Conventie 2013 Phoenix Arizona – Isus Hristos – Jertfa Suprema a Slujirii – Mesajul pastorului Alin Bob

VEZI aici toate predicile de la A 45-a Conventie a Bisericilor Penticostale SUA si Canada 2013 Phoenix Arizona toate linkurile pe o pagina sau individuale:

A 45-a Conventie a Bisericilor Pneticostale 2013VEZI 

Photo credit www.kingdomaoc.com

Evrei 8:1-3

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S’a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului prea sfînt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celalt Mare Preot să aibă ceva de adus.

Evrei 9:11-14

11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta; 12 şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică. 13 Căci dacă sîngele taurilor şi al ţapilor şi cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului, 14 cu cît mai mult sîngele lui Hristos, care, prin Duhul cel vecinic, S’a adus pe Sine însuş jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului cel viu!

In cadrul temei conventiei, in aceasta seara subiectul este:

Isus Hristos – Jertfa Suprema a Slujirii

Alin Bob Conventie 2013 phoenixNoi nu ne predicam pe noi insine, ci Il predicam pe Hristos Domnul, cel rastignit si inviat, care sta la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. Pe El Il binecuvantam, cu El am intrat intr-o relatie vie, nu bazata pe o traditie, pe dogme, ci bazata pe marturia adevarului, pe evanghelia lui Isus Hristos. Marit sa fie numele Domnului!  As vrea sa mentionez faptul ca epistola aceasta  a fost scrisa si adresata, in primul rand crestinilor dintre evrei. Este foarte important sa cunoastem contextul in care apare cartea aceasta, cuprinsa in canonul sfintelor scripturi, pentru a intelege ca pasajele pe care le-am citit si intreaga epistola reprezinta niste raspunsuri la niste intrebari pe care oamenii din biserica, din vremea aceea, din biserica primara, respectiv crestinii dintre evrei care erau imprastiati in diaspora le aveau. Se confruntau cu astfel de intrebari, cu astfel de probleme. Erau provocati de concetatenii lor sa dea raspunsuri si este demn de mentionat faptul ca ei nu detineau sfanta scriptura in forma in care noi o avem astazi- respectiv, Noul Testament, cu toate cartile cuprinse in NT si se bazau faorte mult pe invatatura Vechiului Testament, dar, aplicand-o prin prisma jertfei Domnului Isus Hristos, a implinirilor profetiilor mesianice, gasite in scriptura si apoi, sigur, invatatura apostolilor si mai tarziu cartile fiind adaugate si incluse in canonul sfintelor scripturi, reprezentand acest intreg frumos al sfintelor scripturi de care noi beneficiem astazi.

Biserica dintre evrei, la inceput neavand informatiile acestea se confruntau cu tot felul de probleme, de intrebari si erau supusi persecutiei. Exista teama ca unii din biserica sa se intoarca inapoi la iudaism, sa se intoarca inapoi la traditia iudeilor cu care erau obisnuiti, la practicile religioase ale vechiului legamant. Si as vrea sa ne gandim ca iudeii beneficiau de intermedierea marelui preot, care aducea jertfe in numele lor inaintea lui Dumnezeu, jertfe pentru pacate. Lucrul acesta le creea o siguranta spirituala, o zona de confort. Era foarte simplu sa practici lucrurile acestea, dar sa mergi spre ceva nou, inspre ceva care nu era foarte bine conturat si reprezenta o provocare pentu crestinii din biserica primara. Credinta in Hristos si invatatura apostolilor erau lucruri noi si care trebuiau explicate. Pentru consolidarea noilor crestini, pentru ca acestia sa poata sa faca fata atat persecutiilor, cat si intrebarilor pertinente si sincere.

Mi-amintesc de un episod din viata Mantuitorului in care a vindecat un orb din nastere. La un moment dat, fariseii il cheama pe orbul acesta, il iau la intrebari, dupa care il cheama din nou si-i spun, „Da slava lui Dumnezeu ca noi stim ca omul acesta era un pacatos.” Iar, El a raspuns, „Daca este un pacatos, nu stiu. Eu una stiu. Am fost orb si acum vad.” Ei l-au ocarat si i-au zis, „Tu esti ucenicul Lui. Ni suntem ucenicii lui Moise.” Era prilejul de mandrie al iudeului: Noi suntem ucenicii lui Moise. Voi cu cine votati? Voi de a cui sunteti? „Stim ca Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu stim de unde este.” Existau atatea intrebari pe vremea aceea si scriitorul, inspirat de Duhul lui Dumnezeu, avea sa-L prezinte pe Hristos ca fiind calea cea noua si vie. O cale nespus mai buna. Mai buna decat legea data prin Moise. Mai buna decat o revelatie primita prin ingeri. Mai buna decat sistemul preotiei, respectiv a lui Aron.

Epistola Il prezinta pe Hristos, mijlocitorul unui legamant nou, bazat pe o linie preoteasca mai veche decat cea a lui Aron, dupa modelul lui Melhisedec. E o jertfa unica si desavarsita, avand un mare preot sfant si milostiv. Si isi incepe epistola spunand si facand aceasta comparatie  si aceasta paralela: Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin prooroci, in multe randuri si-n multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile. Dumnezeu insusi a prevestit prin proorocul Ieremia inlocuirea vechiului legamant cu unul nou, cu unul mai bun. (10:00)

Evrei 8:8, ,,Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou;.

Evrei 8:10-12  Dar iată legămîntul, pe care -l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. 11 Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicînd: ,Cunoaşte pe Domnul!` Căci toţi Mă vor cunoaşte, dela cel mai mic pînă la cel mai mare dintre ei. 12 Pentrucă le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor„

As vrea sa aruncam o privire paralel asupra acestor doua legaminte: legamantul vechi si legamantul cel nou. Si observam ca fiecare face referire la un cort, la o casa unde se manifesta  prezenta lui Dumnezeu si poate ca a-ti observat deja in Psalmul 134, unde psalmistul ne indeamna: Binecuvantati pe Domnul voi cei care stati in casa Domnului.” Vorbeste despre o casa in care noi oamenii locuim si ne inchinam inaintea lui Dumnezeu. Dar, in vers. urmator spune: Ridicati-va mainile spre sfantul locas. Un alt locas! De aceea, dragii mei, noi daca suntem adunati in acest loc, in cadrul acestei conventii a bisericilor Romane Penticostale, vreau sa va spun ca mai este un locas unde se aduc jertfele noastre, laudele noastre inaintea lui Dumnezeu. Este locasul ceresc.

Despre lucrurile acestea vorbeste apostolul in Evrei. Vorbeste despre un cort al intalnirii si as vrea sa ne punem in situatia destinatarilor originali ai acestei epistole, care poate erau luati la intrebari de evrei, care spuneau, „Noi avem un templu, noi mergem la inchinare. Noi avem un mare preot dupa oranduiala lui Aron. Nu oricine putea sa slujeasca drept mare preot. Marele preot intra odata pe an si asta se intampla in fiecare an. Intra in sfanta sfintelor inaintea lui Dumnezeu si aduce jertfa pentru noi. Si intra cu sangele acela, ca sa faca ispasirea, intai pentru pacatele lui si apoi pentru pacatele norodului. Erau jertfe repetate. Sangele unor animale care trebuiau sa fie fara cusur. Si vine apostolul si spune, „Dar, voi aveti,” – imi place cum incepe capitolul 8. Dupa ce scrie multe lucruri, multe invataturi, spune, „Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un mare preot.” Poate ca in inima multora exista indoiala si erau gata sa se intoarca la preotia levitica a lui Aron, sa se intoarca la vechea lege. Dar, vine apostolul si clarifica, „Noi avem un mare preot.” Este punctul cel mai insemnat, demn de remarcat. Dincolo de intrarea in sfanta sfintelor, El intra cu insasi sangele Sau. El nu intra in mod repetat, ci jertfa Lui a fost odata pentru totdeauna. Si n-a intrat intr-un locas facut de mana, macar ca s-a despicat in doua perdeaua  la jertfa Domnului Isus Hristos. Perdeaua care despartea locul sfant de locul preasfant, garantand accesul liber in prezenta lui Dumnezeu, prin harul Domnului Isus Hristos si prin jertfa de la Golgota. (14:00)

Dar El, marele nostru preot a intrat odata pentru totdeauna in locasul ceresc, in locul preasfant, inaintea lui Dumnezeu. Si nu cu jertfe de animale, nu cu sange provenit de la aceste jertfe, ci cu insusi sangele Lui. Binecuvantat sa fie numele Domnului. Aducand o jertfa unica, o jertfa irrepetabila, sangele Domnului Isus Hristos, Mielul fara cusur al lui Dumnezeu. Si rezultatul, daca privim la rezultate pentru vechiul legamant reprezenta curatarea trupului si acoperirea pacatelor. Ele erau acolo, undeva de-desubt. Dar pentru noul legamant reprezenta curatarea cugetului si a trupului si stergerea pacatelor, asa cum promitea Dumnezeu: Nu-Mi voi aduce aminte de pacatele lor. Marit sa fie numele Domnului pentru acest legamant in care noi am intrat.(15:00)

As vrea in continuare sa ne uitam la cateva aspecte care reprezinta slujirea Domnului Isus Hristos pe pamant. In primul rand:

Isus Hristos slujind intre cer si pamant

As vrea sa surprind 2 aspecte legate de persoana Domnului Isus Hristos si sa-l surprindem pe Domnul Isus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu care a slujit Tatalui prin ascultare.

1) Prima caracteristica a slujirii este ascultarea. Samuel spunea odinioara ca ascultarea este mai importanta decat jertfele. Iar, neascultarea este tot atat de vinovata ca si ghicirea, sau inchinarea la idoli. Il vedem pe Fiul lui Dumnezeu slujind Tatalui prin ascultare:

  • A) La intruparea Sa. Evrei 10:5-7  De aceea, cînd intră în lume, El zice: ,,Tu n’ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n’ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: ,,Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!„Voia lui Dumnezeu la intruparea lui Isus Hristos. Apoi, in viata pe pamant a Mantuitorului, El marturisea si Ioan consemneaza in evanghelia Sa in cap. 6:38  căci M’am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimes. 
  • B) Asculta de Tatal chiar si la moarte. A mers pana la sacrificiul suprem. Se ruga in gradina Ghetsimani, spunand, „Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine. Dar, totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta.” Iar, apostolul Pavel surprinde planul acesta si caracterul deosebit al lui Hristos. Filipeni 2:6  El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S’a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S’a smerit şi S’a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.
  • C) A ascultat de porunca Tatalui si la inviere. Ioan 10:17-18  Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau. 18 Nimeni nu Mi -o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit -o dela Tatăl Meu.` (18:20)

 1. Isus Hristos slujind omenirii prin dragoste

A doua caracteristica a slujirii este dragostea. Matei 20:28 Pentru că nici Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. Slujirea Lui s-a manifestat prin dragostea de oameni.

  • S-a oprit in dreptul celor care strigau dupa ajutor.
  • A facut minuni pentru a schimba viata oamenilor.
  • A atins pe cei care aveau nevoie de vindecare.
  • A inviat pe cei care au trecut deja prin pragul mortii, pentru ca s-a indurat si a ascultat rugamintile celor care-L implorau sa intervina chiar si in situatii imposibile din punct de vedere uman.
  • A eliberat pe cei posedati de diavolul.
  • A hranit multimi de mii de oameni, inmultind painile si pestii.
  • A luat copilasii in brate pentru a-i binecuvanta.
  • I-a invatat pe oameni ca unul care avea putere. Vorbind in pilde despre pasiunea pe care  avea pentru salvarea sufletelor.
  • Slujirea Lui s-a materializat si prin potolirea furtunii, pentru a salva viata ucenicilor si pentru a le inspira credinta.
  • S-a aplecat la picioarele ucenicilor pentru a le spala picioarele si a le da o lectie pentru slujire. A fost pentru ei, nu unul care sta la masa, ci ca cel care slujeste la masa.
  • A luat apararea celei condamnate la moarte, oferindu-i iertare.
  • A luat locul pacatosilor murind pe o cruce, ca sa-i impace cu Dumnezeu.
  • A inviat ca sa se faca pentru oameni urzitorul unei mantuiri vesnice.
  • S-a inaltat ca sa-i poata reprezenta inaintea Tatalui ca Mare Preot desavarsit.
  • Si va reveni tot din dragoste pentru credinciosi, ca sa-i duca cu El in ceruri sa petreaca o vesnicie impreuna. (21:00)

Binecuvantat sa fie numele Domnului. Isus Hristos ne iubeste. Pentru noi a venit, a parasit cerul  si spune scriptura ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine. Slujirea Lui s-a remarcat prin ascultarea de Tatal si prin dragostea extraordinara, manifestata  fata de omenire. Una stfel de Mantuitor avem si este vrednic sa primeasca lauda si inchinarea naostra. Trebuie sa descoperim pasiunea slujirii unui astfel de Mantuitor, a unui astfel de Imparat, a unui astfel de Dumnezeu, care ne iubeste, care a dat tot ce a avut mai scump pentru noi. Binecuvantat sa fie numele Lui.

Photo credit vimeo.com

2. Isus Hristos slujind prin oficiul de Mare Preot

Din Mijlocul Oamenilor – As vrea sa ne uitam la cateva conditii pe care Scriptura le mentioneaza privitor la investirea la aceasta slujba de Mare Preot. In primul rand trebuia sa fie luat din mijlocul oamenilor pe care trebuia sa-i reprezinte. Evrei 5:1În adevăr, orice mare preot, luat din mijlocul oamenilor, este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. Lucrul acesta ne vorbeste despre necesitatea intruparii Fiului lui Dumnezeu, necesitatea ca El sa aiba o natura umana pentru a ne putea reprezenta ca Mare Preot. Evrei 2:17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Si culmineaza autorul si spune in Evrei 4:15  Căci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. A avut o natura umana. Stie, cunoaste prin ceea ce trecem noi. Cunoaste ispitele cu care ne luptam noi. Dar are putere si ne poate da si noua putere si biruinta. Marit sa fie numele Marelui nostru Preot.

Randuiala Preotiei – O a doua caracteristica este ca Marele Preot, atunci cand era ales trebuia sa respecte randuiala preotiei . Dumnezeu este cel care a stabilit cine poate sluji ca preot. Vechiul legamant prevedea genealogia fiilor lui Aron. Numeri 3:10 Pe Aaron şi pe fiii lui să -i pui să păzească slujba preoţiei lor; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea. Dumnezeu cheama pe acela pe care vrea sa-l accepte in slujba. Nu existau posturi scoase la concurs. Nici nu putea candida cine dorea sa faca o cariera din preotie. Dumneavoastra, ca si cunoscatori ai sfintei scripturi cunoasteti ce s-a intamplat in cazul rascoalei lui Core, Datan si Abiram, cum pamantul s-a deschis si i-a inghitit pe ei si pe familiile lor. De ce? Pentru ca au spus: Ce numai prin Moise vorbeste Dumnezeu? Da ce, numai Aron poate sa fie preot? Tot poporul, toti suntem sfinti. Toti putem face slujba aceasta. Si au fost chemati inaintea lui Dumnezeu si Dumnezeu a aratat cine poate sluji. In Evrei 5: 4-5 se spune foarte clar – Nimeni nu-si ia cinstea aceasta singur. Ci o ia daca este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aron.

Tot asa si Hristos, nu si-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la cel ce a zis, „Tu esti Fiul Meu. Astazi te-am nascut.” A fost chemat si numit de catre Dumnezeu cu autoritate de Fiu, dupa randuiala lui Melhisedec. Evrei 7:1-3 mentioneaza aceste aspecte care fac referire la Hristos.  – În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, -care a întîmpinat pe Avraam cînd acesta se întorcea dela măcelul împăraţilor, care l -a binecuvîntat, care a primit dela Avraam zeciuială din tot, -care, după însemnarea numelui său, este întîi, ,,Împărat al neprihănirii„, apoi şi ,,Împărat al Salemului„, adică ,,Împărat al păcii„; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrşit al vieţii, -dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, -rămîne preot în veac. As vrea sa ne uitam la caracteristicile acestui sistem preotesc:

Mare preot, in felul lui Melhisedec

Ce inseamna expresiile acestea? Fara tata, fara mama. Ma duce cu gandul la nasterea supranaturala, din punct de vedere biologic al Domnului Isus Hristos. Neavand o origine umana naturala, El a fost intrupat printr-o minune din partea lui Dumnezeu. Prin zamislire de la Duhul Sfant prin fecioara Maria. Apoi fara spita de neam. Adica nu era din descendenta fiilor lui Aron din aceasta linie preoteasca. . De ce? Pentru ca Melhisedec fusese inainte de Moise si de Aron in vremea lui Avraam. Neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, adica fara inceput si fara sfarsit. „Din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu.” S-a intalnit cu Avram, care este tatal tuturor credinciosilor si l-a binecuvantat. Si autorul epistolei catre evrei spune ca bineinteles „cel mai mare il binecuvanteaza pe cel mai mic.” Si binecuvantarea aceasta a fost transmisa tuturor urmasilor lui Avraam. Adica, celor ce au credinta, inclusiv poporului lui Dumnezeu. Marit sa fie numele Domnului pentru ca ne-a integrat in acest popor sfant. Si ceea ce El binecuvanteaza ramane binecuvantat pentru vesnicie.

Spune scriptura in continuare ca a adus paine si vin. Lucrul acesta ne vorbeste de seara aceea inainte de patimile Sale, cand a luat o paine si a zis, „Acesta este trupul Meu care se frange pentru voi.” Apoi a luat un pahar si dupa ce l-a binecuvantat a zis, „Acest pahar este legamantul cel nou facut in sangele Meu.” Si ne mai spune scriptura ca a primit zeciuiala din toate. Al treile punct cu care ne apropiem de final, as vrea sa surprindem (27:00):

3. Slujirea Domnului Isus Hristos prin jertfa

Am vazut o slujire prin ascultare, o slujire prin dragoste, o slujire ca Mare Preot si in final o slujire prin jertfa. Evrei 7:26-27  Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfînt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai pe sus de ceruri, 27 care n’are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l -a făcut odată pentru totdeauna, cînd S’a adus jertfă pe Sine însuş. Avem inaintea noastra prezentarea unei jertfe inlocuitoare. Dupa caderea in pacat, oamenii au inceput sa aduca jertfe lui Dumnezeu si jertfirea unui miel simboliza nevoia mortii inlocuitoare, cand cineva nevinovat trebuia sa moara in locul pacatosului vinovat. Cel care aducea jertfa medita la faptele lui si a consecintelor dezastruoase ale pacatului, sacrificand cea mai blajina si nevinovata faptura, un miel.

 Ne spune scriptura in Noul Testament despre Caiafa, Marele Preot ca el profetea despre aceasta jertfa inlocuitoare spunand, „Voi nu stiti nimic. Oare nu va ganditi ca este in folosul vostru sa moara un singur om pentru norod si sa nu piara tot neamul?” Apoi avem de a face nu doar cu o jertfa inlocuitoare, ci cu o jertfa desavarsita. O jertfa primita de Dumnezeu. Si pentru ca aceasta jertfa sa fie primita de El, trebuia sa fie fara cusur. In campia Betleemului, in apropiere de Ierusalim, se cresteau mieii care aveau sa slujeasca drept jertfe in templul din Ierusalim. Acolo, la intruparea Mantuitorului, ostirea cereasca si ingerul mesager al lui Dumnezeu vine si intra in contact cu pastorii aceea in jurul Betleemului. Ii invita si-i intreaba sa mearga sa caute pe cel care este Mantuitorul de curand nascut. Si ei se duc, ajung la un staul. Parca si locul acesta ne vorbeste despre un miel. Ajung la un staul si-L vad pe pruncul nou nascut, care avea sa devina mielul desavarsit al  lui Dumnezeu pentru jertfa. Avram spunea odinioara lui Isac, „Domnul va purta de grija pentru miel. Si asa a fost. A rascumparat nu doar pe Isac, ci lumea intreaga de pacat. Si Ioan Botezatorul Il prezenta spunand, „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.” Profetia despre El si in Isaia 53 – precizez ca la Golgota crucea a fost altarul, iar Isus a fost Mielul. (30:00)

Beneficiile slujirii Marelui nostru Preot

In final, dragii mei, haideti sa ne uitam la cateva beneficii ale slujirii Marelui nostru Preot pentru ca vrem si credinta noastra sa fie intarita. Este deosebit de important pentru noi, pentru generatia tanara, pentru fiecare in parte sa stim in cine am crezut. Credinta noastra sa fie fundamentata, pentru ca punctul cel mai insemnat a celor spuse este ca avem un Mare Preot la dreapta lui Dumnezeu. Beneficiile sunt extraordinare. Ce face Domnul Isus in cer pentru noi, in timp ce pregateste un locas unde sa ne duca si  pe noi?

  1. El intermediaza inchinarea noastra prin rugaciunile care le facem in numele Lui. El spune, „Adevarat va spun ca nu a-ti cerut nimic in numele Meu. Cereti pentru a capata, ca bucuria voastra sa fie deplina.” Atunci cand noi ne rugam El mijloceste. El intermediaza inaintea lui Dumnezeu pentru noi.
  2. EL preia laudele noastre transmise catre Dumnezeu si aici cred ca sunt foarte interesati cei care canta in formatiimuzicale, cei care lauda pe Domnul. Evrei 13:15 Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc Numele Lui. Nu putem aduce o jertfa inaintea lui Dumnezeu decat daca o facem prin Hristos, Marele nostru Preot.
  3. Dar si la marturisirea Cuvantului lui Hristos in lume. Mantuitorul spunea, „De aceea, oricine ma va marturisi inaintea oamenilor, il voi marturisi si eu inaintea Tatalui meu care este in ceruri.
  4. In final, prin trimiterea Duhului Sfant le spunea ucenicilor, „Va spun adevarul, va este de folos sa ma duc. Caci daca nu ma duc Eu, Mangaietorul nu va veni la voi. Dar daca ma duc Eu in pozitia aceea de intermediar, vi-L voi trimite.”
  5. Un alt aspect, beneficiu este mijlocirea care asigura mantuirea. De aceea, spune Evrei 7:25 De aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.
  6. Un alt beneficiu este iertarea care ne permite accesul in prezenta lui Dumnezeu. Ap. Ioan spune in prima sa epistola 1 Ioan 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. 
  7. Alt beneficiu este rascumpararea prin care suntem neprihaniti inaintea lui Dumnezeu. Romani 3:23-24  Căci toţi au păcătuit, şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24 Şi sînt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus. Iar ap. Petru are niste cuvinte extraordinare  si ne aduce aminte spunand, „Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur a-ti fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care il mostenisera-ti de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, mielul fara cusur si fara prihana.
  8. Un alt beneficiu este harul care ne ajuta in slabiciuni. Evrei 4:14  Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui Dumnezeu-să rămînem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. 16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. Auziti ce important este sa avem un Mare Preot la dreapta lui Dumnezeu? Cand treci prin icnercari, prin probleme, prin greutati, sa capeti har, sa capeti indurare, sa capeti resurse spirituale.
  9. Un ultim beneficiu pe care vreau sa-l mentionez este gratierea, pentru ca am gasit in scriptura un lucru extraordinar de important. La moartea Marelui Preot erau eliberati toti aceea care din greseala au comis o crima si au fugit intr-o cetate de scapare. Oamenii acestia se puteau intoarce acasa in mostenirea lor. In Numeri 25:25-28  Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mîna răzbunătorului sîngelui, şi -l va face să se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă la moartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt. 26 Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise, 27 şi dacă răzbunătorul sîngelui îl întîlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor. 28 Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare pînă la moartea marelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşia lui. Vreau sa mentionez bucuria care era in cetatile de scapare in ziua cand murea Marele Preot. Poate toata natiunea se intrista, poate era un doliu national, dar in cetatile de scapare era bucurie. Marele Preot a murit si noi suntem gratiati. Ne putem intoarce acasa. Moartea Marelui Preot  avea putere de ispasirea pedepsei. In mod individual, putem sa-l mentionam pe Baraba, un criminal, care a experimentat gratierea la moartea inlocuitoare a Domnului Isus Hristos. Ap. Pavel scrie in Romani 5:8-11 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.  Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu. 10 Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. Marit sa fie numele Domnului.

Raman la aceste cuvinte mentionand punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca: Avem un Mare Preot si fiindca avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatate de un cuget rau si cu trupul spalat cu o apa curata. Sa tinem fara sovaire la marturisirea  nadejdii noastre, caci credincios e cel care a facut fagaduinta. Dumnezeu sa ne binecuvanteze sa mostenim fagaduintele pe care Marele nostru Pre

Alin Bob

 Biserica Emanuel Sacramento

VIDEO by Credo TV

Cristian Ionescu – Slujba Duhului Sfant – Predica de la Conventie 2013

PAGINA PRINCIPALA CU Detaliile a 45-a Conventie:  LIVE In Direct – A 45-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane din SUA si Canada – Descopera Pasiunea Slujirii 30 August – 2 Septembrie 2013

Cristian Ionescu

2 Corinteni 3:5-18

Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală; 13 şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător. 14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor. 16 Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată. 17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Scopul pe care il am in aceste cateva minute este sa va motivez si sa intelegem impreuna lucrarea, slujba pe care o face Duhul Sfant in mijlocul nostru. Dragii mei, am vorbit despre slujba multor oameni mari in zilele acestea. Am vorbit despre cea mai inalta slujba, slujba Domnului Isus Hristos. Si in seara aceasta, fiindca traim in dispensatiunea Duhului Sfant, in era in care Dumnezeu lucreaza pe pamant si in biserica Sa prin puterea Duhului Sfant, as dori sa ne uitam la slujba Duhului Sfant, slujba aducatoare de viata.

Interesant ca pasajul acesta incepe prin a ne vorbi despre slova. Toti stim ca la inceput era Cuvantul, Cuvantul sub forma lui Logos, forma creatoare a Cuvantului lui Dumnezeu si cand Dumnezeu a zis, a luat fiinta.Ce este interesant, omului nu i s-a dat autoritatea Logos, desi exista teologii in ziua de astazi care afirma ca noi suntem mici dumnezei, suntem indumnezeiti si avem si noi puterea Logos si noi ce vorbim ia fiinta. Noi, numai atunci cand vorbim suprapus voii lui Dumnezeu ia fiinta si nu ia fiinta fiindca zicem noi, ia fiinta pentru ca este voia lui Dumnezeu. Noi nu putem lucra in afara voii lui Dumnezeu. Dar si omului i s-a dat un cuvant. Si primilor oameni li s-a dat un cuvant …de la litera. Si  li s-a spus, „Aveti voie sa mancati din toti pomii din gradina, dar in ziua cand veti lua fructul oprit din pomul din mijlocul gradinii, pomul cunostintei binelui si raului, cu siguranta veti muri.” Este prima si singura interdictie data oamenilor in gradina Eden. Te-ai gandi ca oamenii acestia ar fi fericiti, nu pana la adanci batranete, ca acolo nu era nici batranete, nici moarte, ci pentru o eternitate. Oamenii acestia erau sub voia lui Dumnezeu, erau sub binecuvantarea lui Dumnezeu. Au facut ce au facut si au mancat din fructul oprit. Au calcat litera lui Dumnezeu. O litera care trebuia respectata si ascultata. Litera aceasta era pentru ca sa-i protejeze de blestem si de moarte. Dar au calcat-o si s-a implinit cuvantul lui Dumnezeu. Si din punct de vedere fizic, in ziua aceea a intrat moartea in ei si a inceput sa-si faca lucrarea, pana i-a bagat in pamant. Si la inceput i-a luat 1000 de ani, ceea ce ne duce la o semnificatie profetica, „In ziua in care vei manca, vei muri.” La Dumnezeu o mie de ani sunt ca o zi, o zi ca o mie de ani.

Dar, cel mai grav este ca a intrat moartea spirituala in lume. Omul a fost despartit de Dumnezeu. Si va rog sa observati ca poporul lui Israel, la muntele Sinai, din nou i se aduce slova, sau litera. Litera este dreapta, slova este cuvantul desavarsit a lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu. Le-a dat zece. Le-a calcat si pe acestea. Se vorbea foarte frumos despre Moise: Slujitor credincios, cu pasiune, peste casa lui Dumnezeu. Si imi aduc aminte de momentul acela, cand coboara de pe munte cu placile scrise, cu tablele scrise cu degetul lui Dumnezeu, cu slova, cu litera lui Dumnezeu, cu interdictiile lui Dumnezeu, cu poruncile lui Dumnezeu. Si Dumnezeu ii spune, „Moise, du-te repede, pentru ca poporul acesta pe care l-am scos din tara Egiptului cu mari minuni, cu brat puternic s-a dedat la idolatrie si ma necinsteste.” Dragii mei, Moise, Biblia spune ca a fost cel mai bland om de pe fata pamantului. Rezist tentatiei de a spune ca din cand in cand si cei mai blanzi oameni se supara, se manie si se infurie. Prefer sa cred ca Moise n-a cazut prada unui sentiment de manie. Vreau sa cred ca Moise n-a fost nervos. Nu cred ca Moise a fost nervos. Vreau sa va spun ce cred eu ca s-a intamplat cu Moise si cred ca Biblia imi da mie dreptate. (10:30)

Stiti cu ce se cobora Moise la poporul acesta? Cu moartea. Pentru ca poruncile acelea spuneau: Daca le respecti vei trai, daca le calci vei muri. Si Moise nu venea, nu facea o slujba aducatoare de viata. Nu apucase sa coboare dupa munte cu slova lui Dumnezeu si slova aceea era gata sa-i omoare. Si stiti ce a facut Moise? A izbit…. stau si ma gandesc- cat de mult ar trebui sa se enerveze un pastor in mijlocul adunarii, atunci cand vede ca oamenii calca flagrant legile lui Dumnezeu si poruncile lui Dumnezeu si sa se supere pe Biblie, sa dea cu ea de pamant. Eu cred ca nici unul dintre slujitorii de aici nu ar indrazni sa faca asa ceva. Nu pentru a se razbuna pe tablele legii a facut Moise gestul acesta , ci datorita faptului ca tablele acelea erau evidenta lui Dumnezeu impotriva unui intreg popor. Era actul de condamnare ale unei intregi natiuni.

Aduceti-va aminte ce spunea apostolul Pavel. E adevarat, noi venim cu o noua dimensiune a Cuvantului lui Dumnezeu. Dar, cuvantul acesta pe care noi il propovaduim in noul legamant ne face la fel, cel putin la fel de responsabili fata de el. Si apostolul Pavel spunea mesajul nostru este o mireasma. Evanghelia pe care noi o propovaduim este un parfum, este o mireasma. Pe unii ii duce de la moarte la moarte. Pe altii, de la moarte la viata. Dragii mei, cuvintele care au fost propovaduite in zilele acestea, insusite si respectate, vor aduce viata in sufletele multora din locul acesta. Calcate si neascultate vor aduce moarte.

Vreau sa citesc ceea ce spune cuvantul lui Dumnezeu in Evrei 12:18:

18 Voi nu v’aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întunerec, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trîmbiţă, nici de glasul, care vorbea în aşa fel că ceice l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, 20 (pentrucă nu puteau suferi porunca aceasta: ,,Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata„. 21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încît Moise a zis: ,,Sînt îngrozit şi tremur!„). 

Permiteti-mi sa ma reintorc la textul nostru si sa spun: Daca slova aceasta, litera aceasta care este legea lui Dumnezeu desavarsita… Pavel spunea in Romani: Legea lui Dumnezeu e desavarsita. Nu-i de vina legea, ca nu ne-a transformat.  Legea-i desavarsita. Dar legea nu a avut nici o incarcatura, a fost doar o litera. Si acum, ceea ce spune aici cuvantul lui Dumnezeu este: Slujba noastra este o slujba superioara, pentru ca in litera aceasta care vine de la Dumnezeu- si vreau sa va spun ca litera evangheliei este la fel de ingusta, la fel de stricta, si chiar mai stricta decat litera din vechiul legamant. Domnul Isus spunea, „A-ti auzit ca in lege s-a zis, dar Eu va spun. Sa nu ucizi? Eu va spun: Sa nu urasti. A-ti auzit ca in lege s-a spus: Sa nu preacurvesti. Dar Eu va spun: Sa nu priviti si sa poftiti.”

Epistolele, si in special epistolele lui Pavel, considerat de foarte multi campionul liberalismului sunt pline, scumpii mei, de do’s and dont’s. Stiti despre ce vorbesc. Do’s and don’ts. „Ne-am saturat, Domnule, de bisericile astea Romanesti, unde-s numai ‘do’s and dont’s’, reguli… Aha. Uitati-va va rog, cititi din scoarta in scoarta, epistolele lui Pavel sunt pline de ce sa facem si sa nu facem. Litera dupa litera, dupa litera, dupa litera, dupa litera, dupa litera. Exists totusi o diferenta. Litera din vechime era goala. Era doar cuvant, fara nici o incarcatura de putere. Dar litera care ne-a fost data noua este litera lui Dumnezeu, este Fiul lui Dumnezeu, este puterea Duhului Sfant , care incarca cuvantul acesta cu putere de implinire. Si ascultati ce spune aici Cuvantul Domnului: 2 Corinteni 3:7-8  Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?  Stiti de ce, scumpii mei? Pentru ca slova cu duh ne da o slujba binecuvantata. Noi nu mai coboram cu tablele speriati, ca tablele acelea, cuvintele acelea ii vor omori pe oameni, ci coboram cu Evanghelia, care are in ea putere de implinire, de transformare si stim ca le va da oamenilor viata. Dar, le va da viata atunci cand ei vor accepta transformarea produsa de Duhul Sfant in vietile lor. Si aici spune cu ce s-a coborat Moise de pe munte: Cu niste table care erau osanda lui Dumnezeu, cu cat mai mult o intreci in slava slujba aducatoare de neprihanrie.

Dragii mei, atunci cand Domnul Isus Hristos a murit la Calvar, Domnul Isus a murit pentru pacatele noastre. A murit pentru ca sa ne curateasca casa fiintelor noastre. Dar, in casa aceasta nu poate si nu trebuie sa ramana goala. Ci, atunci cand este curata, trebuie umpluta. Si ceea ce umple casa sufletului tau este puterea Duhului Sfant. De ce credeti ca le-a spus ucenicilor.. erau pe munte si L-au vazut pe Domnul Isus Hristos inaltandu-se. Ce priveliste extraordinara. Si in timp ce se inalta, ei au ramas cu ochii pironiti in sus. Acuma, le spuse-se ca se intoarce inapoi. Bag seama ca unii dintre ei or fi crezut ca nici nu mai trebuie sa plece de acolo. Stau, cum S-a dus, se va intoarce repede, ca: Iata, ca Eu vin in curand. „Barbati Galileeni, de ce stati cu ochii pironiti spre cer? Acest Isus, pe care L-ati vazut inaltandu-se la cer se va intoarce in acelasi fel. Voi duceti-va la Ierusalim…” si Domnul le spuse, „Nu va departati de Ierusalim..” Pai, de ce sa nu ne indepartam? Vrem sa implinim planul Tau cat mai repede. Vrem as vi cat mai repede. Vrem sa intram in slujba cat mai repede.” „Nu va indepartati de Ierusalim pana veti primi o putere si apoi imi veti fi martori in Ierusalim, in Iudeia, in Samaria si pana la marginile pamantului.” (19:00)

Aceasta este puterea de marturie, dar este si o putere de transformare, dragii mei. Oriunde au mers oamenii lui Dumnezeu s-a produs aceasta transformare. Sfintenia aceasta, neprihanirea aceasta este reprezentata aici in pasajul acesta  cu cuvantul slobozenie sau libertate. A-ti auzit de termenul ‘libertate in Hristos’. Ce inseamna libertate in Hristos? Sa nu intelegem gresit termenul acesta. Pentru ca, vedeti, este firea aceasta pamanteasca, care tare se tareste. care tare vrea sa-si faca de cap. Si este exact cum eram eu cand eram copil si ma ducea la doctor. Si pe drum o bombardam pe mama cu intrebari, „Dar, ce-mi face?” Se mai intampla si in alte situatii, cand mai faceam cate o boacan si ma facea sa ies de acolo de unde am fost bagat si de acolo (de sub locul in care eram, ziceam) „Dar, ce-mi faci?” Asa face si firea pamanteasca. „Hai la biserica!” „Dar, ce-mi faci?” „Citeste Biblia!” „Dar, ce-mi faci?”

Cand legea a venit, firea pamanteasca s-a ingrozit, „Dar, ce-mi face?” Pai vrea sa te lege. De ce sa te lege? Ca sa nu-ti faci de cap. Dumnezeu, prin lege, a dorit sa suprime aceasta expansiune a pacatului. Sa limiteze expansiunea pacatului. Acuma vine harul si firea pamanteasca zice, „Dar, ce-mi face?” Si sunt unii care spun, „Oh, vino la Isus, nu-ti face nimic harul! Nu trebuie sa se transforme nimic in viata ta. Uite asa, frumos, te duce in rai.” Harul lui Dumnezeu este si el un profesor. In Tit spune, „Ne invata harul lui Dumnezeu sa o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti.” Va rog sa observati ce spune cuvantul lui Dumnezeu in Galateni 5:13 despre aceasta slobozenie: Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Stiti cum e cu firea asta pamanteasca? Ea vine de multe ori fericita la propovaduirea harului lui Dumnezeu. „Har” intre ghilimele, atunci cand i se spune ca nu-i face nimeni nimic. Cheama sa se simta bine. Dragii mei, credeti dumneavoastra ca Hristos a murit pe cruce ca legea sa ne disciplineze si harul sa ne transforme intr-un haos total moral? Legea ne-a imbracat decent si harul ne dezbraca? Ce credeti dumneavoastra? Legea ne invata sa fim demni si decenti si harul ne inzorzoneaza, ne impopotoneaza, ne vopseste, ne face ca pe sorcove? Asta-i rolul harului? De aia a venit harul in lumea aceasta? (22:00)

O, nu de aia a venit harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a venit pentru ca toate aceste lucruri bune sa le respectam si sa le implinim, nu tarandu-ne pe pamant, ci cu bucurie si de buna voie. De aceea a venit harul lui Dumnezeu. Asta inseamna adevarata slobozenie. Stiti ce este deranjant? Ca in ziua de azi, toate marile dileme pe care le avem, asa de multe avem, trebuie sa recunoastem ca avem dileme. E pacat sa? Aia trebuie, si aia, si aialalta si cealalta? Si asta, si asa, si altfel? Si stiti ce observ eu? Ca toate le negociem in favoarea firii pamantesti. De la o generatie la alta, mai negociem cateva, dar niciodata nu am auzit si nu se vede, ca realitatea este clara fratilor. Sa ne iertati. Ne uitam fiecare in biserica de unde venim si vedem care este tendinta. Cand noi propovaduim aceasta ingustime a harului lui Dumnezeu, noi mergem impotriva curentului. Noi nu satisfacem dorintele multimii. Nu. Noi mergem impotriva multimii. O, nu e prea popular sa spui omului sa fie mai ingust in modul cum se imbraca, cum se poarta, cum vorbeste, cum traieste. Nu, lucrul asta nu este popular.

Slobozenia este altceva. Nu sunt liber sa fac ce vreau. Sunt liber sa fac ceea ce trebuie. Nu sunt liber sa merg unde vreau si sa vorbesc cum vreau  si sa fac ce vreau. Sunt liber sa implinesc toate poruncile lui Dumnezeu ca sa dovedesc cu adevarat ca-L iubesc. Marir sa fie numele Domnului! Asta este chemarea la slobozenie. Si firea pamanteasca vine si spune: Ce vrei lege cu mine? „Sa te bag in puscarie, sa te leg.” Si fuge saraca lege la har si zice, „Poate ca se poarta mai frumos cu mine: Dar, tu (harule) ce faci cu mine?” „Eu vreau sa te rastignesc. Eu vreau sa mori. Eu vreau sa te anihilez, sa te neutralizez.” Si cand aude una ca asta, firea pamanteasca se ingrozeste.

Dragii mei, se merita sa traim in Duhul, nu in firea pamanteasca. Si continua cuvantul Domnului in Galateni 5:16 – Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti. Auzi, stii ce? Cand prea iti da ghes (?) inima sa faci un lucru, sa te duci undeva, sa faci ceva, sa-ti cumperi ceva si simt ca nu mai pot, dragul meu, stii fara ce sa nu poti trai in lumea asta? Sa nu poti trai fara Hristos. Sa nu poti trai fara casa lui Dumnezeu. Daca prea te impinge ceva de la spate- du-te, fa, du-te si tu, incearca si tu si altii fac asa- dragul meu, sa stii ca ala nu este indemnul Duhului, te imbranceste firea de la spate. Prea traieste. Are prea mare putere, prea voinica. Rastigneste-o impreuna cu Hristos. Ascultati continuarea pasajului din Evrei 12:

22 Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi, 

Noi nu avem aici partasie doar cu cateva mii de oameni la Phoenix, Arizona. Aici, prin Duhul Sfant, noi avem partasie cu toti sfintii, din toate vremurile. Laudat sa fie Domnul! Aici, duhovniceste sunt prezenti martirii, sunt oamenii despre care spune Evrei 11:36-40 –

36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, – 38 ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului. 39 Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n’au primit ce le fusese făgăduit; 40 pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n’ajungă ei la desăvîrşire fără noi.

Stiti ce inseamna asta, fratii mei? Avem noi curajul sa ne frecam umar de umar cu asemenea oameni? Dupa ce o saptaman intreaga ne fugareste si ne munceste firea pamanteasca? Dupa ce firea pamanteasca ne face haos in cap, in minte si in viata, vii si stai cot la cot , umar la umar cu asemenea sfinti. Si mai si spune Biblia ca nu le-a dat lor Dumnezeu lor desavarsirea ca sa nu ne-o ia inainte. De aceea, ascultati ce spune Dumnezeu in Evrei 2:1- De aceea trebuie sa predicam lucrui mici si lucruri mari, pentru ca daca in cele mai mici lucruri ne facem vinovati, ne facem vinovati de toate. Si cine va invata pe oameni s arespecte chiar lucrurile cele mai mici va fi mare in imparatia lui DumnezeuCine nu va invata sa le respecte si pana la cele mai mici, ca nu avem voie sa selectam intre ele- mici, mari, importante, mai putin importante. „Toate”, asa spune cuvantul lui Dumnezeu. Si atunci, spune aici sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele, caci… Evrei 2:

De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s’a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi -a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne -a fost adeverită de cei ce au auzit -o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după voia Sa!

Asta este slujba aducatoare de viata a Duhului! Intorcandu-ne la Evrei 12:24:

24 de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel. 25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri, 

si acum un lucru care care ne atrage atentia asupra sfarsitului:

26 al cărui glas a clătinat atunci pămîntul,(la muntele Sinai) şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: ,,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul„. 27 Cuvintele acestea ,,încă odată„ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. 

Stiti ce va face intr-o zi Dumnezeu? Va lua pamantul acesta si-l va zgaltaii din temelii. Se va prabusi tot. Monumentele oamenilor se vor prabusi. Imparatiile oamenilor se vor prabusi. Institutiile omenesti se vor prabusi. Marii oameni ai istoriei vor disparea. Praf si pulbere se alege de tot ce este omenesc, firesc si pamantesc. Mai mult, si cerurile vor fi clatinate, puterile cerului vor fi clatinare si corpurile ceresti vor trosni de caldura focului. Pamantul cu tot ce este pe el va arde. Scopul este unul. Cand se aseaza cenusa, cand se aseaza praful, cand mai ramane ce ramane de tot si nu mai este decat praf si pulbere, o singura institutie ramane in picioare si aceasta este  imparatia lui Dumnezeu. Si ceea ce o tine in picioare nu este intelepciunea noastra, nu este destoinicia noastra, nu sunt capacitatile noastre, ci este Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

In Efeseni ni se vorbeste despre ceea ce face Duhul lui Dumnezeu in biserica Sa. Sa stiti ca acest pamant este inconjurat de o patura groasa. O patura groasa de duhuri, de capetenii, de institutii demonice care nu fac altceva decat sa incerce sa intrerupa legatura noastra cu Dumnezeu. Ascultati ce spune cuvantul Domnului in Efeseni 3:8-11:

Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi -a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; 10 pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, 11 după planul vecinic, pe care l -a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.  1În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

De ce ne apropiem de Dumnezeu cu incredere? Ca nu ne osandeste inima. Pentru ca slobozenia aceasta ne-a eliberat de puterea pacatului, de legaturile pacatului. Va rog iarasi, sa nu va pierdeti cumpatul.

13 Vă rog iarăş să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră). 14 …Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, 15 din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt, 16 şi -L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,

 Capacitatea de a ramane in picioare, de a sluji scopului lui Dumnezeu in lumea aceasta este sa fim plini de Duhul Sfant. Si acum, vreau sa inchei cu finalul capitolului 12 din Evrei si apoi Evrei 10:

27 Cuvintele acestea ,,încă odată„ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. 

Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina,” Sa vedem ce inseamna pasiune. Pasiune, probabil, pentru foarte multi inseamna sa, stiu eu, sa sarim in sus? Nu stiu ce inseamna pentru unii pasiune. Uite ce inseamna:

28 Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; 29 fiindcă Dumnezeul nostru este ,,un foc mistuitor`

Pasiunea de a-L sluji pe Dumnezeu cu excelenta duhovniceasca, spirituala, de a respecta Cuvantul Lui pana la ultima iota. Si acum, ascultati ce spune in Evrei 10:26: Căci, dacă păcătuim cu voia- dragii mei, sunt greseli inadvertente. Sunt pacate din vremurile de nestiinta. Dar, vai de omul care comite constient pacatul. Spune aici:

26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28 Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă,

sentinta aceea… Noi spunem: „O, noi nu mai avem parte de asa ceva. Noi suntem sub har.” Bine, suntem sub har. Harul lui Dumnezeu ne da timp de pocainta, de intoarcere, de reabilitare. Dumnezeu ne cheama la mantuire. Dar ascultati:

29 Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Dragii mei, suntem oameni iertati si sfintiti prin sangele Domnului Isus. Suntem oameni umpluti si sfintiti, abilitati si capacitati sa facem lucrarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant. Ne cheama Duhul lui Dumnezeu. Ne cheama harul lui Dumnezeu sa traim o viata sfanta, curata, evlavioasa, sa fugim de tot ceea ce este rau, sa nu ne intinam in poftele firii pamantesti. Si acum, intorcandu-ne la pasajul pe care l-am citit la inceput, vorbind despre sfarsitul acestei vieti, de plinatatea Duhului Sfant. 2 Corinteni 3:18:

18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Prin Duhul Domnului aratam din ce in ce mai mult ca Hristos. Prin Duhul Domnului facem lucrarile pe care le-a facut Hristos. Prin Duhul Domnului vom ajunge intr-o zi acolo unde ne asteapta Hristos. Amin.

Predica in format AUDIO

VIDEO by Avadani Stefan

Predica in format VIDEO

VIDEO by Credo TV

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari