Corul si Orchestra Nationala BBSO 2013 (Release Nou) – Doar in Cristos

Probabil cea mai încurajatoare experiență din 2013!
Secvențe din evenimentul organizat de Biserica Baptista Speranta Oradea în 1 Decembrie 2013 la Arena Antonio Alexe din Oradea.

Interpretare: Corul

VIDEO by Biserica Speranta Oradea

Vladimir Pustan – Sarac in duh (2) Predica de pe Munte la Biserica Speranta Oradea 9 Octombrie 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit Facebook Ciresarii

Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
În fiecare miercuri de la ora 19.30.
Se transmite LIVE pe Radio Cireșarii.

Predica #2 – Sarac in duh

Joi dimineata, 10 Octombrie, Ciresarii au plecat spre Ucraina in misiune.

Matei 5:3
Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!

Predica de pe munte, Sinaiul Noului Testament, nu este o predica ce-si doreasca doar sa fie ascultata, ci si implinita. Si ma rog ca Dumnezeu sa ne dea puterea sa o implinim. V-am spus, ca e imposibil ca sa tinem predica de pe munte. Este imposibil ca a noastra carne, in care ne miscam in fiecare zi, sa-si doreasca, sa abia astepte sa plece din locul acesta  si sa spuna, „Abia astept sa implinesc predica aceasta. In noi, e fire pamanteasca, cat in toata lumea aceasta. Dar ma rog, in seara aceasta, ca Duhul lui Dumnezeu sa o rastigneasca prin puterea sangelui lui Isus Hristos, pe Golgota. Amin.

Iubitilor, intelegeti un lucru, pentru ca incepem fericirile. De aici incolo, vom avea 8 fericiri. Dar, pana la versetul 11, unde Isus spune, „Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Daca bagati de seama, sunt 8 fericiri, sau 8 binecuvantari. In alte traduceri ale Biblie, spune, „Binecuvantati sunt aceea care sunt saraci in duh, caci al lor este imparatia cerurilor.” Adica, ideea de fericire este si bucuria si binecuvantarea, pentru ca Dumnezeu ne spune noua, in seara aceasta, ca fericirea nu depinde de circumstantele exterioare. Fericirea noastra depinde, invariabil, de Dumnezeu. Aici sunt 8 fericiri.

Primele 4, vom vedea, au legatura cu atitudinea noastra fata de Dumnezeu. Ele sunt pasive si personale. Cu primele 4 fericiri lucram in relatia noastra cu Dumnezeu. Celelalte 4, cu care ne vom intalni in saptamanile care vor urma, ultimile 4 sunt in legatura cu ceilalti si ele sunt active, nu ca celelalte, pasive. Si sunt sociale, adica, au de a face cu ceilalti oameni, cu care noi ne intersectam in viata. Si, sigur, ca toti ne dorim sa fim fericiti. Fiecare se gandeste, cam ce ar putea sa fie fericirea. Lumea aceasta nu concepe oamenii saraci. Nici mintea noastra nu concepe saracia. Nici aceasta materiala, nici cea spirituala n-o concepem, pentru ca ni-e frica de cuvantul saracie. Cati dintre dumneavoastra va imaginati, ca de saptaman viitoare vor manca la cantina saracilor? Nici unul, pentru ca lucrurile acestea le excludem. Sunt convins ca fiecare dintre noi, ne dorim, nu mult, ci macar mediul. Sa avem ceva, sa nu ne mai fie frica de ziua de maine.

Spuneam Duminica dimineata in biserica noastra, ca un rege care avea multe, ca si eclesiastul, care a incercat, imparatul Solomon, sa-si dobandeasca fericirea si prin bani. Spune Solomon, „Am crezut ca placerea ma poate face fericit.” Nu ma face fericit. „Am crezut ba banii ma face fericit.” Si atunci, mi-am dat tot ce mi-am dorit, din punct de vedere material, „Mi-am zidit, mi-am cladit. Am fost fericit? Nu am fost fericit.” Si spuneam intamplarea aceasta, ca un imparat care avea foarte multi bani, a zis la un moment dat, cand tot nu-i fericit, a zis catre unul dintre servitorii lui, „Va rog frumos, duceti-va in toata tara asta. Duceti-va in toata lumea aceasta si aduceti-mi si mie, sa gasesc un om fericit, ca eu nu sunt, aduceti-mi camasa acelui om fericit. Apoi, ma imbrac si eu cu camasa aceea si voi fii si eu fericit.” A venit slujitorul dupa un an, „N-am gasit.” „Mai du-te odata.” A venit peste un an, fericit, zice, „Imparate, am gasit omul.” „Si?” „N-avea camasa,” zice.

Totusi atunci, ce e fericirea? Nicaieri, daca citesti o carte, nimeni nu suporta ideeade nefericire. Sunt o gramada de lucrui, mai ales atunci cand e vorba de saracia spiritului. Avem noi cartile noastre, cu Maxwell, Zig Ziglar, Dale Carnegie…. o gramada de oameni care spun, „Domnule, trebuie sa te afirmi in viata. Trebuie, neaparat, sa te arati ca esti un om puternic, sa nu cumva sa zici, „Domnule, nu am. Totdeauna sa zici, ‘ca am’. Si, si la dusmani.” Totusi, trebuie sa ai ceva, ca sa fii cineva. Zice Hristos, „Trebuie sa ai exact nimic.” Si sa stii asta, ca sa poti sa fii fericit. Fericirea aceasta a noastra ‘saraci in duh’, Romanii au schimbat putin ideea. Biblia spune, „Ferice de cei săraci în duh”. La noi, la Romani, cum se zice? ‘Saraci cu Duhul’. Iar, la momentul in care va ganditi la un om sarac cu Duhul, nu va ganditi la un om sfant. Nu? Nici la un om pocait. Atunci, la ce va ganditi? La un om ciudat. Va spun eu, la unul care sta undeva acuma si asteapta  ratia si pranzul de dimineata. Iubitilor, sarac cu Duhul nu suna bine. Dar, ‘sarac in duh’ suna biblic. Biblia zice ca trebuie sa fim saraci in duh.

Dar, atunci ce inseamna sarac in duh? Saracie spirituala.. „Oh, da, pe asta o avem, pastore. Saraci spirituali suntem cu toti”. Dar nu stiti asta, pentru ca nu e la ce va ganditi voi. Saracia spirituala, in nici intr-un caz, nu poate sa fie ceva ce … Hai sa ne gandim, „Frate, eu n-am timp sa citesc, sunt sarac spiritual”. Nu, atunci esti lenes. Nu mai zi asa, „Eu n-am vreme sa citesc Biblia, ca sa zica Domnul, ‘Ferice de tine, ca tu nu stii rea multe'”. Eu, parerea mea e ca abia atunci treci in cealalta extrema. Devii sarac cu Duhul. Alternativa la sarac in duh e sarac cu Duhul. Dar, atunci ce inseamna saracie spirituala? Nici sarace materiala nu este. Ca nu se intersecteaza aceste doua lucruri. Ce inseamna sa fii sarac spiritual? Cred ca nu e mai mare saracie spirituala, decat sa te apuci sa construiesti o corabie in mijlocul desertului, ca Noe. Sa-ti spuna Dumnezeu, „Fa-ti o barca, ca vine potopul.”Trebuie sa ai o mare saracie in tine, ca sa te apuci de lucru. Saracie spirituala este ca sa te duci, fiu de om, cu bani gata, tu sa fii prooroc si tanar si bogat, cu o masina tare si cu haine de firma, sa te bagi in templu, sa fii prooroc, sa te cheme Isaia si la imparat sa te duci acasa, cum te duci oriunde. Si in clipa aceea cand intri in templu, sa-ti dai seama ca-i prima ta intalnire cu Dumnezeu. Si sa strigi cat poti de tare, cazut intre  heruvimi si serafimi, cu nasul in podeaua templului. Sa strigi, „Vai de mine, ca sunt un om cu buze necurate si locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate.

Saracie spirituala inseamna sa-L vezi pe Hristos in barca ta si sa fii crezut pana atunci ca e om. Si sa vezi ce a facut pentru tine si ca nu mai poti trage peste afara, sa-i spui du-te de la mine, ca sunt un om pacatos. Saraca spirituala este vaduva aceea, care si-a dat ultimii doi banuti si a plecat acasa, nici macar cu o bucata de paine. A zis, „Dumnezeu nu mi-a poruncit sa imi umplu burta. Dumnezeu mi-a poruncit sa nu tai din partea Lui”. Asta-i saracie spirituala la modul maxim. Ca se numeste Petru, Pavel cum zice, „La urma, ca unei starpituri, mi s-a aratat Hristos mie.” Trebuie sa fii sarac sa zici asa. Trebuie sa fii saraca, daca te-ai apucat sa dai ultimii banuti si sa te duci acasa cu burta lipita de spinare. Trebuie sa fii foarte sarac sa te duci in fata lui Goliat cu 5 pietre in buzunar. Sa-l vezi pe muntele ala, imbracat in fier, si tu sa te duci impotriva lui cu 5 pietre. Va dati seama cata saracie spirituala trebuie sa fie acolo, atunci? Cum se manifesta saracia aceasta spirituala? N-ati vrea sa fiti saraci spirituali (in duh) ca sa mosteniti imparatia cerurilor? Ar vrea cineva dintre voi sa mosteneasca numai casa tatalui lui, impreuna cu datoriile? Si eu, in seara aceasta, sa va spun voua, „Mosteniti imparatia cerurilor cu o singura conditie. Sa fiti saraci in duh.

Atunci ce inseamna ‘Fiti saraci in duh’?

1. Zdrobire

Saracia spirituala inseamna zdrobire. Am citit textul acesta de cateva ori si nu stiu cati dintre dumneavoastra a-ti bagat de seama din el, la Luca 20:17-18 –

Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: ,,Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului? ¹⁸ Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?„

N-am citit, ani de zile, decat jumate din verset: „Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”, si nu m-a interesat mai departe. Stiam despre cine zice, despre Hristos. Dar, de fapt, vorbea despre mine, mai departe si eu n-am bagat de seama. Va rog sa fiti atenti la tablou. Cine cade pe piatra va fi zdrobit. Dar, pe cine cade piatra, va fi spulberat. Extraordinar, ce imagine. Asta e viata noastra cu Dumnezeu. Ori cad, si ma zdrobesc eu inaintea Lui, ori ma zdrobeste El intr-o zi, la judecata. Zdrobirea inseamna sa pici tu la picioarele Lui. Zdrobire, e sa spui, „Vreau sa ma pocaiesc. Sunt un gunoi”. Ca, daca nu, intr-o zi, tu zdrobesti gunoaiele. Prefer sa fac eu asta, astazi, sa ma zdrobesti, decat sa fiu spulberat. Pentru ca cine e zdrobit, numai eu stiu.  Exista diferenta intre zdrobit si spulberat. O gramada de aici am fost zdrobiti in viata. Dar, multumim lui Dumnezeu ca nu suntem spulberati.

• Un om zdrobit, intotdeaun tarieste sa-L inalte pe Hristos. Filipeni 1:21 Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig. Asta e omul zdrobit. Eu iau in serios pocainta. Eu nu m-am botezat sa fiu membru unei biserici. Eu m-am botezat ca sa fiu membru a impratiei lui Dumnezeu si sunt un om care traiesc  pentru Hristos.
• Esti un om zdrobit cand nu te concentrezi pe propriile tale dorinte, ci pe dorintele altora.
• Omul zdrobit nu se plange. Aveti ce sa va plangeti unii impotriva altora? Da. Dar, refuzati sa va plangeti chiar daca aveti dreptul. Fiti multumitori pentru toate, ca se poate sa fie si mai rau.
• Un om zdrobit ajuta si incurajeaza pe altii. Fiti un fel de Barnaba. Impingeti pe cei din spate in fata. Am ajuns la concluzia ca atat de rau e in lumea aceasta, incat singura noastra sansa de supravietuire este ca sa vorbim optimist intre noi: Va fii bine. Ca daca nu, innebunim cu toti. Va fii o zi mai buna. Dumnezeu va lucra. (30:46) Dumnezeu ne va binecuvanta. Dumnezeu ne va da putere.
• Un om zdrobit se roaga. Cel mai mult, a inteles Daniel acest lucru, fiind rob in Egipt. Singura persoana cu care putea sta de vorba  intr-un intreg imperiu era Dumnezeu.
• Trebuie sa fii sfant si sa n-o stii, ca in momentul in care stii e o problema grava cu tine. Am ajuns la concluzia ca daca vrei sa mostenesti imparatia lui Dumnezeu , trebuie sa ti-o dai intai pe a ta. Nu poti sa ai mostenire imparatia lui Dumnezeu, daca nu ti-ai donat-o pe a ta prima data. Marturisiti-va aroganta voastra individuala. Aduceti-va aminte de vamesul si de fariseul care s-au suit amandoi sa se roage la templu. Unul dintre ei era omul care depindea de Dumnezeu, nu-si marturisea aroganta personala, n-o avea. Era zdrobit. Pacatuise si stia asta. Celalalt, era la fel de pacatos, dar nu stia. Se simtea mandru. Stiti cu cine se compara,  cu nenorocitul. Nu va comparati cu cei de langa dumneavoastra ca 100% iesiti bine. Comparati-va cu Dumnezeu, daca aveti chef de lupta. Comparati-va cu sfintenia lui Dumnezeu, ca va garantez ca in fata lui Dumnezeu, fiecare din noi iese rau. Ar trebui sa renuntam la mandria noastra, aceasta de neam. Sa marturisim si aceasta  trufie colectiva, care  ne mananca pe noi pe Romani, cel mai crestin popor din lume. Noi trebuie sa renuntam la mandria la ideea aceasta  de a fii mandri spiritual, pentru ca mandria asta ne va duce pe noi la nenorocire.

Ascultati ce a spus Abraham Lincoln, presedintele Americii in 1863:

Este datoria unei natiuni, precum si a oamenilor, care datoreaza dependenta lor de puterea conducatoare a lui Dumnezeu, sa ne marturisim pacatele si faradelegile noastre, in tristete umila, dar cu speranta ca pocainta autentica va duce la mila si iertare, recunoscand adevarul sublim scris in Scriptura si dovedit in istorie, ca numai acele popoare sunt binecuvantate, a carui Dumnezeu este Domnul.

Ce ziceti, sa avem un asemenea presedinte? Care sa spuna, „Trebuie sa ne pocaim, marturisindu-ne pacatele si faradelegile si sa recunoastem , bazati pe adevarul Bibliei. Si spunea prin ceea ce a dovedit istoria. Ca numai acele popoare sunt binecuvantate, care marturisesc ca Dumnezeu este Domnul. Simplu. Asta inseamna zdrobire. Tu, presedintele celei mai mari tari din lume. De aceea se duce Americ ain cap, ca nici un presedinte in America, de atunci, n-a mai zis si nu ao sa mai zica vreodata lucrul asta. De aia e America ce e astazi.

2. Umilinta

Aici, cand vorbim despre umilinta, nu-i falsa umilinta. Smerenia nu te neaga. Nu negi cine esti. Esti copil al lui Dumnezeu? Nu zici, „Pai, Domnul stie.” Ci, trebuie sa spui, „Da, sunt”. Smerenia adevarata, niciodata nu se neaga pe sine. Spunea Pavel, „Eu ma laud cu Hristos. Si ma laud, bazat pe ceea ce am facut, prin Hristos in mine”. A intrebat Isus, la spalarea picioarelor, „Cine ziceti ca sunt eu?” „Invatator”. „Bine ziceti, caci sunt,” le zice Hristos. Daca, Eu Invatatorul si Domnul vostru. v-am spalat voua picioarele, atunci si voi trebuie sa vi le spalati picioarele unii altora.” Adica, voua nu va spalat picioarele ‘nimeni’, ci Domnul si Invatatorul vostru. Asta nu e falsa smerenie. E smerenie adevarata. Nici macar un sfert din bisericile din Romania nu fac spalarea picioarelor, a sfintilor. Pentru ca firea si ligheanul nu sunt compatibile. Spalarea picioarelor e un act de smerenie. Umilinta este- stim cine suntem, copiii lui Dumnezeu. Plecati capul. Ca, daca nu stiti e o problema. Trebuie sa stiti ca sunteti copiii lui Dumnezeu si trebuie sa intelegem ca suntem creati ca sa fim oameni umili.

Trebuie sa fim in umilinta noastra, constanti. Noi vrem sa fim smeriti numai in biserica, dar in parcare nu. Nici un pacat nu este sa porti haine bune pe tine. Dar, daca-ti zice cineva, „Da-mi camasa,” nu zii ca-i scumpa. Dai-o. Nu te lea de lucruri. Fiti umili. Nu noi avem intotdeauna dreptate. Fiti oamenii aceea, cu care poti sa vorbesti, oameni cu care poate sa va intinda mana. Oare, chiar nu reusim sa ne ridicam cu un metru mai incolo decat spune Biblia ca trebuie sa ne ridicam in umilinta? Sa intelegem ca nici un om nu-i mai putin grozav decat noi? Sica noi nu suntem, de fapt, decat fapturile minunate ale lui Dumnezeu? Si stiind cine suntem. Isus Hristos, stiind cine este, a stiut de unde a venit si unde se duce- S-a dezbracat si s-a imbracat cu hainele de slujitor, stiind ca-i Dumnezeu, stiind ca are putin de trait pe pamantul acesta, a facut lucrurile acestea.

3. Dependenta

Biblia zice ca Dumnezeu i-a lasat pe Israeliti sa fuga din Egipt cu o gramada de aur dupa ei. Atata aur au dus din Egipt, afara, au avut aur, argint si pietre pretioase. Au trecut cu toti in desert. De ce i-a lasat Dumnezeu sa duca cu ei atata aur? Ca sa le arate ca aurul e zero. Mananca aur. Cand o sa ai cancer, o sa-ti bage aur. Dumnezeu vrea sa arate ca daca nu Il ai pe Dumnezeu, nu ai nimic. „Sunteti dependenti de Mine,” zice Dumnezeu. „Cu tot aurul dupa voi, trebuie sa fac sa ploua prepelite din cer.” „Tarati aurul dupa voi…. Eu va dau mana in fiecare zi. Le-a dat-o Dumnezeu zilnic, mana. De ce? Ca, zilnic sa fie dependenti de El.

Vin greutati si incercari pentru noi, pentru ca Dumnezeu ne vrea dependenti de El. Sa nu fiti dependenti de oameni niciodata. Ieremia 17:5-7

,Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima dela Domnul! ⁶ Căci este ca un nenorocit în pustie, şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într’un pămînt sărat şi fără locuitori. ⁷ Binecuvîntat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!

Fericirea nu e zambetul masca. Fericirea e altceva. Isaia 57:15

Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este vecinică şi al cărui Nume este sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sînt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.

Predica incepe la minutul 13:00-

VIDEO by Fiti Oameni

Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” cu Vladimir Pustan la Biserica Speranta Oradea 2 octombrie 2013

Click sa vezi predica Pastorului Vladimir Pustan din aceeasi seara aici:

• Vladimir Pustan – Cea mai mare predica spusa vreodata (1) la Biserica Speranta Oradea 2 Octombrie 2013

Petru Lascau – Turneu de lansare a cartii „Betel” la Biserica Speranta Oradea

Sunt bucuros sa fiu acasa, la Oradea, cu toate ca eu sunt nascut in judetul Arad, dar stiti bine ca orice barbat serios e din satul lui nevasta-sa. Asa ca m-am facut Bihorean.  Asa de mult am iubit orasul acesta si m-am integrat in acest oras, incat ori de cate ori vin in Romania, vin la Oradea. Ma duc si pe la parinti, pe acasa, asa, cateva ore sa-i vad, dar, vin si stau in orasul unde s-au intamplat, as putea spune, cele mai importante lucruri din viata mea.

Unul dintre aceste lucruri foarte importante a fost construirea bisericii Betel. Poate ca generatia noastra, cei care am participat la construirea acelei biserici este pe cale de disparitie. As vrea sa ne aducem aminte, cei care avem nevoie sa stim aceste adevaruri ca cei care au fost inaintea noastra, n-au fost numai niste informatori ai securitatii, numai niste colaboratori ai regimului comunist. Ci au fost si oameni extraordinari. Si in Bihor, in Oradea a fost o comunitate de crednciosi penticostali absolut extraordinari, nemaipomeniti, care in ciuda comunismului si a regimului Ceausescu au construit o biserica fara autorizatie. Vreau sa va spun cateva lucruri, pentru ca sunt dator fata de propria mea constiinta, si cu cei cu care am muncit pe vremea aceea si am jertfit, sa spun aceste lucruri.

Timp de 20 de ani, biserica aceea a cerut autorizatie. In fiecare an au cerut autoritatilor judetului Bihor aprobare sa construiasca o biserica.  Au fost refuzati de fiecare data. Ne-am dat seama ca singura modalitate de a construi o biserica in epoca aceea era sa-i pacalim pe cei de sus. De fapt, ne-au sugerat-o ei: Sa cerem o autorizatie de a acoperi curtea cu sticla sa nu ne ploaie. Si apoi sa facem ce vrem ca ei o sa ne amendeze pe treaba asta. Si asa ca, pe raspunderea noastra construiam o biserica, ei pe partea cealalta aparau sistemul si lucrurile o sa fie bine. Ar fi fost okay, daca noi nu am fii facut o biserica peste asteptarile lor. Pana la construirea salii de sport din Oradea, Biserica cu numarul 1, cum ii spunea atunci Bisericii Betel, biserica a fost cea mai mare cladire publica din oras. Cand comunistii si-au dat seama ca noi am construit ceva, dincolo de imaginatia lor au intervenit in mod brutal.

In primul rand ne-au dat amenzi cate 9000 lei, pe vremea aceea, pe zi. Eu, ca inginer constructor aveam un salar de 2500 pe luna si primeam amenda 3000 lei in fiecare zi, pastorul bisericii, eu constructorul si responsabilul bisericii. 9000 lei pe zi. Decizia noastra atunci a fost sa platim in fiecare zi amenzile si sa construim mai departe. Am platit 10 zile. S-au adunat 90,000 lei. O Dacia era pe vremea aceea vreo 70,000 lei, noua nouta. Cand si-au dat seama ca noi suntem hotarati sa construim cu pretul de 9000 lei pe zi, ne-au dat in tribunal urmatoarea zi. Si au urmat procese, procese pe care le-am pierdut de fiecare data la tribunalul orasenesc, la tribunalul judetean. Fiecare decizie a fost demolarea bisericii si reducerea ei la forma initiala. (Photo lascaupetru.wordpress.com)

Vreau sa va spun ca in perioada aceea, fratii de la biserica nr. 1 au dat dovada de un eroism extraordinar. Am hotarat sa avem biserica in fiecare zi. In fiecare zi am facut evanghelizare. Imaginati-va o sala fara geamuri, fara banci, nu aveam unde sa stam. Stateam pur si simplu pe niste improvizatii de bile de brad, de scanduri, din tot ce s-a putut am facut scaune la biserica si oamenii veneau sa asculte evanghelia in fiecare seara pentru ca ziceau, „Daca facem evanghelizare, ceea ce ne-a trimis Domnul sa facem si vom fii si aici, atunci cand vor venit echipele de demolare. Ei bine, n-au venit echipele de demolare, dar s-au intors la Dumnezeu sute de oameni in perioada aceea. Am un respect deosebit pentru o serie de frati pastori din timpul acela, care au venit sa predice evanghelia la noi. Majoritatea ne-au ocolit, mai ales conducerea cultului de pe vremea aceea, pur si simplu nu voiau sa stie ca existam. Nu voiau sa intre in curtea bisericii.

Ultimul lucru care am hotarat sa-l facem atunci a fost sa ma duc la Ceausescu, sa ma duc la Bucuresti, sa incercam o rezolvare a situatei in care noi ne gaseam. In cartea mea este un memoriu semnat de cateva sute de frati din Oradea. Vreau sa va imaginati. In perioada aceea, cand iti puneai semnatura pe un asemenea memoriu adresat presedintelui statului, iti asumai un risc extraordinar de mare. Puteai sa fii dat afara din servici. Oamenii acestia au semnat. Cu semnaturile lor m-am dus la Bucuresti. N-am reusit sa ajung la presedintele statului pentru ca eram prea mic pentru un om asa mare. Dar, am ales sa il caut pe un membru al comitetului central, pe nume Turcus. Era din Bihor. Am zis, „Ma duc la un bihorean, eu bihoreanul, nu, prin nevasta-mea? Ma duc la tovarasul Turcus”. Si asta m-a primit, spre surprinderea mea, dupa niste peripetii teribile. Prima data mi-a spus ca imi trebuie trimitere de la departamentul cultelor. M-am dus la departamentul cultelor, care mi-a cerut trimitere de la cult.

M-am dus la cult. Am zis ca incep cu aia mai mici, la biroul secretarului cultului pe vremea aceea, Trandafir Sandru, care mi-a spus, „Du-te domnule la ala mare…” M-am dus la ala mare, la fr. Bochean si el zice, „Du-te la celalalt, ca el e carturarul aici”. M-am dus la carturar si cand i-am spus ca am venit la el pentru ca e carturar, zice, „Du-te la Fariseu”. „Ce ma fac fara trimitere?” M-am trezit fara trimitere. M-am dus inapoi, fara trimitere, la comitetul central. Eram atat de naiv pe vremea aceea in credinta mea, ca nu am vazut ca eu eram urmarit pas cu pas unde mergeam si ce faceam. Cand am intrat in anticamera biroului tovarasului Turcus, asta a iesit din birou si zice, „Vai, nepoate, de cand nu te-am mai vazut”. Mi-a tras un pupic, m-a imbratisat, a zis, „Hai sa bem o bere”.  Si cu „unchiu” am iesit la bere. Am iesit pana in fata cladirii comitetului central, in parcul acela din jurul salei palatului si a zis, „Spune, ma, ca aici nu sunt microfoane”.

Dintr-o data nu am mai fost ruda cu el. Si am inceput sa-i spun, „Tovaras, uite ce se intampla. Am construit o biserica. Am fost amendati. Suntem in tribunal, vor sa dea o lege. Suntem aproape 3,000 de oameni. Noi nu vrem sa ajungem la Europa Libera, la senatul american, vrem sa rezolvati dumneavoastra.” S-a oprit dintr-o data, si-a pus mainile in solduri si a zis, „Mai, tu esti pocait?” „Sigur ca da,” am zis. A zis, „Bai, baiatule, ba, numai Dumnezeu va poate ajuta.” Va marturisesc, ca daca odata in viata mea mi-a fost rusine ca sunt pocait, atunci mi-a fost.” Trebuie sa ma duc eu sa-mi spuna asta comitetul central? Ca Dumnezeu ma poate ajuta? Ce fel de pocait sunt eu, domnule? L-am surprins. Acuma, m-am dus si eu si l-am pupat pe el si i-am multumit in numele Domnului pentru revelatia asta. Dumnezeu mi-a vorbit prin comitetul central si am venit acasa stiind ce am de facut. S-a meritat sa ma duc sa-mi spuna comitetul central ca Dumnezeu ne poate apara. Doamne, credinta noastra cum functioneaza.

Am decis atunci sa nu mai facem nimic si am rostit probabil una dintre cele mai impertinente rugaciuni din viata mea. Am zis, „Doamne, noi am facut o biserica. Daca ti-o trebuie, pazeste-o. Acum e randul Tau. Daca vrei sa se rada astia de noi si sa-si bata joc de noi, fa-o. Dar, noi iti promitem ca o sa vestim evanghelia aici pe mormanul  ala de caramizi, daca vrei sa o demolezi. Dar, noi nu plecam de aici”. Stiti ce s-a intamplat? Nu s-a intamplat nimic. Nu a mai venit nici o amenda, nu ne-a mai vizitat nimeni. S-a lasat o liniste din aceea totala, de luni de zile. Am continuat cu evanghelizarile.

Trebuia sa facem un botez. Aveam aproape 150 de candidati de botez, oameni care s-au pocait in perioada aceea. N-aveam unde sa-i botezam si am hotarat noaptea sa facem bazinul de botez. Lucram noaptea, am terminat bazinul de botez si nu a venit nimeni sa ne deranjeze. Pe urma am prins curaj si am terminat toata biserica. Si nu a mai venit nimeni sa ne amendeze de loc. Pentru ca atunci cand Dumnezeu lucreaza, uneori nu se intampla nimic. Dumnezeu te pazeste. Daca biserica aia este inca acolo, pe care n-au putut-o demola comunistii este pentru ca Dumnezeu a fost mare si puternic. M-am simtit obligat sa spun lucrurile astea, sa le scriu. Va marturisesc ca am luat decizia asta cu foarte mare greutate.

Am fost odata cu cineva, care povestea cum a construit el biserica si mi-a fost asa de jena de modul in care s-a laudat ca am hotarat sa nu spun la nimeni ce s-a intamplat cu noi, pentru ca nu am vrea niciodata ca cineva sa creada ca am fost niste eroi. N-am fost. Am fost erou prin naivitate. Ca, daca as fii stiut ce se intampla nu cred ca as fii facut ce am facut. Si n-am vrut ca meritele acestea sa mi le asum vreodata si va mai spun altceva. Nici in bisericile pe care le-am pastorit nu am spus asta niciodata. Vine timpul cand trebuie sa scrii carti de amintiri, istoricul. Am simtit aceasta nevoie sa ma vindec pe mine insumi. „Fiecare dintre noi,” spunea cineva, „suntem cumulul povestilor vietii noastre, a istoriilor noastre. Asta suntem. Toate amintirile care s-au adunat creeaza povestea vietii noastre. Daca mergeti la spital si vizitati un bolnav, veti vedea ca omul acela vrea sa povesteasca. La inceput, cum s-a imbolnavit, cum sufera, boala, dar pe urma trece la povestea vietii sale, pentru ca fiecare dintre noi avem o nevoie extraordinara de a spune aceasta poveste. Spunand povestea vietii noastre ne vindecam pe noi insine.

Sunt peste 20 de ani de la revolutie. Ori de cate ori vin in Romania retraiesc sentimentele acelea de groaza, de spaima, de nesiguranta, pe care le-am trait atunci. Nu m-am vindecat nici acum. Unul dintre motivele pentru care m-am decis sa nu ma mut in Romania niciodata definitiv, chiar la pensie, este pentru ca nu mai suport sentimentele acelea. Ma simt in nesiguranta si acum. Ce s-a intamplat cu noi in perioada aceea, am considerat multa vreme, cel mai important lucru care s-a intamplat in istoria mea, in viata mea de credincios. Nu stiu daca e adevarat sau nu, dar nu L-am cunoscut pe Dumnezeu intr-un mod atat de personal, implicat atat de evident in ceea ce faceam noi, ca in aceasta perioada de construire a bisericii Nr. 1 din Oradea. De aceea m-am simtit obligat sa pun aceste lucruri in scris.

Lucruri Neobisnuite

Introducerea a fost lunga, dar as vrea sa impartasesc cu dumneavoastra cateva randuri dintr-un text din Biblie, foarte cunoscut de noi toti, din Evanghelia dupa Luca 5:17-26

Într’una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. ¹⁸ Şi iată că nişte oameni purtau într’un pat pe un slăbănog, şi căutau să -l ducă înlăuntru, ca să -l pună înaintea Lui. ¹⁹ Fiindcă n’aveau pe unde să -l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. ²⁰ Cînd le -a văzut credinţa, Isus a zis: ,,Omule, păcatele îţi sînt iertate!„ ²¹ Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: ,,Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?„ ²² Isus, care le -a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le -a zis: ,,Pentruce cîrtiţi în inimile voastre? ²³ Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele îţi sînt iertate`, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?` ²⁴ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc`, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă„ ²⁵ Şi numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. ²⁶ Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: ,,Azi am văzut lucruri nemaipomenite.„

Nu putem fii niste incalzitori de banci. Nu asta este chemarea noastra. De aceea am ales textul din acesta seara. Sa discutam 4 lucruri extrem de importante.

1. Primul gand este „Fa ceva radical in viata ta”. Evadeaza din traditional. Iesi din obisnuit. Sparge din acoperis. Sparge capacul acela a limitarii in care te gasesti. Elimina obstacolele. Religiile noastre sunt asa de ancorate in obisnuit, in traditie, in ritual, in morisca asta care se invarte de fiecare data. Puneti-va si faceti ceva radical, ceva ce n-ati mai facut. Daca ceva nu functioneaza, fa ceva altceva. Fa ceva radical, sparge limitarea aia pe care ti-ai impus-o singur. (min 18-32)
2. Confrunta neprevazutul. In lucrarea lui Dumnezeu exista foarte mult neprevazut. Atunci cand nu exista sanse sa ajungi la Domnul Isus (Luca 5), cand multimea sta impotriva, lucrul asta nu se potriveste cu calculul tau de acasa. Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, nu totul este usor, facil. Si atunci, ai nevoie sa stii ce sa faci, cand te lovesti de neprevazut. Lucrarea cu neprevazutul ii face pe oameni ca sa abandoneze. Dar acesti 4 nu, ei au o solutie: Daca nu merge pe usa, intra pe tavan. (min 32-34)
3. Lasa loc lui Dumnezeu, lasa loc miracolului. Credinta acestor oameni, radicalismul lor, actiunile lor ciudate, faptul ca depasesc toate obstacolele nu sunt suficiente. Ca sa ai rezultate, trebuie interventia lui Hristos. (min 34-36)
4. Pastreaza o permanenta aducere aminte a lucrarilor lui Dumnezeu din viata ta. Nu uita niciodata binefacerile Domnului. Nu uita nici una din minunile Lui, tine-le minte. Omul acesta vindecat si-a luat rogojina sub brat si a plecat cu ea acasa sa isi aminteasca de unde l-a scos Dumnezeu. (min 36-49)

VIDEO by Fiti Oameni (Transcrierea din primele 18 minute- raman inca 41 de min din predica)

Vladimir Pustan – Cea mai mare predica spusa vreodata (1) la Biserica Speranta Oradea 2 Octombrie 2013

Photo credit Facebook Ciresarii

Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Astăzi, începem un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
Ne întâlnim în fiecare miercuri de la ora 19.30.
Transmitem LIVE pe Radio Cireșarii.

Predica de pe munte:

• Cea mai cunoscuta si putin ascultata predica de sub soare.
• Dumnezeu nu suporta un popor numit popor al lui Dumnezeu, care nu umbla dupa legile lui Dumnezeu
• Dupa 400 de ani, Dumnezeu vorbeste cu un strigat, Isus Hristos detaliaza un strigat de inceput: Pocaiti-va, ca imparatia cerurilor este aproape.
• La noi, cuvantul pocainta este larg. O sa vedeti cat de stramt devine, dupe cele vreo 40-50 de lectii, pe care le vom avea
• Predica de pe munte nu este decat prapastia care trebuie sa o trecem cu toti dintre teorie si practica
• Nici acuma nu-l stim bine, locul unde a fost predicat predica de pe munte, ca daca il stiam, il faceam sfant si mergeam toti acolo, in coate si in genunchi, pana pe muntele ala sfant
• Nu exista locuri sfinte, ci exista oameni sfinti. Cand oamenii sfinti vin intr-o biserica, o fac sfanta biserica aia. Cand plecam, devine biserica simpla, ziduri.
• E si o intelepciune mare aici, a lui Hristos, in mod special. S-a dus sa predice pe munte dupa 400 de ani de tacere, pentru ca vroia sa stearga din memoria noastra celalt munte, pe care s-a dat legea. A zis, „Tine-ti minte ca voi a-ti primit o lege pe munte? Dar e o diferenta, pentru ca pe muntele acela din Exod 19, pe muntele ala se intampla altfel de lucruri. Si in primul rand, acolo, cand legea a fost data, Dumnezeu a coborat din ceruri. In vers 9 spune: Eu Ma voi cobora la voi. Dumnezeu din ceruri s-a coborat la popor. Aici, spune Cuvantul lui Dumnezeu, Isus s-a urcat spre ei, spre oameni. Oamenii L-au asteptat sus pe munte si spune Biblia ca s-a urcat spre ei. Dumnezeu a coborat, Isus Hristos se urca. La darea legii, spune cuvantul lui Dumnezeu ca au fost tunete, fulgere, trasnea. Tot poporul era infricosat. Aici, sta pe iarba, liniste… Sa ne para bine ca nu mai vorbeste Dumnezeu ca pe muntele dintai.
• …la darea legii Hristice i-a chemat Isus langa El. Aici era liniste, pace, bucurie. Totdeauna, cand Isus Hristos vine peste noi, aduce pace.

Poza la Biserica Penticostala Speranta Oradea 2 oct 2013 (video)

Cea mai mare predica spusa vreodata

TEXT – Matei 5:1-2

Cînd a văzut Isus noroadele, S’a suit pe munte; şi dupăce a şezut jos, ucenicii Lui s’au apropiat de El. ² Apoi a început să vorbească şi să -i înveţe astfel:

Predica de pe munte fost cea mai mare predica predicata vreodata. Cel mai mare predicator din universul acesta tinut, cea mai cunoscuta predica de sub soare. Cea mai putin ascultata predica de sub soare. Asta este predica de pe munte: Cea mai cunoscuta si putin ascultata predica. Pentru cei care cititi Matei, stiti ca Matei sparge tacerea dupa 400 de ani. Dumnezeu nu mai vorbise, ca Dumnezeu nu-i obligat sa mai vorbeasca cand nimeni nu Il asculta. Logic, de ce ar vorbi Dumnezeu daca noi avem urechile infundate? 400 de ani Dumnezeu a tacut, pentru ca Dumnezeu nu suporta un popor numit popor al lui Dumnezeu, care nu umbla dupa legile lui Dumnezeu. Si n-a mai vorbit. Dumnezeu si-a facut bagajele din Templu si a plecat, pentru ca nu e obligat sa stea nici in bisericile noastre atunci cand noi , prin viata noastra, prin faptele noastre Il dam afara. Si a plecat Dumnezeu. 400 de ani de tacere, fara proorocie, fara predica, fara vedenie, fara un cuvant. Dumnezeu tacea.

Dupa 400 de ani Dumnezeu vorbeste. Si cum vorbeste? Tine, de fapt, un strigat: „Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. Aici, in Matei in capitolele 5, 6 si 7, Isus Hristos detaliaza un strigat de inceput: Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. La noi, cuvantul pocainta este larg. O sa vedeti cat de stramt devine, dupe cele vreo 40-50 de lectii, pe care le vom avea numai de aici, din aceste 3 capitole. Pocainta e cu totul altceva decat ne imaginam cateodata.
Isus Hristos vine si spune: „Eu vorbesc”, vorbeste  – 1068 de versete are Evanghelia dupa Matei, dintre care, 644 sunt versetele Domnului nostru Isus Hristos. Pentru cei ce aveti Biblia aia, cu cuvintele Domnului Isus scrise cu rosu, o sa vedeti ca Evanghelia dupa Matei e cea mai rosie evanghelie, care noi o putem avea in mana, pentru ca acolo vorbeste Matei cel mai mult. Matei este cel mai fidel dintre ucenicii Domnului Isus Hristos in a inregistra mesajele Domnului nostru.

Predica de pe munte este si cel mai lung discurs al Domnului nostru Isus  Hristos. Nu stiu cat a tinut predica ca si ore, pentru ca, daca ar fii sa citim predica in ore, nu ne-ar tine mult. Pe noi s sa ne tina un an. Dar, sunt convins ca a fost cea mai lunga predica a Domnului nostru Isus Hristos si este explicatie a chemarii la pocainta. De la inceput, nu e altceva predica aceasta de pe munte, decat, iubitilor, prapastia care trebuie sa o trecem cu toti dintre teorie si practica. E o prapastie care este atat de intalnita in bisericile noastre. O prapastie uriasa intre ceea ce stim si ceea ce facem. Acuma, am inteles un lucru: Cheia fericirii vietii noastre nu sunt in cuvintele acestea. Cheia sta in aplicabilitatea acestor cuvinte in viata noastra. Ce folos ca Isus Hristos sa ne vorbeasca Miercuri de Miercuri aici, prin Duhul Sau cel Sfant, prin mine si eu si dumneavoastra sa nu luam seama? Si sa mergem acasa tot netransformati. Veti pleca fericiti ca a-ti ascultat o predica? Nu.

Dumneavoastra chiar vedeti oameni fericiti in biserica? Nu-i prea vad. Din ce cauza? Durerea aceasta fantastica, care se poate cuibari intr-o minte normala, pentru ca unul care nu gandeste sanatos, el nu simte durerea aceasta. Dar, trebuie sa simti o durere fantastica, cand iti dai seama, de fapt, ca ai ascultat iarasi o predica pe care nu o implinesti. Ca, de fapt, s-au adunat sute de predici pe care nu le implinim si apoi, mai venim o Duminica dimineata si seara , ca sa mai adunam o predica si inca o greutate fantastica pentru ziua judecatii noastre. Pentru ca, cui i se da mult, cine stie mult, i se va cere mult intr-o zi. Spunea Mark Twain, „Pe mine nu ma intereseaza prea mult acele capitole pe care nu le inteleg, pe mine ma deranjeaza acele capitole pe care le inteleg. Si pe dumneavoastra, trebuie sa va deranjeze exact capitolele alea pe care le intelegeti. Pentru ca, de fapt, noi cu astea avem probleme, ca pe astea nu le aplicam. Nici nu ne cere Dumnezeu sa intelegem tot. Dar, Dumnezeu ne cere sa facem cat intelegem.

1. Locul

Predica s-a predicat pe munte, un fel de amfiteatru natural si vocea se aude mai departe. Isus Hristos a urcat pe munte ca sa fie auzit bine, ca pe vremea aia nu erau microfoane. Ma gandesc chiar acuma, cum putea sa predice Whitefield la 10,000 fara microfon? Si Spurgeon, nu aveau microfon. CIudat. Biblia spune: Cand a vazut Isus noroadele s-a suit pe munte. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu umil. Predica si pe munte, Nu are nevoie doar de amvon. Cand a-ti auzit ultima data un  preot ortodox, din biserica, predicand pe strada? Sa stea si el pe un colt, sa-i traga un sut la cos de gunoi, sa-l intoarca invers, sa se suie pe cos si sa spuna, „Pocaiti-va, ca imparatia cerurilor este aproape”. Dar, cati pastori eleganti a-ti vazut in postura aia, calare pe cosul ala de gunoi? Sa nu cumva sa credeti ca Dumnezeu vorbeste numai din altar, din amvon. Dumnezeu vorbeste in fiecare loc.   Zice Isus, „Eu nu folosesc amvon. Eu folosesc orice, o barca, un munte, un pom, daca este nevoie de ele, de lucrurile acestea.” Ioan botezatorul, spune Biblia, ca predica in pustie. Dar, Domnul Isus Hristos le spune la un moment dat,  ca Fariseii, carturarii si invatatorii vostri, ei nu pot predica decat de pe scaunul lui Moise. Le trebuie neaparat un scaun, un amvon mare, o audienta si toate celelalte lucruri ca sa predice. Atunci se declanseaza duhul, in momentul in care predica afara, deja sunt probleme, necazuri. De cate ori nu au aruncat cu pufuleti in noi.

Ne-am dus la sala de cultura, veneau doi, noi nu am stiut despre ce e vorba. S-au sarutat, erau bauti. Intotdeauna primim vreo 3 bucati (3 persoane) din astea la fiecare sala, bauti si parca sunt trimisi. Isus Hristos vine si ne spune noua, „Nu mai cautati, nu mai va luptati pentru amvoane, pentru altare. Dumnezeu trebuie predicat oriunde. Bagati in seama posibilitatea. Cum se cheama muntele pe care a predicat Isus? Nici acuma nu-l stim bine, ca daca il stiam, il faceam sfant si mergeam toti acolo, in coate si in genunchi, pana pe muntele ala sfant. Dumnezeu vrea sa ne spuna in aceasta seara ca nu locurile sunt sfinte, ci oamenii trebuie sa fie sfinti. Nu exista locuri sfinte, ci exista oameni sfinti. Cand oamenii sfinti vin intr-o biserica, o fac sfanta biserica aia. Cand plecam, devine biserica simpla, ziduri.

Spune cuvantul ca Dumnezeu poate vorbi din orice loc, Hristos a predicat prin case, Hristos a predicat prin sinagogi, in templu, langa un pom, langa o fantana. Isus Hristos a predicat oriunde. Pavel ii spune lui Timotei in 1 Timotei 2:8 Vreau dar ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mîni curate, fără mînie şi fără îndoieli. Noi nu ne putem ruga decat in anumite locuri, nu putem predica decat in anumite locuri si spune Biblia: Va trebui sa ma slujiti in orice loc. Daca esti in tren, vorbeste despre Mine, daca esti pe tramvai, vorbeste despre Mine, daca esti la serviciu, vorbeste despre Mine. Daca esti la scoala, vorbeste despre Mine. Nu mai inchide ochii si visa amvonul. „Cand vorbiti despre Mine, transformati orice loc intr-un altar,” zice Domnul Isus. Si veti vedea satisfactie fantastica.

E si o intelepciune mare aici, a lui Hristos, in mod special. S-a dus sa predice pe munte dupa 400 de ani de tacere, pentru ca vroia sa stearga din memoria noastra celalt munte, pe care s-a dat legea. A zis, „Tine-ti minte ca voi a-ti primit o lege pe munte? Dar e o diferenta, pentru ca pe muntele acela din Exod 19, pe muntele ala se intampla altfel de lucruri. Si in primul rand, acolo, cand legea a fost data, Dumnezeu a coborat din ceruri. In vers 9 spune: Eu Ma voi cobora la voi. Dumnezeu din ceruri s-a coborat la popor. Aici, spune Cuvantul lui Dumnezeu, Isus s-a urcat spre ei, spre oameni. Oamenii L-au asteptat sus pe munte si spune Biblia ca s-a urcat spre ei. Dumnezeu a coborat, Isus Hristos se urca. La darea legii, spune cuvantul lui Dumnezeu ca au fost tunete, fulgere, trasnea. Tot poporul era infricosat. Aici, sta pe iarba, liniste… Sa ne para bine ca nu mai vorbeste Dumnezeu ca pe muntele dintai.

Dumnezeu poate vorbi si cu sunete cu tine. Observati, la darea legii a fost trasnet si bubuitura. Aici, e pace, pentru ca, unde-i Hristos e intotdeauna pace. Unde-i lege e haos. Cum adica? Unde-i lege, totdeauna e frica asta: Oare am tinut totul? Si dupa aceea, dintr-o data ne dam seama ca gresim, tot incercand, straduindu-ne sa tinem noi ceva. Cand s-a dat legea, li s-a spus foarte calr: „Oamenii sa stea departe. Moise, tu vii numai aici. Sa nu se apropie ei, ca-i ard!” La care, aici, la darea legii Hristice i-a chemat Isus langa El. Aici era liniste, pace, bucurie. Totdeauna, cand Isus Hristos vine peste noi, aduce pace. (18:25)

2. Timpul

Haideti sa vedem contextul politic al acestei predici. Domnul Isus a inceput superb, cu ‘ferice de cei saraci cu duhul” (tema de miercurea viitoare), cand a venit Isus si a inceput aceasta predica, era un inceput frumos. Dar, contextul era de fierbere. Erau Romani in tara. Fiecare evreu, se culca seara blestemand pe Romani. Voiau sa faca tot felul de revolutii. Ii apasau impozite mari, parca era guvernul de acuma. Ii zapaceau. Erau suparati. Copiii lor nu mai o duceau bine. Profanasera templul. Se auzeau atatea povesti. Cazusera ziduri peste ei. Era o perioada de maxima agitatie politica. Se schimbau guvernele, fiecare din ei asteptau sa moara Romanii. Si vine Hristos si tine o predica frumoasa si spune „daca cineva iti trage o palma peste obraz, intoarce-i si celalalt obraz”. A prins bine, in contextul ala politic, intoarcerea celuilalt obraz…

Contextul religios, nu era numai un context politic ciudat, cam ca si acuma. Oamenii erau foarte religiosi atunci, pe vremea aceea. Fariseii erau nostalgi, „Ce vremuri am trait noi odata.” Fariseii erau nostalgici. Totdeauna se gandeau la vremurile odinioara. Saducheii erau liberali, erau carismatici si liberali. Luau din Biblie numai ce le placea. Faceau putina politica, invarteli, se imbracau cum se imbracau, se purtau cum se purtau. Fariseii nostalgici, Saducheii liberali. Esenienii, mai simplu, au zis, „Eu nu mai stau cu voi. Eu ma duc si ma mut in alta biserica”. Se mutau in pustie. Astia nu puteau sta cu nimeni la masa, nici la Cina Domnului. Isi luau pe ei haine rele, putine si plecau in pustie. Zelotii, alt partic din acesta spiritual, erau activistii astia. Tot am incercat sa-i traduc cumva. Ce-s zelotii, cuvantul provine de la zel. Zelotii erau ca niste Martori ai lui Iehova, sa zicem, dar, gata pentru bataie. Adica, se ducea din casa in casa, de la poarta la poarta. Asa era contextul in care Isus Hristos le predica.

3. Contextul social

Stiti cum era atunci? Saracie, boala, amaraciune, orbi, vaduve multe, barbatii mergeau la razboi, sau plecau de acasa cate 2 ani. Oamenii o duceau greu, foarte greu. Isus Hristos predica intr-un asemenea timp, in care oamenii aveau probleme.

4. Pozitia

S-a predicat dintr-o anumita pozitie. Ce a facut Isus Hristos cu oamenii? I-a pus jos. S-au asezat jos, pentru ca Isus e dascal si dascalii pe vremea aceea stateau jos. De aceea le spune Isus Hristos, „Voi vreti sa stati neaparat pe scaunul lui Moise. Cand vorbim despre Papa de la Roma, el vorbeste ex catedra, adica vorbeste de pe scaun si asta inseamna pozitie de autoritate. Hristos s-a asezat sa le arate ca (1) e dascal si (2) a stat jos pe pamntul care la facut. Asta inseamna pozitie de autoritate. „Eu l-am facut pamantul asta. Stau jos. Stau pe munte s istau impreuna cu voi”. I-a invatat si s-a pregatit pentru timpul acesta Isus Hristos. Stiti cat s-a pregatit pentru predica asta? 18 ani. Daca ar fii sa luam ultima intalnire cu Domnul Isus, de la 12 ani, pana la 30 de ani, 18 ani s-a pregatit pentru predica. Dupa 18 ani, Isus Hristos rupe tacerea. Dupa ce a predicat la 12 ani, ca si copil in templu rupe tacerea. Stia si El ce spune Eclesiastul: Tacerea isi are vremea ei si vorbitul isi are vremea lui. Va trebui sa inveti ca sa taci si in timpul in care taci, va trebui sa acumulezi foarte mult ca sa inveti a vorbi dupa aceea. Inca mai cred ca predicarea inseamna 90% transpiratie si 10% inspiratie. Pentru cei care adauga intr-o parte sau in alta, inseamna ca sunt oameni care nu-s atenti la ce vrea Dumnezeu. Va dati seama cat a strans Isus in acesti 18 ani? Va trebui sa invatati si sa vorbiti si taceti. Va trebui sa invatam sa tacem si dupa aceea sa vorbim.

5. De ce s-a tinut aceasta predica?

In primul rand, trebuie sa pricepeti capitolul 5, 6 si 7. Aici nu ni se spune: Traiti asa, ca aici (in aceste capitole) ca sa fiti mantuiti. Si acuma, mergem la partea cea mai trista a predicii din aceasta seara. Aici, nu ni se spune ca daca traim asa vom fii mantuiti. Nu acesta e scopul acestei predici. Stiti care este? Pentru ca sunteti mantuiti, trebuie sa traiti asa. Ca in capitolul 5, 6 si 7. E o diferenta. Voi sesizati diferenta? Noi daca am fii doar fericiti, daca am fii saraci in duh, daca am plange, sa fim blanzi, flamanzi dupa neprihanire, milostivi, daca o sa raman numai cu nevasta-mea, daca sunt lumina lumii, daca nu divortez, daca nu jur stramb, daca….  eu voi fii mantuit? NU! Dar, atunci cum se mantuie? Prin Hristos. Si pentru faptul ca Isus Hristos m-a mantuit sunt asa cum zice Isus in Matei 5, 6 si 7.

Stiti ce spune Domnul Isus? Astea sunt semnele voastre. Dace le aveti, mergeti in cer. Dar nu pentru ca le aveti. Ci pentru ca sunteti deja din Dumnezeu. Daca nu le aveti, sa nu va inselati, ca nu o sa ajungeti acolo. Asta spune Isus Hristos in predica de pe munte. Cheia predicii este in Matei 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei. Isus Hristos tine o predica, in care le spune oamenilor asa: Voi n-aveti voie sa va asemanati cu cei din lume, cu cei pacatosi. Nu va asemanati cu ei. Pana atunci, evreii au crezut ca ei sunt un popor pus deoparte si au reusit intr-asa fel sa fie pusi deoparte ca si pe Balaam l-au derutat, pe prooroc. Si a zis, Exista un popor care exista si sta pus deoparte, neamestecat. Dar, intre timp, Israel s-a amestecat cu lumea aceasta si le spune Dumnezeu, prin Isus Hristos, prin predica de pe munte: Voi sa nu va asemanati cu oameni de pe strada. Voi sa nu va asemanati cu cei care stau la bufet. Voi sa nu va asemanati cu cei care in clipa aceasta, acasa, isi bat sotiile cu pumnul. Voi sa nu va asemanati cu aia care divorteaza, nici cu aia care vorbesc prostii, nici cu aia care-si beau alocatia copiilor. Voi sa nu va asemanati cu ei. Voi sa nu mintiti. Voi sa nu va trageti tunuri  si nici tepe unii altora. „Voi sa fiti altfel de oameni,” spune Isus Hristos. Sa nu va asemanati cu oamenii acestia.

Cum sa primiti predica aceasta? Cum sa primiti celelalte saptamani care ne stau in fata? Iacov 1:19-22

 Ştiţi bine lucrul acesta, prea iubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mînie; ²⁰ căci mînia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. ²¹ De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blîndeţă Cuvîntul sădit în voi, care vă poate mîntui sufletele. ²² Fiţi împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri.

Si acum sa raspund la o intrebare care mi-a pus-o niste frati: Predica asta poate fii pusa in practica? Nu stiu. Greu de spus. Singurul gand care mi-a venit a fost acesta, a lui Dietrich Bonhoeffer care a spus, „Cand Dumnezeu cheama un om, El il cheama sa moara. Am ajuns la concluzia ca numai mortii pot implini toata predica asta. Va doresc un deces usor, sa muriti bine. Eu va chem sa muriti bine. Ca am impresia ca noi nu am murit chiar cum trebuie, inca mai este ceva in noi ce tipa si e treaz. Daca suntem morti fata de lume, vom trai si predica se aplica. Daca, inca tipa lumea in noi, nu se poate pune in practica predica asta. Atunci, nu poti intoarce celalalt obraz. Nu. Nici intr-un caz. Nu poti sa faci ce zice Isus. E prea greu, prea complicat, prea dureros. Nu ne ramane decat sa murim. Pe drum aici am ascultat melodia ‘Cautand fericirea in locuri gresite’. Venind in locul acesta, va promit, intr-un an de zile, daca invatam sa murim saptamana cu saptamana, la sfarsitul decesului nostru, ala sanatos, vom fii fericiti. Deci, acuma, in clipa aceasta, mergeti acasa si cititi capitolul 5, 6 si 7 si veti vedea ca nu se poate pune in practica. Sper ca intr-un an de zile sa o putem pune in practica. Asta inseamna ca am murit si vreau ca sa murim impreuna.

VIDEO by Fiti Oameni

Interviu Adi Hentea – Binecuvantare in mijlocul necazului (despre pierderea vederii)

Poza cu Adi Hentea (via Rodi) la Biserica Metanoia Arad din 2012. Vezi aici video de la acel concert cu Pastorul Cristian Barbosu – Concert Adi Hentea la Biserica Metanoia Arad. RO

Mai intai doua cantari cu Adi Hentea: Prima cu Corul Bisericii Penticostale Betania Arad si a doua cantare cu Corul si Orchestra Bisericii Baptiste Speranta Oradea cu ocazia conferintei cu Voddie Baucham în 2 Decembrie 2012 la Arena Antonio Alexe din Oradea. VIDEO by radumorea

Adi Hentea – Aleluia

Adi Hentea – Printre Miei

VIDEO by Biserica Speranta Oradea

VIDEO by Alfa Omega TV

Interviu la AlfaOmega TV

Articole asemanatoare

• BBSO Cor si Orchestra – Hai Vino Acum Sa-L Lauzi (ADI HENTEA)– inca o cantare minunata de la Evanghelizarea cu Voddie Baucham
• Povestea Mea – Adi Hentea
• Adi Hentea marturie si cantari la Biserica Filadelfia Dej
• O veste am adus! Craciun cu Corul Betel si Adi Hentea la Cinema Piersic, Cluj
• Concert Adi Hentea la Biserica Metanoia Arad. RO

 

Flash Mob BBSO #2 [OFFICIAL VIDEO] OSC Oradea mall

VEZI PAGINA PRINCIPALA pentru Biserica Baptista Speranta Oradea aici–

•  POZE, VIDEO, 2013 Eveniment Evanghelistic de Exceptie – BBSO la Sala Sporturilor Antonio Alexe Oradea 1 Decembrie 2013 + POZE & VIDEO din 2012

Vezi si Flash mob, aceasta cantare cantata in Limba Engleza in Dublin, Ireland.

Pastorul Cristian Barbosu, Biserica Metanoia – Cum i-a vorbit Dumnezeu

Am avut harul de a-l asculta pe Pastorul Cristian Barbosu inainte de a deveni Pastor, cind se afla la Chicago, la FACULTATE. L-am auzit predicind la o Biserica Americana, Harvest Bible Chapel, cu care s-a afiliat si si-a inceput lucrarea mai tirziu in Romania. In introducere,  a povestit cum mergea pe la sate si fratii il inregistrau la casetofon, si apoi isi dadeau casetele de la unul la altul ca sa mai asculte predicile dupa plecarea lui. Fratele Cristian Barbosu este un predicator care iti tine atentia incordata in fiecare minut, si il prezinta pe Hristos cu credinciosie in predicile sale. Mai jos redau un articol scris de dinsul in 2008 si postat la situl Bisericii Baptiste Metanoia, Arad.(linkul este expirat)

Dar mai intii, o mica introducere de la Harvest Bible Fellowship:

Cristian Barbosu

Senior Pastor, Metanoia Arad, Romania Cristian holds a bachelor’s degree from Moody Bible Institute, a ThM from Dallas Theological Seminary and a PhD from Trinity Evangelical Divinity School in Deerfield, Illinois.

In 2005, Harvest Bible Fellowship came alongside a group of like-minded, evangelical believers from Arad, Romania, and partnered together to launch Harvest Metanoia (Biserica Metanoia).

Harvest Metanoia Arad, in turn, partnered together with a core group of believers in Braila to launch Harvest Metanoia Braila in 2008.

Pastor Cristian and his wife Anne seek intentionally to bring Christ to those both inside and outside of the church, and have two beautiful daughters, Fiona and Tara.

Teascul de masline

Aprilie 2008. Dumnezeu mi-a vorbit. Astăzi. De dimineaţă. Până ieri încă mă frământaseră gânduri de îndoială, de teamă, de eşec. Astăzi însă ceva s-a întâmplat. Dumnezeu mi-a vorbit, aşa cum numai El ştie să-ţi vorbească.

De două luni trăiesc mă frământ mereu. În toamnă m-am rugat Domnului să-mi găsească El câţiva oameni ca să formăm un grup mic, în care să investesc săptămânal, împreuna cu soţia mea, în următoarele luni. Dacă în decembrie şi ianuarie am tot căutat şi întrebat şi n-am reuşit să găsim decât vreo două persoane, în februarie, într-o singură săptămână Domnul ne-a adus zece persoane de unde nici nu ne aşteptam. Şi de-atunci a început frământarea mea, fiindcă în grup avem acum un cuplu recunoscut în lumea interlopă, un prieten apropiat de-al lor, soţia unui deţinut, un fost barman din cluburile de noapte, un cuplu care a pierdut tot (casă, maşină, serviciu) şi care-l blamează pe Dumnezeu, o doamnă catolică al cărui soţ s-a sinucis vara trecută, o familie cu probleme disciplinare în biserică, o tânără care cu 2 săptămâni înainte se hotărâse să renunţe la ţigări, şi un alt cuplu care trecea printr-o perioadă de depresie spirituală. Am cerut un grup? Dumnezeu ni l-a dat? Dar ce grup! Şi aici era problema mea. Până ieri m-am frământat mereu cu gânduri de îndoială … oare-i voi putea ajuta pe aceşti oameni în problemele lor? Gânduri de teamă … nu văd cum voi putea purta poverile lor. Gânduri de eşec … între ei sunt oameni care au păcătuit mult, au fost răniţi adânc de păcat, unii sunt înlănţuiţi pur şi simplu de trecutul lor cicatrizat. Oare vor reuşi ei să se elibereze de păcat? Mă tem de eşec, sunt slab, nu cred că am puterea să-i ajut!

Asta până ieri!

Azi totul s-a schimbat. Pe neaşteptate. Dumnezeu mi-a vorbit. De fapt m-a dus să văd cu ochii, să aud cu urechile, să pipăi cu mâinile, fiindcă mintea mea nu ar fi putut pricepe altfel. Şi nu oriunde ci în locul caracteristic revelaţiilor sale: Ierusalim, Israel. Aşa cum pe Ieremia l-a dus în casa olarului să-i vorbească, aşa pe mine m-a pus faţă în faţă cu un teasc, unul special, o presă de măsline. Şi acolo m-a învăţat o lecţie pe care nu o voi uita întreaga viaţă. Vreau să ţi-o împărtăşesc.

În fiecare toamnă, odată cu strângerea roadelor, măslinele erau şi ele culese şi duse în coşuri la presa/teascul de măsline. Acolo, după ce erau încălzite, erau trecute prin trei procedee importante.

1. Zdrobirea. Pe o platformă rotundă de piatră, aproximativ de mărimea unei mese destul de largi, măslinele erau golite din coşuri. Acolo, cu grija erau adunate să intre în scobitura sau canalul în canalul scobit în piatră, de jur împrejurul marginii interioare ale acelei platforme. Peste măslinele din canalul scobit în piatră urma să treacă o piatră mare de moară, cu un diametru de cel putin 1 metru, care cântarea peste 100 de kg. Piatra era conectată la un ax central şi se rotea cu ajutorul unor mânere lungi împinse de mai multe persoane, sau de animale. Piatra aceea trecea de zeci de ori peste măsline, trebuind să le strivească, să le zdrobească în întregime.

2. Stoarcerea. Măslinele zdrobite erau culese şi puse în coşuri de nuiele cu capac, toate de aceeaşi mărime. Coşurile erau adunate şi puse unul peste altul într-o altă presă, diferită de prima. Săpat în stâncă, pe verticală era un canal cât să intre coş peste coş. Deasupra acelui canal trecea o bârnă groasă de lemn, de care erau atârnate pietre mari de cel peste 250 kg fiecare, care erau ridicate şi coborâte cu ajutorul unor scripeţi (vezi imaginea alăturată). Bârna aceea strivea coşurile de nuiele sub greutatea pietrelor, şi astfel storcea tot uleiul din măslinele zdrobite. Stoarcerea se făcea de câteva ori, punându-se tot mai multă presiune pe bârnă, până ce nu mai rămânea ulei de stors.

3. Strângerea. Sub acel canal vertical săpat în stâncă unde erau aşezare coşurile cu măslinele zdrobite, era o gaură special pregătită pentru a încăpea un vas. În astfel de vase se strângea uleiul produs prin zdrobirea şi apoi stoarcerea măslinelor. Uleiul obţinut după prima stoarcere era cel mai important, de cea mai bună calitate – uleiul de măsline „virgin” folosit de preoţi în Templu pentru a aprinde Manora (Sfeşnicul cu 7 braţe). Acelaşi ulei este folosit în medicină pentru a vindeca răni, în cosmetică pentru menţinerea tenului, în reţetele culinare pentru cele mai deosebite mâncăruri evreieşti, şi chiar în ritualurile spirituale pentru sfinţire sau ungere.

Procesul producerii uleiului de măsline dura 24 de ore şi avea şi conotaţii spirituale puternice, de aceea rabinii cereau un ritual de purificare a persoanelor implicate în procesul de producţie. Descoperirile arheologice au adus la suprafaţă încăperi ataşate de locul presei de măsline, folosite pentru îmbăierile ritualice cerute în credinţa iudaică. De aceea, până în ziua de azi evreii ortodocşi, indiferent unde s-ar afla în lume, nu folosesc ulei de măsline, decât cel produs în Israel – ulei „curat,” „sfinţit,” „neîntinat.”

Astăzi Dumnezeu mi-a vorbit prin imaginea aceasta, a teascului, a presei de măsline. Dar înainte de a-ţi spune cum, te rog fii atent la un detaliu foarte important. Cuvântul în ebraică care descrie presa de măsline este gaţ-shanim, un cuvânt compus format din GAT = presa, si SHMANIM = ulei. Transliteraţia lui în Biblia în limba română este cuvântul Gheţimani. Îţi spune ceva acest cuvânt? Numele Grădinii GHEŢIMANI provine de aici, nu este doar o grădină de măslini, ci o grădină a „presei/teascului de măsline.”

Atunci când Dumnezeu vrea să-ţi vorbească, El te duce exact acolo unde ştie că-l vei înţelege cel mai bine. Oare din coincidenta, azi când ştia că voi vizita presa de măsline, Dumnezeu m-a dus să văd grădina Gheţimani? Ieri şi azi – două lucruri care se leagă extraordinar! Ieri am văzut, azi am înţeles. Nu doar terminologia, ci şi semnificaţia, ceva ce m-a atins profund în suflet, şi în frământarea mea… Stând în faţa gheţimanului, a presei de măsline, parcă năframa mi-a căzut de pe ochi, mi s-au înmuiat picioarele, inima a început să-mi palpite fiindcă am realizat ceva, am auzit ceva: Dumnezeu a început să-mi vorbească. O voce îmi şoptea în timp ce priveam roata zdrobirii: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

A trebuit să fie zdrobit, stors prin apăsare, strivit fără milă, ca mai apoi din rodul suferinţelor lui să vină vindecarea! Atât a fost de apăsat de povara păcatelor noastre încât, la un moment dat, sudoarea i s-a prefăcut în sânge. Rodul zdrobirii, uleiul virgin vindecător, cel mai de preţ lucru, singurul care vindecă păcatele, alină rănile, şterge fărădelegea! Şi nu doar atât, ci ascultând explicaţiile ghidului, neuronii mei începeau să facă conexiuni – El, cel mai curat om, nepătat de păcat, sfinţit de Dumnezeu, El, care nu avea nevoie de nici un ritual, a fost pus în presa pedepsei divine. Şi totul într-o perioadă de timp de aproximativ 24 de ore, de joi seara până vineri seara, exact timpul necesar strivirii, stoarcerii şi mai apoi strângerii rodului zdrobirii măslinelor. De la Gheţimani la Golgota – iată experienţa zdrobirii, stoarcerii, strângerii rodului vindecător, a sângelui iertător, a sângelui răscumpărător, singurul care poate curăţa păcatele.

A trebuit să ies din locul acela şi să mă aşez. Dumnezeu mi-a vorbit! Să fi fost doar o coincidenţă toate acestea, o născocire a minţii mele? Eu nu cred. Fiindcă Dumnezeu nu s-a oprit doar la atât. Deşi departe de casă, deşi desprins de gândurile legate de grupul meu mic, totuşi, aici şi acum Dumnezeu mi-a readus aminte de frământările şi întrebările mele. Aici în faţa presei de măsline, în Gheţimani … şi mi-a dat cel puţin 3 răspunsuri clare.

De ce laşi ca îndoiala să-ţi cuprindă inima Cristi, de ce te frămânţi cum să-i poţi ajuta pe aceşti oameni în problemele lor? Puterea, ajutorul nu stă-n tine. Puterea, ajutorul tău şi al lor, trebuie să fie în Hristos, în Cel care prin moartea Lui, prin zdrobirea Lui, a distrus puterea celui rău (Evrei 2:14). Nu stă în puterile tale, stă în puterile Lui! Tu poţi totul „în Hristos care te întăreşte.” El e singurul care te va ajuta şi singurul care-i va ajuta. Puterea e numai în El!

De ce ai gânduri de teamă, de ce te frămânţi cum să le porţi poverile? Tu nu vei putea, dar Hristos care trăieşte în tine şi în ei le va purta. „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” de aceea El vă cheamă „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi…” Ai uitat aceste vorbe? Sunt ale lui Isus! Dă-i Lui poverile, grijile tale şi ale lor. El le-a purtat şi le va purta.

De ce ai gânduri legate de un posibil eşec? Într-adevăr sunt între ei oameni care au păcătuit mult, au fost răniţi adânc de păcat, unii înlănţuiţi pur si simplu de trecutul lor şi vor eliberare. Tu crezi ca TU îi vei putea elibera? Ai dreptate: tu niciodată nu vei reuşi, dar El, Isus, va putea. Fiindcă „El a fost luat prin apăsare şi judecată (…) şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului. (…) Pe El, “Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă,” fiindcă „şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat.” Adu-ţi aminte că numai „în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” El îi va putea ierta, schimba, elibera – NUMAI EL – şi îi poate pune într-o stare după Voia lui Dumnezeu, aşa cum îşi doresc şi ei şi îţi doreşti şi tu. „Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” Cristi, ai uitat Isaia 53? Reciteşte-l încă o dată, chiar aici în Gheţimani, aici unde simţi şi vezi zdrobirea, stoarcerea şi rodul! Isus a trecut pe aici tocmai pentru ca prin rodul suferinţelor Lui tu şi cei din grupul tău să aveţi nădejde. Crede şi vei vedea!

Întâlnirea mea cu Dumnezeu în tescul de măsline m-a readus la realitate. M-a făcut să văd Gheţimaniul altfel. M-a făcut să-mi văd lucrarea altfel. M-a făcut să înţeleg chinul şi rodul suferinţelor Lui altfel. Şi să am speranţă. Şi credinţă. O lecţie pe care niciodată nu o voi uita!

Cristian Barbosu

Ierusalim, Israel