Crestinii si bunul simt

church

„Bunul simt„, iata un termen des folosit in viata cotidiana. Oamenii,in diferite imprejurari apeleaza cel putin teoretic la folosirea termenului, iar altii   pretind ca ar fi chiar posesori ai acestei stari.

Nu exista o definitie exacta si cuprinzatoare a „bunului simt„, insa cugetarile despre aceasta calitate abunda din plin. La prima vedere se poate spune ca „bunul simt” reprezinta capacitatea omului ,bazata pe viata cotidiana de a judeca si de a aprecia just oamenii,lucrurile si evenimentele in scopul de a trai viata frumos fara a pricinui suferinta sau discomfort semenului de relationare. Cu alte cuvinte inseamna atitudinea de a respecta niste reguli de convietuire bazate pe principiul „ceea ce tie nu-ti place, altuia nu-I face„.

Bazat pe acest mod de gandire, se poate afirma ca „bunul simt” este o masura a bunei cresteri, a bunei cuviinte a respectului pentru cei din jur. Asadar trebuie sa existe un bun simt in orice civilizatie . „Bunul simt” nu este un instant, nu este dat de undeva si nu este dobandit nici macar ereditar. „Bunul simt” se invata, iar responsabila pentru deprinderea lui este chiar persoana in cauza. Evident, acest lucru depinde  de educatia primita in familie iar mai apoi de cultivarea  progresiva in sistemul de invatamant.

Realitatea demonstreaza insa ca educatia primita nu constituie neaparat o garantie sigura ca o persoana va face bine in momentele de provocare.

  Apostolul Pavel,adresandu-se Bisericii din Roma, face o precizare foarte clara privind conceptul care trebuie sa stea la baza relatiilor fratesti intr-o comunitatea crestina: procesul pocaintei sau nasterea  din nou implica printre altele , cultivarea modestiei si altruismului, elemente care contribuie decisiv la formarea unui adevarat bun simt.

Prin harul care mi-a fost dat eu spun fiecaruia dintre voi sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine ci sa aiba simtiri cumpatate despre sine,potrivit cu masura de credinta pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia” Rom.12; 3-8.

Parafrazand afirmatia Apostolului Pavel se poate spune ca „bunul simt” este o frumoasa forma de manifestare a lui Dumnezeu prin oameni dar  si o atitudine sublima de relationare bazata pe respect profund a omului cu Dumnezeu si implicit cu semenii lui.

Uneori avem probleme in biserici pentru ca nu exista acest „bun simt” si asta face ca lucrurile sa nu mearga bine.Unii isi asuma roluri, pretentii sau pozitii care nu sunt pe masura darului lor. Subestimarea sau supra-aprecierea extrema a unor persoane in baza diferentelor de ordin social, pregatire scolastica, nivel de cunostinte in diferite planuri, obiceiuri, comportament sau mod de intelegere diferit a anumitor aspecte din lucrare, simpatizarea preferentiala si vizibila a unor lucratori, sunt atitudini care pot contribui decisiv la erodarea a ceea ce numim partasie crestina.

CUNOASTEREA Cuvantului lui Dumnezeu insotita de decizia  de a aplica ceea ce cunosti asociata cu AJUTORUL Lui, pot fi o garantie sigura privind calitatea sanatoasa,pe baze biblice  a relatiilor interpersonale din biserici.

In aceste conditii „bunul simt” devine o virtute crestina, nascuta din ascultarea de Dumnezeu si spre folosul altora.

Poate ca si acesta este unul dintre  elementele care contribuie la dezleagarea  misterului….iertarii !

Radu Oprea
Phoenix,AZ

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari