Probabil cea mai încurajatoare experiență din 2013!
Secvențe din evenimentul organizat de Biserica Baptista Speranta Oradea în 1 Decembrie 2013 la Arena Antonio Alexe din Oradea.
Interpretare: Corul
VIDEO by Biserica Speranta Oradea
'That I may know Christ and the power of His resurrection. Philippians3:10
26 apr. 2015 Comentarii închise la Corul si Orchestra Nationala BBSO 2013 (Release Nou) – Doar in Cristos
in EVENIMENTE, Events, MISSIONS / MISIUNE / Evanghelizare, Musical Etichete:(Release Nou), Biserica Speranta Oradea, Corul si Orchestra Nationala BBSO 2013, Doar in Cristos
Probabil cea mai încurajatoare experiență din 2013!
Secvențe din evenimentul organizat de Biserica Baptista Speranta Oradea în 1 Decembrie 2013 la Arena Antonio Alexe din Oradea.
Interpretare: Corul
VIDEO by Biserica Speranta Oradea
10 oct. 2013 10 comentarii
in Vladimir Pustan Etichete:9 Octombrie 2013, Biserica Speranta Oradea, Oradea, Predica de pe Munte #2, Sarac in duh
Photo credit Facebook Ciresarii
Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare
Un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
În fiecare miercuri de la ora 19.30.
Se transmite LIVE pe Radio Cireșarii.
Joi dimineata, 10 Octombrie, Ciresarii au plecat spre Ucraina in misiune.
Matei 5:3
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Predica de pe munte, Sinaiul Noului Testament, nu este o predica ce-si doreasca doar sa fie ascultata, ci si implinita. Si ma rog ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa o implinim. V-am spus, ca e imposibil ca sa tinem predica de pe munte. Este imposibil ca a noastra carne, in care ne miscam in fiecare zi, sa-si doreasca, sa abia astepte sa plece din locul acesta si sa spuna, „Abia astept sa implinesc predica aceasta. In noi, e fire pamanteasca, cat in toata lumea aceasta. Dar ma rog, in seara aceasta, ca Duhul lui Dumnezeu sa o rastigneasca prin puterea sangelui lui Isus Hristos, pe Golgota. Amin.
Iubitilor, intelegeti un lucru, pentru ca incepem fericirile. De aici incolo, vom avea 8 fericiri. Dar, pana la versetul 11, unde Isus spune, „Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Daca bagati de seama, sunt 8 fericiri, sau 8 binecuvantari. In alte traduceri ale Biblie, spune, „Binecuvantati sunt aceea care sunt saraci in duh, caci al lor este imparatia cerurilor.” Adica, ideea de fericire este si bucuria si binecuvantarea, pentru ca Dumnezeu ne spune noua, in seara aceasta, ca fericirea nu depinde de circumstantele exterioare. Fericirea noastra depinde, invariabil, de Dumnezeu. Aici sunt 8 fericiri.
Primele 4, vom vedea, au legatura cu atitudinea noastra fata de Dumnezeu. Ele sunt pasive si personale. Cu primele 4 fericiri lucram in relatia noastra cu Dumnezeu. Celelalte 4, cu care ne vom intalni in saptamanile care vor urma, ultimile 4 sunt in legatura cu ceilalti si ele sunt active, nu ca celelalte, pasive. Si sunt sociale, adica, au de a face cu ceilalti oameni, cu care noi ne intersectam in viata. Si, sigur, ca toti ne dorim sa fim fericiti. Fiecare se gandeste, cam ce ar putea sa fie fericirea. Lumea aceasta nu concepe oamenii saraci. Nici mintea noastra nu concepe saracia. Nici aceasta materiala, nici cea spirituala n-o concepem, pentru ca ni-e frica de cuvantul saracie. Cati dintre dumneavoastra va imaginati, ca de saptaman viitoare vor manca la cantina saracilor? Nici unul, pentru ca lucrurile acestea le excludem. Sunt convins ca fiecare dintre noi, ne dorim, nu mult, ci macar mediul. Sa avem ceva, sa nu ne mai fie frica de ziua de maine.
Spuneam Duminica dimineata in biserica noastra, ca un rege care avea multe, ca si eclesiastul, care a incercat, imparatul Solomon, sa-si dobandeasca fericirea si prin bani. Spune Solomon, „Am crezut ca placerea ma poate face fericit.” Nu ma face fericit. „Am crezut ba banii ma face fericit.” Si atunci, mi-am dat tot ce mi-am dorit, din punct de vedere material, „Mi-am zidit, mi-am cladit. Am fost fericit? Nu am fost fericit.” Si spuneam intamplarea aceasta, ca un imparat care avea foarte multi bani, a zis la un moment dat, cand tot nu-i fericit, a zis catre unul dintre servitorii lui, „Va rog frumos, duceti-va in toata tara asta. Duceti-va in toata lumea aceasta si aduceti-mi si mie, sa gasesc un om fericit, ca eu nu sunt, aduceti-mi camasa acelui om fericit. Apoi, ma imbrac si eu cu camasa aceea si voi fii si eu fericit.” A venit slujitorul dupa un an, „N-am gasit.” „Mai du-te odata.” A venit peste un an, fericit, zice, „Imparate, am gasit omul.” „Si?” „N-avea camasa,” zice.
Totusi atunci, ce e fericirea? Nicaieri, daca citesti o carte, nimeni nu suporta ideeade nefericire. Sunt o gramada de lucrui, mai ales atunci cand e vorba de saracia spiritului. Avem noi cartile noastre, cu Maxwell, Zig Ziglar, Dale Carnegie…. o gramada de oameni care spun, „Domnule, trebuie sa te afirmi in viata. Trebuie, neaparat, sa te arati ca esti un om puternic, sa nu cumva sa zici, „Domnule, nu am. Totdeauna sa zici, ‘ca am’. Si, si la dusmani.” Totusi, trebuie sa ai ceva, ca sa fii cineva. Zice Hristos, „Trebuie sa ai exact nimic.” Si sa stii asta, ca sa poti sa fii fericit. Fericirea aceasta a noastra ‘saraci in duh’, Romanii au schimbat putin ideea. Biblia spune, „Ferice de cei săraci în duh”. La noi, la Romani, cum se zice? ‘Saraci cu Duhul’. Iar, la momentul in care va ganditi la un om sarac cu Duhul, nu va ganditi la un om sfant. Nu? Nici la un om pocait. Atunci, la ce va ganditi? La un om ciudat. Va spun eu, la unul care sta undeva acuma si asteapta ratia si pranzul de dimineata. Iubitilor, sarac cu Duhul nu suna bine. Dar, ‘sarac in duh’ suna biblic. Biblia zice ca trebuie sa fim saraci in duh.
Dar, atunci ce inseamna sarac in duh? Saracie spirituala.. „Oh, da, pe asta o avem, pastore. Saraci spirituali suntem cu toti”. Dar nu stiti asta, pentru ca nu e la ce va ganditi voi. Saracia spirituala, in nici intr-un caz, nu poate sa fie ceva ce … Hai sa ne gandim, „Frate, eu n-am timp sa citesc, sunt sarac spiritual”. Nu, atunci esti lenes. Nu mai zi asa, „Eu n-am vreme sa citesc Biblia, ca sa zica Domnul, ‘Ferice de tine, ca tu nu stii rea multe'”. Eu, parerea mea e ca abia atunci treci in cealalta extrema. Devii sarac cu Duhul. Alternativa la sarac in duh e sarac cu Duhul. Dar, atunci ce inseamna saracie spirituala? Nici sarace materiala nu este. Ca nu se intersecteaza aceste doua lucruri. Ce inseamna sa fii sarac spiritual? Cred ca nu e mai mare saracie spirituala, decat sa te apuci sa construiesti o corabie in mijlocul desertului, ca Noe. Sa-ti spuna Dumnezeu, „Fa-ti o barca, ca vine potopul.”Trebuie sa ai o mare saracie in tine, ca sa te apuci de lucru. Saracie spirituala este ca sa te duci, fiu de om, cu bani gata, tu sa fii prooroc si tanar si bogat, cu o masina tare si cu haine de firma, sa te bagi in templu, sa fii prooroc, sa te cheme Isaia si la imparat sa te duci acasa, cum te duci oriunde. Si in clipa aceea cand intri in templu, sa-ti dai seama ca-i prima ta intalnire cu Dumnezeu. Si sa strigi cat poti de tare, cazut intre heruvimi si serafimi, cu nasul in podeaua templului. Sa strigi, „Vai de mine, ca sunt un om cu buze necurate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate.
Saracie spirituala inseamna sa-L vezi pe Hristos in barca ta si sa fii crezut pana atunci ca e om. Si sa vezi ce a facut pentru tine si ca nu mai poti trage peste afara, sa-i spui du-te de la mine, ca sunt un om pacatos. Saraca spirituala este vaduva aceea, care si-a dat ultimii doi banuti si a plecat acasa, nici macar cu o bucata de paine. A zis, „Dumnezeu nu mi-a poruncit sa imi umplu burta. Dumnezeu mi-a poruncit sa nu tai din partea Lui”. Asta-i saracie spirituala la modul maxim. Ca se numeste Petru, Pavel cum zice, „La urma, ca unei starpituri, mi s-a aratat Hristos mie.” Trebuie sa fii sarac sa zici asa. Trebuie sa fii saraca, daca te-ai apucat sa dai ultimii banuti si sa te duci acasa cu burta lipita de spinare. Trebuie sa fii foarte sarac sa te duci in fata lui Goliat cu 5 pietre in buzunar. Sa-l vezi pe muntele ala, imbracat in fier, si tu sa te duci impotriva lui cu 5 pietre. Va dati seama cata saracie spirituala trebuie sa fie acolo, atunci? Cum se manifesta saracia aceasta spirituala? N-ati vrea sa fiti saraci spirituali (in duh) ca sa mosteniti imparatia cerurilor? Ar vrea cineva dintre voi sa mosteneasca numai casa tatalui lui, impreuna cu datoriile? Si eu, in seara aceasta, sa va spun voua, „Mosteniti imparatia cerurilor cu o singura conditie. Sa fiti saraci in duh.
Atunci ce inseamna ‘Fiti saraci in duh’?
Saracia spirituala inseamna zdrobire. Am citit textul acesta de cateva ori si nu stiu cati dintre dumneavoastra a-ti bagat de seama din el, la Luca 20:17-18 –
Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: ,,Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului? 18 Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?„
N-am citit, ani de zile, decat jumate din verset: „Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”, si nu m-a interesat mai departe. Stiam despre cine zice, despre Hristos. Dar, de fapt, vorbea despre mine, mai departe si eu n-am bagat de seama. Va rog sa fiti atenti la tablou. Cine cade pe piatra va fi zdrobit. Dar, pe cine cade piatra, va fi spulberat. Extraordinar, ce imagine. Asta e viata noastra cu Dumnezeu. Ori cad, si ma zdrobesc eu inaintea Lui, ori ma zdrobeste El intr-o zi, la judecata. Zdrobirea inseamna sa pici tu la picioarele Lui. Zdrobire, e sa spui, „Vreau sa ma pocaiesc. Sunt un gunoi”. Ca, daca nu, intr-o zi, tu zdrobesti gunoaiele. Prefer sa fac eu asta, astazi, sa ma zdrobesti, decat sa fiu spulberat. Pentru ca cine e zdrobit, numai eu stiu. Exista diferenta intre zdrobit si spulberat. O gramada de aici am fost zdrobiti in viata. Dar, multumim lui Dumnezeu ca nu suntem spulberati.
Ascultati ce a spus Abraham Lincoln, presedintele Americii in 1863:
Este datoria unei natiuni, precum si a oamenilor, care datoreaza dependenta lor de puterea conducatoare a lui Dumnezeu, sa ne marturisim pacatele si faradelegile noastre, in tristete umila, dar cu speranta ca pocainta autentica va duce la mila si iertare, recunoscand adevarul sublim scris in Scriptura si dovedit in istorie, ca numai acele popoare sunt binecuvantate, a carui Dumnezeu este Domnul.
Ce ziceti, sa avem un asemenea presedinte? Care sa spuna, „Trebuie sa ne pocaim, marturisindu-ne pacatele si faradelegile si sa recunoastem , bazati pe adevarul Bibliei. Si spunea prin ceea ce a dovedit istoria. Ca numai acele popoare sunt binecuvantate, care marturisesc ca Dumnezeu este Domnul. Simplu. Asta inseamna zdrobire. Tu, presedintele celei mai mari tari din lume. De aceea se duce Americ ain cap, ca nici un presedinte in America, de atunci, n-a mai zis si nu ao sa mai zica vreodata lucrul asta. De aia e America ce e astazi.
Aici, cand vorbim despre umilinta, nu-i falsa umilinta. Smerenia nu te neaga. Nu negi cine esti. Esti copil al lui Dumnezeu? Nu zici, „Pai, Domnul stie.” Ci, trebuie sa spui, „Da, sunt”. Smerenia adevarata, niciodata nu se neaga pe sine. Spunea Pavel, „Eu ma laud cu Hristos. Si ma laud, bazat pe ceea ce am facut, prin Hristos in mine”. A intrebat Isus, la spalarea picioarelor, „Cine ziceti ca sunt eu?” „Invatator”. „Bine ziceti, caci sunt,” le zice Hristos. Daca, Eu Invatatorul si Domnul vostru. v-am spalat voua picioarele, atunci si voi trebuie sa vi le spalati picioarele unii altora.” Adica, voua nu va spalat picioarele ‘nimeni’, ci Domnul si Invatatorul vostru. Asta nu e falsa smerenie. E smerenie adevarata. Nici macar un sfert din bisericile din Romania nu fac spalarea picioarelor, a sfintilor. Pentru ca firea si ligheanul nu sunt compatibile. Spalarea picioarelor e un act de smerenie. Umilinta este- stim cine suntem, copiii lui Dumnezeu. Plecati capul. Ca, daca nu stiti e o problema. Trebuie sa stiti ca sunteti copiii lui Dumnezeu si trebuie sa intelegem ca suntem creati ca sa fim oameni umili.
Trebuie sa fim in umilinta noastra, constanti. Noi vrem sa fim smeriti numai in biserica, dar in parcare nu. Nici un pacat nu este sa porti haine bune pe tine. Dar, daca-ti zice cineva, „Da-mi camasa,” nu zii ca-i scumpa. Dai-o. Nu te lea de lucruri. Fiti umili. Nu noi avem intotdeauna dreptate. Fiti oamenii aceea, cu care poti sa vorbesti, oameni cu care poate sa va intinda mana. Oare, chiar nu reusim sa ne ridicam cu un metru mai incolo decat spune Biblia ca trebuie sa ne ridicam in umilinta? Sa intelegem ca nici un om nu-i mai putin grozav decat noi? Sica noi nu suntem, de fapt, decat fapturile minunate ale lui Dumnezeu? Si stiind cine suntem. Isus Hristos, stiind cine este, a stiut de unde a venit si unde se duce- S-a dezbracat si s-a imbracat cu hainele de slujitor, stiind ca-i Dumnezeu, stiind ca are putin de trait pe pamantul acesta, a facut lucrurile acestea.
Biblia zice ca Dumnezeu i-a lasat pe Israeliti sa fuga din Egipt cu o gramada de aur dupa ei. Atata aur au dus din Egipt, afara, au avut aur, argint si pietre pretioase. Au trecut cu toti in desert. De ce i-a lasat Dumnezeu sa duca cu ei atata aur? Ca sa le arate ca aurul e zero. Mananca aur. Cand o sa ai cancer, o sa-ti bage aur. Dumnezeu vrea sa arate ca daca nu Il ai pe Dumnezeu, nu ai nimic. „Sunteti dependenti de Mine,” zice Dumnezeu. „Cu tot aurul dupa voi, trebuie sa fac sa ploua prepelite din cer.” „Tarati aurul dupa voi…. Eu va dau mana in fiecare zi. Le-a dat-o Dumnezeu zilnic, mana. De ce? Ca, zilnic sa fie dependenti de El.
Vin greutati si incercari pentru noi, pentru ca Dumnezeu ne vrea dependenti de El. Sa nu fiti dependenti de oameni niciodata. Ieremia 17:5-7
,Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul! 6 Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat şi fără locuitori. 7 Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!
Fericirea nu e zambetul masca. Fericirea e altceva. Isaia 57:15
Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
Predica incepe la minutul 13:00-
VIDEO by Fiti Oameni
05 oct. 2013 5 comentarii
in Biographies, CARTE, Limba Romana, Pentecostals, Romanian Etichete:2 Octombrie 2013, Betel - Constructia Casei lui Dumnezeu in timpul comunismului ateu, Biserica Speranta Oradea, Bucuresti, cu Vladimir Pustan, cultul Penticostal, Lansare de Carte 2013, Oradea, Petrica Lascau, Petru Lascau, Romania, Turneu de lansare a cartii "Betel"
Click sa vezi predica Pastorului Vladimir Pustan din aceeasi seara aici:
Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” la Biserica Speranta Oradea
Sunt bucuros sa fiu acasa, la Oradea, cu toate ca eu sunt nascut in judetul Arad, dar stiti bine ca orice barbat serios e din satul lui nevasta-sa. Asa ca m-am facut Bihorean. Asa de mult am iubit orasul acesta si m-am integrat in acest oras, incat ori de cate ori vin in Romania, vin la Oradea. Ma duc si pe la parinti, pe acasa, asa, cateva ore sa-i vad, dar, vin si stau in orasul unde s-au intamplat, as putea spune, cele mai importante lucruri din viata mea.
Unul dintre aceste lucruri foarte importante a fost construirea bisericii Betel. Poate ca generatia noastra, cei care am participat la construirea acelei biserici este pe cale de disparitie. As vrea sa ne aducem aminte, cei care avem nevoie sa stim aceste adevaruri ca cei care au fost inaintea noastra, n-au fost numai niste informatori ai securitatii, numai niste colaboratori ai regimului comunist. Ci au fost si oameni extraordinari. Si in Bihor, in Oradea a fost o comunitate de crednciosi penticostali absolut extraordinari, nemaipomeniti, care in ciuda comunismului si a regimului Ceausescu au construit o biserica fara autorizatie. Vreau sa va spun cateva lucruri, pentru ca sunt dator fata de propria mea constiinta, si cu cei cu care am muncit pe vremea aceea si am jertfit, sa spun aceste lucruri.
Timp de 20 de ani, biserica aceea a cerut autorizatie. In fiecare an au cerut autoritatilor judetului Bihor aprobare sa construiasca o biserica. Au fost refuzati de fiecare data. Ne-am dat seama ca singura modalitate de a construi o biserica in epoca aceea era sa-i pacalim pe cei de sus. De fapt, ne-au sugerat-o ei: Sa cerem o autorizatie de a acoperi curtea cu sticla sa nu ne ploaie. Si apoi sa facem ce vrem ca ei o sa ne amendeze pe treaba asta. Si asa ca, pe raspunderea noastra construiam o biserica, ei pe partea cealalta aparau sistemul si lucrurile o sa fie bine. Ar fi fost okay, daca noi nu am fii facut o biserica peste asteptarile lor. Pana la construirea salii de sport din Oradea, Biserica cu numarul 1, cum ii spunea atunci Bisericii Betel, biserica a fost cea mai mare cladire publica din oras. Cand comunistii si-au dat seama ca noi am construit ceva, dincolo de imaginatia lor au intervenit in mod brutal.
In primul rand ne-au dat amenzi cate 9000 lei, pe vremea aceea, pe zi. Eu, ca inginer constructor aveam un salar de 2500 pe luna si primeam amenda 3000 lei in fiecare zi, pastorul bisericii, eu constructorul si responsabilul bisericii. 9000 lei pe zi. Decizia noastra atunci a fost sa platim in fiecare zi amenzile si sa construim mai departe. Am platit 10 zile. S-au adunat 90,000 lei. O Dacia era pe vremea aceea vreo 70,000 lei, noua nouta. Cand si-au dat seama ca noi suntem hotarati sa construim cu pretul de 9000 lei pe zi, ne-au dat in tribunal urmatoarea zi. Si au urmat procese, procese pe care le-am pierdut de fiecare data la tribunalul orasenesc, la tribunalul judetean. Fiecare decizie a fost demolarea bisericii si reducerea ei la forma initiala. (Photo lascaupetru.wordpress.com)
Vreau sa va spun ca in perioada aceea, fratii de la biserica nr. 1 au dat dovada de un eroism extraordinar. Am hotarat sa avem biserica in fiecare zi. In fiecare zi am facut evanghelizare. Imaginati-va o sala fara geamuri, fara banci, nu aveam unde sa stam. Stateam pur si simplu pe niste improvizatii de bile de brad, de scanduri, din tot ce s-a putut am facut scaune la biserica si oamenii veneau sa asculte evanghelia in fiecare seara pentru ca ziceau, „Daca facem evanghelizare, ceea ce ne-a trimis Domnul sa facem si vom fii si aici, atunci cand vor venit echipele de demolare. Ei bine, n-au venit echipele de demolare, dar s-au intors la Dumnezeu sute de oameni in perioada aceea. Am un respect deosebit pentru o serie de frati pastori din timpul acela, care au venit sa predice evanghelia la noi. Majoritatea ne-au ocolit, mai ales conducerea cultului de pe vremea aceea, pur si simplu nu voiau sa stie ca existam. Nu voiau sa intre in curtea bisericii.
Ultimul lucru care am hotarat sa-l facem atunci a fost sa ma duc la Ceausescu, sa ma duc la Bucuresti, sa incercam o rezolvare a situatei in care noi ne gaseam. In cartea mea este un memoriu semnat de cateva sute de frati din Oradea. Vreau sa va imaginati. In perioada aceea, cand iti puneai semnatura pe un asemenea memoriu adresat presedintelui statului, iti asumai un risc extraordinar de mare. Puteai sa fii dat afara din servici. Oamenii acestia au semnat. Cu semnaturile lor m-am dus la Bucuresti. N-am reusit sa ajung la presedintele statului pentru ca eram prea mic pentru un om asa mare. Dar, am ales sa il caut pe un membru al comitetului central, pe nume Turcus. Era din Bihor. Am zis, „Ma duc la un bihorean, eu bihoreanul, nu, prin nevasta-mea? Ma duc la tovarasul Turcus”. Si asta m-a primit, spre surprinderea mea, dupa niste peripetii teribile. Prima data mi-a spus ca imi trebuie trimitere de la departamentul cultelor. M-am dus la departamentul cultelor, care mi-a cerut trimitere de la cult.
M-am dus la cult. Am zis ca incep cu aia mai mici, la biroul secretarului cultului pe vremea aceea, Trandafir Sandru, care mi-a spus, „Du-te domnule la ala mare…” M-am dus la ala mare, la fr. Bochean si el zice, „Du-te la celalalt, ca el e carturarul aici”. M-am dus la carturar si cand i-am spus ca am venit la el pentru ca e carturar, zice, „Du-te la Fariseu”. „Ce ma fac fara trimitere?” M-am trezit fara trimitere. M-am dus inapoi, fara trimitere, la comitetul central. Eram atat de naiv pe vremea aceea in credinta mea, ca nu am vazut ca eu eram urmarit pas cu pas unde mergeam si ce faceam. Cand am intrat in anticamera biroului tovarasului Turcus, asta a iesit din birou si zice, „Vai, nepoate, de cand nu te-am mai vazut”. Mi-a tras un pupic, m-a imbratisat, a zis, „Hai sa bem o bere”. Si cu „unchiu” am iesit la bere. Am iesit pana in fata cladirii comitetului central, in parcul acela din jurul salei palatului si a zis, „Spune, ma, ca aici nu sunt microfoane”.
Dintr-o data nu am mai fost ruda cu el. Si am inceput sa-i spun, „Tovaras, uite ce se intampla. Am construit o biserica. Am fost amendati. Suntem in tribunal, vor sa dea o lege. Suntem aproape 3,000 de oameni. Noi nu vrem sa ajungem la Europa Libera, la senatul american, vrem sa rezolvati dumneavoastra.” S-a oprit dintr-o data, si-a pus mainile in solduri si a zis, „Mai, tu esti pocait?” „Sigur ca da,” am zis. A zis, „Bai, baiatule, ba, numai Dumnezeu va poate ajuta.” Va marturisesc, ca daca odata in viata mea mi-a fost rusine ca sunt pocait, atunci mi-a fost.” Trebuie sa ma duc eu sa-mi spuna asta comitetul central? Ca Dumnezeu ma poate ajuta? Ce fel de pocait sunt eu, domnule? L-am surprins. Acuma, m-am dus si eu si l-am pupat pe el si i-am multumit in numele Domnului pentru revelatia asta. Dumnezeu mi-a vorbit prin comitetul central si am venit acasa stiind ce am de facut. S-a meritat sa ma duc sa-mi spuna comitetul central ca Dumnezeu ne poate apara. Doamne, credinta noastra cum functioneaza.
Am decis atunci sa nu mai facem nimic si am rostit probabil una dintre cele mai impertinente rugaciuni din viata mea. Am zis, „Doamne, noi am facut o biserica. Daca ti-o trebuie, pazeste-o. Acum e randul Tau. Daca vrei sa se rada astia de noi si sa-si bata joc de noi, fa-o. Dar, noi iti promitem ca o sa vestim evanghelia aici pe mormanul ala de caramizi, daca vrei sa o demolezi. Dar, noi nu plecam de aici”. Stiti ce s-a intamplat? Nu s-a intamplat nimic. Nu a mai venit nici o amenda, nu ne-a mai vizitat nimeni. S-a lasat o liniste din aceea totala, de luni de zile. Am continuat cu evanghelizarile.
Trebuia sa facem un botez. Aveam aproape 150 de candidati de botez, oameni care s-au pocait in perioada aceea. N-aveam unde sa-i botezam si am hotarat noaptea sa facem bazinul de botez. Lucram noaptea, am terminat bazinul de botez si nu a venit nimeni sa ne deranjeze. Pe urma am prins curaj si am terminat toata biserica. Si nu a mai venit nimeni sa ne amendeze de loc. Pentru ca atunci cand Dumnezeu lucreaza, uneori nu se intampla nimic. Dumnezeu te pazeste. Daca biserica aia este inca acolo, pe care n-au putut-o demola comunistii este pentru ca Dumnezeu a fost mare si puternic. M-am simtit obligat sa spun lucrurile astea, sa le scriu. Va marturisesc ca am luat decizia asta cu foarte mare greutate.
Am fost odata cu cineva, care povestea cum a construit el biserica si mi-a fost asa de jena de modul in care s-a laudat ca am hotarat sa nu spun la nimeni ce s-a intamplat cu noi, pentru ca nu am vrea niciodata ca cineva sa creada ca am fost niste eroi. N-am fost. Am fost erou prin naivitate. Ca, daca as fii stiut ce se intampla nu cred ca as fii facut ce am facut. Si n-am vrut ca meritele acestea sa mi le asum vreodata si va mai spun altceva. Nici in bisericile pe care le-am pastorit nu am spus asta niciodata. Vine timpul cand trebuie sa scrii carti de amintiri, istoricul. Am simtit aceasta nevoie sa ma vindec pe mine insumi. „Fiecare dintre noi,” spunea cineva, „suntem cumulul povestilor vietii noastre, a istoriilor noastre. Asta suntem. Toate amintirile care s-au adunat creeaza povestea vietii noastre. Daca mergeti la spital si vizitati un bolnav, veti vedea ca omul acela vrea sa povesteasca. La inceput, cum s-a imbolnavit, cum sufera, boala, dar pe urma trece la povestea vietii sale, pentru ca fiecare dintre noi avem o nevoie extraordinara de a spune aceasta poveste. Spunand povestea vietii noastre ne vindecam pe noi insine.
Sunt peste 20 de ani de la revolutie. Ori de cate ori vin in Romania retraiesc sentimentele acelea de groaza, de spaima, de nesiguranta, pe care le-am trait atunci. Nu m-am vindecat nici acum. Unul dintre motivele pentru care m-am decis sa nu ma mut in Romania niciodata definitiv, chiar la pensie, este pentru ca nu mai suport sentimentele acelea. Ma simt in nesiguranta si acum. Ce s-a intamplat cu noi in perioada aceea, am considerat multa vreme, cel mai important lucru care s-a intamplat in istoria mea, in viata mea de credincios. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar nu L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod atat de personal, implicat atat de evident in ceea ce faceam noi, ca in aceasta perioada de construire a bisericii Nr. 1 din Oradea. De aceea m-am simtit obligat sa pun aceste lucruri in scris.
Introducerea a fost lunga, dar as vrea sa impartasesc cu dumneavoastra cateva randuri dintr-un text din Biblie, foarte cunoscut de noi toti, din Evanghelia dupa Luca 5:17-26
Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18 Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să -l ducă înlăuntru, ca să -l pună înaintea Lui. 19 Fiindcă n’aveau pe unde să -l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20 Cînd le -a văzut credinţa, Isus a zis: ,,Omule, păcatele îţi sînt iertate!„ 21 Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: ,,Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?„ 22 Isus, care le -a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le -a zis: ,,Pentruce cîrtiţi în inimile voastre? 23 Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele îţi sînt iertate`, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?` 24 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc`, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă„ 25 Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26 Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: ,,Azi am văzut lucruri nemaipomenite.„
Nu putem fii niste incalzitori de banci. Nu asta este chemarea noastra. De aceea am ales textul din acesta seara. Sa discutam 4 lucruri extrem de importante.
VIDEO by Fiti Oameni (Transcrierea din primele 18 minute- raman inca 41 de min din predica)
04 oct. 2013 3 comentarii
in Vladimir Pustan Etichete:1 Timotei 2:8, 2 Octombrie 2013, Biserica Speranta Oradea, Cea mai mare predica spusa vreodata, Matei 5:1-2, nimeni nu poate implini predica de pe munte, Secretul pentru o viata biruitoare, seria Predica de pe munte
Photo credit Facebook Ciresarii
Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare
Astăzi, începem un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
Ne întâlnim în fiecare miercuri de la ora 19.30.
Transmitem LIVE pe Radio Cireșarii.
Predica de pe munte:
Poza la Biserica Penticostala Speranta Oradea 2 oct 2013 (video)
TEXT – Matei 5:1-2
Cînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El. 2 Apoi a început să vorbească şi să -i înveţe astfel:
Predica de pe munte fost cea mai mare predica predicata vreodata. Cel mai mare predicator din universul acesta tinut, cea mai cunoscuta predica de sub soare. Cea mai putin ascultata predica de sub soare. Asta este predica de pe munte: Cea mai cunoscuta si putin ascultata predica. Pentru cei care cititi Matei, stiti ca Matei sparge tacerea dupa 400 de ani. Dumnezeu nu mai vorbise, ca Dumnezeu nu-i obligat sa mai vorbeasca cand nimeni nu Il asculta. Logic, de ce ar vorbi Dumnezeu daca noi avem urechile infundate? 400 de ani Dumnezeu a tacut, pentru ca Dumnezeu nu suporta un popor numit popor al lui Dumnezeu, care nu umbla dupa legile lui Dumnezeu. Si n-a mai vorbit. Dumnezeu si-a facut bagajele din Templu si a plecat, pentru ca nu e obligat sa stea nici in bisericile noastre atunci cand noi , prin viata noastra, prin faptele noastre Il dam afara. Si a plecat Dumnezeu. 400 de ani de tacere, fara proorocie, fara predica, fara vedenie, fara un cuvant. Dumnezeu tacea.
Dupa 400 de ani Dumnezeu vorbeste. Si cum vorbeste? Tine, de fapt, un strigat: „Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. Aici, in Matei in capitolele 5, 6 si 7, Isus Hristos detaliaza un strigat de inceput: Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. La noi, cuvantul pocainta este larg. O sa vedeti cat de stramt devine, dupe cele vreo 40-50 de lectii, pe care le vom avea numai de aici, din aceste 3 capitole. Pocainta e cu totul altceva decat ne imaginam cateodata.
Isus Hristos vine si spune: „Eu vorbesc”, vorbeste – 1068 de versete are Evanghelia dupa Matei, dintre care, 644 sunt versetele Domnului nostru Isus Hristos. Pentru cei ce aveti Biblia aia, cu cuvintele Domnului Isus scrise cu rosu, o sa vedeti ca Evanghelia dupa Matei e cea mai rosie evanghelie, care noi o putem avea in mana, pentru ca acolo vorbeste Matei cel mai mult. Matei este cel mai fidel dintre ucenicii Domnului Isus Hristos in a inregistra mesajele Domnului nostru.
Predica de pe munte este si cel mai lung discurs al Domnului nostru Isus Hristos. Nu stiu cat a tinut predica ca si ore, pentru ca, daca ar fii sa citim predica in ore, nu ne-ar tine mult. Pe noi s sa ne tina un an. Dar, sunt convins ca a fost cea mai lunga predica a Domnului nostru Isus Hristos si este explicatie a chemarii la pocainta. De la inceput, nu e altceva predica aceasta de pe munte, decat, iubitilor, prapastia care trebuie sa o trecem cu toti dintre teorie si practica. E o prapastie care este atat de intalnita in bisericile noastre. O prapastie uriasa intre ceea ce stim si ceea ce facem. Acuma, am inteles un lucru: Cheia fericirii vietii noastre nu sunt in cuvintele acestea. Cheia sta in aplicabilitatea acestor cuvinte in viata noastra. Ce folos ca Isus Hristos sa ne vorbeasca Miercuri de Miercuri aici, prin Duhul Sau cel Sfant, prin mine si eu si dumneavoastra sa nu luam seama? Si sa mergem acasa tot netransformati. Veti pleca fericiti ca a-ti ascultat o predica? Nu.
Dumneavoastra chiar vedeti oameni fericiti in biserica? Nu-i prea vad. Din ce cauza? Durerea aceasta fantastica, care se poate cuibari intr-o minte normala, pentru ca unul care nu gandeste sanatos, el nu simte durerea aceasta. Dar, trebuie sa simti o durere fantastica, cand iti dai seama, de fapt, ca ai ascultat iarasi o predica pe care nu o implinesti. Ca, de fapt, s-au adunat sute de predici pe care nu le implinim si apoi, mai venim o Duminica dimineata si seara , ca sa mai adunam o predica si inca o greutate fantastica pentru ziua judecatii noastre. Pentru ca, cui i se da mult, cine stie mult, i se va cere mult intr-o zi. Spunea Mark Twain, „Pe mine nu ma intereseaza prea mult acele capitole pe care nu le inteleg, pe mine ma deranjeaza acele capitole pe care le inteleg. Si pe dumneavoastra, trebuie sa va deranjeze exact capitolele alea pe care le intelegeti. Pentru ca, de fapt, noi cu astea avem probleme, ca pe astea nu le aplicam. Nici nu ne cere Dumnezeu sa intelegem tot. Dar, Dumnezeu ne cere sa facem cat intelegem.
Predica s-a predicat pe munte, un fel de amfiteatru natural si vocea se aude mai departe. Isus Hristos a urcat pe munte ca sa fie auzit bine, ca pe vremea aia nu erau microfoane. Ma gandesc chiar acuma, cum putea sa predice Whitefield la 10,000 fara microfon? Si Spurgeon, nu aveau microfon. CIudat. Biblia spune: Cand a vazut Isus noroadele s-a suit pe munte. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu umil. Predica si pe munte, Nu are nevoie doar de amvon. Cand a-ti auzit ultima data un preot ortodox, din biserica, predicand pe strada? Sa stea si el pe un colt, sa-i traga un sut la cos de gunoi, sa-l intoarca invers, sa se suie pe cos si sa spuna, „Pocaiti-va, ca imparatia cerurilor este aproape”. Dar, cati pastori eleganti a-ti vazut in postura aia, calare pe cosul ala de gunoi? Sa nu cumva sa credeti ca Dumnezeu vorbeste numai din altar, din amvon. Dumnezeu vorbeste in fiecare loc. Zice Isus, „Eu nu folosesc amvon. Eu folosesc orice, o barca, un munte, un pom, daca este nevoie de ele, de lucrurile acestea.” Ioan botezatorul, spune Biblia, ca predica in pustie. Dar, Domnul Isus Hristos le spune la un moment dat, ca Fariseii, carturarii si invatatorii vostri, ei nu pot predica decat de pe scaunul lui Moise. Le trebuie neaparat un scaun, un amvon mare, o audienta si toate celelalte lucruri ca sa predice. Atunci se declanseaza duhul, in momentul in care predica afara, deja sunt probleme, necazuri. De cate ori nu au aruncat cu pufuleti in noi.
Ne-am dus la sala de cultura, veneau doi, noi nu am stiut despre ce e vorba. S-au sarutat, erau bauti. Intotdeauna primim vreo 3 bucati (3 persoane) din astea la fiecare sala, bauti si parca sunt trimisi. Isus Hristos vine si ne spune noua, „Nu mai cautati, nu mai va luptati pentru amvoane, pentru altare. Dumnezeu trebuie predicat oriunde. Bagati in seama posibilitatea. Cum se cheama muntele pe care a predicat Isus? Nici acuma nu-l stim bine, ca daca il stiam, il faceam sfant si mergeam toti acolo, in coate si in genunchi, pana pe muntele ala sfant. Dumnezeu vrea sa ne spuna in aceasta seara ca nu locurile sunt sfinte, ci oamenii trebuie sa fie sfinti. Nu exista locuri sfinte, ci exista oameni sfinti. Cand oamenii sfinti vin intr-o biserica, o fac sfanta biserica aia. Cand plecam, devine biserica simpla, ziduri.
Spune cuvantul ca Dumnezeu poate vorbi din orice loc, Hristos a predicat prin case, Hristos a predicat prin sinagogi, in templu, langa un pom, langa o fantana. Isus Hristos a predicat oriunde. Pavel ii spune lui Timotei in 1 Timotei 2:8 Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli. Noi nu ne putem ruga decat in anumite locuri, nu putem predica decat in anumite locuri si spune Biblia: Va trebui sa ma slujiti in orice loc. Daca esti in tren, vorbeste despre Mine, daca esti pe tramvai, vorbeste despre Mine, daca esti la serviciu, vorbeste despre Mine. Daca esti la scoala, vorbeste despre Mine. Nu mai inchide ochii si visa amvonul. „Cand vorbiti despre Mine, transformati orice loc intr-un altar,” zice Domnul Isus. Si veti vedea satisfactie fantastica.
E si o intelepciune mare aici, a lui Hristos, in mod special. S-a dus sa predice pe munte dupa 400 de ani de tacere, pentru ca vroia sa stearga din memoria noastra celalt munte, pe care s-a dat legea. A zis, „Tine-ti minte ca voi a-ti primit o lege pe munte? Dar e o diferenta, pentru ca pe muntele acela din Exod 19, pe muntele ala se intampla altfel de lucruri. Si in primul rand, acolo, cand legea a fost data, Dumnezeu a coborat din ceruri. In vers 9 spune: Eu Ma voi cobora la voi. Dumnezeu din ceruri s-a coborat la popor. Aici, spune Cuvantul lui Dumnezeu, Isus s-a urcat spre ei, spre oameni. Oamenii L-au asteptat sus pe munte si spune Biblia ca s-a urcat spre ei. Dumnezeu a coborat, Isus Hristos se urca. La darea legii, spune cuvantul lui Dumnezeu ca au fost tunete, fulgere, trasnea. Tot poporul era infricosat. Aici, sta pe iarba, liniste… Sa ne para bine ca nu mai vorbeste Dumnezeu ca pe muntele dintai.
Dumnezeu poate vorbi si cu sunete cu tine. Observati, la darea legii a fost trasnet si bubuitura. Aici, e pace, pentru ca, unde-i Hristos e intotdeauna pace. Unde-i lege e haos. Cum adica? Unde-i lege, totdeauna e frica asta: Oare am tinut totul? Si dupa aceea, dintr-o data ne dam seama ca gresim, tot incercand, straduindu-ne sa tinem noi ceva. Cand s-a dat legea, li s-a spus foarte calr: „Oamenii sa stea departe. Moise, tu vii numai aici. Sa nu se apropie ei, ca-i ard!” La care, aici, la darea legii Hristice i-a chemat Isus langa El. Aici era liniste, pace, bucurie. Totdeauna, cand Isus Hristos vine peste noi, aduce pace. (18:25)
Haideti sa vedem contextul politic al acestei predici. Domnul Isus a inceput superb, cu ‘ferice de cei saraci cu duhul” (tema de miercurea viitoare), cand a venit Isus si a inceput aceasta predica, era un inceput frumos. Dar, contextul era de fierbere. Erau Romani in tara. Fiecare evreu, se culca seara blestemand pe Romani. Voiau sa faca tot felul de revolutii. Ii apasau impozite mari, parca era guvernul de acuma. Ii zapaceau. Erau suparati. Copiii lor nu mai o duceau bine. Profanasera templul. Se auzeau atatea povesti. Cazusera ziduri peste ei. Era o perioada de maxima agitatie politica. Se schimbau guvernele, fiecare din ei asteptau sa moara Romanii. Si vine Hristos si tine o predica frumoasa si spune „daca cineva iti trage o palma peste obraz, intoarce-i si celalalt obraz”. A prins bine, in contextul ala politic, intoarcerea celuilalt obraz…
Contextul religios, nu era numai un context politic ciudat, cam ca si acuma. Oamenii erau foarte religiosi atunci, pe vremea aceea. Fariseii erau nostalgi, „Ce vremuri am trait noi odata.” Fariseii erau nostalgici. Totdeauna se gandeau la vremurile odinioara. Saducheii erau liberali, erau carismatici si liberali. Luau din Biblie numai ce le placea. Faceau putina politica, invarteli, se imbracau cum se imbracau, se purtau cum se purtau. Fariseii nostalgici, Saducheii liberali. Esenienii, mai simplu, au zis, „Eu nu mai stau cu voi. Eu ma duc si ma mut in alta biserica”. Se mutau in pustie. Astia nu puteau sta cu nimeni la masa, nici la Cina Domnului. Isi luau pe ei haine rele, putine si plecau in pustie. Zelotii, alt partic din acesta spiritual, erau activistii astia. Tot am incercat sa-i traduc cumva. Ce-s zelotii, cuvantul provine de la zel. Zelotii erau ca niste Martori ai lui Iehova, sa zicem, dar, gata pentru bataie. Adica, se ducea din casa in casa, de la poarta la poarta. Asa era contextul in care Isus Hristos le predica.
Stiti cum era atunci? Saracie, boala, amaraciune, orbi, vaduve multe, barbatii mergeau la razboi, sau plecau de acasa cate 2 ani. Oamenii o duceau greu, foarte greu. Isus Hristos predica intr-un asemenea timp, in care oamenii aveau probleme.
S-a predicat dintr-o anumita pozitie. Ce a facut Isus Hristos cu oamenii? I-a pus jos. S-au asezat jos, pentru ca Isus e dascal si dascalii pe vremea aceea stateau jos. De aceea le spune Isus Hristos, „Voi vreti sa stati neaparat pe scaunul lui Moise. Cand vorbim despre Papa de la Roma, el vorbeste ex catedra, adica vorbeste de pe scaun si asta inseamna pozitie de autoritate. Hristos s-a asezat sa le arate ca (1) e dascal si (2) a stat jos pe pamntul care la facut. Asta inseamna pozitie de autoritate. „Eu l-am facut pamantul asta. Stau jos. Stau pe munte s istau impreuna cu voi”. I-a invatat si s-a pregatit pentru timpul acesta Isus Hristos. Stiti cat s-a pregatit pentru predica asta? 18 ani. Daca ar fii sa luam ultima intalnire cu Domnul Isus, de la 12 ani, pana la 30 de ani, 18 ani s-a pregatit pentru predica. Dupa 18 ani, Isus Hristos rupe tacerea. Dupa ce a predicat la 12 ani, ca si copil in templu rupe tacerea. Stia si El ce spune Eclesiastul: Tacerea isi are vremea ei si vorbitul isi are vremea lui. Va trebui sa inveti ca sa taci si in timpul in care taci, va trebui sa acumulezi foarte mult ca sa inveti a vorbi dupa aceea. Inca mai cred ca predicarea inseamna 90% transpiratie si 10% inspiratie. Pentru cei care adauga intr-o parte sau in alta, inseamna ca sunt oameni care nu-s atenti la ce vrea Dumnezeu. Va dati seama cat a strans Isus in acesti 18 ani? Va trebui sa invatati si sa vorbiti si taceti. Va trebui sa invatam sa tacem si dupa aceea sa vorbim.
In primul rand, trebuie sa pricepeti capitolul 5, 6 si 7. Aici nu ni se spune: Traiti asa, ca aici (in aceste capitole) ca sa fiti mantuiti. Si acuma, mergem la partea cea mai trista a predicii din aceasta seara. Aici, nu ni se spune ca daca traim asa vom fii mantuiti. Nu acesta e scopul acestei predici. Stiti care este? Pentru ca sunteti mantuiti, trebuie sa traiti asa. Ca in capitolul 5, 6 si 7. E o diferenta. Voi sesizati diferenta? Noi daca am fii doar fericiti, daca am fii saraci in duh, daca am plange, sa fim blanzi, flamanzi dupa neprihanire, milostivi, daca o sa raman numai cu nevasta-mea, daca sunt lumina lumii, daca nu divortez, daca nu jur stramb, daca…. eu voi fii mantuit? NU! Dar, atunci cum se mantuie? Prin Hristos. Si pentru faptul ca Isus Hristos m-a mantuit sunt asa cum zice Isus in Matei 5, 6 si 7.
Stiti ce spune Domnul Isus? Astea sunt semnele voastre. Dace le aveti, mergeti in cer. Dar nu pentru ca le aveti. Ci pentru ca sunteti deja din Dumnezeu. Daca nu le aveti, sa nu va inselati, ca nu o sa ajungeti acolo. Asta spune Isus Hristos in predica de pe munte. Cheia predicii este in Matei 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei. Isus Hristos tine o predica, in care le spune oamenilor asa: Voi n-aveti voie sa va asemanati cu cei din lume, cu cei pacatosi. Nu va asemanati cu ei. Pana atunci, evreii au crezut ca ei sunt un popor pus deoparte si au reusit intr-asa fel sa fie pusi deoparte ca si pe Balaam l-au derutat, pe prooroc. Si a zis, Exista un popor care exista si sta pus deoparte, neamestecat. Dar, intre timp, Israel s-a amestecat cu lumea aceasta si le spune Dumnezeu, prin Isus Hristos, prin predica de pe munte: Voi sa nu va asemanati cu oameni de pe strada. Voi sa nu va asemanati cu cei care stau la bufet. Voi sa nu va asemanati cu cei care in clipa aceasta, acasa, isi bat sotiile cu pumnul. Voi sa nu va asemanati cu aia care divorteaza, nici cu aia care vorbesc prostii, nici cu aia care-si beau alocatia copiilor. Voi sa nu va asemanati cu ei. Voi sa nu mintiti. Voi sa nu va trageti tunuri si nici tepe unii altora. „Voi sa fiti altfel de oameni,” spune Isus Hristos. Sa nu va asemanati cu oamenii acestia.
Cum sa primiti predica aceasta? Cum sa primiti celelalte saptamani care ne stau in fata? Iacov 1:19-22
Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie; 20 căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. 22 Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.
Si acum sa raspund la o intrebare care mi-a pus-o niste frati: Predica asta poate fii pusa in practica? Nu stiu. Greu de spus. Singurul gand care mi-a venit a fost acesta, a lui Dietrich Bonhoeffer care a spus, „Cand Dumnezeu cheama un om, El il cheama sa moara. Am ajuns la concluzia ca numai mortii pot implini toata predica asta. Va doresc un deces usor, sa muriti bine. Eu va chem sa muriti bine. Ca am impresia ca noi nu am murit chiar cum trebuie, inca mai este ceva in noi ce tipa si e treaz. Daca suntem morti fata de lume, vom trai si predica se aplica. Daca, inca tipa lumea in noi, nu se poate pune in practica predica asta. Atunci, nu poti intoarce celalalt obraz. Nu. Nici intr-un caz. Nu poti sa faci ce zice Isus. E prea greu, prea complicat, prea dureros. Nu ne ramane decat sa murim. Pe drum aici am ascultat melodia ‘Cautand fericirea in locuri gresite’. Venind in locul acesta, va promit, intr-un an de zile, daca invatam sa murim saptamana cu saptamana, la sfarsitul decesului nostru, ala sanatos, vom fii fericiti. Deci, acuma, in clipa aceasta, mergeti acasa si cititi capitolul 5, 6 si 7 si veti vedea ca nu se poate pune in practica. Sper ca intr-un an de zile sa o putem pune in practica. Asta inseamna ca am murit si vreau ca sa murim impreuna.
VIDEO by Fiti Oameni
16 iul. 2013 Comentarii închise la Interviu Adi Hentea – Binecuvantare in mijlocul necazului (despre pierderea vederii)
in MARTURIE, Musical Etichete:Adi Hentea, Aleluia, AlfaOmegaTv, Binecuvantare in mijlocul necazului, Biserica Betania Arad, Biserica Speranta Oradea, interviu cu Adi Hentea Iulie 2013, Oradea, Printre Miei, Romania
Poza cu Adi Hentea (via Rodi) la Biserica Metanoia Arad din 2012. Vezi aici video de la acel concert cu Pastorul Cristian Barbosu – Concert Adi Hentea la Biserica Metanoia Arad. RO
Mai intai doua cantari cu Adi Hentea: Prima cu Corul Bisericii Penticostale Betania Arad si a doua cantare cu Corul si Orchestra Bisericii Baptiste Speranta Oradea cu ocazia conferintei cu Voddie Baucham în 2 Decembrie 2012 la Arena Antonio Alexe din Oradea. VIDEO by radumorea
VIDEO by Biserica Speranta Oradea
VIDEO by Alfa Omega TV
Articole asemanatoare
11 dec. 2012 8 comentarii
VEZI PAGINA PRINCIPALA pentru Biserica Baptista Speranta Oradea aici–
Vezi si Flash mob, aceasta cantare cantata in Limba Engleza in Dublin, Ireland.