O nouă apariţie editorială: Eul din spatele măștii – un alt mod de a te cunoaște pe tine

Ne bucuram sa va anuntam despre o noua aparitie editoriala de la Nicole Patric, a carei blog il urmarim de catva timp –  floridemandarin – Cuvinte pentru suflet, familie, casă… 

Nicole Patric:

După muncă de câțiva ani, idei schimbate, timp și finanțe investite, pot spune că în sfârșit cartea „Eul din spatele măștii” este tipărită. Mă bucur să vă anunț acum în început de martie apariția primei mele cărți.

Speranțe privind această carte? Sper să aibă un impact pozitiv asupra celor care o vor citi, să fie ca o briză de primăvară, proaspătă și revigorantă. Mesajul cărții este scris de la inimă la inimă, cu dorința de a aduce bucurie, încurajare și mai ales aplicabilitate practică în viața celor care o vor citi.

Eul din spatele măștii – un alt mod de a te cunoaște pe tine

 

Cartea de față abordează aspecte sociale, etice, psihologice, morale și spirituale prezentate într-un mod practic, pentru ca fiecare om să înțeleagă lumea în care trăiește și mai ales să se înțeleagă pe el însuși. Cunoașterea de sine este esențială fiecărei persoane și de multe ori nu știm de unde să începem în a ne cerceta. „Eul din spatele măștii” încearcă să descopere acel „Ego” care se ascunde după măștile sociale, după moralitate și presiunile externe. Lucrarea de față trimite la descoperirea propriei persoane într-o lumină diferită, printr-o abordare sinceră, pas cu pas, din punct de vedere fizic, emoțional, moral, psihologic și spiritual, încununând cunoașterea personală prin aplicabilitate practică. Citind cartea de față vei ajunge să îți cunoști punctele slabe și cum să le faci față sau să le întărești, dar vei descoperi și punctele tale tari pe care vei învăța să le folosești în așa fel încât calitatea vieții tale se va îmbunătăți. Cred că merită să încercăm să ne cunoaștem pe noi prin abordări diferite. O schimbare este întotdeauna binevenită în viața fiecăruia dintre noi.

„Eul din spatele măștii” este susținută în scris și apreciată de cunoscutul scriitor Tiberiu Ciubotari, de autoarea cărții „Femeia care mută munții” – Daniela Delibaș, de David Reguș (Vocea Evangheliei Suceava) și de Alina Butnariu (Vocea Evangheliei Suceava).

Cartea „Eul din spatele măștii” a apărut la editura Little Lamb și va putea fi comandată în curând atât de pe site-ul editurii cât și de pe alte magazine online. Momentan poate fi comandată scriind un email la adresa flori_de_mandarin@yahoo.com. Prețul cărții este de 28 ron plus taxe poștale.

Blogul – https://floridemandarin.wordpress.com/2016/03/07/eul-din-spatele-mastii-un-alt-mod-de-a-te-cunoaste-pe-tine/

Reclame

Saptamana Casatoriei 2015 – Caramizile Casniciei

Am ales Partea a 2-a – Scopul lui Dumnezeu in Casnicie, de unde sa porniti. Mai jos, linkuri spre toate capitolele:

click to read book

fa click sa citesti carti

O carte pentru familii crestine:

  1. Part 1 Legamintul
  2. Part 2 Scopul lui Dumnezeu in casnicie
  3. Part 3 Timpul
  4. Part 4 Dragostea
  5. Part 5 Rolul sotului si a sotiei
  6. Part 6 Reguli pentru o lupta dreapta
  7. Part 7 Finantele
  8. Part 8 Viata Spirituala

de Scot & Cheri Scheer

„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el”… Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om” (Geneza 2:18,21-23). Cu toate că ştim că în Grădina Edenului, pe când omul se afla singur, starea lui era perfectă, Dumnezeu aruncă o privire şi văzu că omul avea nevoie de ajutor. Planul lui Dumnezeu pentru om a fost femeia şi Dumnezeu a făcut femeia din om. Dumnezeu S-a implicat în căsătorie. Căsătoria este parte a minunatului plan al Dumnezeului Creator care a ştiut ce este mai bine pentru om şi ce anume i-ar aduce împlinire în viaţă, în sens strict, după cum rezultă din acest text, omul este incomplet fără nevasta sa. Pe la începutul anilor şaptezeci, am citit despre o misiune în care erau foarte mulţi celibatari, convinşi că Dumnezeu le spusese să nu se căsătorească, pentru a lucra pentru Domnul. Ne-a fost destul de greu să credem că Dumnezeu ar spune aşa ceva. E interesant de remarcat că astăzi, cei mai mulţi din acel grup sunt căsătoriţi. În acest capitol vom studia şase scopuri biblice pentru căsnicie. Deşi căsătoria este mult mai complexă, acest studiu concentrat va oferi o bază bună de la care să putem porni. Cu cât lucrăm mai mult la această temă, cu atât suntem mai convinşi de taina planului şi scopurilor lui Dumnezeu în această sfântă unire.

PRIETENIE

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Geneza 2:24). Adam şi Eva au trăit o experienţă unică în sensul că nu numai unul, ci fiecare dintre ei s-a confruntat cu nevoi fizice şi psihologice. În lipsă de altcineva, ei şi-au fost prieten şi iubit unul altuia. Dacă avea loc o conversaţie, ea trebuia să aibă loc între ei doi. Dacă exista nevoia de a fi consolat, numai unul spre celălalt se puteau întoarce. Ne-am gândit de multe ori că luna de miere ideală ar trebui să se petreacă pe o insulă pustie. Dacă ne uităm mai atent la acest text, vedem că el spune „a lăsa şi a se lipi”. Lista celor pe care trebuie să-i laşi include prietenii, fraţii sau surorile, echipa şi asociaţii. Verbul „a se lipi” înseamnă literalmente a fi nedespărţit unul de celălalt. Partenerul de viaţă ţi-a fost dăruit de Dumnezeu pentru a-ţi fi cel mai bun prieten. El trebuie să-ţi fie sfătuitor, coleg de echipă, primul la care să alergi în nevoie, primul cu care să-ţi împărtăşeşti biruinţele şi eşecurile. „Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice. Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur? Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor” (Eclesiastul 4:9-12). Una dintre cele mai serioase probleme pe care le întâmpină cuplurile în a deveni prieteni este aceea a unor deprinderi relaţionale neformate în momentul încheierii legământului, în general, oamenii nu ştiu cum să fie prieteni buni. Cele mai multe familii şi exemplele care se dau nu funcţionează bine în această privinţă. Copilul de cinci sau şase ani s-a confruntat deja cu durerea respingerii şi a înşelării în relaţii. Este uşor să construieşti ziduri care să dureze o viaţă fără a fi instruit în acest sens. Dacă relaţiile se rup (unul dintre parteneri fiind afectat emoţional sau fizic). când rănile încă nu au fost vindecate, poate pune bariere în calea prieteniei din familie. În doi este mai bine decât de unul singur. Dacă faci din partenerul tău cel mai bun prieten, vei avea o bună răsplată. Merită efortul să încerci tu însuţi cum să fii un prieten bun şi apoi să lucrezi la relaţia ta de căsnicie, în aşa fel încât să devii cel mai bun prieten al soţului/soţiei tale. O prietenie sănătoasă cere timp şi efort, dar beneficiile pe care le aduce sunt mari.

photo via visualphotos.com

ÎMPLINIRE SEXUALĂ

Dumnezeu a gândit într-un mod minunat sexualitatea. Nu uitaţi, sexualitatea este îngăduită numai în cadrul căsătoriei. Dumnezeu este Cel care a creat organele genitale, la fel ca şi hormonii şi dorinţele. Legătura fizică dintre soţ şi soţie este ceea ce face ca relaţia lor să fie unică şi specială. Prin pofte trupeşti, abuzuri şi perversiuni, duşmanul a încercat să distrugă darul acesta preţios. „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat” (Evrei 13:4). Ideea de bază este că, în cadrul căsătoriei, tot ceea ce nu se opune Cuvântului lui Dumnezeu este în asentimentul celor doi şi este făcut din dragoste, poate fi socotit demn de onorat. O relaţie sexuală puternică este fundamentală pentru împlinirea omului în cadrul unei căsnicii sănătoase. Intimitatea sexuală este parte a procesului de regăsire a adevăratei unităţi şi de a deveni unul într-o relaţie sexuală sănătoasă, fiecare poate găsi împlinirea emoţională şi eliberarea de stres.

ÎMPLINIRE UMANĂ

„Iată aceea care este os din oasele mele…” (Geneza 2:23). Actul propriu-zis al facerii femeii din bărbat denotă planul lui Dumnezeu privind relaţia de căsătorie, în căsătorie, omul devine complet, în esenţă, întregindu-se cu partea care-i lipsea „Nu este bine ca omul să fie singur” Putem ajunge aşadar la concluzia că este bine să fii căsătorit, , Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un harpe care-l capătă de la Domnul” (Proverbe 18:22). Cel mai minunat şi de altfel unicul drum spre împlinirea şi întregirea fiinţei umane este drumul căsniciei. Asta nu înseamnă că o persoană necăsătorită nu poate fi împlinită şi nu-şi poate găsi mulţumirea în viaţă. Cu toate acestea, Biblia arată limpede că o parte din planul lui Dumnezeu pentru căsătorie era ca prin această unire doi oameni să-şi găsească mai multă împlinire decât ar avea dacă ar fi singuri. Cuplurile căsătorite folosesc adesea expresia „cea mai bună jumătate a mea” când vorbesc despre partenerul de viaţă, în căsătorie, unu şi cu unu fac tot unu. Este o taina minunată cum e cu putinţă ca doi indivizi să se poată uni atât de complet, încât Dumnezeu să îi privească drept unul singur. Numai o relaţie personală cu Cristos poate fi comparată cu pacea, dragostea, bucuria şi împlinirea pe care o căsătorie inspirată de Dumnezeu le poate aduce. Orice fel de nevoie emoţională poate fi împlinită printr-o astfel de căsătorie.

ÎNMULŢIREA

„Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ” (Geneza 1:28). în planul lui Dumnezeu era cuprinsă şi ideea ca bărbatul şi femeia să aibă copii. Una dintre ereziile de astăzi este propaganda că lumea este suprapopulată. Mulţi creştini au căzut în cursa minciunii că datoria noastră este să reducem numărul persoanelor din familiile noastre. Reducerea numărului membrilor unei familii în zilele noastre poate fi motivată în primul rând de egoism. Foarte multe cupluri tinere de astăzi trăiesc cu sentimentul că un copil le-ar întrerupe modul de viaţă; ei nu ar mai putea să se bucure de plăcerile şi bogăţiile statutului actual dacă intervine un copil în existenţa lor. Probabil că nu greşesc, dar gândirea lor este pervertită şi seamănă a egoism. Dumnezeu doreşte ca noi să avem familii copii pe care să-i creştem în dragoste şi temere de El. Pentru aceasta este nevoie de muncă, dar este probabil momentul să ne întoarcem la standardele biblice şi la modelele ei, în loc să rămânem la stilul nostru de viaţă egoist. „Fiii sunt o moştenire de la Domnul” (Psalmul 127:3). Nu există nimic altceva în experienţa umană care să depăşească mândria de a avea propriul tău copil. Este o extraordinară experienţă să fii capabil să creşti un copil şi să ai grijă ca el să crească în frică şi temere de Dumnezeu. Cât de mare este entuziasmul de a-ţi conduce propriul copil la Isus şi de a-i arăta cum să îl iubească pe Dumnezeu. Ce mare binecuvântare să vezi cum creşte acest copil, ştiind că poartă în el genele tale şi sistemul tău de convingeri către generaţia care va veni. Una dintre cele mai mari oportunităţi pe care le ai pentru a aduce o schimbare în lume şi a lăsa posterităţii ceva de valoare constă în a creşte un copil credincios. Familia care descoperă de la bun început această revelaţie şi are mulţi copii este o familie binecuvântată.

STABILIREA AUTORITĂŢII

„…şi dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine” (Geneza 3:16). În planul creator al lui Dumnezeu, femeia a fost destinată să se supună soţului ei care îi este cap şi conducător. Nici un bărbat nu-şi poate supune nevasta. În schimb, soţia poate fi iubită, cinstită, respectată şi protejată, pentru că în felul acesta ea alege să se supună bărbatului ei. Un bărbat îşi poate îndeplini rolul de conducător manifestându-şi şi puterea şi tandreţea în acelaşi timp. El poate fi o persoană în care soţia sa să aibă încredere, căreia să i se supună de bună voie. Bărbatul trebuie să-şi conducă, să-şi iubească şi să-şi apere nevasta, aşa cum face păstorul cu turma sa. În căsătorie, fiecare învaţă să-şi dezvolte şi să practice aceste deprinderi legate de autoritate. „Supuneţi-vă unii altora în frica lui Cristos” (Efeseni 5:21). „Căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Cristos este capul Bisericii” (Efeseni 5:23). Una dintre cele mai mari lecţii de viaţă este cea a crucii. A învăţa arta propriului sacrificiu este esenţa succesului oricărui tip de relaţie. A muri faţă de tine şi a învia pentru gloria lui Isus Cristos e suprema ţintă a unui creştinism care aduce roade, în căsătorie, Dumnezeu a stabilit într-un fel anume autoritatea: Dumnezeu are autoritate asupra bărbatului, iar bărbatul are autoritate asupra femeii. Atât bărbatul cât şi femeia se supun lui Dumnezeu, apoi unul altuia. Poziţia de cap a bărbatului este asemenea celei pe care o are Cristos faţă de Biserică. Fiind capul, El iubeşte, îngrijeşte, protejează şi hrăneşte Biserica; la cruce, El Şi-a dat viaţa pentru ea. Revolta înseamnă ignorarea autorităţii şi este exact opusul supunerii. Dacă-l înveţi pe copil care este atitudinea corectă faţă de autoritate şi care este adevăratul înţeles al supunerii, ai putea să-i formezi caracterul în aşa fel încât să fie fericit şi să aibă o căsnicie reuşită. În caz de divorţ sunt citate multe cauze, dar cea mai des amintită este revolta: refuzul de a se supune.

Modelul lui Cristos

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare „vorbesc despre Cristos şi despre Biserică” (Efeseni 5:31-32). Textul biblic care ne vorbeşte despre Cristos ca despre un mire şi despre biserica sa ca despre o mireasă ne atrage atenţia asupra unicităţii acestei legături. În rugăciunea rostită de Isus Cristos în Ghetsimani, El S~a rugat pentru ca trupul lui Cristos să fie una, , tot aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una. De aceea soţul şi soţia trebuie să devină una. Pavel le spune efesenilor că aceasta este o taină. A fi una în Cristos şi în căsătorie este ceva supranatural, care poate fi înţeles numai prin credinţă. Credinţa noastră în Dumnezeu şi dragostea noastră pentru El se dezvoltă pe măsură ce ne maturizăm în cadrul familiei. Adevărata noastră dragoste faţă de Dumnezeu se dovedeşte prin dragostea pe care o arătăm soţiei sau soţului. O persoană care crede că îl poate iubi pe Dumnezeu fără sa-şi iubească partenerul de viaţa se înşeală singură, în experienţa noastră de viaţă ca soţ şi soţie, am ajuns să ne dezvoltăm calităţi precum dragostea, grija faţă de celălalt, iertarea, dăruirea şi acceptarea care sunt necesare unei vieţi creştine pline de succes.

ADAM ŞI EVA

Foarte mulţi oameni au o părere greşită faţă de ce ar trebui să fie cu adevărat o căsnicie reuşită. Ei şi-au format o înţelegere şi anumite păreri despre căsătorie, urmărind exemplele părinţilor lor sau a altor cupluri pe care le-au luat drept modele. Filmele de genul „fericiţi până la adânci bătrâneţi” pot să îi determine sa-şi dorească aşa ceva, dar Hollywood-ul în general nu se ridică la înălţimea idealului. Să ne reîntoarcem puţin la Grădina Edenului. Grădina descrie planul iniţial al lui Dumnezeu pentru căsătorie, în lipsa conştiinţei binelui şi răului, nu exista pe atunci gelozie, rivalitate, mânie, cicălire, egoism, condamnare, indiferenţă, nevoie de performanţă, tensiune etc. Sună ca în cer? Acesta a fost planul iniţial al lui Dumnezeu. Puterea creatoare a lui Dumnezeu, în plenitudinea sa, a fost peste acel loc şi acel cuplu. Avem aici tabloul unei armonii perfecte între Dumnezeu şi natură. Grădina şi prezenţa divinităţii a împlinit orice nevoie senzuală, fizică, emoţională şi spirituală. Adam şi Eva nu aveau ce să-şi mai dorească. Câtă vreme au avut grijă de grădină, zilele lor au fost lipsite de griji. Mediul era perfect şi inocenţa de dinainte de păcat le îngăduia libertatea de a nu folosi hainele. Se lăsau învăluiţi de plăcerile oferite de grădină. Eva a fost cu adevărat aleasa lui Adam şi numai a lui. El nu avea cu cine să fie comparat. Mintea lui nu a fost deranjată de vederea unei alte femei. S-a întâmplat oare ca ei să se plimbe într-o zi prin grădină, de-a lungul râului, şi să fi făcut dragoste în plină zi? Eva râdea când Adam alerga după ea şi o purta către malul râului, ca apoi s-o arunce în apă. Înotau împreună şi sfârşeau prin a adormi între florile sălbatice. Imaginaţi-vă o căsnicie fără nici o zi proastă, fără cuvinte acre, fără presiuni din afară… pace desăvârşită, dragoste, libertate, bucurie şi acceptare. Noi nu putem decât să ne imaginăm cum a fost; putem noi oare să facem din acest tip de relaţie un scop pentru căsnicia noastră? Isus a venit ca să ne salveze. El a venit ca să redea omului ceea ce diavolul a furat de la el. Prin cruce noi putem experimenta propria noastră poveste de dragoste din Grădina Edenului. Stabiliţi-vă ţeluri cât mai înalte. Dumnezeu v-a lăsat să întrevedeţi ce înseamnă căsătoria încă din ziua în care v-aţi căsătorit. Primele zile de după căsătorie sunt atât de importante, pentru că fiecare dintre cei doi descoperă intimitatea cu celălalt. Luna de miere este de obicei un timp când te străduieşti să-i faci plăcere celuilalt, să-i întâmpini nevoile şi să abandonezi pe deplin orice dorinţă egoistă şi orice punct din agenda ta. Ca şi creştini, viaţa de căsătorie ar trebui să continue să fie la fel de frumoasă. Nu vă împăcaţi cu mai puţin, pentru că Cristos a plătit pentru aceasta cu viaţa Sa.

Teme de casă:
1. Ce crezi că este un prieten?
2. Cât de mult preţuieşti prietenia?
3. Ce urmăreşti prin împlinirea sexuală în cadrul familiei?
4. Ce anume consideri a fi o viaţă sexuală perfectă?
5. Cum crezi că vei fi împlinit prin căsătorie?
6. Cum crezi că te va propulsa căsnicia la un nivel mai înalt în celelalte domenii ale vieţii? (de ex. afaceri, prieteni etc.).
7. Cum crezi că îţi vor aduce copiii împlinire în căsnicie?
8. Ce înseamnă pentru tine supunerea?
9. Cum vezi relaţia ta de căsătorie în contextul relaţiei dintre Cristos şi Biserică?

Jurnal de Farisei – Episodul 3 – O adaptare dupa cartea Memoriile lui Eutih de Petru Lascau

VEZI

Petru LascauJurnal de farisei, o emisiune care nu te lasa sa mai dormi în credinta.

Fiecare din noi ascunde un fariseu, mai mic sau mai mare. Tu ce faci pentru a descoperi fariseul din tine?

Emisiune adaptata dupa cartea Memoriile lui Eutih-Portrete de farisei scrisa de Petrica Lascau.

Bine v-am gasit la un nou jurnal de farisei. In aceasta seara avem un invitat special. Sa-l numim ‘bun de gura’. Intotdeauna il intalniti. Il vedeti ca se duce spre microfon, chiar fara sa fie invitat. Vine la tine sa-ti dea un sfat, chiar si atunci cand nu ai nevoie de el. Vine la tine sa-ti vorbeasca, chiar si atunci cand tu vrei sa stai in tacere, sa asculti glasul lui Dumnezeu. Niciodata nu se da in laturi de la nimica sa vorbeasca. Ii place sa vina in fata, ii place sa vorbeasca. Ii place sa-ti arate legitimatie, stampilate, parafate, ii place sa-ti arate titlurile lui. Cat de bun este el, cat de bun orator este el. Dar, face toate aceste lucruri doar ca sa se mandreasca si stiti bine, lui Dumnezeu nu-i place mandria.

De aceea nu-i place nici acest tip de fariseu. A-ti putea chiar spune ca e un bun politician de profesie. Intotdeauna vorbeste, niciodata nu tace si de cele mai multe ori spune lucruri numai ca sa fie spuse si ca sa se mandreasca cu ceea ce stie el. Ca el a facut lucruri mari, ca el a citit multe carti, ca el a mers in diferite locuri. Dar, cu ce ajuta aceasta? De multe ori il veti gasi vorbind despre a darui oamenilor. Dar niciodata nu baga mana primul in buzunar. Niciodata nu va darui primul si de multe ori nu va darui nici ultimul, pentru ca pentru el doar vorbele conteaza. Doar frunzele, niciun pic de rod.

Credeti ca Dumnezeu iubeste acest fel de oameni? Da, ii iubeste si vrea sa se schimbe. Vrea sa-i aduca in Imparatia Lui. Are nevoie de oameni care sa poata sa duca mesajul Evangheliei mai departe. Unii ma veti considera acest tip de fariseu, ca imi place sa stau aici si sa vorbesc despre oameni. Dar nu acesta este scopul meu. Ci scopul meu este sa vedem fariseii din fiecare zi. Sa-i vedem pe cei de langa noi, sa vedem cum am putea sa-i folosim pentru Dumnezeu.

Da, Dumnezeu are nevoie de oameni care stiu sa vorbeasca. Are nevoie de oratori, are nevoie de oameni care sa duca mesajul Evangheliei cu putere, in lume. Dar are nevoie de ei ca sa fie oameni smeriti. Sa nu se mandreasca cu ceea ce stiu ei sa faca, pentru ca la urma urmei, ce este omul fara Dumnezeu? Ce ar fi acel om daca Dumnezeu nu i-ar fi pus talentul vorbirii in el? V-ati gandit vreodata la aceste lucruri? Sau, cat de mult s-ar putea schimba balanta in favoarea crestinismului, daca acest tip de oameni ar vorbi Cuvantul lui Dumnezeu si nimic altceva, si nu ceea ce vor ei sa scoata in evidenta, ca ei sunt ceva, ca ei sunt mari, ca ei vorbesc bine, ca ei au talente. Dumnezeu a pus talente in ei. Si Dumnezeu vrea sa-i foloseasca pentru El.

Sa ne intoarcem la fariseul nostru. El, niciodata, nu va tine cont de sentimentele celuilalt. Niciodata nu se va uita sa vada cum se simte interlocutorul lui. Pentru acest fariseu nu conteaza. Trebuie numai sa dea din  gura, chiar daca il va face pe cel de langa el sa se simta injosit. Chiar daca il face sa se simta de nimic. Pentru el, conteaza ca el sa fie deasupra si el sa iasa invingator in lupta cuvintelor. Inca odata, Dumnezeu nu are nevoie de acest fel de oameni. Dumnezeu are nevoie de oameni care vorbesc Cuvantul Lui, nimic altceva. Daca inca nu l-ati intalnit pe acest tip de fariseu, multumiti-i lui Dumnezeu. In curand va veti intalni cu el si-l veti cunoaste. Rugati-va pentru el si rugati-va ca Dumnezeu sa-i schimbe viata. Ne vedem data viitoare la un nou episod.

VIDEO by Media CBEE

Jurnal de Farisei – Episodul 1 & 2 – Amărâtul vesel – O adaptare dupa cartea Memoriile lui Eutih de Petru Lascau

Petru LascauJurnal de farisei, o emisiune care nu te lasă să mai dormi în credință.
În exclusivitate, interviu cu autorul cărți Memoriile lui Eutih – Portrete de farisei, păstorul Petrică Lascău.
Fiecare din noi ascunde un fariseu, mai mic sau mai mare. Tu ce faci pentru a descoperi fariseul din tine?

Emisiune adaptată după cartea Memoriile lui Eutih-Portrete de farisei scrisă de Petrică Lascău. Introducerea:

Bine v-am gasit la un nou jurnal de farisei. In aceasta emisiune ne propunem sa descoperim fariseii de azi. Sa vedem cu ce sunt ei diferiti fata de cei de ieri, cu ce sunt diferiti fata de cei de maine. Sunt ei diferiti fata de cei de acum 2000 de ani?

Pe mine? Ma cunosc pana si copiii. Nu pentru ca as fi facut ceva faimos in viata mea, ci pentru ca am adormit la o predica. E adevarat. Apostolul Pavel a predicat un picut cam lung si eu am cazut de la etajul al treilea si mi-am pierdut cunostinta. Unii spun chiar ca as fi murit. Eu nu stiu cum a fost; numai Dumnezeu stie. Dar, ap. Pavel s-a rugat pentru mine si m-a readus la viata. M-am hotarat sa-mi spun memoriile. Asa se obisnuieste acum. Daca se intampla ceva deosebit sau maret, e fain sa te apuci sa povestesti sau sa scrii o carte. Si oamenii sunt insetati dupa povesti. De multe ori, chiar vor da bani sa cumpere acea carte si om te faci. Dar nu acesta este scopul meu, ci scopul meu este sa va povestesc cum vad eu lumea.

Vedeti, oamenii asculta mult mai repede de predicatori, de pastori, de preoti, dar niciodata de acel iubit ascultator din sala. Acela, care ca si mine, sta undeva in margine, nebagat in seama, neiesind in evidenta cu nimic. Dar acesti oameni au ceva de spus. Si de multe ori, atarnul lor poate sa atarne greu. Sunt curios din fire si nu vreau sa condamn pe nimeni. Dar de la fereastra mea, lucrurile se vad altfel.

Lumea din biserica ma numesc lumescul pentru ca ma uit afara. Lumea din afara ma numeste bisericescul pentru ca sunt in biserica. Dar, de fapt, eu sunt undeva la o granita. La o granita intre Imparatia lui Dumnezeu si imparatia noastra. La o granita dintre intuneric si lumina. Si credeti-ma, de aici, poti sa vezi lucrurile altfel. Poti sa vezi cat de duplicitari sunt oamenii. Poti sa-i vezi cum se pot transforma intr-o secunda. Cum se pot schimba la fata, mai ceva cum s-a schimbat Isus. Si de multe ori, aceasta curiozitate a mea imi aduce numai belele.

comanda la agape.ro

comanda la agape.ro

Am invatat din predicile oamenilor mari ca acest tip de oameni se numesc farisei. Fariseii vin de pe vremea lui Isus. Erau acei oameni care la exterior aratau perfect credinciosi, dar in interior facea orice ca sa-L supere pe Dumnezeu. In ochii lumii, ei pareau sfintii vremurilor acelea. Dar, oare nu asta se intampla si acum? Dar, oare nu se intampla la fel si in bisericile noastre? Avem atatia oameni care se pot numi sfinti, mai ca le lipseste cerculetele deasupra capului. Dar, ce-i asta in ochii lui Dumnezeu? Cum ii vede Dumnezeu? Cum ii vedem noi? Cum putem sa-i demascam? Cum putem sa-i facem ca sa nu mai stea jos cand se simt farisei? Acesta va fi scopul emisiunii noastre: Sa vedem lumea asa cum este ea. Cea din biserica si cea din afara. Si duplicitatea oamenilor din biserica, in special.

Religia fariseului e sobra, ceremonioasa, doar de fatada. Nimic din ceea ce face nu e autentic. Intotdeauna face lucrurile de ochii lumii. Intotdeauna, va iesi in fata sa spuna un indemn. Sa spuna o predica chiar, sa ajute pe cineva, doar, doar sa capete ceva. Sa capete faima, sa capete stima. Dar in ochii lui Dumnezeu va capata un singur lucru: „Departati-va de la Mine.” Haideti sa nu mai fim farisei. Haideti sa dam jos mastile. Sa vedem exact ceea ce e in interiorul nostru, cat de multa putreziciune e acolo. Lumea e satula de oameni falsi. Haideti sa-L punem pe Isus in vietile noastre, cu adevarat. Si atunci, sa aratam lumii adevarata lumina.

Urmeaza un scurt interviu (3 min) cu Petru Lascau despre cartea Portrete de Farisei la minutul 3:45

VIDEO by Media CBEE

Jurnal de Farisei – Episodul 2

Amărâtul vesel

Astazi vom vorbei despre amaratul vesel, o specie care inca nu e pe cale de disparitie. Il vom gasi in lume, alaturi de prieteni, spunand glume, razand, distrandu-se, dar intotdeauna cand este acasa cu familia lui, devine cel mai serios om cu putinta. Niciodata nu o sa vezi un zambet pe chipul lui. Niciodata nu o sa-l vezi spunand o vorba buna; ci, intotdeauna este posomorat. Parca ar fi botezat in otet, asa de rau s-a stafidit in el. Ceea ce este foarte interesant la el este aceasta dualitate grozava: intotdeauna cand este afara este vesel. Cand ajunge in biserica, devine posomorat. In biserica, trebuie sa fim sobri.   Trebuie sa fim tristi, pentru ca doar asa ai putea aduce respect lui Dumnezeu. Asa crede el.

Dar, unde este bucuria mantuirii?  Unde este acel foc care te face sa sari de bucurie atunci cand ajungi in biserica? Cand ajungi in Casa lui Dumnezeu? De ce, Fariseule, in lume esti atat de vesel, spui atat de multe bancuri, spui atat de multe glume, te distrezi? Mai, mai ca incepi sa dansezi acolo in lume, de bucurie. Dar de ce in biserica esti acel om langa care nimeni nu ar vrea sa stea? Ii acresti pe toti cu fata ta. Ii acresti pe toti cu postura ta. Ii acresti pe toti cu vorbele tale.

Tu, intotdeauna vrei sa arati serios. Vrei sa arati lumii ca tu esti cel mai sfant dintre sfinti. Dar, oare asta inseamna sa fii sfant, sa fii serios? Sa nu zambesti fratelui tau cand vine si da mana cu tine? Sa nu spui o vorba buna sotiei tale, atunci cand iti prepara o masa buna? Sa nu spui o vorba buna copiilor tai? Sa nu poti sa te distrezi cu ei? Unde-i bucuria din familie? Unde-i bucuria pe care Isus a lasat-o in inima ta? De ce aceasta dualitate? De ce nu poti sa fii in biserica la fel cum esti in afara? Daca tot esti dual si daca tot esti lumesc, adu bucuria din lume in biserica si atunci vei vedea ca oamenii te vor privi cu alti ochi. Vei vedea ca oamenii sunt interesati de tine, ca vor vrea sa stea langa tine. Vor dori sa te cunaosca si asa sa cresteti impreuna spre Dumnezeu.

Cand a fost ultima data cand in biserica ai putut sa zambesti sau sa te bucuri, mai ales de prezenta lui Isus? As putea sa-ti aduc multe exemple de oameni din Biblie, incepand cu David care juca inaintea lui Dumnezeu. Unde-i aceasta bucurie din inima ta? Sau ai tu vreo bucurie? Ce te face pe tine sa sari in sus? Sau esti chiar atat de trist? Atunci, fi trist si in lume. Nu mai fi vesel in lume si trist in biserica. Du tristetea si-n lume. Arata-le oamenilor ca tu esti la fel si in biserica si afara. Nimic nu te schimba. De ce esti fals? De ce-ti pui atatea masti? Oare cate mai ai de rezerva?

Adu-ti aminte de prima zi in care L-ai cunoscut pe Dumnezeu. Cat de bucuros erai! Sau, ai fost bucuros? Te-ai intors cu adevarat la Dumnezeu? Incearca sa faci acest lucru si atunci vei vedea ca pacea lui Dumnezeu iti va umple inima si vei putea sa fii bucuros, fie ca esti in biserica, fie ca esti in lume si prin acea bucurie, tu sa-L arati oamenilor pe Isus. Sa arati ca a fi crestin nu inseamna sa fii trist, sa fii acru, care a mancat numai lamai de dimineata. Ma rog ca tu sa vezi ca Dumnezeu nu te vrea atat de trist. El vrea ca tu sa fii vesel. El vrea ca tu sa fii plin de bucurie, de bucuria mantuirii.

Acum, mi-am adus aminte, tu stii ca zambetul insenineaza fata oamenilor si de aceea la serviciu si in lume esti vesel, pentru ca vrei ca ceilalti din jurul tau sa fie veseli. Dar de ce nu faci acelas lucru in biserica? De ce cu Dumnezeu tu vrei sa fii serios? De ce cu Dumnezeu vrei sa fii trist? Si nu ma intelege gresit, nu vreau, acuma, ca sa-ti bati joc de Dumnezeu. Nu vreau, acuma, sa-L iei in ris pe Dumnezeu, sa iei in ris ceea ce El zice. Ci vreau sa ai acea naturalete, acea bucurie din inima, acea pace care sa se vada pe chipul tau. Ma rog pentru aceste lucruri

Ne intalnim data viitoare la un nou episod, cand vom avea un alt fariseu. Pe curand…

VIDEO by Media CBEE

 

Trezește-mă când moartea-i la fereastră

Sursa pozei Ciresarii.ro

Fragment din ”Trezește-mă când moartea-i la fereastră” – Vladimir Pustan (Carte NOUĂ)
Pentru comenzi vizitați www.librariaciresarii.ro din străinatate, contactați Libraria Ciresarii prin email la librariaciresarii @ yahoo.com (bineințeles fără spații). Iată fragmentul din carte:

Doar lui Dumnezeu îi pasă…

Cinicii îndrăgostiți spun că de obicei îți fură sufletul cel ce are mai puțină nevoie de el. În moarte Dumnezeu ți-l ia, pentru că ți l-a împrumutat pentru un timp ca să vadă la aparatele Lui ce-ai făcut cu el cât l-ai avut în piept.

Au trecut două ore și medicii au ieșit unul câte unul, pe furiș. Cosmin a luat două cafele de la automatul de la poartă și mi-a spus, ținând paharele acelea maronii în mână, că totul a fost o alarmă falsă. Unul dintre aparatele la care erai conectată o luase razna. Era vechi…
Nu e după cum vrei tu, să înțelegi asta…

M-a întrebat medicul în timp ce bea și din cafeaua pe care mi-a cumpărat-o mie, dacă cred că tu vei merge în cer. Am strigat de s-a întors o asistentă speriată spre noi, că da.

Și dacă nu, n-aș vrea să fiu în cer dacă știu că tu nu ești acolo. Ce folos un cer gol în care cel drag lipsește, pentru că e clar și ți-am mai scris că e o rușine să fii fericit de unul singur…
N-o să mori. Ți-o interzic. E clar

PAGINA Traian Dorz – Poezii, Cantari, Carte, Biografie

2 Traian Dorz CredoTV

1914 – 1989

POEZII, cantari, carte…

  1. Traian Dorz – Cristos, marturia mea- Carte online (format pdf)

  2. Poezii recitate de Traian Dorz (AUDIO)

  3. Iosif Trifa – naratiune Traian Dorz si alte linkuri

  4. Rugăciunea și cuvântarea fratelui Traian Dorz din 13 mai1989

  5. Traian Dorz, poet crestin, un urias al credintei

  6. Simpozionul  „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”  la Cluj-Napoca  12 septembrie  2013

Documentar Traian Dorz 1

Documentar Traian Dorz 2

DOCUMENTAR – TRAIAN DORZ:

UN POET CRESTIN (Partea 1)

DOCUMENTAR – TRAIAN DORZ:

UN POET CRESTIN (Partea 2)

Citeste :

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana, Scrieri de Traian Dorz:

Video cu Traian Dorz la batranete

  1. Traian Dorz sursa pozei George GalisPart 1 – Introducerea aici              
  2. Part 2 – Revelion 1922 si „Hotararea” aici      
  3. Part 3 – Nu e suficient sa spui „nu” unor pacate
  4. Part  4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou
  5. Part 5 – Descoperirea Bibliei
  6. Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un ostas al lui Hristos 
Pozele de la Credo TV, Oastea Domnului, ultima poza e de la tatal meu, George Galis si versurile sunt scrise de fratele Traian Dorz pe poza.
unele informatii de la http://tezaur-oasteadomnului.ro/

O Cantare duioasa – Versuri Traian Dorz

Mai cheamă-mi, Isuse, al meu duh zdrobit
Să verse șiroaie de lacrimi
Și spală-l Isuse, de tot ce-a trăit
Prin negura nopţii de patimi
Mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu
Dă-mi har și credinţă deplină
Smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu
Să umblu pe căi de luminăMai iartă-mi, Isuse tot cât Ti-am greșit
Că nu este om fără vină
Și-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit
Și-n pacea iertării alină-l
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu
Și-mbracă-mă-n haina-nnoirii
Și ia-mă cu Tine, Isuse la greu
Să scap de ispitele firiiMai lasă-mi Isuse suspinul trudit
Plecat în genunchi să Te cheme
Mai iartă-mi Isuse piciorul greșit
Și-ndreaptă-mi umblarea prin vreme
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu
Din sfânta și dreapta credinţă
Unește-mă veșnic, Isus, Dumnezeu
Cu Marea și Sfânta Fiinţă

Piesa, „Mai cheamă-mi , Iisuse” face parte din albumul intitulat, „Slavă şi taină”, avându-i ca interpreţi pe Lucian si Adelina Susanu. VIDEO by cristi8920 VERSURI – http://www.versuricrestine.ro/

Simpozionul

„Traian Dorz 100 Creație și Jertfă”

la Cluj-Napoca 12 septembrie  2013

Traian Dorz agnus dei

Cluj-Napoca, 12 septembrie 2013

Grand Hotel Napoca,
Sala de conferinţe Atena

9.00 – 18.00

Organizatori:
Editura ”Traian Dorz” şi Forumul Civic Creștin

Parteneri media:
CredoTV şi Radio Vocea Evangheliei

Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă În data de 12 septembrie începând cu ora 9 va avea loc evenimentul intitulat „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”, un simpozion comemorativ organizat de Editura Traian Dorz cu sprijinul Forumului Civic Creștin, la Cluj-Napoca, în sala Atena a Hotelului Napoca. Vor participa specialiști în istoria persecuțiilor comuniste, teologi, critici literari, profesori, realizatori TV, colaboratori apropiați ai poetului, care vor evoca empatic o figură creatoare, a cărui jerfă existențială face cât o operă.

Simpozionul  „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”

Personalitatile proeminente ale unei culturi, al caror impact comunitar a influentat numeroase vieti, merita intotdeauna celebrate. Traian Dorz este o figura marcanta, inca insuficient cunoscuta in spatiul public.

Beneficiind de o educatie medie, implinita de de o biografie uluitoare de-a lungul celor doua epoci totalitare ale Romaniei secolului XX, Traian Dorz ilustreaza prin scrierile sale memorialistice si poetice, conditia mentorului religios, devenit deopotriva artist, intr-un sistem politic ostil libertatii de exprimare.

Cunoscut si pretuit in cercul restrans al unei comunitati prigonite, insa recunoscut ca o figura pronuntat ecumenica: celebru printre numerosii informatori care-l insoteau, arhivandu-i astfel existenta in documentele securitatii, Traian Dorz, acest om simplu, dar cu viziunea unui intelept si-a transformat identitatea traumatizata intr-o forma de libertate spirituala.

Contempland acest destin contorsionat, realizam faptul ca el trebuie impartasit. Astfel in data de 12 Septembrie 2013 incepand cu ora 9 va avea loc evenimentul intitulat „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”, un simpozion comemorativ organizat de Editura Traian Dorz cu sprijinul Forumului Civic Creștin, la Cluj-Napoca, în sala Atena a Hotelului Napoca. Vor participa specialiști în istoria persecuțiilor comuniste, teologi, critici literari, profesori, realizatori TV, colaboratori apropiați ai poetului, care vor evoca empatic o figură creatoare, a cărui jerfă existențială face cât o operă. SURSA  story & photos Credo TV si Oastea Domnului

Dorz agnusdeiPhoto Credo TV

Andras Visky, conf. univ. Babes Bolyai (poet, eseist, dramaturg)-

Poezia lui Traian Dorz nu trebuie citita, trebuie practicata. Este poezie care devine existentiala… Din punct de vedere al compozitiei este vorba despre imnuri. El a fost, este si ramane un mistic al slavei lui Dumnezeu. Iar acest lucru este ceva foarte special, as spune eu, pentru ca sunt mistici care se lupta cu ei insisi, in prezenta lui Dumnezeu. Sunt mistici care dispar din lume si in felul acesta isi doresc ei sa urmeze calea lor spre a gasi identitatea lor in relatia lor cu Dumnezeu. Traian Dorz nu a fost un mistic al disparitiei. El a fost un mistic al prezentei. Al prezentei in fata lui Dumnezeu, dar, aceasta prezenta, totdeauna a fost deschisa spre cei care l-au ascultat, spre cei care l-au urmarit. Poezia lui, deci, nu se poate rupe de viata lui. Viata lui, oarecum, valideaza aceste versuri. Marturia lui este o forma de rugaciune. Ne vorbeste noua, vorbindu-i lui Dumnezeu. Vorbeste cu Dumnezeu vorbindune noua. Si aceste lucruri devin inseparabile. Vorbeste cu sine insusi trecand prin suferinte, trecand prin momente de cumpana. Dar, aceste momente sunt importante pentru ca el nu ascunde umanitatea lui. Neascunzand umanitatea lui, prezenta divina in viata lui devine una foarte reala.

Vorbind de opera lui, ceea ce pe mine ma atinge totdeauna este smerenia lui. Fiind scriitor, aspectul acesta al smereniei este foarte important pentru mine. Este, de fapt, o forma de meditatie cum sa ma prezint eu in lume. In cazul poetului Traian Dorz, acesta apare in toate elementele si aspectele operei lui. Smerenia, nu este de fapt un rol asumat. Este, de fapt, constitutia lui sufleteasca, al acestui om, care de la o tinerete foarte timpurie ajunge sa-si gaseasca vocatia de poet si de om al spiritului. El este atat un pet activ care recita, dar, in acelasi timp este si un creator pasiv care accepta. Accepta ceea ce aude si acest lucru il poti simti, in modul in care el creeaza aceste momente performative. Momentul performativ este momentul timpului prezent, acest timp prezent care ne vorbeste despre vesnicie.

Puiu Ionita, lector univ. dr. –

Traian Dorz agnus dei

(Poezii de Dorz)… merita cu prisosinta sa fie in manuale si mai ales in manualul de religie, pentru ca este nevoie. Eu insumi am discutat cu profesori de religie care au nevoie de o asemenea literatura, dar in primul rand nu este in manuale pentru ca nu este cunoscut. Acest poet nu a ajuns sa fie vandut in librarii. In timpul comunismului, el nu a putut publica, n-a avut drept de semnatura. N-a putut publica in Romania nici un vers. Exista acum, aceasta editura, Traian Dorz, care incearca sa recupereze ceva din locul gol lasat pe piata de acesti ani grei. Dar, lucrurile merg destul de greu si probabil nici antologii, e vorba de 5000 de versuri total. Ar trebui numai niste selectii riguroase, niste antologii cu poezie sapientala, poezii pentru copii, poezii ocazionale, sunt foarte frumoase colinde, poezii de pasti, poezii de rusalii. Exista si un martisor extraordinar. Ei, toate acestea ar bucura sufletele copiilor si cu siguranta ca ar fi cumparat, si ar fi iubit, si ar fi recitat. Dar, din pacate nu este cunoscut. Eu as indemna, as lansa un apel catre cei care pot face ceva in acest sens, catre edituri, catre sponsori, care ar putea sa ajute la difuzarea acestei minunate comori pe care noi o avem.

Critica literara actuala este destul de greu de convins despre intrarea lui in canon. Nu se pune deocamdata problema, pentru ca genul de poezie care el o scrie este o poezie religioasa. Si de la un punct incolo mistica in dezbaterea teoreticului literar din Romania. Despre poezia mistica s-a scris extrem de putin. Despre mistica s-a vorbit la fel de putin pentru ca mistica reprezinta  partea cea mai inalta a culturii, locul in care se intalesc cei mai buni din poezie, din religie si filozofie. E nevoie de o pregatire foarte serioasa interdisciplinara pentru a se sesiza finetea, rafinamentul acestor idei pe care le gasim in filocalie. Sunt lucruri mai greu de priceput… si nu te poti ocupa despre mistica fara sa ai o orientarea a inimii si a privirii. Adica, nu te poti ocupa de mistica din afara ei, ci trebuie sa fi cumva in launtrul ei, altfel esti un impostor.

Este o mare diferenta intre poezia religioasa si poezia mistica. Putem avea , poezia religioasa se poate gasi foarte usor, in sensul ca se pot versifica parabole din Evanghelie, momente diverse din calendar. Poezia religioasa are niste motive care tin de un anume formalism. Pe cand, poezia mistica  inseamna traire, inseamna viziune, inseamna un drum ascentional care prin asceza, prin iluminare, rugaciune- mai ales rugaciunea inimii, prin extaz si revelatie se ajunge la unirea mistica, acea unire divina-umana care se realizeaza exclusiv prin iubire. De fapt, fiecare poezie, cum am spus, fiecare poezie mistica este un tratat de iubire si un tratat de fericire implicit, pentru ca numai cel ce iubeste este fericit.

VIDEO by Credo TV (cu cateva secvente din viata lui Traian Dorz)

Documentar Traian Dorz

 

Iosif Ton – Dumnezeu are un plan special cu Romania pentru toata Europa Septembrie 5, 2013

Vezi si

Iosif Ton august 2013Photo din video

Iosif Ton despre noul lui curs: Trairea in Imparatia lui Dumnezeu Aici si Acum-

De multi ani, Dumnezeu m-a intors total catre invatatura Domnului Isus. Si cand ajungi la invatatura Domnului Isus, ajungi la invatatura despre imparatia lui Dumnezeu. Domnul Isus avea un singur subiect si m-am indragostit de invatatura Lui, despre imparatia lui Dumnezeu. Vreau sa va spun ca am predat cursuri despre Imparatia lui Dumnezeu si in alte tari, deci nu e ceva nou pentru mine. Oricum, cu cativa ani in urma, am venit aici si am predat cursul intitulat: Doua imparatii in conflict: Imparatia celui rau si Imparatia lui Dumnezeu. Si am explorat toata aceasta imagine a imparatiei lui Dumnezeu in conflict cu a celui rau.

Anul trecut am venit cu un nou ciclu de prelegeri: Trairea in Imparatia lui Dumnezeu aici si acum. Imparatia lui Dumnezeu a fost adusa de Domnul Isus si noi trebuie sa traim in ea, ca cetateni ai imparatiei lui Dumnezeu. Cum se traieste aici? Acum, treptat, treptat, Domnul m-a dus mai departe, sa vad ca Domnul Isus nu numai ca predica Evanghelia Imparatiei. El vindeca bolnavii si elibera oamenii de duhuri rele. Si am vazut ca astea 3, la Domnul Isus erau unite organic. Domnul Isus a venit sa nimiceasca lucrarile celui rau. Si lucrarile celui rau sunt in primul rand pacatul si stapanirea demonica, apoi boala si demonizarea. Lucrurile acestea nu le-a facut numai El, ci le-a transmis apostolilorsi apostolii urmatoarelor generatii, lucru pe care eu nu l-am inteles, pana acum vreo 3 ani. Ca, de fapt. lucrurile acestea trebuie sa le facem si noi. Cum a facut El, asa trebuie sa facem si noi. Noi nu L-am crezut, ca lucrurile s-au crezut prea mari. N-am indraznit si la un moment dat, El ne-a impins de la spate, „Indrazneste”. (5:00)

Subiectul acesta este fierbinte in toata lumea, mai clar, mai exact, el a inceput printr-un profesor la Fuller Seminary, pe la 1960, cand el a publicat cartea „Prezenta viitorului”, in care nu vorbeste decat despre invatatura Domnului Isus, despre imparatia lui Dumnezeu. De la el a preluat un om pe nume John Wimber, care a zis, „Atunci eu predic evanghelia imparatiei, dar trebuie sa fac si minuni si vindecari. Si a inceput a chema lumea sa se vindece, dar nu s-a vindecat nimeni timp de 9 luni. Dar, el a staruit si a zis, „Cred ca ma pune Dumnezeu la incercare, sa vada cat sunt de serios, cat de mult Il cred si daca nu se intampla. Si in cele din urma, dupa 9 luni a fost puhoi. Vreau sa spun ca mai multi, care apoi au urmat, au experimentat lucrul asta. La inceput nu s-a intamplat nimic, pentru ca daca s-ar intampla ar veni toti. Dar, Dumnezeu vrea sa vada cat esti de serios. Vrea sa vada cat de mult Il asculti in toate domeniile si apoi El insoteste cu semne si minuni. Practic, este 30 de ani de cand este aceasta intoarcere catre invataturile Domnului Isus, despre Imparatia lui Dumnezeu si imparatia lui Dumnezeu se vesteste insotita de putere.

Ce s-a intamplat in Europa, de Europa nu mai crede in minuni?

Europa, cumva a fost afectata, Heidi Baker din Africa spune ca creierul nostru a fost deteriorat de invataturile moderniste. Si acuma noi nu mai suntem in modernism, ci postmodernism. Oricum, in Europa ne este foarte greu sa credem in minuni. In restul lumii nu li greu sa creada in minuni. Si acuma, vreau sa stii ceva interesant. Nu-i de azi, de ieri, „Cand Domnul Isus mergea la Capernaum sau in celelalte cetati de langa Marea Galileii, toata lumea Il astepta cu sufletul la gura si credeau ca El va face si la ei minuni. Numai cand a venit in Nazaret, „Cine-i asta?” Si spune Marcu 6, „n-a putut sa faca multe minuni acolo, din pricina necredintei oamenilor.  Si se mira de necredinta lor. Cineva a spus asa, „Se creeaza un mediu de asteptare si de credinta. Exemplificare: cu felul cum facem evanghelizari si asteptam ca la urma, la apel, oamenii sa raspunda. Si toti ne bucuram, „S-au intors la Domnul atatia oameni!” Am asteptat lucrul asta. Am creeat atmosfera pentru asteptare. Daca am fi facut la fel si cu vindecarile, am fi creat atmosfera de asteptare ca la Capernaum. Dar noi suntem ca la Nazaret. Si pentru ca lumea zice, „No ia sa vad, se intampla? Pai, a-ti vazut ca nu s-a intamplat?”

E o atmosfera de necredinta ca in Nazaret. Si Domnul Isus se mira ca acolo nu poate patrunde. Deci, acuma, eu sper ca se va creea si in Romania atmosfera aceasta de incredere in Cuvantul Domnului Isus si apoi de demonstrare a puterii Domnului Isus. (Daca) mergem prin tot Noul Testament putem sa vedem ce ne invata Domnul Isus despre puterea Imparatiei. Cand aducem evanghelia imparatiei, Dumnezeu o insoteste cu puterea imparatiei. Si asa se creeaza o noua asteptare si o noua demonstrare a puterii lui Dumnezeu.

Cursul se adreseaza tuturor Romanilor, pentru ca Dumnezeu vrea sa vorbeasca tuturor Romanilor. El vrea ca in Romania sa se faca voia lui Dumnezeu, cum se face in ceruri. Asta-i imparatia lui Dumnezeu. El vrea sa aduca imparatia lui in Romania. Eu am scris o noua carte intitulata ‘O Tara Ideala’.  Acolo unde se face voia lui Dumnezeu, cum se face in cer, e o tara ideala. Mai e ceva- Imparatia lui Dumnezeu aici si acum inseamna o noua cultura.  Adica, un nou fel de a gandi, un nou fel de a vorbi, un nou fel de a ne trata unii pe altii si acolo unde se instaleaza cultura imparatiei lui Dumnezeu, acolo Dumnezeu schimba natiunea intreaga. Lucrurile acestea nu-s basme, lucrurile acestea nu-s povesti, lucrurile acestea sunt realitati reale, obiective, concrete. (13:00)

Prima data cand am avut experienta unei viziuni profetice a fost candva in iunie 1977, cand Domnul mi-a aratat ca comunismul se va prabusi dintr-o data. Si am spus-o intai in soapta la prietenii mei. Dupa aceea, am inceput sa o spun in America. Sa o spun la Europa Libera. Toti expertii ziceau: Comunismul va birui pe toata planeta. Numai Iosif Ton spunea: Se va prabusi brusc. Dumnezeu mi-a dat apoi viziunea, cum Uniunea Sovietica se va prabusi. Mi-a dat, dupa aceea, o viziune cu lumea Islamica. La ceea ce trebuie sa facem noi in lumea Islamica si nu va spun totul pentru ca acolo trebuie sa lucrezi secret si sa nu spui multe lucruri.

Planul lui Dumnezeu pentru Romania

Dar, cand am vazut ca Romania se duce spre Uniunea Europeana, am inceput sa fac cursuri pentru studenti, despre lume si viata, ca pregatirea intelectualilor nostri pentru intalnirea cu Europa. M-am dus in Europa sa fac cursuri pentru Romanii din diaspora. Daca Dumnezeu ne da o viziune, noi trebuie sa ne si implicam apoi  viziunea aceasta.

Altceva, Dumnezeu m-a facut sa fiu Roman. Si Dumnezeu mi-a spus: Tu trebuie sa traiesti pentru Romani. Si daca astazi, pensionar, aproape la 80 de ani, traiesc in cealalta parte a Americii, eu traiesc pentru Romani. Si inca intreb: Doamne, ce plan ai cu Romania. Una stiu si-s convins. Dumnezeu are un plan special cu Romania pentru toata Europa, pentru ca la ora actuala suntem cei mai dispretuiti, datorita coruptiei celei mai mari din Europa. Ne place noua, nu ne place, asta-i adevarul. Si Dumnezeu alege pe cele slabe ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu va face bresa in Europa, prin Romania. Asta e ceea ce vad eu. Si la aceasta lucrez eu. Domnul imi zice, „Aprinde focul in Romania, pentru ca dupa aceea, Romanii, care’s 2-3 milioane in Europa de apus, vor duce focul si acolo. Noi trebuie sa dam foc Europei- foc spiritual, focul luminii si puterii lui Dumnezeu.

Deci, cred in lucrarea lui Dumnezeu in Romania pentru ca cred in puterea lui Dumnezeu. Si vreau sa va spun ceva. A venit un Roman in America sa zica, „Frate Ton, nu se va prabusi comunismul niciodata, e prea puternic.” Si eu am spus, „Problema voastra e ca voi vedeti numai cat e de tare dusmanul. Eu Il vad pe Tata deasupra dusmanului. Si intr-o zi Tata va face un semn (asa) si comunismul se va prabusi. In toamna din ’89, Tata a facut semn asa si tara dupa tara a aruncat comunismul afara. Simplu. Astazi, eu vad cum Dumnezeu vrea sa aprinda focul trezirii spirituale. „Frate Ton, nu se poate ca is prea bagati toti in coruptie.” Voi vedeti numai puterea raului. Eu vad doar puterea Duhului Sfant. Eu vad puterea Domnului Isus. Nu raul va birui in Romania. Domnul Isus si Duhul Sfant vor birui in Romania. Si eu lucrez pentru a facilita biruinta Domnului Isus si a Duhului Sfant in Romania. Si ce care credeti ca nu raul va birui, ci Domnul Isus si Duhul Sfant, uniti-va cu mine. Sprijiniti-ma in rugaciune. Haideti sa creem climatul pentru trezire spirituala, ca s ademonstram ca nu raul e mai tare, ci Domnul Isus si Duhul Sfant. Ei castiga biruinta.

VIDEO by Alfa Omega TV

Iosif Ton la o masa rotunda in Arad 28 august 2013 si Scrisoarea catre Romania Libera despre Catedrala Mantuirii

Iosif Ton la Arad

Iosif Ton impreuna cu Elisabeta Ton la o ‘masa rotunda’, acasa la o familie.

„Am fost sfatuiti sa nu mai venim in tara, de cand s-a scris acel articol in Romania Libera, cu Catedrala Mantuitii Neamului. Dragul meu, cineva trebuie sa spuna ceva- ca (ei zic ca) Mantuirea Domnului a fost depozitata in biserica si in biserica e depozitul harului si popa iti da mantuirea. Prin liturghie iau mantuirea si o dau poporului la Catedrala Mantuirii Neamului. Si atunci, putem noi trai cum vrem, atata vreme cat dam banutul la biserica, biserica ne mantuieste. si doua lucruri: (1) Ca ei ofera ceea ce nu au, pentru ca mantuirea nu-i in depozitul ala, mantuirea e tot acolo in crucea Domnului Isus si mantuirea se capata direct, de fiecare. Si (2) Oferind mantuirea pe bani, in loc sa contribui la eradicarea constructiei, incurajezi coruptia.”

Cineva trebuia sa e spuna: Le oferiti ce nu aveti si prin aia induceti lumea in eroare si ii incurajati sa pacatuiasca, incurajati coruptia.

Urmeaza o discutie libera in jurul bunatatii lui Dumnezeu, cele 9 conceptii despre lume si viata, fizica cuantica si trairea omului, fizica Newtoniana si minunile-vindecarile, o paralele intre divizarea fotonului si relatia credinciosului cu Dumnezeu, si multe alte subiecte, timp de o ora, cu intrebari si raspunsuri.

Povesteste o intamplare reala:

Poate fi verificata la Dej. Acum 2 ani era unul dintre primele locuri unde eu m-am rugat pentru bolnavi, cu punerea mainilor pentru fiecare si anul trecut, cand m-am dus din nou acolo, eram cu pastorul penticostal langa mine si a venit un nene de vreo 50 de ani si zice: Vreau sa va fac o marturisire. Eu am avut hepatita C. 

Hepatita C e o hepatita foarte ticaloasa, de obicei se capata prin transfuzii. Tratamentul e extrem de dur. Omul acesta a zis: Mi s-a descoperit ca o am intr-o forma critica si ca trebuie neaparat sa incep tratament. Si am venit aici, fratele Ton s-a rugat pentru mine si dupa aceea m-am dus la clinica sa incep tratamentul. Si medicul mi-a spus, asa cum se face de rutina, ‘Hai sa repetam inca odata analiza, inainte de a incepe tratamentul. L-a trimis la laborator si de la laborator a venit negativ, ca nu are hepatita C. Au zis, „Domnule, nu se poate, ai fost la 3 laboratoare,” si l-au trimis si la celelalte doua. Si de la alea i-a venit ca e negativ. Au zis, „Domnule, nu se poate. Trei laboratoare au spus ca ai hepatita C. Si acuma, 3 laboratoare spun ca nu ai. Ce ai facut?” „Domnule, s-a rugat unul pentru mine.” A zis, „Domnule, eu nu cred asa ceva. Dar, oricum, dumneata nu ai hepatita C. Du-te acasa.

Nu stim de ce unii se vindeca si altii nu se vindeca. Daca vreti documentatie, a aparut in 2012 o carte intitulata simplu ‘Miracles’, in care sunt documentate minunile din ultimii 30 de ani, din diferite parti ale lumii si sunt 2 capitole acolo cu vindecari atestate medical.

Dintr-o data, fenomenul vindecarii prin credinta devine un studiu academic. Nu mai plutim in ceva val, ci totul devine verificat stiintific. Pentru mine, la astea, ce m-a ajutat cel mai mult a fost studiul fizicii cuantice. Cand intri acolo, vezi ca lumea nu e toata asa cum o vedem noi. E foarte interesant Einstein. Cand a descoperit tot mai mult in  fizica cuantica, a inceput sa protesteze, „Nu se poate, ca lumea nu se comporta cum am crezut noi, sau cum stim la nivelul nostru. Si el a spus pe englezeste: Spooky. Tot e fantomatic acuma. Photo cartea Amazon

VIDEO by Emanuel Holhos-Vaida

Si un video, tot de la Arad, cu un an in urma la Liceul Vasile Goldis:

Articolul lui Iosif Ton la Romania Libera

Citeste-l in intregime aici – http://www.romanialibera.ro/opinii/

iosif tonLa Bucureşti se construieşte o catedrală imensă, pe care Biserica Ortodoxă o numeşte „Catedrala Mântuirii Neamului“. Prin însuşi titlul acesta, Biserica Ortodoxă promite poporului român „mântuirea“. Ceea ce promite Biserica Ortodoxă este că în această catedrală ierarhii ortodocşi vor face slujbe, liturghii, acţiuni pline de „taine“, prin care vor „mântui“ poporul român.

Nimeni nu pare să aibă curiozitatea să întrebe: Ce promisiune este aceasta? Ce substanţă are ea? Cât adevăr conţine ea? Se solicită poporului român să doneze pentru această construcţie. Oficialităţile se grăbesc să doneze sume imense – din banii poporului, bineînţeles – pentru această construcţie. Dar, din nou, nimeni nu se opreşte să analizeze şi să explice promisiunea din titlul acestei catedrale şi să justifice această enormă cheltuială din banii naţiunii.

Este vremea să spargem această tăcere şi să provocăm discuţia de fond a acestei acţiuni atât de publice şi de centrale.

Despre ce „mântuire“ este vorba?

În creştinism, „mântuirea“ este opusul „pierzării“. Este eliberarea din robie. Este iertarea de păcate. Este împăcarea cu Dumnezeu.

Nici un om şi nici un popor nu se poate mântui pe sine. Dacă ai căzut într-o mlaştină, nu te poţi scoate singur din mâlul acela.

Nici o agenţie umană nu-ţi poate oferi mântuirea şi, dacă cineva ţi-o oferă, te minte, fiindcă îţi oferă ceea ce nu are.

Iată cum este efectuată mântuirea:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (întreaga omenire!) că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.“ (Evanghelia după Ioan, 3:16)

Şi iată condiţiile puse de Dumnezeu pentru mântuirea noastră:

1. Prima condiţie este formulată de Domnul Iisus Hristos: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit. Cine nu va crede va fi osândit“ (Marcu 16:16).

2. A doua condiţie reiese din modul în care Iisus Însuşi îi explică Apostolului Pavel procesul mântuirii. „Te trimit (la toţi oamenii) să le deschizi ochii, să se întoarcă din întuneric la lumină, de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să primească, prin credinţa în Mine, iertarea de păcate…“ (Faptele apostolilor 26:18).

3. A treia condiţie este formulată în aceste cuvinte: „Căci harul (bunătatea) lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie“ (Tit 2:11-12).

Din tot ce citim în Sfânta Scriptură rezultă clar că mântuirea pe care ne-a procurat-o Dumnezeu trebuie să ne-o însuşim individual şi personal, direct de la Dumnezeu, fără nici o intermediere umană.

Tragedia de la noi

Cândva s-a strecurat la noi învăţătura ciudată că mântuirea efectuată pentru noi de Iisus Hristos a fost depozitată în Biserica Ortodoxă şi prin actul acesta Biserica Ortodoxă a devenit magazia sau depozitul harului mântuitor, iar patriarhul, mitropoliţii, episcopii şi preoţii, prin diferite liturghii, transmit această mântuire poporului român.

De aici vine şi ideea să se construiască o catedrală centrală în care ierarhii Bisericii Ortodoxe, prin slujbe grandioase, să transmită mântuirea către tot neamul românesc.

Să fim atenţi şi să înţelegem care este ideea de bază: indiferent cum trăieşte poporul, indiferent în câte păcate se complace, atâta vreme cât ierarhii Bisericii Ortodoxe cântă liturghiile, ei procură românilor iertarea de păcate şi-i dau neamului românesc mântuirea.

Un om politic, cunoscut pentru viaţa lui păcătoasă, a spus recent: „Dacă mă spovedesc şi mă cuminec, totul este în regulă“.

Este clar pentru oricine vrea să înţeleagă că, atâta vreme cât Biserica Ortodoxă îi garantează iertarea de toate păcatele, poporul român nu are nici o motivaţie să-şi schimbe felul de a trăi şi să devină corect şi integru.

Aşa încurajează Biserica Ortodoxă corupţia!

Biserica Ortodoxă pretinde că procură poporului mântuirea. Dar această promisiune este falsă! Mântuirea nu este în custodia Bisericii Ortodoxe!

Avem nevoie de Reforma religioasă

În Evul Mediu,Biserica Romano-Catolică a pretins şi ea că poate ierta păcatele şi a început să vândă iertarea prin indulgenţe. Martin Luther, un preot catolic, a scris cele 95 de argumente împotriva indulgenţelor şi le-a afişatpe uşa catedralei din Wittemberg.

Rezultatul a fost că poporul şi-a deschis ochii şi oamenii au decis să se lepede de minciună. Reforma religioasă pornită prin acţiunea lui Luther a schimbat faţa Europei. Popoare întregi, trecând la un creştinism biblic, au ieşit din întuneric spiritual şi moral şi au intrat astfel în civilizaţia modernă.

Chiar dacă o face cinci sute de ani mai târziu, poporul român trebuie să aibă curajul de a face şi el Reforma religioasă, de a ieşi din întuneric şi de a intra în lumina transformării spirituale şi morale pe care ne-o oferă Dumnezeu prin Iisus Hristos.

Suntem chemaţi să ieşim din izolarea noastră ortodoxă, obscurantistă, şi să intrăm în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem chemaţi din întuneric la lumină!

Pentru noi toţi, chemarea este formulată de Dumnezeu Însuşi, prin proorocul Isaiia:

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani… De ce cântăriţi argint (adică, daţi bani) pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce daţi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu satură?… Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi şi veţi trăi!… Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.“ (Isaiia 55:1-3 şi 7)

Iosif Ţon a studiat teologia la Oxford şi a obţinut un doctorat la Facultatea de Teologie Evanghelică din Heverlee-Leuven.

Nou la Libraria Ciresarii de Vladimir Pustan – Fara Regrete, Fara Retrageri

Photo via Facebook si Ciresarii.Ro

Cartea va fi in curand disponibila la Libraria Ciresarii – vezi aici http://librariaciresarii.ro

”Fără regrete. Fără retrageri.” , cea mai recentă carte scrisă de către pastorul Vladimir Pustan la aniversarea de 10 (zece) ani de activitate ai Fundației Cireșarii. Astăzi vom afla cum a început acest vis din perspectiva colegului Daniel Coste, sau cel cu care ne-am pus pe acest drum și am parcurs primul deceniu. Cartea va fi disponibilă ÎN CURÂND pe Librăria Cireșarii. (Poza mai jos via www.radiociresarii.ro)

Dani Costea: Cum am pornit la drum

Luna mai a lui 2003 prevestea finalul unui an de studii, dar şi al unei promoţii din care făceam şi eu parte, dintr-o facultate de teologie care aşa s-a nimerit să fi e, în Arad. A fost luna în care toţi colegii mei puneau mâna streaşină la ochi încercând să vadă, alţii să-şi imagineze, ceva de făcut la orizont… Unii au văzut, alţii încă îşi imaginează, eu am închis atunci ochii şi încercam să visez… Era tot ce îmi mai rămăsese.

Visam la ceva nou, ceva ce încă nu se născuse, visam să fac parte dintr-o echipă care să facă ceva mai mult decât exerciţii fizice, ceva care să rămână… Voiam echipă. Hristos a avut doisprezece în a Lui, nu a rămas singur… La noi singuri sunt doar păstorii.
Proaspăt şcolit la teologie era o variantă, nu am ales-o… Într-o zi de mai m-am întâlnit cu Vladimir care mi-a povestit pe scurt un vis. Se numea Cireşarii. Nu a fost greu să mă identific, nu a fost greu să mă regăsesc, a fost treabă de contopire de vise…

Aici un fragment din carte, scris de  Ciprian Sabău
Fragment din cartea scrisă cu ocazia aniversării de 10(zece) ani, ”Fără regrete. Fără retrageri” – Vladimir Pustan

”Nu pot să nu-mi aduc aminte de cuvintele lui Vladimir: „Dumnezeu mi-a spus că această lucrare va fi ca şi cu grăuntele de muştar…” Pentru mine, „Cireşarii” înseamnă mâna lui Dumnezeu întinsă pentru cel în nevoie. Un spital de urgenţă şi apoi un adăpost pentru recuperare şi pregătire, pentru supravieţuire şi creştere spirituală. Ar fi greu să-i găsesc o altă descriere. „Cireşarii” a devenit un curent, un mod de viaţă creştin. Nu putem contoriza câţi tineri (şi nu numai tineri) au fost ajutaţi şi câţi fi i risipitori s-au întors acasă, dar ştim că procesul de eliberare şi vindecare al prinşilor de război trebuie să continue. „Cireşarii” a ridicat ştacheta în mediul evanghelic şi am fost de cele mai multe ori pionieri (deschizători de drumuri, adesea neexplorate). Este o deosebită onoare să fiu cireşar şi mă rog ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi cei care ca şi mine au crezut şi cred în acest vis frumos numit „CIREŞARII”. La mulţi ani tuturor cireşarilor!”

Vladimir Pustan despre Valerian Jurjea sau ”răspunsul” lui Dumnezeu:

”Era început de primăvară într-o zi de luni, zi pe care, în mod special, am pus-o înaintea Domnului pentru ca El să-mi arate ce trebuie să fac. Nu aveam computer acasă, un prieten de-al meu avea şi mi-a spus să îmi fac adresă de e-mail pentru că zicea el, „Dă bine”. Dar eu niciodată nu am accesat personal adresa aceea pentru că nu ştiam nici măcar de unde se porneşte calculatorul. Dar ce-i drept nu primeam nici e-mailuri. Şi totuşi, în ziua aceea a venit unul. Din capitala Irlandei, din Dublin, de la un frate tânăr, proaspăt căsătorit, pe nume Valerian Jurjea, azi păstorul bisericii „Betania” din Dublin. Îmi scrisese că ascultase cele 4 casete, şi că el credea că aceasta e slujba lui Dumnezeu pentru mine. Să predic, mesajul să fi e înregistrat şi apoi distribuit în lume. Apoi lucrarea cu tinerii. Şi mi-a spus că trebuia să facem o fundaţie, iar el cu soţia lui ne trimit 500 de euro pentru a ne cumpăra un computer. A doua zi ne-a trimis banii. Ştiam ce trebuie să fac… Sau cel puţin în parte.”

(sursa ciresarii.Ro)

100 de ani de la nasterea poetului crestin Costache Ioanid

sursa pozei Romanian Times

La data de 3 Decembrie s-au implinit 100 de ani de la nasterea poetului crestin Costache Ioanid, fiind al patrulea fiu nascut in familia parintilor sai, Titus si Ecaterina in Comandaresti din nordul Bucovinei.

Citeva aspecte din viata lui:

Costache Ioanid s-a nascut in anul 1912. In anul 1934 a absolvit  Academia de arta dramatica cu notă maximă. Poetul Mihai Codreanu îl recomandă Teatrului Naţional din Iaşi. In 1938 se mută în capitală. Lucrează sculptură şi regie pentru teatrele bucureştene. Ca urmare a unui diagnostic eronat, face peritonită şi este internat de urgenţă la Spitalul Brâncovenesc unde chirurgul şef îi sugerează să se roage înainte de operaţie.În timpul intervenţiei chirurgicale, trăieşte zguduitoarea experienţă a morţii clinice, eveniment care îi adânceşte predispoziţia meditativă. Se simte cercetat. Dupa ce in 1939 se căsătoreşte cu Elena Ştefănescu din Iaşi, in 1940 devine membru al Bisericii Lutherane a cărei pastor era Richard Wurmbrand. Scrie primele poezii creştine, pe care le şi recită în biserică. Intre 1941-1944, pe durata războiului este încadrat ca şi cartograf la Marele Stat Major.

1945-1953– Scrie poezii creştine, frecventează în mod regulat biserica şi deschide ultima expoziţie în aer liber, de sculptură caricaturală.

1958– Pastorul Richard Wurmbrand se întoarce în penitenciar pentru şapte ani, biserica se reduce la câţiva membri care se întâlnesc în secret.

1958-1961Poezia evanghelică devine preocuparea sa principală şi scrierile sale circulă ilegal în toată ţara. Îşi câştigă existenţa din pictură peisagistică şi sculptură ornamentală.

1963- Se află în stare de arest la Malmaison. Poeziile sale reprezintă un pericol pentru ideologia comunistă, atee. Reacţia oficialităţilor dovedeşte din ce în ce mai clar cât de eficient este cuvântul inspirat de Cristos în vreme de prigoană. În tot cursul anului este urmărit în permanenţă şi ridicat pentru anchete, cel puţin odată pe săptămână. Este permanent susţinut de soţia sa Elena.

1966- Continuă să fregventeze cercuri de rugăciune şi studiu al Scripturii. Activitate poetică intensă. Este recunoscut ca unul dintre cei mai de seamă poeţi creştini alături de Traian Dorz şi alţii…
1981- Moartea soţiei sale.

1982- Imigrează în USA (Portland, Oregon)cu dorinţa de a ajuta la publicarea poeziilor sale.
1987– Noiembrie, de Ziua Recunoştinţei pionierilor americani, trece la Domnul.

Daca blandetea este o forma de lepadare de sine pentru cel tare, smerenia este o lepadare de sine pentru cei inzestrati cu talente deosebite.

Nimeni nu poate spune despre un tantar sau despre un purice ca este “bland”. Blandetea nu sta alaturi cu slabiciunea si cu lipsa de posibilitati. Putem spune ca este “bland” doar despre o entitate care, daca ar voi, ne-ar strivi sau ne-ar ului prin declansarea exploziva a posibilitatilor potentiale. Bland este, nu puricele, care oricat s-ar stradui nu poate decat sa sara si sa se ascunda, ci elefantul, leul sau ursul; bland poate fi omul foarte puternic sau inzestrat cu posibilitatea de a distruge.

In mod similar, despre smerenie sau umilinta nu se poate vorbi in situatia celor cu posibilitati limitate, ci doar in cazul acelora care, prin ceea ce sunt si prin ceea ce pot face, se ridica cu mult peste media societatii din jur.

Probabil ca cel mai frumos exemplu de smerenie pe care l-am vazut a fost viata pictorului, sculptorului, artistului si poetului crestin Costache Ioanid. L-am intalnit de multe ori si mi-a facut cinstea sa ma numeasca printre prietenii lui din mai tanara generatie.

Prietenia lui exemplara cu familia lui Aurel Popescu, si venirea lui printre noi la serile de studiu si predici ale lui Liviu Olah sau Iosif Ton, mi l-au adus aproape si mi-au deschis calea catre inima si casa dansului. (preluat de la viatavesnica.ro)

Daniel Branzai – Amintiri cu sfinti

Costache Ioanid

REPOSTARE: Am obtinut permisiunea Pastorului Daniel Branzai sa postez o serie de articole preluate de la situl dinsului. Pastorul si scriitorul Daniel Branzai a publicat 4 volume sub titlul ‘Amintiri cu sfinti’ (Volumul 4 urmeaza sa apara de la tipar in urmatoarele luni)

Despre venirea lui Ioanid la Christos iata ce citim in marturia lui Christian Ioanid, fiul sau, asa cum a aparut ea in prefata volumului de poezii „Porumbite albe”:

Intr-o dupa amiaza de vara a anului 1940, pe o banca din parcul Carol din Bucuresti, blindul poet de mai tirziu citea cu nesat Sfinta Scriptura. Linga el, o doamna il urmareste cu discretie. Un copilas, cu ochii rotitori, ce se joaca prin preajma, ii atrage atentia doamnei ca vecinul ei citeste Biblia. Cu o „viclenie orientala”, doamna (Sabina Wurmbrand) intreaba: Ce carte cititi, domnule?” „Cea mai minunata carte din lume, doamna!” Urmeaza prezentari reciproce si invitatia de a participa la slujba din viitoarea duminica de la Biserica Luterana din strada Olteni. El nu stia nimic despre protestantism. La vremea aceea, Costache Ioanid era „greco-catolic”, ca si stramosii sai, si considera probabil aceasta apartenenta (chiar formala fiind) ca pe o necesitate traditionala. In rest, stia ca iudeii L-au rastignit pe Domnul Christos si de aceea sunt de dispretuit si vrednici de osinda. Cind, in duminica urmatoare, tatal meu s-a infiintat la aceasta biserica, nu mica i-a fost surpriza sa constate ca mai toti credinciosii erau evrei botezati, iar trei dintre cei patru pastori erau si ei evrei sadea: Richard Wurmbrand, Iancu Moscovici si Felix Iacobsohn. Contrariat de lipsa de ritual,Ioanid a fost in schimb fascinat de modul „obisnuit” de a vorbi, nedeclamativ si cu argumentatie luata din viata de toate zilele. In aceste conditii, continua sa se duca duminica de duminica la aceasta biserica si, destul de repede, este transformat launtric si botezat.

Bucuria acestei revelatii ii urmeaza o multime de intrebari, cele mai multe pline de candoare. De un farmec deosebit este una dintre ele, pusa pastorului Richard Wurmbrand: Spuneti-mi va rog, cum se pot impaca crestinismul, asa cum l-am acceptat eu acum, si doctrina legionara, in a carei valoare sociala purificatoare inca mai cred?

Raspunsul: „Probabil ca poate sa existe apropiere. Eu nu stiu pentru ca nu m-am gindit niciodata la asta. Ceea ce vreau sa-ti spun insa este faptul ca, devenind crestin adevarat, vei fi atit de ocupat incit nu vei mai avea vreme sa te gindesti la astfel de probleme!” Si asa a fost. (Amintiri cu sfinti, Volumul II P.111, autor Daniel Branzai)

In ciuda uriasului sau talent, Ioanid a fost un om smerit si simplu. Cine l-a urmarit de aproape a avut ocazia sa simta ca aceasta umilinta a lui, aceasta dorinta dupa anonimat era o urmare a dezbracarii de sine rezultate din intilnirea cu Dumnezeul care a venit sa moara pentru noi la Golgota. Sfintul Macarie obisnua sa spuna: „De dragul tau Dumnezeu S-a smerit pe Sine Insusi.” Ioanid a cintarit mult aceasta realitate si s-a hotarit sa traiasca pururi in umbra unei vinovatii personale a carei pedepsire a fost suspendata pe Calvar.

In prefata volumului de poezii „Porumbite albe”, Mircea Ciobanu scrie despre Costache Ioanid urmatoarele rinduri: (El) a facut multi pasi in adincimile simplitatii. El s-a retras, ca sa zicem asa, dinaintea oricarei ispite de a face vasul mai graitor decit continutul.Literatura romana nu poate gasi decit un singur exemplar asemanator – in poemele lui V. Voiculescu, cele din urma, in care gindul despre mintuire covirseste orice ispita de a cauta frumusetea in exterior.

Adevarata umilinta nu sta in a fi in stare sa spui: „Sunt nevrednic!”, ci in a le da dreptate celor care-ti spun de la obraz, in batjocura: „Esti nevrednic!” Ioanid a stiut mereu sa doreasca umilinta ca pe o acceptare a parerii lui Dumnezeu despre propria lui persoana. Asta nu l-a facut deloc neplacut sau nepotrivit celor din preajma. Dimpotriva!

Cu dinsul s-a adeverit inca odata zicala: „Daca vrei sa fii pretuit de oameni, nu te vorbi singur de bine.”

Cine l-a vazut inconjurat de oameni si mai ales de multimea tinerilor a dat dreptate celui care a observat ca „Cine fuge dupa glorie va fi ignorat de ea: cel ce, dimpotriva, se fereste de ea cu modestie, va fi imbratisat de easi laudat de toata lumea”. (Amintiri cu sfinti, Volumul II P.112, autor Daniel Branzai)

Daniel Negrea – Ce dor frumos

COSTACHE IOANID

Iosif Ton – Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Isus Cristos, sub calauzirea Duhului Sfant – 18 seminare video

Aceasta pagina v-a fi afisata permanent in partea dreapta a blogului sub comentarii (ca sa o accesati faceti click pe poza (voi posta aceiasi poza de aici)
From Resurse Crestine: (o productie de la AlfaOmegaTV)Iosif Ton Seminarii video, Predici (dupa cartea dinsului)
Umblarea cu Dumnezeu,
în unire cu Isus Cristos, sub calauzirea Duhului Sfant
Iosif Ton, Seminar 01
Iosif Ton, Seminar 02
Iosif Ton, Seminar 03
Iosif Ton, Seminar 04
Iosif Ton, Seminar 05
Iosif Ton, Seminar 06
Iosif Ton, Seminar 07
Iosif Ton, Seminar 08
Iosif Ton, Seminar 09
Iosif Ton, Seminar 10
Iosif Ton, Seminar 11
Iosif Ton, Seminar 12
Iosif Ton, Seminar 13
Iosif Ton, Seminar 14
Iosif Ton, Seminar 15
Iosif Ton, Seminar 16
Iosif Ton, Seminar 17
Iosif Ton, Seminar 18
Productie: SMR & Alfa Omega

‘Amintiri cu sfinti’ culese de Pastorul Daniel Branzai (I)

Am obtinut permisiunea Pastorului Daniel Branzai sa postez o serie de articole preluate de la situl dinsului. Pastorul si scriitorul Daniel Branzai a publicat 4 volume sub titlul ‘Amintiri cu sfinti’ (Volumul 4 urmeaza sa apara de la tipar in urmatoarele luni)Il citez pe Daniel Branzai din ‘Amintiri cu sfinti’,  prefata Volumului I:

Prefata

Amintirile sunt comorile pe care nu ni le poate fura nimeni. Ascunse in cutele memoriei noastre, aceste amintiri sunt veritabile puncte de reper, clipe in care cineva sau ceva ne-a atins “existential” si ne-a modificat pentru totdeauna traiectoria in procesul devenirii noastre intru fiinta.

Oamenii despre care va voi vorbi in aceasta carte au fost instrumentele omenesti care, in mana unui desavarsit, au modelat caracterul meu, aflat intr-o continua si necesara formare.

De ce am intitulat aceasta carte “Amintiri cu sfinti” ? Au fost oare acesti oameni “sfinti” in adevarata acceptie a cuvantului? Eu cred ca da. Pentru altii este insa probabil nevoie de o mica explicatie.

Cititi mai departe Prefata Volumului I aici.

Richard Wurmbrand

iulie 17, 2008

Iată una dintre poeziile acestui „ne-poet” îndrăgostit de frumos:

Am urmărit himera, adevărul,
Dar ce-am găsit a fost mereu tot „eu”,
Tot numai flori de măr aduce mărul,
Dar mie „eul” îmi e Dumnezeul

Din iadul căruia nu-i evadare
Şi după grele lepădări de sine
Şi după sacrificiul cel mai mare,
Sunt tot în „eu”, nu am ieşit din mine.

Mi-e adevăr doar psihodiagrama
Bilanţul tragicelor experienţe
Tristeţea-i cânt, căci ea şi panorama
Mult chinuitei mele existenţe.

Trăind altfel, altfel mi-ar fi gândirea,
Mentalitatea o schimb pe un blid de linte.
Se cheltuieşte pe năluci iubirea,
Mereu e numai „eul” care minte.

Se travesteşte în idealuri, în religii,
E revoluţionar, răstoarnă totul.
În toate-s ale „eului” vestigii.
El pângăreşte tot ca să trăiască,

El are singur gând ca să trăiască bine.
Şi buruiana asta-n mine o să crească
Până „eul” va fi înghiţit de Tine.

Atunci sub chip de „eu” avea voi adevărul,
Căci „eul” meu va fi atunci Christos.
Tot numai flori de măr v-aduce mărul,
Dar va fi întruchipare de frumos.

Sabina Wurmbrand

iulie 18, 2008

„Şi acum aş dori să închei cu o poveste personală. Doresc să vă împărtăşesc doar una dintre experienţele pe care le am avut în închisorile comuniste. La un moment dat, munceam din greu într unul dintre lagărele de concentrare ale comuniştilor. Lucram la construirea unui imens canal. Toate femeile eram triste şi îndurerate, şi era printre noi o tânără doamnă evreică, care era doctoriţă. Această tânără era mai tristă decât oricare dintre noi. Nimeni nu se putea apropia de ea să i vorbească. Într una dintre zile, zăceam pe rogojina mea de paie. Lângă mine, se afla tânăra evreică, doctoriţa, şi am încercat, cum am putut, să i mângâi inima îndurerată. M am apropiat de ea şi i am spus:

– Tu eşti o tânără evreică şi n ar trebui să fii atât de disperată. Dumnezeu i-a promis strămoşului nostru, Avraam, că poporul evreu va avea un viitor strălucit. Numărul lor va fi ca nisipul de pe malul mării şi ca stelele de pe cer.

Frumoşii ochi trişti ai tinerei s au ridicat spre mine, în timp ce obrajii i se udau de lacrimi.

– Da, e adevărat, mi a răspuns, ca nisipul de pe malul mării, ca să l calce toţi în picioare, aşa cum ne calcă pe noi gărzile comuniste. Dar ca stelele de pe cer? Asta n o mai cred! Să nu te mai aud că pomeneşti Numele Dumnezeului tău. Cu aceste cuvinte, s a dus de lângă mine.

La scurt timp după această discuţie, m am trezit într o bună dimineaţă, bolnavă pe moarte. Şi când spun pe moarte, vorbesc serios, fiindcă atât de bolnavă eram. Ca să nu mor în celula comunistă, m au aruncat într o dubă a miliţiei şi m au dus într o altă închisoare, pe care o numeau spital. Acolo, am văzut nenumărate femei care erau pe moarte. Erau atât de multe, încât zăceau câte două, uneori trei într un pat mic şi neîncăpător.

Toate care erau acolo aşteptau ca după o zi, două, trei, să fie strămutate la cimitir. Iată mă şi pe mine printre ele. Se făcea că era chiar în ajunul unei sărbători comuniste şi iată că, mai spre seară, şi a făcut apariţia directorul închisorii cu încă vreo zece ofiţeri. S a uitat în jur la acele femei muribunde. Toate arătam ca nişte stafii. Şi când te gândeşti că astăzi sunt mii şi mii ca noi în închisorile comuniste şi în lagărele de concentrare ale Chinei, Vietnamului, din Coreea de Nord. Ele sunt surorile noastre! Directorul închisorii s a uitat în jur şi a început să ne ţină o prelegere:

– După cum vedeţi, noi, comuniştii, avem toată puterea în mâna noastră. Am învins. Suntem mai puternici decât Dumnezeul vostru. Avem spitale, medicamente, avem doctori şi în nici un caz nu mai avem nevoie de Dumnezeul vostru, de Christos. În acest spital, nici să nu îndrăzniţi să pomeniţi Numele Dumnezeului vostru sau al lui Christos. S a lăsat o mare tăcere. Nimeni n a cutezat să rostească vreun cuvânt, nici o femeie n a avut putere să îngaime ceva. Dar Duhul lui Dumnezeu era acolo. El mi a dat putere, mi a pus pe buze cuvintele potrivite.

– Domnule ofiţer, am îndrăznit, atâta timp cât moartea şi boala bântuie pământul, şi dumneavoastră vedeţi cât de aproape suntem noi de moarte, avem nevoie cu toţii de Dumnezeu. Avem nevoie de Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, singurul care poate da viaţă.

Directorul a explodat de furie. A încercat să mi dea replici, eu i am răspuns înapoi. Când n a mai ştiut ce să spună, a ieşit, trântind uşa după el. Femeile erau atât de fericite. Acesta a fost unul dintre cele mai fericite momente din viaţa lor de deţinute. Au început să se îmbrăţişeze una pe alta, din cauză că cineva a îndrăznit să ţină piept unei brute comuniste. A doua zi, dis-de-dimineaţă, pe când tăcerea nopţii nu dispăruse încă, a intrat la noi un gardian cu o listă. Pe listă erau trei nume, femei cărora, chipurile, sănătatea le permitea să meargă din nou la lucru.

Primul din cele trei nume a fost al meu. Nici poveste să pot merge. Doar eram pe moarte! Dar am fost luată pe sus, aruncată în dubă şi dusă înapoi în celula mea din temniţă. Când celelalte deţinute m au văzut, au început să plângă. Au început să bată în uşă, strigând după ajutor. Nu s a prezentat nimeni. A doua zi, când miile de deţinute se adunau pentru a merge la muncă pe câmp, am fost nevoită să merg cu ele. Nici nu se punea problema să merg, stăteam în picioare şi eu cu ele. Am fost târâtă mile întregi de către celelalte deţinute. Nu ştiu dacă mintea umană poate să şi imagineze ce a însemnat să fii obligată să mărşăluieşti, flămândă, firavă şi bolnavă, în fiecare zi, spre câmpul unde lucram. Iar gărzile ne împingeau cu puştile să ne mişcăm. Ba mai mult, eram înconjurate şi de nişte dulăi înfricoşători, la a căror vedere ţi se făcea inima mică, mică, mică de tot. Deţinutele mărşăluiau, obligate fiind să mă care şi pe mine pe braţe. Ajunse la destinaţie, mă lăsau jos pe pământ. Nimeni nu avea voie să se apropie de mine. Toate erau forţate să muncească. Iată mă, zăcând pe pământ, o privelişte care le făcea pe celelalte deţinute credincioase să urle de durere. Credeau că acolo urma să mi fie mormântul. Dar în clipele acelea, când nimeni nu avea voie să se apropie de mine, L-am zărit pe Isus stând înaintea mea. Trecuse de gardieni. Era lângă mine şi S a atins de trupul meu muribund, firav şi măcinat de boală. Seara, când deţinutele s au întors la celulele lor, eu eram printre ele.

Vestea s-a răspândit ca văpaia focului în toată închisoarea. Se făcuse târziu, şi eu zăceam pe rogojina mea de paie aşezată direct pe ciment, când s a apropiat de mine acea tânără doctoriţă evreică. Mi a mărturisit că imaginea unei asemenea vindecări miraculoase a determinat o să creadă în adevăratul Profet, Mesia, Cel care S-a atins de trupul meu şi m-a vindecat.

VA URMA…din Volumele Pastorului Daniel Branzei- ‘Amintiri cu sfinti.’

Puteti citi inca doua articole despre Richard Wurmbrand, inclusiv video documentare si video pentru copii aici.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari