Beniamin Faragau – Ce-o sa faca copiii in fata presiunii de grup?

Photo credit www.theprospect.net

Beniamin Faragau (TEXT  1 Ioan 2:12-17) :

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: „Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: „Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna „iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: „Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: „Ce-i cu tine? Esti pocait?” „Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! „N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: „De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: „Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: „Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] „de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient „pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: „Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? „Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? „Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: „Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” „Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: „Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la „nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] „dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, „daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: „Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate – L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar.

Va urma…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari