Nelu Brie – Ce înseamna sa te predai în slujba lui Dumnezeu

  • Binecuvantata este biserica aceia  in care barbati si femei, tineri si varstnici se pun la dispozitia lui Dumnezeu de buna voie si motivati de recunostinta. 
  • Nu orice voluntar se califica sa slujeasca lui Dumnezeu. Voluntariatul este esential. Dumnezeu cere o predare voluntara, de buna voie. Dar nu orice voluntariat se califica. Si aici este marea lectie lasata noua prin pilda de viata descrisa in Cartea Judecatori si care pune in fata noastra povestea lui Ghedeon. 
  • Ce fel de predare se asteapta Dumnezeu de la noi?
  • Care este identitatea celui care se preda? Te predai in slujba lui Dumnezeu si daca te predai in slujba lui Dumnezeu, ce devii? Ce identitate capeti? Cum te numesti dupa aceea?
  • Care este misiunea celui care s-a predat in slujba lui Dumnezeu? Ce se asteapta de la cel care se preda in slujba lui Dumnezeu dupa ce se preda in slujba lui Dumnezeu?

Predarea în slujba lui Dumnezeu
1 Vă îndemn* dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să** aduceţi† trupurile voastre ca o jertfㆆ vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să* nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi** prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi† bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Ce inseamna sa te predai in slujba lui Dumnezeu

In dimineata aceasta, am primit pe inima in urma rugaciunii pe care am adus-o Domnului sa va impartasesc un cuvant despre Predarea in slujba lui Dumnezeu, despre consacrarea noastra in slujba lui Dumnezeu. Dumnezeu ne cere sa ne predam Lui. Este voia lui Dumnezeu sa ne punem la dispozitia lui Dumnezeu cu tot ceea ce suntem si sa slujim lui Dumnezeu. Dar intrebarea care ramane este intrebarea: Ce inseamna sa te predai in slujba lui Dumnezeu.

Conceptul de predare in slujba lui Dumnezeu este un conceput des pomenit in adunarile noastre, in intalnirile noastre. Si cu toate acestea, cateodata am simtamantul ca oamenii inteleg doar in parte si unii chiar foarte superficial conceptul de predare in slujba lui Dumnezeu. La o intalnire de Evanghelizare, spre exemplu, predicatorul adreseaza auditoriului o intrebare: E cineva care vrea sa se predea Domnului? Cine vrea sa se predea Domnului sa ridice mana sus. Si slavit sa fie Domnul pentru cei ce sunt atinsi, ridica mana in sus, si prin faptul ca ei ridica mana sus, ei se predau lui Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa va intreb pe dvs., predarea in slujba lui Dumnezeu se ridica la aceasta ridicare a mainii? Este predarea in slujba lui Dumnezeu ‘ridicarea mainii’? Nu se rezuma la asta. Sigur ca incepe cu asta. Dar sunt persoane care raman doar la asta.

Predarea in slujba lui Dumnezeu este ceva mult mai profund, mult mai adanc cu mult mai incarcata semnificatie.

Sunt apoi persoane care fac mai mult. Poate chiar vin in fata la rugaciune sau se alatura grupului care se pregateste pentru botez. Unii chiar ajung sa se boteze in apa. V-as intreba pe dvs., predarea in slujba lui Dumnezeu se rezuma la a te boteza in apa? Nu se rezuma. Este mult mai profunda. Trece dincolode actul botezului in apa, transformandu-se in tot felul de actiuni in tot felul de stari si de trairi care il insotesc pe cel care s-a predat lui Dumnezeu pe parcursul intregii vieti. Avand in vedere ca predarea in slujba lui Dumnezeu este atat de complexa. Haidem, in aceasta dimineata, sa reflectam asupra ei in acest mesaj in care vom cauta raspuns la trei intrebari. Prima intrebare este intrebarea:

  1. Ce fel de predare se asteapta Dumnezeu de la noi? Predarea in slujba lui Dumnezeu, dar ce fel de predare? Care este natura acestei predari? Cum este ea in esenta ei?
  2. A doua intrebare care o vom avea in atentie, o sa fie intrebarea: Care este identitatea celui care se preda? Te predai in slujba lui Dumnezeu si daca te predai in slujba lui Dumnezeu, ce devii? Ce identitate capeti? Cum te numesti dupa aceea?
  3. Intrebarea a treia sa fie intrebarea: Care este misiunea acelui care s-a predat in slujba lui Dumnezeu? Ce se asteapta de la cel care se preda in slujba lui Dumnezeu dupa ce se preda in slujba lui Dumnezeu?

Cu aceste trei intrebari in minte, haidem sa ne apropiem de prima dintre ele si anume:

Ce fel de predare se asteapta Dumnezeu de la noi? Apostolul Pavel raspunde la aceasta intrebare chiar in primul verset al pasajului citit si auziti ce spune:

  • Vă îndemn* dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să** aduceţi trupurile voastre ca o jertfㆆ vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Romani 12:1

Va rog sa observam, intai de toate, predarea pe care o asteapta Dumnezeu este o predare voluntara. Cuvantul Domnului spune „Va indemn”. Apostolul Pavel nu scrie „va poruncesc”, desi probabil in calitatea lui de apostol ar fi avut cadere si autoritate sa vorbeasca asa. Dar n-a vorbit asa. N-a scris „va poruncesc”, ci a scris „va indemn”. Prin acest fel de adresare, subliniindu-se ca predarea care o asteapta  Dumnezeu de la noi, stimati frati, este o predare de buna voie, o predare voluntara. O predare care izvoraste din inima si din dragoste fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu constrange pe nimeni. El nu obliga pe nimeni sa se predea in slujba lui Dumnezeu. Dumnezeu gaseste bucurie, placere, sa foloseasca in lucrarea Sa pe aceia care se predau de buna voie, din inima, fara sa fie siliti, fara sa fie constransi prin forta unor imprejurari, ci oameni care de buna voie, de dragul Domnului nostru Hristos aleg sa se consacre in slujba lui Dumnezeu. Nimeni nu este obligat. Aduceti-va aminte ce spunea Domnul nostru Hristos intr-o imprejurare. A zis asa:

  • „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. – Matei 16:24

„Daca voieste cineva..” In slujba lui Dumnezeu sunt primiti aceia care de buna voie se dau lui Dumnezeu, aceia a caror inima este deschisa pentru Domnul si in mod voluntar si liber aleg sa se puna deoparte pentru Dumnezeu. Dati-mi voie sa va intreb: Cum e inima voastra fata de Domnul? Dumnezeu foloseste pe aceia care in mod voluntar, liber, fara exercitarea unor presiuni exterioare (chiar daca acelea sunt) ele nu reprezinta esenta deciziei, ci esenta deciziei este buna voie, voluntariatul. Dumnezeu foloseste asemenea  oameni. amintiti-va, va rog, de imprejurarea aceea in care odata domnul nostru Hristos a rostit un cuvant greu de inteles. A vorbit despre trupul Lui si despre sangele Lui care trebuie sa fie consumate. Oamenii nu L-au intelessi L-au parasit. L-au parasit pana si cei din cercul apropiat. Cei 70 L-au parasit. In jurul Lui au mai ramas cei 12. Mantuitorul s-a uitat inspre ei si i-a intrebat: Voi nu va duceti? La care, Petru a dat un raspuns care trebuie sa ramana in memoria noastra. Petru a raspuns asa:

  • „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. – Ioan 6:68

Petru a ramas langa Domnul, predat, chiar daca n-a inteles. Chiar daca n-a prins intru totul intelesul adanc al cuvintelor Domnului. El a recunoscut ca la Domnul sunt cuvintele vietii. Si a ramas consacrat, alegand de buna voie sa mearga pe acest drum chiar daca el ii rezerva particularitati si detalii pe care inca nu le intelege. Cel predat in slujba lui Dumnezeu este predat de buna voie. Dar as vrea sa subliniez aici ceva.

Lucrarea lui Dumnezeu se face cu oameni curajosi. Nu orice voluntar se califica sa slujeasca lui Dumnezeu. Voluntariatul este esential. Dumnezeu cere o predare voluntara, de buna voie. Dar nu orice voluntariat se califica. Si aici este marea lectie lasata noua prin pilda de viata descrisa in Cartea Judecatori si care pune in fata noastra povestea lui Ghedeon. Cuvantul Domnului ne spune ca acest barbat a primit de la Dumnezeu o chemare inalta si in urma acelei chemari, el a sunat din trimbite. Si cei care au ales sa se predea in razboiul pe care urma Ghedeon sa-l conduca au fost, ne spune Cuvantul, 32.000. O armata impresionanta 32.000. Urmau sa-si masoare puterile  cu armata madianitilor care numara 120.000. Voluntarii acestia insa nu se calificau cu toti. Undeva exista o problema. Doua teste au pus in fata problemele si in acelasi timp au creat cadrul pentru calificarea voluntarilor. Prima problema sau primul test a fost testul fricii. Ghedeon a anuntat ca daca cineva are frica, ar fi bine sa plece acasa inainte sa inceapa lupta. Stiti cati au cazut la testul fricii? Cuvantul Domnului ne spune ca au mai ramas 10.000. 22.000 s-au dus acasa fricosi. Cu fricosii nu se face lucrarea lui Dumnezeu chiar daca ei aleg sa fie voluntari. Cand ti-e lumea mai draga, din cauza fricii fac stanga imprejur si parasesc campul de lupta si de lucrare. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu voluntari curajosi, nu cu voluntari fricosi. Acum, cei acre au ramas, 10.000, oamenii aceia erau cu o inima de leu. Presiunea exercitata asupra lor a fost teribila. Sa vezi ca de langa tine se duce unul, se duc doi, trei, zece, 10.000, 20.000, 22,000 si tu ramai. Nu-i usor. Au ramas 10.000 de barbati. Oamenii aceia, eu asa ma gandesc, si-au luat ramas bun de la viata. In momentul in care au decis sa ramana si sa continue in voluntariatul lor, in razboiul la care se pornisera, oamenii aceia au hotarat sa moara acolo. Au fost barbati curajosi. Lucrarea lui Dumnezeu se face cu oameni curajosi. Dumnezeu sa ne ajute sa fim oameni curajosi. Numai ca nu e suficient sa fii curajos.

A urmat al doilea test mai greu. Eu il numesc testul disciplinei. Cuvantul Domnului ne spune ca dupa un mars intr-o zona lipsita de apa, au ajuns la un piriu si Ghedeon a primit din partea lui Dumnezeu porunca sa-i lase pe osteni sa bea apa fiecare dupa cum doreste. Si s-a anuntat un repaus. In momentul acela, oamenii s-au impartit in doua. Cuvantul Domnului ne spune ca cei mai multi si-au lepadat armele si au inceput sa se arunce pe fetele lor si sa bea apa intr-o dezordine totala. Ici, colo, cate unul. Sprijinit asa in lemnul sulitei se apleca la pamant, lua apa in pumn, o ducea spre gura, o bea din pumn cum bea cainele. Si cu ochii, ba in dreapta, ba in stanga, se uita cu atentie sa vada daca nu cumva vine dusmanul. Oamenii aceia au fost consacrati si disciplinati. Ceilalti au fost voluntari curajosi, dar indisciplinati. Si acum, dati-mi voie sa spun ceva. In cei 21 de ani de cand slujesc ca pastor am observat ca nu-i pacoste mai mare pentru lucrarea lui Dumnezeu  decat in ea sa gasesti (1) voluntari (2) curajosi, dar indisciplinati. Voluntari- nu vor sa castige nimic. Curajosi- nu se tem de nimeni si de nimic. Dar nu sunt disciplinati. Ei au agenda lor. Au calea lor, obiectivele lor. Nu sunt disciplinati. Nu asculta de nimeni. Pentru asemenea oameni, Cuvantul Domnului in vremea lui Ghedeon a avut un mesaj si mesajul a fost: Acasa. Pentru voi nu-i loc in lucrul lui Dumnezeu. In lucrul lui Dumnezeu, stimati frati si surori, este loc pentru acei voluntari curajosi si disciplinati. Dumnezeu sa ne ajute.

Cum e predarea care o asteapta Dumnezeu de la noi?

1.VOLUNTARA – Dumnezeu se asteapta sa avem o predare voluntara. Ca apoi, Cuvantul Domnului sa continue spunandu-ne ca predarea in slujba lui Dumnezeu trebuie sa fie motivata de recunostinta. Auziti ce scrie:

  • Vă îndemn* dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu..Romani 12:1

2.MOTIVATA de RECUNOSTINTA – Care este motivatia celui consacrat in slujba lui Dumnezeu? Adica, fratilor, avand in vedere indurarea lui Dumnezeu, avand in vedere felul in care Dumnezeu s-a predat pentru voi, avand in vedere pilda Domnului Hristos care s-a jertfit, care a murit, care ne-a rascumparat, care s-a consacrat pentru noi, avand in vedere harul lui Dumnezeu care a fost aratat, indurarea Lui care v-a fost revelata, dovedita, pusa in fata, impresionati de aceasta indurare a lui Dumnezeu, miscati de acesti har a lui Dumnezeu, determinati de iubirea pe care Dumnezeu va aratat-o, acuma si voi rasplatiti-I. Puneti-va la dispozitia Lui. Consacrati-va pentru El. Acesta e sensul cuvintelor apostolului Pavel. Cu alte cuvinte, predarea asteptata de Dumnezeu trebuie sa fie motivata de recunostinta.

Permiteti-mi sa pun o intrebare. Nu va cunosc sau va cunosc foarte putin. Imi imaginez ca multi dintre dvs. aveti activitati de business proprii. Imi imaginez ca altii dintre dvs. lucrati angajati la cineva care are business. Ma adresez celor care sunteti angajati la cineva care are business. De ce va duceti la munca? Care este motivatia? Care este ratiunea pentru care ne trezim dimineata  si ne ducem sa muncim? Raspunsul este simplu. Salariul. E corect sa ne ducem motivati la munca  de gandul ca in felul acesta  vom castiga banii pentru ziua cea de toate zilele? Raspunsul este categoric DA. Este corect. Dar as mai pune o intrebare. Imaginati-va ca cineva e angajat si are un salariu pe care-l are. Si intr-o zi ar veni cineva si ar spune: D-le, eu stiu ce lucrezi si stiu cat castigi. Iti propun ceva. De saptamana viitoare incolo te astept sa lucrezi pentru mine. Si vrei primi pentru munca ta 50.000 pe luna cu conditia in care vii de saptamana viitoare. Iti fac un contract si vei ramane angajat cat vrei la mine. Nimeni nu te va da afara. Asta e plata si vei face tot ce ai facut pana acum fara sa ai o sarcina in plus si primesti 50.000. Poate ca cineva primeste deja 60.000 si n-ar schimba serviciul. Dar intreb pe cei care au castigat mai putin. V-ati schimba serviciul? Sigur ca da. Care este motivatia celui angajat? Salariul.

Ma intorc la mesajul nostru de astazi. Care este motivatia celui consacrat in slujba lui Dumnezeu atunci? Recunostinta. Nu salariul. Desi rasplatirea nu va lipsi. Dumnezeu asigura ca nu va lipsi. Motivatia este recunostinta. Noi ne punem la dispozitia lui Dumnezeu  motivati de ceea ce El a facut pentru noi. Si acum, de buna voie, de drag din toata inima si pentru slava Lui, ca sa-I rasplatim felul in care El ne-a facut bine. Ne punem la dispozitia lui Dumnezeu alegand sa-L slujim. Predarea asteptata de Dumnezeu este motivata de recunostinta. Binecuvantata este biserica aceia  in care barbati si femei, tineri si varstnici se pun la dispozitia lui Dumnezeu de buna voie si motivati de recunostinta. Sunt voluntari plini de curaj, disciplinati si plini de recunostinta. Si ei aleg sa slujeasca lucru si cauza Domnului nostru Hristos. Slavit sa fie numele Lui.

In al treilea rand, predare asteptata de Dumnezeu dupa cum citim in aceste cuvinte, este o predare cu sacrificiu- o predare jertfitoare. Cuvantul Domnului spune-

  • vă îndemn fraţilor, prin îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu. Aceasta va fi o închinare duhovnicească[a] din partea voastră! Romani 12:1

3.FACUTA cu SACRIFICIU – Predarea asteptata de Dumnezeu este o predare facuta cu sacrificiu- o consacrare jertfitoare. Aici este vorba de cruce, pe care trebuie sa o luam asupra noastra si s-o purtam. O predare care sa ne aduca in fata jertfei de sine. Cuvantul Domnului spune: Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie. Si aici este un paradox. Daca e jertfa, trebuie sa moara. Si ciudat este ca se cere jertfa vie. In tot Vechiul Testament exista o singura jertfa care s-a chemat sa fie ardere de tot si cu toate ca a avut aceasta identitate, ea a ramas jertfa vie- Isac. Si acolo se gaseste mult inteles si talc  pentru ceea ce inseamna predare in slujba lui Dumnezeu. In imprejurarea aceea, Dumnezeu a cerut lui Avram sa-l consacre pe fiul sau, sa-l aduca ardere de tot lui Dumnezeu. Avram a ascultat, l-a pus pe Isac pe altar si a asteptat sau a fost gata sa mearga pana la capat. Dumnezeuinsa l-a oprit. Isac a fost coborat de pe altar si au plecat amandoi acasa. Iar acolo s-a intamplat ceva. Acolo s-a intamplat ceva semnificativ. Daca pana la altar, Isac era fiul lui Avram, dupa altar Isac capata calitate de jertfa pentru Dumnezeu si o jertfa vie. Pana acolo a fost baiatul lui tata. De acolo incoace este jertfa lui Dumnezeu. Pana acolo, tatal lui a dispus de el cum a dorit. De acum, el este a lui Dumnezeu. Pavel spune: Sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie. Cand am inteles acest concept intaia data eram in anul II la seminar, la Institut (ITP). (notite, mai sunt 35 de minute din mesaj)

 

 

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari