Florin Ianovici – Cine ne aude cu adevărat? Întâlnire cu Titus Corlățean

Cine ne aude cu adevărat?

Ezra 8:22 „Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” ”

Florin IanoviciÎn ziua de astăzi bisericile penticostale din București au postit pentru familia Marius și Ruth Bodnariu, ca Dumnezeu să intervină cu biruință. Aceasta este o inițiativă a Comunității Penticostale din București.

La încheierea zilei de post, în biserică, am fost întrebat printr-un bilet, de ce nu îndemn credincioșii să picheteze ambasada Norvegiei în semn de protest pentru abuzul asupra familiei Bodnariu.

Răspunsul meu este acesta: eu nu am primit mandat să pichetez ambasade sau să ies în stradă pentru a protesta. Un slujitor al lui Dumnezeu, pastor, are rolul de a hrăni, veghea și zidi trupul lui Hristos. Nu am chemare să mobilizez credincioșii la asemenea acțiuni și nu am autoritatea să o fac.

De la începutul acestui necaz am chemat credincioșii la post și rugăciune și peste 100 de oameni, împărțiți pe fiecare zi a săptămânii s-au angajat să susțină și cazul familiei Bodnariu. Mă simt depășit și neputincios la gândul de a mobiliza oamenii la demonstrații, chiar civilizate, dar mă simt foarte încrezător să îndemn credincioșii să caute fața lui Dumnezeu.

Am lucrat ani de zile ca avocat, fac parte din diferite comisii – inclusiv cea de protecție a drepturilor copilului, de peste 11 ani – și cunosc diplomația care ascunde disprețul autorităților față de cei ce sunt credincioși. De ce să vin înaintea celor care mă disprețuiesc și care nu mă ascultă și care nu vor face nimic, când pot să vin înaintea Împăratului Isus Hristos, care vrea să îmi asculte glasul rugăciunii, care mă iubește și care poate schimba vremuri, decizii și autorități?

Pentru câteva momente mi-am imaginat cum aș fi eu cu credincoșii bisericii, în față ambasadei Norvegiei, demonstrând civilizat cu pancarde. Sentimentul pe care l-am încercat a fost unul de rușine. Mi-am amintit mai apoi de focul rugăciunii din această seară, de la biserica Betel, care ardea pentru familia Bodnariu și m-am simțit demn și încrezător. Așa că aleg cămăruța și nu strada.

Vom face tot ce ne stă în putință pentru a apela la căile legale. Mâine, împreună cu Daniel Bodnariu vom merge la Parlament, la Comisia pentru românii din diaspora, pentru a prezenta cazul și a cere suport. Am semnat petiția online în sprijinul familiei Bodnariu. Vom fi alături și material în tot necazul lor, dacă va fi nevoie. Suntem zi de zi în post și rugăciune. Toate acestea le pot face și trebuie făcute.

Dar în stradă eu nu pot ieși pentru că îmi e rușine ca nu cumva oamenii să creadă că mâna lui Dumnezeu este prea scurtă ca să izbăvească. Nu judec lucrurile pentru alții, ci pentru mine.

Tot ce am scris este un punct de vedere personal, pe o pagină personală, dar răspunderea mi-o asum public.

Florin Ianovici

CITESTE si –

Pentru cele mai noi stiri despre cazul Familiei Bodnariu, fa click pe poza:

Familia Bodnariu www.rodiagnusdei.wordpress.com

 

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari