Gabi Lupescu – Mila noastra fara fapte e ca o fantana fara apa

Mila fara fapte e ca fantana fara apa - O fantana seaca in Grecia

Luca 18:8-
“Dar cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant ?” 

Parafrazand, putem continua ideea: “Dar cand va veni Fiul Omului, va gasi El mila pe pamant?” .Biblia ne vorbeste despre o lume excesiv de violenta, degradata moral si lipsita de sensibilitate sufleteasca. Antediluvienii excelau in acte de violenta, avand placerea de a ucide animalele doar pentru a-si satisface placerile degradate. Violenta era la ordinea zilei, iar viata era privita cu o indiferenta inspaimantatoare. Pretutindeni erau ridicate altare pe care erau aduse, asemenea indienilor din America, sacrificii umane. Oamenii acestia nu mai cunosteau ce inseamna sentimentul compasiunii umane…Nu mai cunosteau ce inseamna mila.

Mantuitorul ne asigura ca, inainte de revenirea Sa, lucrurile vor sta la fel. Apoi, nu trebuie sa uitam ca, pe masura ce timpul revenirii lui Iisus se apropie, Duhul Sfant se va retrage incet dar sigur de pe pamant. Ce se intampla cu o inima parasita de Duhul lui Dumnezeu ? Ea va fi ocupata imediat de duhurile rautatii. Sufletul omului nu poate suporta vidul. Acolo unde Duhul Sfant pleaca de la om, vin instantaneu duhurile fortelor raului care preiau controlul total al fiintei umane. Intr-o astfel de inima, mila, care este un rod al Duhului Sfant, nu mai poate fi gasita.

Inca un argument: istoria, atat cea biblica, cat si cea profana, a demonstrat ca in momentele de criza, compasiunea dispare. In egoismul naturii lor pacatoase, oamenii ajung sa savarseasca fapte oribile, pana acolo incat sa-si manance propriii lor copii, asa cum relateaza Biblia despre momentele teribile ale asedierii Samariei de catre armatele lui Ben Hadad (vezi 2 Imparati cap. 6 ).

Timpurile care ne stau in fata vor aduce, conform celor scrise in Scriptura, o stramtorare… asa cum nu a mai fost in toata istoria planetei ( vezi Daniel 12, 1; Luca 21, 25-26 ). In astfel de conditii de criza generala, mila va disparea din inimile oamenilor, ei fiind lasati la voia fortelor intunericului. Aceste lucruri nu trebuie sa-i sperie pe adevaratii copii ai lui Dumnezeu. Biblia ne descopera aceste lucruri nu pentru ca Dumnezeu ar dori in Imparatia Sa oameni speriati, ci pentru ca El doreste sa nu fim surprinsi nepregatiti.

Cat de mult doreste Dumnezeu ca noi , oamenii, sa manifestam mila in relatiile dintre noi ?
Biblia este plina de raspunsuri la aceasta intrebare. Insa, ca ilustrare a ideii de compasiune umana, Mantuitorul ne-a lasat “Pilda robului nemilostiv” din Matei 18, 21-35. Intre numeroasele idei pe care le contine parabola amintita se afla una legata de subiectul de care ne ocupam: relatia dintre dreptate si mila.

Era drept ca robul iertat de uriasa lui datorie sa-i ceara tovarasului sau sa-si plateasca datoria ? Desigur ! Era vorba de un imprumut, nu de o sponsorizare sau de o donatie. Legile nescrise ale imprumutului cereau ca suma imprumutata sa fie restituita integral, sa fie respectat termenul si, dupa caz, sa se adauge dobanda, conform regulilor din legea lui Moise.

Asadar, daca era drept ca robul sa ceara inapoi datoria, de ce atunci stapanul sau il numeste “rob viclean” ? Ce este viclenia… ?

Ce este de fapt mila ?

 1) Mila este, in primul rand, un sentiment de compasiune fata de o fiinta  ( fie animal sau om ) care se afla in nevoie, fie ca merita sau nu merita sa fie ajutata.

Iov-Prieteni fara mila

In general, in afara cazurilor in care omul a devenit o bruta, exista mila in ceea ce priveste componenta sentimentala. Problema este alta: mila noastra e selectiva. Ne e mila de accidentatii mutilati pe viata , de sinistratii ramasi in urma unor dezastre naturale, de copiii orfani, etc. Dar fata de betivul cazut in sant mai poti avea aceeasi mila ? Dar fata de drogatul care fura pentru a-si cumpara droguri ? Dar de parlamentarul care e prins primind mita de sute de mii de euro ? Acestia mai merita mila noastra ?

Vedeti ? Mila noastra e selectiva. Intotdeauna gandim ca unii merita compasiunea noastra, iar altii nu. Biblia insa nu ne invata niciunde ca astfel trebuie sa se manifeste mila noastra. Dimpotriva. Mult incercatul om al lui Dumnezeu, Iov, afirma la un moment dat, indurerat de faptul ca prietenii sai cei mai buni nu-l inteleg si nu-i arata compasiune: “Cel ce sufera are drept la mila prietenului, chiar daca a parasit frica de Cel Atotputernic.” ( Iov 6,14 ). Cu alte cuvinte, orice om aflat in suferinta, indiferent ca regreta sau nu viata pacatoasa pe care a dus-o, indiferent ca are sau nu o relatie cu Dumnezeu, el are drept la mila noastra.

Ce s-ar fi intamplat daca si Tatal nostru ceresc ar fi fost selectiv? Ce s-ar intampla daca El ar avea mila de noi doar atunci cand suntem credinciosi, iar atunci cand pacatuim ne-ar intoarce spatele?  Da, cel mai puternic argument ca cineva are nevoie de mila noastra este suferinta lui, indiferent in ce consta ea.

Mila nu e doar un sentiment. Este actiune.

2) Mila inseamna mai mult decat un sentiment sau emotie.
Ea este o atitudine, un principiu. Daca mila nu este insotita si de fapte, ea este asemenea unei fantani fara apa, asemenea unui cer fara stele.

In Pilda samariteanului milos ( Luca 10 ) ni se spune ca levitul si preotul, atunci cand l-au vazut pe nenorocitul batut si jefuit de talhari si lasat apoi sa moara in drum, “au trecut inainte pe alaturi”. Biblia nu ne ofera detalii, dar inclin sa cred ca in inima celor doi s-a nascut un oarecare sentiment de mila fata de cel cazut intre talhari. Totul s-a oprit insa la sentimente. Mai departe nu au facut nimic, din diferite motive: fie le era teama sa nu ajunga si ei victimele talharilor, fie se grabeau sa ajunga la Templu, fie il judecau pe cel nenorocit pentru lipsa lui de prudenta…

Indiferent de motiv, ei n-au mers dincolo de sentimente, mila lor fiind o mila lipsita de roade.
Ce s-ar fi intamplat daca, dupa caderea omului in pacat ( “intre talhari” ) Dumnezeu ar fi “trecut si El inainte si pe alaturi” de neamul omenesc, spunandu-ne doar : “Mi-e mila de voi”? Ce ar mai fi ramas din Planul mantuirii si din Biblie fara mila manifestata practic de Tatal ceresc ? Cum ar arata un Dumnezeu al dreptatii, in care nu ar exista nici-un strop de compasiune fata de fiintele pe care le-a creat… ?

Dintre toate lipsurile despre care a vorbit Mantuitorul, cu privire la ultimele generatii de oameni prevazand convulsiile sociale, psihologice, materiale etc. prin care va trece lumea noastra, una i-a atras in mod deosebit atentia: „Cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?”


Mai e loc… pentru credinta?. Isus va veni sa învieze pe sfintii Sai adormiti, sa dea nemurirea, tineretea vesnica, celor care au raspuns favorabil chemarii Evangheliei.”Caci Insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhangel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer si întai vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti împreuna cu ei, în nori, ca sa întampinam pe Domnul în vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mangaiati-va dar unii pe altii cu aceste cuvinte.” 1Tesaloniceni 4:16-18(Vezi deasemenea 1Corinteni 15:51-53). Cea de a doua venire a lui Isus va fi timpul cand corpurile noastre vor fi schimbate în asemanare cu corpul Sau slavit.(vezi Filipeni3:21). Si fiindca toate acestea se vor adeveri in curand …sa acumulam credinta tot mai mult in inima noastra , care se capata in urma auzirii Cuvantului lui Dumnezeu ,sa fim faclii care ard intr-una in aceasta lume !!!

Postari de acelasi autor-

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari