului Asirian. Notitele continua sub poza. Fa click pe poza sa vizionezi predica la Biserica Betania Cluj:

Watch live streaming video from bisericabetaniacluj at livestream.com

Faceti click pe poza sa accesati video. Cateva instructii pentru video la Livestream. Lasati ca video sa se descarce inainte de a-l porni (3-5 minute). Chiar la inceput va aparea o reclama scurta. Lasati reclamele de cate ori vin, daca le opriti, va va intrerupe mai des. Reclamele baner- peste ecran in partea de jos pot fi inchise- faceti click pe coltul din dreapta ‘close’ de cate ori apare. E cam ghinion cu reclamele lor, dar merita vizionarea programelor chiar daca Livestream pune mai multe reclame. Predica incepe la minutul 73:00 (1 ora 13 min).

Textul Iona 3:1-10

Transcriere din predica:

Ninive, s-a scris de ei in Genesa

In planul terestru este vorba de o cetate antica, capitala a unei dintre cele mai mari imperii care a existat vreodata- orasul Ninivei, capitala imperiului Asirian. Orasul era un oras foarte vechi. Existenta lui era consemnata inca din primele pagini ale sfintelor scripturi. Geneza cap. 11 vorbeste deja despre zidirea orasului Ninive. Un oras vechi, cu o religie idolatra. Numele orasului venea, de fapt, de la zeitatea principala. Orasul s-a mai numit Ninua, zeita s-a numit Ninua. Mai tarziu a fost cunoscut sub numele de Ishtar de la Israeliti cand au mers in idolatrie s-a numit Astarte. Orasul era un oras idolatru si foarte puternic. Scriptura spune aici ca avea o lungime cat cale de trei zile. Ruinele pot fi descoperite pe o suprafata de 50 km lungime. Ca de la Cluj la Dej, atata era orasul Ninive. Un oras foarte mare, puternic, zona fortificata era inconjurata cu ziduri inalte pana la 30 de metri si cu o latime ce lasa la trecere trei care de lupta. In spatele zidurilor orasul era de necucerit.

In jurul orasului s-a format un imperiu cunoscut in istorie pentru atrocitatile sale. In campaniile de cucerire, armata Asiriana a nimicit tot ce a intalnit. Ce era bun de dus in robie a dus in robie. Iar restul era trecut prin foc, prin sabie. In urma ramanea doar distrugere. Un popor foarte crud, cruzimea lui fiinddescrisa chiar si pe paginile sfintelor scripturi. Acesti oameni, construind un imperiu atat de puternic, renumiti pentru cruzimea lor s-au socotit de neinvins. Numai ca incet, incet faptele lor s-au strans intr-un mesaj si mesajul a fost transmis in lumea cereasca.

In cer a avut loc un sfat

Cu aceasta ne mutam in spatiul ceresc. Intr-o zi, potrivit primelor versete din cartea Iona, in cer a avut loc un sfat. Este posibil ca evenimentele sa se fi petrecut dupa modelul relatat la inceputul cartii Iov. Ingerii sfinti au fost prezenti la sfat. Au venit cu toti din toate partile, iar Dumnezeu pe scaunul de Domnie. In mijlocul acelei adunari in care nu stim ce s-a mai spus, cineva a adus o veste. Vestea a fost privitoare la nelegiuirea din cetatea Ninive. Vers. 2 ne spune „caci rautatea ei,’ zicea Dumnezeu, „s-a suit pana la Mine.” Este posibil ca acel purtator de cuvant sa fi trecut in revista toate atrocitatile care s-au petrecut in oras si in afara lui de catre cetatenii acelui oras. Crime, jafuri, ucideri, torutri de tot soiul. Toate atrocitatile si faptele mizerabile, rautatile. Vorba imparatului din Ninive: Faptele de asuprire, calea lor cea rea.

Ne putem inchipui revolta pe care ingerii au aratat-o la auzul acelor teribile  cuvinte. In atmosfera  din cer cu siguranta ca a plutit un gand. Ceva trebuie facut. Asa lucrurile nu mai pot sa ramana. Hotararea a fost luata. Ninive sa fie nimicita. A fost stabilita data nimicirii, hotarate instrumentele judecatii, delegati purtatorii judecatii. Planul pedepsirii a fost facut minutios si stabilit in fiecare detaliu. Mai trebuie aprobarea finala. Dumnezeu a spus ca planul este bun. Ninive sa fie nimicita. Numai ca, intr-un mod surprinzator pentru oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu, nu insa pentru ingeri. Dumnezeu a zis: „Dar, mai inainte sa ajunga solii purtatori ai pedepselor divine in Ninive vom trimite un profet. Profetul ales a fost Iona si mesajul a fost:

A Doua Şansă

Un cuvant scurt: „Inca 40 de zile si Ninive va fi nimicita.” Acest mesaj dur, scurt, fara posibilitate de rastalmacire. Contine in sine insa vestea cea buna  a şansei a doua. Poate ca cineva va intreba: „De ce a doua  şansă? De ce a doua şansă pentru noi? Raspunsul cred ca este urmatorul:

(A) Prima şansă Fiecare din noi am ajuns un stadiu al credintei noastre cand Dumnezeu  a vazut ca in noi s-a dezvoltat suficient de bine discernamantul intre bine si rau. A existat cand inocenta noastra de prunci- te uiti la un bebelus de 6 luni si nu stie nici pe ce lume, nici cum il cheama. Ce sa stii apoi ce-i bine si ce-i rau? Dar creste. Incet, incet se inalta si vine un moment in existenta sa cand Domnul Dumnezeu cercetandu-l stie: Pruncul acesta cunoaste ce-i bine si ce-i rau. In urmatoarea clipa sau ceas, sau zi el este dus intr-o intersectie. Aceasta intersectie se numeste intersectia morala. I se pune in fata alegerea- alegi binele sau alegi raul.

Ajuns in intersectie, acolo este prima şansă. Si ce am ales? Cati ne gasim aici am ales răul. Caci din pricina acelei alegeri facute oamenii sunt declarati de Dumnezeu pacatosi si lipsiti de slava lui Dumnezeu. Si cu smerenie spunem ca asa suntem si noi. Acolo a fost prima şansă. Acuma, ea s-a incheiat, s-a consumat.

(B) Şansa a doua – Insă, inainte ca Dumnezeu sa aduca judecata pentru faptele acumulate de dupa prima intersectie si pana in prezent, Dumnezeu decide sa ofere şansa a doua. Sa ne uitam la cuvintele citite ca sa vedem care este economia a şansei a doua.

La a doua şansă Dumnezeu ofera har 

El ofera har, harul mantuirii. Iata cum incepe propovaduirea lui Iona: INCA 40 de zile si Ninive va fi nimicita.” Inchipuiti-va ca Domnul Dumnezeu, printr-un profet, ar vorbi foarte convingator vreunuia din noi, un mesaj de tipul: Inca 40 de zile si te vei prapadi intr-un teribil accident de circulatie. Ce a-ti spune la auzirea unui asemenea mesaj? Dar, sa stii sigur ca-ti vorbeste Dumnezeu , nu ca te sperie un om. „Inca 40 de zile si tu vei pieri.” Ce fel de mesaj ar fi acesta? Ne-am ingrozi. Dar in acelasi timp ar trebui sa ne legam de cuvantul „inca”, pentru ca in cuvantul „inca” este concentrat tot harul lui Dumnezeu. In alte vorbe, tocmai ce Domnul Dumnezeu comunica cetatii era ca lungi ani in care Dumnezeu a fost favorabil orasului- zilele acelea, saptamanile si lunile acelea in care harul lui Dumnezeu s-a revarsat si inca mai sunt,. Dar, din ele au mai ramas 40 de zile. Dumnezeu ofera har. Dumnezeu ne-a dat si noua har. A lasat si peste noi favoarea Sa, bunavointa Sa, iubirea Sa, dizpozitia de a ne ierta pacatele. O inima deschisa pentru pacatosi care L-au suparat pe Dumnezeu prin pacate. Pentru Ninive, ca de altfel si pentru noi, harul lui Dumnezeu este exprimat in doua feluri:

(1) Har – Mai intai Dumnezeu trimite un mesager.

Mesagerul a fost Iona, un mesager credibil. Cu siguranta ca inainte ca sa ajunga Iona in Ninive, a ajuns in Ninive vestea sosirii lui Iona. Si cetatea era in mare framantare. Oare ce va zice mesagerul din peste? Un mesager credibil.

Mai credibil insa decat Iona este mesagerul care ni se adreseaza prin sfanta evanghelie. El este Domnul nostru Isus Hristos. Noi, ceilalti, purtatorii Lui de cuvant. Dar El e mesagerul. Si marturia credibila a lui Dumnezeu este ca El a inviat din morti. Si harul Lui Dumnezeu se exprima prin acest mesager credibil: Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu care poarta cu sine un mesaj.

(2) A doua componenta a harului- Mesajul.

Mesajul lui Iona a fost mesajul celei de a doua sanse care este atat de concentrat comunicat si ingrozitor comunicat. Si bine ca mesajul pentru noi e altfel: „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.” Ca apoi Pavel sa spuna, ca incununare: „Dumnezeu, harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat.” Acest har ni s-a aratat si noua, ca nu ne-a nimicit Dumnezeu cand am savarsit pacate. Asta nu inseamna ca nu ne-a vazut ca am pacatuit. Faptul ca am continuat sa traim e din pricina harului.

Aduceti-va aminte de Anania si Safira. Doi oameni care s-au facut vinovati de pacat mare in ochii lui Dumnezeu. Au vandut un ogor si au vrut sa injumatateasca darul. Nu-i nici o problema. Socotiti dumneavoastra ca venind la adunare si Petru l-a intrebat pe Anania: Anania, cu banii astia a-ti vandut mosia? De ar fi zis Anania: „Frate Petru, nu cu atata, cu mai mult. Dar, m-am inteles cu nevasta-mea ca avem nevoie de o parte de bani si uite, pe astia-i aducem, ii dau cu inima larga in numele Domnului Isus. Ar fi zis Petru: Domnul o sa primeasca darul tau, nu-i nici o problema. Nimeni nu-i ceruse sa aduca toti banii. Numai ca el, mincinosul, amagit de diavolul declara public ca sunt banii toti. In urmatoarele secunde a cazut jos la pamant mort. Si cateva ceasuri mai tarziu Safira cade la fel.

Citind acolo m-am gandit. Ce-i aici oare? Exceptie sau regula? Regula. Exceptia e cu noi. Exceptia este posibila doar din pricina unui har, care inainte sa vina judecata rosteste cuvantul „inca”. Acest „inca” extinde, face o extensiune ca si cum ar intinde timpul, a pune acolo o enclava in timp ca sa ofere o sansa. Cand Dumnezeu ofera har El e cu inima deschisa pentru oameni. Iertarea este disponibila. Impacarea este posibila. Duhul lui Dumnezeu se revarsa si cerceteaza. Inima omului e framantata, convinsa. Cu ea, Duhul in constiinta argumenteaza dovedind ca-i pacat la mijloc si ca-i nevoie de neprihanire si ca vine judecata. Duhul creeaza circumstante favorabile mantuirii, precum cea din seara aceasta.

Nu poti crede, nu te poti schimba, dar la biserica ai putut veni. Asta-i harul lui Dumnezeu. In vremea harului Dumnezeu e favorabil. Nadajduiesc sa fie favorabil fiecaruia dintre noi si socot ca simpla noastra prezenta aici confirma ca si-n dreptul nostru este valabil cuvantul „inca”.

(3) Harul este limitat.

Cand Dumnezeu ofera sansa a doua El ofera un har limitat. „Inca 40 de zile”. Harul lui Dumnezeu este inepuizabil. Nimeni nu va putea vreodata sa epuizeze sensurile profunde ale harului lui Dumnezeu. El este nemarginit, inaltimea sau lungimea, sau adancimea si profunzimea Sa e de neconceput pentru mintea omeneasca. Unde nici un om nu vede sansa si posibilitate de indreptare Dumnezeu vede si investeste si culege. Ca e harul Lui imens, de necuprins, inepuizabil. Dar limitat. Sa nu creada cineva ca harul lui Dumnezeu tine la nesfarsit. Harul lui Dumnezeu e plin de iubirea si de generozitatea Lui, de favoarea lui Dumnezeu.

Pai, sa se uite Dumnezeu la tine si sa te vada pacatuind, mintand, injurand, curvind, furand, traind in tot felul de pacate- sa te vada, toate astea sub privirile Lui Dumnezeu si Dumnezeu sa se uite tolerant. Oare nu acesta este sensul cuvintelor: indelunga rabdare? Sau: trecuse cu vedere pacatele facute dinainte? Sau cuvintele: Dumnezeu nu tine in seama vremea de nestiinta? Este o imagine teribil de impresionanta. Un Dumnezeu tolerant din pricina harului. De n-ar fi tolerant am impartasi soarta lui Anania si Safira. Dar e bun. Dar nu e doar bun Dumnezeu e bun, dar nu e doar bun. Harul lui Dumnezeu este limitat.

Dovezi biblice: Isaia 55:6 – „Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi„. Vremea este impartita in doua. O vreme Dumnezeu poate fi gasit. O vreme Dumnezeu e aproape si dupa aceea urmeaza o vreme in care Dumnezeu nu mai poate fi gasit si nici nu este aproape.  Evrei 4:1- „Sa luam dar bine seama, atata timp cat ramane in picioare sa intram in fagaduinta Lui, nici unul din voi sa nu se pomeneasca venind prea tarziu„.

Prea tarziu- nu e dupa ce mori, prea tarziu este dupa ce se gata harul. „Sa luam bine seama”, greceste, verbul inseamna: ingroziti-va, tremurati in voi la gandul de spaima ca tot amanand sa va impacati cu Dumnezeu a-ti putea trece in ziua 41-a (a Ninivei, a distrugerii), dupa care nu-i mai nici un har. Luca 19:41-Bucuria Ierusalimului si plansul Domnului Isus: „Cand s-a apropiat de cetate si Isus a vazut-o, a plans pentru ea.” Stiti de ce a plans. Auziti cuvintele: „Daca ai fi cunoscut si tu in ce zi (era ziua 40 a Ninivei) lucrurile care puteau sa-ti dea pacea. Dar acum ele sunt ascunse de ochii tai… Pentru ca n-ai cunoscut vremea Mea cand ai fost cercetata.” 

Har, dar limitat. Sa nu credeti ca aceste adevaruri sunt valabile doar pentru altii. Ele ne cuprind si pe noi. Sa nu socotim ca harul lui Dumnezeu tine de cand ne nastem pana murim. La unii da. Dar, la acei la care tine atat de mult stie Dumnezeu si El nu spune aceasta taina nimanui. Este posibil prin mecanismele rugaciunii de mijlocire, cum gasim in multe locuri din scriptura, ca vremea harului sa se prelungeasca. Mare, mare binecuvantare este sa ai un tata, o mama, un barbat, o sotie, sau un prunc care se roaga pentru tine. Mare har, mare binecuvantare. Sa ia omul acesta, mijlocitorul, sa ia unealta judecatorului si sa-L induplece pe Stapan. Sa zica omul cu securea ca vine la anul ca sa taie smochinul neroditor. Pana atunci il mai lasam.

Sa nu dispretuiti rugaciunile de mijlocire. In ele se intampla o economie pe care ochii nostri de carne si mintea noastra nu o poate patrunde.

Ce se intampla cand se ia harul? 

In vremea harului Dumnezeu e favorabil. Ingerii lui Dumnezeu protejeaza. Urmeaza o relatare personala (! ora 40 min)–E vremea harului. Va chem sa ne intoarcem la Hristos cu grabire, la gandul inspaimantator ca s-ar putea incheia cu harul chiar in seara aceasta.

(C) Dupa har vine judecata. „Inca 40 de zile si Ninive va fi nimicita. Paradigmul, tiparul dupa care Dumnezeu a lucrat in vechime pana in vremurile noastre este acelasi: Har, o vreme si apoi judecata. Cu un individ, cu o natiune, tot asa a lucrat. Cand omul isi vede pacatele se apuca de post si pocainta. Cainta fara lacrimi si fara rugaciune este simulacru. Barbatii din Ninive s-au pocait iar raspunsul lui Dumnezeu este in vers. 10. Dumnezeu a vazut ce faceau ei si ca s-au intors dupa calea cea rea.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari