Mesaj Otniel Bunaciu – La a 102-a Conventie a Bisericilor Baptiste Hickory, North Carolina 2014 „Un viitor impreuna cu Hristos, nu in frica de libertate, ci eliberati de dictatura pacatului”

 Otniel Bunaciu Presedintele Federatiei Baptiste Europa

Este o mare bucurie sa fiu in aceasta dimineata cu dvs. si vreau sa va aduc salutul fratilor baptisti din Romania, din partea Uniunii Baptiste din Romania si in acelasi timp, din partea Federatiei Europeana Baptista. Federatia Europeana Baptista se intinde din Irlanda pana la Vladivostoc. Se intinde din Norvegia si din Siberia pana in Egipt, Iordania, Israel. E o regiune mare geografica cu mai putini baptisti, 700.000, cu multe probleme in stiri, in zilele acestea. Dar, un loc pe care Dumnezeu l-a binecuvantat ca baptistii s-au nascut in zona aceasta din lume, mai precis, in Anglia. Uniunea Baptista din Romania are 1.800 de biserici cu 136.000 de credinciosi potrivit statisticii. Dar cand noi ne-am numarat, nu am mai gasit decat 100.000 si ma uit la voi aici si probabil ca unii dintre voi sunteti numarati si acolo si aici; asa facem noi Romanii cu numaratoarea. Dar, Dumnezeu ne-a facut asa o forta in Romania, pentru ca suntem a treia Uniune ca marime si de aceea, rugati-va ca Dumnezeu sa binecuvanteze ce se intampla  in Romania. Vreau sa va multumesc pentru invitatia care mi-ati facut-o, sa fiu din nou cu dvs. Este a doua oara cand vin la un Congres al Asociatiei si ultima oara cand vin ca calitate de presedinte. Dar nu asta conteaza. Astept sa ma invitati si cand nu sunt presedinte, ca invitatia va fi mult mai valoroasa. Vreau sa multumesc conducerii dvs., in primul rand fratelui Sebi Rusu si fratelui Sorin Sabou pentru ca m-au invitat si au avut grija de mine, fratele Sorin Covaci, care m-a luat de la Detroit, m-a dus si a avut grija de mine si fratele Samuel Stan, care de cativa ani ajuta in networkul nostru de biserici Europene si venind la Conferinta aceasta si impartasind ceea ce se intampla cu voi aici.

A 102-a Conventie a Bisericilor Baptiste Hickory, NC 2014I’d like now to take a few moments, to speak particularly to young people here, because I think that it’s important that you are here and I really really appreciate that you are here this morning with your parents. I would like to say that the dream of being in America was not so much for your parents. Maybe at one point it was for them. But, it was really for you. Your parents are here for a better future for you. And I think maybe you don’t understand the America that your parents understand. But I appreciate that you make an effort, because otherwise, you could still be in a country where the average income is about $400 a month. The minimum wage is $200 a month. But instead, you are blessed to be here, in one of the richest countries of the world. I would like to start my message by sharing one illustration and then I’ll move back to Romanian, my own language, and the one I speak without an accent. I apologize for my accent in English. Malala Yousafzai lived in the city of Mingora, this is in the North of Pakistan. She was 15 when her life was totally and dramatically changed. On a night in October 2012, she was going to school. And when she came back from school, she boarded a school bus. A Taliban soldier came on the school bus and said: „Who is Malala?” Her colleagues looked at her because they were all scared. They heard a shot and she was shot in the head. When she recovered from a very dangerous wound, Malala was invited to the United Nations, and when she was 16, Malala spoke at the United Nations about her experience of militating for education. And, in an interview, I heard her say something that really had an impact on me. The interviewer asked her how it was to be shot: „What did this do to you? What did it do to your dreams?” She said: „Men can shoot your body, man cannot shoot your dreams.”

Pe 25 decembrie 2012, in orasul Borno, din regiunea Yobe din Nordul Nigeriei, un grup de teroristi din formatiunea Boko Haram au bombardat Biserica Baptista acolo. Si atunci au omorat 6 credinciosi. De curans, la Alianta Mondiala Baptista din Izmir m-am intalnit cu o sora din biserica respectiva. Ea ne-a dus o marturie, pentru ca stiti intre timp, teroristii acestia au furat 300 de fete  care erau la o scoala si erau ostatice si am fost impresionat si de marturia acestei femei. Ea imi spune ca dupa acel eveniment, toata biserica s-a temut sa mai vina la biserica, ca nu stiau cand se va mai intampla un alt eveniment, daca vin pur si simplu, in biserica cu pustile si-i impusca pe toti. Si mi-a spus: „Cateva luni am trait asa cu o teroare. Mergem la biserica? Nu merge? Unii veneam, vorbeam- ce sa ne facem? Pana cand a venit un moment critic. Fratii si surorile au zis: Sa nu mai ingaduim fricii sa ne fure bucuria. Nu stiu ce as fi facut eu. N-am fost in situatie. Din acel moment s-au decis sa-si incredinteze viata in mana Domnului si sa vina la biserica. Si spune ea: „De atunci, avem din nou speranta si avem si bucurie, pentru ca stim ca soarta noastra este in mana Domnului.”

Curajul de a trai fara frica

Oare care sunt resursele pe care o persoana le are la dispozitie pentru a avea curajul sa traiasca fara frica? De unde isi gaseste asemenea om curajul  pentru a trai liber in fata a provocarilor, a limitarilor, a restrictiilor cu care ne confruntam toti? Din perspectiva temei Congresului astazi- „Iata, stau la usa si bat”, as dori sa ne gandim la speranta pe care lucrarea lui Dumnezeu prin Isus Hristos o aduce in viata acelui credincios. Dar nu numai pentru el, ci pentru lumea in care Dumnezeu ne-a pus. In textul care a fost citit din Epistola catre Romani, Cuvantul lui Dumnezeu ne prezinta un contrast intre moartea si invierea lui Hristos. Cei care ati citit, stiti ca adesea Pavel adopta acest stil dramatic de a prezenta in contrast lucrurile, pentru a atrage atentia cititorului, pentru a scoate in evidenta ideea, forta ideii sale. Astazi, el ne pune inainte  doua moduri radical diferite a rezista: Moarte si viata. Modul pe care Domnul Isus Hristos a demonstrat in viata Sa pentru a aduce speranta unei posibilitati noi in vietile noastre. Intrebarea pentru noi  este: cum putem sa ne insusim aceasta schimbare radicala? Cum afecteaza aceasta schimbare  perspectiva care pe noi o avem asupra lumii. Dar cum ne transforma modul de a trai viata?

Pana la urma, sa fi crestin, inseamna in primul rand sa fi ca Hristos si nu numai sa crezi in Hristos. Si dracii cred, spune Scriptura, si se infioara. Ceea ce doresc sa sugerez astazi pentru momentul nostru de reflectie, pleaca de la o experienta pe care am avut-o cu toti- a relatiei dintre frica si libertate. Nu ma refer aici la posibilitatea a fi eliberat de frica. Toti dorim sa ne eliberam de frica. Sunt mort de frica sa zbor cu avionul. Banuiesc ca aici toti sunteti foarte curajosi, desi in avion, vad ca toti cam tremura. Tremuram cu toti. Nu? Nu ma refer aici la frica de noapte. Eu sunt bucurestean si cand m-am dus in armata si m-au pus sa pazesc noaptea pe malul dunarii. Mi-era o frica! Am vazut odata un animal negru, au spus ca-i balaur, cand colo era vaca satului. Eram cu pusca gata s-o impusc, pentru ca, noaptea, vaca satului arata ca un monstru pentru un bucurestean care mergea doar pe strazi luminate. Nu ma refer aici la frica de paianjen. Nu ma refer la frica de spatii inchise. Nu ma refer aici la frica de inaltime. Ma refer aici la frica de libertate.

Frica de libertate

Aici in tara libertatii, oare, exista frica de libertate? Unii sociologi si psihologi spun ca frica de libertate zace  ascunsa adanc in existenta omului si in mod deosebit in existenta omului modern. Pentru ca lumea si societatea in care traim incearca sa creeze o iluzie a libertatii si a autonomiei personale. Ne amagim cu acest gand ca putem sa traim liberi si autonomi. De exemplu: convingerea care pleaca de la dorinta de ati satisface placerile noastre. Shop ‘til you drop. American Express. Don’t leave home without it. (Fa cumparaturi, pana pici jos de oboseala. American Express credit card, nu pleaca de acasa cfara acest card) Cuvintele acestea, ca daca avem mai mult si ne va fi  mai bine cumva, vom fi altfel. Suntem insa surprinsi sa descoperim ca ‘sa ai’ nu inseamna ‘sa fi’. E o diferenta intre a avea si a fi. Unii oameni reusesc sa aiba mai mult, dar ei descopera si ceilalti observa ca daca cineva are mai mult, nu inseamna in mod automat ca acea persoana va fi altfel, pentru ca are mult.

Un alt exemplu este convingerea moderna ca democratia bazata pe alegerea individuala este singura si cea mai buna solutie de organizare a lumii. Lucru pe care, eu, personal, il cred. Dar ne uitam cu surprindere la televizor si vedem ca o majoritate din cei care traiesc in societati tribale nu cred ca noi si vedem pe stiri care sunt rezultatele a acestor convingeri pe care noi le avem si ei nu le au. De fapt, noi stim bine si simtim in fiinta noastra ca in realitate nu suntem nici liberi si nici total autonomi.

Dictatura Materialismului – O lume focalizata pe materialism ne supune unor presiuni inimaginabile economice de care devenim robi. Suntem gata sa ne dezradacinam din familia noastra, sa plecam din locul nostru natal, cu care suntem obisnuiti. Ne supunem chemarii acestei forte.

Dictatura / Presiunea Grupului – Cei tineri, exista o presiune a grupului de oameni, imensa, si ne spune ce trebuie sa facem. Nu e interesant ca suntem gata sa renuntam la parinti, la familie, la prietenii dragi si stim sigur ca astora le pasa de noi. De ce ? Ca sa urmam un grup pe care nici macar nu-l cunoastem. Sunt straini; nu le pasa de noi. Nu suntem liberi; nu suntem autonomi, avem forte enorme in noi si ne dam seama ca nu putem sa separam lumea din afara, presiunile pe care le pune asupra noastra cu lumea dinauntru, cu libertatea care noi vrem sa o avem. Si ne creeaza o criza pe care noi o traim mereu, cu iluzia ca suntem liberi si autonomi. Dar experimentam frustrarea limitelor cu care ne confruntam atunci cand incepem sa ne temem de libertate.

Stiti ca , de fapt, pofta de putere care o avem toti este insotita de o profunda tanjire  dupa supunere? Aceasta tensiune este exploatata de dictatori. Hitler, Stalin si Ceausescu au putut sa existe si datorita faptului ca au inteles ca supunerea nu este numai fata de autoritate care este impusa din afara. Ci supunerea este profund dorita dinauntru. Refuzam libertatea de care ne temem si suntem gata sa ne supunem dictaturii. Si cand ma refer la dictatura, nu ma refer aici doar la cea politica, ci la orice idee, la orice lucru, orice putere care poata sa puna stapanire pe viata tasau pe viata mea, pe viata noastra.

Dictatura pacatului

Exista o dictatura a materialismului. Exista o dictatura a pacatului. Exista o dictatura a natonalismului. Sunt tot felul de dictaturi. Si ajungem sa ne intrebam daca nu cumva libertatea devine o povara atat de mare, incat sa scapam de ea. Putem, oare, sa ajungem sa ne temem de libertate, deoarece, in forul nostru interior, stim ca ea nu este accesibila in fata puterii fortelor la care suntem supusi. Este viata noastra infranta de asa de multe ori, pentru ca ne temem sa fim liberi?

Consider ca aceasta stare in care se gaseste omul este de fapt un rezultat al pacatuluidin viata noastra, care ne face sa nu mai vedem relatia dintre om si Dumnezeu, Creatorul sau. Cea mai mare dictatura dintre toate este, de fapt, dictatura pacatului, care este la radacina tuturor celorlalte dictaturi. Astazi, Cuvantul lui Dumnezeu spune ca nu e suficient sa scapam de celelalte dictaturi. Degeaba ai plecat in America, sa scapi de dictatura, ca sunt altele aici, mai perfide, mai puternice. Daca nu scapam de dictatura pacatului, n-am facut nimic. Din cauza pacatului putem sa fim morti fata de Dumnezeu, devenind straini fata de El. Sau, pur si simplu, nerecunoscandu-L, pierzand astfel singura speranta de libertate pe care o avem cu adevarat.

Si Pavel vine si ne spune astazi, auziti ce ne spune Pavel in aceasta dimineata, dealungul secolelor: „Socotiti-va vii fata de Hristos.” El face aceasta chemare dupa ce ne explica: „Daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si trai impreuna cu El.” Ce inseamna acest lucru pentru un crestin? In mod deosebit, cand viata sa se gaseste in fata unor dificultati? Cat de mare este puterea pacatului in viata noastra  si cum poate fi aceasta infranta? Din afirmatia lui Pavel am putea intelege ca el ne indeamna sa fim morti fata de pacat si fata de dictatura lui, in sensul ca incetam sa existam fata de aceasta. Ati vazut cum arata un trup mort. E mort; nu mai misca. Nu face nimic. Dar Pavel e realist. El stie ca forta pacatului este parte din realitatea permanenta a unei lumi cazute, pana cand aceasta va fi rascumparata in finalul glorios pe care-l va aduce Domnul Isus Hristos. Dar el ne spune ca pacatul nu este cea mai mare forta din lume.

El ne indeamna sa nu privim moartea si invierea lui Isus Hristos doar ca pe niste evenimente simbolice. Multi oameni credin asta. Un popor intreg, in Romania, merge si ciocneste oua si canta si spune si atat. Nu sunt niste evenimente care au avut loc, pe care le credem si de care vorbim, la care ne gandim, sau poate chiar sarbatorim. El ne provoaca sa intelegem ce transformare  poate sa faca moartea si invierea lui Hristos in viata mea, in viata ta, in viata noastra. De aceea, el vorbeste, de fapt, despre un mod diferit de  a ne purta la puterea pacatului si anume: de a fi ca si morti fata de aceasta putere pentru ca sa fim vii fata de Dumnezeu. Nu este vorba de o stare pasiva fata de pacat, ca si cum cineva este mort fata de lume, ci de un mod de-a trai impotrivire fata de o putere care este ostila scopului pe care Dumnezeu il are pentru noi. Aceasta noua viata este posibila, spune Pavel, prin faptul ca luam parte in moartea lui Hristos si prin aceasta si prin invierea Sa. Ce veste minunata pentru noi in dimineata aceasta! Cel care ne spune: „Iata, Eu stau la usa si bat,” este acelasi care a invins puterea pacatului. Este Acela care ne-a adus bucuria invierii.

Haideti sa ne gandim, care este de fapt puterea pe care o avea pacatul  in viata copiilor lui Dumnezeu. Imi place modul, foarte mult, in care un renumit ganditor crestin descrie raul ca fiind, de fapt, nimicul. Spune el, raul este nimicul. Asta nu inseamna pentru el ca raul nu exista. Asta nu inseamna ca raul nu are putere. Ceea ce spune e, de fapt, este ca noi, ca si crestini, recunoastem cu adevarat lucrarea pe care Dumnezeu a facut-o prin Isus Hristos, numai atunci cand intelegem puterea harului lui Dumnezeu. Atunci, intelegem ca puterea raului nu poate fi niciodata egala cu puterea lui Dumnezeu. Frati si surori, puterea raului nu poate fi niciodata egala cu puterea lui Dumnezeu!!! Raul a fost infrant pe cruce si in inviere. Si atunci, noi trebuie sa ne traim viata cu aceasta intelegere si prin puterea pe care aceasta intelegere ne-o da. Spune el: Daca gandirea noastra este conditionata de ascultarea credintei crestina. Atunci, avem o singura libertate si anume: sa recunoastem ca nimicul a fost in cel din urma distrussi ca putem avea un inceput nou in amintirea celui care l-a distrus, adica in Isus Hristos.

Numai cand gandim asa putem intelege vestea buna, ca fiind mesajul libertatii lui Hristos de sub tirania pacatului. Eliberatorul, care a venit sa ne scoata de sub dictatura pacatului. Aceasta se intampla pentru ca in harul Sau, Dumnezeu a facut un legamant nou cu noi prin Isus Hristos. Si Dumnezeu isi asuma intreaga responsabilitate, dar ne da libertate, implinind tot ceea ce este necesar prin Isus Hristos. Asa de mare este dragostea si puterea lui Dumnezeu. Caci prin moartea si invierea lui Isus Hristos, El ne arata noua ca prefera sa fie Dumnezeul condamnat in locul creaturii Sale eliberate decat sa ramana Dumnezeul indiferent in locul creaturii Sale condamnate. Isus Hristos ne aduce eliberarea si prin harul Lui intelegem ca implicatiile pentru noi sunt enorme. Nu mai trebuie sa ne luptam singuricu speranta desarta ca putem sa ne salvam pe cont propriu. Nu mai trebuie sa incercam sa traim autonom si singuri in fata raului. Deoarece stim ca altul l-a infrant pentru noi si ca raul nu are nici o putere in fata celui ce ne-a salvat si ne cheama sa formam o comunitate a copiilor Sai.

Pavel ne spune, de fapt, ca noi, ca si crestini, suntem poporul celor inviati. Ce chestie tare aici, in aceasta dimineata, la Hickory, noi suntem poporul celor inviati. Va dati seama ca erati morti si ati inviat? Suntem poporul celor inviati aici in Hickory. Romanii Baptisti din America, poporul Celui inviat! Inviati din moartea fata de pacat. Si in acest motiv suntem chemati sa impartasim viata noua pe care invierea lui Hristos ne-a adu-so tuturor. Va aduceti aminte de imaginea de la mormant? Femeile care mergeau la cimitir sa-L planga pe prietenul si Invatatorul lor se asteptau sa gaseasca un mormant gol? Nu, un mormant cu turp in el. Cand te duci la cimitir, la ce te gandesti? Mormantul, cu trupul in el. Dar, au gasit un mormant gol. Nu le-a venit sa creada. Vedem ca s-au luptata sa inteleaga ce se intampla. In cercau sa faca legatura dintre mormantul gol si viata lor. Dintre mormantul gol si ce se intampla cu viitorul lor. Asta trebuie sa facem si noi astazi.

Asta ne spune Pavel: sa fim vii in Hristos. Dar, asta o face dupa ce mori cu El. Si trebuie sa intelegi ce inseamna asta pentru viata ta. Inseamna sa vii Duminica la biserica? Da. Inseamna, dar, nu-i suficient. Inseamna sa dai zeciuiala? Da. Dar nu-i suficient. Inseamna sa vorbesti frumos cu oamenii si sa nu injuri? Da. Inseamna. Dar nu-i suficient. E mai profund. Inseamna sa fi liber. Sa nu traiesti in dictatura pacatului. Un nou mod de gandire a transformat pe ucenicii lui Hristos si au devenit poporul inviat printre care suntem si noi astazi. Invierea a devenit din acel moment filtrul prin care au privit restul vietilor lor. E ca si cand te scoli dimineata, iti pui ochelariiinvierii si te uiti la lume cu ochelarii invierii. Si zici: „Mai, astia-s morti toti, dar eu sunt inviat, impreuna cu cei care au murit cu Hristos!” In loc sa se uite prin filtrul vietii prin dictatura, au privit prin filtrul vietii eliberate prin inviere. Si ghici ce s-a intamplat. Lumea, nu numai ca a aparut diferita pentru ei cand s-au uitat prin filtrul asta, ci lumea a fost o lume schimbata. Pentru noi, astazi, ca familia celui Inviat, situatia, as vrea sa spun, nu este diferita. Zi de zi suntem puis in fata mormintelor in vietile noastre, in care zac trupurile neindufletite ale viselor noastre, ale dorintelor noastre, ale planurilor noastre, asteptarilor pe care le-am avut de la noi si de la altii. Si poate, ca si femeile acelea, am vrea sa le imbalsamam. poate uneori am vrea sa le ridicam monumente funerare. Alteori, am vrea sa facem un pelerinaj la visul meu cazut. Sa spun tuturor ce vis mare am avut. Acuma, zace mort in mormantul vietii mele, acolo, si facem un pelerinaj. Mai ma intalnesc cu prietenii: „Hai la mormantul visurilor mele moarte.”

Dar, frati si surori Romani din Asociatia Bisericilor Baptiste din Statele Unite si Canada: Invierea lui Isus Hristos a golit si aceste morminte. Sunt goale. Sunt goale pentru cei care-L cunosc pe Hristos si au murit impreuna cu El. In locul lor se afla mormantul gol al Celui ce este viu si care ne invita la o viata cu Dumnezeul vietii pentru care toate mormintele sunt goale si vor ramane goale. Acesta ne spune: „Iata, eu stau la usa si bat.” Invitatia pentru un viitor impreuna cu Hristos, nu in frica de libertate, ci eliberati de dictatura pacatului.

M-am intalnit cu un frate din Kherson (Ucraina). Kherson este o localitate la vreo 500 km de Bucuresti si la vreo 90 km, acum, de granita- noua granita dintre Ucraina si Crimeea. E foarte aproape. De fapt, apa din Crimeea vine prin Kherson si e o situatie foarte tensionata. Si am fost la o sedinta si la pastorul acesta, a unei biserici mari de acolo, si [a fost acolo si] un frate pastor din Rusia. Am fost invitati sa spunem fiecare ceva de tara noastra. Fratele din Rusia a facut niste slaiduri si cand a aratat Rusia, a aratat-o cu Crimeea. Nu trecusera decat 2 luni de la invazia rusilor. Si l-am vazut pe fratele asta din Ucraina. Nu se astepta de la un frate baptist dintr-o alta biserica sa vada lucrurile asa. Fratele rus n-a zis nimic despre chestia asta. A dat un raport. Dar, cand a venit fratele ucrainean, si ei se cunosteau de multa vreme, acesti doi frati.

Fratele Ucrainean a spus: „Fratilor, stiti, pentru noi e  o situatie foarte delicata. Si noi, ca si crestini, ar trebui sa ne reevaluam modul in care vedem lumea. Stiti? Ucrainieni se vad ca frati ai rusilor. Au luptat in al doilea razboi mondial impreuna. Am fost in Odessa in biserica baptista in ziua alegerilor lor si am spus: Noi nu stim ce sa credem, noi am fost frati aicea. Ce se intampla aici?”  Si fratele asta spunea: „Daca l-as intalni pe presedintele Putin, as vrea sa-i spun doua lucruri. In primul rand i-as spune ca eu nu-s de acord cu ce a facut in Crimeea. Nu-i o treaba buna. In al doilea rand, as vrea sa-i multumesc, pentru ca de cand s-a intamplat treaba asta, toti crestinii din Kherson- si baptisti, si ortodocsi, si catolici, si penticostali, si metodisti, in fiecare duminica la pranz, mergem in piata orasului si ne rugam lui Dumnezeu sa ne aduca pace. Ne rugam lui Dumnezeu sa schimbe lumea. Stateam si ma uitam si m-am gandit: „Uite ce inseamna sa fii viu pentru Hristos. Uite ce inseamna ca filtrul tau sa nu fie filtrul lumii; sa fie filtrul invierii.

Domnul sa va binecuvanteze. Domnul sa ne binecuvanteze. Si Domnul sa va ajute sa traim vii pentru Isus Hristos, pentru ca a murit pentru pacat. Amin.

Predica incepe la minutul 55 (VIDEO prin Credo TV)

  1. Fa click pe poza si vei intra la http://credo.tv/index.php/rbc-2014
  2. La al doilea player pe pagina unde scrie „RELUĂRI” in partea dreapta, selecteaza „Programul de Duminica” facand click pe el.
  3. fa click pe player sa porneasca.
  4. Urmareste intregul program sau daca doresti sa vizionezi doar predica: Pune mausul pe partea de jos al playerului si va apare bara de durata programului. Misca pana la minutul 54-55 si fa click acolo si va porni playerul.
Fa click sa urmaresti LIVE / In Direct

Fa click sa urmaresti programele in RELUARE

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari