PRO TV: COPIII NORVEGIEI, episodul 4 – Conduce gradinite in Norvegia, dar isi creste copiii in Romania.

CLIK poza pentru video

CLIK poza pentru video

COPIII NORVEGIEI, episodul 4. Peste 15 mii de romani au vazut in Norvegia o a doua sansa. Dupa izbucnirea crizei economice, multi dintre ai nostri au plecat din tara catre statele din nord, atrasi de conditiile de trai de acolo.

Conduce gradinite in Norvegia, castiga mii de euro/luna, dar isi creste copiii in Romania. „Occidentul l-a ucis pe Dumnezeu”

”Oslo, centrul orasului. O dimineata de sambata si o cladire construita acum aproape o suta de ani. George Alexander vine la munca. A ajuns in Norvegia acum mai bine 20 de ani si s-a specializat in managementul educational. Conduce 2 gradinite si raspunde de confortul, siguranta si educatia a peste 150 de copii. Pe un raft stau insirate salopetele copiilor pline de noroi.

Ne-a primit in gradinita intr-o zi in care copiii erau liberi. Spune ca norvegienii sunt pretentiosi, vor intimitate si ar fi deranjati de prezenta unei camere de filmat printre copii. Iar asta i-ar crea probleme. Mai ales acum dupa ce a devenit cunoscut.

Cand a aflat de cazul Bodnariu, familia care a ramas fara cei 5 copii luati de autoritatile norvegiene, a luat atitudine. Le-a scris parlamentarilor norvegieni si le-a cerut sa modifice legea. Asta i-a adus un grad de celebritate iar presa a scris despre el. Considera ca Protectia copilului a exagerat.

„Interesul suprem al copiilor este sa creasca in familiile lor. Ori acest lucuru nu este respectat tot timpul de Barnevernet. Deci este un abuz. Foarte multi copi au fost preluati inainte de a se incerca o consiliere a parintilor si nici nu s-a respectat prezumtia de nevinovatie a parintilor. Este complet gresit. Si noi am rugat parlamentul sa ne ajute.”

Are 2 copii, unul nascut in Norvegia, ambii cu cetatenie norvegiana. Ar putea sa ii creasca si scoleasca aici, in gradinitele pe care le conduce. A ales sa-i creasca in Romania.

„Aici este o carte in care ei invata cuvinte norvegiene pentru ca vreau sa invete si engleza, si norvegiana. Daca as fi facut invers, daca i-as fi invatat romana dupa aceeasi metoda ar fi fost trist. De asta va spuneam ca este ceva normal sa invete romana.”

George Alexander este si scriitor. Cand nu e in gradinta il gasesti intr-un club al scriitorilor. Traieste de 20 de ani aici dar in scrierile sale critica de multe ori sistemul si statul norvegian.

„Eu am hotarat impreuna cu sotia mea sa ne crestem copii in Romania. De ce? Pentru ca eu cred in Romania…lasati asta… Spuneti ca pentru ca nu vreau ca ai mei copii sa fie niste desradacinati. Eu vreau sa creasca in limba si cultura poporului roman. Occidentul L-a ucis pe Dumnezeu. Sunt multe valori care sunt calcate in picoare iar eu nu pot sa fiu de acord cu asta. S-a ajuns la o situatie de necrezut. Toate valorile din societatea asta se adapteaza dispozitiilor omului de pe strada si nu invers.”

 

 

PRO TV – Interviu cu romanca care lucreaza cu Barnevernet – COPIII NORVEGIEI. EPISODUL 3

Elivera Anderson

Elivera Anderson – CLIK pe poza pentru video

Diferenta dintre sistemul romanesc si cel norvegian, vazuta prin ochii unei romance, psihiatru, care lucreaza cu Barnevernet.

Pentru unii, muma. Pentru altii, ciuma. Asa vad Norvegia, Romanii care au ales sa traiasca acolo. In acest moment sunt peste 15.000 de conationali in Tara Fiordurilor.

Doua detalii interesante: In Norvegia, copiii nu primesc note pana la liceu si primesc putine teme, iar pe weekend, nu primesc nicio tema. (Si atunci, ce fac parintii romani ai unor copii? Ii invata ei acasa dupa manuale de matematica romanesti….)

In interviu este si Episcopul Ortodox Macarie Dragoi:

Macarie Dragoi, Episcopul Tarilor de Nord: Am simtit o durere cumplita, greu de purtat. Ne-am rugat la paturile lor cu speranta ca pana la urma copilasii se vor intoarce acasa. Povestea familiei Bodnariu si dar si alte situatii in care copii au fost despartiti de parinti le-au bagat romanilor frica in san.

PS Macarie Dragoi, Episcopul Tarilor de Nord: Sunt cateva familii care vor sa se intoarca in Romania. Deja sunt 15 pe care eu le cunosc care s-au intors sau se vor intoarce din Norvegia cu copilasii.
Reporter: Pornind de la povestea asta?
PS Macarie Dragoi, Episcopul Tarilor de Nord: Da

CITESTE mai mult facand clik pe POZA de mai sus.

Stirile PROTV COPIII NORVEGIEI, EP. 2. Povestea românilor care au apelat la Barnevernet și acum își văd copilul 8 ore/an (Video)

child copil

Doamna ambasador Tove Bruvick Westberg a spus:

As spune ca sper ca Romanii din Norvegia constata ca increderea in institutiile noastre  si in statul de drept, incredere pe care noi suntem educati sa o avem, este un element foarte puternic  in societatea norvegiana. Ai increderea in sistem, in institutii si simti pe pielea ta ca incearca sa actioneze in interesul cetatenilor. Asa cum am mai spus, stiu asta din experienta mea personala si, in acelasi timp, e un element important  in societatea norvegiana. Suntem educati in spiritul increderii. Sper ca orice familie, indiferent de unde vine, daca are greutati, daca are un copil dificil de gestionat la un anumit moment, sa stie ca nu risca nimic daca ia legatura cu Serviciul pentru Protectia Copilului. Ei vor incerca sa ofere asistenta si sa faca posibila indreptarea sau rezolvarea situatiei, oricare ar fi ea.

VEZI aici INTERVIUL integral – https://rodiagnusdei.wordpress.com/2016/01/26/interviu-exclusiv-ambasadorul-norvegiei-spune-totul-despre-situatia-familiei-bodnariu/

Dupa cazurile urmarite pe internet, stim clar ca doamna ambasador a spus un mare neadevar in acest interviu si acum avem un alt caz care dovedeste ce mare miniciuna spun norvegienii cand indeamna parintii sa apeleze la Barnevernet:

„M-am înfipt ca un miel în haita de lupi” |

Povestea românilor care au apelat la Barnevernet

și acum își văd copilul 8 ore/an

Cand au calcat in Norvegia au crezut ca au ajuns in Rai. Au descoperit insa ca este un loc cu reguli stricte, in care orice greseala se pedepseste si in care nu ai cale de intors din fata legislatiei. Mai ales atunci cand vine vorba de copii. Asa se face ca Norvegia pentru multi conationali de-ai nostri a ajuns un cosmar din care nu mai stiu cum sa iasa.

Se intampla in 2010. Norvegia se dovedea ca nu este chiar paradisul pe care-l visa in Romania. Inca nu-si gasise de munca. Prietena a nascut o fetita. A apelat la Barnevernet-Protectia copilului din Norvegia pentru consiliere.

„Ei au fost foarte mirati sa ii contactez, ca de fapt ei te gasesc pe tine. Ei sunt la vanatoare, stii ca si cand mielul se infige in haita de lupi. Singurul ajutor care a fost … a fost sa mi-l ia. Au zis ca singurul lucru cu care putem sa te ajutam e sa iti luam copilul si sa il dam la o familie.”


– …. Au zis ca asa ma ajuta. Au contactat o alta familie si eu am a trebuit sa accept ajutorul asta. Ca era singurul ajutor pe care il primeam. Si a trebuit sa accept pentru o perioada de timp. Le-am si zis. Daca asta e singura posibilitate…ok.”

Cand credea ca lucrurile intra pe un fagas normal, Protectia Copilul a venit cu o propunere: mama si copil si intrate impreuna intr-un centru de plasament. Au acceptat.

„Noi nu stiam ce e locul ala. Era un fel de centru la care mamele cu copil se duc in locul respectiv si au supraveghetori si psihologi, cum ai grija de copil, cum il hranesti, cum esti tu ca mama. Noi intrasem pe rol cu Barnevrnet. Si ne supravegheau sa ne ia copilul. Imi zicea „ma streseaza astia, vin peste mine, deschid usa”. O supraveghetoare foarte artagoasa statea foarte insistent in spatele ei si mama i-a zis ca daca nu pleaca ii trage una. Atata a fost, au facut fel de fel de acte. Ca copilul are un stres, ca mama nu se poate sa schimbe. Ei au considerat ca mama nu are posibilitatea sa aiba grija de copil. Au sunat politia si au venit si l-au luat. Si de atunci ne-au dat 4 vizite pe an. Copilul avea 5 luni, era mic”.

Pentru Protectia Copilului, aceste cazuri urmeaza o procedura standard. Parintii sunt monitorizati o vreme de psihologi, dupa care institutia ia o decizie. Daca minorul este luat si parintii se lupta pentru intoarcerea lui in familie monitorizarea lor continua.

Parintii isi pot cere in justitie copilul. Au dreptul sa faca o solicitare pe an. Romanul nostru este la a 4-a incercare. Pana acum fara succes.

„- Copilul stie cine sunteti?
– Da. Ne recunoaste. Vorbim norvegiana. Mama vorbeste mai putin. Stie ca suntem mama si tata. Si ne intelegem foarte bine chiar daca ne vedem de doar 4 ori pe an, dar vizitele sunt foarte faine. Copilul simte ca noi suntem parintii.
– Si de 4 ori pe an cat?
– 2 ore.
– 8 ore pe an?
– Da. Da, asta e timpul dat de ei ca sa se produca o distantare intre mine si ea. Ca sa ea sa nu ma mai recunoasca deloc. Asta isi doresc.”

Se teme insa ca intr-o buna zi copilul va fi adoptat. Spune ca nu se imbata cu apa rece si nu mai spera sa castige. Dar lupta in continuare. Mama copilului s-a intors in tara dar este si ea parte in procesul cu autoritatile norvegiene.

Castiga bani dar nu are liniste. E captiv intr-o tara si intr-o cultura pe care si dupa atatia de trait acolo nu le intelege. Se teme ca intr-o buna zi copilul sau ar putea fi dat spre adoptie si ca s-ar putea sa i se interzica sa-l mai vada. In acest moment in Norvegia sunt 15.000 de romani. 8 familii au probleme cu Protectia Copilului si in total 18 copii cu cetatenie romana sunt luati de autoritati.

CLIK pe poza – Urmareste Ep. 2 la Stirile ProTV aici

Copiii Norvegiei

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari