Să cunoaştem Biblia – Bob Jennings

Photo credit ilovemyhusband.org

Deci noi suntem aici îndemnaţi să fim bogaţi: să facem din Biblie prietenul nostru apropiat şi să o cunoaştem foarte bine. Din păcate, mulţi nu sunt bogaţi, ci sunt săraci în Cuvânt. Ei spun că sunt creştini de ceva timp, dar ei nu au citit Biblia nici măcar o dată, încă.

Aceasta îmi aminteşte de un soţ care este plecat o perioadă, apoi, când vine acasă, află că soţia sa încă nu a citit în întregime scrisoarea pe care i-a trimis-o.

Ce credeţi că simte Domnul faţă de aceasta? Desigur, e o întristare pentru El. E o insultă. Pentru că El a gândit şi a pus laolaltă acest Cuvânt frumos; iar noi nu îl citim?

În cazul unora, motivul este că ei nu au fost născuţi din nou. Nu-i aşa? Adică, ei nu au Cuvântul lui Dumnezeu întipărit în minţile lor, nu este scris în inima lor. Aceasta este realitatea Noului Legământ: când Domnul ne regenerează, El sădeşte Cuvântul în sufletele noastre. Deci, pentru unii, cauza este că nu au fost născuţi din nou.

Surorilor, dacă sunteţi interesate de un bărbat, dar aflaţi că el nu meditează zilnic la Cuvântul lui Dumnezeu, nu vă măritaţi cu el. Nu vă apropiaţi de uşa casei sale.

E valabil şi pentru bărbaţi cu privire la femei.

Pentru că acea persoană este un om blestemat. “Ferice de omul”, spune Psalmul 1:1, “care îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!”

Şi nu vorbim doar despre cunoştinţe biblice brute. Nu-i aşa?

Mai e scris în Biblie: “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.”

E vorba despre înţelepciune, nu cunoştinţă de dragul cunoaşterii. Cunoştinţa poate câteodată doar să ne distrugă. Dacă nu suntem precauţi, ne va face să ne îngâmfăm. Multă mândrie poate proveni din posedarea unor cunoştinţe din Biblie, pe care alţii nu le au. E teribil. Ne poate face să ne îngâmfăm.

Astfel, noi nu vrem doar mai multe informaţii, vrem o viaţă schimbată. Vrem să avem gândirea lui Hristos. Vrem să Îl cunoaştem pe Domnul, “dincolo de pagina sfântă, Te caut, Doamne.”

Deci, atunci când citim Biblia, trebuie să citim corect pentru a primi mesajul, pentru a căpăta gândirea lui Hristos, ca să locuiască în noi în toată înţelepciunea.

Cum putem şti că această Carte, cum putem şti că aceste cuvinte sunt inspirate? Indiscutabil, nu vă pot dovedi aceasta cum pot dovedi că 2 + 2 = 4. Ştiţi, orbii nu pot privi soarele. Dar odată ce ochii lor sunt deschişi, lumina e pretutindeni. Este o mărturisire proprie despre iluminarea spirituală.

Cum a spus şi fratele în mărturia sa: el nu citise cartea lui Ioan încă, dar deja realizase că această Carte este dintr-un alt tărâm. Depune singură mărturie pentru sine.

Gândiţi-vă la stilul cărţii. Coranul nici nu se compară. Gândiţi-vă la mesajul (Bibliei). Vorbeşte despre originea tuturor lucrurilor. Vorbeşte despre sfârşitul tuturor lucrurilor. Despre scopul tuturor lucrurilor. Vorbeşte despre rai şi iad, cum să câştigi pe unul şi să scapi de celălalt. Vorbeşte despre viaţa veşnică! Vorbeşte despre imortalitate! Despre cum să biruieşti mormântul!

Acesta este mesajul Cărţii pe care o avem în mâini! Şi nu e nimic care ne poate da acest har, acest ajutor, această viaţă, această cunoaştere şi înţelepciune.

Gândiţi-vă la unitatea acestei Cărţi. de autori, într-un interval de timp de peste 1600 de ani. Totuşi, cărţile se leagă împreună într-un mesaj măreţ.

Gândiţi-vă la gradul de răspândire al acestei Cărţi. Nicio altă Carte nu se compară! Biblia este redactată în atâtea exemplare şi în atâtea limbi, cum nu a mai fost nicio carte.

Gândiţi-vă la conservarea acestei Cărţi. A fost călcată în picioare de cei mândrii peste tot şi cu toate astea, nu a fost nimicită.

Gândiţi-vă la profeţiile din această Carte. Au fost profeţii despre oraşe şi despre ţări, scrise cu sute de ani înainte, chiar şi în detaliu, până la “treizeci de arginţi”.
Nicio carte nu e ca aceasta! David spunea cu privire la Goliat: “Doamne, nu-i niciunul ca el!” Niciunul ca el! Aşa este sabia Duhului, nu este nicio alta ca această Carte pe care o avem!
Ce facem noi cu bunul Cuvânt al lui Dumnezeu?

Gândiţi-vă la puterea acestei Cărţi. Vieţi au fost schimbate, ţări au fost transformate, suflete au fost răscumpărate, păcatul a fost îndepărtat, întunericul a fost alungat de această Carte. Ce Carte avem!

Domnul nu a spus: “Casa ta va trece.” El a spus: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Sunt infailibile.

Sănătatea este în declin, iar economia dă greş, toate se prăbuşesc şi se învechesc. Dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne. E neclintit.

Este infailibil, trebuie să investim tot ce avem în el. Nu-i aşa? Alte lucruri trec, Cuvântul lui Dumnezeu nu va pieri. Nu vei regreta niciodată. Dăruieşte-te acestor două lucruri: Cuvântul lui Dumnezeu şi câştigarea sufletelor oamenilor.

George Muller estima că a citit Biblia de peste 100 de ori înainte de a fi împlinit 60 de ani. Iar apoi, în ultimii 22 de ani ai vieţii sale, a mai citit Biblia de încă 100 de ori, de câte 5 ori în fiecare an. Şi totuşi spre sfârşitul vieţii sale el spunea: “Mă simt ca şi cum de abia am început să scurm la suprafaţa lucrurilor pe care Dumnezeu le are să ni le spună.”

Acest Cuvânt este esenţial. Vreau să spun că este esenţial în mântuire. Nu-i aşa? Este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. În ziare, în reviste, pe facebook, nu vei găsi vreun ajutor pentru a fi eliberat de păcate.

Ştiţi, când am venit aici joi, am intrat pe uşa aceasta pentru a mă înregistra şi am văzut un semn pe uşă. Scria: “Înregistrarea pentru Conferinţa Fellowship se face în partea din spate a clădirii.” Şi era şi o săgeată: “Mergi pe aici, apoi pe acolo.” Şi ştiţi ce am făcut? Am văzut o secretară care stătea acolo, am deschis uşa şi am întrebat-o pe ea. Mi-a spus ce scria şi pe semn. Apoi am meditat şi m-am gândit: “De ce nu am crezut ce scria pe semn?”

Aşa e şi în cazul nostru: trebuie să credem mereu ce scrie în Carte! Este o hartă către cer, cel mai bine aţi crede ce scrie în ea şi aţi umbla în lumina ei.

Da, şi este atât de suficientă. Poţi merge la o facultate şi să obţii o licenţă în Sociologie şi totuşi să nu fi capabil să te înţelegi cu fratele, sora, tatăl, mama sau soţia ta. Poţi obţine o licenţă în Filozofie şi totuşi să nu cunoşti adevăratul scop al vieţii. Poţi obţine o licenţă în Discurs şi Comunicare şi totuşi să nu şti să vorbeşti cu Dumnezeul care te-a creat.

Acesta este Cuvântul bun al lui Dumnezeu, haideţi să ne îmbogăţim în el! Istoriile prezentate sunt exacte. Profeţiile sale sunt adevărate. Frazele sale sunt frumoase. Perceptele prezentate sunt sfinte. Acesta este Cuvântul bun al lui Dumnezeu.

Nu-i de mirare că John Wesley a spus: “Dă-mi Cartea, dă-mi cartea lui Dumnezeu!”

Tinerilor, ştiţi de ce un student poate merge la un colegiu şi, dintr-odată, să devină de un cu totul alt calibru? Pentru că el aprofundează, studiază. În fiecare moment neocupat, el studiază. După ce a luat cina, se întoarce la cărţile sale. De ce studiem cărţile scrise de alţi oameni cu aşa mare atenţie, dar când vine vorba de Cuvântul bun al lui Dumnezeu, devenim aşa de relaxaţi, nepăsători? E aşa paradoxal, nu are sens.

Discutam cu un frate într-o zi şi îmi spunea: “La serviciu am ascultat epistola către Evrei de 3 sau 4 ori” – am uitat numărul exact -”până la amiază”. Avea Biblia audio şi asculta în căşti, îngrămădind Cuvântul lui Dumnezeu în sufletul lui.

Trebuie să pătrundă! Nu vă lăsaţi înşelaţi ca să risipiţi timpul vostru, timpul vostru preţios.

Să ne hotărâm… ştiţi, Ezra spunea: “Mi-am pus inima…”, ştiţi, ca un ceas cu alarmă, “Mi-am [setat] inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului.”

Trebuie să luăm nişte hotărâri, de care să ne ţinem. Alegeri, despre alegeri vorbesc.

Oh, ce Cuvânt avem! Haideţi să ne îmbogăţim şi să-l ducem şi altora, chiar acum!

Am crescut în Iowa de Nord-Est, într-o comunitate mică de fermieri şi în acea perioadă era câte o fermă la o distanţă de un sfert sau o jumătate de milă. Ne cunoşteam cu toţii. Trăiau acolo Axel Rasmussen, Baldy Peeper şi Ed Portus, şi de-a lungul liniei ferate îi cunoşteam pe toţi.

Şi a fost o perioadă în viaţa mea, când aş fi putut merge prin zonă – cam 2 sau 3 ani după ce am fost mântuit, când trăiam acasă cu părinţii mei şi conduceam acel camion cu pietriş – când aş fi putut merge de-a lungul acelei zone, din uşă în uşă şi tot ce ar fi trebuit să le spun este: “Prieteni şi prieteni ai tatălui meu, vreau să vă spun că am fost salvat din păcatele mele prin harul lui Dumnezeu.” Dar nu am făcut asta. Eram aşa slab în acele zile. Nu am făcut ce trebuia. Şi ştiţi ce? Acum sunt aproape toţi plecaţi.

Dacă ai ceva de făcut pentru Dumnezeu, fă acum. Fă astăzi ce ai de făcut! Apucă-te de acel lucru! Mişcă-te în direcţia aceea!

Îmbogăţeşte-te în Cuvânt, cu atât mai mult cu cât vezi că ziua se apropie!

by I’ll Be Honest – Global

Bob Jennings – Stories of Revival (Holy Chaos)

Bob JenningsThe amazing things that happen when God’s people gather to pray daily. Bob Jennings recounts the revival meetings in the first years after he was converted and followed Christ, while a member of a fraternity at Iowa State. See my TRANSCRIPT of this short clip below the VIDEO.

Biography: Bob Jennings began his ministry in Kirksville, Missouri in 1978 with Charles Leiter. Since 1983 he has been an elder of the Church that meets at Highway M Chapel in Sedalia, Missouri (www.hwymchapel.org). Bob has spoken in many conferences both in the United States (such as HeartCry Conferences with Paul Washer) and Eastern Europe. He also has done evangelism outreach on various university campuses over the years. Bob resided in Sedalia with his wife, Terri. They have five children. Bob Jennings was born January 2, 1949 and passed away on November 6, 2012 after suffering from pancreatic cancer. Bob kept a journal here – http://bobjenningsjournal.com.  You can find more of Bob’s sermons here – I’ll Be Honest

VIDEO by I’ll Be Honest

Transcript:

STORIES OF REVIVAL (HOLY CHAOS)

Bob Jennings:

I suppose you can call it revival. But, it was a move of the Spirit anyway. It wasn’t any historic revival, as we think, you know, where cities were swept into the kingdom overnight, you know, that type of thing. But, one of the most outstanding things in my mind was, I was up there with Keith McCloud for 8 months (I believe) and we made it a practice to meet for open ended prayer every day, twice a day. There was about 4 of us . So, it was just like a log cabin Bible school type of thing. But, it was just a matter of meeting today, meeting every day for preaching and prayer. That’s all it was.

In the middle of that time, Keith accepted an invitation to hold meetings at a big evangelical Mennonite church. And so, we began to pray regularly for those meetings that were coming up. I suppose we prayed for maybe 4 months, every day. And when the meetings began in Saskatchewan, God came in power in the very first meeting. I mean, in the very first meeting God was there  in power. People were weeping, people were coming to the front. He never gave an altar call. He didn’t believe in an altar call. But people, they couldn’t take it and they could not keep their seats and they got up and they went to the front and they were confessing their sins . And every night, as I recall, there was 20,30, 40 people up front doing business with God. Every night the meetings lasted til 1, 2, 3 o clock, with people asking for help

They were in distress of soul. I remember one young girl, she was about 12 years old; it was 10 minutes before she could even talk, she was under such deep conviction. And so, we got to bet about 4 o clock every morning. And sometimes, people couldn’t even wait until the sermon was over. They were crying out under conviction of sin and he would have to stop preaching and ask the pastor to take them to the basement. I remember one fellow, he was under such conviction of sin, it was like he was , he was just screaming. And the pastor took him to the basement. You could hear him crying down there like an animal going to the slaughter. And so, it was a very powerful time. People were starting to come from many miles away. The report was spreading. I know Keith McCloud said, if he had any regrets , it was at the end of that time, if he had any regret, it was that he didn’t continue the meetings longer. And so, at the end of the time it was estimated that half of the church (it was probably 3-400 people attending) half of them either had a fresh or a new meeting with God. Brother McCloud, he said that every night it was alike he could hardly wait to get into the pulpit; he was full of unvented wine. God just gave him such authority, such clarity, such utterance, such an ability to magnify Christ. I mean, it was like when he was done with his sermon, every tree in the forest was chopped down except one. Just one was left standing. It’s just like he had cleaned the slate and knocked down every idol, routed every sin, Christ alone was left standing.

I remember one time, one woman, right in the middle of a sermon, she was under such conviction, she juts stood up, and called up across the aisle and asked somebody else for forgiveness  in the middle of the sermon. It was holy chaos.

One time, another remarkable thing. About a  half a year after I was converted, and I was converted when I was a member of a fraternity at Iowa State and so, about a half a year after I was converted, this company that I was working for, they were gonna have a regional meeting back in the town where I had gone to college. And so I thought, „Maybe this will be an opportunity  to organize a Gospel meeting for my fraternity brothers. And so, this fellow who is friendly with me, he set up this meeting, a Gospel meeting after the supper, in the living room. And probably about 40 guys gathered in there. Another older Christian, by the name of Baylor Zutke (Not sure I spelled it correctly, from Northeast Iowa, he came down, and also, my brother was there, and another fellow. And so, anyways, here Baylor was sharing the Gospel with these fraternity brothers and God began to settle in. What was designed to be a 40 minute meeting in that living room floor, with guys sitting around, it turned out to be, as I recall, it was 7 hours before we were done for the night. And, one fellow sitting there just came under conviction  and began to weep and to cry out in front of all of these fraternity brothers, calling on the Lord, and there were conversations going on, up in the rooms. And people would leave, they had to leave to go to practice at 8 o clock (that type of thing). And when they got done with wrestling practice, they came back in and sat down again, couldn’t get away.

One fellow came in and he heard what was going on and he was pretty huffy, „What’s going on in there?” And he came in and just kind of blowing smoke, and it wasn’t but 2 minutes before Baylor had his Bible open and this guy was just eating out of his hand. Another guy came in , a former roommate of mine. I said, „Wayne, come on in the living room here, we’re having a Gospel meeting. And he mocked and said, „I don’t need that – and –(such and such, expletive).” And you know what? It was about a year later, I heard that this guy committed suicide. His girlfriend left him and he put the shotgun to the roof of his mouth.

Maybe a couple of years after I was converted, I began to see the narrowness of the narrow way. And I began to wonder, „Am I really in? Or not?” And I was sharing this with an older Christian and he just began to share some Bible verses with me, whereby I could evaluate myself. And I remember  God just deeply whispering into my soul: „That’s enough. That’s enough, Bob, don’t question it anymore. You are Mine.” And it was not long after that, where I was in a meeting one night, and a missionary was back from Italy and he was sharing about the fatherhood of God: God’s fatherhood is a tender care of Father. And God settled in. I don’t know if anybody else felt it like I did, but it was for me, special. I was just being melted, melted, melted as he was talking. And after the meeting, probably 3/4 of the church congregation had left, there were just a few of us left hanging around, talking about the things of God, and this older saint, he came up to me and shared a truth with me. And, I mean, my heart, I was just flooded with the love of God right there. And he said, „Men, let’s gather for prayer.” We had a time of prayer at the back of that church building and I don’t remember anything ever like it, before, or since, where all I could say was, „Abba, Father,” at the top of my voice. It was just the most special time for me that I have ever had. I think that’s the Spirit bearing witness with our spirit, that we are children.

Noi Îl Predicăm Pe Hristos! Bob Jennings de la I’ll be honest

Bob JenningsPavel descrie lucrarea sa cu o aşa terminologie glorioasă – „să vestesc bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos” (Efeseni 3:8).

Această temă – de ce a murit Hristos – trebuie să fie tema proclamării noastre. Ştiţi, în ultimii 20 de ani, s-a pus un accent foarte pronunţat pe faptul că cele zece porunci sunt ceea ce trebuie să folosim în evanghelizare. Dar ce vedem de fapt? Vedem că Domnul le-a folosit o dată, poate de două ori, aşa cum ne-a arătat Mark. Dar ce vedem că a folosit Domnul? Care era mesajul Lui? El spunea lucruri ca: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” (Ioan 3:3,7) Sau: „Dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” (Matei 18:3) Sau: „Dacă nu te lepezi de tot ce ai şi nu Mă urmezi, nu poţi fi ucenicul Meu.” (Luca 14:33) Sau: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

Dar tu, Pavel, ce-ai predicat? Ei bine, el spune aici în versetul 16, „Dumnezeu m-a pus deoparte, m-a chemat şi a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc pe El.” (Galateni 1:15:16)

Pavel, asta ai predicat galatenilor. Dar ce-ai predicat filipenilor? Am predicat „Credeţi în Domnul Isus Hristos şi veţi fi mântuiţi.”

Bine, dar ce-ai predicat atenienilor? Am predicat că „Dumnezeu a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi.” (Fapte 17:31)

Ce ai predicat corintenilor? „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit.” (1 Corinteni 2:2) Ce ai predicat efesenilor? „Bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos.” (Efeseni 3:8)

Pavel, cum ţi-ai rezuma mesajul? El spune: „Pocăinţă faţă de Dumnezeu şi credinţă în Domnul Isus Hristos.” (Fapte 20:21)

Bine, Pavel, ce-ai predicat la Cezareea? I-am spus lui Felix despre dreptate, înfrânare şi judecata care are să vină şi despre credinţa în Isus Hristos. (Fapte 24) Care este rezumatul marii trimiteri? Pocăinţa şi iertarea păcatelor în numele Lui, tuturor popoarelor.

Mai puteţi suferi încă o ilustraţie cu lama de curăţat? Următorul vecin la care m-am dus, am ajuns în dreptul aleii lui şi m-am gândit, „Mai bine l-aş suna pe omul ăsta înainte să mă apuc să îi curăţ terenul. L-am sunat şi i-am zis: „Sunt aici la capătul terenului tău cu un

tractor şi cu o lamă. O să mă pun să îţi dau la o parte zăpada, dacă nu spui nu.” Şi el a spus: „Oh, cred că e bine aşa cum e.” Şi asta a fost. M-am întors acasă.

Şi trebuie că simţi un pic de jignire, nu-i aşa? Adică, eram acolo, gata să îl ajut şi el spune nu!

Şi dacă simţim aceasta cu privire la lucrurile pământeşti, ce credeţi că simte Tatăl ceresc? Ce credeţi că simte Dumnezeu? El a făcut totul, totul este pregătit. Uşa este deschisă ca să poarte de grijă problemei tale şi să rezolve păcatul tău şi să te ducă în locul numit cer şi să îţi dea viaţă veşnică aici şi acum. Şi tu o să spui „Nu”? O să spui “Eu sunt bine, sunt foarte bine acolo unde vreau să fiu”? Să nu fie niciodată aşa!

Haide. Pocăieşte-te. Părăseşte păcatul. Tot păcatul pe care ţi-l cunoşti lasă-l în urmă. Lasă bunurile şi rudele în urmă! Şi această viaţă pieritoare de asemenea! Şi crede în Domnul Isus Hristos.

„Doamne, cred că sunt un păcătos şi merit să merg în iad. Nu am nici un motiv ca Tu să mă duci în cer, dar cred că Tu ai murit pentru păcătoşi ca şi mine. Cred că ai murit ca să plăteşti plata păcatului meu. Cred, voi crede că Isus a murit pentru mine.”

Plus nimic altceva. Aceasta era o eroare a galatenilor: Isus plus ceva. Iar Evanghelia este: doar Isus.

VIDEO by I’ll Be Honest – Global

Ferice de cei ce mor în Domnul – Bob Jennings (Română)

Bob JenningsBob a rostit acest mesaj în 2 Septembrie 2012, cu doar două luni înainte de a muri de cancer pancreatic, când Domnul l-a luat în slavă.

Să ne rugăm din nou. O, Doamne, ce ai făcut? Ce ai făcut, ce ai făcut? L-ai trimis pe Fiul Tău să moară pentru păcătoşi, să mântuiască, să salveze omul căzut. Ce ai făcut, Doamne, de ne-ai adunat aici, astăzi, să Te lăudăm, deşi odată rătăceam cu toţii ca nişte oi, ne lăudam pe noi înşine; altădată, Doamne, nu ne păsa, nu Te cunoşteam, nu Îţi acordam atenţie; nu Îţi acordam atenţie Ţie, nu acordam atenţie celor petrecute la Calvar. Eram ignoranţi, eram depărtaţi. Ce ai făcut, Doamne, ai îndepărtat păcatul, sacrificându-Te pe Tine? Ce ai făcut, ai purtat păcatele noastre în trupul Tău, pe lemn, ca noi să murim faţă de păcat şi să trăim pentru neprihănire? Ce ai făcut? Ce ai făcut, să fii jertfă pentru noi? Ce binecuvântat este omul ale cărui fărădelegi sunt iertate, ale cărui păcate sunt acoperite! Ce binecuvântat este omul căruia Tu îi atribui neprihănirea fără fapte. Ce ai făcut, Doamne, mergând înaintea noastră, pentru a deschide o cale spre locul preasfânt; deschizând calea, Doamne, pentru ca noi să fim cu Tine. Aceste taine, Doamne, le vedem, aceste taine le vedem neclar, dar sunt reale. Doamne, ne bucurăm să fim de partea Ta. Ne bucurăm, Doamne, să fim cu poporul Tău. Îţi mulţumim, Tată Ceresc, pentru bogăţia slavei moştenirii Tale în sfinţi. Îţi mulţumesc pentru aceşti dragi sfinţi ai lui Dumnezeu, îţi mulţumesc pentru mărturia pe care ai ridicat-o. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru lucrarea Duhului Sfânt, lucrarea Ta, lucrarea mâinilor Tale, lucrarea braţului Tău. Şi îţi mulţumesc, Doamne, pentru sfinţii lui Dumnezeu. Doamne, ne-ai numit sfinţi, nu păcătoşi. Ne-ai numit oi, nu capre. Ne-ai numit prieteni, nu vrăjmaşi. Ne-ai numit fii, nu blestemaţi, ci binecuvântaţi. Te aşteptăm, azi. Ochii ne sunt îndreptaţi asupra Ta. Nu putem vedea suficient, nu putem spune îndeajuns, nu putem cânta laudele Tale în mod demn. Deci suntem mulţumitori, Doamne, să fim aici, acum, cerând binecuvântarea Ta. Amin.

Oh, v-aţi rugat pentru mine şi mă simt nevrednic. V-aţi gândit la mine şi mă simt nevrednic. Nu ştiu, cred că este doar dragostea Duhului, aceasta este expresia pe care Pavel o foloseşte în Romani 15. V-aţi rugat să vin aici, şi mă cutremur. E ca un vis, eu şi soţia mea niciodată nu ne-am imaginat că e posibil să mai venim. Doar am sperat. Ştiţi cum a fost, imaginaţi-vă, L-am rugat pe Dumnezeu: “Ne îngădui să mai facem o călătorie împreună?” Dar nu credeam că este posibil. Ca să nu mai vorbesc de San Antonio. Ne doream să îi vedem pe James şi Bethany, să îi vedem căsătoriţi şi să locuim o vreme cu ei; să le vedem casa şi să le vedem inimile. Ne doream să vă vedem pe voi, deasemenea.

Sunt mulţumitor că vă cunosc pe unii din voi. Doar acea Zi ne va ajuta să ne apreciem unii pe alţii, să ne cunoaştem, să ne bucurăm unii de alţii. Voi ştiţi mai multe despre mine, eu nu vă cunosc. Abia aştept ziua când ne vom cunoaşte şi Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu, vom cunoaşte pe Domnul, cum suntem şi noi cunoscuţi. Sper că ne veţi ierta că nu vom rămâne apoi la masă. Simt, cel puţin acum, că trebuie să ne urcăm în maşină şi să ne îndreptăm înapoi spre Nord, să fim pe drum. Ştiu că veţi înţelege.

Vreau să vă îndrept atenţia în dimineaţa aceasta asupra unui text pe care Dumnezeu l-a făcut real pentru mine; aş vrea să îl accentuez, să îi amplific semnificaţia. Dumnezeu ne-a dat aşa de multe să spunem, ne-a dat aşa de multe de transmis. Ne-a dat aşa multe, cum le-am putea spune? Cum am putea transmite tot? Ce pot spune? Ce porţiune poate fi împărtăşită? Cred că Domnul a însufleţit acest verset pentru mine, aşa că vă invit să deschideţi Biblia la Apocalipsa 14. Haideţi să citim acest paragraf.

Apocalipsa 14, versetul 9: “Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare” Unele lucruri trebuie spuse cu glas tare, nu-i aşa? Tare şi clar. „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit”, nu “s-ar putea să fie”, ci “va fi” chinuit “în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor.” Nu este niciun verset mai clar decât acesta asupra pedepsei. “Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!” Într-un cuvânt, se referă la cei care servesc păcatului. Versetul 12: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Versetul 13 este cel asupra căruia ne vom opri “Şi am auzit un glas din cer care zicea: ‘Scrie: Ferice de morţii care mor în Domnul de acum încolo!’ ‘Da’, zice Duhul, ‘ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!’” Ferice de morţii care mor în Domnul.

Voi toţi v-aţi rugat pentru mine, ca să nu mor ci să trăiesc. Şi finalul încă nu a venit. Dar pare că se apropie; se pare că voi muri, nu voi trăi. Se pare că rugăciunea Domnului prevalează. El S-a rugat ca aceia pe care Tatăl i-a dăruit Lui, să fie acolo unde e El, ca să vadă gloria Lui. Deci ce putem face noi, ce putem face, când ne gândim unii la alţii şi la această situaţie, în afară de a spune: “Doamne, până la urmă, facă-se voia Ta. Nu a mea.” În situaţia aceasta suntem.

Priviţi la certitudinea acestei binecuvântări. Face parte din categoria fericirilor. Se aseamănă cu fericirile descrise în capitolul 5 din Matei: ferice de cei săraci în duh, ferice de cei cu inima curată, ferice de cei prigoniţi, şi aşa mai departe. Se aseamănă cu acestea. Sunt unele fericiri la care nu ne gândim prea mult. Ca cea descrisă în Matei 11, versetul 6 “Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” Nu ne gândim prea mult la aceste cuvinte. Aici este exprimată o altă fericire: “Ferice de morţii care mor în Domnul.” Mai întâi, vă rog să vă gândiţi la certitudinea acestei fericiri. Aşa cum este îndicat de cuvintele de la începutul versetului 13, “Am auzit o voce din cer, spunând: ‘Scrie.’ ” Este un lucru cert, poţi scrie aceste cuvinte. Este suficient de sigur încât îl poţi scrie. Şi este menţionat că vocea era din cer. Atunci când eşti în faţa morţii, vrei această siguranţă, nu? Vrei să auzi o voce din cer. Nu contează ce spun părinţii. Nu contează ce spune pastorul. Nu contează ce spune soţia. Nu contează ce ar putea să îţi spună un papă, sau Preşedintele. Ai nevoie de un cuvânt de la Dumnezeu. Ai nevoie de cuvânt, de o voce din cer. Ai nevoie să auzi o voce din cer, care este dintr-un tărâm din afara pământului. Dintr-un alt tărâm!

Cuvintele şi mângâierile oamenilor nu vor fi ceea ce vei căuta când vei fi înaintea veşniciei, când vei păşi în eternitate, când vei păşi într-o zonă în care nu ai mai fost. Mai ales că ştii că vei rămâne acolo pentru totdeauna. Ai nevoie de un cuvânt din partea Domnului trebuie să te asiguri că ai auzit ce are să îţi spună, că ai auzit o voce din cer. Isus a spus: “Dacă aude cineva glasul Meu”, a spus asta de multe ori, “nu va muri, ci va trăi.” De aceea, sunt aşa de mulţumitor, în momente ca acestea, pentru că am un cuvânt sigur. Domnul Isus a spus: “Cerul şi pământul vor trece.” Ele par a fi foarte stabile, par a fi sigure, par solide. Ce le poate desfiinţa? Multe evenimente pe pământ pot fi desfiinţate, dar nu prea crezi că cerul şi pământul pot fi. Dar vor fi. Vor trece cu trosnet, se vor topi de mare căldură. Da, cerul şi pământul vor trece, dar cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul lui Isus, cuvântul lui Dumnezeu nu va trece. Este scris că Scriptura nu poate fi desfiinţată. Despre multe lucruri pe care le cumperi, ai spune: “Este de lungă durată. Acest lemn a fost tratat, această maşină trebuie să reziste multe mile, iar lucrul acesta nu se poate sparge.” Dar câteodată îţi cumperi vreo unealtă care se strică înainte de a trece 10 zile. Scriptura nu poate fi desfiinţată.

Deci, nu iubiţi voi Cuvântul lui Dumnezeu? Ştiţi, fraţilor, când ajungi aproape de moarte, deja eşti conştient că vei muri. Toţi sunteţi la fel ca mine. Nu e nimic special privitor la mine. Într-adevăr sunt un om pe moarte vorbind unor oameni pe moarte. Dar vă spun, nu e nimic special privitor la mine, nimic.

Dar este ceva special atunci când eşti legat de şine şi auzi trenul venind. Îţi pot spune că atunci când vei fi aproape de moarte vei fi profund mulţumitor pentru tot ce cunoşti din Scriptură. Vei fi foarte mulţumitor pentru fiecare promisiune memorată. Vei fi mulţumitor pentru tot ce cunoşti din Scriptura, pentru tot ce ai strâns în inima ta şi poţi spune acest verset şi acel verset este ca un prieten apropiat. Te apropii de sfârşit şi nu poţi crede felul în care eşti atacat, modul în care eşti asaltat, felul în care se poate strecura frica. Până atunci, ai ignorat lucrurile acestea. Ce este viaţa ta? Este un abur. Ce este? Este un abur care se arată puţintel şi apoi piere. Ştii asta. Ştiam şi eu acel verset din Iacov, dar nu aşa cum ar fi trebuit să îl ştiu. Nu l-ai experimentat aşa cum ar fi trebuit. Aşa cum cineva spune, în legătură cu cancerul, ai şansa de a te putea gândi, ai şansa să te pregăteşti pentru moarte, pentru veşnicie. Aşa că poţi fi mulţumitor pentru tot ce cunoşti despre Biblie, toată cunoştinţa lui Dumnezeu pe care o ai. Toată cunoaşterea lui Hristos. Toată preţuirea pentru Calvar. Şi pentru Isus, care a murit pentru a lua păcatele tale.

Când ajungi la final, te întrebi: “Doamne, Te cunosc cu adevărat? Te cunosc cu adevărat? Am fost într-adevăr salvat? Am fost cu adevărat răscumpărat? Am cu adevărat o crednţă mântuitoare în Dumnezeul Cel viu? Sunt păcatele mele îndepărtate?” Şi vă spun fraţilor, dragii mei fraţi şi dragele mele surori, puteţi fi profund mulţumitori pentru siguranţa pe care o aveţi, pentru toată încrederea pe care aţi acumulat-o, pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul vostru. Poţi fi mulţumitor când ajungi la final. Şi ştiţi ce, fraţilor, mă laud în Isus Hristos. Până acum am avut o mică parte din această laudă. Îmi amintesc de o noapte când frica apăruse în inima mea, o teroare a întunericului. Nu la mult timp după ce mi s-a stabilit diagnosticul. A fost o noapte întunecoasă. Dar vă spun, mângâierile lui Hristos sunt mari. Şi cuvintele din Ioan 17, pe care vi le-am spus, cuvintele lui Isus: “Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” Astfel de adevăruri pătrund în inimă topindu-ţi sufletul. Şi temerile sunt topite, demonii sunt izgoniţi, te poţi lăuda în Hristos şi poţi înainta. Haideţi, să înaintăm. Şi sunt cuvintele Domnului! Vă spun că găsiţi certitudine aici. Şi este grozav.

Noi, creştinii, putem înfrunta regele temerilor cu un strigăt!

Zilele trecute, medicul gastroenterolog a spus: “Uite care e situaţia: nu mai ai mult.” L-am întrebat: “Mai am 3 luni?” Mi-a răspuns: “Nu.” A clătinat capul în semn că nu. Eu i-am spus: “Sunt creştin, am fost mântuit, păcatele îmi sunt iertate,” i-am spus: “Cerul este în regulă.” Imortalitatea este un teren solid, nu-i aşa? Privesc la cei măreţi. Privesc la regi. Domnul să vă binecuvânteze pe toţi. Să privim la un al doilea aspect. Aici această fericire pare puţin ironică.

Spune: “Ferice de morţii care mor în Domnul.” Ferice de morţi? Vrei să îmi spui că e o binecuvântare să mori? Nu sună bine, nu-i aşa? Nu prea are sens, nu-i aşa? Vreau să spun că nu ne dorim să murim. Soţia mea nu îşi doreşte să mor. Nu ne dorim unul altuia să murim. Sfinţii nu-şi doresc asta unii altora, cei dragi nu îşi doresc să murim. Ce vrea să spună prin ‘fericire’? Cum poate fi astfel? Nu pare a fi o binecuvântare. Iar Biblia spune despre moarte că este un vrăjmaş. Mai bine ai crede, e un vrăjmaş. Aşa este. Nu este potrivită.

Adică, noi am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu, ca şi David, nu? Iar trupurile noastre sunt create în mod minunat. Şi se pare că suntem speciali. Voi toţi sunteţi din categoria tinerilor, altfel nu aţi fi putut sta acolo afară, în căldura asta. Şi toată forţa pe care o aveţi. Şi toate abilităţile voastre. Vreau să spun.. suntem creaţi în mod minunat. În acest context, dintr-o dată, se iveşte moartea. Şi vine dintr-o dată. Până acum câţiva ani mă simţeam ca şi cum aş fi avut 30 de ani. Dar acum, deodată, Dumnezeu azvârle săgeata Sa spre mine. Şi sănătatea dispare. Şi deodată este consumat tot ce era preţios pentru noi, ca ros de molie. Sănătatea noastră dispare, componentele organismului nu mai cooperează, nu mai funcţionează. Nu mai pot să îmi ridic capul. Nu mai pot sta la birou cum stăteam de obicei. Nu mai pot cânta cum cântam înainte. Nu mai am puterea pe care o aveam.

Noi tindem să spunem: “Acea persoană e bolnavă. Va putea citi Bibla mai mult si se va putea ruga mai mult.” Uită de asta! Nu funcţionează aşa. Ai din toate mai puţin. Moartea este un duşman.

Şi vă spun, vă spun: mai bine folosiţi-vă puterea, folosiţi-vă tinereţea. Foloseşte fiecare fărâmă căt o ai. Fă-o să conteze. Fă-o să conteze acum. Dacă ştii ce e bine, dacă ştii ce e bine, fă acum. Şi ţinteşte către acel lucru, nu amâna. Nu lăsa pe altădată. Nu face asta! Nu spune că mai e şi altă zi. Nu spune că e mai bine în altă parte. Nu te lăsa înşelat astfel, e minciuna diavolului. Moartea e un duşman, aşa că noi murim.

Da, oamenii lui Dumnezeu se duc, femeile credincioase se duc, sfinţii lui Dumnezeu se duc. De ce se duc? Pare că ar putea contribui mult. Au aşa de multe de împărtăşit. Ai multe de împărtăşit. Domnul te-a ajutat să creşti, Mark! El zideşte un om al lui Dumnezeu. Nu îi este greu să facă asta. Nu se îngrijorează în această privinţă. Nu e nici nerăbdător. Nu e slab când trebuie să zidească un alt om al lui Dumnezeu. Aşa că pe tine te va lua. Şi pare că toată acea înţelepciune acumulată, toate cunoştinţele acumulate se duc şi par a fi toate irosite. Pare ca laptele vărsat, ca vinul împrăştiat. Dar vă spun din nou, Dumnezeu nu este marcat de slăbiciune, şi nu Îl deranjează să zidească un alt om. Ci se bucură să zidească un om. Pare că se bucură în timpul acestui proces, la fel de mult ca de finalul său.

Aşa că iată-ne, chemaţi să umblăm cu Dumnezeu. Chemaţi să umblăm cu Dumnezeu pe acest pământ, în mijlocul taberei celui rău, chemaţi să cântăm cântările Sionului în tabăra duşmană. Dar ce privilegiu avem! Ce privilegiu să auzim Cuvântul lui Dumnezeu. Ce privilegiu să avem adevărul lui Dumnezeu, în mijlocul unei lumi a minciunilor, minciuni! Avem aşa de mult adevăr, aveţi aşa de mult adevăr aici, fraţilor! Să fiţi buni administratori ai feluritului har al lui Dumnezeu. Buni administratori: trebuie să îl îngrijiţi, să îl preţuiţi, memoraţi-l şi predicaţi-l. Împărtăşiţi despre har la benzinărie, la magazin. Răspândiţi-l cumva, în vreun fel. Trăiţi-l! Ai putea fi singura Scriptură pe care o vor citi.

Îmi amintesc de Bethany, înainte să se fi căsătorit, în urmă cu vreo opt ani, când lucra pentru Taco Bell, încă nu spusese multe despre Hristos, dar cineva a venit.. cred că nu spusese încă nimic despre Hristos. Cineva a venit şi i-a spus: “De ce eşti diferită?” Ei au recunoscut că limbajul şi comportamentul ei erau diferite.

Revenind, cum e posibil? Cum e posibil ca El să spună că cei ce mor sunt fericiţi? Să vedem şi cuvintele următoare. Apare aici o condiţie, nu-i aşa? Spune cât de binecuvântaţi sunt cei ce mor în Domnul. Vedem aici siguranţa binecuvântării; în al doilea rând, ironia binecuvântării; în al treilea rând, condiţia binecuvântării. Spune: “Binecuvântaţi sunt cei ce mor în Domnul.” Dacă nu erau adăugate cuvintele următoare, nu exista nicio binecuvântare. Putea fi chiar un blestem, un blestem teribil. Dar apar cuvintele acestea: “mor în Domnul.”

Ştiţi asta? Sper că ştiţi acest lucru, că există doar două categorii, doar două categorii de oameni, nu-i aşa? Acei care sunt în Hristos, şi acei care nu sunt în El. Acei care au fost născuţi de două ori şi acei care au fost născuţi doar o dată. Acei care au păcatele iertate şi acei care încă trăiesc în păcatele lor. Acei care sunt încă oameni fireşti, spre deosebire de oamenii duhovniceşti. Aşa că există două categorii. Trebuie să te întrebi în această dimineaţă sunt eu în Hristos sau nu? Sunt eu într-o unire vitală cu El sau nu? Sunt eu conectat cu Hristos sau nu? Sunt firesc sau duhovnicesc? Mai bine te-ai întreba, până ai primi un răspuns sigur. Nu sta în nesiguranţă. Asigură-te că Hristos e în tine. Fără El te îndrepţi către iad, spre condamnarea ta.

Sunt două moduri în care poţi muri. Poţi muri în Domnul sau poţi muri în păcatul tău. Isus a spus repetat în Ioan, capitolul 8 că dacă mori în păcatul tău…ce se întâmplă? Nici eu nu îmi amintesc. Ioan 8:24 “De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” Şi în versteul 21 se spune: “veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” Veţi muri în păcatul vostru, veţi pieri. Şi oamenii mor, am auzit şi ştiţi şi voi, oamenii mor în maşini, mor în case. Oamenii mor în spital, mor în mormane de gunoi. Morţi teribile. Dar nu ai vrea să mori în păcatul tău. Aşa că trebuie să te asiguri că poţi muri, că vei muri în Hristos, că păcatele îţi sunt iertate, fărădelegile îţi sunt iertate, că Îl cunoşti pe Hristos şi că cerul este casa ta. Să te asiguri că cetăţenia ta este în cer şi glorie, glorie, glorie te aşteaptă şi Emanuel, în ţara lui Emanuel. Eşti sigur că păcatele îţi sunt iertate? Este posibil ca aceasta să se întâmple şi e posibil să ştii că eşti iertat, fără vreo umbră de îndoială! Eu cred că Biblia ne învaţă despre siguranţa mântuirii, tu nu?

Deci, aceasta e condiţia. În al patrulea rând, să vedem explicaţia acestei binecuvântări şi esenţa sa. E scris aici, în versetul 13: “Ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” De ce ar fi aceasta o binecuvântare? Pot fi spuse multe despre acest lucru. Două aspecte sunt menţionate. Spune că se vor odihni de ostenelile lor. Se vor odihni. Şi poţi aprecia mai mult odihna, dacă o compari cu ceea ce se spune despre cei răi. Se spune în versetul 11 că cei răi nu au odihnă, zi şi noapte. Ştii, câteodată, când eşti bolnav, dacă nu te poţi odihni noaptea, recuperezi în timpul zilei. Dar aici spune că nu vor avea odihnă, nici zi, nici noapte.

Odată, conduceam spre casă şi mă gândeam la acest adevăr: Pentru totdeauna, în vecii vecilor, suferinţa lor nu va înceta. Credem asta? Cu greu. Dar ne spune că ne vom odihni de ostenelile noastre. Sunt lucruri descrise despre viitorul nostru în cer, Domnul îl numeşte somn. Şi acest cuvânt a fost încurajant pentru mine. Am mers să dorm de multe ori, nu sunt străin faţă de somn. Somnul e în regulă. E ca şi cum Domnul ar vrea să ne spună: “E în regulă!” Ştii, vei adormi în Domnul. Adormit în Domnul. Se numeşte casă, acasă cu Hristos. Nemurirea începe. Şi aici avem o explicaţie. “Ei se vor odihni de ostenelile lor.” Te întreb azi: lucrezi tu, osteneşti pentru Hristos? E în regulă să lucrezi câte 8 ore pe zi, ca doctor, ca portar. E în regulă. Nu e ca şi cum acel timp nu contează. Tu faci munca aceea ca pentru Domnul, nu-i aşa? Munceşti ca pentru Domnul. Şi totuşi, dincolo de asta, te întreb dacă lucrezi în mod specific pentru răspândirea adevărului? Lucrezi în mod specific pentru suflete? Ca, atunci când vei ajunge la final, să simţi eliberare?

“Am trudit pentru Hristos, am trudit pentru suflete, am trudit să răspândesc adevărul, am sacrificat, m-am consumat în lucrare. De aceea, abia aştept să mă odihnesc de ostenelile mele.” Scrie că munca noastră nu este în zadar în Domnul. Scrie aici că faptele lor îi vor urma. Gândeşte-te: cel mai mic lucru pe care îl faci, dacă oferi un pahar cu apă. Cuvintele noastre inutile vor fi judecate. Deci, fiecare cuvânt bun, fiecare faptă, nu e în zadar. De aceea, trebuie să fim statornici, neclintiţi, mereu sporind în lucrarea Domnului, ştiind că lucrarea noastră nu este în zadar în El. Ţineţi la acest lucru, fraţilor, păstraţi-l. Munca voastră nu este în zadar, faptele voastre vă vor urma, gândiţi-vă! Domnul Isus Hristos nu numai că ne mântuieşte, ne mântuieşte nu pe baza faptelor noastre, dar apoi ne dă o lucrare de făcut, plin de har ne dă o lucrare şi ne promite că ne va răsplăti pentru ea. Şi spune că “Suferinţele de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.”

E scris că suferinţele noastre de acum lucrează pentru noi, lucrează pentru noi. Îmi plac lucrurile care lucrează, care produc şi sunt eficiente. Şi Domnul spune că suferinţele lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Concentrează-te asupra acestui lucru. Bazează-te pe acest lucru, este adevărat. Şi trebuie să ne implicăm în lucrarea Domnului. Noaptea vine când omul nu mai poate lucra. Mai bine lucrează acum.

În cele din urmă, ajungem la o încurajare, care ne este prezentată în această fericire, sau binecuvântare. Spune chiar înainte de versetul 12, să nu ratăm acest punct, spune: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” În ce stă răbdarea sfinţilor? Aceste cuvinte sunt plasate în acest paragraf, încât nu ştii dacă se referă la versetul precedent sau la cel următor. Cred că se referă la ambele. Astfel, ce te va păstra perseverent, statornic, şi neclintit, şi rodnic, şi înaintând şi rămânând în adevăr?

Ce te va păstra să nu fi stăpânit de lume, stăpânit de păcat? Este vorba de versetul anterior. Se spune că vor fi chinuiţi pentru păcatele lor zi şi noapte. Da, se apropie o judecată, este o zi măreaţă a lui Dumnezeu, în care orice lucru va fi adus la lumină. Dumnezeu ne va judeca pentru faptele pe care le facem în trup, bune sau rele. Va trebui să dăm socoteală lui Dumnezeu, iar noi nu vrem să stăm înaintea Lui, nu vrem să fim acolo. Acum, îl vezi pe cel necredincios, îl vezi prosperând, îl vezi devenind robust. Ochii lui sunt bulbucaţi, nu are nicio problemă, îi merge destul de bine. El mânuieşte viaţa destul de bine. Este fericit dimineaţa şi este fericit noaptea. El are mâncare din plin. Are o burtă grasă, el nu a fost pedepsit în fiecare dimineaţă, nu a fost mustrat, şi pare că îi merge bine. Are comorile la locul lor. Dar sunt aici, pe pământ. Iar tu vezi sfârşitul vieţii celui rău şi realizezi că Dumnezeu îi pune picioarele în locuri alunecoase. Realizezi că judecata se apropie pentru acel om. Şi spui: “Nu, domnule, păcatul nu merită. Nu mă voi pleca, nu voi merge pe acea cale. Nu voi sta la discuţii cu păcatul. Nu îl voi invidia pe păcătos! Voi înainta cu Hristos! Voi sta departe de păcat. Voi detesta ce e lumesc. Cetăţenia mea e în ceruri. Nu voi avea o minte pământească. Voi trăi pentru Hristos, voi trăi pentru eternitate. Casa mea nu e aici, e acolo! Şi alerg spre o singură ţintă. Acest lucru te va păstra perseverent.

Apoi, cealaltă parte este în versetul 13. Da, te vei odihni de ostenelile tale şi faptele tale te vor urma. Domnul nu va trece pe lângă tine. Se merită, se merită! E posibil să lucrezi pentru Hristos şi să suferi pierderi în lucrare. “Dacă nu aş fi făcut asta, nu aş fi suferit acea pierdere. Dacă nu aş fi sacrificat pentru Hristos, nu s-ar fi întâmplat. Se pare că sunt dezavantajat pentru că am făcut acel lucru pentru Domnul.” Să nu crezi asta. Nu crede! Isus a făcut voia lui Dumnezeu, şi asta L-a ucis. L-a dus la moarte.

Priviţi la exemplul Său. Priviţi la exemplul Său, acum înălţat în slavă, cu un nume deasupra oricărui alt nume. Şi pentru bucuria care Îi era pusă înainte, El a îndurat crucea, a dispreţuit ruşinea. Amintiţi-vă, fraţilor, lui Dumnezeu nu Îi va fi ruşine să Se numească Dumnezeul vostru, dacă trăiţi pentru oraşul ceresc, dacă trăiţi pentru ţara cerească. Lui nu Îi va fi ruşine să Se numească Dumnezeul tău, să Se identifice cu tine, să te aibă şi să îţi spună: “Bine, rob bun şi credincios.” Şi să îţi spună: “Te cunosc. Petre, te cunosc. Marcu, te cunosc. Tim, te cunosc.” În loc să ne spună: “Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine.” Aşa că Domnul Isus ne poate răsplăti. El e capabil să răsplătească orice, orice am fi făcut vreodată. Şi spune: “Vino, intră în bucuria Stăpânului tău.”

Fraţilor, iată-ne aici. Iată-ne aici, în această dimineaţă. Am gustat puţin din puterile veacului viitor. Noi am cântat acele cântări şi n-aţi simţit, n-aţi simţit? Eu abia pot continua cântarea, e aşa multă glorie acolo. Hristos! Hristos! El este totul în toţi, totul pentru El, El merită totul, El primeşte totul, vreau să fac totul pentru El. Vreau să mă dăruiesc Lui în întregime, vreau să sfârşesc bine, vreau să dau ce am mai bun pentru Dumnezeu. Şi când ajungi la final, vă spun, fraţilor, un lucru pe care nu vrei să îl ai pe lângă casa ta, un lucru pe care nu vrei să îl ai pe lângă inima ta este păcatul! Un păcat este contrabandă! În special la final, vrei să ai o inimă pură, vrei o conştiinţă pură. Nu vrei să te bălăceşti în păcat, nu vrei ca păcatul să atârne de capul tău. Nu vrei să te încurci cu păcatul. Nu vrei să te lupţi cu păcatul. Vrei să ajungi la final victorios asupra păcatului, să ai stăpânire asupra sa, vrei să ai biruinţă. Ştii că nu eşti învins, nu te joci cu păcatul. Şi în acest punct te vei lăuda în Hristos, aici vei găsi bucurie negrăită şi plină de glorie.

Am gustat din puterile veacului viitor. Spune ‘am gustat’, în capitolul 6 din Evrei. Mai bine ai crede. Doar am gustat, şi dacă doar am gustat, cât de mult trebuie să mai fie acolo! “Am gustat din izvoarele de pe pământ, dar mult, mult mai mult voi avea sus.” Aşa că, binecuvântaţi sunt cei ce mor în Domnul. Acesta este finalul, dacă Domnul nu se întoarce înainte, şi plecăm fără moarte. Ce a făcut Domnul pentru noi, ca să putem birui mormântul? Amin.

Domnul să vă binecuvânteze. Este un privilegiu să împărtăşesc Cuvântul lui Dumnezeu cu voi. Mulţumesc pentru rugăciunile voastre, mă rog şi eu ca Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă pe toţi lumini strălucitoare în acest oraş mare şi plin de nelegiuire, numit San Antonio. Nu trebuie să vă gândiţi la a pleca undeva în vreo junglă, aveţi o junglă aici. Înaintaţi. Vă iubesc, vă iubesc. La revedere. Adio, nu este niciun adio. Ne vom vedea în scurt timp, nu veţi rămâne cu mult în urma mea.

Sursa – http://illbehonest.com/romana/ferice-de-cei-ce-mor-in-domnul-bob-jennings?

VIDEO by I’ll Be Honest – Global

Dar noi ne lăudăm în Isus Hristos

 Illbehonest.com/romana de  (Photo credit plus.google.com)

Doriţi o definiţie simplă a unui creştin, a unui creştin adevărat? El este un om care se laudă, se făleşte şi se bucură în Isus Hristos. Lauda lui nu este nici ambiţia, nici munca, nici femeile, nici hobby-ul, nici casa, nici ieşirile la vânătoare. O doamnă în vârstă, oricând prindea ocazia, conducea discuţia la nepoţii ei. Aceea era lauda ei. Am cunoscut oameni care aveau colecţii de maşini, de instrumente, de vârfuri de săgeată, sau chiar de nasturi. Acestea erau lucrurile cu care ieşeau în evidenţă. Pentru unii poate fi o coafură mai ciudată, un articol de îmbrăcăminte, sau chiar sărăcia lor. Pentru unii este biserica lor sau slujirea lor. Oamenii trebuie să aibă ceva cu care să se laude, chiar dacă acel lucru este chiar păcatul lor, ruşinea lor, Filipeni 3:19.

Dar creştinii se laudă în Isus Hristos – persoana şi lucrarea Lui. Noi ne lăudăm cu existenţa Lui eternă, cu întruparea Lui umilă, cu viaţa Lui perfectă, cu minunile pe care le-a făcut, cu moartea Sa înlocuitoare, cu învierea Lui plină de putere, cu înălţarea Lui supremă, cu mijlocirea Sa eficace, cu domnia Lui suverană, cu a doua Sa venire şi cu dreapta Sa judecată. Noi ne lăudăm cu dragostea Lui incomparabilă, cu pacea Sa care întrece orice pricepere, cu mila Sa blândă, cu iertarea Lui incredibilă, cu măreaţa Lui mântuire, cu sfinţii Săi maiestuoşi, cu înţelepciunea Sa fără de margini şi cu nădejdea Sa binecuvântată. Natura creştinului îl face să se ferească de a se lăuda cu orice altceva decât cu crucea lui Hristos pe care vina păcatului său a fost îndepărtată, Galateni 6:14.

Creştinul a văzut că nu există nimic altceva vrednic cu care să se laude. Orice altceva e trecător, şubred, slab şi ţărână. Orice alt lucru este relativ, iar anul următor altcineva îl va face mai bine şi apoi va muri. Împăraţii mor. Imperiile se năruie şi sunt uitate. Dar Isus Hristos trăieşte şi împărăţeşte. În cele din urmă, toţi se vor înfăţişa înaintea Lui şi El va primi slava. Noi strigăm acest lucru de pe acoperişul caselor. Eşti mândru de Isus Hristos?

PAGE of LINKS to Sermons and Biblical Resources in the Chinese language (Audio, Video and Online Books)

Having been born in a (once) communist country, Romania, we know firsthand the persecution that the church endured and the preciousness of any Bibles and Biblical material that would be shared secretly by believers. Yesterday, we had the pleasure to find out that Martin Tu, a reader from Taiwan who came across our blog, has been translating and subtitling video sermons in the Chinese language by Paul Washer, Bob Jennings, Tim Conway, Leonard Ravenhill, Al Mohler with Ravi Zacharias and RC Sproul, John Piper and John MacArthur. Below are some links that we are familiar with that can be shared with our brothers and sisters in China. Pray for the Lord to open the hearts and eyes of the men and women of China so that they may receive the Gospel of Jesus Christ unto salvation. Also pray that God raises up men and women to do the tedious work of translating and to be ready to serve when and where God will open doors in this huge country (see map comparison to the USA at bottom of this page).

Matthew 9:35-38 

The Harvest Is Plentiful, the Laborers Few

35  And Jesus went throughout all the cities and villages, teaching in their synagogues and proclaiming the gospel of the kingdom and healing every disease and every affliction. 36 When he saw the crowds, he had compassion for them, because they were harassed and helpless, like sheep without a shepherd. 37  Then he said to his disciples, “The harvest is plentiful, but the laborers are few; 38 therefore pray earnestly to the Lord of the harvest tosend out laborers into his harvest.”

Click here for the Youtube VIDEO Page (Chinese subtitles) here.

Here are some audio links to Paul Washer in Chinese from www.SermonIndex.com:

  1.  神造男人的目的 – The Purpose of a Man by Paul Washer
  2.  寻访古道 – Finding the old path by Paul Washer
  3. 凭他们的果子 – By their Fruit by Paul Washer
  4. 走小路 – Walking the Narrow Way by Paul Washer
  5.  进窄门 – Entering the Narrow Gate by Paul Washer
  6.  夫妻之道 – Husbands And Wives by Paul Washer
  7.  作妻子的 – Attention: Wives! by Paul Washer
  8.  教子有方(上)- Training Children by Paul Washer

Three online books available for download or in pdf format

––John Piper’s – Desiring God website in traditional Chinese here – http://zh.desiringgod.org/

––John Piper – Desiring God Page for Chinese Simplified – 122 articles click here – http://www.desiringgod.org/resource-library/language-index/chinese-simplified

Here are a couple of photos to acquaint you with the geographic location and size of China.

Where exactly on the globe is China?

And, how big is China? 

China & the US are almost the same size! And at almost the same latitude!

Jesus died for me – Galatians, full sermon by Bob Jennings

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari