Mesaje de la Priveghi Familia Flavius Chis, Ioana, Cezar si Maria Hent, Arad

Photo credit vedeteblog.com

Ioana, Cezar si Flavius Chis, Biserica Betania Arad-Gradiste – Photo credit vedeteblog.com

CITESTE si:

TEXTUL BIBLIC citit la Seara de PRIVEGHI pentru Familia Chis, 16 iulie 21015 :

Eclesiastul 12:1,7-8,12-14

1 Dar adu-ţi* aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;
7 până nu se* întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi** până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care† l-a dat.
8 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune!
12 Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă* învăţătură oboseşte trupul.
13 Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te* de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice* faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

Pastorul Oti Tipei, prieten apropiat al familie Chis povesteste despre premonitia sotiei lui Flavius, Ioana Chis:

Pastorul Oti Tipei a povestit ca intr-o duminica dimineata, inainte de slujba, Ioana Chis a venit la el si i-a spus că a avut un vis urat. A visat ca a avut un accident. Si i-a mai spus pastorului ca are o singura dorinta: „daca ar fi sa plecam din lumea aceasta, vreau sa plecam toti impreuna”. „Dumnezeu i-a iubit pană la capat, Dumnezeu le-a ascultat dorintele. Dumnezeu ii imbratiseaza in momentele acestea” – a concluzionat pastorul Oti Tipei.

Pastorul Pavel Rivis Tipei:

Pavel Rivis TipeiIn cartea Eclesiastulcel mai intelept om care a trait pe pamant, in capitolul 8:8 spune: Omul nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii;. In lupta aceasta nu exista biruinta. In Psalmul 139:16 scrie: 13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.. Toate zilele noastre au fost scrise in cartea lui Dumnezeu inainte de a fi fost vreuna din ele. Si daca astazi suntem aici si pentru prima data in Biserica Betania avem patru sicrie in fata, ajungem la concluzia ca noi nu suntem stapani pe suflarea noastra. Nu suntem stapani pe viata noastra. Nu suntem stapani pe ziua de maine si suntem asa de vulnerabili. Inca odata, mai mult ca oricand, astazi, aici, ii dau dreptate poetului crestin Traian Dorz care intreba zicand:

Ce suntem, Doamne, umbra si parere, un suspin de o clipa si apoi, tacere. Ce usor ne creste si ne ia pamantul, izvorand ca apa, dar zburand ca vantul

Asta sunt eu si asta esti tu, iubitul meu ascultator. In aceasta sarbatoare indurerata, in aceasta sarbatoare indoliata, va salut pe toti cei prezenti in Biserica Betania si doresc pe fiecare in parte, Dumnezeu sa va mangaie. Alaturi de mangaierile Sale divine, care-L rugam sa le toarne peste cele doua familii, sa mangaie Dumnezeu rudele de aproape si de departe.Sa mangaie Domnul prietenii acestei familii. Sa mangaie Domnul colegii de servici.

Flavius Chis. In urma cu 10 ani, poate chiar 11, l-am cunoscut. A venit la mine in birou si mi-a spus ce decizie a luat el, ca a hotarat sa-L urmeze pe Domnul Isus Hristos si ca vrea sa ia legamantul prim botezul in apa cu Dumnezeu. Si ca toata viata vrea sa o dedice Domnului.

Flavius si Ioana Chis Aradon.ro

Flavius si Ioana Chis Aradon.ro

Apoi a fost o alta zicand ne-a comunicat ca are intentii deosebite si vrea sa-si uneasca destinele cu o tanara din biserica noastra, cu absolventa facultatii de teologie penticostala, o fosta studenta pe care am avut-o aici si despre care am avut totdeauna pareri numai la superlativ- Ioana Hent. Tin minte ziua cand l-am botezat pe Flavius si mi-aduc aminte cu totul deosebit de momentul acela sarbatoresc, cand pe un lac, pe un podet de barci, ce n-am facut niciodata pana atunci, am avut o slujba cu totul deosebita si era momentul acela sarbatoresc a casatoriei lui Flavius si Ioana. Mi-aduc aminte de momentul cand mi-au spus cu bucurie ca s-a nascut Cezar. Si am avut o bucurie dubla, ca s-a nascut si nepotelul meu atunci, Richard. Cei doi copii au fost colegi la gradinita. Au fost colegi la scoala duminicala. Si cu ocazia aceasta o salut si pe educatoarea si invatatoarea lor, sora Simona Cojita, ca este aici. N-am crezut ca intr-un timp asa de scurt va trebui sa participam la slujba de inmormantare.

Mi-aduc aminte cand am cunoscut-o pe sora Maria (Soacra lui Flavius Chis, decedata in acelasi accident). Si tot asa, intr-o duminica la terminare a venit la mine si mi-a spus: „Frate, sunt asa de legata de biserica aceasta. Ma simt aproape de dvs. Ma simt aproape de biserica si va simt aproape de mine.” Am fost aproape, noi toti, unii de altii. Dar e foarte important sa fim toti aproape de Dumnezeu. Astazi si aici, salut colegii de serviciu, pe cei ce au venit din partea judecatoriei, a Tribunalului Judetean. Judecatori, procurori, avocati, notari am vazut aici, pe toti cei ce intr-un fel sau altul impartasiti durerea acestor familii, prin prezenta noastra aici, cred ca atenuam putin durerea lor. Dar, prin prezenta noastra aici, cred ca in aceasta seara si la serviciile urmatoare, il determinam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca ceva cu totul deosebit. Ma rog Domnului si in seara aceasta, prin slujitorii Sai, sa dea Domnul un cuvant de mangaiere. Sa dea Domnul un cuvant de mantuire. Sa dea Domnul un cuvant de incurajare. Si sa dea Dumnezeu raspuns la multe dintre intrebarile pe care noi le ridicam in zilele acestea. (32:20)

Pastorul prof. dr. Ghiocel Mot, Decanul facultatii in timp ce Ioana era studenta la Teologie Penticostala:

Ghiocel MotIn al doilea an al existentei Facultatii de Teologie Penticostala Betania, la proba de interviu, in fata comisiei a venit o tanara care tocmai terminase liceul, o fata foarte frumoasa. Avea o problema. Tatal ei, nu de mult, a avut un accident, si-a sfarsit viata printr-un accident. Anii au trecut. Ioana a terminat facultatea si asa cum Pastorul Tipei spunea, a intalnit pe fratele Flavius, s-au casatorit si i-am remarcat in biserica. Si in aceasta dupa masa, as vrea sa ne uitam la lectia  postmortem a prim procurorului Flavius Chis.

Intr-o dupa masa am stat de vorba cu ei. Si i-am spus lui, „Frate Flavius, vad ca de atatea ori vii la biserica. Iti place sa frecventezi biserica. Dar modul nostru de inchinare neoprotestant face ca sa ne implicam cumva mai mult. Si procurorul Flavius Chis mi-a spus cuvinte care n-am sa le uit niciodata: „Frate Mot, aleg sa fiu un consumator si nu un slujitor public.” Cand mi-a spus lucrula acesta, parca am fost socat. Si a zis: cuvintele acestea vin de la un procuror. Si sigur, sigur, trebuie sa aiba continut si sens. Si i-am zis: „Frate Flavius, vrei ca sa-mi explici?”

Si fratele Flavius mi-a raspuns: inhatisul lumii acesteia, cand am de a face cu zeci de procese, cu sute de articole de legi, cu atatea persoane, avocati si judecatori si inculpati samd.. abia astept sa vina ziua de Duminica, sa-mi iau sotia, sa-mi iau copilul, eventual sa vin si cu prietenii la biserica, sa ma asez in biserica. Si multumesc lui Dumnezeu pentru ca am gasit Biserica Betania in Arad si apoi am inteles, Biserica Ekklesia, prin care pot sa ma bucur atunci cand aud cantarea de fanfara, de cor, de grup barbatesc, de grupul de fete,, de orchestra, atunci cand se canta individual sau in grupuri, atunci cand cantam cu totii, cand ne rugam in comun, cand se predica Cuvantul lui Dumnezeu si PARTICIP ACTIV si sunt ATAT DE IMPLICAT la TOT CEEA CE SE INTAMPLA in BISERICA si ma deconectez si-L slavesc pe Dumnezeu si sunt un consumator ideal. Si imi place atat de mult ca sa vin in biserica. […..]

In fraza lui era o a doua propozitie: aleg sa nu slujesc in public. In general, crestinii evanghelici neoprotestanti fac aceasta slujire de obicei in public. Insa Flavius, familia lui, au incercat sa fie mai discreti. Sa vina la biserica, sa se bucure de tot ceea ce se intampla la biserica si sa aiba un alt fel de slujire. In Eclesiastul 5, Cuvantul lui Dumnezeu spune: ‘Pazeste-ti piciorul cand intri in casa lui Dumnezeu.” Mai intram, cu diferite ocazii in Casa lui Dumnezeu. Mai vin alegerile. Cateodata ne palce ca de bine sa mai intri in Casa lui Dumnezeu. Dar Cuvantul spune: pazeste-ti piciorul cand intri in Casa lui Dumnezeu. Mai departe, versetul continua: si apropie-te mai bine sa asculti, decat sa aduci jertfa nebunilor. Flavius avea inca o baza biblica de ce alege mai mult sa asculte si sa taca. [….]

Asadar, in seara aceasta de priveghi, ne aducem aminte de Flavius, care a spus: Aleg sa fiu un consumator si aleg sa fiu un slujitor discret. El a consumat din plin si a venit in Casa lui Dumnezeu. Dar eu? Dar tu? Si apoi, vizavi de slujire, ce fel de slujitor esti? Sa te vada oamenii ca vii la biserica doar? Sau cu adevarat vrei sa-L slujesti pe Dumnezeu? Doresc tuturor care simt aceasta durere a despartirii, ca Dumnezeu sa ne mangaie pe toti si ca Dumnezeu sa dea mangaiere familiilor indoliate si tuturor celor prezenti. Amin. (44:40)

Pastorul Oti Tipei, prieten apropiat al familiei Chis:

Oti TipeiSuntem intr-o zi trista pentru noi toti. O zi pe care nu ne-am programat-o niciunul dintre noi. Si cu o saptamana in urma nu am fi crezut ca vom fi in locul acesta. A fost o zi de luni in care vietile multora dintre noi s-a schimbat de la un simplu telefon care ne-a anuntat aceasta tragedie, plecarea celor din familia Chis in vesnicie, a prietenilor, a celor apropiati noua. Exista momente in viata cand ne lovim de o realitate vesnica. Ne traim viata asa cum vrem. Vocea lumii ne cheama si pornim de dimineata la ale noastre. Venim seara tarziu. Si vine Dumnezeu si ne mai trezeste cateodata, din cand in cand.

Unul din autorii preferati zicea ca Dumnezeu sopteste in constiinta, vorbeste prin Cuvant si STRIGA prin EVENIMENTE. Luni, Dumnezeu ne-a strigat fiecaruia dintre noi, ca nu suntem prea tineri sa plecam din lumea aceasta. Luni, Dumnezeu ne-a strigat ca oricat de bine ne-ar fi aici, exista un mai bine dincolo. Am pretuit mult familia aceasta. Am fost prieteni apropiati. Am petrecut zile frumoase impreuna. La 1 iunie am fost cu copiii impreuna la picnic, cu colinda, impreuna cu copiii. In fiecare duminica dimineata stateam si vorbeam cu ei patru.

Incepand de luni pana astazi, cu familia noastra, de cate ori ne-am gandit la tragedia aceasta, n-am putut sa nu plangem. E omenesc sa plangi. E omenesc sa te doara si e omenesc sa te intrebi: De ce, Doamne? Am stat ca si voi si am intrebat pe Dumnezeu, de ce s-a intamplat lucrul acesta. I-am cerut lui Dumnezeu sa vindece suflete. Sa vindece si sufletul meu si sufletul celor ce nu inteleg. E greu sa ne asumam, in momentele astea, niste lucruri clare si sa spunem: Dumnezeu a hotarat sa faca asa, deoarece…  De aceea, in seara aceasta vreau sa ne lasam, sa ne vorbeasca Dumnezeu. Oricat am vorbi din intelepciune, din cunostinte, cuvintele n-au valoare sa ajunga la sufletDar exista un cuvant din partea lui Dumnezeu care poate sa mangaie. Care poate sa aline si sa aduca speranta. In seara aceasta, mai mult decat orice, aici este nevoie de speranta, speranta invierii lui Isus Hristos si a invierii lor. De o nadejde vie a unei lumi mai bune.

Am pus cele doua intrebari la care vreau sa-l lasam pe Dumnezeu prin Biblie, cuvantul infailibilsa ne raspunda. Si prima intrebare este aceasta: De ce ai ingaduit, Doamne sa se intample tragedia aceasta? Iar, a doua intrebare este: Cum trebuie sa ma raportez eu la ceea ce vad astazi, la realitate?  Nu putem face abstractii, sa plecam ca si cum am venit. Realitatea asta a ingaduit-o Dumnezeu si este un semnal de alarma pentru noi.

De ce s-a intamplat aceasta tragedie? Exista in stiinta, in filosofia religiei si in celelalte stiinte dublete conceptuale. Ca sa intelegem ce-i lumina, trebuie sa stim ce-i intunericul. Ca sa intelegem caldura, trebuie sa stim ce-i frigul. Sa stim ce-i binele, trebuie sa inteegem ce-i raul. Ca sa intelegem viata, trebuie sa intelegem ce-i moartea. Pana nu intelegem ce-i viata, nu intelegem ce-i moartea. Daca pornim de la premiza omeneasca, Dumnezeu este nedrept. Se vad patru sicrie ale prietenilor mei, a sorei Maria pe care am respectat-o. Care venea duminica de duminica si ma intreba de mesajele de saptamana viitoare a lui Cezar, care se juca cu copilul meu. Ma uit omeneste si Dumnezeu nu [mi se pare]-i drept. Dar ma uit duhovniceste  si zice Pavel ca lucrurile lui Dumnezeu trebuie privite duhovniceste. Si in seara asta, va rog, lasati-va sufletul si credinta sa va fie activa si Dumnezeu sa va vorbeasca. Sa-l intelegeti pe Dumnezeu, ce este viata, ce este moartea. […..]

ELi Wiesl spune: „Cand nu mai intelegi lucrarile lui Dumnezeu, trebuie sa continui sa crezi in promisiunile Lui.” Cand nu mai intelegem lucrarile lui Dumnezeu, trebuie sa continuam sa credem in promisiunile lui Dumnezeu. Cea mai puternica promisiune pentru mine este aceasta: 2 Tesaloniceni 4:16 „Caci insasi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu se va pogori din cer si intai vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi, cei  care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh. Si astfel, vom fi totdeauna cu Domnul.

Stiti care-i promisiunea lui Dumnezeu? Promisiunea lui Dumnezeu e ca va fi o zi a invierii mortilor. Si de asta, noi nu trebuie sa ne disperam. De asta, noi nu trebuie sa ne pierdem nadejdea. Noi nu suntem fara nadejde. Daca bate inima noastra in piept pentru Dumnezeu, sa bata si pentru ei. Avem oameni plecati prea de vreme dintre noi. Avem iubiti plecati acasa la Domnul. Avem copii, avem, altii, parinti. Aveti, altii, frati si surori. Va fi o zi, dragii mei, in care ei vor invia. Va fi ziua aceea speciala. Sa nu disperati. Bazati-va pe promisiunea invierii, pe promisiunea momentului ca mortii vor invia.

Dar stiti care e a doua promisiune frumoasa din acest text? Ne spune, nu doar ca vor invia, apoi, noi cei vii, cei care am fi ramas, vom fi rapiti la cer sa fim impreuna cu ei. Nu vor invia in neant si sa fie undeva in vazduh, undeva in cer. Va fi o reuniune pe bolta cerului. Sa va mangaiati cu promisiunea aceasta.  Si a treia promisiune puternica, pe care Pavel o spune aici este ca vom fi totdeauna cu Domnul. Nu va mai fi o limita de cinci ani, de 46 de ani, de 35, va fi un pentru totdeauna. In momentul in care nu mai intelegeti/inelegem lucrarile lui Dumnezeu, trebuie sa ne bazam pe promisiunile Lui. Si promisiunile Lui sunt acestea: ca va veni Hristos, ca mortii in Hristos vor invia, ca noi vom fi luati sa gim impreuna cu ei si nimic nu ne va desparti niciodata. Vreau, dragii mei, sa le privim lucrurile asa cum le doreste Dumnezeu. Sa lasam speranta in vietile noastre, sa nu deznadajduim. Sa traim cu credinta.

Pastorul Oti Tipei a povestit ca intr-o duminica dimineata, inainte de slujba, Ioana Chis a venit la el si i-a spus că a avut un vis urat. A visat ca a avut un accident. Si i-a mai spus pastorului ca are o singura dorinta: „daca ar fi sa plecam din lumea aceasta, vreau sa plecam toti impreuna”. „Dumnezeu i-a iubit pană la capat, Dumnezeu le-a ascultat dorintele. Dumnezeu ii imbratiseaza in momentele acestea” – a concluzionat pastorul Oti Tipei.

Am sa va citesc doua strofe din o poezie a poetului Traian Dorz. Auziti ce zice Dorz despre momentul mortii:

Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire;
Nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire
Căci cununile se uscă și se șterg de ploi și soare,
Dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare.

Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată;
Eu am fost născut din ceruri ca să nu mor niciodată.
Nici să nu-mi spuneți adio, ci-mi spuneți la revedere;
Mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!….

Asta sa ne fie nadejdea, intaia inviere, cand ne vom intalni cu toti cei care L-au iubit pe Isus si cu ei [familia Chis]. Dumnezeu sa ne mangaie. Amin. (1:04:40)

Pastorul Danut Crisan:

Pastor CrisanIntr-una dintre cele mai vechi carti ale Bibliei, in cartea Iov, un barbat cu numele Elihu spunea ca Dumnezeu vorbeste omului  cand intr-un fel, cand intr-altul. La cateva sute de ani dupa omul acesta, s-a ridicat un barbat cu numele Asaf, care in Psalmul 50 scria cuvintele urmatoare: Dumnezeu da, Dumnezeu Domnul vorbeste.

Vineri seara la Vladimirescu, la un cerc de rugaciune au participat mai multi tineri. Erau dornici ca prin rugaciune sa se apropie de Dumnezeu si au cerut in acea seara lui Dumnezeu, ca Dumnezeu sa le vorbeasca. Dumnezeu le-a vorbit multor tineri la acea seara de rugaciune, dar la ultima rugaciune, a venit un cuvant special de la Dumnezeu. Spre surprinderea tuturora, s-a auzit glasul lui Dumnezeu, care a zis: Asa vorbeste Domnul, voi intra intr-o familie si voi lucra intr-o familie. In urma lucrarii care am sa o fac, se va zgudui orasul Arad si cetatile din jurul Aradului se vor zgudui. Nu m-am gandit atunci ca la noi in biserica vor fi patru sicrie.

Anul trecut, in luna iunie, am avut trei sicrie la Vladimirescu. Si atunci, Dumnezeu a vorbit cum spune Asaf. Intr-o joi seara, la sarbatoarea inaltarii Domnului Isus Hristos. Dumnezeu ne-a spus atunci si acolo, de doua ori, ca ingerul mortiieste in Vladimirescu. Si o sora, care ca niciodata, in acea seara de Joi a avut doua cantari pe care le-a cantat. Ia spus unei surori cu care se invecina pe banca: Daca Domnul, maine, vrea sa ma duca acasa, eu sunt gata. Au trecut trei zile. Doar dupa trei zile, intr-o duminica dimineata, pe valea Muresului, Ghita Tomodan, Maria Tomodan si Costi Bontau s-au intalnit cu ingerul mortii.

Cel mai mare parinte al bisericii de apus, fericitul Augustin, spunea: Nestiind locul si timpul cand ne vom intalni cu moartea, o vom astepta in orice loc si in orice timp. Prin cele patru sicrie care sunt aici, Dumnezeu ne vorbeste. Si inteleptul Solomon ne spune ca-i mai bine sa fi intr-o casa de jale deca intr-o casa de petrecere. Ca intr-o casa de jale cand esti prezent, iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om. […..] (1:50:00)

„Noi suntem intristati, dar nu descurajati, pentru ca noi credem in invierea mortilor” – a incheiat Pavel Rivis Tipei.

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari